Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro
Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro
Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
CAP <st<strong>ro</strong>ng>IX</st<strong>ro</strong>ng> - PATOLOGIA CHIRURGICALĂ A PERICARDULUI –<br />
Horea FEIER<br />
9. 1. Anatomie: Pericardul este sacul fib<strong>ro</strong>-se<strong>ro</strong>s care înconjură cordul, venele cave,<br />
porțiunea terminală a venelor pulmonare, arterele pulmonare si aorta până la nivelul<br />
originii trunchiului arterial brahiocefalic. Este format din două straturi:<br />
Stratul extern este constituit dintr-un țesut conjunctiv fib<strong>ro</strong>s. Este format preponderent<br />
din fibre de colagen și elastice, are <strong>ro</strong>l de rezistență.<br />
Stratul intern este constituit dintr-un singur strat de celule mezoteliale. Porțiunea sa<br />
care acoperă cordul poartă numele de pericard visceral (epicard), iar porțiunea sa în<br />
contact cu pericardul fib<strong>ro</strong>s este denumită pericard parietal. Acest strat are <strong>ro</strong>l<br />
secretor, celulele mezoteliale formând o membrană se<strong>ro</strong>asă care este sursa lichidului<br />
pericardic.<br />
Între cele două straturi există, în mod normal, o cantitate redusă de lichid pericardic<br />
(15-30 ml), cu <strong>ro</strong>l de lubrefiere.<br />
Pericardul este inervat motor prin fibre nervoase parasimpatice ce p<strong>ro</strong>vin din nervul<br />
vag, recurent laringeu și plexul esofagian, cât și prin fibre simpatice cu originea în<br />
ganglionul stelat, toracic superior și care se distribuie prin plexurile nervoase aortic,<br />
cardiac și diafragmatic. Inervația senzitivă a pericardului se transmite aferent prin<br />
fibrele nervului frenic, care pătrund în măduva spinării la nivelul C3-C5.<br />
Vascularizația arterială a pericardului este asigurată de arterele pericardo-frenică<br />
(dreaptă și stângă), ramură a arterei mamare interne.<br />
Este fixat de cutia toracică și structurile învecinate prin ligamentele pericardo-frenice,<br />
sterno-pericardice și pericardo-vertebrale.<br />
Fiziologie: Pericardul îndeplinește mai multe funcții fiziologice:<br />
P<strong>ro</strong>tecție : o barieră mecanică împotriva extensiei p<strong>ro</strong>ceselor infecțioase sau maligne<br />
învecinate.<br />
Limitarea distensiei cardiace: pericardul contribuie la limitarea distensiei cardiace<br />
acute. Acest efect p<strong>ro</strong>tector dispare în cursul supraîncărcării c<strong>ro</strong>nice de volum,<br />
datorită creșterii complianței și a distensiei p<strong>ro</strong>gresive a pericardului.<br />
Interdepenedența ventriculară: pericardul are <strong>ro</strong>l în transmiterea presiunii ventriculare<br />
drepte crescute asupra ventriculului stâng prin devierea septului interventricular spre<br />
stânga. Rezultatul este inversarea curburii septale normale și scăderea volumului<br />
telediastolic ventricular stâng. Acest efect este mult atenuat dacă pericardul este<br />
absent și este accentuat în tamponada cardiacă.<br />
Distribuția presiunii intratoracice asupra cordului: în timpul inspirului, pericardul se<br />
destinde, ceea ce duce la o scădere a presiunii intrapericardice și implicit la creșterea<br />
gradientului presional transmural la nivelul cavităților drepte. Aceasta duce la<br />
creșterea umplerii cordului drept și la scăderea ușoară a presiunii arteriale datorită<br />
creșterii timpului de tranzit pulmonar. Acest efect dispare în pericarditele constrictive<br />
calcare.<br />
1
9. 2. PERICARDITELE ACUTE<br />
Definiție: Reprezintă un sind<strong>ro</strong>m clinic datorat inflamației pericardului si caracterizat<br />
prin durere toracică, frecătură pericardică, modificări elect<strong>ro</strong>cardiografice și revărsat<br />
lichidian intrapericardic.<br />
Epidemiologie: Frecvența reală a pericarditelor este dificil de apreciat. Unele studii<br />
nec<strong>ro</strong>ptice au raportat o incidență de 1%. De asemenea, pericarditele reprezintă<br />
ap<strong>ro</strong>ximativ 5% din totalul etiologiilor pacienților cu durere toracică acută care s-au<br />
prezentat într-un serviciu de urgență. Dacă ne raportăm la totalitatea pacienților<br />
internați în spital, pericarditele ar reprezenta 1%o din totalitatea patologiei.<br />
Etiologie: Etiologia pericarditelor este extrem de variată. Ea poate fi clasificată în trei<br />
mari grupe: idiopatică, infecțioasă și non-infecțioasă (Tabelul 1).<br />
Tabelul 1. Etiologia pericarditelor<br />
Idiopatică<br />
Infectioasă Viruși: Coxsackie A și B, Echovirus,<br />
HIV, gripal, citomegalovirus, herpes<br />
