format electronic

A
u trecut 90 de ani de la Marea Unire din 1918, iar realitatea
demonstreaz` c` timpul nu a diminuat semnifica]ia excep]ional` a
acestui eveniment, ci din contr`, i-a ad`ugat noi valen]e. Acest act
s-a înscris în amplul proces de autodeterminare a popoarelor, care
a cuprins Europa la sfâr[itul primului r`zboi mondial.
Atunci s-a redesenat harta continentului, ca urmare a apari]iei unor
Omagiul
state na]ionale, precum Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania,
Polonia, Austria, Ungaria. În 1918, cehii s-au unit cu slovacii în
recuno[tin]ei cadrul Cehoslovaciei, sârbii cu croa]ii [i slovenii constituind Regatul
Sârbilor, Croa]ilor [i Slovenilor, iar românii din Basarabia, Bucovina
[i Transilvania s-au unit cu România.
noastre
Constituirea statului na]ional unitar s-a realizat prin lupte [i jertfe,
prin fermitate [i inteligen]`, cu o ampl` participare a tuturor
energiilor creatoare ale poporului român.
Momentul prielnic s-a ivit la mijlocul celei de-a doua decade a
secolului al XIX-lea, când a izbucnit primul r`zboi mondial, iar
România urma s` se al`ture uneia dintre taberele aflate în conflict.
O decizie era greu de luat, deoarece în gruparea Antantei, din care
f`cea parte Rusia, se afla Basarabia, iar în cea a Puterilor Centrale
era Austro-Ungaria care st`pânea Transilvania [i Bucovina.
Consiliul de Coroan`, întrunit în iulie 1914, a hot`rât adoptarea
unei politici de neutralitate armat`.
Au urmat mari manifesta]ii publice, în cadrul c`rora unii sus]ineau
intrarea în lupt` al`turi de Antant`, pentru eliberarea Transilvaniei [i
Bucovinei, al]ii cereau al`turarea de Puterile Centrale, afirmând c`
drumul spre Alba Iulia trecea prin Chi[in`u. O a treia grupare era
pentru neutralitate pân` la cap`t, urmând ca idealul na]ional s` se
realizeze pe la sfâr[itul r`zboiului.
Dup` doi ani de neutralitate, Consiliul de Coroan`, din iulie 1916, a
decis intrarea României în r`zboi al`turi de Antant`.
La 14 august 1916, România a intrat în „r`zboiul pentru întregirea
neamului”. În Proclama]ia Regelui Ferdinand erau evocate faptele
înainta[ilor, dup` care se conchidea: „Ast`zi ne este dat nou` s`
întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai
Viteazul a înf`ptuit numai pentru o clip`: Unirea românilor de pe
cele dou` p`r]i ale Carpa]ilor”.
Dincolo de avatarurile confrunt`rilor militare, este cert c` jertfa de
sânge a osta[ilor români în primul r`zboi mondial a stat la baza
României Întregite.
O fericit` coinciden]` istoric` a f`cut ca în 1917-1918 s` se
pr`bu[easc` atât Imperiul Rusiei, cât [i cel Habsburgic, fapt ce a
permis românilor s`-[i realizeze integral idealul na]ional.
La 27 martie 1918, Sfatul }`rii, întrunit la Chi[in`u, a votat Unirea
Basarabiei cu România, iar la 28 noiembrie 1918, Congresul
General al Bucovinei, desf`[urat la Cern`u]i, a decis unirea acestei
provincii istorice cu Patria-Mam`.
Hot`rârea privind Unirea Transilvaniei cu România a fost adoptat`
la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918. Discursul solemn [i
festiv a fost rostit de Vasile Goldi[, care a f`cut o ampl` [i
temeinic` analiz` a luptei românilor pentru ap`rarea fiin]ei etnice,
împotriva st`pânirii str`ine, pentru scuturarea asupririi na]ionale [i
unirea cu patria-mam`. A concluzionat: „Dup` drept [i dreptate,
românii din Ungaria, Banat [i Transilvania, dimpreun` cu toate
teritoriile locuite de dân[ii, trebuie s` fie uni]i cu Regatul României”.
În încheierea discursului s`u, Vasile Goldi[ a dat citire Rezolu]iei
Marii Adun`ri Na]ionale, care începea cu aceste cuvinte: „Adunarea
Na]ional` a tuturor românilor din Transilvania, Banat [i }ara
Ungureasc`, aduna]i prin reprezentan]ii lor îndrept`]i]i la Alba Iulia
în ziua de 1 decembrie 1918, decreteaz` unirea acelor români [i a
tuturor teritoriilor locuite de dân[ii cu România”. În continuare, erau
Prof. univ. dr. Ioan SCURTU
enun]ate „principiile fundamentale” care aveau s` stea la baza
Institutul Revolu]iei Rom#ne
alc`tuirii noului stat român.
din Decembrie 1989 continuare \n pagina 2
editorial

eveniment
Rezolu]ia a fost sus]inut` de Iuliu
Maniu, din partea Partidului Na]ional
Român, [i de Iosif Jumanca, în numele
social-democra]ilor. Gheorghe Pop de
B`se[ti a supus votului acest document,
care a fost adoptat în unanimitate, prin vii
aclama]ii. În încheiere, pre[edintele
Adun`rii a anun]at c` unirea Transilvaniei
cu România „este pentru toate veacurile
decisive”.
Într-o atmosfer` însufle]it`, deputa]ii
s-au deplasat pe Câmpul lui Horia, aflat
în preajma Cet`]ii.
De la cele patru tribune improvizate
au vorbit Miron Cristea, Iuliu Hossu, Aurel
Vlad, Iosif Jumanca, Silviu
Dragomir, {tefan Cicio-Pop [i al]i
frunta[i politici. Ei au explicat
con]inutul Rezolu]iei, primit cu
entuziasm de mul]ime. Un martor
ocular relata c` vestea Unirii a fost
primit` cu urale care p`reau „un
tunet prelung izbucnit din o sut` de
mii de piepturi” [i care era „tunetul
unanimit`]ii, al bucuriei, al istoriei
desc`tu[ate”. Prezent la fa]a
locului, Lucian Blaga avea s` scrie
c` în ziua aceea de 1 decembrie
1918 a cunoscut „ce înseamn`
entuziasmul na]ional, sincer,
spontan, irezistibil, organic, masiv”.
Cei întor[i la casele lor au fost
întâmpina]i cu entuziasm de
concet`]eni [i pu[i s` povesteasc` de
zeci [i zeci de ori „cum a fost la Alba
Iulia”. Oamenii sim]eau nevoia s` mai
aud` o dat` [i înc` o dat` „povestea
adev`rat`” a înf`ptuirii Marii Uniri. Pentru
c`, a[a cum scria un ziar care ap`rea la
Bucure[ti, „voin]a unanim`, care a biruit
la Alba Iulia, a d`râmat ultimul hotar,
ultima r`m`[i]` din grani]ele cu care
lunga tiranie a istoriei a spintecat veacuri
de-a rândul for]a neamului românesc”.
Privit` în perspectiva istoriei,
Adunarea Na]ional` de la Alba Iulia apare
m`rea]` prin ideea pe care a înf`ptuit-o,
dar [i prin cadrul de maiestuoas`
solemnitate pe care i le-a conferit
solidaritatea conduc`torilor [i unanima
însufle]ire a maselor. Deputa]ii ale[i în
largi [i democratice adun`ri au
reprezentat voin]a tuturor românilor,
indiferent de vârst`, sex, religie, clas` [i
categorie social`, credin]` politic`. Ea
avea un adev`rat caracter plebiscitar,
fiind expresia fidel` a poporului român.
Prezen]a celor peste 100.000 de cet`]eni
la Alba Iulia a dat [i mai mare greutate
hot`rârii de Unire, a oferit un cadru de
exprimare cum istoria nu mai înregistrase
pân` atunci. Se cuvine subliniat faptul c`
numai românii din fostul Imperiu
Habsburgic au folosit aceast` modalitate
profund democratic` de exprimare a
dezideratului na]ional, celelalte popoare
2
continuare din pagina 1
luând decizii în cadre mult mai înguste,
prin intermediul Consiliilor Na]ionale.
Printr-o fericit` coinciden]`, în ziua de
1 decembrie oficialit`]ile României se
întorceau de la Ia[i, unde se refugiaser`
în noiembrie 1916, la Bucure[ti. În
acela[i cortegiu se aflau [i delega]ia
bucovinenilor, precum [i mini[trii
Basarabiei care f`ceau parte din
guvernul României.
Vestea hot`rârii de la Alba Iulia a fost
adus` la cuno[tin]a bucure[tenilor prin
manifeste aruncate din avion. Într-o
atmosfer` de mare însufle]ire, popula]ia
Capitalei s-a adunat la statuia lui Mihai
Viteazul din fa]a Universit`]ii,
Arcul dde TTriumf ddin BBucure[ti, ssimbol aal eeroismului aarmatei rrom#ne,
edificat \\n aanii 11920-11922
exprimându-[i bucuria c` Rezolu]ia
adoptat` la Alba Iulia prevedea unirea
Transilvaniei cu România.
Marea Unire din 1918 a reprezentat,
ca s`-l parafraz`m pe Mihail
Kog`lniceanu care se referise la Unirea
din anul 1859, actul energic al na]iunii
române, preg`tit de întreaga evolu]ie
istoric` a poporului român, de
îndelungata sa lupt` pentru existen]`,
pentru ap`rarea fiin]ei proprii [i pentru
dreptul de a tr`i în grani]ele unuia [i
aceluia[i stat.
Poporul român a valorificat integral
conjunctura interna]ional` creat` prin
pr`bu[irea celor dou` mari imperii – ]arist
[i habsburgic – care st`pâneau teritorii
române[ti. R`zboiul pentru unitatea
na]ional` a pus cu putere în relief
hot`rârea de nezdruncinat a na]iunii
noastre de a nu precupe]i nici un efort,
nici un sacrificiu pentru împlinirea marelui
s`u ideal. Aceast` lupt` a mobilizat
puternic toate con[tiin]ele române[ti, a
creat acea stare de spirit care a dus la
marea efervescen]` politic` din anul
1918, materializat` în f`urirea statului
na]ional unitar.
Românii afla]i sub st`pâniri str`ine au
înf`ptuit o adev`rat` revolu]ie de unitate
na]ional`. În virtutea dreptului popoarelor
la autodeterminare, tot mai larg
recunoscut pe plan interna]ional, românii
din Basarabia, Bucovina [i Transilvania
au înl`turat vechile autorit`]i asupritoare
[i au preluat efectiv puterea politic`,
devenind st`pâni pe propria lor soart`.
Au urmat adun`rile plebiscitare de la
Chi[in`u, Cern`u]i [i Alba Iulia, cele mai
largi [i democratice organisme na]ionale
din Europa anului 1918, care într-o
deplin` libertate au decis unirea
Basarabiei, Bucovinei [i Transilvaniei cu
România.
Actele de unire au fost predate lui
Ferdinand I, care, prin decrete regale,
le-a ratificat, prilej cu care în guvernul
României au fost numi]i reprezentan]i ai
provinciilor istorice respective. În
noiembrie 1919 au avut loc alegeri
generale, în urma c`rora s-a
constituit primul Parlament al
României întregite, care la 29
decembrie a votat legile de
ratificare a unirii Basarabiei,
Bucovinei [i Transilvaniei cu patria
mam`.
Ca de atâtea ori în îndelungata
[i zbuciumata sa evolu]ie, [i în
momentul f`uririi statului na]ional
unitar în fruntea poporului nostru sau
aflat oameni cu o larg` viziune
istoric` [i cu un ardent patriotism.
O întreag` pleiad` de oameni
politici, reprezentând în chip
str`lucit genera]ia Unirii, a ac]ionat
pentru îndeplinirea idealului
na]ional. Men]ion`m pe regele Ferdinand
[i regina Maria, pe Ion I.C. Br`tianu, N.
Iorga, Take Ionescu – din vechiul regat;
pe Ion Incule], C. Stere, [i Pan Halippa –
din Basarabia; pe Iancu Flondor, Ion
Nistor [i Dori Popovici – din Bucovina; pe
Gheorghe Pop de B`se[ti, Vasile Goldi[
[i Iuliu Maniu – din Transilvania. Lor li se
adaug` generalii Alexandru Averescu,
Eremia Grigorescu, Constantin Presan [i
mul]i al]ii.
Aceast` genera]ie [i-a f`cut pe deplin
datoria; unii pe front, cu arma în mân`,
al]ii cu ascu]i[ul min]ii prin munca de
propagand`, de organizare [i de
mobilizare, de elaborare a documentelor
cu adev`rat` rezonan]` istoric`, de
sus]inere ferm` a drepturilor române[ti în
cel mai mare areopag cunoscut pân`
atunci în lume: Conferin]a de pace de la
Paris. Genera]ia Unirii a transpus în
realitate visurile celor mai luminate [i
în]elepte min]i z`mislite de poporul
român de-a lungul vremii.
Cu excep]ionala-i putere de sintez`,
Nicolae Iorga aprecia c`, „f`r` a uita pe
nimeni din cei care au colaborat la marea
fapt` a Unirii, de la general [i de la
frunta[ ardelean, pân` la ultimul osta[ [i
]`ran, omagiul recuno[tin]ei noastre s`
se îndrepte azi c`tre poporul acesta
întreg de oriunde [i din toate veacurile,
martir [i erou”.
4 (42) 2008 document

cupa]ia german` în România între 1916-1918 reprezint`
o tem` în mare m`sur` neglijat` în literatura
memorialistic` german` despre Primul R`zboi Mondial.
Spre deosebire de campania din 1916/1917, a c`rei
desf`[urare cu succes – din punctul de vedere german – a avut
drept urmare un mare num`r de publica]ii, ocupa]ia german` în
România a r`mas aproape o pat` alb` în istoriografie. Faptul se
explic` prin caracterul mai pu]in eroic al perioadei de ocupa]ie,
întrucât administra]ia german` în România a urm`rit, înainte de
toate, s` mobilizeze însemnatele resurse naturale ale ]`rii – în
esen]` cereale [i petrol – pentru a face posibil` victoria asupra
Antantei. Doar retragerea trupelor germane din România în
1918 a fost tema câtorva lucr`ri memorialistice, în care s-a
încercat ulterior ca revenirea în patrie s` fie prezentate în
tonalit`]ile de fapt` eroic`1 .
Publica]iile germane de dat` mai recent` ignor` acest
interval de timp2 . Chiar în lucrarea lui Elke Bornemann despre
Pacea de la Bucure[ti din 1918, ocupa]iei germane în România
i-au fost consacrate pu]ine pagini3 . O excep]ie o prezint` Theo
Schwarzmüller, care, în biografia lui Mackensen4 , trateaz`
aceast` tem` într-un mic capitol. El poart` titlul semnificativ „De
la regele României în prizonierat (1917/1918)” 5 .
Scopul prezentei lucr`ri este de înf`]i[a ocupa]ia german`
în România, atât la nivelul de sus – Înaltul Comandament
german, ofi]eri [i diploma]i germani – cât [i la nivelul de jos –
solda]ii simpli germani. Despre Pacea de la Bucure[ti nu va mai
fi vorba aici, deoarece nu mai este nimic de ad`ugat la lucrarea
lui Elke Bornemann.
Pentru a reconstitui imaginea la nivelul de sus, vor fi utilizate
însemn`rile lui Mackensen6 , precum [i lucrarea de baz` a lui
Hesse despre economia de r`zboi în România7 . Ca m`rturii
principale pentru imaginea soldatului simplu vor sluji
însemn`rile a doi solda]i. Este vorba de Otto Velburg8 , un jurist
din Jena, care – atipic pentru un absolvent de facultate din
perioada wilhelmian` – nu era ofi]er de rezerv`, ci numai
caporal de rezerv` în Landsturm. El a fost trimis ca soldat de
ocupa]ie în România, unde a activat, mai întâi la Meldeamt
(registrul popula]iei – n.t.) german din Fete[ti pe Dun`re [i mai
târziu ca soldat în administra]ie la Bucure[ti. Cel`lalt, un
subofi]er de 28 de ani din Berlin, a fost transferat, în aprilie
1918, în armata de ocupa]ie din România, unde a condus, în
sud-vestul ]`rii, în calitate de comisar de poli]ie militar`, o sec]ie
de poli]ie. El avea s` dobândeasc` în perioada interbelic` o
faim` mondial`. Numele s`u este Kurt Tucholsky9 . Despre
întinsa memorialistic` româneasc` privind acest interval de timp
nu va fi vorba aici, deoarece ea dep`[e[te cadrul acestei
contribu]ii. Men]ion`m doar memoriile lui Marghiloman10 [i
Rebreanu11 , precum [i lucrarea lui Antipa [i studiul românesc al
lui Dorin Dobrincu, care reprezint` o orientare distinct`, despre
campania româneasc` din primul an de r`zboi12 .
studii/documente
Ocupa]ia german` \n Rom#nia din 1916-1918 \n lumina
memorialisticii germane despre Primul R`zboi Mondial *
O
* Articol preluat din culegerea Günter Klein, Die deutsche Besatzung in
Rumänien von 1916 bis 1918 im Lichte der deutschen
Weltkriegsmemorialistik, \n vol. „Deutsche und Rumänien in der
Erinnerungsliteratur”, ed. Krista Zach [i Cornelius R. Zach, München,
IKGS Verlag, 2005, pp. 145-149.
document 2008 4 (42)
Günter KLEIN (Germania)
Invadarea României [i primele impresii
Campania din România din 1916/1917 apar]ine, pentru
trupele Puterilor Centrale, a[a numitei categorii „campanii
frumoase”. „Frumoas`” a fost perceput` aceast` ac]iune
militar`, în primul rând de c`tre trupele germane, care au fost
retrase de pe frontul de Vest [i s-au bucurat de a fi sc`pat de un
ucig`tor r`zboi de pozi]ii. Luptele din Transilvania [i din
România nu au avut de departe intensitatea b`t`liilor din Vest,
iar pierderile au fost, în consecin]`, mult mai mici. De
asemenea, faptul c` – dup` ce trupele române s-au retras din
Transilvania [i s-a izbutit str`pungerea Carpa]ilor – a putut s`
se treac` la un r`zboi de mi[care, a f`cut ca aceast` campanie
s` apar` în ochii participan]ilor ca deosebit de reu[it`. Când, la
sfâr[itul lui ianuarie 1916, frontul s-a stabilizat pe Siret, trei
p`trimi din teritoriul român se afla în mâinile Puterilor Centrale,
armata român` era zdrobit` [i trebuia s` fie reorganizat`.
Aceast` percep]ie a fost exprimat` foarte exact de un ofi]er
bavarez de Stat Major: „A fi fost în România, a fost un noroc
pentru fiecare” 13 .
În cursul înaint`rii, germanii au fost, înainte de toate, izbi]i de
starea proast` a drumurilor, de satele destul de neîngrijite, de
casele ]`ranilor [i cl`dirile gospod`riei s`r`c`cioase [i
pr`p`dite 14 . „Femeile merg descul]e, satele ne arat` colibe
jalnice” 15 . Peisajul este descris ca frumos [i variat 16 , iar bog`]ia
]`rii relevat` 17 . Este subliniat` în chip repetat discrepan]a între
p`mântul excep]ional de fertil [i cultivarea rudimentar`, care
diminueaz` inutil recolta. Cauzele presupuse sunt, pe de o
parte, metodele înapoiate de cultivare a solului [i uneltele
agricole învechite, pe de alta, starea social` rea a ]`ranului. Cea
din urm` a privat pe ]`ranul român de orice interes pentru a
investi în afara asigur`rii strictului necesar pentru existen]` 18 .
Günter Klein
N`scut la 9 octombrie
1961 la Bistri]a, jude]ul
Bistri]a-N`s`ud. În 1976
emigreaz` în în Republica
Federal` Germania.
Locuie[te în Freiburg
(Germania).
Studii liceale [i
universitare în Germania.
Magister Artium M.A. la
„Albert-Ludwigs-Universität”
din Freiburg, Germania
(1991). Bursier DAAD la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
din Bucure[ti (1991-1992).
Este autorul unor studii despre armata român` în
Primul [i al Doilea R`zboi Mondial. A fost consultant
stiin]ific al filmului documentar „Stalingradul de pe Dun`re.
23 august 1944 în România”.
Este istoric militar [i jurnalist.
3

studii/documente
În ceea ce prive[te starea de spirit a popula]iei ]`r`ne[ti, ea
este descris` ca dezinteres fa]` de r`zboi [i apatie: „Doamne
miluie[te. R`zboiul este o nenorocire”, se jeluia un b`trân „mo[” 19
(în române[te în text – n.t.).
Despre ora[ele române[ti se spune c` ele se caracterizeaz`
prin cl`diri publice de o pompozitate izbitoare, mai ales în ceea
ce prive[te Capitala 20 . În alt loc, Bucure[tiul este descris astfel:
„[...] un mare ora[, curat [i modern. Str`zile principale asfaltate,
cele secundare pavate, numeroase cl`diri de stat [i publice, vile
magnifice, hoteluri foarte bine între]inute, multe restaurante
ademenitoare [i cafenele extraordinar de elegante, cele mai
multe în stilul caracteristic parizian, tramvaie electrice, tramvaie
cu cai pe liniile mai pu]in importante, pe scurt un ora[ modern, –
desigur, ici [i colo cu influen]e orientale [...]” 21 .
Pe b`trânul feldmare[al von Mackensen l-a frapat faptul c`
via]a marelui ora[, Bucure[ti, a continuat s` se desf`[oare
normal, în ciuda intr`rii du[manului: „Pe m`sur` ce [...]
p`trundem mai adânc în ora[, se contureaz` imaginea vie]ii [i
forfotei unui mare ora[ pa[nic. Magazine deschise, cafenele
pline! Am fost saluta]i. Poli]i[ti în uniform` reglementeaz` într-o
]inut` irepro[abil` circula]ia. În Berlin n-ar fi fost mai ordonat.
Izolat r`sun` strig`te de «ura!» [i aclama]ii în limba german`. Nu
ne g`sim oare în mijlocul popula]iei unei capitale inamice? Nu
este, totu[i, r`zboi? Este un vis care ne în[eal`?” 22 .
De vis le-au p`rut solda]ilor germani [i oferta de produse
alimentare [i de m`rfuri: „Exist` în Bucure[ti delicatese
admirabile, care în Germania [i Austria nu mai sunt cunoscute
decât din auzite [...] Ce nu se poate cump`ra cu 3 lei! O farfurie
cu salat` savuroas`, cu friptur` rece, cârna]i, rinichi [i creier,
foarte gustat aici, o minunat` pâine alb` pufoas`, cu un vin local
magnific, din care trebuie b`ut cât se poate. O pl`cint` cu mere
[i brânz` cu unt încheie, de obicei, masa. Inimaginabil de
minunat: în România au înc` s`pun veritabil f`r` argil` [i
parfumat. Se g`se[te la fiecare col] de strad` cu o jum`tate de
leu” 23 .
Trebuie îns` s` fie limpede c` toate acestea nu au r`mas
a[a sub ocupa]ia german`. „M-am gândit involuntar, la sfâr[itul
chefului, câte dispozi]ii ar înc`lca patronul, daca ne-am afla în
iubita Germanie:
1. A existat pâine f`r` cartel` de pâine;
2. A pus pâine pe mas` f`r` o comand` expres`;
3. Nu a luat nicio plat` pentru asta;
4. A existat carne f`r` cartel` de carne;
4
5. Au existat mai multe feluri cu carne la fiecare mas`;
6. Cozonacul a avut mai mult unt [i zah`r decât era permis;
7. Nu s-a f`cut cozonacul nici miercuri, nici vineri;
8-14. Dispozi]iile cuprinzând aceste prescrip]ii nu au fost
afi[ate în camerele de hotel” 24 .
În afar` de chefuri, Înaltul Comandament german a fost
preocupat de stabilitatea moral` a trupelor germane, întrucât
primejdiile, care pândeau în aceast` privin]`, erau deosebit de
mari, a[a cum a constatat pertinent feldmare[alul von
Mackensen: „Femeile au piciorul mai pu]in acoperit decât la
Pesta [i la Viena [i par pu]in impresionate de înfrângerea
patriei” 25 . El descrie dezaprobator: „Înclina]ia doamnelor din
Bucure[ti de a se ar`ta pe strad` cu mari decolteuri, mâneci [i
ciorapi transparen]i [i cât mai pu]in îmbr`cate” 26 . „Ora[ul luminii
[i pl`cerii” se voia acum a fi transformat în „Bucure[ti – solid
german” 27 .
Administra]ia militar`
Ottokar Czernin,
August von Mackensen
[i Richard von Kühlmann,
Bucure[ti, 1918
Dup` ce frontul s-a stabilizat, în 1917, în partea ocupat` a
României a fost instalat` administra]ia militar`. Ea se subordona
Înaltului Comandament (OKM), de sub feldmare[alul von
Mackensen. OKM î[i avea sediul în Bucure[ti, în hotelul Athenée
Palace. Pe o suprafa]` de circa 100.000 km 2 autoritatea
apar]inea acum Puterilor Centrale. Cu o anumit` îngâmfare scrie
von Mackensen: „În patru cincimi din România, care acum sunt
în mâinile noastre, eu reprezint deocamdat` pe regele
Ferdinand” 28 .
Direct subordonate OKM erau dou` sfere de administra]ie:
„Administra]ia Militar` din România” (MVR), în fruntea c`reia se
afla generalul de infanterie Tülff von Tschepe und Weidenbach,
în calitate de guvernator militar (ea cuprindea Muntenia ca
nucleu al zonei ocupate) precum [i Administra]ia german` a
etapelor din Dobrogea. Aceasta din urm` era competent` pentru
Dobrogea de Nord [i se subordona generalului-locotenent Curt
von Unger 29 .
MVR avea s` se dezvolte curând într-un amplu complex
administrativ. Dup` ce, mai întâi, Muntenia a fost divizat` în patru
circumscrip]ii militare [i guvern`mântul imperial Bucure[ti, în
prim`vara lui 1917 s-a revenit la împ`r]irea de dinainte de r`zboi
[i regiunea a fost divizat` în 14 districte (jude]e). Fiecare district
se afla sub un comandant de district. Din aceste 14 districte,
Reichul administra unsprezece, iar Dubla Monarhie trei.
4 (42) 2008 document

