Cap.IX Pericarditele - Cardiologie.ro

Paraclinic:
Examene de laborator. Nu sunt patognomonice. Arată o retenție hidrosalină,
alterarea funcției hepatice, hipoalbuminemie. VSH-ul poate fi crescut în formele
inflamatorii cronice, iar IDR la tuberculină pozitivă în pericardita tuberculoasă.
Radiografia toracică, în incidență anteroposterioară și laterală poate fi diagnostică,
dacă pericardul este calcificat, imaginea fiind aceea în “coajă de ou” (Fig. 4)
Fig.4
Radiografie toracică în incidențele antero-posterioară și laterală a unui pacient cu
pericardită cronică constrictivă calcară.
Electrocardiograma este nespecifică. Apare unda P “mitrală” și fibrilație atrială,
datorită dilatării atriale cronice.
Echocardiografia. În modul M și 2D regăsește îngroșarea pericardului, dilatarea
venei cave inferioare, iar în modul Doppler apar modificări carcteristice, sincrone cu
respirația. Astfel, în inspir apare creșterea fluxului transtricuspidian și scăderea celui
transmitral, iar în expir, modificările sunt inverse. Aceste modificări apar în inspir
datorită scăderii presiunii intoracice și implicit a presiunii capilare blocate și a
presiunii atriului stâng. Efectul va fi o umplere deficitară a ventriculului stâng în
diastolă, cu inversarea curburii fiziologice a septului interventricular.
Funcția ventriculară stângă poate fi alterată la pacienții cu pericardită constrictivă prin
atrofie și fibroză, cu scăderea fracției de ejecție.
Computertomografia (CT scan) și rezonanța megnetică (MRI), au o sensibilitate mai
mare decât echografia de a detecta calcificările și îngroșările pericardice (Fig.4).
Fig.5
12