simplex, virus Epstein-Barr<br />
Bacterii: pneumococ, meningococ,<br />
stafilococ, streptococi, Pseudomonas,<br />
Haemophilus Influenzae<br />
Fungi: Histoplasma<br />
Ricketsii: burnetii (Febra Q)<br />
Mycoplasma<br />
Listeria<br />
Mycobacterii: tuberculosis (TBC)<br />
Neinfecțioasă Vasculite și boli de țesut conjunctiv:<br />
reumatism articular acut, poliartrită<br />
reumatoidă, lupus eritematos sistemic,<br />
scle<strong>ro</strong>dermie, spondilită ankilopoetică,<br />
granulomatoză Wegener, etc<br />
Patologie de vecinătate: pneumonii,<br />
embolie pulmonară, empiem pleural,<br />
infarct miocardic, disecție de aortă,<br />
pancreatita acuta<br />
Afecțiuni metabolice: Uremie, mixedem,<br />
scorbut<br />
Traumatisme: pericardită radică, contuzie<br />
toracică, perforația pericardului<br />
(perforație de esofag, plagă penetrantă),<br />
perforații și plăgi în cursul p<strong>ro</strong>cedurilor<br />
de angioplastie și chirurgie cardiacă<br />
Neoplazică: primară (mezoteliom),<br />
secundară (carcicom de sân, pulmonar,<br />
limfom Hodgkin sau non-Hodgkin)<br />
Autoimună: Sind<strong>ro</strong>m postpericardotomie,<br />
Sind<strong>ro</strong>m Dressler, Sind<strong>ro</strong>m Stevens<br />
Johnson, Sind<strong>ro</strong>ame hipereozinofilice<br />
2
O bună parte a pericarditelor este idiopatică, în ciuda p<strong>ro</strong>gresului remarcabil al<br />
tehnicilor de diagnostic de laborator- între 30 și 50% după unii autori. Actualmente,<br />
cea mai frecventă este etiologia virală, virușii reprezentând până la 70% din totalul<br />
pericarditelor infecțioase. Dintre subtipurile de viruși, Coxsackie B și virusurile<br />
gripale sunt cele mai frecvent implicate. La pacienții imunodepresivi pot apare și<br />
pericardite virale cu citomegalovirus, virus Epstein-Barr sau herpes simplex. Această<br />
situație se întâlnește și la pacienții cu HIV: majoritatea pericarditelor apar la acești<br />
pacienți prin suprainfecție mycobacteriană (tuberculoză) sau prin dezvoltarea unor<br />
limfoame mediastinale. <st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> virale pot surveni în asociere cu o miocardită de<br />
aceeași etiologie. Multe din pericarditele idiopatice sunt de fapt virale.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> bacteriene survin prin extensia unei infecții de vecinătate (plămâni,<br />
pleură) la spațiul pericardic și reprezintă 5% din pericardite.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> tuberculoase reprezintă 4% din pericardite în țările dezvoltate și până la<br />
70% în țările africane. În Romania această etiologie este în continuare importantă.<br />
Dintre etiologiile neinfecțioase, etiologia neoplazică și pericardita uremică sunt<br />
printre cele mai frecvente. <st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> pot surveni după intervenții chirurgicale<br />
(sind<strong>ro</strong>m postpericardotomie) sau intervenționale cardiace sau pot acompania<br />
infarctul acut de miocard, fie în faza acută, fie la distanță (Sind<strong>ro</strong>m Dressler). În fine,<br />
etiologia radică reprezintă o cauză importantă a pericarditelor c<strong>ro</strong>nice constrictive.<br />
Clasificare: După modul de apariție: acute sau c<strong>ro</strong>nice<br />
După prezența unui revărsat lichidian: exudative sau nu <st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> acute fără<br />
revărsat lichidian<br />
Etiologie: Toți factorii prezentați în Tabelul I p<strong>ro</strong>duc, într-o primă fază o inflamație<br />
“uscată” a pericardului.<br />
Morfopatologie: Din punct de vedere mac<strong>ro</strong>scopic, pericardul este îng<strong>ro</strong>șat,<br />
edemațiat, de culoare <strong>ro</strong>șietică. Pot apare false membrane și aderențe între pericard și<br />
miocard, care, dacă se organizează fib<strong>ro</strong>s duc la apariția constricției. Mic<strong>ro</strong>scopic<br />
vom regăsi un infiltrat inflamator cu polimorfonucleare, vasodilatație și depunerea de<br />
fibrină în matricea extracelulară.<br />
Clinic: Caracteristică este asocierea durerii toracice, a frecăturii pericardice și a unor<br />
modificări elect<strong>ro</strong>cardiografice tipice.<br />
Durerea toracică este vie, localizată ret<strong>ro</strong>sternal sau precordial. Ea poate iradia la<br />
nivelul fosei supraclaviculare, a mușchiului trapez și umărului. Această iradiere se<br />
explică prin faptul că aferențele senzitive de la nivelul pericardului se transmit aferent<br />
prin nervii frenici (C3-C5) și se p<strong>ro</strong>iectează la nivelul dermatoamelor respective.<br />
Poate fi accentuată de inspir, deglutiție și clinostatism și atenuată de poziția aplecată<br />