Bucure[tiul era administrat în comun 30 .
Activitatea MVR a fost planificat` [i realizat`: statul major al
administra]iei [i statul major economic. Statului major al
administra]iei i se subordonau:
a) Sistemul sanitar, veterinar [i farmaceutic;
b) Finan]ele comunale;
c) Impozitul pe câini;
d) Registrul de stare civil`;
e) Serviciul de etalonare a m`surilor [i greut`]ilor;
f) Asigur`rile muncitorilor;
g) Reîncet`]enirile;
h) Sistemul [colar;
i) Sistemul judiciar românesc;
j) Tribunalele germane;
k) Prizonierii;
m) Administra]ia financiar` a ]`rii (între care, contabilitatea [i
casieriile, salariile, pensiile, între]inerile, monopolurile, v`mile);
n) Rela]iile de datorii [i credit;
o) Birourile de schimb ale Administra]iei militare;
p) B`ncile;
q) Impozitul de timbru;
r) Po[ta;
s) Asisten]a pentru germanii din Reich 31 .
Pe lâng` acestea mai existau cinci ministere – Interne,
Justi]ie, Culte [i Înv`]`mânt, Finan]e [i Agricultur` – având
func]ionari români, aflate sub controlul ofi]erilor din statele
majore ale Administra]iei 32 .
Statul major economic, mult mai important, a avut ini]ial zece
sec]iuni, iar de la începutul lui 1917, num`rul lor s-a ridicat la
[aptesprezece 33 . La începutul lui 1918, statul major economic
era compus din 450 de ofi]eri [i func]ionari germani [i din 250 ai
Dublei Monarhii, circa 5.000 de subofi]eri [i solda]i, precum [i din
peste 20.000 de func]ionari români 34 .
Sarcinile principale ale statului major economic au fost
colectarea [i distribuirea proviziilor, precum [i punerea în func]ie
a unei noi produc]ii orientate spre economia de r`zboi 35 .
Dorin]ele [i necesit`]ile popula]iei inamice trebuiau, în mod
corespunz`tor, s` treac` pe al doilea plan. Ele urmau s` fie luate
în considera]ie numai în m`sura în care slujeau la supravie]uirea
popula]iei [i cre[terea produc]iei 36 . Statul major economic avea,
în detaliu, urm`toarele sarcini:
1. Expedierea în Germania a tuturor proviziilor, f`r` excep]ie,
aflate în România;
2. Asigurarea unei noi recolte prin
cultivarea cât mai complet` posibil a
teritoriului ocupat;
3. Atragerea voluntar` [i, dac` este
necesar, prin constrângerea popula]iei în
scopul folosirii integrale a capacit`]ii de
produc]ie a ]`rii;
4. Explorarea minu]ioas` a ]`rii în
scopul colect`rii tuturor produselor [i
materiilor prime valorificabile [i
expedierea lor în Germania;
5. Reorientarea fabricilor [i
atelierelor existente în ]ar` spre
produc]ie de r`zboi;
6. Între]inerea trupelor de pe front [i
de ocupa]ie;
7. Crearea unui nou mijloc de plat`;
8. Distribuirea alimentelor g`site,
Puterilor aliate;
9. Colectarea obiectelor de valoare,
mai ales din aur [i din metale nobile, pe
baza pl`]ii în bancnote;
10. Distribuirea de alimente
popula]iei locale 37 .
document 2008 4 (42)
studii/documente
Pentru a atinge aceste obiective, statul major economic s-a
folosit de urm`toarele metode:
a) Limitarea [i ra]ionalizarea sever` a consumului
localnicilor;
b) Rechizi]ii [i confisc`ri de tot genul;
c) Conven]ii pe baza unor în]elegeri voluntare;
d) Concesionarea [i monopolizarea diverselor bunuri
economice 38 .
În primele luni ale ocupa]iei, activitatea statului major
economic s-a concentrat în trei domenii: îns`mân]`rile de
prim`var`, restabilirea mijloacelor de transport [i refacerea
industriei de petrol, puternic afectat` de acte de sabotaj 39 .
Popula]iei române, aceste cheltuieli i s-au p`rut exagerate.
„Ei [românii] râd de noi. Ce pu]in le impune lor seriozitatea
noastr` profesional` în tratarea problemelor administrative. Lor li
se pare o prostie. Afacerile publice exist` pentru ca s` te
îmbog`]e[ti. Cu atât mai mult afacerile unui popor str`in” 40 .
De la fa]a locului, practica ap`rea astfel: „Zona ocupat` de
batalion se întinde la circa 80 km, pe malul stâng al Dun`rii. Satul
cel mai sudic este Holtina, în apropiere de ora[ul C`l`ra[i, iar cel
mai nordic, Giurgeni, la v`rsarea Ialomi]ei [în Dun`re]. L`]imea
acestei fâ[ii este de circa 30 km. Întinderea cuprinde 50 de sate
cu 500 pân` la 2.500 de locuitori. Nu exist` ora[e. Sediul
administra]iei teritoriale este la Fete[ti [...] Suntem 1.000 de
oameni, astfel c`, în medie, revin 20 de oameni în fiecare sat.
Fiec`rui ofi]er îi face semn un mic principat, fiec`rui subofi]er o
comandatur` local`, chiar [i un rezervist poate, dac` vrea, s`
comande. Maiorul este suzeranul, el este cel care distribuie
veniturile. Regiunea este foarte mare” 41 .
De-a dreptul hilar s-a petrecut încercarea administra]iei
germane de a introduce în provincia româneasc` nume
germane de str`zi: „Comandatura german` a botezat acum
toate str`zile [i pie]ele [i a pus frumoase pl`cu]e de lemn cu
numele str`zilor la col]urile acestora. A[a ]`ranii [tiu cel pu]in
cum se nume[te strada în care s-au n`scut [i unde vegeteaz` o
bun` parte a vie]ii lor. Chiar [i solda]ii no[tri au aflat acum adresa
noastr` stradal`. A[adar: locuim la col]ul din str`zile Hindenburg
[i Ludendorff. Rareori le-a fost dat solda]ilor s` se afle într-un col]
atât de distins din punct de vedere strategic. Strada principal` se
nume[te, desigur, strada Împ`ratul Wilhelm, str`zile laterale
poart` numele aproape al tuturor comandan]ilor de armate, iar
drumurile care duc în sus pe coasta dealului sunt numite dup`
Portul BBr``ila –– mmagaziile dde ccereale. VVedere aaerian`` ((decembrie 11916)
5

studii/documente
aviatori vesti]i. Acolo, în cartierul aviatorilor, exist` o strad`
Immelmann, un drum Bölcke, o pia]` Zeppelin” 42 .
Chiar încercarea administra]iei germane de a combate
corup]ia a ajuns uneori într-o situa]ie grotesc`.
„Doi domni, negustori din Bucure[ti, c`l`toresc la Constan]a,
îns`rcina]i de germani s` cumpere alimente pentru popula]ia
civil`. Ei [...] îmi povesteau o mul]ime de lucruri vrednice de [tiut.
Mai întâi despre condi]iile alimentare, apoi despre binefacerile
administra]iei germane în România. «Vede]i, acum în Bucure[ti
este interzis s` iei bac[i[», spun ei. «Ce?», replic eu,
«chelnerului nu-i mai este permis s` ia bac[i[?». «Se în]elege c`
asta este permis. Nu, avem în vedere urm`toarele: înainte, când
mergeai la tribunal pentru a examina registrul funciar sau dac`
voiai s` iei un extras din registrul comercial sau s` solici]i ceva
unui func]ionar, [i nu d`deai imediat o bancnot` de cinci sau
zece franci, î]i spunea: O, am un munte de acte, n-o s`-l pot
termina ast`zi, reveni]i, v` rog, poimâine». «A[a, v` referi]i la
mituire». «Da, a[a o numi]i dumneavoastr` în Germania. Nu nea
venit imediat cuvântul. Aceasta, deci, au interzis strict
germanii»” 43 .
Trebuie îns` men]ionat c` nici germanii nu erau invulnerabili
fa]` de r`ul corup]iei. }`ranii români au trebuit s` recurg` la
acest mijloc, mai ales când comisiile de rechizi]ie a cerealelor î[i
f`ceau apari]ia în cur]ile lor.
„A ap`rut o ordonan]` a guvernatorului militar [februarie 1917
– nota autorului] prin care popula]iei civile române[ti i se vor lua
toate cerealele. Vor fi l`sate numai 750 de grame de porumb de
zi de persoan`. Va fi o treab` sup`r`toare, c`ci dac` ordonan]a
va fi strict aplicat`, oamenii trebuie s` fl`mânzeasc`. Porumbul
este alimentul lor de baz`, întrucât cartoful aproape nu se
seam`n`” 44 .
Pentru a îmblânzi comisia, ajuta, a[adar, corup]ia: „Am
observat c`, sub ochii severi ai subofi]erului, s-a n`scut un drept
cutumiar, potrivit c`ruia fiecare gospod`rie trebuia s` livreze cel
pu]in o g`in` Comisiei. G`inile sunt deja cu picioarele legate,
când Comisia intra în cas`. Ast`zi sunt deja 21 de g`ini vii în
grajdul nostru” 45 .
Administra]ia militar` german` cuno[tea aceste situa]ii: „Nu
încape nicio îndoial` c`, mai ales modul de realizare a
rechizi]iilor, aprinde nemul]umirea [i ura popula]iei. Tot mai des
se aude din partea românilor formula: «Cum de-au ajuns
germanii s` se cread` mai grozavi decât noi? {i la ei este exact
ca la noi: cine are puterea, asupre[te [i î[i umple buzunarele».
Ei înghit nedreptatea [i sunt confirma]i în imaginea lor despre
germani: «Sunt ca [i noi» (în limba român` în text – n.t.)” 46 .
Urm`rile negative ale exploat`rii economice a teritoriului
ocupat nu s-au l`sat mult timp a[teptate. Penuria de alimente [i
infla]ia au fost consecin]ele: „Caracteristic pentru devalorizarea
banului este c` bancnotele mai mici de 25 de bani se g`sesc
numai rar, taxatoarele de tramvai, chelnerii, casierii de teatru,
dac` suma nu se împarte cu 25, pur [i simplu, f`r` a spune un
cuvânt, nu mai dau restul, ci p`streaz`, pur [i simplu, 5 sau 10
sau chiar 20 de bani” 47 .
Pe lâng` acestea, potrivit lui Kurt Tucholsky, armata german`
a mai fost confruntat` cu o problem`: „Mai ales se întinde peste
tot ceea ce aici este r`u [i fals, înregistrat de germani sub
cuvântul atotcuprinz`tor «corup]ie» [i despre care românii spun
«Sunt ca [i noi» (în limba român` în text – n.t.), se întinde,
a[adar, ca un fir ro[u tema «femeia»” 48 . În localurile de distrac]ie,
ca „Trocadero”, se l`sa cu mari petreceri: „Aproape fiecare soldat
are aici o fat`; to]i se poart` absolut f`r` jen`. În ni[e se afl`
ofi]erii, aproape to]i înso]i]i de femei; bl`nuri [i briliante str`lucesc
de acolo. O orchestr` de ]igani cânt` pentru dans. Aici se
petrece foarte vesel” 49 .
Mackensen era con[tient de aceast` problem` [i a dat un
ordin strict secret tuturor ofi]erilor, prin generalul-locotenent
Heinrich, comandantul imperial al garnizoanei Bucure[ti, în care
6
se spunea: „Trebuie s` constat, spre regretul meu, c` o mare
parte din domnii ofi]eri afi[eaz` o purtare nedemn` de un ofi]er
german. Zilnic se pot observa în Bucure[ti ofi]eri care se arat` în
public cu femei, pe strad`, în restaurante, în teatre, femei a c`ror
societate ar trebui mai degrab` s` nu o caute. Aceast` purtare
b`t`toare la ochi este în m`sur` s` dezonoreze numele de
german în str`in`tate. Un ofi]er trebuie s` fie întotdeauna
con[tient c` toate faptele sale, mai ales într-o ]ar` inamic`, sunt
obiectul unor observa]ii atente, nu în ultimul rând, din partea
popula]iei civile decente. Nu este o onoare s` te bucuri de
favorurile unor tinere dec`zute, care se d`ruiesc f`r` nici un spirit
na]ional, adversarului. Noi, germanii, avem obliga]ia de a ridica
chiar [i moralul popoarelor supuse. A[tept, a[adar, ca de acum
înainte, fiecare ofi]er german s` fie con[tient de aceast` înalt`
îndatorire” 50 .
Acest ordin nu a r`mas mult timp secret: „Întregul Bucure[ti
a râs, c`ci întregul Bucure[ti era plin de perechiu[e [i
concubinaje” 51 . Observatorilor str`zilor din Bucure[ti le s`reau în
ochi urm`toarele: „Cine observ` atent poate vedea cum se
plimb`, mai ales personalul militar german în civil, la un bra] cu
surogatul de so]ie, de mân` cu b`iatul so]iei [i cu un trandafir la
butonier`. Hainele civile sunt ale b`rbatului legiuit al surogatului
de so]ie. Sunt situa]ii teribile” 52 .
Astfel de situa]ii nu se limitau doar la Bucure[ti, din provincie
se raportau situa]ii asem`n`toare: „Statul major al batalionului
nostru s-a deplasat ast`zi la Slobozia [...] Plimbarea se face cu
tr`sura. Într-una se afl` adjutantul cu «domnul Zahlmeister» (în
limba român`, în text – n.t.) casier – a[a îl numesc românii –, cel
din urm` acompaniat de o frumoas` românc`, pe care o ia cu el
imediat, într-alt` tr`sur`, plutonierul batalionului, Reimer [i
interpretul Anton, amândoi cu surogate de so]ii. Nu este deja
situa]ia din Rusia?” 53 .
Al`turi de aceste fenomene destul de negative – anume,
exploatarea economic` nemiloas` a României, corup]ia atât de
r`spândit` [i dec`derea moravurilor – st`pânirea german` în
România a avut [i dou` realiz`ri: protec]ia monumentelor de art`
din România [i Universitatea de etape din Bucure[ti.
Protec]ia monumentelor de art`
din România [i Universitatea de Etape
din Bucure[ti
La fel ca [i în alte teritorii ocupate, germanii au creat în
România o comisie care s` se ocupe de protec]ia obiectelor de
art` [i a monumentelor. Ea se subordona, în România ocupat`,
Oficiului de Tipar [i Carte, de sub conducerea Consilierului
secret de curte, c`pitan dr. L. Volkmann, ca referent de art`
func]ionând prof. dr. Heinz Braune, numit Landrat (consilier
teritorial) 54 . În via]a civil`, prof. Braune era directorul Muzeului de
Arte Plastice al Sileziei, din Breslau. Comisia a întocmit liste [i
protocoale ale muzeelor [i colec]iilor, pe care le-a luat sub
protec]ia sa. În Bucure[ti era vorba de urm`toarele colec]ii:
1. Muzeul Na]ional de Istorie [i Arheologie;
2. Muzeul Etnografic de Art` Popular`;
3. Galeria de pictur` din parcul Carol;
4. Colec]ia Grigorescu de la Ateneu;
5. Colec]ia Societ`]ii Ateneul;
6. Colec]ia Academiei Române (c`r]i, manuscrise etc.);
7. Colec]ia de art` bisericeasc` de la Ministerul
Înv`]`mântului (de la Casa Bisericii);
8. Muzeul Kalinderu;
9. Muzeul Aman;
10. Muzeul de Istorie Natural`;
11. Muzeul particular al domnului Simu;
Din palatele regale, au fost puse sub protec]ie:
1. Palatul din Bucure[ti;
2. Palatul Cotroceni din Bucure[ti;
4 (42) 2008 document

3. Castelele Pele[ [i Peli[or de la Sinaia.
Pe lâng` acestea, au mai fost luate sub protec]ie câteva
m`n`stiri, printre care M`n`stirea V`c`re[ti, care, mai târziu, în
România socialist` a fost demolat`.
Comisia a întocmit protocoale pentru fiecare obiect de art`
care fusese dus în afara ]`rii (în Rusia ]arist`) de trupele române
în retragere, pentru ca, mai târziu, s` nu fie f`cut` r`spunz`toare
de dispari]ia lor. În afar` de acestea, Comisia a încredin]at spre
efectuare lucr`ri [tiin]ifice. A[a au ap`rut, printre altele, lucr`ri
despre casa boiereasc` [i cea ]`r`neasc` 55 [i despre Valul lui
Traian din Dobrogea 56 .
În noiembrie 1917 s-a deschis, în Bucure[ti, Universitatea
german` de Etape 57 . Însemna]i oameni de [tiin]` au ]inut aici
prelegeri, precum Adolf von Harnack, reprezentant de seam` al
culturii protestante 58 . Arhiepiscopul de München, Michael von
Faulhaber a oficiat, în februarie 1918, în calitate de capelan
militar bavarez, mai multe liturghii în ]ar` [i a organizat o
conferin]` de trei zile pentru clerul militar vorbitor de limb`
german` din Bucure[ti 59 . Au reap`rut, la Universitatea de Etape,
asocia]ii studen]e[ti tipice pentru universit`]ile germane din acea
perioada. Ele au organizat un banchet de r`zboi, la care a
participat [i Mackensen. S-a afirmat c` acesta a fost primul
banchet de r`zboi de la B`t`lia popoarelor de la Leipzig, din
1813, la care participase feldmare[alul Blücher 60 .
La Universitatea român` din Bucure[ti s-a redeschis
Facultatea de Medicin`. Mackensen a anun]at-o cu deosebit`
mândrie: „Numai noi, «barbarii» germani, am izbutit s` facem
a[a ceva” 61 .
Retragerea trupelor germane din România
Retragerea trupelor germane din România s-a înf`]i[at mai
pu]in eroic decât ocupa]ia. În noiembrie/decembrie 1918, un
efectiv al trupelor de uscat de 200.000 de oameni a încercat s`
se sustrag` iernii [i unui mediu ostil. Germanii p`r`seau o ]ar`
pe deplin s`r`cit`, din care fuseser` transportate în Germania [i
Austro-Ungaria, în timpul ocupa]iei, 2,3 milioane de tone de
alimente [i nutre], la care se ad`ugau 100.000 de vagoane de
cereale, p`st`i, marmelad`, pe[te [i articole de lux, precum
s`pun 62 . Câmpurile petrolifere din România, care pentru Puterile
Centrale au fost de însemn`tate vital`, au furnizat în total
1.478.765 tone de ]i]ei, din care spre Germania au curs
889.944 63 . Produc]ia de petrol a României a
atins, în 1918, sub ocupa]ia german`, 73%
din produc]ia zilnic` din 1914, respectiv 78%
din produc]ia zilnic` în 1915 64 . F`r` petrolul
românesc, economia de r`zboi german` s-ar
fi pr`bu[it mult mai curând. Mackensen era
con[tient c` aici trebuie pus` în func]iune
pr`darea economiei române[ti, când
spunea: „N-a[ vrea s` fiu ministru de Finan]e
al României în deceniile urm`toare, dar nici
un contribuabil român” 65 . Chiar serviciile
germane au trebuit s` recunoasc` faptul c`
germanii care se retr`geau au l`sat infla]ia,
penuria de alimente [i o „ur` extraordinar`
fa]` de to]i germanii” 66 . La aceasta a
contribuit [i ordinul, abia urmat, al
feldmare[alului ca, la retragere, podurile,
tunelurile g`site s` fie distruse 67 . „Toate
comandamentele care au aflat de acesta, au
râs albastru. Era vorba de un zdrav`n
general de cavalerie – atunci nu po]i s` faci
nimic” 68 .
Corpul de armat` Mackensen s-a retras
în grab` prin Ungaria revolu]ionar`, aflat` în
tulburare [i anarhie. În ciuda tuturor apelurilor
document 2008 4 (42)
feldmare[alului la sim]ul de onoare al trupei, Armata Mackensen
a început „s` se destrame cu încetul”, cum se exprim` sarcastic
Tucholsky 70 . Scenele care s-au petrecut la retragerea germanilor
confirm` sarcasmul lui Tucholsky: „Pia]a din Reps (Rupea), a
oferit, la 8 decembrie, o imagine dezgust`toare. O coloan` de
automobile germane, aflat` aici de câteva zile, care, dup` cum
se pretindea, se retr`gea ca forma]ie independent`, f`r` ofi]eri,
vindea popula]iei toate bunurile: uniforme, pl`pumi, rufe,
alimente, benzin` [i arme. Casierul [i loc]iitorul ofi]erului au gura
cea mai mare la oferta m`rfurilor. Ajunge apoi chiar automobilul
la vânzare. E mai mare ru[inea” 71 .
Mackensen [i-ar fi spus c` a venit cu solda]i în România [i
se întoarce acas` cu negustori trafican]i de lucruri de ocazie.
„Nu-l cred capabil de a-[i cunoa[te oamenii”, scrie Tucholsky 72 .
În ciuda acestor împrejur`ri, Mackensen a izbutit s`-[i conduc`
înapoi majoritatea solda]ilor s`i, prin Austria, în Germania.
Numai o mic` parte, între care [i comandantul suprem, a fost
internat` în Ungaria 73 . Aceasta a fost, în ultim` instan]`, în
interesul Puterilor Antantei, care voiau s` împiedice ca
armamentul grupului de armate Mackensen s` cad` în mâinile
Republicii Sfaturilor a lui Béla Kun.
Concluzie
studii/documente
De[i ocupa]ia german` în România a avut drept scop
mobilizarea total` a resurselor României, ea nu poate fi
comparat` în nici un caz cu cea a nazi[tilor, în timpul celui de Al
Doilea R`zboi Mondial. Exploatarea ]`rii trebuie v`zut` pe fondul
iernii 1916/1917, când în Germania circa 750.000 de oameni au
murit de foame [i subnutri]ie. Felul în care era f`cut`
aprovizionarea cu alimente se vede dintr-o scrisoare a prin]esei
de Coroan` Cecilia c`tre „iubitul general feldmare[al”, în care
solicita „o anumit` cantitate de f`in` de grâu pentru mine [i
pentru copii” 74 . „Nu [tiu acum dac` este în acord cu
regulamentele” 75 . În ceea ce prive[te stilul de ocupa]ie al lui
Mackensen, s-au stabilit urm`toarele: „Ani lumin` separ`
regimul s`u de teroarea îndurat` de ]`rile europene din sfera de
domina]ie german`, în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial.
Vechea corectitudine prusian` [i constrângerile legale au îndulcit
stilul ocupa]iei lui Mackensen. «Drept [i hot`rât» vrea el s`
trateze popula]ia, s` înlocuiasc` func]ionarii printr-o administra]ie
incoruptibil` [i s` [tie c` ]`ranii sunt pl`ti]i decent” 76 .
Feldmare[alul August von Mackensen depune o coroan` de flori
la morm#ntul regelui Carol I (M`n`stirea Curtea de Arge[, 1917)
7

