Nr.15 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
de o parte, şi de a expune rezultatele studierii
cancerogenezei pielii in vitro pentru evaluarea
consecutivităţii funcţionale şi aberaţiilor genetice
considerate că au importanţă în apariţia şi
progresarea cancerului cutanat (32).
Cancerul bazoceluler este cel mai frecvent
neoplasm uman. Prezintă interes determinarea
bazei genetice a cancerului bazocelular pentru
a explica trăsăturile unice ale tumorii local
invazive şi rar metastazante ale bazaliomului.
Am avut ca scop studierea profilului expresiei
genice pentru cr bazocelular pentru elucidarea
noilor molecule responsabile pentru
particularităţile unice de creştere. Autorii au
studiat 50 tumori analizînd 1718 gene
cunoscute a fi responsabile pentru cancer şi
imunitate. Acesta e cel mai vast studiu efectuat
vreodată asupra expresiei genice în cancer
bazocelular. Au fost identificate o serie de gene
responsabile pentru cancer mai multe structuri
şi funcţii: matricea extracelulară, joncţiunile
intercelulare, neotilitate, metastazare,
oncogene, supresori tumorali, reparaţia ADN,
ciclu celular, reglarea imunităţii, angiogeneza.
Rezultatele obţinute ar putea aduce clarităţi în
explicarea comportamentului local invaziv şi rar
metastazant al cancerului bazocelular. Genele
identificate de asemenea ar putea servi ca ţintă
terapeutică în viitor, controlînd gradul de invazie
şi destrucţie al cancerului bazocelular (14).
Razele solare declanşează o serie de
modificări genetice ce duc la dezvoltarea
cancerelor cutanate (bazocelular şi pavimentos).
Gena supresiei tumorale p53, ce are rol clinic în
diviziunea celulară şi apoptoză deseori e supusă
mutaţiei în tumorile induse de radiaţia solară.
Scopul studiului: investigarea imunoreactivităţii
genei p53 în cancere cutanate non-melanomice
şi corelarea expresiei ei cu markerii proliferării
celulare (8).
Metode: Au fost studiate 35 tumori, inclusiv 19
cr bayocelulare şi 16 cr pavimentoase de pe
regiunile cutanate expuse radiaţiei soalre. În
rezultat, procentajul celulelor ce exprimă p53 a
variat între 3,5 şi 90 în cr bazocelular (în mediu
54,4%) şi de la 3,7 la 94 în cr pavimentos (în
mediu 40,3%). Imunoreactivitatea p53 a fost înaltă
în majoritatea cancerelor cutanate examinate şi
are legătură directă cu proliferarea celulară şi
legătură invers proporţională cu apoptoza (12).
40
Veronica Şvet
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ŞI FACTORI DE RISC ÎN DEZVOLTAREA
EPITELIOAMELOR BAZOCELULARE (Cercetare bibliografică)
Cancerogeneza este un proces compus din
mai multe etape aşe schimbărilor genetice.
Complexitatea acestui proces face dificilă
determinarea fiecărei etape în parte şi rezultatul
acesteia. Pentru investigarea alterărilor genetice
în genele asociate cancerului este necesară
utilizarea unor metode de detecţie sensibile şi de
încredere. Un alt moment critic este calitatea
iniţială a materialului studiat. Microdisecarea
celuleor definită la microscop asigură alegerea
materialului adecvat pentru analiza genetică
ulterioară. Cancerul cutanat este un model
avantajos pentru studierea apariţiei cancerului.
Leziuni detectabile apar chiar la începutul
progresiei tumorale, facilitînd analizarea
moleculară a populaţiei de celule atît din leziunile
preneoplazice, cît şi neoplazice.
Mutaţiile genei supresiei tumorale p53 sunt
frecvente în cr cutanat. Clone ce conţin
keratinocite cu mutaţii ale p53 se conţin
abundent în pielea adiacentă cu cancerul
bazocelular şi pavimentos. Studiile efectuate
utilizînd mutaţiile p53 ca marker clonal au sugerat
legătura directă între keratoza actinică, cr
pavimentos in situ şi cr pavimentos invaziv.
Studiile bazate pe metoda microdisecării de
asemenea au demonstrat că în diferite părţi ale
aceleiaşi tumori se întîlneşte mutaţie p53, însă
pot exista modificări suplimentare în cadrul genei
p53, constînd în dezvoltarea unor subclone în
cadrul tumorii (20, 24).
S-a stabilit că mutaţiile în gena PTCH,
omologul uman al genei Drosophila patched, duc
la dezordini autosomal dominante reunite în
sindromul Gorlin. La pacienţi se dezvoltă anomalii
de dezvoltare şi sunt predispuşi la apariţia diferitor
tumori, în special bazaliomatoză (14).
A fost efectuat un studiu incluzînd testări
moleculare a unui grup de pacienţi avînd acest
sindrom. S-a stabilit existenţa mutaţiilor genei
PTCH la toţi pacienţii cu sindrom Gorlin din cele
12 familii supuse studiului (16).
Majoritatea organismelor vii de pe pămînt sunt
expuse razelor UV ale luminii solare. Această
energie electromagnetică are 2 proprietăţi
contradictorii: de a da viaţă şi de a dăuna vieţii.
Radiaţia UV poate altera ADN astfel cauzînd
mutaţie unor gene implicate în dezvoltarea
cancerului cutanat. Prezenţa aşa-numitei
semnături tipice a mutaţiilor induse de UV a