spre față.<br />
Frecătura pericardică este caracteristica auscultatorie a pericarditelor acute “uscate”.<br />
Apare ca un suflu aspru, rugos, sistolo-diastolic.<br />
Manifestările elect<strong>ro</strong>cardiografice apar ca tulburări ale fazei de repolarizare, care<br />
evoluează în 4 stadii (Tabelul 2)<br />
Manifestările ECG, în faza acută, sunt o supradenivelare concordantă, adică fără<br />
imagine “în oglindă”, a segmentului ST, ceea ce face diagnosticul diferențial cu<br />
infarctul acut de miocard, urmată apoi de revenirea segmentului ST la linia<br />
izoelectrică, în câteva zile. Unda T evoluează în 4 faze (Tabelul 2) de la pozitivă<br />
3
Tabelul 2. Manifestări ECG în pericardita acută<br />
Stadiul Segmentul ST Unda T<br />
I Supradenivelat Pozitivă<br />
II Izoelectric Aplatizată<br />
III Izoelectric Inversată<br />
IV Izoelectric Pozitivă<br />
spre aplatizată, negativă și apoi, din nou, pozitivă. Foarte caracteristică este asocierea<br />
unei subdenivelări a segmentului PQ în derivațiile D2, D3, aVL, V3-V6.<br />
Febra însoțește inconstant triada diagnostică clasică. Este moderată (
Indometacin, 25 -50 mg (1-2 caps) x3/zi<br />
Ibup<strong>ro</strong>fen, 400 mg (2 cp) x3/zi<br />
Medicația corticoidă este rezervată cazurilor care nu au răspuns la tratamentul<br />
clasic.<br />
Evoluția pericarditelor acute fără revărsat lichidian: Este benignă, în marea lor<br />
majoritate. Complicațiile pericarditelor acute sunt dezvoltarea unui revărsat lichidian,<br />
sau evoluția spre c<strong>ro</strong>nicizare, cu recurențe succesive și apariția constricției<br />
pericardice.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> Acute Exudative<br />
Definiție: Sunt pericardite acute complicate de apariția unui revărsat lichidian<br />
pericardic. Simptomele clinice depind de cantitatea de lichid acumulată.<br />
Morfopatologie: Pe fragmentele de biopsie pericardică apar aspectele de inflamație<br />
enumerate mai sus. În cazul pericarditelor specifice (neoplazică sau tuberculoasă) se<br />
poate face diagnosticul etiologic al revărsatului. Aspectul mac<strong>ro</strong>scopic al acestuia este<br />
cel mai adesea se<strong>ro</strong>-citrin, în cea mai mare parte, mai ales la formele virale sau<br />
inflamatorii pure. Pot apare flocoane de fibrină, p<strong>ro</strong>duse prin coagularea p<strong>ro</strong>teinelor,<br />
în cazul unei concentrații de p<strong>ro</strong>teine > 2 gr/100 ml (examen Rivalta pozitiv). Dacă<br />
aspectul mac<strong>ro</strong>scopic al lichidului este se<strong>ro</strong>-sangvinolent, etiologia este tubercuoasă<br />
sau neoplazică, cel mai adesea, dar pot apare și pericardite “idiopatice” cu un astfel de<br />
aspect. <st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> bacteriene se identifică relativ ușor prin prezența unui revărsat<br />
purulent, vâscos, gălbui. Chilopericardul se caracterizează prin revărsat<br />
intrapericardic lactescent, datorită conținutului crescut de grăsimi al limfei toracice.<br />
În fine, revărsatele sangvinolente pure, sunt regăsite în plăgile penetrante<br />
intracardiace, perforații iat<strong>ro</strong>gene ale arterelor co<strong>ro</strong>nare din cursul cateterismului<br />
cardiac, al examenelor elect<strong>ro</strong>fiziologice sau postoperatorii, ruptură de ventricul<br />
postinfarct, ruptură de joncțiune atrio-ventriculară după p<strong>ro</strong>tezare mitrală sau disecție<br />
acută de aortă ruptă în pericard.<br />
Aspectul mic<strong>ro</strong>scopic al lichidului ne poate da informații despre etiolologia sa.<br />
Citologia poate detecta prezența unor celule maligne în revărsatele neoplazice. În cele<br />
inflamatorii, este de obicei nespecifică.<br />
Examenul mic<strong>ro</strong>scopic direct, după colorație Gram și Ziehl-Nielsen detectează<br />
prezența bacililor tuberculoși.<br />
Cultura lichidului pe medii specifice permite identificarea germenului responsabil, în<br />
revărsatele purulente.<br />
Examenul biochimic, cu determinarea concentrației p<strong>ro</strong>teice, de glucoză, a LDH,<br />
permite diferențierea dintre transudate și revărsate pericardice, și diagnosticul<br />
pericarditei tuberculoase prin concentrația crescută de adenin-dezaminază.<br />
Tehnicile mai noi de PCR sau imunohistochimie permit, respectiv, diagnosticul<br />
etiologic al pericarditelor virale sau al pericarditelor autoimune.<br />
Clinic: Semnele clinice ale unei pericardite exudative depind de cantitatea de lichid<br />
acumulată.<br />
Durerea este prezentă din faza “uscată” a pericarditei.<br />