studii/documente
Chiar dac` unii dintre subalternii s`i s-au l`sat treptat corup]i,
b`trânul mare[al de husari a r`mas pân` la cap`t incoruptibil.
Când so]ia lui l-a rugat pentru alimente suplimentare, el i-a
comunicat: „Nu-mi pot permite s` dep`[im cantitatea cuvenit` [i
de aceea este necesar` o distribuire în timp” 77 .
Pentru solda]ii [i ofi]erii germani, Bucure[tiul a fost la fel de
seduc`tor ca [i Parisul în cel de Al Doilea R`zboi Mondial.
8
NOTE
1. Flechsig, Otto, Ein General rettet seine
Armee. Mackensens Durchbruch zur Heimat,
Oldenburg i.O., Berlin, 1936; Treitschke, Curt, Der
Rückmarsch aus Rumänien. Mit der Mackensen-
Armee vom Sereth durch Siebenbürgen nach
Sachsen, Dresda, 1938.
2. Golczewski, Mechtild, Der Balkan in
deutschen und österreichischen Reise und
Erlebnisberichten 1912-1918, Wiesbaden, 1981.
3. Bornemann, Elke, Der Frieden von
Bukarest 1918, Frankfurt a.M., 1978, p. 14-18.
4. Schwarzmüller, Theo, Zwischen Kaiser
und «Führer». Generalfeldmarschall August von
Mackensen. Eine politische Biographie,
Paderborn, München, Viena, Zürich, edi]ia a II-a,
1996.
5. Ibidem, p. 144-171.
6. Mackensen, August von, Briefe und
Aufzeichnungen des Feldmarschalls aus Krieg
und Frieden, Leipzig, 1938.
7. Hesse, Maior Dr. K[urt], Kriegführung und
Kriegswirtschaft im Feindesland. Lehren des
Feldzuges in Rumänien 1916/1917, Hamburg,
1936.
8. Velburg, Otto, Rumänische Etappe Der
Weltkrieg, wie ich ihn sah, Minden i.W., Berlin,
Leipzig, 1930.
9. Tucholsky, Kurt, Gesammelte Werke,
Berlin, 1966-1969.
10. Marghiloman, Alexandru, Note politice,
vol. 3, Bucure[ti, 1995.
11. Rebreanu, Liviu, Primejdia, Sabia lui
Damocle, Gura Lupului, A doua oar`, Marginea
pr`pastiei, Goana, Catastrofa, De ce?, în
Rebreanu, Liviu, R`fuiala [i alte nuvele, Cluj-
Napoca, 1983.
12. Antipa, Gr[igore], L’occupation ennemie
de la Roumanie et ses conséquences
économiques et sociales, Paris, New Haven;
Dobrincu, Dorin, O catastrof` uitat`. Campania
armatei române din 1916 în „Xenopoliana”,
11(2003), 3-4, pp. 143-157, num`r tematic:
Memorie [i uitare în istorie.
13. Weiss, J., Mit einer bayerischen
Infanterie-Division durch Rumänien, München,
1917, p. 113.
14. Olberg, Alfred von, Die Siegeszug durch
Rumänien, Auf den Spuren unserer Armee,
Berlin, 1918, pp. 14, 37.
15. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.
22.
16. Bräunlich, P[aul], Rumänische
Stimmungsbilder, München, 1920, pp. 8, 11.
17. Treitschke, Der Rückmarsch, (nota 1), p.
55.
18. Aschauer, P[hilipp], Auf Schicksalswegen
German occupation in Romania during the First World
War represents a theme not very tackled by the German
memoirs' literature and little known including by the Romanian
specialized audience. The Marshal Mackensen's notes and
also the testimonies belonging to the occupation troops were
mainly utilized in order to reconstruct the image of the Central
gen Osten. Kriegserlebnisse eines deutschen
Jäggerregiments in Rumänien, auf der Krim und
im Kaukasus, Münster, f.a. [1931], p. 205.
19. Schittenhelm, Helmut, Rasboi. Eine
Soldatengeschichte aus dem Feldzug gegen
Rumänien, Stuttgart, f.a., p. 67.
20. Schüring, C`pitan, Auf Truppentransport.
Quer durch Polen, Österreich-Ungarn und
Rumänien bis zur Sereth-Front, Leipzig, 1917, p.
33.
21. Olberg, Der Siegeszug, (nota 14), p. 188.
22. Mackensen, Briefe und Aufzeichnungen,
(note 6), p. 311; Frerk, Fr[iedrich] Willy, Siegeszug
durch Rumänien Siegen, Lipzig, 1916, p. 146.
23. Ein General, (nota 1), pp. 17-18; vezi [i
Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p. 23.
24. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8),
pp. 23-24.
25. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 140.
26. Citat în Ibidem, p. 162.
27. Frerk, Siegeszug, (nota 22), p. 149.
28. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 144.
29. Bornemann, Der Frieden, (nota 3), pp.
14-15.
30. Ibidem, p. 15.
31. Ibidem, p. 15-16.
32. Ibidem, p. 15.
33. Ibidem, p. 16.
34. Ibidem, p. 17.
35. Hesse, Kriegsführung, (nota 7), p. 39.
36. Ibidem.
37. Ibidem.
38. Ibidem.
39. Bornemann, Der Frieden, (nota 3), pp.
17.
40. Citat din Ibidem, p. 16.
41. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.
42.
42. Ibidem, p. 101.
43. Ibidem, p. 54.
44. Ibidem, p. 61.
45. Ibidem, p. 71.
46. Tucholsky, Kurt, Militaria în Gesammelte
Werke, vol. 1, 1907-1924, Hamburg,1960, p. 336.
47. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.
273.
48. Tucholsky, Militaria, (nota 46), p. 339.
49. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.
29.
50. Ibidem, p. 275.
51. Tucholsky, Gesammelte Werke, (nota
46), vol. 2, Hamburg, 1961, p. 9.
52. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 81),
p. 292.
Solda]ii germani în România aveau „mai mult [i mai bine” decât
cei dragi de acas`, a constatat Mackensen 78 . Capitala României
oferea suficiente „distrac]ii [i petreceri”, era „extraordinar de
caraghios s` observi cu ce pretexte [i motiva]ii de serviciu
veneau oamenii aici” 79 .
Traducere realizat` de Mircea TOM{A
German occupation in Romania – 1916-1918, in the light of German memoirs
53. Ibidem, p. 93.
54. Clemen, Paul (Ed.), Kunstschutz im
Kriege, vol. 2, Leipzig, 1919, p. 141.
55. Jänecke, Wilhelm, Das rumänische
Bauern – und Bojarenhaus, Leipzig, 1918.
56. Schuchhardt, Carl, Die so gennnanten
Trajanswälle in der Dobrudscha, Abhandlungen
der Preussischen Akademie der Wissenschaften,
„Phil. – hist. Kl.”, 12, (1918).
57. Friedrich, Theodor, Feldgraues
Bildungswesen in Rumänien, Leipzig, 1920, p. 73.
58. Schwarzmüller, Zwischen Kaiser, (nota
14), p. 160. Totalitatea prelegerilor sunt
enumerate la Friedrich, Feldgraues
Bildungswesen in Rumänien, (nota 57), p. 103-
127.
59. Netzhammer, Raymund, Bischof in
Rumänien Im Spannungsfeld zwischen Staat und
Vatikan, ed. Netzhammer, Nikolaus, în Zach,
Krista, vol. 1-2, München, 1915-1916, trimitere la
vol. 1, pp. 787-789.
60. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8),
pp. 233-234.
61. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 160.
62. Ibidem, p. 160.
63. Hesse, Kriegsführung, (nota 7), p. 44.
64. Ibidem, pp. 43-44.
65. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 158.
66. Citat în Ibidem, p. 168.
67. Ibidem, p. 168. Este nea[teptat`
observa]ia reginei Maria despre Mackensen: „el
voia întotdeauna, c#t mai mult cu putin]`, cele mai
bune lucruri pentru România”, Maria, Regina
României, Povestea vie]ii mele, vol. 3, Bucure[ti,
1997, pp. 404-405.
68. Tucholsky, Gesammelte Werke, vol. 3,
(nota 46), p. 292.
69. Schwarzmüller, Zwischen Kaiser, (nota
4), p. 161.
70. Citat în Ibidem, p. 169.
71. Treitschke, Der Rückmarsch, (nota 1), p.
78.
72. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 142.
73. Varga, V.A., Der Rückzug der deutscher
Armee Ende 1918 aus Rumänien, în „Zeitschrift
für Geschichtswissenschaft”, Berlin (Est), 5
(1961), p. 1038.
74. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,
(nota 4), p. 161.
75. Ibidem.
76. Ibidem, p. 160.
77. Ibidem, p. 177.
Powers' occupation. German were baffled by the roads' poor
conditions, the beauty of landscapes and the country's wealth
and also by the discrepancy between the fertile soil and its
rudimentary cultivation. For the German officers and soldiers
Bucharest was as fascinating as the Paris during the second
War World.
4 (42) 2008 document

Preambul la Marea Unire
|nt#lnirea de la Giurgiu
|
n ansamblul evenimentelor care au urmat reintr`rii
României în r`zboi (28 octombrie/10 noiembrie 1918) [i
au premers actele istorice de unire de la Cern`u]i (15/28
noiembrie 1918) [i Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie
1918) un loc important a revenit întâlnirii de la Giurgiu dintre
generalii Constantin Prezan [i Henri Mathias Berthelot. Cei
doi colaboraser` foarte bine timp de un an [i jum`tate
(octombrie 1916 - martie 1918), r`stimp în care primul a
îndeplinit func]ia de [ef al Marelui Cartier General al Armatei
Române, iar cel de-al doilea a fost [ef al Misiunii Militare
Franceze în România. Încheierea p`cii preliminare de la
Buftea dintre România [i Puterile Centrale
(20 februarie/5 martie 1918) a impus
plecarea Misiunii Militare Franceze (27
februarie/12 martie 1918), ea repatriinduse
pe o rut` ocolitoare, prin Rusia, aflat`
în plin r`zboi civil [i apoi cu vaporul prin
apele înghe]ate [i pline de primejdii ale
M`rii Baltice [i M`rii Nordului. La rândul
s`u, Constantin Prezan a fost înlocuit din
func]ia de [ef al Marelui Cartier General
cu generalul Constantin Christescu, el
retr`gându-se ca pensionar la mo[ia sa de
la Schinetea din jude]ul Vaslui.
Fulminanta ofensiv` a Armatei Aliate de Orient, condus`
din iunie 1918, de generalul Franchet d’Esperey, declan[at`
în septembrie 1918, a dus la înfrângerea rapid` a Bulgariei,
care a fost obligat` s` încheie armisti]iul de la Salonic (16/29
septembrie 1918). A urmat apoi [i pr`bu[irea Imperiului
Otoman, acesta semnând la Mudros (17/30 octombrie 1918)
încetarea ostilit`]ilor.
În acest context, generalul Berthelot a fost numit, la
începutul lunii octombrie 1918, comandant al Armatei Aliate
de Dun`re, cu misiunea de a declan[a ofensiva împotriva
armatei germane conduse de feldmare[alul August von
Mackensen, aflat` la nord de Dun`re [i de a ac]iona
împotriva for]elor bol[evice din sudul Rusiei 1 . Apropierea
armatelor aliate de Dun`re a impus stabilirea leg`turii cu
liderii politici români, în primul rând cu regele Ferdinand [i
Ion I.C. Br`tianu, fapt ce s-a realizat prin Victor Antonescu,
fostul ministru plenipoten]iar al României în capitala Fran]ei,
sosit cu avionul la Ia[i, în urma unor peripe]ii demne de un
roman de aventuri. El era purt`torul unui mesaj din partea
primului ministru al Fran]ei, Georges Clemenceau, c`tre cei
doi oameni politici aminti]i mai sus, prin care cerea ca
România s` reintre în r`zboi, dezv`luindu-le [i planul de
ac]iune al Armatei Aliate de Dun`re 2 . Regele Ferdinand s-a
conformat acestei solicit`ri, la 24 octombrie/6 noiembrie
1918, guvernul condus de Alexandru Marghiloman fiind
demis [i înlocuit cu un cabinet condus de generalul
Constantin Coand`. La 27 octombrie/9 noiembrie 1918,
guvernul român a adresat un ultimatum trupelor de ocupa]ie
din România cerându-le s` p`r`seasc` teritoriul în 24 de ore.
A doua zi, regele Ferdinand, printr-o proclama]ie, a adus la
cuno[tin]a opiniei publice interne [i interna]ionale, reintrarea
document 2008 4 (42)
”
Fran]a, prin
Georges
Clemenceau [...],
cerea ca România
s` reintre în
r`zboi, dezv`luind
[i planul de
ac]iune al Armatei
Aliate de Dun`re
studii/documente
Anca-Oana OTU
Serviciul Istoric al Armatei
în r`zboi a României. Totodat`, s-a decretat remobilizarea
general` armatei, trupele române declan[ând ostilit`]ile
împotriva trupelor Puterilor Centrale.
Precipitarea evenimentelor [i necesitatea coordon`rii
eforturilor dintre alia]i [i autorit`]ile române l-au determinat
pe Berthelot s` intervin`, la 9/22 noiembrie pe lâng`
guvernul român, solicitând urgentarea ocup`rii Bucure[tiului
de c`tre trupele române [i instalarea în Capital` a familiei
regale [i a autorit`]ilor legitime 3 . A doua zi, 10/23 noiembrie,
cererea a fost repetat`, Berthelot manifestându-[i dorin]a de
a se întâlni cu generalul Prezan pentru a analiza modul de
ac]iune a trupelor române în vederea
ocup`rii Transilvaniei [i Dobrogei.
Totodat`, colonelul Toma Dumitrescu,
delegatul român pe lâng` Armata Aliat` de
Orient, a trimis lui Prezan, în aceia[i zi, un
amplu raport privind inten]iile operative ale
alia]ilor [i necesitatea stabilirii cât mai
rapide a leg`turii cu Marele Cartier
General Român. Colonelul Dumitrescu
aducea la cuno[tin]` c` în urma
interven]iei generalului Berthelot, alia]ii au
admis ca bulgarii s`-[i retrag` trupele din
Dobrogea pân` la frontiera din 1913. La
8/21 noiembrie, guvernul bulgar fusese în[tiin]at c`, în
termen de cinci zile, trebuia s`-[i retrag` trupele pe linia
Cernavod` – Constan]a, iar mai apoi pe vechea frontier`. O
alt` problem` ce urma s` fie abordat` era aceea limitelor
înaint`rii armatei române în Transilvania, în conformitate cu
prevederile Conven]iei de la Belgrad (31 octombrie/13
noiembrie 1918). În sfâr[it, un ultim punct al agendei viitoarei
întâlniri dintre Berthelot [i Prezan trebuia s` fie cooperarea
trupelor române cu alia]ii în sudul Ucrainei [i Rusiei, for]ele
germane de acolo urmând a fi înlocuite cu mari unit`]i aliate.
Tot pentru stabilirea grabnic` a contactelor cu autorit`]ile
române, la 10/23 noiembrie, a fost trimis la Ia[i [i colonelul
Radu R. Rosetti, care a fost deta[at ca ofi]er de leg`tur` pe
lâng` generalul Berthelot, cu o tripl` misiune, s` îndemne pe
rege s` vin` cât mai repede în Bucure[ti, s` fie trimis
generalul Prezan [i un ministru spre a se stabili cooperarea
militar` româno-aliat`, s` se formeze un guvern condus de
Ion I. C. Br`tianu. Berthelot aducea la cuno[tin]` c` are
depline puteri din partea lui Georges Clemenceau pentru a
stabili detaliile cooper`rii dintre români [i Antanta4 .
Urmare a acestor demersuri, generalul Prezan a plecat
cu automobilul din Ia[i, în seara zilei de 11/24 noiembrie
1918 spre Giurgiu pentru a se întâlni cu generalul Berthelot.
El era înso]it de dr. Nicolae B`lan, reprezentant al românilor
ardeleni, viitorul mitropolit, generalul Lafont, ata[atul militar
francez la Ia[i [i „fidelul Antonescu”, dup` cum se exprima
generalul Berthelot5 ”
.
La 13/23 noiembrie 1918, s-a desf`[urat întâlnirea dintre
cei doi generali, Prezan [i Berthelot, care se cuno[teau atât
de bine [i se reîntâlneau dup` mai bine de jum`tate de an.
Au fost abordate câteva probleme de mare importan]`, nu
9

studii/documente
numai militar`, ci [i politic`. Prima dintre ele, care îi interesa
în cel mai înalt grad pe alia]i [i din care se observ` lipsa lor
de realism, a fost reconstituirea Rusiei [i conex acesteia,
problema Basarabiei. Berthelot l-a informat pe Prezan c` a
fost numit comandant al tuturor for]elor cu misiunea de a
distruge bol[evismul. Cum el nu dispunea decât de patru
divizii era nevoie de 16 regimente române[ti. Cu ajutorul
acestora, Berthelot avea inten]ia s` organizeze divizii francoromâne.
Unit`]ile române[ti erau sub raportul hranei,
echipamentului [i armamentului în sarcina alia]ilor 6 .
Oamenii politici români erau foarte reticen]i fa]` de
aceast` perspectiv`, deoarece o Rusie ref`cut`, fie [i cu
ajutor aliat, va sfâr[i prin a pune problema Basarabiei. La
intrarea României în r`zboi, Antanta garantase reunirea
românilor din Austro-Ungaria, nu a celor de peste Prut. Ori,
tratatele de la Buftea [i Bucure[ti, pacea separat` cu Puterile
Centrale, adusese în componen]a statului român, o provincie
în afara angajamentelor aliate. Fo[tii adversari au încurajat
aceast` aspira]ie, altminteri fireasc`, legitim`, a regatului
român dintr-un calcul politic simplu, acela de a face
digerabil` pierderea Dobrogei. Era, prin urmare, o problem`
nou`, iar proiectele aliate de refacere a Rusiei puteau s`
însemne intrarea Basarabiei în componen]a acesteia. Nimic
nu-i obliga pe alia]i, nici legal [i nici moral (încheiasem,
contrar angajamentelor, pace separat` cu du[manul, de[i
guvernele aliate fuseser` împotriv`), s` accepte unirea
acesteia cu România.
Totu[i, a[a cum a relatat Saint-Aulaire, în memoriile sale,
o serie de oameni politici ru[i, pro-antanti[ti [i monarhi[ti, au
dat o declara]ie c` nu îi interesa Basarabia. Ea devenea, în
schimb, baz` pentru opera]iile interaliate împotriva
bol[evismului. O declara]ie asem`n`toare a fost dat` [i în
privin]a Poloniei 7 . La Giurgiu, Berthelot a dat, îns`, asigur`ri
ferme c` Rusia se va reface f`r` Basarabia, care va r`mâne
în componen]a României. Aceast` precizare important` l-a
determinat pe generalul Prezan s` promit` concursul cerut în
viitoarele opera]ii aliate împotriva bol[evismului.
O a doua chestiune a fost Dobrogea, care se g`sea la
sfâr[itul conflagra]iei sub controlul for]elor bulgare. Generalul
Berthelot l-a informat pe Prezan c` a dispus retragerea
Comandantul AArmatei AAliate dde OOrient, ggeneralul dde ddivizie
Henri MMathias BBerthelot ((1861-11931)
10
acestora la sud de frontiera existent` la începutul r`zboiului,
Cadrilaterul revenind României. Dup` retragerea bulgarilor
autorit`]ile române[ti se vor putea reinstala în regiune, dar
aceast` opera]ie trebuia s` fie bine preg`tit` de guvernul
român. În Dobrogea r`mâneau dislocate dou` regimente
anglo-franceze. Regimentul francez era dispus în partea
nordic` [i central`, având câte un batalion la Constan]a,
Cernavod` [i Medgidia, iar regimentul englez în Cadrilater,
cu batalioanele la Dobrici (Bazargic), Silistra [i Turtucaia 8 .
O alt` problem` presant` la ordinea zilei era Transilvania,
împ`r]it` în mod arbitrar de o linie de armisti]iu, înscris` în
conven]ia de la Belgrad, care nu ]inea cont de nici un criteriu,
nici m`car de cel militar. Nicolae B`lan a f`cut o larg`
expunere asupra chestiunii transilv`nene, ar`tând climatul de
teroare instituit în ]inuturile române[ti de c`tre administra]ia
[i for]ele militare ungare. El a [i înmânat generalului
Berthelot un memoriu în acest sens. La rândul s`u,
Constantin Prezan a subliniat nedreptatea ce s-a f`cut
României prin stabilirea „liniei Diaz”, cum mai era cunoscut`
aceast` linie, dar Berthelot a ar`tat c` hot`rârile nu mai
puteau fi schimbate în acel moment. Cei doi au stabilit ca
trupele române s` ocupe Transilvania pân` la râul Mure[, iar
câteva deta[amente franceze s` fie dislocate, în 15 zile, pe
aliniamentul prev`zut prin tratatul de alian]` din august 1916.
Dup` instalarea acestora, autorit`]ile maghiare dintre cele
dou` aliniamente vor fi treptat înlocuite, astfel, încât
eventualele alegeri s` nu fie influen]ate de fo[tii asupritori.
Solu]ia a convenit, îns` N. B`lan a insistat, totu[i, asupra
caracterului arbitrar al „liniei Diaz”.
Berthelot a ar`tat c` premierul francez dorea cu orice
pre] s` evite ciocnirile dintre unguri [i români, dintre bulgari [i
români, iar pentru aceasta insista ca reglement`rile din finalul
r`zboiului s` fie respectate pân` ce viitoarea conferin]` de
pace va adopta hot`râri definitive 9 .
În privin]a Banatului, Berthelot i-a informat pe partenerii
români c` a cerut guvernului francez ca toate trupele sârbe,
care ocupaser` întregul ]inut pân` la Arad inclusiv, s` fie
retrase la vest de Tisa, iar în locul lor s` fie dispuse trupe
franceze 10 .
Un alt punct ridicat de Prezan a fost aprovizionarea
armatei române cu echipament [i armament, lipsurile din
acest domeniu fiind foarte mari. Berthelot a dat asigur`ri c`
Fran]a va trimite cât mai repede cu putin]` echipament
pentru 200 000 de solda]i [i va înfiin]a o baz` de
aprovizionare la Odessa pentru trupele din sudul Rusiei [i
Basarabia [i alta, la Constan]a, pentru armata român`. Ca
simbol al tr`iniciei alian]ei franco-române, generalul Berthelot
inten]iona s` lase în România dou` regimente franceze,
repartizate astfel: un regiment la Bucure[ti, cu unul din
batalioane la Ploie[ti, iar altul la Ia[i cu un batalion în
regiunea Gala]i – Br`ila.
La Giurgiu s-a discutat [i o chestiune de interes imediat –
intrarea familiei regale în Bucure[ti. Berthelot a cerut
devansarea datei de 23 noiembrie (stil vechi), programat`
ini]ial pe 17/30 noiembrie 1918, din cauza dorin]ei de a
debloca cât mai repede trupele pentru Dobrogea [i Odessa.
Prezan i-a adus la cuno[tin]` dorin]a primului ministru
Coand` ca activitatea s` se desf`[oare duminic` 18
noiembrie/1 decembrie 1918 din dou` motive – autorit`]ile s`
aib` o zi în plus pentru preg`tirea solemnit`]ii, iar popula]ia
s` poat` participa în num`r sporit fiind zi de s`rb`toare 11 .
Berthelot a fost de acord cu aceast` propunere, astfel c`
ceremoniile au putut avea loc, cu fastul cuvenit, la data
fixat`.
Revenind la întâlnirea de la Giurgiu, se poate aprecia c`
ea a avut o importan]` aparte, întrucât a restabilit leg`tura
între Comandamentul militar na]ional, respectiv Marele
4 (42) 2008 document

