Colapsul ventriculului drept în tamponada cardiacă. Imagine echografică transtoracică în incidența parasternală ax lung. Fig.3 Colapsul atriului drept (RA) în tamponada cardiacă. Imaginea transonică extracardiacă marcată (p) reprezintă lichidul pericardic. 10
Pericardocenteza este de elecție într-o situație de urgență absolută, dacă este vorba despre un revărsat lichidian, fără cheaguri sau flocoane de fibrină, și dacă nu există elemente care să sugereze o etiologie c<strong>ro</strong>nică. Se efectuează prin tehnica descrisă la formele exudative. Drenajul chirurgical, este ales dacă avem de-a face cu un revărsat postoperator, dacă există cheaguri sau fibrină la echografie, dacă avem de-a face cu o etiologie tuberculoasă, uremică sau malignă. De asemenea, este de preferat în revărsatele extrem de abundente. Tehnicile sunt aceleași ca în formele exudative, cu o preferință pentru drenajul chirurgical subxifoidian, care este cel mai rapid de efectuat într-o situație de urgență, cu hemodinamică instabilă. Un abord prin sternotomie mediană este necesar dacă lichidul pericardic conține cheaguri sau pu<strong>ro</strong>i. 9. 4. Pericardita C<strong>ro</strong>nică Constrictivă Definiție: Pericardita c<strong>ro</strong>nică este un sind<strong>ro</strong>m datorat îng<strong>ro</strong>șării excesive a pericardului, care devine inextensibil, fib<strong>ro</strong>s sau calcar, și se manifestă clinic printr-o umplere ventriculară deficitară (hipodiastolie) Etiologie: Etiologia principală a pericarditelor constrictive este cea tuberculoasă, dar pot apare și după iradiere (pericardita radică), postchirurgicale sau prin c<strong>ro</strong>nicizarea pericarditelor fungice (Histoplasma) Morfopatologie: Sacul pericardic este mult îng<strong>ro</strong>șat, putând prezenta zone de calcificare izolate sau extinse (Panzerherz). Există aderențe marcate între pericardul visceral și cel parietal. Din punct de vedere mic<strong>ro</strong>scopic vom avea un exudat inflamator c<strong>ro</strong>nic, cu limfocite, fib<strong>ro</strong>ză și calcificare. Fiziopatologie: Prezența unui sac pericardic inextensibil, rigid, duce la alterarea mecanismului de umplere ventriculară. Astfel, după deschiderea valvelor atrioventriculare are loc o umplere ventriculară accelerată, urmată de oprirea bruscă a umplerii când volumul telediastolic ventricular atinge limita impusă de sacul pericardic. Această aspect se regăsește pe curba presiunii ventriculare sub forma unei scăderi accentuate a presiunii în timpul p<strong>ro</strong>todiastolei urmată de o fază de platou în diastola tardivă (“dip-plateau”). Curba presiunii jugulare, spre diferență de situația din tamponada cardiacă, în care umplerea rapidă ventriculară este deficitară, arată o accentuare a curbelor x și y. Datorită inextensibilității și rigidizării pericardului, presiunea intratoracică nu se mai transmite intrapericardic. Aceasta duce la apariția semnului Kussmaul: creșterea presiunii venoase centrale în inspir p<strong>ro</strong>fund, invers față de situația normală. Reacția compensatorie a cordului, în fața unei umpleri diastolice fixe, este o tahicardie reacțională. Dacă situația se c<strong>ro</strong>nicizează apare retenție hid<strong>ro</strong>salină, datorită stazei venoase centrale, pe de o parte, și pe de altă parte datorită inhibiției secreției factorului natriuretic atrial. De asemenea, miocardul se poate at<strong>ro</strong>fia, cu distrucția miocitelor și înlocuirea lor cu fibre de colagen. Clinic: Turgescență jugulară Hepatomegalie, și alte semne de disfuncție hepatică, în formele avansate, precum ascită, icter, eritem palmar, angioame “spider” Edeme ale membrelor inferioare Dispnee 11
Change language