Dispneea se accentuează, fiind datorată și distensiei cauzate de lichidul pericardic, în<br />
plus față de iritația frenicului și a pleurei mediastinale.<br />
Semnele elect<strong>ro</strong>cardiografice sunt aceleași (modificări ale segmentului ST ce<br />
evoluează în 4 faze și sunt concordante în toate derivațiile) la care se adaugă aspectul<br />
de mic<strong>ro</strong>voltaj (amplitudinea maximă mai mică de 5 mm) și de alternanță electrică<br />
5
(modificarea axului QRS, datorată mișcării de balans a cordului în revărsatele<br />
abundente-“swinging heart”)<br />
Frecătura pericardică, semnul auscultatoric patognomonic al pericarditelor acute,<br />
dispare o dată cu apariția lichidului. Zgomotele cardiace devin asurzite o dată ce<br />
revărsatul lichidian s-a constituit.<br />
Subfebrilitățile sunt inconstant regăsite.<br />
Paraclinic:<br />
Examene de laborator: VSH-ul și p<strong>ro</strong>teina C-reactivă sunt constant crescute iar<br />
hiperleucocitoza este frecvent întâlnită. Tabelul 4 precizează examenele de laborator<br />
care trebuie efectuate pentru a preciza diagnosticul etiologic al revărsatulului<br />
lichidian.<br />
Tabelul 4. Examene de laborator în pericardite<br />
Etiologie Examen<br />
Virală Se<strong>ro</strong>diagnostic viral<br />
Boli de țesut conjunctiv Anticorpi antinucleari, Factor reumatoid<br />
Reumatism articular ASLO<br />
Tuberculoză IDR la tuberculină<br />
Mixedem T3, T4, TSH<br />
Neoplazică Markeri tumorali (Antigen<br />
carcinoembrionar)<br />
Radiografia toracică: arată mărirea umbrei cardiace, dacă cantitatea de lichide este ><br />
250 ml. Caracteristic este faptul că umbra este imobilă cu mișcările cardiace în<br />
radioscopie (Fig.1)<br />
Fig.1<br />
6
Echocardiografia: Este cel mai important examen imagistic. Acesta pune<br />
diagnosticul de pericardită exudativă, măsoară mărimea decolării pericardice<br />
anterioare și posterioare, funcția sistolică cardiacă, prezența flocoanelor de fibrină sau<br />
a cheagurilor de sânge și diagnosticul de pretamponadă sau tamponadă prin colapsul<br />
diastolic al cavităților drepte sau compresia severă a acestora și dilatarea venei cave<br />
inferioare. În general se consideră că o decolare anterioară sau posterioară mai mare<br />
de 2 cm traduce o cantitate mare de lichid.<br />
Cateterismul cardiac: nu se practică de rutină la pacienții cu revărsat lichidian<br />
pericardic, doar dacă se suspectează o patologie co<strong>ro</strong>nariană sau dacă revărsatul se<br />
consideră a se datora unei disecții acute de aortă.<br />
Tomografia computerizată (CT Scan) : nu se face de rutină ca o explorare<br />
preoperatorie în pericarditele exudative, doar dacă se suspectează o disecție acută de<br />
aortă. Postoperator, dacă explorarea lichidului pericardic și a piesei bioptice<br />
sugerează o patologie neoplazică, CT scan-ul este necesar pentru determinarea<br />
punctului de plecare și al extensiei tumorale.<br />
Rezonanța magnetică nucleară ale aceleași indicații ca CT Scan-ul.<br />
Diagnosticul diferențial al pericarditelor acute exudative se face, pe de o parte, cu<br />
afecțiunile responsabile de durerea toracică acută, similar pericarditelor acute<br />
“uscate” (sind<strong>ro</strong>ame co<strong>ro</strong>nariene acute, pleurezie, disecție de aortă) la care se adaugă<br />
cele responsabile de dispneea acută: embolie pulmonară, edem pulmonar acut,<br />
patologie respiratorie, etc.<br />
Tratamentul pericarditelor acute exudative: este medical, intervențional sau<br />
chirurgical.<br />
Tratamentul medical: este identic cu cel al pericarditelor acute fără revărsat lichidian.<br />
Antiinflamatoarele neste<strong>ro</strong>idiene (AINS) sunt medicația de primă intenție. Posologia<br />
lor este identică ca în cazurile de pericardită acută fără revărsat. Corticoizii sunt<br />
folosiți la cazurile care nu au răspuns la tratamentul cu AINS.<br />
Tratamentul intervențional: Pericardocenteza se efectuează în scop diagnostic și<br />
curativ, la pacienții care prezintă > 2 cm de lichid pericardic anterior.<br />
Tehnica puncției este cea subxifoidiană, după tehnica Seldinger. Se puncționează<br />
unghiul xifocostal stâng, sub un unghi de 30-45%, orientându-se acul spre umărul<br />
stâng. O dată pătruns în spațiul pericardic, se retrage o cantitate de 40-50 ml de lichid<br />
care se trimite pentru examene de laborator. Cu ajutorul unui ghid int<strong>ro</strong>dus pe acul de<br />
puncție se va amplasa un cateter de drenaj în spațiul pericardic, care se va conecta la<br />
un sistem de drenaj activ.<br />
Pentru a diminua riscul complicațiilor acestei tehnici (puncția ventriculară dreaptă,<br />