Cartier General [i comandamentul aliat care opera în Balcani
[i a fixat o agend` de probleme dintre cele dou` p`r]i.
Rezolvarea celor mai multe dintre ele a implicat, în perioada
ulterioar`, un mare consum de energie din partea autorit`]ilor
politice [i militare române[ti pe lâng` alia]i, precum [i nu
pu]ine dispute cu ace[tia.
Ne vom referi doar la spinoasa chestiune a particip`rii
trupelor române la lichidarea bol[evismului. Cunoscând
inten]ia aliat`, Marele Cartier General a luat m`suri pentru
preg`tirea unit`]ilor solicitate. La 28 noiembrie/11 decembrie
s-a dispus preg`tirea a 15 regimente de infanterie, câte unul
din diviziile 1-15, cu misiunea de a contribui „împreun` cu
trupele alia]ilor s` concure la restabilirea ordinei în Rusia” 12 .
Din cele 15 regimente, [ase trebuiau s` fie gata de plecare
cu începere de la 15/28 decembrie 1918. Dar la 2/15
decembrie 1918, Marele Cartier General a comunicat
corpurilor de armat` c` deplasarea regimentelor urmau s`
înceap` la ordin, cooperarea cu alia]ii fiind stabilit` doar la
nivel de principii. Ulterior, sprijinul românesc pentru aceast`
campanie, condus` de Berthelot, nu a mai fost acordat,
NOTE
1. Detalii în Glenn Torrey, General Henri
Berthelot and Romania. Memoires et
Correspondances, East European
Monographs, Boulder, 1987, p. 175-223.
2. Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile
unui b`trân diplomat, traducere din francez`
de Ileana Sturdza, introducere [i note de
Mihai D. Sturdza, Humanitas, Bucure[ti,
2003, p. 227-230.
3. Arhivele Militare Române (în
continuare sigla A.M.R.), fond 948/52, dosar
Under the circumstances of the events which followed the
Romania’s joining to the war (28 October/10 November 1918)
and those which preceded the union historical acts from
Cern`u]i (15/28 November) and Alba Iulia (18 November/1
December 1918), the meeting from Giurgiu, between the
Generals Constantin Prezan and Henri Mathias Berthelot
have a great significance. That took place on 13/23 November
1918 and had peculiar importance, because it re-established
document 2008 4 (42)
nr. 292, f. 55.
4. Radu R. Rosetti, M`rturisiri(1914-
1919), edi]ie îngrijit`, studiu introductiv [i note
de Maria Georgescu, Editura Modelism,
Bucure[ti, 1997, p. 285.
5. Glenn E. Torrey, General Henri
Berthelot and Romania…, p. 191.
6. A.M.R., fond 948/52, dosar nr. 292, f.
57-58.
7. Contele de Saint-Aulaire, op. cit., p.
240; Glenn Torrey, General Henri Berthelot
studii/documente
Br`tianu considerând riscant` angajarea armatei române
dincolo de Nistru, în luptele intestine din Rusia. Francezii au
debarcat o divizie la Odessa, dar ea nu a mai vrut s` lupte [i
practic s-a bol[evizat. La sfâr[itul lunii aprilie 1919, trupele
aliate au evacuat, f`r` glorie [i sub protec]ia armatei române,
Odessa [i Sevastopolul.
Cât prive[te intrarea suveranilor în Bucure[ti, ea a avut
loc, duminic`, 18 noiembrie/1 decembrie 1918, într-o
atmosfer` de s`rb`toare, Ferdinand [i Maria, precum [i
generalul Berthelot, fiind aclama]i de o mul]ime imens`. Cu
acest prilej, regele Ferdinand a fost în`l]at la gradul de
mare[al al Armatei Române, bastonul [i cartea fiind
înmânate de generalul Eremia Grigorescu 13 .
Printr-o fericit` coinciden]`, în aceia[i zi, la Alba Iulia,
Marea Adunare Na]ional`, convocat` de Marele Sfat
Na]ional, hot`ra prin votul unanim al celor 1.228 de delega]i,
unirea Transilvaniei [i Banatului cu ]ara. Era ultimul act al
unui proces istoric complicat, care adusese în acela[i corp
politic Basarabia (27 martie/9 aprilie 1918) [i Bucovina
(15/28 noiembrie 1918).
The preamble to the Great Union. The meeting from Giurgiu
Intrarea RRegelui FFerdinand ssi aa RReginei MMaria \\n BBucure[ti,
\n ffruntea aarmatei rrom#ne, lla 11 ddecembrie 11918, zziua \\n ccare,
la AAlba IIulia, MMarea AAdunare NNa]ional`` vvota UUnirea ccu RRom#nia
and Romania…, p. 186-188.
8. A.M.R., fond 948/52, dosar nr. 292, f.
58.
9. Ibidem, f. 58-59.
10. Ibidem, f. 60.
11. Ibidem, f. 61.
12. Ibidem, f. 77.
13. Detalii în I.G. Duca, Memorii, volumul
IV, R`zboiul, partea a II-a (1917-1918), edi]ie
[i indice de Stelian Neagoe, Editura
Machiavelli, Bucure[ti, 1994, p. 177-179.
the connection between the military national commandment,
respectively the General Headquarters, and the allied
commandment, which operated in Balkans and it stated an
agenda which included very important issues, not only military
but also political ones. Solving those problems, in following
period, had implied a great effort and also energy for the
Romanian political and military authorities and a lot of
disputes with the allies.
11

studii/documente
P
12
Petru Groza [i Marea Unire
rintre lucr`rile memorialistice care evoc` înf`ptuirea
României Mari se num`r` [i Manuscrisul „Alba Iulia” 1
decembrie 1918, în care autorul – dr. Petru Groza* –
relateaz` cu lux de am`nunte evolu]ia ac]iunilor circumscrise
acestui eveniment memorabil din istoria ]`rii.
Ceea ce spore[te ineditul acestuia este [i maniera în care a
fost abordat documentul de ideologii propriului s`u guvern.
Astfel, într-o recenzie a unui referent anonim, acesta este
perceput în spiritul noii ideologii a epocii:
”
„Manuscrisul «Alba Iulia» 1 decembrie
1918 descrie unele evenimente din Ziua
Unirii.
Eu am tr`it zilele din preajma
Felul în care e prezentat face ca lectura acestei faimoase date fiind la
s` fie distractiv`.
Alba-Iulia de 1 Decembrie
Cadrul istoric, ca [i înf`]i[area unor 1918 [i cum scriu aceste
personagii politice, ar trebui s` fie modificate rânduri în ziua de 1
pe baza urm`toarelor aprecieri:
Decembrie 1947, perspectiva
Prezentarea lui Maniu, Vaida Voevod, Ilie
celor aproape trei decenii
Laz`r, Aurel Dobrescu, Leucu]ia, Aurel Vlad,
Vasile Goldi[, Silviu Dragomir, {t. Cicio Pop care s-au scurs de atunci va
etc. F`r` a ar`ta în mod hot`rât rolul lor da, cred, pecetea
antipopular, antina]ional – desigur nu-i obiectivit`]ii, inerent`
demasc`, în contra îi popularizeaz` [i mai distan]`rii în timp
mult. Aceste figuri maniste, averescane,
goga-cuziste nu pot fi prezentate ast`zi
Dr. Petru Groza
publicului, ar`tând doar un singur gest al lor,
izola]i de faptele lor tr`d`toare ulterioare. Evocarea fostului
deputat Eugen Goga, ca [i a ziarului «}ara Noastr`» – ziar
goga-cuzist, contribuie la popularizarea izvoarelor de
documentare nedemocratice.
De fapt, e valabil c` «tot ce s-a scris despre Unire a fost
dirijat de politicienii profitori» (p. 5) – dar nu credem c` ar fi
valabil` afirma]ia c` «tot ce se scrie [i se mai vorbe[te, înc` este
dirijat de c`tre politicienii profitori».
* Dr. Petru Groza s-a n`scut la 7 decembrie 1884
în comuna Bacia, jude]ul Hunedoara, în familia
preotului ortodox Adam Groza. A absolvit clasele
primare în localitatea natal` Costei [i la Lugoj,
dup` care a urmat cursurile Colegiului Maghiar
Reformat din Or`[tie. În anul 1903 s-a înscris la
Facultatea de Drept [i {tiin]e Economice din
Budapesta, capitala Imperiului Austro-Ungar,
dup` patru ani ob]inând titlul de doctor în Drept
al acesteia. Întors acas`, a practicat avocatura la
Lugoj [i Deva. Urmând tradi]ia familiei, s-a
implicat activ [i în via]a bisericii ortodoxe. Din
1911 [i pân` la sfâr[itul vie]ii a fost unul din
membrii laici ai Sinodului Mitropoliei Sibiului. Din
punct de vedere politic, s-a al`turat ini]ial
Partidului Na]ional Român (PNR) al lui Ion
Mihalache, partid constituit de ceea ce atunci era
considerat în mod oficial minoritatea
româneasc` din Transilvania. F`când politic`
înainte de Unire, Groza a ajuns s`-i cunoasc`
bine pe majoritatea politicienilor vremii: {tefan
Cicio Pop, George Pop de B`se[ti, Alexandru
Vaida Voievod, Vasile Goldi[, Iuliu Maniu [.a. Pe
unii dintre ace[tia îi admirase la Budapesta în
anii studen]iei, ca deputa]i care îi reprezentau pe
români în parlamentul maghiar. De altfel, el a fost
primul orator la Marea Adunare Na]ional` de la 1
decembrie 1918, de la Alba Iulia. Dezam`git de
op]iunea frunta[ilor transilv`neni, pe care-i
suspectase în decembrie 1918 c` vor s` întârzie
unirea administrativ` a Transilvaniei cu
România, în anul 1920 a aderat la Frontul
Poporului, o forma]iune politic` înfiin]at` imediat
dup` Unire de mare[alul Alexandru Averescu. În
martie 1920, partidul mare[alului a ajuns la
putere, Petru Groza fiind desemnat ministrul
Na]ionalit`]ilor Conlocuitoare [i totodat` cel mai
tân`r membru al cabinetului. {i-a p`strat
aceast` func]ie pân` la sfâr[itul anului 1921. Din
1922 [i pân` în 1926, a fost ales deputat din
partea Partidului Poporului, în opozi]ie fa]` de
Partidul Na]ional Liberal aflat la guvernare. La
jum`tatea deceniului al treilea, Averescu l-a
numit ministrul Lucr`rilor Publice. S`tul de
politica de Dâmbovi]a, Groza a revenit la Deva,
unde a cump`rat mo[ii, ac]iuni, fabrici, b`nci,
hoteluri, cinematografe, izvoare de ape minerale,
magazine etc., ajungând s` fie supranumit
„Prin]ul Devei”. De altfel, la un moment dat, f`cea
parte din 45 de consilii de administra]ie. Din anul
1931 a început s` aib` o orientare de stânga, iar
doi ani mai târziu a înfiin]at „Frontul Plugarilor”. În
anul 1944 a revenit în Bucure[ti, la 4 noiembrie,
fiind numit vicepre[edintele (vicepremier)
Comandor dr. Marian MO{NEAGU
Serviciul Istoric al Armatei
Lansarea lozincii «Tr`iasc` România Mare» – f`r` a ar`ta
con]inutul imperialist-[ovinist, reac]ionar al acesteia – nu
serve[te la clarificarea problemelor. Aceea[i lips` de claritate
apare când se vorbe[te (pag. 9) despre idealul na]ional – adic`
«unirea acestui popor cu fra]ii din Vechiul Regat» – sau când
autorul sus]ine cu orice pre] «unirea Ardealului cu Vechiul Regat
f`r` condi]ii» ([i nu numai cu România democrat`) etc.
Expunerea (pag. 19) în leg`tur` cu încoronarea lui Ferdinand
I, precum [i «a[teptarea unei alte încoron`ri»
nu sunt actuale [i par a fi deplasate.
Teoria originii pur dace a poporului nostru
[i combaterea categoric` a latinit`]ii lui,
prezentarea lui Traian cu cuvintele «a
nenorocit pe bie]ii no[tri str`mo[i» – nu
concord` cu constat`rile [tiin]ifice ale istoriei.
Lucrarea pune în centrul evenimentelor
mari jude]ul Hunedoara – rolul lui ar fi
preponderent în istoria României.
{tiin]ifice[te (sic!) aceste afirma]ii nu pot fi
men]inute.
În sfâr[it, neglijând masele (sic!),
mi[c`rile for]elor sociale se scoate în
”
eviden]` rolul factorilor subiectivi în primul
rând contribu]ia decisiv` la formarea istoriei
a autorului, cititorul nu e ajutat s`-[i creeze o
imagine clar`, obiectiv`, [tiin]ific` a
evenimentelor istorice din 1 decembrie 1918”.
Cu men]iunea Intern-Referat se specific`:
„Manuscrisul «Alba Iulia – 1 decembrie 1918» prezint`
evenimentele din Ziua Unirii în a[a fel încât reiese într-o
oarecare m`sur` atitudinea antipopular` [i tr`d`toare a
conducerii Partidului Na]ional, în frunte cu Maniu.
Persoana autorului, în aceast` lucrare, este scoas` în
eviden]` într-un mod foarte pronun]at. Din descriere reiese c`,
Consiliului de Mini[tri în cabinetul condus de
generalul Constantin S`n`tescu, guvern care nu
a rezistat decât o lun`. Timp de trei luni a fost,
din nou, vicepremier în guvernul generalului
Nicolae R`descu. La 6 martie 1945, a devenit
pre[edintele Consiliului de Mini[tri, func]ie pe
care a de]inut-o pân` la 30 noiembrie 1946.
Dup` alegerile soldate cu greva regal` a lui
Mihai I, Groza a format iar cabinetul, redevenind
premier pân` la 29 decembrie 1947. A doua zi,
regele Mihai a fost obligat s` abdice, Groza
participând la detronarea suveranului. De altfel,
în aceea[i zi, 30 decembrie, a format un nou
cabinet, care a rezistat pân` la 14 aprilie 1948.
Ultimul cabinet pe care l-a condus a supravie]uit
pân` la 2 iunie 1952. Între 2 iunie 1952 [i 7
ianuarie 1958, când s-a stins din via]`, a fost
pre[edintele Prezidiului Marii Adun`ri Na]ionale
a Republicii Populare Române. A crezut toata
via]a c` ]inutul Hunedoara este leag`nul
românismului autentic: „Nu uita]i c` eu sunt dac:
tr`iesc din mo[i-str`mo[i pe malurile Streiului
care izvor`[te în umbra zidurilor Sarmisegetusei.
Sunt om politic [i voiu r`mâne. Fiecare strop de
sânge din mine m` îndrum` spre datorie, îmi
strig` s` nu m` supun fatalit`]ii, s` nu fiu
bicisnic”.
4 (42) 2008 document

de fapt, autorul a salvat actul de Unire fa]` de sabotajul din
partea conducerii Partidului Na]ional.
Ni se pare c` persoanele din jurul lui Maniu nu sunt destul de
negativ caracterizate, încât repetarea numelor lor, în mai multe
rânduri, ar putea s` aib` un efect contrariu celui voit de autor. Sar
putea s` NU pomenim de ei!
Lozincile «Tr`iasc` România Mare» trebuie s` cad`! (vezi
pag. 8 [i 9).
Expunerile în leg`tur` cu încoronarea Regelui Ferdinand,
precum [i «a[teptarea unei alte încoron`ri» (pag. 19) ne par
Eram ministru tân`r în anul 1920 când, invitat fiind la mas`
de o doamn` de la Palat, Poenaru, ast`zi decedat`, m-am
aflat în fa]a unui octogenar foarte prezentabil, boierul
moldovean Costescu-Com`neanu.
În conversa]ia cu mine a fost de la început ar]`gos, pornit
împotriva ardelenilor nu de mult desc`leca]i pe arena politic`
a Bucure[tilor dup` Unirea Ardealului cu Vechiul Regat, cu
preten]ia de a r`sturna vechea orânduial` balcanic`, aducând
aer proasp`t în ideologia bizantic` a politicii române[ti, prin
introducerea ordinii [i cinstei „apusene”, – cinstea [i ordinea
confundându-se dup` ei cu Apusul.
B`trânul boier cumula nemul]umirile tuturor acelora de
teapa lui fa]` de încerc`rile acestor „invadatori” din Apus de a
tulbura apele mo[ierimii [i ale numeroaselor dinastii boiere[ti
[i fanariote.
Eu m` retran[asem într-o atitudine de rezerv`, care p`rea
respectuoas`, dar de fapt, poate nu era decât exteriorizarea
unui sentiment de superioritate, inerent tinere]ii mele, fa]` de
un om de vârsta acestui boier. El nu m` l`sa îns` în pace [i la
un moment dat mi-a pus brusc întrebarea, a[ezându-se mai
bine în scaun [i privindu-m` a]`-n ochi:
— „În definitiv, ce vre]i voi ardelenii ?”
Eram hot`rât s` m` men]in pe linia atitudinii rezervate de
pân` acum [i s` evit o ie[ire în condi]ii atât de inegale; dar
întrebarea lui, pus` cu vocea tare, în auzul atâtor comeseni,
m` obliga totu[i s`-i r`spund. Am avut grij` îns` de a nu-l
urma pe linia aceasta provocatoare [i intrând în fondul
problemei care-l ardea, am pus [i eu o întrebare, la rându-mi:
— „Care ardeleni, domnule Com`neanu?”
— „Cum, care?”, m-a întrebat iar`[i el.
document 2008 4 (42)
Manuscrisul „Alba Iulia”
studii/documente
deplasate. De asemenea, observa]iile privitoare la «glumele
nes`rate» ale episcopului Ignatie Popp.
Punctul de vedere «istoric» privitor la rolul lui Traian care «a
nenorocit bie]ii no[tri str`mo[i» este desigur gre[it [i trebuie
schimbat textul aici (vezi pag. 24).
Pasajul cu «crava[`» (pag. 25) mi se pare prea «mar]ial».
Jude]ul Hunedoara joac`, dup` autor, un rol preponderent în
istoria României – nu [tiu dac` aceast` prezentare corespunde
adev`rului istoric”.
L-am l`murit de îndat`:
— „Fiindc` noi suntem dou` feluri de ardeleni: unii care pe
baza actului de la Alba Iulia se congestioneaz` la fa]`,
hipnotiza]i [i cu pumnii încle[ta]i înspre Bucure[ti, spre tot ce
reprezint` aceast` Capital`, împreun` cu fra]ii „reg`]eni”; iar
al]ii, dintre care fac [i eu parte, care se tot mir` de aceste
convulsiuni ale fra]ilor lor ardeleni [i care în ora[ul Alba-Iulia nu
v`d decât ceea ce acest ora[ a reprezentat întotdeauna, un
ora[ provincial, monoton, cu o pia]` mare, cu o veche cafenea
„Dacia”, în col], prin geamurile c`reia po]i vedea roiul de agen]i
comerciali [i oameni de afaceri localnici, grupa]i în jurul
meselor de c`r]i de joc sau discutând aprins despre tot felul de
afaceri, cu gesturi largi t`ind fumul gros din`untru. Aceast`
cafenea, care cuprinde tot ce este via]` ob[teasc` în Alba-Iulia,
nu ne inspir` nici o emo]ie!”
Apoi, în continuare i-am spus:
— „Noi ace[tia, din categoria a doua de ardeleni, ne
p`str`m emo]iile pentru tot ceea ce ne ofer` Bucure[tiul [i, har
Domnului, el ne ofer`, din abunden]`, fel de fel de emo]ii,
oriunde le cau]i, pe Calea Victoriei de pild`, între ,,Cap[a” [i
,,Nestor”, în orele de la amiaz` sau de sear`, când acest mic
Paris î[i revars` toat` cochet`ria, acolo trotuarul îngust al C`ii
Victoriei fiind parc` dinadins f`cut astfel, ca s` po]i fi mai u[or
r`pit de vraja acelora care se plimb`...”
Boierul moldovean m` privea cu îndoial`, ne[tiind dac` în
r`spunsul meu era o desolidarizare de desc`lec`torii ardeleni
reformatori ai moravurilor politice sau era o glum` nepotrivit`,
semnalând complexul lui de inferioritate.
În realitate, acest r`spuns al meu reoglindea o stare de fapt
pentru vremurile acelea [i se adresa unei ac]iuni de [antaj bine
Dr. Petru Groza [i Regele
Mihai la ski, \ntr-o sta]iune
montan`
13

