Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

tripletele adiacente prin legături a căror poziţie şi număr variază cu nivelul la
care se face secţiunea transversală prin kinetosom (fig. 8 A şi D).
Fig. 8. Cilul şi kinetosomul: A – secţiune longitudinală prin cilul şi kinetosomul de Balantidium
elongatum; B – secţiune transversală a cilului la nivelul I; C – secţiune transversală la nivelul
axosomului (II); D – secţiune transversală la nivelul kinetosomului (III); E – schema unei
secţiuni transversale a cilului: m – membrană plasmatică; fa – dublet central; fp – dublete
periferice; ax – axosom; s – sept principal; p – placă terminală; A, B, C – tubulii tripletelor; 1,
2, 3 – numerotarea tripletelor; mbA – microtubul A; mbB – microtubul B; mc – microtubuli
centrali; lr – legături radiare; lm – legături membranare; Gc – teaca dubletului central (A, B, C,
D – după Grain, 1969) (E – după Patterson, 1981)
În partea mijlocie, centrul kinetosomului conţine granule opace cu
număr şi poziţie variabilă, iar partea sa distală prezintă o placă terminală care
marchează limita superioară a acestui organit. Placa terminală este urmată de o
zonă de tranziţie spre cil, acolo unde se termină dubletul central al cilului.
44