puncția unei artere co<strong>ro</strong>nare), acul de puncție poate fi conectat la un elect<strong>ro</strong>d EKG<br />
sau la un cameră de presiune. În situația ideală, puncția este ghidată echografic.<br />
Tratamentul chirurgical, are <strong>ro</strong>lul de a drena diagnostic și curativ revărsatul în faza sa<br />
acută.<br />
Drenajul subxifoidian. Constă în abordul pericardului printr-o incizie mediană, în<br />
dreptul apendicelui xifoid. Se rezecă o pastilă de pericard, care este trimisă pentru<br />
examen morfopatologic. Lichidul este evacuat complet iar 50 ml sunt trimise pentru<br />
examene de laborator. Este cea mai folosită tehnică.<br />
Fereastra pericardică, constă în realizarea unei comunicări largi (“ferestre”) între<br />
spațiul pericardic și cel pleural prin rezecția unei porțiuni a pericardului și a pleurei<br />
mediastinale. Astfel, dacă revărsatul lichidian pericardic se reface, el va fi evacuat în<br />
spațiul pleural și de aici resorbit lent. Indicația acestei tehnici sunt pericarditele care<br />
7
prezintă un risc mare de recidivă, datorită prezenței unei patologii subjacente c<strong>ro</strong>nice<br />
(pericarditele neoplazice, uremice, din boli de țesut conjunctiv, etc). Se efectuează<br />
prin toracotomie ante<strong>ro</strong>-laterală, dreaptă sau stângă, cu abordul spațiului pleural<br />
respectiv și rezecția unei piese dreptunghiulare de pleură și pericard.<br />
Drenajul chirurgical prin sternotomie mediană. Este recomandat în revărsatele franc<br />
hemoragice (pentru depistarea sursei de sângerare și realizarea hemostazei),<br />
revărsatele postoperatorii, cele purulente sau tuberculoase. La acestea două din urmă<br />
etiologii este necesară evacuarea completă a aderențelor, pentru a preveni formarea<br />
pericarditei constrictive, și instalarea unui sistem de lavaj-drenaj.<br />
Drenajul pericardic prin toracoscopie este o metodă elegantă și minim invazivă de a<br />
drena revărsatele pericardice. Constă în int<strong>ro</strong>ducerea unui toracoscop și a două<br />
instrumente (aspirator, cauter sau pensă) prin trei incizii toracice. Are avantajul unei<br />
vizualizări directe a spațiului pericardic, cu liza aderențelor constituite, evacuarea<br />
completă a cheagurilor, recoltarea de fragmente bioptice, etc. Are dezavantajul<br />
necesității unui material specific.<br />
Drenajul chirurgical prin tehnici <strong>ro</strong>botice, este similar celui prin toracoscopie,<br />
realizându-se însă cu ajutorul unui <strong>ro</strong>bot operator. Este extrem de costisitor.<br />
Complicațiile pericarditelor acute exudative sunt reprezentate de apariția tamponadei<br />
cardiace, de recidiva exudatului și de constituirea unei pericardite constrictive.<br />
9. 3. Tamponada cardiacă<br />
Definiție: Tamponada cardiacă este un sind<strong>ro</strong>m datorat compresiunii extrinseci a<br />
cordului (în principal a cavităților drepte) și manifestat clinic prin triada lui Beck<br />
(hipotensiune, presiune venoasă centrală crescută, zgomote cardiace asurzite), puls<br />
paradoxal și dispnee.<br />
Tamponada cardiacă este o urgență medico-chirurgicală, netratată evoluând spre<br />
deces în toate cazurile.<br />
Fiziopatologie: Tamponada cardiacă apare în pericarditele exudative dacă acumularea<br />
de lichid intrapericardic s-a făcut cu rapiditate sau, în revărsatele c<strong>ro</strong>nice, dacă s-a<br />
depășit rezerva dilatatorie a sacului pericardic. Ambele situații se traduc prin<br />
creșterea presiunii intrapericardice, care devine pozitivă (în mod normal este de -2<br />
mm Hg) și compresia structurilor cardiace. Cavitățile care sunt cel mai afectate de<br />
această creștere presională sunt cavitățile drepte, care lucrează într-un regim de<br />
presiune mai scăzut.<br />
Se descriu două faze evolutive: într-o primă fază, presiunea intrapericardică este mai<br />
mică ca presiunea de umplare ventriculară. Debitul cardiac este menținut, cu prețul<br />
creșterii volumului telediastolic ventricular și al unei tahicardii compensatorii. Dacă<br />
presiunea intrapericardică continuă să crească, devine superioară presiunii<br />
telediastolice ventriculare iar umplerea ventriculară este sever afectată. În cazul<br />
ventriculului stâng la aceasta contribuie și inversarea curburii fiziologice a septului<br />
interventricular. Rezultatul net este scăderea severă a debitului cardiac.<br />
Clinic: Consecințele clinice ale acestei situații sunt următoarele:<br />
Accentuarea interdependenței ventriculare: În timpul inspirului crește întoarcerea<br />
venoasă la nivelul cordului drept. Datorită creșterii presiunii intrapericardice,<br />