studii/documente
organizat`, de c`tre un grup de politicieni ardeleni de la
conducerea Partidului Na]ional din Ardeal, contra de]in`torilor
puterii tuturor bunurilor p`mânte[ti din Vechiul Regat.
Într-adev`r, ace[ti ardeleni n-au desc`lecat dup` Unire în
Vechiul Regat ci au n`v`lit, pur [i simplu la Bucure[ti, cu o
foame milenar`, izbindu-se îns` aici de fort`re]ele dinastiilor de
mo[ieri [i bancheri, care î[i ap`rau cu dârzenie pozi]iile
privilegiate, fa]` de ace[ti invadatori; [i ori de câte ori asaltul
acestei protipendade de politicieni ardeleni înfometa]i era
respins, ei amenin]au cu o nou` Alba-Iulia.
Alba-Iulia a însemnat într-adev`r un moment istoric pe
vremea când Mihai Viteazul a cucerit vremelnic aceast` cetate;
[i, dup` aceea ea a mai reprezentat un alt moment important
la 1 Decembrie 1918, când românii din toate p`r]ile Ardealului
[i Banatului s-au adunat acolo cu zecile de mii, hot`rând unirea
cu fra]ii lor din Vechiul Regat.
Dar aceste Albe-Iulii nu puteau fi repetate asemenea unei
piese de teatru, pentru simplu motiv c` ele au fost determinate
de realit`]ile istorice ale acelor vremuri [i nicidecum nu se
putea face vreo repeti]ie comandat`, din colbul vreunui club
politic sau vreunei cafenele.
{i totu[i, conducerea Partidului Na]ional din Ardeal, în
frunte cu Maniu [i Vaida, au încercat astfel de repeti]ii. Alunga]i
de la putere la începutul anului 1920 [i desfiin]ându-se [i
Consiliul Dirigent din Ardeal, odat` cu instalarea guvernului
generalului Averescu, ei au încercat s` înjghebeze o
manifesta]ie la Alba-Iulia, amenin]ând cu anularea hot`rârii de
Unire de la 1 Decembrie 1918, care încercare, secondat` de
profesorul Nicolae Iorga [i de ]`r`nistul Ion Mihalache, s-a
înfundat în ridicol; dar despre aceasta vom vorbi alt`dat`.
Aceia[i domni au mai înjghebat apoi la 6 mai 1928 o alt`
manifesta]ie masiv` la Alba-Iulia, pentru a intimida pe cei trei
Regen]i ai Regelui Mihai: Principele Nicolae, Patriarhul Miron [i
Pre[edintele Casa]iei Buzdugan, adunând cu lozinci
demagogice o mul]ime de ]`rani [i de muncitori, îndeosebi de
pe Valea Jiului, pentru a hot`rî faimosul „mar[ asupra
Bucure[tiului”. Cei mai întreprinz`tori s-au [i încolonat,
p`r`sind Alba-Iulia în rânduri dese [i cu strig`te viteje[ti,
* Eugen Goga (11 decembrie 1889, R`[inari, jud.
Sibiu – 5 iunie 1935), scriitor [i publicist, fratele
poetului Octavian Goga, el însu[i autor al
volumelor „Cele dou` Siberii” (Bucure[ti, 1916) [i
„Cartea facerii” (vol. I – 1930, vol. II – 1931) [i
membru al Societ`]ii Scriitorilor Români (din 1922)
a cunoscut pe viu dramatismul R`zboiului de
Întregire. A fost f`cut prizonier [i internat în lag`r în
Rusia, la Tomsk. Eliberat din prizonierat, a revenit
14
Catedrala ||ntregirii NNeamului
din AAlba IIulia
în România, unde, la intrarea ]`rii în Primul R`zboi
Mondial, în august 1916, s-a înrolat în Regimentul
80 Infanterie, în luna octombrie fiind grav r`nit pe
frontul din Dobrogea, unde [i-a pierdut o mân`.
A participat la Marea Adunare Na]ional` de la
Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind desemnat ca
membru al Marelui Sfat al }`rii iar ulterior a fost
ales deputat în Parlamentul României.
A efectuat studiile primare la R`[inari, pe cele
plecând pe jos spre Bucure[ti, sub conducerea tribunilor doctor
Aurel Dobrescu, Ilie Laz`r, Leucu]ia [i al]ii.
Desigur, cetatea Bucure[tilor ar fi putut c`dea, odat` cu
Regen]a, dac` oamenii nu oboseau la câ]iva kilometri
dep`rtare, împr`[tiindu-se apoi repede în toate p`r]ile spre
vetrele lor – Iuliu Maniu, care se ferea organic de orice ac]iune
închizându-se într-o camer` de la hotelul ,,Dacia” [i, izolânduse
astfel total de restul rebelilor. Deci [i aceast` încercare a
jocului de-a Alba-Iulia a avut un sfâr[it pu]in glorios.
Astfel concepeau politicienii ardeleni din Partidul Na]ional
Alba-Iulia; dar ziua de l Decembrie 1918 s-a înscris de fapt,
odat` pentru totdeauna, în paginile istoriei poporului român.
Ce reprezint` în fond aceast` Alba-Iulia de la 1 Decembrie
1918?
În jurul manifesta]iei minunate a românilor ardeleni la Alba-
Iulia la aceast` dat` s-au vorbit [i s-au scris multe. Dar tot ce
s-a vorbit [i tot ce s-a scris ca [i tot ce se scrie [i se mai
vorbe[te înc`, a fost [i este dirijat de c`tre politicienii profitori ai
acestui eveniment, creând artificial în jurul acestui moment
istoric un nimb de glorie în care s` se scalde propriile figuri [i
constituind un tot atât de artificial titlu de drept pentru ei, de a
intra odat` cu acest eveniment, în paginile istoriei noastre.
Natural, mentalitatea politicianist` ardelean`, care domina
via]a noastr` public` sub regimul partidelor istorice, confunda
acest titlu de glorie cu dreptul de întâietate la masa bogat
înc`rcat` a ]`rii întregi. O singura dat`, prin anul 1923, fostul
deputat Eugen Goga* a ridicat v`lul, într-o revist`
contemporan` „}ara Noastr`”, ap`rut` la Cluj, asupra acestor
st`ri de lucru din cauza conspira]iei t`cerii din partea celor
interesa]i la exploatarea pe mai departe, pentru ei în[i[i, a
actului Unirii.
Eu am tr`it zilele din preajma acestei faimoase date fiind la
Alba-Iulia de 1 Decembrie 1918 [i cum scriu aceste rânduri în
ziua de 1 Decembrie 1947, perspectiva celor aproape trei
decenii care s-au scurs de atunci va da, cred, pecetea
obiectivit`]ii, inerent` distan]`rii în timp. Iat` cum s-au petrecut
lucrurile:
Dup` pr`bu[irea frontului de la Piave, în toamna anului
1918, trupele austro-ungare de pe acel front fugind acas`, în
mare debandad`, au adus cu ele germenul revolu]iei [i pe
meleagurile Ardealului. Structura fragil` a statului austro-ungar
trosnea din încheieturi [i se pr`bu[ea sub ochii no[tri; [i, odat`
cu el, se pr`bu[eau [i zidurile care izolau pe românii din Ardeal
de fra]ii lor din Vechiul Regat.
Ace[tia, la largul lor, [i-au organizat g`rzi înarmate, [i-au
constituit comitete proprii, etc.; într-un cuvânt, au pus st`pânire
de fapt pe destinele lor proprii. Iar cum ace[ti ardeleni erau
exploata]i nemilos de c`tre o p`tur` suprapus` privilegiat`,
bineîn]eles în sistemul burghezo-capitalist, cea dintâi mi[care a
lui a fost aceea de a rupe leg`turile acestei exploat`ri.
S-a v`zut astfel limpede, înc` din primele clipe ale
declan[`rii acestei revolu]ii, c` ea avea un caracter social.
— „Jos domnii!”, aceasta era lozinca ce flutura de-a lungul
[i de-a latul Ardealului, însp`imântând pe ace[ti ,,domni” care
se închideau în casele lor sau prin conacurile lor, cl`n]`nind din
din]i în fa]a gloatelor conduse de c`tre solda]ii ce p`r`siser`
frontul.
Pornirea contra „domnilor” era foarte mare, iar solda]ii
considerau drept „domni” [i pe ofi]eri, alungându-i pân` la unu.
liceale la Sibiu, Blaj [i Bra[ov [i universitare, la
Budapesta [i Zürich, fiind licen]iat în Drept.
A fost redactor la ziarele Românul din Arad
(1911-1912) [i Rena[terea din Sibiu [i director la
ziarul }ara Noastr`. A participat la consolidarea
grupului de refugia]i de la Odessa, fiind membru al
Comitetului organizatoric. A fost, ca [i fratele s`u
Octavian, un unionist [i un lupt`tor pentru
fondarea României Mari.
4 (42) 2008 document

— „Jos rozeta!”, r`cneau solda]ii ori de câte ori
descopereau vreun ofi]er, repezindu-se la ei s` le rup`
galoanele [i rozetele. Ba încercau ei s` rup` [i vipu[tile de pe
pantalonii generalilor, tr`gându-le uneori [i pantalonii de pe ei,
întâlnind eu însumi un general care fugea însp`imântat într-un
astfel de costum sumar [i ridicol.
Ace[ti solda]i în plin` revolt` constituiau mai peste tot locul
sfaturi militare, alegându-[i comandan]ii tot din rândurile lor. {i
mul]i preo]i dintre aceia care nu-[i îndr`giser` suficient
reverenda, îndep`rtându-se de misiunea lor, au fost alunga]i
de prin sate. Iar preotul, care m-a cununat, din comuna B`i]a,
[i-a p`r`sit satul noaptea, într-un car cu boi, acoperit cu o claie
de fân, pentru a sc`pa de furia credincio[ilor.
Notarii au fost alunga]i [i ei aproape f`r` excep]ie de prin
sate, fiindc` în decursul anilor de r`zboi î[i însu[iser` [i
pu]inul ajutor acordat v`duvelor, orfanilor [i invalizilor de
r`zboi, constând în zah`r sau pâine sau petrol; ba î[i
însu[iser` chiar [i pensiile acestora, realizând averi fabuloase
pe spinarea celor în suferin]`.
Avoca]ii [i bancherii de pe la ora[e nu-[i mai p`r`siser`
domiciliile, baricadându-se acas`, în timp ce multe conace
fuseser` devastate sau arse pân` la temelii în timpul acestei
revolu]ii.
De re]inut a[adar c` poporul român din Ardeal p`[ea [i el
hot`rât pe drumul revolu]iei, al`turi de poporul muncitor
maghiar [i nu se f`cea nici o deosebire între „domnii” români
[i cei maghiari sau de alt` na]ionalitate.
Acesta este purul adev`r în jurul declan[`rii revolu]iei din
Ardeal în toamna anului 1918. Dar nu este mai pu]in adev`rat
c` Partidul Na]ional Român, cu osatur` domneasc`, dup`
prima spaim` a „domnilor” s`i, având oarecare vechime în
activitatea lui politic` [i deci cu antene înfipte pe toate
meleagurile Ardealului [i Banatului, [i-a revenit dup` oarecare
timp de buim`ceal`, mobilizându-[i toate for]ele pentru a
canaliza aceast` pornire revolu]ionar` a poporului spre
obiectivul na]ional, f`când eforturi excep]ionale pentru a
transforma momentul social într-unul na]ional.
Odat` planul stabilit, to]i intelectualii din cadrul Partidului
Na]ional, de la conduc`torii politici pân` la dasc`lii [i preo]ii de
prin sate, au p`[it pe teren, întâmpinând cetele revolu]ionare
cu lozinca: „— Tr`iasc` România Mare!”
Desigur, ei înf`]i[au aceast` lozinc` ca simbolizând o ]ar`
a tuturor românilor uni]i [i deci a ardelenilor elibera]i de sub
st`pânirea feudal` maghiar`, fericirea p`mânteasc` având
s`-i a[tepte de acum încolo pe to]i românii!
Ei puneau toate suferin]ele, umilin]ele [i întreg martirajul
de pân` atunci, al unui popor de ]`rani [i muncitori exploata]i,
în sarcina acestui regim feudal maghiar, asupra c`ruia
aruncau toat` r`spunderea, dezvinov`]indu-se prin aceasta ei
în[i[i.
{i cum oprimarea de sub regimul feudal maghiar era dubl`
– pe de o parte oprimarea na]ional`, cu tendin]a de a r`pi tot
ceea ce apar]inea patrimoniului na]ional al acestui popor [i
deci de a-l dezna]ionaliza iar, pe de alt` parte, oprimarea
economic`, prin exploatarea rodului muncii lui, sub scutul
legifer`rilor din minunatul Palat al Parlamentului de pe malul
Dun`rii, la Budapesta – poporul tinzând de fapt la libertatea
integral`, cu n`zuin]a de a scutura ambele juguri, a fost u[or
s` se afi[eze, al`turi de lozincile sociale, contra oprim`rii
economice, [i lozinca na]ional`, contra oprim`rii maghiare.
Valurile revolu]ionare fiind astfel dirijate în acest sens, n-a
fost greu s` li se dea tot mai mult cursul spre idealul na]ional,
adic` în direc]ia unirii acestui popor cu fra]ii din Vechiul Regat.
În aceste condi]ii, o abil` [i sistematic` propagand` a f`cut ca
lozincile sociale s` dispar` încetul cu încetul la fundul acestor
valuri, r`mânând s` fluture deasupra tricolorul na]ionalului; [i
astfel, în ajunul zilei de 1 Decembrie 1918, deasupra întregului
document 2008 4 (42)
studii/documente
Ardeal [i Banat flutura numai tricolorul Unirii, cu acea
faimoas` lozinc`: „— Tr`iasc` România Mare!”
Nimic [i nimeni nu mai putea trage la îndoial` c` odat`
aceast` unire realizat`, aflându-se to]i românii în ]ara lor
proprie, elibera]i de oprimarea str`in`, toate nedrept`]ile, toate
exploat`rile [i toate suferin]ele poporului muncitor vor înceta,
intrând el astfel pe u[a larg deschis` a fericirii [i deci a „raiului”
pe p`mânt.
Înfl`c`rat` de aceast` viziune, toat` lumea a primit cu
entuziasm chemarea la Alba-Iulia pentru 1 Decembrie 1918, în
scopul de a hot`rî Unirea la Vechiul Regat.
Am desf`[urat cu to]ii o munc` intens` din punct de
vedere organizatoric pentru aceast` mare manifesta]ie; în
prealabil s-a f`cut un simulacru, de consultare a poporului, pe
jude]e, fiind ale[i din fiecare jude] un num`r de delega]i,
aproape exclusiv intelectuali, pentru a[a-zisul Marele Sfat, un
fel de Parlament provizoriu, al Ardealului [i Banatului.
Cu aceste „credin]ionale” (mandate) în buzunar, fiind [i eu
ales pentru jude]ul Hunedoara, ca reprezentant al tineretului
intelectual, al`turi de frunta[ii b`trâni: dr. Francisc Hossu
Longhin, dr. Aurel Vlad de la Or`[tie, dr. Victor Bontescu de la
Ha]eg, dr. Silviu Dragomir de la Ilia – to]i, afar` de unul,
avoca]i – ne-am pus în fruntea coloanelor nesfâr[ite de ]`rani
[i muncitori, n`v`lind pe [osele pe jos sau în c`ru]e sau în
tr`suri sau în trenuri spre Alba-Iulia.
Coloana din jude]ul Hunedoara a fost cea mai numeroas`
dintre toate câte s-au prezentat atunci la Alba-Iulia, num`rând
vreo 30.000 oameni.
Era pe înserat, în ajunul zilei de 1 Decembrie, când
sclipirile luminilor din Alba-Iulia ne vesteau c` ne apropiam de
cetatea st`pânit` odinioar` de Mihai Viteazu. Totul era
acoperit de un covor frumos de z`pad` alb`, ningând încet [i
des cu fulgi tot mai gro[i. De ad`postit undeva pentru atâta
lume nici vorb` nu putea fi în acea noapte.
Am urcat în cetate, pe sub poarta monumental`, construit`
în stil baroc, din piatr` cioplit` [i decorat` cu basoreliefuri [i
statui, executate artistic pe vremuri de sculptori italieni.
Deasupra acestei por]i dou` geamuri mici, sculptate [i ele,
în zidurile de piatr`, tr`dau o camer` mic`, întunecoas`, în
care [i-au petrecut ultimele nop]i martirii ]`rani Horia [i Clo[ca
[i de unde au fost du[i pe platoul din fa]a por]ii pentru a fi tra[i
pe roat`.
Cu toat` oboseala drumului, mul]i f`când 70-80 kilometri
pe jos [i cu toat` lipsa oric`rei posibilit`]i de a g`si vreun loc
de odihn`, mul]imea de ]`rani, seconda]i de grupe compacte
formate din minerii de pe Valea Jiului [i de c`tre aceia din
uzinele de aur din Mun]ii Apuseni, precum [i de muncitorii din
uzinele Hunedoara, C`lanului, Cugirului, cu to]ii cântau cu
voio[ie, bol]ile por]ii monumentale redând printr-un ecou
adânc cântecele acestor mase de muncitori de pe ogoare, din
uzine [i mine, care înaintau încet spre mijlocul cet`]ii, în
speran]a unui viitor mai bun, speran]` care, evident, îi anima
[i îi dinamiza, f`cându-i s` înfrunte toate obstacolele.
Puterea moral` [i fizic` a maselor populare, atunci când
ele sunt prinse de ideile mari ale progresului, care proiecteaz`
asupra viitorului perspectiva unei vie]i mai omene[ti, cu
condi]ii mai bune de trai, împr`[tiind astfel întunericul care
înv`luie un trecut de umilin]e, un trecut de robie [i de
exploatare a muncii lor – aceast` putere moral` [i fizic` a
maselor este nem`rginit`.
De[i cei mai mul]i erau de dou`-trei zile pe drumuri, pe un
astfel de drum de iarn`, aproape nealimenta]i, f`când zeci [i
sute de kilometri pe jos sau în vagoane de marf` deschise, cu
toate acestea p`[eau cu to]ii printre zidurile cet`]ii cu o
vioiciune tinereasc`, cântecele lor de veselie p`rând s` nu mai
aib` sfâr[it.
Aceste mase de muncitori [i de ]`rani români î[i d`deau
15

studii/documente
seama de contrastul dintre ziua când avusese loc tragicul final
al revolu]iei lui Horia [i Clo[ca, frân]i pe roat`, când aceste
mase fuseser` adunate de st`pânirea de atunci, ca s` asiste
mute, cu ochii încremeni]i [i cu sufletele cernite, în fa]a
groaznicei vedenii a ruperii pe roat` a oaselor marilor lupt`tori
ardeleni [i dintre ziua aceasta, când ei p`[eau, pentru
moment liberi, sc`pa]i din marea temni]` a popoarelor, [i
anume de sub jugul feudalilor maghiari, în interiorul cet`]ii care
simboliza urgia secolelor trecute.
În aceast` stare sufleteasc` au petrecut ei toat` noaptea,
sub cerul liber, printre caz`rmile ora[ului sau ad`posti]i pe
lâng` biserici, t`v`li]i pe covorul nesfâr[it al z`pezii, înveli]i în
[ubele lor, încât p`rea c` numai respira]ia istoriei mai
întrerupea lini[tea acestei nop]i, în care ningea neîncetat.
Într-un târziu rupându-ne noi, intelectualii, din astfel de
contempl`ri, ne-am retras din cetate mergând spre ora[,
pentru a ne ad`posti pe la casele prietenilor [i cunoscu]ilor,
unde eram repartiza]i ca s` ne petrecem noaptea. Dar nu mult
timp dup` aceea am primit vestea din ora[, de[i se f`cuse
târziu, c` trebuie s` ne concentr`m în s`lile hotelului [i
restaurantului „Dacia” to]i membrii viitorului Marelui Sfat,
pentru a ne consulta asupra programului zilei urm`toare.
Zorii zilei ne-au aflat în s`lile ticsite de astfel de delega]i ale
acestui restaurant – cafenea, discutând înainte agita]i, în
fumul gros de ]igar`, în care abia de mai distingeam siluetele;
iar sus, la etaj, în dou` camere vecine, discutau la nesfâr[it cei
din comitetul mai restrâns al Partidului Na]ional, în frunte cu
Gheorghe Pop de B`se[ti (b`trânul Badea Gheorghe),
pre[edintele Partidului Na]ional, cu {tefan Cicio Pop, cu Vasile
Goldi[, cu Alexandru Vaida-Voevod, cu Iuliu Maniu, cu Teodor
Mihali, cu Suciu Ioan [i al]ii.
La un moment dat s-a r`spândit ca un fulger printre noi, cei
din s`lile de jos, [tirea adus` de cineva dintre noi c` Iuliu
Maniu, cu cei mai apropia]i ai s`i, a formulat ideea unei uniri
condi]ionate a Ardealului cu Vechiul Regat, sus]inând c`
nivelul politic, social [i economic al poporului din Ardeal este
mult mai ridicat decât al aceluia din Vechiul Regat, descriind el
în culori negre starea de plâns în care se afl` iobagii boierilor
de acolo, precum [i moravurile bizantine ale dinastiilor de
mo[ieri [i bancheri, accentuând mereu asupra acestui cuvânt
„bizantin”, ace[ti mo[ieri [i bancheri care de]ineau puterea în
Stat având ca sprijin pe însu[i Regele, care acumulase bog`]ii
imense, al`turi de ceilal]i boieri din ]ar`.
Era deci neap`rat nevoie ca pentru un timp de cel pu]in
zece ani – sus]inea îndeosebi Maniu cu iezui]ii lui de la Blaj –
noi, ardelenii, s` men]inem pentru noi un regim autonom de
autoguvernare, ferindu-ne de a ne încadra de la început în
via]a de Stat cu o administra]ie medieval` a Vechiului Regat,
pentru a nu ne coborî [i noi la nivelul acestuia.
Prin aceast` amânare a unirii noastre integrale cu Vechiul
Regat, Iuliu Maniu sus]inea c` vom câ[tiga timpul necesar
pentru ca desc`lecând noi, ardelenii, la Bucure[ti s`-i ridic`m
pe ace[ti fra]i orientali, înapoia]i, la nivelul nostru de oameni
occidentali, înainta]i. Cei din grupa Maniu precizau chiar [i
garan]iile materiale necesare pentru a feri pe ardeleni de a fi
cotropi]i de c`tre de]in`torii puterii din Vechiul Regat.
Poporul, zecile de mii de oameni, cum v` povesteam
adineauri, veghea sau dormita pe patul imens de z`pad`, st`pânit
de gândul unirii cu fra]ii din Vechiul Regat, care unire se
confunda în capul românilor ardeleni cu eliberarea de sub
jugul feudal maghiar; deci cu îns`[i libertatea na]ional` [i
social`, f`r` formule întortochiate, f`r` „garan]ii”, etc.
Dar, dup` cum vede]i, „domnii” se fr`mântau de-a binelea în
fumul acelor înc`peri, a[a încât se p`rea c` în aceast` noapte
s-a rupt orice leg`tur` între popor [i a[a-numi]ii conduc`tori ai
lui, atât de distan]a]i unii de al]ii în felul lor de a desprinde
realitatea mare istoric` [i de a înregistra chemarea timpului.
16
Noi, cei mul]i de la parterul hotelului „Dacia”, îndeosebi
tineretul, p`rea s` înregistr`m totu[i ceva din aceast`
chemare a timpului, apropiindu-ne de acest popor. Dar cei din
camerele de la etaj, care se b`l`b`neau în ceasurile acestea
târzii ale nop]ii, cu formulele lor, hot`rât c` nu aveau nimic
comun cu aceast` zi de mare cotitur` în istoria poporului
român din Ardeal, nu numai înstr`inându-se total de popor, dar
ocupând cu cutezan]` [i f`r` rezerv` o pozi]ie de adversitate.
Nu e deci de mirare c` la un moment dat aceast`
cutezan]` a celor de sus ne-a împins, intuitiv, mai aproape de
poporul neb`nuitor, sim]ind nevoia de a deveni interpretul lui,
la primirea acelei ve[ti desprinzându-se o grup` numeroas`
de tineri dintre cei de jos [i repezindu-se la etaj, pentru a
p`trunde în cele dou` camere de hotel în care Iuliu Maniu î[i
sus]inea cu toate abilit`]ile lui iezuite teza sa.
Ca oaspe]i nepofti]i, am fost primi]i cu un aer de ocar`; dar
noi ne-am îndârjit pân` la a bate cu pumnii în masa lor,
protestând vehement împotriva acestui complot de ultim ceas,
contra marii cauze a unirii, pe care o visasem atâta vreme noi
[i p`rin]ii no[tri, pentru care am luptat, pentru care mul]i dintre
noi aduseser` jertfa suprem` [i pentru care noi am s`dit în
sufletele genera]iilor cu consecven]` ideea luptei na]ionale.
Câ]iva din frunta[ii prezen]i ni s-au al`turat din prima clip`;
al]ii, speria]i de aceast` agresivitate a noastr`, au luat o
atitudine rezervat`; iar Iuliu Maniu [i cu ai lui, v`zând c`
încercarea de a ne potoli la început cu dojana, apoi cu
argumente foarte întortochiate, nu numai c` a dat gre[, dar c`
a înt`râtat [i mai mult ie[irea noastr`, care devenise
amenin]`toare, nu numai la figurat, ci chiar [i la propriu, printro
întors`tur` care ne-a surprins [i cu un zâmbet care s-a
s`l`[luit pe buzele tale, a rostit urm`toarele cuvinte: „— Apoi,
daca e a[a, dragii mei, atunci s` facem unirea f`r` condi]ii!”
A fost o explozie de bucurie pe urma acestei b`t`lii
câ[tigate de noi asupra „domnilor” din comitet, care au c`zut
în sfâr[it de acord asupra textului mo]iunii ce urma s` fie
primit` a doua zi de marea adunare a poporului venit de pe
toate meleagurile Ardealului, Banatului, Cri[anei [i
Maramure[ului. {i s-a [i redactat de îndat` aceast` mo]iune,
controlând noi liter` cu liter`, fiindc` cuno[team fondul crizelor
de sinceritate ale lui Iuliu Maniu.
Treaba fiind ispr`vit` astfel printr-o biruin]`, ne-au dus jos
la restaurant, unde grosul intelectualilor se agita înainte, f`r`
s` cunoasc` vestea cea bun`.
În diferite col]uri ale localului, sui]i pe mese, oratorii
protestau cu violen]`, printre ei îndeosebi b`n`]enii, în frunte
cu p`rintele Avram Imbroane, comb`tând încercarea lui Iuliu
Maniu de a deruta voin]a popular` [i de a exploata
conjunctura, pentru a-[i înfiripa dinastia la conducerea
Ardealului, printr-un guvern propriu [i la alte privilegii, pe care
[i le rezerva sub forma autonomiei.
P`rintele Avram Imbroane, frunta[ b`n`]ean, un distins
orator, mai târziu vicepre[edinte al Camerei Deputa]ilor, în
cuvântarea sa n-a fost cru]`tor îndeosebi fa]` de Iuliu Maniu,
f`când un aspru rechizitoriu activit`]ii lui politice de pân`
atunci [i executându-l sângeros pe acest patron al unui nou
sistem de nepotism, cerând nici mai mult nici mai pu]in decât
alungarea lui de pe scena fr`mânt`rilor noastre politice,
împreun` cu to]i nepo]ii lui.
L-am întrerupt în decursul cuvânt`rii pentru a-i comunica
rezultatul. Dar n-am ajuns s` m` urc pe mas` în locul lui,
pentru a anun]a rezultatul celor mul]i, fiindc` în ultima clip` mam
pomenit pe mas` cu fostul meu coleg de universitate, mai
târziu deputat de N`s`ud, doctorul Lauren]iu Oanea, un
politician cu un trecut variat [i de pomin`, cu o reputa]ie
binecunoscut` [i în Capital` [i care a înfundat mai târziu [i
pu[c`ria, în urma unei afaceri înc` nel`murit` pân` ast`zi,
r`cnind el cam astfel: „— Domnilor, mie mi s-a furat
4 (42) 2008 document

