Instnstructiune cu privire la transfuzia componentelor sanguine

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine
• La pacienţii cu identitate necunoscută se poate utiliza o serie unică de numere pe o brăţară
ataşată la articulaţia pumnului pacientului, după reguli bine determinate.
• În momentul prelevării , trebuie verificate inscripţiile de pe etichetă, fie cerând pacientului să-şi
decline numele şi data naşterii, fie citind aceste indicaţii sau alte date, de pe brăţara ataşată cu
grijă la mân pacientului. Acest control este obligatoriu, chiar dacă pacientul este cunoscut de
către persoana care prelevează probele şi care trebuie să semneze documentul ce însoţeşte
prelevarea, pentru a certifica faptul că a făcut verificarea.
1.4. Cercetări serologice pretransfuzionale.
Acestea cuprind:
• determinarea grupului sanguin al pacientului;
• probele de compatibilitate efectuate înainte de transfuzia componentelor, care conţin eritrocite.
1.4.1. Determinarea grupului sanguin.
Înainte de transfuzie se determină grupele sanguine OAB şi Rh (D).
În caz de transfuzie la copii în vârsta de până la 4 luni trebue determinate adăugător grupul OAB/Rh,
anticorpii eritrocitari (inclusiv anti-A, anti-B) şi la mama copilului (Anexa 6).
Este de asemenea necesar să se cerceteze anticorpii antieritrocitari, la pacient, pentru identificarea
lor.
La femei şi fetiţe, bolnavi hematologici, hepatici, cu transfuzii multiple este necesară determinarea şi
altor grupe (c, E, Kell, Duffy, Kidd ).
Procedura normală constă în efectuarea grupajului sanguin (metoda încrucişată) în laboratore
specializate din spitale până la comanda componentului sanguin şi în secţie înaintea transfuziei prevăzute
(OAB/Rh), de exemplu pentru o intervenţie chirurgicală programată.
Pentru determinarea grupelor sanguine OAB se utilizează metodele expuse în Anexa 2, sau alte
metode aprobate de MS. Se procedează la o dublă verificare a datelor înainte de a certifica grupul sanguin
al pacientului, după ce se include în dosarul pacientului.
1.4.2. Asigurarea compatibilităţii transfuzionale.
Baza compatibilităţii este determinarea corectă a grupelor sanguine OAB şi Rh(D) la donator şi
primitor. Testele de compatibilitate directă între hematiile donatorului şi serul primitorului vor fi
efectuate în toate cazurile de transfuzii de componente ce conţin mai mult de 5 ml de eritrocite.
În caz de transfuzii la copii cu vârsta până la 4 luni adăugător se efectuiază şi compatibilitatea între
eritrocitele donatorului şi serul mamei.
În situaţii programate, testele de compatibilitate trebuie să se efectueze:
• în laborator specializat inainte de livrarea componentului, şi
• repetat în sectia spitalului înainte de transfuzie.
În caz de comandă urgentă testele de compatibilitate se efectuează doar în secţie, înainte de transfuzie.
Pentru testele de compatibilitate se utilizează eprubeta cu sângele din care sa determinata iniţial grupul
sanguin al pacientului, recoltată cu maximum 2 zile înainte de data transfuziei.
Pentru asigurarea compatibilităţii transfuzionale:
• înnainte de livrarea componentului din Instituţia Serviciului de sânge laboratorul specializat
efectuează
- Grupajul OAB/Rh,
- Cercetarea anticorpilor antieritrocitari
- Compatibilitatea OAB/Rh şi testul antiglobulinic indirect (Coombs),
Dacă la pacient, se decelează anticorpi antieritrocitari iregulari hematiile de transfuzat trebuie
să aibă un fenotip compatibil cu specificitatea acestor anticorpi.
• în instituţia curativă înnainte de transfuzie - Compatibilitatea OAB/Rh, proba biologică (Anexa3,4).
1.4.3. Asistenţa transfuzională în situaţii de urgenţă
În situaţii urgente (comandă urgentă de component sanguin) Serviciul de sânge eliberează :
A) componente eritrocitare (fară testul de compatibilitate):
• specifice după grup OAB/Rh dacă este stabilit grupul pacientului
• sau 2 unităţi de componente grup O(I) /Rh negativ - dacă grupul pacientului nu este stabilit
2