Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

SUBFILUM SARCODINA
Sarcodinele reunesc acele protozoare la care adulţii posedă expansiuni
citoplasmatice temporare numite pseudopode şi care au rol în locomoţie sau
capturarea micilor prăzi. Prezenţa pseudopodelor în stadiul de trofozoit este
considerată în general, principala caracteristică a sarcodinelor. La unele amibe,
în anumite stadii de dezvoltare pot exista flageli.
Citoplasma este, în general, separată în ecto- şi endolasmă, iar corpul
unicelular este delimitat de o plasmalemă flexibilă ceea ce permite emiterea de
pseudopode. Pseudopodele sarcodinelor pot fi grupate în patru tipuri principale:
1) lobopode, digitiforme, rotunjite distal şi care pot fi endolobopode, când
conţin şi endoplasmă sau exolobopode când au doar ectoplasmă); 2) filopode,
de natură ectoplasmatică, filamentoase şi efilate distal, ramificate dichotomic şi
anastomozabile; 3) granuloreticulopode, fine, anastomozate în reţea şi parcurse
permanent la exterior de un curent de granule; 4) axopode, ascuţite, cu un ax
citoplasmatic rigid (axonemă), constituit din microtubuli; sunt permanente, dar
capabile de diferenţiere prin lichefierea axului de susţinere.
Corpul sarcodinelor poate fi nud (gimnamoebienii şi majoritatea
heliozoarelor) sau protejat de un ţest cu structură variată şi complicată, de
natură endo- sau exogenă. Tecamoebienii posedă un ţest simplu, uniloculat,
simetric şi pseudochitinoid (Arcella).
28