portmoneul. Rog pe acela care îl are s` mi-l restituie. În el se
aflau o mie de coroane [i documentele mele. Poate s`-[i
re]in` banii, dar s`-mi dea documentele [i portmoneul!” (De
notat c` în sal` erau numai „domni”, reprezentan]i ai
poporului).
Aceast` ie[ire a colegului nostru, care era un potentat în
Partidul Na]ional, fiind el secretar general [i intimul lui {tefan
Cicio Pop, a stârnit o revolt` general`: „— Ce? Suntem noi
ho]i?”, se striga spre el din diferite col]uri.
Ba unii c`utau s`-l târasc` jos de pe mas` pe acest
profanator al zilei mari de 1 Decembrie 1918. Astfel încât numai
cu greu l-am sc`pat din aceast` învolburare, pentru a nu
compromite [i mai mult momentul istoric, în care se dovedea,
cum s-a dovedit [i cu prilejul altor episoade de acest gen, c`
fa]` de ziua mare care era în sufletul poporului, mult întuneric
st`pânea înc` în mintea unor frunta[i ai lui.
În sfâr[it am izbutit s` facem cunoscut tuturor hot`rârea
comitetului partidului pentru unirea necondi]ionat` [i „domnii” sau
împr`[tiat pentru a se odihni un ceas sau dou` în aceast`
diminea]`, pe la casele pe unde erau ad`posti]i.
Apoi, am reap`rut din nou pe platoul din fa]a bisericii
încoron`rii, din Cetate, pentru a revedea înc` o dat` mul]imea
aceea de 70-80.000 ]`rani, care înc` mai continua s` se
scurg`, îndeosebi dinspre Mun]ii Apuseni, cu steaguri na]ionale
[i cu muzici în frunte.
Era un tablou pitoresc, de o neasem`nat` frumuse]e. Mo]ii
lui Horia [i Avram Iancu, în costumele lor albe ca z`pada,
[erpuind în coloane nesfâr[ite de prin toate v`ile care se
desfundau la Alba-Iulia, m`rginenii din jurul Sibiului, r`[in`renii,
s`li[tenii, b`rba]i [i femei în splendide costume, din }ara
Oa[ului, cu cojoace mari de oaie întoarse pe dos, variat
brodate, cu p`l`rii de paie cât roata carului, b`n`]eni cu [ubele
albe de p`nur` fin` (postav ]`r`nesc), cu desene [i broderii
negre, femeile cu [or]urile [i opregele lucrate bogat în fire de
aur [i argint, fl`c`i [i fete cu fotele îmbujorate – de pretutindeni
venea un fream`t plin de culoare [i voie bun`.
{i cum încetase [i ninsoarea, s`rb`toarea se desf`[ura în
condi]ii minunate.
Mul]imea se aduna în num`r tot mai mare în jurul celor
patru tribune înalte, decorate cu covoare [i cu ]es`turi
române[ti, precum [i cu steagul tricolor.
Dar aceste patru tribune continuau s` ca[te mai departe,
goale, în mijlocul poporului masat în jurul lor înc` cu multe
ceasuri înainte, ca tot atâtea semne de
întrebare.
Iat` de ce dup` ce am trecut în revist`
grupele noastre de ]`rani, ne-am adunat,
conform programului stabilit, la ora 9, to]i
delega]ii, adic` to]i mandatarii, pentru a ne
constitui în sala mare, mai târziu destinat`
prânzului încoron`rii, în a[a-numitul mare
Sfat quasi-parlamentar, care se deschidea,
pentru ca s`-[i însu[easc` mo]iunea de
unire a comitetului [i apoi s-o prezinte [i
norodului strâns pe platoul din cetate.
La intrarea în aceast` sal` s-a
înjghebat lâng` o m`su]` un mic birou din
partea comitetului Partidului Na]ional, la
care depuneam pe rând „creden]ionalele”
noastre, intrând în sal` numai cei cu
mandatul în ordine.
În sfâr[it, iat`-ne pe a[a-numi]ii ale[i ai
poporului afla]i cu mandatele în regul` în
sala destinat` pentru cea dintâi [edin]` a
marelui Sfat al românilor din Ardeal,
reconstituit în acest fel. Aceast` sal` a fost
transformat` mai apoi, când s-a construit
document 2008 4 (42)
studii/documente
biserica încoron`rii Regelui, pentru a servi acolo prânzul
încoron`rii. Eu însumi am stat la acest praznic împ`r`tesc, în
ziua încoron`rii primului Rege al românilor de dincoace [i de
dincolo de Carpa]i.
Ea a fost împodobit` cu fresco-uri, cu aceast` ocazie
înf`]i[ând figuri din istoria românilor, printre care [i
revolu]ionarii Horia, Clo[ca [i Cri[an, care priveau uimi]i la
fastul regal al acestei mese, în fruntea c`reia se aflau Regele
Ferdinand, Regina Maria, Regina Elisabeta a Greciei, Regina
Marioara a Jugoslaviei [i al]i înal]i oaspe]i, într-un decor
impresionant; fixând eu atunci fe]ele acestor martiri iobagi, rup]i
pe roat` cu un veac [i jum`tate mai înainte, numai la câteva
sute de pa[i dep`rtare de aceast` sal`, c`utam s` descifrez
din privirile lor gândurile care i-ar preocupa la aceast`
priveli[te, dac` ar fi tr`it ei aceast` zi solemn`.
Ei continu` s` priveasc` [i ast`zi, rece [i imobil în golul
acestei s`li acum p`r`sit`, uitat` în t`cerea ce st`pâne[te între
zidurile cet`]ii Alba-Iulia, poate în a[teptarea altei încoron`ri,
care cine [tie dac` se va mai face vreodat`, regii în[i[i
introducând mai apoi obiceiul de a se lipsi de aceast`
ceremonie a încoron`rii, mai cu seam` c` poporul niciodat` na
avut în revendic`rile lui vreun act de încoronare.
Dar s` ne întoarcem la ziua de 1 Decembrie 1918 [i s` ne
închipuim c` ne afl`m în fa]a tribunei din fundul s`lii, pe b`ncile
desemnate pentru membrii Sfatului.
Ceasul de pe peretele din spatele tribunei ar`ta orele 9
diminea]a. Dar el alerga gr`bit înainte [i abia aproape de orele
10 forfoteala din sal` a încetat, a[ezându-se [i Comitetul
Partidului Na]ional în jurul mesei de pe estrad`.
În scaunul de pre[edinte s-a a[ezat b`trânul septuagenar
Gheorghe Pop de B`se[ti, cunoscut sub numele de Badea
Gheorghe, de fel din S`laj, din satul B`se[ti, având [i el al`turi,
de-a stânga [i de-a dreapta, pe mitropoli]ii Sibiului [i Blajului,
apoi pe episcopul Miron Cristea al Caransebe[ului, patriarhul
de mai târziu al României [i alte fe]e biserice[ti, precum [i pe
Iuliu Maniu, {tefan Cicio Pop, Alexandru Vaida, Teodor Mihali,
doctor Aurel Laz`r [i al]ii.
To]i ace[ti frunta[i ardeleni î[i luaser` o poz` mar]ial`, unii
din ei exagerând chiar în silin]a pe care [i-o d`deau de a-[i
însu[i o postur` potrivit` în`l]imii piedestalului istoric pe care,
în gând, î[i rezervau un loc pentru eternitate.
Trecuse de ora 10 când, în sfâr[it, s-a ridicat b`trânul
Badea Gheorghe, pentru a rosti un cuvânt de deschidere al
Intrarea pprincipal`` \\n SSala MMarii UUniri ddin AAlba IIulia
17

studii/documente
adun`rii, care ne-a impresionat pe to]i [i pe care nu-l putem
uita nici ast`zi, recunosc`tori fiindu-i pentru simplicitatea biblic`
a acestei cuvânt`ri foarte scurte, marele adev`ruri, dup` cum
se [tie, neavând nevoie de expuneri lungi [i plictisitoare.
Venerabilul mo[neag, cu o siluet` impun`toare pentru
vârsta lui, cu o fa]` s`n`toas`, cu must`]ile [i barba alb` bine
îngrijite, [i-a încheiat scurta-i cuvântare cu urm`toarele cuvinte:
„— {i acum, Doamne, v`zându-mi visul cu ochii mei,
sloboze[te pe robul t`u!”.
Dar oratorii care au urmat la tribun` dup` acest onorabil
veteran, identificat în totul momentului istoric pe care tr`im, nau
mai fost la în`l]ime; ba au c`zut adânc în mla[tina orgoliului
personal, n`pustindu-se asupra acestui b`trân pre[edinte
pentru a le da [i lor cuvântul, c`ci fiecare avea o cuvântare bine
ticluit` mai dinainte, pentru a o plasa la aceast` zi memorabil`,
cu care ocazie s`-[i înscrie si numele în paginile de aur ale
istoriei noastre.
Cei mai mul]i din sal` credeam – cum era [i natural – c`
dup` acest cuvânt introductiv, Badea Gheorghe, în calitatea sa
de pre[edinte al Adun`rii, va citi mo]iunea adoptat` de comitet
în decursul nop]ii, con]inând hot`rârea poporului român din
Ardeal de a se uni necondi]ionat [i pentru totdeauna cu fra]ii din
Vechiul Regat, urmând ca odat` acceptat` de Marele Sfat
aceast` mo]iune, ea s` fie imediat prezent` poporului, care
a[tepta cu ner`bdare în jurul tribunelor goale cuvântul
conduc`torilor. {i apoi, consacrat` [i prin voin]` popular`
aceast` mo]iune, acest fapt urma s` determine automat
dizolvarea organiza]iilor noastre politice regionale de orice
natur`, urmând ca de aici înainte, devenind noi o ap` [i un
p`mânt cu fra]ii de dincolo de Carpa]i, s` c`ut`m împreun` cu
ei forme noi de via]` politic`.
Evident [i b`trânul pre[edinte gândea la fel cu noi cei mul]i
din sal`, fiind vizibil foarte surprins de faptul c` [i al]ii mai
cereau cuvântul. Pronun]ând el cuvintele: „— {i acum,
Doamne, sloboze[te pe robul t`u!”. Desigur el nu se gândise la
moarte, fiind cu vârsta lui de patriarh înc` plin de energie, ci
în]elesese c` prin aceast` unire înceta orice rost de a mai
exista înainte, separat, organismul politic pe care îl prezida,
încetând astfel [i calitatea lui de pre[edinte al Partidului
Na]ional pe care îl condusese decenii de-a rândul cu
devotament, destoinicie, riscuri [i de multe ori martiraj, fiind [i
r`nit, uneori la un pas de moarte, cum a fost în cazul alegerilor
de la B`se[ti, când i s-a spart craniul cu ni[te r`ngi de fier, în
lupta politic` pe care o desf`[ura cu cavalerism, aproape
romantic.
Iat` un lucru la care, voit sau nevoit, nu prea s-a gândit
lumea noastr` politic` [i nici nu s-a comentat, men]inându-se
Dr. PPetru GGroza llu#nd ccuv#ntul lla vvotarea pprimei cconstitu]ii aa RRepublicii
Populare RRom#ne dde cc``tre MMarea AAdunare NNa]ional`` ((aprilie 11948)
18
un fel de conspira]ie a t`cerii în jurul lui, de[i el constituia un
adev`r în genul aceluia al oului lui Columb.
În adev`r, Partidul Na]ional din Ardeal, prin structura [i
substan]a lui programatic`, avea un criteriu regional ardelenesc,
determinat de rela]iile istorice de pân` atunci. Odat` îns`
realizat` unirea f`r` condi]ii a Ardealului cu Vechiul Regat, se
crease o nou` realitate, care trebuia s` determine [i schimbarea
substan]ei programatice, precum [i structura acestui organism
pur regional, men]inerea acestuia cu caracter regional, în ciuda
faptului unirii, pierzându-[i ra]iunea de a mai fi.
Dar „domnii” no[tri din Ardeal [i îndeosebi Iuliu Maniu [i
nepo]ii lui tocmai asta nu voiau [i de aici atitudinea lor
deosebit` fa]` de aceea a majorit`]ii celor din sal`, exprimat`
prin glasul b`trânului pre[edinte, consecin]a acestei atitudini
fiind intrarea în scen` cu o serie de cuvânt`ri, care nu
înregistrau nimic din ceea ce se întâmpla afar`, unde poporul
a[tepta cu ner`bdare s` înregistreze ceva din
comandamentele momentului istoric prin care treceam.
Era aproape ora 12. Poporul de afar`, trop`ind pân` la un
timp ner`bd`tor în z`pada care se topea, începuse s` se
împr`[tie murmurând. Ni s-a raportat în sal` c` au început s`
se îndrepte coloane întregi spre cas`, p`r`sind astfel tribunele
goale. Acestea în timp ce în sal` continua s` aibe loc aceast`
n`val` a oratorilor la tribun`, cu scene care ast`zi par întradev`r
hazlii.
Episcopul Ignatie Popp al Ardealului, un om prea pu]in
intelectual [i foarte brutal, cunoscut pentru glumele lui
nes`rate, pe care le plasa chiar [i în timpul c`delni]`rilor lui în
biseric`, mai ales în partea dind`r`t a bisericii, unde stau
femeile, a cerut la un moment dat [i el cuvântul, iar b`trânul
pre[edinte Badea Gheorghe, plictisit de atâ]ia oratori cari tot se
înscriau la cuvânt, ar`tându-i ceasul a încercat s`-l conving`
c` nu mai este timp de vorb`; dar episcopul Ardealului s-a
repezit c`tre tribuna pre[edin]ial` spunând: ,,— Cum, pe mine
episcopul Ardealului nu m` la[i s` vorbesc? P`i, atunci s` [tii
c` noi ar`denii merem acas` [i nu mai facem unirea!”.
Sub aceast` presiune, mai mult din cauza caren]ei sale de
gentilom decât de teama ca reprezentan]ii ar`deni s` nu
r`mân` nealipi]i Vechiului Regat, pentru a nu mai da loc la alte
discu]ii [i mai f`r` rost, b`trânul pre[edinte l-a înscris [i pe
acesta pe lista nesfâr[it` a oratorilor, cari astfel p`rea c` nu se
va mai termina.
Dându-ne seama c` dac` to]i ace[tia vor vorbi ne va apuca
seara, f`r` ca noi s` putem da ochii cu poporul, pronun]ând noi
apoi hot`rârea noastr` sub cerul unei câmpii p`r`site [i
îmboldit de mai mul]i membri mai tineri ai adun`rii, m-am ridicat
ca s` protestez împotriva unei vorbiri atât de prelungite. Dar
aceast` interven]ie a mea s-a f`cut tocmai în clipa când marele
staroste {tefan Cicio Pop luase cuvântul [i, cu figura lui eroic`
[i în jargonul s`u pur ardelenesc, cu gesturi largi [i cu ochii
spre cer, luându-[i o adânc` respira]ie, pronun]` cuvintele:
,,— Divul Traian...”
Aceste cuvinte m` scoseser` din s`rite, fiindc` noi, o
seam` de ardeleni cu mintea s`n`toas`, îndeosebi de prin ]ara
lui Decebal, ne consideram descenden]i ai dacilor, refuzând
întotdeauna cultul cotropitorului Traian, care a nenorocit pe
bie]ii no[tri str`mo[i prin cuceririle sale cu arme [i foc în fericita
Dacie, ducând la moarte [i pe tata Decebal cu ai lui. Numai
[coala acelora de la Blaj care pierzându-[i credin]a
str`mo[easc` se unir` cu Papa de la Roma, c`uta s`
r`spândeasc` cu perseveren]`, printr-o propagand` bine
organizat`, ideea c` noi suntem de origine latin`, însu[indu-ne
pe to]i cezarii acestor latini de la Romulus pân` la Traian.
[i atunci p`[ind eu înainte în sal` spre tribun`, l-am
întrerupt pe orator astfel - scen` descris` ulterior de Eugen
Goga în revista mai sus amintit`:
„— Domnule Cicio Pop, Divul dumitale Traian – adic`
4 (42) 2008 document

„dumnezeiescul” pentru a fi mai pe limba Dacilor – a tr`it acum
2000 de ani. Ori, acum noi ne afl`m în anul 1918. Deci, când
naiba o s` ajungem la aceast` dat`, dac` o lu`m a[a de
departe? Te fac atent c` noi am venit la Alba-Iulia pentru a ne
capacita reciproc, ca s` facem o Românie a tuturor românilor.
Fiindc` aceast` unire s-a f`cut prin jertfa sutelor de mii de fra]i
din Vechiul Regat, care au c`zut pe câmpul de lupt` [i mai cu
seam` aceast` unire se datoreaz` rezultatului norocos al
r`zboiului mondial, rezultat ob]inut pe deasupra voin]elor
noastre individuale. Iar poporul a[teapt` afar` în frig [i
ner`bd`tor un cuvânt de la noi, care s` fie [i acela al voin]ei lui,
pe care [i-a manifestat-o f`r` forme [i f`r` rezerve, venind întrun
num`r a[a de impresionant în cetatea Alba-Iulia. Deci propun
ca s` încheiem discu]iile la ad`postul acestei s`li înc`lzite
[i s` ie[im imediat ca s` lu`m cuvântul în tribunele care de
atâta timp a[teapt` goale!”
Întreruperea mea l-a imobilizat pe orator la tribun`, care a
r`mas câtva timp cu gesturile în aer [i cu ochii holba]i pe mine,
pierzându-[i autoritatea sa obi[nuit` în fa]a unei astfel de
întreruperi, întrucât nu prea fuseser` dumnealor întrerup]i pân`
aici în cuvânt`rile pe care le ]ineau.
Dar aceast` întrerupere a mea a provocat o formal` revolt`
a unui grup mic de aderen]i ai lui Maniu [i ai Blajului, se vede
înt`râta]i de frazele mele privitoare la latinitatea Blajului [i din
mijlocul acestuia s-a desprins figura voluminoas` a canonicului
Breban din Baia Mare care, cu pumnii ridica]i [i cu obrajii
aprin[i, fluturându-[i reverenda ro[ie, s-a n`pustit la mine cu
un cuvânt grav, dar tot latinesc: „— Sacrilegiu!”
Am plesnit atunci cu crava[a pe care o aveam la îndemân`
pe tureacul cizmei, evident având eu ceva din aerul de
comandant al g`rzilor na]ionale din revolu]ia ce a premers
Albei-Iulia.
Reverendisimul Breban, mai târziu prelat papal [i deputat
f`r` nici o importan]`, a s`rit doi pa[i înd`r`t.
Scena aceasta a r`sturnat totul [i în sal` [i tribun`. S-a
produs o înv`lm`[eal`, majoritatea aplaudându-m` iar
minoritatea vociferând. În aceast` situa]ie, eu am declarat
îndreptându-m` c`tre ie[ire: „ — Ei bine, eu p`r`sesc sala [i
m` duc la tribuna de afar`”.
Ceea ce am [i f`cut, urcând apoi cu pa[i repezi la una din
cele mai apropiate din cele patru tribune din câmpie [i
deschizând astfel, de fapt, marea adunare popular` de la Alba-
Iulia, cu cel dintâi orator.
Am vorbit acolo cu vocea tare [i treptat, treptat o bun`
parte din plugarii din jurul celorlalte tribune goale au venit [i ei
în jurul tribunei mele, a[a încât la un moment dat vorbeam unei
mul]imi imense, angajându-mi eu întregul meu organ vocal [i
inspirat, natural, [i de aceast` ambian]`, cuvântam de aproape
o jum`tate de or`, când iat` c` la cea de a doua tribun` a
ap`rut doctorul Aurel Vlad din Or`[tie, mai târziu ministru; apoi,
peste pu]in timp, la cea de a treia tribun` a ap`rut doctorul
Victor Bontescu de la Ha]eg, de asemeni mai târziu ministru;
iar la cealalt` tribun` a ap`rut la scurt timp doctorul Dragomir
de la Ilia, [i el mai târziu ministru.
Astfel c`, la un moment dat, câte[ipatru tribunele erau
ocupate de vorbitori, care întâmpl`tor erau cu to]ii ale[ii
jude]ului Hunedoara.
Se vede c` este legat` aceast` Hunedoar` de istoria
neamului nostru, pentru c` de multe p`r]i din Ardeal s-a scris
Petru Groza, a political personality of the XX century, was
the witness of the Great Union. We are presented the
previous actions which led to this significant moment of the
Romanian history, with a genuine literary talent and with the
sense of detachment given by the passing of 30 years from
document 2008 4 (42)
Petru Groza and the Great Union
studii/documente
în istorie, dar de fapt pe meleagurile Hunedoarei s-a f`cut
aceast` istorie. În nici un caz nu s-a f`cut ea la Salonta Mare
sau la B`d`cini, pentru c` nici B`d`cinii [i nici Salonta n-au
furnizat pe revolu]ionarii din secolele 13 [i 14, dup` cum nu
sunt de acolo nici Corvin, nici Horia, nici Clo[ca, nici Avram
Iancu [i nici cel dintâi deputat na]ional din Parlamentul
maghiar, ales la Dobra în urma unei mi[c`ri ]`r`ne[ti, în care
mul]i plugari au fost uci[i de jandarmii unguri [i dup` o
adev`rat` revolt` împotriva Partidului Na]ional pasivist,
deschizându-se prin aceast` alegere o epoc` activ` în politica
românilor din Ardeal; a[adar, pe to]i ace[ti lupt`tori, prin
capriciul destinului, i-au dat neîncetat plaiurile Hunedoarei [i
ale lui Burebista [i Decebal, ale c`ror morminte [i cet`]i stau
de veghe acolo.
Hunedorenii no[tri, gra]ie acestui trecut istoric al lor, au
desigur ceva revolu]ionar în sângele lor, prin tradi]ie. {i este
firesc atunci ca [i la 1 Decembrie 1918, lucrurile s` nu se fi
desf`[urat altfel, dat fiind reprezentan]ilor acestui ]inut ca [i în
aceste momente istorice, tot printr-o mic` revolt` contra
conducerii Partidului Na]ional, s` fi ocupat ei cei dintâi tribunele
v`duvite atâta timp de oratori, f`cându-se ei astfel ecoul
grasului vremii.
Iat` viciul ini]ial al acestei conduceri, viciu care avea s` se
r`zbune atât de amarnic mai târziu, suferind ambele popula]ii
române[ti de pe cele dou` versante ale Carpa]ilor din pricina
bolii acesteia artificiale a regionalismului, care îns` pân` la
urm` a lovit în aceia care au p`c`tuit!
Între timp, cum am aflat mai târziu, cei din sal` [i-au dat
seama c` nu mai pot continua la infinit cu vorb`ria aceasta [i
doctorul Ion Suciu, mai târziu deputat, un om dinamic, a
aruncat la un moment dat lozinca: „— Domnilor, cei care dori]i
s` mai lua]i cuvântul, v` rug`m s` v` prezenta]i cuvânt`rile în
scris la tribun`, f`r` a le mai citi acum. Iar dac` nu le ave]i
scrise, v` rug`m s` le scrie]i [i s` ni le trimite]i ulterior, urmând
ca ele s` fie înglobate în procesul-verbal al Adun`rii Marelui
Sfat”.
Propunerea a prins [i noi am putut afla dup` aceea c` dac`
s-ar fi rostit cuvânt`rile tuturor acelora care vroiau s` ia
cuvântul, calculând cu cronometrul în mân`, o zi întreag` n-ar
fi ajuns pentru pronun]area lor.
Dar, în sfâr[it, a[a se scrie [i nu se face istoria. Ace[ti
potenta]i ai Ardealului au continuat înc` mult timp dup` aceea
s`-[i scrie cuvânt`rile pentru procesul verbal; dar noi, ardelenii,
mai apropia]i de popor, am c`utat s` ne facem datoria de la
tribun` fa]` de acest popor, care recunosc`tor ne-a aclamat,
dup` cuvânt`rile noastre începând s` se resfire tot mai mult
c`tre case. Când iat` c` apare un convoi al delega]ilor oficiali
ai Marelui Sfat, în frunte cu episcopul Miron Cristea, mai târziu
patriarh, care purta în spate un ]ol gros de lân` ciob`neasc`,
cu desene mari p`trate. Ei au urcat solemn pe una din tribunele
p`r`site de noi, înaintând anevoie spre aceast` tribun`, fiindc`
coloane întregi de ]`rani î[i luaser` drumul spre cas`, plini de
indiferen]` fa]` de ceea ce avea s` urmeze.
A[a c` în jurul tribunei lor pu]in` lume a mai r`mas pân` la
urm`, care s` le aprobe mo]iunea, pecetluit` în fapt atât de
hot`rât prin aplauzele furtunoase care subliniaser` cuvânt`rile
noastre anterioare, sub aceast` form` consfin]ind unirea
pentru vecie [i f`r` nici un fel de condi]ii cu fra]ii din Vechiul
Regat.
1st December 1918. The weather forecast, the participants'
costumes, the atmosphere from the rooms where the events
took place, the impressive appearance of the involved
personalities is being reported in vivid colours.
19

