Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro

More documents

Recommendations

Info

9. 2. PERICARDITELE ACUTE Definiție: Reprezintă un sindrom clinic datorat inflamației pericardului si caracterizat prin durere toracică, frecătură pericardică, modificări electrocardiografice și revărsat lichidian intrapericardic. Epidemiologie: Frecvența reală a pericarditelor este dificil de apreciat. Unele studii necroptice au raportat o incidență de 1%. De asemenea, pericarditele reprezintă aproximativ 5% din totalul etiologiilor pacienților cu durere toracică acută care s-au prezentat într-un serviciu de urgență. Dacă ne raportăm la totalitatea pacienților internați în spital, pericarditele ar reprezenta 1%o din totalitatea patologiei. Etiologie: Etiologia pericarditelor este extrem de variată. Ea poate fi clasificată în trei mari grupe: idiopatică, infecțioasă și non-infecțioasă (Tabelul 1). Tabelul 1. Etiologia pericarditelor Idiopatică Infectioasă Viruși: Coxsackie A și B, Echovirus, HIV, gripal, citomegalovirus, herpes simplex, virus Epstein-Barr Bacterii: pneumococ, meningococ, stafilococ, streptococi, Pseudomonas, Haemophilus Influenzae Fungi: Histoplasma Ricketsii: burnetii (Febra Q) Mycoplasma Listeria Mycobacterii: tuberculosis (TBC) Neinfecțioasă Vasculite și boli de țesut conjunctiv: reumatism articular acut, poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, sclerodermie, spondilită ankilopoetică, granulomatoză Wegener, etc Patologie de vecinătate: pneumonii, embolie pulmonară, empiem pleural, infarct miocardic, disecție de aortă, pancreatita acuta Afecțiuni metabolice: Uremie, mixedem, scorbut Traumatisme: pericardită radică, contuzie toracică, perforația pericardului (perforație de esofag, plagă penetrantă), perforații și plăgi în cursul procedurilor de angioplastie și chirurgie cardiacă Neoplazică: primară (mezoteliom), secundară (carcicom de sân, pulmonar, limfom Hodgkin sau non-Hodgkin) Autoimună: Sindrom postpericardotomie, Sindrom Dressler, Sindrom Stevens Johnson, Sindroame hipereozinofilice 2
O bună parte a pericarditelor este idiopatică, în ciuda progresului remarcabil al tehnicilor de diagnostic de laborator- între 30 și 50% după unii autori. Actualmente, cea mai frecventă este etiologia virală, virușii reprezentând până la 70% din totalul pericarditelor infecțioase. Dintre subtipurile de viruși, Coxsackie B și virusurile gripale sunt cele mai frecvent implicate. La pacienții imunodepresivi pot apare și pericardite virale cu citomegalovirus, virus Epstein-Barr sau herpes simplex. Această situație se întâlnește și la pacienții cu HIV: majoritatea pericarditelor apar la acești pacienți prin suprainfecție mycobacteriană (tuberculoză) sau prin dezvoltarea unor limfoame mediastinale. <strong>Pericarditele</strong> virale pot surveni în asociere cu o miocardită de aceeași etiologie. Multe din pericarditele idiopatice sunt de fapt virale. <strong>Pericarditele</strong> bacteriene survin prin extensia unei infecții de vecinătate (plămâni, pleură) la spațiul pericardic și reprezintă 5% din pericardite. <strong>Pericarditele</strong> tuberculoase reprezintă 4% din pericardite în țările dezvoltate și până la 70% în țările africane. În Romania această etiologie este în continuare importantă. Dintre etiologiile neinfecțioase, etiologia neoplazică și pericardita uremică sunt printre cele mai frecvente. <strong>Pericarditele</strong> pot surveni după intervenții chirurgicale (sindrom postpericardotomie) sau intervenționale cardiace sau pot acompania infarctul acut de miocard, fie în faza acută, fie la distanță (Sindrom Dressler). În fine, etiologia radică reprezintă o cauză importantă a pericarditelor cronice constrictive. Clasificare: După modul de apariție: acute sau cronice După prezența unui revărsat lichidian: exudative sau nu <strong>Pericarditele</strong> acute fără revărsat lichidian Etiologie: Toți factorii prezentați în Tabelul I produc, într-o primă fază o inflamație “uscată” a pericardului. Morfopatologie: Din punct de vedere macroscopic, pericardul este îngroșat, edemațiat, de culoare roșietică. Pot apare false membrane și aderențe între pericard și miocard, care, dacă se organizează fibros duc la apariția constricției. Microscopic vom regăsi un infiltrat inflamator cu polimorfonucleare, vasodilatație și depunerea de fibrină în matricea extracelulară. Clinic: Caracteristică este asocierea durerii toracice, a frecăturii pericardice și a unor modificări electrocardiografice tipice. Durerea toracică este vie, localizată retrosternal sau precordial. Ea poate iradia la nivelul fosei supraclaviculare, a mușchiului trapez și umărului. Această iradiere se explică prin faptul că aferențele senzitive de la nivelul pericardului se transmit aferent prin nervii frenici (C3-C5) și se proiectează la nivelul dermatoamelor respective. Poate fi accentuată de inspir, deglutiție și clinostatism și atenuată de poziția aplecată spre față. Frecătura pericardică este caracteristica auscultatorie a pericarditelor acute “uscate”. Apare ca un suflu aspru, rugos, sistolo-diastolic. Manifestările electrocardiografice apar ca tulburări ale fazei de repolarizare, care evoluează în 4 stadii (Tabelul 2) Manifestările ECG, în faza acută, sunt o supradenivelare concordantă, adică fără imagine “în oglindă”, a segmentului ST, ceea ce face diagnosticul diferențial cu infarctul acut de miocard, urmată apoi de revenirea segmentului ST la linia izoelectrică, în câteva zile. Unda T evoluează în 4 faze (Tabelul 2) de la pozitivă 3
Page 1: CAP IX - PATOLOGIA
Page 5 and 6: Indometacin, 25 -50 mg (1-2 caps) x
Page 7 and 8: Echocardiografia: Este cel mai impo
Page 9 and 10: hemodinamic este apariția pulsului
Page 11 and 12: Pericardocenteza este de elecție
Page 13 and 14: CT scan toracic. A se remarca peric
Page 15: Diagnosticul acestei entități cli

Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?