Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

Simetria corpului este radiară, bilaterală sau poate să lipsească. La
formele primitive, ciliatura poate fi distribuită uniform, în şiruri meridiane, pe
toată suprafaţa corpului. La cele evoluate, ea este distribuită în anumite zone.
La peritrichi, ciliatura somatică lipseşte, iar la suctori este prezentă doar în
stadiul tânăr, adulţii acestora păstrând doar infraciliatura. Asociată
peristomului, există o ciliatură orală, deosebită de cea somatică.
Deşi majoritatea sunt forme libere şi solitare, există şi forme sesile sau
coloniale. Ciliatele populează toate mediile: marin, dulcicol, interstiţiile
nisipului şi solului. Sunt prezente şi în izvoarele termale. Unele forme
reprezintă indicatori biologici pentru anumite tipuri de ape. Ciliatele au şi
reprezentanţi comensali, ecto- sau endoparaziţi.
Corpul ciliatelor este protejat de o peliculă complexă care posedă în
general un număr de organele particulare. Sistemul pelicular a fost studiat în
detaliu la numeroase genuri, în special la Paramecium. Acest sistem este
alcătuit din membrana plasmatică externă care se continuă şi la nivelul cilului,
dedesubtul căreia se găsesc numeroase vezicule sau alveole mai mult sau mai
puţin turtite. Alveolele contribuie la stabilitatea peliculei şi par a avea rolul de a
limita permeabilitatea suprafeţei celulare. Alternând cu alveolele există nişte
organite în formă de popice care poartă numele de trichocişti. Aceştia formează
cel de-al doilea strat, inferior şi compact al sistemului pelicular. Kinetosomii
aceluiaşi şir sunt uniţi printr-o fibrilă ectoplasmatică, striată transversal
(kinetodesmă) şi paralelă cu suprafaţa corpului. Rezultă o reţea fibrilară, uneori
complicată cu fibrile suplimentare transversale şi longitudinale, considerată
42