Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

prin intermediul organelelor ciliare compuse. Din cavitatea bucală, particulele
sunt conduse prin citostom în citofaringe şi apoi incluse într-o vacuolă
digestivă.
Excreţia se face prin intermediul vacuolelor contractile, care sunt
organite endoplasmatice, sferoidale, pline cu un lichid care poate fi expulzat în
mediul extern. Pulsaţiile vacuolei contractile se fac cu o frecvenţă bine
determinată. La început, vacuola creşte în talie (diastolă) până atinge un volum
maxim, apoi ea se contractă rapid (sistolă), eliminând lichidul conţinut în
mediul ambiant.
Prezenţa vacuolei contractile este obligatorie la formele dulcicole, care
pot avea una sau mai multe asemenea organite. Numărul lor diferă cu specia iar
poziţia lor în citoplasmă este fixă. Porii excretori ai vacuolelor au şi ei o poziţie
bine definită, putând constitui un caracter taxonomic. Vacuola contractilă poate
să lipsească la unele forme marine sau parazite.
Vacuola contractilă (fig. 2) este înconjurată de un sistem de canalicule
care poate fi pus în evidenţă doar prin tehnici de electronografie. Vacuola
contractilă propriu-zisă (rezervorul) este alimentată, în anumite cazuri, de nişte
canale colectoare lungi, care pornesc din endoplasmă şi care se lărgesc pentru a
constitui o dilatare numită ampulă. Ampula se leagă de rezervor printr-un canal
conectiv. Canalele colectoare sunt înconjurate de o citoplasmă excretoare
numită „nefridioplasmă” sau spongiom şi este constituită dintr-o reţea foarte
complexă de canalicule fine, în legătură cu o serie de lacune sau tubuli. Cei mai
fini tubuli măsoară doar 20-50 nm, iar unii dintre ei se asociază în fascicule
48