umplerea ventriculară dreaptă crescută va duce la inversarea curburii normale a<br />
septului interventricular și scăderea volumului telediastolic ventricular stâng. Efectul<br />
8
hemodinamic este apariția pulsului paradoxal al lui Kussmaul, care este definit prin<br />
scăderea în inspir a presiunii arteriale sistolice cu >10 mm Hg.<br />
Hipotensiune arterială, datorită umplerii deficitare a cordului (când presiunea<br />
intrapericardică devine superioară celei de la nivelul atriului drept) și inversării<br />
curburii fiziologice a septului.<br />
Creșterea presiunii jugulare și a presiunii venoase centrale. Clinic, jugularele sunt<br />
turgescente iar pe curba venoasă jugulară apare accentuarea undei x (umplere<br />
accentuată a atriului drept în timpul sistolei ventriculare) și dispariția undei y<br />
(umplere deficitară a ventriculului drept în diastolă, datorită compresiei externe cu<br />
fenomene de hipodiastolie).<br />
Tahicardie reacțională, care este un mecanism rapid care tinde să compenseze<br />
scăderea debitului cardiac.<br />
Dispnee severă prin iritarea nervului frenic<br />
Elect<strong>ro</strong>cardiografic sunt prezente toate semnele pericarditelor acute exudative<br />
(mic<strong>ro</strong>voltaj, supradenivelare ST concordantă) cu accentuarea alternanței electrice<br />
(modificarea axului electric al complexului QRS), prin mișcarea de balans a cordului<br />
în lichidul intrapericardic (“swinging heart”).<br />
Paraclinic: sunt prezente aceleași aspecte ca în pericarditele acute exudative. Datorită<br />
situației de urgență, efectuarea întregii baterii de examene paraclinice este adesea<br />
imposibilă. Singurele două examene care trebuie obligator efectuate sunt radiografia<br />
toracică și echocardiografia cardiacă.<br />
Radiografia toracică, în incidență ante<strong>ro</strong>-posterioară, arată creșterea siluetei cardiace<br />
(imobilă în radioscopie) și inversarea curburii arcului mijlociu stâng.<br />
Echocardiografia transtoracică arată colapsul diastolic al cavităților drepte și<br />
compresia extrinsecă a acestora (în incidența apicală 4 camere), inversarea curburii<br />
fiziologice a septului interventricular, dilatarea venei cave inferioare. Apreciază<br />
funcția cardiacă și calculează, în modul M sau 2D, distanța spațiului transonic<br />
anterior sau posterior. Este cel mai important examen de efectuat dacă există<br />
suspiciunea clinică de tamponadă pericardică, singurul care pune diagnosticul de<br />
certitudine într-o situație de urgență. (Fig 2,3)<br />
Tratamentul tamponadei cardiace este exclusiv intervențional sau chirurgical,<br />
tratamentul medical având doar <strong>ro</strong>lul de a stabiliza pacientul.<br />
Tratamentul medical se face printr-o umplere eficace a pacientului, administrare de<br />
oxigen pe mască, doze mici/moderate de inot<strong>ro</strong>pi (Dobutamina) care nu cresc<br />
rezistențele periferice.<br />
Fig.2<br />
9
Colapsul ventriculului drept în tamponada cardiacă. Imagine echografică transtoracică<br />
în incidența parasternală ax lung.<br />
Fig.3<br />
Colapsul atriului drept (RA) în tamponada cardiacă. Imaginea transonică<br />
extracardiacă marcată (p) reprezintă lichidul pericardic.<br />
10
Pericardocenteza este de elecție într-o situație de urgență absolută, dacă este vorba<br />
despre un revărsat lichidian, fără cheaguri sau flocoane de fibrină, și dacă nu există<br />
elemente care să sugereze o etiologie c<strong>ro</strong>nică. Se efectuează prin tehnica descrisă la<br />
formele exudative.<br />
Drenajul chirurgical, este ales dacă avem de-a face cu un revărsat postoperator, dacă<br />
există cheaguri sau fibrină la echografie, dacă avem de-a face cu o etiologie<br />
tuberculoasă, uremică sau malignă. De asemenea, este de preferat în revărsatele<br />
extrem de abundente. Tehnicile sunt aceleași ca în formele exudative, cu o preferință<br />
pentru drenajul chirurgical subxifoidian, care este cel mai rapid de efectuat într-o<br />
situație de urgență, cu hemodinamică instabilă. Un abord prin sternotomie mediană<br />
este necesar dacă lichidul pericardic conține cheaguri sau pu<strong>ro</strong>i.<br />
9. 4. Pericardita C<strong>ro</strong>nică Constrictivă<br />
Definiție: Pericardita c<strong>ro</strong>nică este un sind<strong>ro</strong>m datorat îng<strong>ro</strong>șării excesive a<br />
pericardului, care devine inextensibil, fib<strong>ro</strong>s sau calcar, și se manifestă clinic printr-o<br />
umplere ventriculară deficitară (hipodiastolie)<br />
Etiologie: Etiologia principală a pericarditelor constrictive este cea tuberculoasă, dar<br />
