Studii privind patologia mucoasei orale la varstnic - Gr.T. Popa

Funcţia salivară se reduce după 60 de ani, mai important la
femei după menopauză. Absenţa mucusului protector, precum şi
atrofia dată de vârstă, permit pătrunderea mai uşoară în mucoasă a
unor substanţe toxice sau microoragnisme conducând la apariţia
patologiei mucoasei orale.
Mucoasa orală este mai uşor erodată, iar traumele protetice
pot fi un fenomen obişnuit la pacienţii vârstnici. Secreţia salivară
scăzută pare a fi influenţată şi de unele medicamente ce o diminuă
(sedative, antiHTA, antidepresive).
VI.6. CONCLUZII
Senescenţa, ca studiu evolutiv de vârstă are la bază perturbări
biochimice celulare însoţite de alterări morfo-funcţionale de diferite
grade, generatoare de fenomene involutive de uzură, deteriorare şi
degradare progresivă, incompatibile în final cu viaţa. Mecanismele
complexe ale procesului biologic de îmbătrânire constituie obiectul
unui mare număr de teorii ce încearcă explicarea fenomenelor
declanşatoare ale senescentei umane, începând cu cele câte pun
senescenţa pe seama alterărilor nervoase sau cardiovasculare şi
sfârşind cu conceptele care atribuie erorilor genetice şi speciilor
radicalare inductoare de stres oxidativ rolul determinant în procesul
involutiv de îmbătrânire.
Senescenta este un proces regresiv-progresiv. Regresia
progresivă în cadrul fiziologic duce la diminuarea performanţelor şi
la supraadăugarea unor boli. Se încearcă în zilele noastre încetinirea
îmbătrânirii şi asigurarea unei senescente cât mai fizilogice şi cât mai
lungi.
În succesul terapiei stomatologice motivarea pacientului joacă
un rol deosebit de important. Toate tehnicile includ ascultarea
pacientului şi siguranţa că au fost înţeleşi, descoperirea a ceea ce este
22