studii/documente
1917-1918
A
Speran]e, team`, îngrijor`ri
În mijlocul încerc`rilor [i nenorocirilor generate de r`zboi
(înfrângeri, tifos exantematic, foamete, boli, lipsuri de tot felul
etc.) a sosit, Moldova, cu totul pe nea[teptate, vestea
abdic`rii ]arului [i a revolu]iei de la Petrograd. De[i existau
anumite semnale privind deteriorarea situa]iei interne,
sesizate [i de primul ministru Ion I.C. Br`tianu care, în
ianuarie 1917, împreun` cu mo[tenitorul tronului, prin]ul
Carol, s-a aflat trei s`pt`mâni în Rusia, evenimente
hot`râtoare erau a[teptate mai curând la sfâr[itul
conflagra]iei. Dar, ca în multe alte cazuri, a se vedea [i
episodul sfâr[itului „R`zboiului Rece”, previziunile oamenilor
politici [i ale anali[tilor au fost dep`[ite de realitate.
Revolu]ia rus` din februarie a fost un seism de mare
amploare, unda de [oc resim]indu-se puternic [i în Moldova
dintre Carpa]i [i Prut, singurul teritoriu al „Vechiului Regat”
neocupat de Puterile Centrale. Faptul era firesc având în
vedere c`, la acea dat`, Imperiul Rus era cel mai important
aliat al României. Pe teritoriul românesc se aflau un milion de
militari ru[i, grupa]i în trei armate (4, 6 [i 9), care împreun` cu
Armata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu [i
Armata 8 rus`, dispus` în Bucovina, formau „Frontul Român”.
Aceasta era o structur` de comandament, stabilit` la sfâr[itul
anului 1916 dup` negocieri dificile, care asigura, pe de o parte
respectarea suveranit`]ii statului român [i pe de alt` parte,
cooperarea în lupt` între cei doi parteneri. Regele Ferdinand
era comandantul suprem, fiind secondat de un stat major rus,
condus la acea vreme de generalul V.V. Zaharov. La rândul
20
Despre „cumin]enia” soldatului rom#n
\n vremuri revolu]ionare
nul 1917 este cunoscut în istoriografia na]ional` [i
interna]ional` [i în mentalul colectiv românesc drept
perioada refacerii armatei române [i al marilor victorii
de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz, care au reprezentat o
str`lucit` revan[` fa]` de campania dezastruoas` din toamna
anului 1916. Dar anul 1917 a mai
”
înregistrat un fenomen extrem de
important, poate tot atât de semnificativ ca
O adev`rat`
str`lucitoarele biruin]e, relativ pu]in amintit
de tratatele [i lucr`rile consacrate
catastrof` pentru
particip`rii României la Primul R`zboi noi: revolu]ia \n
Mondial. Este vorba de p`strarea unit`]ii de Rusia!
ac]iune, de comand`, a armatei române în
mijlocul uraganului generat de cele dou`
Generalul
revolu]ii din Rusia, burghezo-democratic`
Alexandru Averescu
”
din februarie-martie [i bol[evic`, din
octombrie-noiembrie. În cele ce urmeaz`
vom aborda succint aceast` problematic`, încercând s`
descifr`m cauzele pentru care armata român` a r`mas imun`
fa]` de virusul dezagreg`rii [i anarhiei, care a pulverizat, în
decurs de câteva luni, întregul front oriental, de la Oceanul
Înghe]at la Marea Neagr` [i un imperiu, cel Romanovilor, cu o
istorie de trei secole.
Dr. Petre OTU
Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`
lor, for]ele românesti se g`seau sub autoritatea Marelui
Cartier General, ce avea în frunte, de la începutul lunii
decembrie 1916, pe generalul Constantin Prezan. De
asemenea, liniile de aprovizionare ale armatei române cu
material comandat la alia]ii no[tri din Apus (Fran]a, Marea
Britanie, Italia) treceau prin teritoriul
rusesc. S` mai ad`ug`m c` o parte din
depozitele armatei române se g`sea la est
de Prut [i Nistru, tot acolo, cu o men]iune
special` pentru Odessa, refugiindu-se [i
numero[i cet`]eni. Destinele celor dou` ]`ri
erau, astfel, intim legate, orice defec]iune a
Rusiei, urmând s` aib` consecin]e
dezastruoase pentru România, care se
putea trezi singur` cu inamicul pe uria[ul
front care se întindea de la Oceanul
Înghe]at la Marea Neagr`.
În pofida eforturilor comandamentelor ruse [i a autorit`]ilor
române, [tirile despre evenimentele cruciale din Rusia s-au
r`spândit cu destul` u[urin]` în Moldova, ajungând [i pe front.
Ele au provocat, în clasa politic` [i în opinia public`
româneasc`, reac]ii contradictorii. Regele Ferdinand, informat
de generalul A. A. Mosolov, ministrul plenipoten]iar rus la Ia[i,
care, la rândul s`u, primise vestea de la Ion I. C. Br`tianu, a
avut o reac]ie de extrem` îngrijorare, el apreciind abdicarea
]arului drept o „catastrof`”, „o nenorocire” 1 . Generalul
Alexandru Averescu, la aflarea ve[tii, a avut aceea[i reac]ie
ca a regelui Ferdinand, consemnând: „O adev`rat` catastrof`
pentru noi: revolu]ia în Rusia!!” 2 .
Al]i lideri politici au privit cu speran]` noile evenimente din
Rusia, atitudine motivat` de credin]a c` schimb`rile interne
vor duce la o redefinire, o îmbun`t`]ire a raporturilor bilaterale
marcate pân` atunci de r`ceal`, de suspiciune. În campania
din toamna anului 1916, Rusia nu [i-a îndeplinit în totalitate
obliga]iile asumate, iar ajutorul acordat armatei române de
trupele ruse a fost cu totul modest. Acest lucru a generat
sentimente de frustrare la nivelul oamenilor politici români, a
comandamentelor, a trupei. Nu o dat` s-a vorbit, în acele clipe
tensionate, de „tr`darea” aliatului rus, acest lucru fiind
alimentat de zvonurile privind tratativele secrete ale
Petrogradului cu germanii, România fiind una dintre
poten]ialele victime. Informa]iile au c`p`tat acoperire
documentar` dup` ce bol[evicii, care au preluat puterea la 25
octombrie/7 noiembrie 1917, au dat publicit`]ii a serie de
documente secrete ale diploma]iei ruse, cunoscute, sub
numele de „raportul Polivanov”.
Interesele politice [i strategice ale celor doi alia]i erau
diferite. Imperiul Rus avea scopuri globale, care veneau în
contradic]ie cu obiectivele României, fie dac` ar fi s` ne
referim doar la ocuparea Strâmtorilor Bosfor [i Dardanele,
considerate „pl`mânii” economiei române[ti. De aceea, unele
cercuri politice [i militare de la Petrograd au privit cu ostilitate
beligeran]a României deoarece aceasta însemna obliga]ii în
4 (42) 2008 document

plus pentru Rusia, nevoit`, între altele, s` prelungeasc` foarte
mult frontul. Venind în România la post, contele de Saint-
Aulaire s-a întâlnit, la Sankt Petersburg, prin intermediul lui
Maurice Paléologue, ambasadorul francez în Rusia, cu
Serghei Dimitrievici Sazonov, ministrul de externe al Rusiei [i
adjunctul acestuia Neratov. „Dac` nu a[ fi fost prevenit,
noteaz` ilustrul diplomat în memoriile sale, ce stupoare m-ar
fi cuprins auzindu-i vorbind de România cu ur` [i dispre], f`r`
a-[i ascunde teama c`, din simpatie pentru Fran]a, ar putea
deveni aliata noastr`” 3 . Imperiul Rus ob]inuse aprobarea din
partea Fran]ei [i Angliei, ca la sfâr[itul r`zboiului s` anexeze
Constantinopolul [i Strâmtorile, fapt ce determina ca
autorit`]ile ruse s` se gândeasc` „s` anexeze România care
le st`tea în cale” 4 .
La rândul lui, Marele Cartier General Rus (Stavka) nu a
fost de acord cu planul de campanie al armatei române
(Ipoteza „Z”), care prevedea ac]iunea principal` în
Transilvania. De la prima întâlnire cu generalul H.M. Berthelot,
[eful Misiunii Militare Franceze în România, generalul Mihail
V. Alexeev, [eful Stavk`i, a propus abandonarea Olteniei,
Munteniei [i Dobrogei [i mutarea frontului pe Carpa]ii
Orientali, Siretul inferior, Dun`rea maritim` 5 . Acest aliniament
reprezenta cea mai bun` solu]ie deoarece era cu mult mai
scurt [i putea fi ap`rat cu mai mult` u[urin]`. Ceea ce pentru
români reprezenta o chestiune vital`, scopul suprem fiind
eliberarea Transilvaniei [i a celorlalte teritorii române[ti aflate
sub st`pânirea monarhiei dualiste, austro-ungare, pentru
Marele Cartier General rus era doar o chestiune de ordin
strategic, important`, f`r` îndoial`, dar f`r` conota]ii politice [i
afective. Pentru comandamentele ruse [i pentru militarii ru[i,
în general, a lupta în [i pentru România era doar o chestiune
de obliga]ie contractual`, pe care nu o dat` o onorau f`r`
entuziasm. De asemenea, dup` retragerea în Moldova,
Petrogradul a venit cu ideea refacerii armatei române în sudul
Rusiei, idee respins` de liderii politici români sprijini]i de
generalul H.M. Berthelot, [eful Misiunii Militare Franceze,
sosit` în România în octombrie 1916.
Iat`, de ce, schimb`rile interne uria[e din Rusia au
generat optimism în rândul unor lideri, care au apreciat c`
situa]ia se poate schimba. „Acum s-a sfâr[it (cu vechile rela]ii
– n.n.), scria I.G. Duca, cu noua Rusie mentalitatea se va
schimba, raporturile vor putea s` fie ceea
ce trebuiau s` fie, va fi confraternitate
militar` [i politic`, cordialitate sincer`,
ajutor reciproc” 6 . Acelea[i considerente
erau împ`rt`[ite [i de Constantin
Argetoianu. „Ca [i intrarea Americii în
r`zboi, nota el, revolu]ia de la Petrograd a
fost primit` la noi cu însufle]ire. Vestea
prefacerii regimului autocrat din Rusia în
unul constitu]ional a provocat chiar mai
mult entuziasm decât aceea a mobiliz`rii
Statelor Unite […] Se sfâr[ise cu [ov`ielile
lui Nicky (]arul), cu tr`d`rile lui Stürmer, cu
potlog`riile în stil mare, cu paralizia
general` provocat` de regimul lui
Rasputin. O mare na]iune î[i intrase în
drepturile ei [i neînvinsele puteri ale
Rusiei, acum îndrumate de oameni cinsti]i
[i cu r`spundere, erau s` fie îndreptate cu
o întinerit` vigoare împotriva inamicului
comun” 7 .
Revolu]ia rus` a provocat o stare de
optimism [i în ]`rile Antantei care apreciau
c` ru[ii au f`cut-o pentru a înl`tura un
guvern ce se preg`tea s` abandoneze în
mod la[ alia]ii s`i [i s` încheie o pace
document 2008 4 (42)
studii/documente
separat` cu germanii. Prin urmare, mi[carea a pus cap`t
influen]ei germanilor [i tendin]elor spre o pace separat` din
Rusia 8 .
Aceste speran]e au fost destul de repede infirmate de cele
petrecute în rândul trupelor ruse de pe teritoriul românesc.
Ideile [i m`surile promovate de noile autorit`]i de la Petrograd
au avut un efect negativ asupra disciplinei [i st`rii combative
a comandamentelor [i trupelor ruse pe toate fronturile de
lupt`, inclusiv pe cel din Moldova. Dintre ele amintesc,
„Ordinul (pricazul) nr. 1 al Sovietului de deputa]i al
muncitorilor [i solda]ilor din Petrograd”, adresat garnizoanei
din ora[, dar care s-a r`spândit apoi în întreaga Rusie.
Conform acestui document la toate subunit`]ile [i unit`]ile se
alegeau soviete din rândul solda]ilor simpli, care preluau mare
parte din atribu]iile comandan]ilor. Ele aveau sub control
întregul armament, d`deau dispozi]ii [i ordine, rezolvau toate
neîn]elegerile dintre ofi]eri [i solda]i etc. „În forma]ie [i în
timpul execut`rii serviciului, preciza documentul, solda]ii
trebuie s` respecte cea mai strict` disciplin` militar`, dar în
afara serviciului [i a forma]iei, în via]a lor politic`,
cet`]eneasc` [i privat`, solda]ii nu pot fi leza]i în nici unul din
drepturile de care se bucur` to]i cet`]enii. În mod deosebit,
luarea pozi]iei de drep]i la trecerea unui superior [i salutul
obligatoriu sunt desfiin]ate în afara serviciului”.
Pe bun` dreptate, comandamentele române[ti au
considerat c` asemenea ordine reprezentau germenul
descompunerii oric`rei armate, inclusiv a celei ruse care se
caracterizase, pân` atunci, printr-o disciplin` sever`. În
urm`toarele s`pt`mâni, euforia general` a f`cut loc
îngrijor`rilor, determinate de fenomenele negative din rândul
comandamentelor [i unit`]ilor ruse. Mul]i comandan]i nu mai
puteau s` controleze propriile trupe preocupate mai mult de
revolu]ie decât de îndeplinirea îndatoririlor ost`[e[ti.
Neexecutarea ordinelor [i a atribu]iilor, dezert`rile,
fraterniz`rile cu inamicul etc. au devenit fenomene obi[nuite
[i din ce în ce mai greu de st`pânit. Mul]i solda]i ru[i se
g`seau f`r` rost în localit`]ile din Moldova, ocupându-se cu
tot felul de activit`]i de propagand`, comerciale etc. ceea ce
genera nu dat` incidente care atr`geau proteste din partea
autorit`]ilor. La începutul lunii mai 1917, existau în Moldova
un milion de militari ru[i, dar se putea conta pe front numai pe
Aici [i \n pagina urm`toare,
manifesta]ii pacifiste ale militarilor ru[i de pe frontul rom#nesc (mai 1917)
21

studii/documente
131 000 de baionete 9 . Frontul românesc devenise, în
prim`vara anului 1917, un viespar al propagandei
revolu]ionare [i pacifiste, perspectiva men]inerii lui devenind
incert`. În plus, exista pericolul ca microbul descompunerii, al
revolu]iei s` se extind` la armata român` [i la popula]ia
local`.
Reac]ii [i m`suri de imunizare
Terenul pentru un astfel de scenariu era preg`tit,
nemul]umirile fiind profunde în toate straturile societ`]ii
române[ti. Au contribuit la aceast` stare de spirit generalizat`
modul condamnabil în care se preg`tise ]ara pentru r`zboiul
cel mare, suita de înfrângeri din toamna anului 1916, refugiul
în Moldova, lipsurile de tot felul, dezorganizarea întregii vie]i,
grelele pierderi umane cauzate de luptele de pe front [i de
epidemia de tifos exantematic, perspectivele sumbre ale
r`zboiul etc. Mare parte a clasei politice române[ti a c`zut la
examenul dur al r`zboiului, sintagma cea mai uzitat` fiind
„a[a nu se mai poate”. Pe acest fond a început s` prind`
contur „procesul r`spunderilor”, care îl va avea drept
portstindard pe generalul Alexandru Averescu. Pân` atunci,
autorit`]ile politice [i militare române erau puse într-o situa]ie
extrem de delicat` fa]` de fenomenele neobi[nuite din tabara
puternicului aliat.
Au fost luate m`suri drastice pentru împiedicarea
r`spândirii propagandei revolu]ionare desf`[urat` de militarii
ru[i în rândul trupelor române. Astfel, s-au limitat contactele
dintre militarii celor dou` armate, s-au intensificat controalele
în g`ri [i în ora[e, s-au confiscat materialele de propagand`
editate de trupele ruse, s-au introdus pedepse severe pentru
cei care colportau zvonuri destabilizatoare, s-a cerut ofi]erilor
un contact permanent cu trupa etc.
Noua situa]ie risca s` compromit`, îns`, raporturile dintre
alia]i, prozelitismul revolu]ionar al unor militari ru[i, putând
genera oricând incidente majore cu implica]ii directe asupra
stabilit`t`]ii frontului. Acest lucru a fost adus la cuno[tin]a
autorit`]ilor române chiar de generalul A.A. Mosolov, ministrul
rus în România. „I-am cerut regelui Ferdinand, scria el, s` ia
toate m`surile necesare pentru a evita orice contact între
solda]ii ru[i [i români, c`ci existau temeri c` în cazul unor
înc`ier`ri, moartea unui singur soldat rus (întâmpl`toare sau
datorat` unui act de provocare) ar crea complica]ii dintre cele
22
mai grave. Trupele de pe front ar putea s`
vin` spre Ia[i pentru a r`zbuna astfel
moartea camaradului lor ucis” 10 .
Autorit`]ile române au con[tientizat
pericolul [i militarii români au disp`rut de
pe str`zile capitalei provizorii a ]`rii.
În acela[i timp pe front s-a pus accent
pe sporirea încrederii reciproce [i pe
înt`rirea colabor`rii. Alexandru Averescu a
emis un ordin în care avertiza trupele din
subordine c` trebuiau evitate incidentele
de orice fel, care puteau s` compromit`
bunele rela]ii. „Am oprit inamicul [i ne-am
salvat ]ara numai datorit` sprijinului
rusesc, iar teritoriul ni-l vom recuceri
numai cu ajutorul alia]ilor no[tri. Orice alte
considera]ii, oricât de evidente trebuie
l`sate deoparte” 11 .
Pe aceast` baz`, comandamentele
din subordine au organizat diverse
activit`]i pentru strângerea raporturilor
bilaterale. O asemenea întâlnire a fost
organizat`, la 24 martie (stil vechi) de
Corpul 4 armat`, comandat de generalul
Eremia Grigorescu. Unul dintre participan]i, cunoscutul scriitor
transilv`nean, Octavian C. T`sl`uanu, scria: „Banchet pentru
înfr`]irea ruso-român`. Comandantul Corpului 40 rusesc,
Generalul Berkman, un mo[neag bun, cu barba piept`nat` în
dou` p`r]i, vine cu 12 ofi]eri la popota noastr`. Îi primim în fa]a
locuin]ei generalului […] Se m`nânc` bine [i se bea vin din
viile lui Negroponte. Încep toasturile. Generalul Ieremia
Grigorescu vorbe[te milit`re[te [i aduce omagii de
recuno[tin]` armatei ruse[ti. Rusul vorbe[te pe limba lui […]
Ni[te ]igani învioareaz` masa cu viorile. Cântece [i veselie.
Un român [i un rus danseaz`, pe rând cazaciocul. Unii sunt
prea veseli... Petrecem pe ru[i la comandamentul lor cu
muzica. S`tenii se întreab` mira]i: ce oo oo ffii îînsemnâândd cchheffull
`stta? (subliniere în textul original – n.n.) Apropierea era
necesar`, fiindc` rela]iile dintre noi [i ru[i erau cam încordate.
Seara învit` ru[ii pe români la petrecere. Unii se [i duc. O
ducem tot în serb`ri” 12 .
S`rb`torile de Pa[te au decurs, pe front, în aceia[i stare
de fr`]ietate. Un moment semnificativ, redat de acela[i
memorialist, a fost vizita la comandamentul Corpului 4 armat`
a prin]ului mo[tenitor Carol. În seara zilei de 6/19 aprilie 1917,
el a fost invitat de ru[i la mas`. „Banchet bogat, noteaz`
T`sl`uanu, se danseaz` [i se cânt`. Prin]ul expansiv se
avânt` la o sârb`. M` uit la generalul Ieremia Grigorescu. E
încruntat. [i-a p`strat totu[i ]inuta demn`. Ru[ii sunt
entuziasma]i. Solda]ii au umplut toate u[ile [i ferestrele [i
privesc cum joac` un prin]. Probabil pe-ai lor nu i-au v`zut
niciodat`. Generalul Grigorescu, ca s` justifice gestul prin]ului
Carol, ridic` un toast pentru democra]ie. Ofi]erii ru[i aplaud`,
unii sunt rezerva]i. Observ c` cei activi sunt imperiali[ti, iar cei
rezerva]i, cu noul regim” 13 .
Aceasta era doar a fa]et` a lucrurilor, iar strategia
adoptat` a dat rezultate par]iale. Plierea pe noua stare de
spirit din rândul trupelor ruse nu putea dep`[i un anumit prag,
dincolo de care începea dezagregarea organismului social [i
a armatei. În situa]ii excep]ionale se cereau decizii radicale
menite s` dezamorseze criza. Cea mai important` dintre ele
a fost proclama]ia regelui Ferdinand, adresat` solda]ilor în
ziua de 22 martie /4 aprilie 1917, cu prilejul unei vizite la
trupele Armatei 2, în localitatea R`c`ciuni. Ea con]inea
promisiunea înf`ptuirii dup` r`zboi a celor dou` reforme,
agrar` [i electoral`, promisiune reînnoit` în cursul
urm`toarelor vizite pe front ale suveranului. „Vou` fii de ]`rani,
4 (42) 2008 document