pot apare și după iradiere (pericardita radică), postchirurgicale sau prin c<strong>ro</strong>nicizarea<br />
pericarditelor fungice (Histoplasma)<br />
Morfopatologie: Sacul pericardic este mult îng<strong>ro</strong>șat, putând prezenta zone de<br />
calcificare izolate sau extinse (Panzerherz). Există aderențe marcate între pericardul<br />
visceral și cel parietal. Din punct de vedere mic<strong>ro</strong>scopic vom avea un exudat<br />
inflamator c<strong>ro</strong>nic, cu limfocite, fib<strong>ro</strong>ză și calcificare.<br />
Fiziopatologie: Prezența unui sac pericardic inextensibil, rigid, duce la alterarea<br />
mecanismului de umplere ventriculară. Astfel, după deschiderea valvelor atrioventriculare<br />
are loc o umplere ventriculară accelerată, urmată de oprirea bruscă a<br />
umplerii când volumul telediastolic ventricular atinge limita impusă de sacul<br />
pericardic. Această aspect se regăsește pe curba presiunii ventriculare sub forma unei<br />
scăderi accentuate a presiunii în timpul p<strong>ro</strong>todiastolei urmată de o fază de platou în<br />
diastola tardivă (“dip-plateau”).<br />
Curba presiunii jugulare, spre diferență de situația din tamponada cardiacă, în care<br />
umplerea rapidă ventriculară este deficitară, arată o accentuare a curbelor x și y.<br />
Datorită inextensibilității și rigidizării pericardului, presiunea intratoracică nu se mai<br />
transmite intrapericardic. Aceasta duce la apariția semnului Kussmaul: creșterea<br />
presiunii venoase centrale în inspir p<strong>ro</strong>fund, invers față de situația normală.<br />
Reacția compensatorie a cordului, în fața unei umpleri diastolice fixe, este o<br />
tahicardie reacțională.<br />
Dacă situația se c<strong>ro</strong>nicizează apare retenție hid<strong>ro</strong>salină, datorită stazei venoase<br />
centrale, pe de o parte, și pe de altă parte datorită inhibiției secreției factorului<br />
natriuretic atrial. De asemenea, miocardul se poate at<strong>ro</strong>fia, cu distrucția miocitelor și<br />
înlocuirea lor cu fibre de colagen.<br />
Clinic:<br />
Turgescență jugulară<br />
Hepatomegalie, și alte semne de disfuncție hepatică, în formele avansate, precum<br />
ascită, icter, eritem palmar, angioame “spider”<br />
Edeme ale membrelor inferioare<br />
Dispnee<br />
11
Paraclinic:<br />
Examene de laborator. Nu sunt patognomonice. Arată o retenție hid<strong>ro</strong>salină,<br />
alterarea funcției hepatice, hipoalbuminemie. VSH-ul poate fi crescut în formele<br />
inflamatorii c<strong>ro</strong>nice, iar IDR la tuberculină pozitivă în pericardita tuberculoasă.<br />
Radiografia toracică, în incidență ante<strong>ro</strong>posterioară și laterală poate fi diagnostică,<br />
dacă pericardul este calcificat, imaginea fiind aceea în “coajă de ou” (Fig. 4)<br />
Fig.4<br />
Radiografie toracică în incidențele ante<strong>ro</strong>-posterioară și laterală a unui pacient cu<br />
pericardită c<strong>ro</strong>nică constrictivă calcară.<br />
Elect<strong>ro</strong>cardiograma este nespecifică. Apare unda P “mitrală” și fibrilație atrială,<br />
datorită dilatării atriale c<strong>ro</strong>nice.<br />
Echocardiografia. În modul M și 2D regăsește îng<strong>ro</strong>șarea pericardului, dilatarea<br />
venei cave inferioare, iar în modul Doppler apar modificări carcteristice, sinc<strong>ro</strong>ne cu<br />
respirația. Astfel, în inspir apare creșterea fluxului transtricuspidian și scăderea celui<br />
transmitral, iar în expir, modificările sunt inverse. Aceste modificări apar în inspir<br />
datorită scăderii presiunii intoracice și implicit a presiunii capilare blocate și a<br />
presiunii atriului stâng. Efectul va fi o umplere deficitară a ventriculului stâng în<br />
diastolă, cu inversarea curburii fiziologice a septului interventricular.<br />
Funcția ventriculară stângă poate fi alterată la pacienții cu pericardită constrictivă prin<br />
at<strong>ro</strong>fie și fib<strong>ro</strong>ză, cu scăderea fracției de ejecție.<br />
Computertomografia (CT scan) și rezonanța megnetică (MRI), au o sensibilitate mai<br />
mare decât echografia de a detecta calcificările și îng<strong>ro</strong>șările pericardice (Fig.4).<br />
Fig.5<br />
12
CT scan toracic. A se remarca pericardul îng<strong>ro</strong>șat și calcificat.<br />
Cateterismul cardiac, drept și stâng este obligatoriu de efectuat în pericarditele<br />
constrictive. Cateterizarea simultană a celor doi ventriculi relevă egalizarea<br />
presiunilor telediastolice, aspectul caracteristic de “dip-plateau” sau “rădăcină<br />
pătrată” al curbei ventriculare (Fig.6), creșterea presiunii atriale drepte în inspir<br />
p<strong>ro</strong>fund (semnul Kussmaul). Co<strong>ro</strong>na<strong>ro</strong>grafia poate pune în evidență, rareori,<br />
compresii externe ale arterelor co<strong>ro</strong>nare.<br />
Fig.6<br />
Diagnosticul diferențial la pericarditelor constrictive trebuie făcut, în primul rând, cu<br />
cardiomiopatiile restrictive, dar și cu patologia valvulară a cordului drept (insuficiență<br />
sau stenoză tricuspidiană), mixom de atriu drept, cardiomiopatie hipert<strong>ro</strong>fică, sind<strong>ro</strong>m<br />
cav superior, sind<strong>ro</strong>m nef<strong>ro</strong>tic.<br />
Diagnosticul cel mai dificil este cel cu cardiomiopatiile restrictive (Tabelul 5).<br />
13
Tabelul 5. Diagnosticul diferențial cu cardiomiopatia restrictivă<br />
Parametru Pericardita constrictivă Cardiomiopatia restrictivă<br />
Anamneza Antecedente chirurgicale, Nesemnificative<br />
Insuficiențe valvulare<br />
Iradiere, Boli de sistem,<br />
TBC, neoplazii<br />
absente IM și IT<br />
Presiunea sistolică AP < 40 mm Hg > 40 mm Hg<br />
Echilibrarea presiunilor<br />
diastolice<br />
Frecvent Rar<br />
Inversarea curburii SIV<br />
în inspir<br />
Da Nu<br />
Radiografia toracică Calcificări vizibile 25-30% Nu<br />
CT/RMN Îng<strong>ro</strong>șări/calcificări<br />
pericardice<br />
Nu<br />
Biopsia miocardică Normală Boli infiltrative<br />
Tratamentul pericarditelor constrictive.<br />
Tratamentul medical are un <strong>ro</strong>l limitat, simptomatic, de reducere a stazei venoase și<br />
edemelor. Se utilizează diuretice de ansă și antialdoste<strong>ro</strong>nice. Dacă apare fibrilația<br />
atrială se tentează convertirea ei, căci ea duce la scăderea cu 25% a umplerii<br />
ventriculare. Tahicardia sinusală trebuie respectată, ea fiind reacțională la un volum<br />
bătaie fix.<br />
Tratamentul chirurgical este singurul curativ. Constă în realizarea unei<br />
pericardectomii subtotale interfrenice prin sternotomie mediană. Pericardul îng<strong>ro</strong>șat<br />
sau calcificat este rezecat de la nivelul cavităților drepte și al trunchiului arterei<br />
pulmonare, ele fiind principalele afectate de constricție. Rezecția se extinde până la<br />
nivelul nervilor frenici, care reprezintă limita laterală a exciziei. Intervenția poate fi<br />
dificilă în anumite cazuri în care pericardul visceral este strâns aderent de suprafața<br />
cardiacă. Această intervenție duce la scăderea semnificativă a presiunii venoase<br />
centrale cu creșterea umplerii ventriculare și a debitului cardiac.<br />
Complicații perioperatorii ale pericardectomiei sunt reprezentate de leziuni<br />
camerale, în cazul unor aderențe strânse, leziuni ale nervului frenic sau sind<strong>ro</strong>m de<br />
debit cardiac scăzut. Acesta poate apare în cazul unei constricții pericardice de durată,<br />
cu at<strong>ro</strong>fia consecutivă a fibrelor miocardice și înlocuirea lor cu fibre colagenice cu<br />
afectarea funcției sistolice a ventriculului stâng după decompresie.<br />
<st<strong>ro</strong>ng>Pericarditele</st<strong>ro</strong>ng> c<strong>ro</strong>nice exudativ constrictive<br />
Definiție: Reprezintă o formă rară de pericardită c<strong>ro</strong>nice, care asociază prezența unui<br />
revărsat lichidian cu îng<strong>ro</strong>șarea pericardului visceral. Unii consideră această patologie<br />
o formă de trecere dintre pericarditele exudative recidivante și pericarditele c<strong>ro</strong>nice<br />
constrictive.<br />
Fiziopatologie: Constricția asupra cavităților drepte este realizată, predominant, de<br />
către cantitatea mare de lichid. Evacuarea lichidului nu va duce însă decât parțial, în<br />
p<strong>ro</strong>todiastolă, la ameliorarea umplerii diastolice, care devine limitată apoi de către<br />
restricția executată de către pericardul visceral inextensibil.<br />
14
Diagnosticul acestei entități clinice este dificil, în special dacă pericardul visceral nu<br />
este calficicat, și se face prin punerea în evidență, în cursul echografiei în modul M, a<br />
unui pericard viceral îng<strong>ro</strong>șat asociat unui revărsat lichidian intrapericardic. Metodele<br />
mai noi imagistice precum computer tomografia sau rezonanța magnetică permit și<br />
ele diagnosticul acestei forme de pericardită (Fig.7).<br />
Fig.7<br />
Pericardită exudativ constrictivă. Pericard îng<strong>ro</strong>șat și lichid pericardic în cantitate<br />
mică.<br />
Evoluția pericarditelor exudativ constrictive se poate face spre resorbția parțială a<br />
lichidului și trecerea spre o pericardită constrictivă pură.<br />
Tratamentul este chirurgical, prin sternotomie mediană, și constă în evacuarea<br />
lichidului și în rezecția subtotală a pericardului.<br />
15