se spunea în Cuvânt c`tre Armata II, care a]i ap`rat cu bra]ul
vostru p`mântul unde v-a]i n`scut, unde a]i crescut, v` spun
eu, Regele vostru, c` pe lâng` r`splata cea mare a izbânzii,
care va asigura fiec`ruia recuno[tin]a neamului nostru întreg,
a]i câ[tigat totodat` dreptul de a st`pâni într-o m`sur` mai
larg` p`mântul pe care v-a]i luptat. Vi se va da p`mânt. Eu,
Regele vostru, voi fi întâiul în a da pild`; vi se va da [i o larg`
participare la treburile Statului” 14 . Anun]ul regal a generat un
mare entuziasm în rândul maselor de solda]i-]`rani,
contribuind, în mod direct, la imunizarea armatei române în
fa]a curentelor destabilizatoare venite din partea trupelor ruse,
dar [i ale inamicului. Gestul a fost salvator [i pentru dinastia
român`, înrudit` cu Romanovii. Acela[i Mosolov a apreciat
preocup`rile guvernului condus de Br`tianu pentru realizarea
celor dou` reforme [i le-a adus la cuno[tin]a autorit`]ilor din
]ara sa, în speran]a c` liderii ru[i vor urma exemplul românilor.
S` mai ad`ug`m c` promisiunile lui Ferdinand au c`p`tat
expresie juridic` prin legile adoptate de Parlament în vara
anului 1917.
Încerc`ri de „revolu]ie” în România
Num`rul foarte mare al militarilor ru[i pe teritoriul Moldovei
a reprezentat de la început un motiv de îngrijorare pentru
clasa politic` [i popula]ie. Ei au fost disloca]i atât pe front, cât
[i în spatele acestuia, astfel c` multe dintre localit`]ile mai
importante aveau garnizoane ruse[ti semnificative. Efectivele
române[ti erau modeste, singura for]` aflat` la dispozi]ie,
Armata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu, fiind
pe front. Pornind de la aceast` realitate s-a spus, nu f`r`
temei, c`, dup` suita de înfrângeri din toamna anului 1916,
românii s-au g`sit sub o dubl` ocupa]ie – a Puterilor Centrale
[i a Rusiei, ultima controlând practic teritoriul dintre Carpa]ii
Orientali [i Prut. Totu[i, pân` la revolu]ia din februarie 1917,
comandamentele [i trupele ruse au intervenit relativ pu]in în
via]a politic` a ]`rii. Efectele prezen]ei lor s-au resim]it mult
mai pregnant pe alte planuri, cum ar fi, de pild`, în domeniul
aprovizion`rii, comercian]ii [i proprietarii români preferând pe
ru[i, întrucât ace[tia pl`teau produsele pe loc. În consecin]`,
pre]urile au crescut semnificativ pe fondul resurselor modeste
existente în Moldova. În teribila iarn` 1916/1917, trupele ruse
au fost cu mult mai bine aprovizionate, ele beneficiind [i de un
aflux de produse [i din ]ara natal`, decât cele române.
Aceast` diferen]` net` a accentuat nemul]umirea românilor,
care puneau lipsurile de tot felul [i pe seama aliatului rus, de[i
armatele sale asigurau, în acel moment, supravie]uirea
statului român.
Situa]ia s-a schimbat dup` revolu]ia din februarie 1917.
Dac` în primele s`pt`mâni care au urmat acestui seism de
mare amplitudine, sovietele militarilor ru[i au fost re]inute în a
se angaja în via]a intern` a României, în luna aprilie atitudinea
unora dintre ele, respectiv, a celor dominate de bol[evici, s-a
schimbat. În proclama]iile, articolele [i lu`rile de cuvânt cu
prilejul diferitelor întruniri au ap`rut diverse idei referitoare la
lupta împotriva „exploatatorilor”, a „burjuilor”, a r`zboiului,
pentru schimbarea ordinei constitu]ionale, pentru pace, etc.
Aceste idei au fost preluate [i de unii sociali[ti români care au
participat la ac]iuni organizate de sovietele osta[ilor ru[i.
Pe acest fond, la sfâr[itul lunii aprilie 1917, a ap`rut zvonul
unei posibile ac]iuni pentru r`sturnarea regelui Ferdinand.
Extrem de îngrijorate, autorit`]ile române au decis ca
suveranul s` plece într-o inspec]ie la marile unit`]i ale Armatei
2. Înainte de plecarea din Ia[i, el a dat publicit`]ii un Înalt
Ordin de Zi, elaborat de Nicolae Iorga, prin care promisiunile
de la R`c`ciuni au fost reînnoite 15 . Concomitent, Vintil`
Br`tianu, ministrul de r`zboi, [i generalul Dmitri Grigorievici
Scerbacev, comandantul armatelor ruse din Moldova, care
document 2008 4 (42)
preluase func]ia de la generalul Zaharov, au dat fiecare un
ordin de zi c`tre trupele din subordine. Generalul rus a cerut
subordona]ilor s`i s` nu se amestece în via]a intern` a
statului român, iar Vintil` Br`tianu a dezmin]it zvonul c` noua
Rusie ar fi avut inten]ia s` încheie pacea cu Puterile Centrale.
Între timp, în ziua de 1 Mai, Ziua interna]ional` a muncii, la
Ia[i a avut loc un miting, autorizat de Scerbacev, care a deviat
spre o atitudine pacifist` [i revolu]ionar`. Participan]ii l-au
eliberat pe Cristian Rakovski, aflat sub domiciliu for]at la Ia[i,
pentru activit`]ile sale din perioada neutralit`]ii desf`[urate cu
sprijin german. În cuvântarea ]inut`, el a l`udat revolu]ia de la
Petrograd, a criticat reformele ini]iate de autorit`]ile române,
pe care le-a apreciat drept simpl` propagand`, [i s-a
pronun]at pentru triumful ideilor republicane în întreaga
regiune balcanic`. Dup` miting, Rakovski împreun` cu Mihail
Gheorghe Bujor, militar român [i cunoscut socialist, au fost
du[i la Odessa, care va deveni în lunile urm`toare centrul
ac]iunilor revolu]ionare anti-române[ti.
O nou` manifesta]ie similar` era programat`, dup`
informa]iile autorit`]ilor române, pentru 6 mai, existând
temerea unei lovituri de for]`. Prev`z`tor, guvernul a luat
ample m`suri pentru a preveni escaladarea tensiunilor cu
militarii ru[i. Presa a calificat ac]iunile drept o oper` a
inamicului, iar pe Rakovski, agent german, ceea ce nu era în
afara realit`]ii [i a publicat o serie de adeziuni ale sociali[tilor.
În acela[i timp au fost sporite trupele din garnizoana Ia[i.
Intrarea lor în ora[ s-a f`cut, cum a fost cazul Regimentului 9
vân`tori, cu toat` solemnitatea – defilare, muzic`, armament
la vedere etc. Desigur, autorit`]ile române nu au avut inten]ia
de a ajunge la ciocniri cu militarii ru[i, de[i ea nu a fost nici un
moment exclus`, consecin]ele fiind foarte grele. Asupra lor a
avertizat în repetate rânduri A. A. Mosolov [i Stanislav
Poklewski-Koziel, ce f`cuser` schimb de func]ii, ei ac]ionând
pentru men]inerea cooper`rii militare româno-ruse.
Asemenea ini]iative au avut darul de a reduce entuziasmul
revolu]ionar al unor soviete, dar pericolul interven]iei lor în
treburile interne ale României se men]inea ridicat.
Evenimentele ulterioare vor confirma din plin temerile
autorit`]ilor române.
Ofensiva – o solu]ie
împotriva dezintegr`rii
studii/documente
O problem` intens discutat` în cursul lunii mai [i iunie
1917 a fost declan[area marii ofensive de prim`var`.
Ac]iunea a fost decis` la întâlnirea de la Chantilly (2-3/15-16
noiembrie 1916), tot acolo stabilindu-se ca proiectul general
de opera]ii al Antantei pentru anul 1917 s` includ` [i ofensiva
de pe Frontul Român.
Forma ini]ial` a planului a fost stabilit` în martie 1917 de
cele dou` comandamente, dar prevederile nu au fost putut fi
aplicate din cauza evenimentelor interne, guvernul provizoriu
fiind incapabil s` impun` trecerea la ac]iune, în pofida
promisiunilor repetate. În perioada 22 aprilie/5 mai – 29
aprilie/12 mai primul ministru Ion I.C. Br`tianu, înso]it de
generalul Constantin Prezan, [eful Marelui Cartier General, a
efectuat o vizit` la Petrograd, una dintre temele aflate în
dezbatere fiind [i soarta preconizatei ofensive.
Tot la începutul lunii mai generalul Prezan s-a întâlnit, la
Moghilev, cu generalii Mihail V. Alekseev, [eful Marelui Cartier
General rus [i D.G. Scerbacev, modificând substan]ial planul
adoptat în martie. S-a decis executarea unei manevre dublu
înv`luitoare, lovitura fiind dat` în sectorul Br`ila, concomitent
cu o ac]iune ofensiv` a trupelor ruse din Bucovina.
Ultima etap` activit`]ii de planificare strategic` s-a
consumat la începutul lunii iunie, la Ia[i desf`[urându-se o
conferin]` la care au participat regele Ferdinand, primul
23

studii/documente
ministru Ion I.C. Br`tianu, generalii Prezan, Averescu,
Cristescu, Scerbacev, Golovin [i Berthelot. În cadrul reuniunii
au ie[it în eviden]` concep]iile diferite ale lui Averescu [i
Prezan, primul propunând ca rolul cel mai important s` revin`
Armatei 2, al c`rui comandant era. Ea trebuia s` dea lovitura
principal` la joc]iunea celor dou` grupuri de armat` inamice
dispuse din Bucovina pân` la Oituz [i, respectiv, în Mun]ii
Vrancei [i în Câmpia Siretului, pentru a le putea înfrânge apoi
pe p`r]i.
Cei prezen]i nu au fost de acord cu aceast` solu]ie, optând
pentru o variant` considerat` mai pragmatic`. Lovitura
principal` urma s` fie dat` de Armata 1 român`, comandat`
de generalul Constantin Christescu, în sectorul N`moloasa,
obiectivul fiind nimicirea, împreun` cu Armata 4 rus`, a
principalei grup`ri inamice, Armata 9 german`. Pentru a
atrage for]ele adversarului [i a veni în sprijinul flancului drept
al grup`rii de pe direc]ia loviturii principale, Armata 2 dezvolta
ofensiva în sectorul M`r`[ti. Ac]iunea ei trebuia s` precead`
cea a grup`rii principale. Pe baza acestor decizii, Marele
Cartier General a trecut la concentrarea for]elor [i mijloacelor,
la preg`tirea material` [i moral` a ofensivei.
Viitoarea ac]iune a for]elor româno-ruse era privit` diferit
de comandan]ii de rang înalt de pe frontul românesc.
Generalul Constantin Prezan se pronun]a pentru începerea ei
imediat`, motivul principal fiind starea moral` din ce în ce mai
precar` a trupelor ruse. De aceea[i opinie era [i generalul
D.G. Scerbacev care aprecia c` intrarea în foc era singura
solu]ie pentru oprirea procesului de anarhie din rândul
trupelor pe care le comanda. În schimb, generalul H.M.
Berthelot era de p`rere c` ofensiva trebuia amânat` câtva
timp pentru a se putea aduce noi efective care s` asigure un
raport de for]e suficient.
Dar în timp ce statele majore croiau planuri care din care
mai îndr`zne]e, agita]ia în rândul trupelor ruse pe tema
viitoarei ofensive, sporea. Majoritatea sovietelor din unit`]i [i
mari unit`]i au votat împotriva ac]iunii, ceea ce a determinat
ca mul]i [efii militari s` declare c` nu pot conta pe propriile
trupe. Comanda]ii [i statele majore ruse au luat m`suri
extraordinare pentru a men]ine o anumit` capacitate
combativ`, care s` permit` declan[area ac]iunii – organizarea
de vizite pe front ale unor demnitari alia]i (socialistul francez
Albert Thomas, socialistul belgian Emil Vandervelde, ministrul
francez în România, contele de Saint Aulaire, [.a.), apeluri
repetate la onoarea militar` [i la obliga]iile fa]` de alia]i,
reorganizarea unor unit`]i, înfiin]area unor subunit`]i de
sacrificiu, capabile s` genereze, prin exemplul lor, o stare de
spirit combativ` etc. Eforturile au avut un succes redus, astfel
c` în preziua declan[`rii ofensive de la M`r`[ti, generalul
Scerbacev era sceptic cu privire la angajarea trupelor sale.
Cu toate acestea, în diminea]a zilei de 11/24 iulie 1917 a
început ofensiva de la M`r`[ti, prin ac]iunea conjugat` a
Armatei 2 române [i a Corpului 8 armat` rus din Armata 4
rus`. Nu intr`m în analiza acestei b`t`lii, veritabil` oper` de
art` militar`, soldat` cu un r`sun`tor succes. Vom sublinia
doar c` marea unitare rus` a luptat foarte bine, aducând o
contribu]ie important` la victorie. A impresionat, în special,
artileria sa, care a executat un foc deosebit de precis asupra
pozi]iilor inamicului. Din p`cate, ofensiva a fost oprit` din
cauza situa]iei deosebit de critice ap`rute în Gali]ia, unde
trupele ruse, respectiv Armata 8 rus`, s-au retras, ceea ce a
creat pericolul ca întregul Front Român ` fie lovit în flanc [i
spate.
Profitând de aceast` situa]ie, trupele germane au
declan[at ofensiva pe Siretul inferior, în zona localit`]ii
M`r`[e[ti. Ac]iunea s-a produs într-un moment nefericit
deoarece o bun` parte din marile unit`]i ale Armatei 4 ruse au
fost retrase pentru a fi trimise în sectorul nordic ca s` astupe
24
bre[a creat`. Atacul german din 24 iulie/6 august 1917 a fost
primit în plin de Divizia 34 infanterie, cople[it` numeric. În
prima zi, trupele germane au reu[it s` str`pung` toate cele
trei linii de ap`rare ale ru[ilor, cre#nd o bre[` cu o l`rgime de
zece kilometri. Comportarea slab` a trupelor ruse, care a
continuat [i în zilele urm`toare, a determinat angajarea
Armatei 1 române, aflat` în dispozitiv pentru trecerea la
ofensiv`. A rezultat o încle[tare dur` care a durat aproape o
lun`, pân` la 21 august/3 septembrie 1917. În tot acest timp,
greul luptelor a fost dus de marile unit`]i române, cele ruse
având o comportate inegal`, redat` astfel de un observator
neutru, generalul H. M. Berthelot: „Trupele ruse s-au dovedit
extrem de neomogene: unele au luat-o la fug`, cu la[itate, la
prima bubuitur` de tun; altele au contraatacat viguros [i, dup`
ce au luptat energic cât`va vreme, au f`cut stânga împrejur,
sub un bombardament de intensitate obi[nuit`” 16 . Aceea[i
situa]ie s-a întâlnit [i timpul confrunt`rilor din b`t`lia de la
Oituz, desf`[urat` relativ concomitent cu cea de la M`r`[e[ti.
Rolul decisiv al trupelor române a fost recunoscut [i de
generalul Scerbacev în ordinul de zi dat pentru propriile trupe.
„Sunt plin de admira]ie pentru eroismul Trupelor Române,
spunea generalul Scerbacev, [i felicit comandamentul, pe
ofi]erii [i solda]ii tuturor unit`]ilor pentru felul str`lucit în care
au respins ofensiva vr`jma[`” 17 . Totodat`, el mul]umea [i
trupelor ruse [i î[i exprima speran]a c` fr`]ia de arme,
întemeiat` la Plevna [i continuat` în anii 1916-1917, va fi
men]inut` [i pe viitor.
Sfâr[itul alian]ei româno-ruse
B`t`liile de la „por]ile Moldovei” au reprezentat, a[a cum
spuneam, o revan[` str`lucit` fa]` de infrângerile din toamna
anului 1916, armata român`, mai restrâns` numeric, ar`tând
o alt` înf`]i[are [i o alt` stare de spirit. Ea a fost capabil` s`
suplineasc` ezit`rile [i defec]iunile din rândul trupelor ruse [i
s` reziste unui inamic puternic, mai bine dotat [i cu experien]`
mai mare. „Dac` n-ar fi tr`dat ru[ii, scria Saint-Aulaire,
ministrul francez în România, [i dac` s-ar fi ob]inut
colaborarea armatei franceze de la Salonic, b`t`lia de
M`r`[e[ti ar fi gr`bit victoria final`” 18 .
Este greu de dovedit o asemenea afirma]ie, care este o
problem` de istorie contrafactual`, dar cert este c`, sub raport
strategic, victoria ob]inut` în aceste încle[t`ri nu a putut fi
valorificat`, datorit` acceler`rii procesului de destr`mare a
armatei ruse de pe Frontul Român. Comandan]ii de rang înalt
nu mai aveau autoritate asupra propriilor trupe, sovietele
tinzând s` li se substituie. Masele de solda]i ru[i nu mai
doreau s` lupte, fraterniz`rile cu inamicul peste linia frontului
devenind un fapt curent. Obiectivele lor erau pacea [i
întoarcerea acas`.
În aceste condi]ii, România era supus` unei duble
presiuni: din partea inamicului care, de[i [i-a redus activitatea
militar`, r`mânea un mare pericol; din partea armatei ruse,
anarhizat` de revolu]ie. Cu toate acestea, Stavka persista în
ideea de a organiza în prim`vara anului 1918, dup`
finalizarea sosirii corpului expedi]ionar american pe
continentul european, o mare ofensiv` pe Frontul Oriental. {i
Marele Cartier General Român a elaborat, la rândul s`u, o
serie de planuri ofensive care urm`reau mai mult sau mai
pu]in scopuri decisive
Dar toate aceste proiecte de opera]ii erau simple exerci]ii
rutiniere, atât timp cât situa]ia din Rusia, în loc s` se
stabilizeze, se înr`ut`]ea permanent. Generalul Constantin
Iancovescu, ministrul de r`zboi, a fost trimis în Rusia spre a
lua contact cu autorit`]ile militare de la Petrograd pentru
coordonarea eforturilor de r`zboi. Reîntors în ]ar`, el a ar`tat
c` Rusia se afla în pragul revolu]iei, guvernul Kerenski fiind
4 (42) 2008 document

lipsit total de autoritate [i putere. Acelea[i informa]ii
parveneau [i din partea Misiunii Militare Franceze în
România, astfel c` nu mai era nimic de a[teptat de la aliatul
rus în privin]a eforturilor de r`zboi. Rusia se îndrepta spre
anarhie [i revolu]ie, iar Frontul Oriental spre disolu]ie.
La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, bol[evicii au preluat
puterea la Petrograd [i unul din primele decrete emise a fost
cel asupra p`cii. Noile autorit`]i puneau astfel c`p`t
speran]elor pe care alia]ii le-au avut timp de câteva luni de
zile, c` noua Rusie va înt`ri parteneriatul [i cooperarea în
lupt`. Unda de [oc a revolu]iei bol[evice s-a propagat cu o
anumit` întârziere pe Frontul Român, regimul lui Lenin fiind
privit de foarte mul]i ca unul tranzitoriu, incapabil s` se
men]in` la conducerea Rusiei.
Încheierea ostilit`]ilor era de altfel, subiectul care acapara
aten]ia tuturor, iar p`rerile, inclusiv în rândurile militarilor, erau
împ`r]ite. Cei mai mul]i înclinau c`tre un armisti]iu cu Puterile
Centrale, dac` Rusia, ]arist` sau bol[evic`, iese din r`zboi,
întrucât era evident c` mica armat` român` nu putea rezista
singur` în fa]a du[manului. Existau, îns`, mai ales în rândul
ofi]erilor tineri, [i adep]i ai rezisten]ei pân` la cap`t. Cel mai
tenace ap`r`tor al acestei idei a fost generalul Berthelot,
men]inerea viabilit`]ii Frontului Român servind, în cel mai înalt
grad, interesele francezilor. Totu[i, la nivelul clase politice a
prevalat ideea, promovat` activ de primul ministru Ion I.C.
Br`tianu, c` România trebuia s` înceteze ostilit`]ile,
alternativa fiind desfiin]area statului român. În cadrul
numeroaselor discu]ii purtate în acele s`pt`mâni decisive au
fost luate în calcul [i varianta retragerii armatei române în
Rusia, Basarabia [i regiunea Odessei fiind loca]iile preferate.
Aici s-ar fi continuat lupta împotriva Puterilor Centrale,
existând posibilitatea conjug`rii eforturilor cu fac]iunile ruse,
care se pronun]au împotriva regimului bol[evic [i doreau
colaborarea cu Antanta.
Guvernul bol[evic, prin vocea lui Tro]ki, a cerut încheierea
armisti]iului, ceea ce impunea stabilirea conduitei statului
roman. În acest scop, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie,
regele Ferdinand, la sugestia lui Br`tianu, a convocat dou`
consilii. Primul dintre ele a avut un caracter militar, la el luând
parte generalii Prezan, Grigorescu, Averescu, Iancovescu [i
Berthelot. Discu]iile, desf`[urate pe baza unui chestionar
redactat de Br`tianu [i {tirbey, au fost lungi [i delicate. S-au
luat în dezbatere conduita general` a statului roman în acele
împrejur`ri [i m`surile ce se impuneau a fi luate pe plan
militar, în cazul încheierii armisti]iului de c`tre armata rus` [i
p`r`sirii de c`tre aceasta a frontului din
Moldova 19 . Generalii au fost de acord,
consemnând acest lucru [i în scris, cu
respingerea armisti]iului, dac` factorul
politic considera util acest lucru.
În seara aceleia[i zile s-a desf`[urat [i
reuniunea Consiliului de Mini[tri care a
validat decizia luat` de consiliul de
generali. Situa]ia era deosebit de fluid`,
astfel c` peste dou` zile hot`rârile luate în
cadrul celor dou` reuniuni erau, deja,
dep`[ite. Indisciplina [i anarhia trupelor
ruse din Moldova deveniser` din ce în ce
mai mari, ceea ce l-a determinat pe
generalul Scerbacev s` declare primului
ministru c` nu le mai poate controla. El era
pus în postura fie s` p`r`seasc` func]ia,
fie s` încheie el armisti]iul. Ultima variant`
era considerat` mai avantajoas` în acel
moment deoarece permitea lui Scerbacev
s` p`streze comanda, s` câ[tige timp [i
pe aceast` baz` s` poat`, eventual,
document 2008 4 (42)
studii/documente
reconstitui frontul cu trupe loiale. La 20 noiembrie/3
decembrie 1917, generalul Scerbacev a trimis dou` scrisori
adresate lui Mackensen [i respectiv arhiducelui Iozef, prin
care solicita începerea tratativelor de pace.
În noile condi]ii, era evident c` respingerea armisti]iului nu
mai era de actualitate, singura solu]ie fiind acceptarea lui. La
21 noiembrie/4 decembrie 1917, guvernul a hot`rât s` se
al`ture propunerii armatei ruse de pe Frontul Român.
Concretizând aceast` decizie, Marele Cartier General, sub
semn`tura lui Prezan, a transmis, în aceia[i zi, celor dou`
armate române ordinul nr. 5163, prin care fixa conduita în
noua situa]ie. Ostilit`]ile se suspendau pe data de 22
noiembrie/5 decembrie 1917, începând cu ora 8, comandan]ii
de armate fiind obliga]i s` ia m`suri pentru aducerea la
cuno[tin]a adversarului. Pe timpul suspend`rii confrunt`rilor
trupele r`mâneau pe pozi]iile ocupate, p`strând vigilen]a
necesar` 20 .
De asemenea, prin Înaltul ordin de zi nr. 44 din 21
noiembrie/4 decembrie 1917, generalul Constantin Prezan a
fost „îns`rcinat cu comanda armatei”, m`sura având drept
scop protejarea regelui Ferdinand, care nu trebuia implicat în
semnarea armisti]iului 21 .
Pentru clarificarea atitudinii României, suveranul a
convocat, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917, un Consiliu de
Mini[tri, la Palatul Regal, la care au fost invita]i s` participe
generalii Prezan, Averescu [i Grigorescu. Primul ministru Ion
I.C. Br`tianu a expus situa]ia creat` prin demersul lui
Scerbacev [i a propus trimiterea delega]ilor români. El a
precizat c` armisti]iul avea, din perspectiva guvernului român,
un caracter exclusiv militar, el fiind o consecin]` deciziei
armatei ruse. Generalul Prezan a propus ca delega]i din
partea armatei române pe generalul Alexandru Lupescu,
sub[ef al Marelui Cartier General, coloneii Nicolae
Condeescu, [eful Biroului informa]ii de la Marele Cartier
General, Ion R`[canu, comandantul Brig`zii 15 artilerie [i Ion
Manolescu, [eful de stat major al Corpului 4 armat`.
Armisti]iul a fost încheiat în ziua de 26 noiembrie/9
decembrie la Foc[ani, la ora 23.30 (22.30 ora Europei
Centrale). În numele generalului Prezan, armisti]iul a fost
semnat de generalul Alexandru Lupescu, iar în numele lui
Scerbacev de generalul Kolcevski. Articolul 1 stipula c` între
armatele ruse dispuse între Nistru [i gurile Dun`rii,
comandate de generalul Scerbacev, [i armatele Împ`tritei
Alian]e s-a încheiat un armisti]iu provizoriu, pân` când
Adunarea Constituant` a Rusiei va decide în chestiunea
Ofi]eri rom#ni [i ru[i pe frontul din Moldova (1917)
25

studii/documente
r`zboiului [i p`cii. Tot în acela[i articol se preciza c`:
„Armatele române, care opereaz` sub ordinele generalului
Prezan [i care fac parte din Frontul Român, încheie [i ele
aceast` conven]iune, pentru timpul cât va dura armisti]iul
armatelor ruse de pe Frontul Român” 22 .
Armisti]iul punea cap`t unei situa]ii de incertitudine care
dura de câteva luni, dar el nu rezolva problema României, care
se g`sea, a[a cum am ar`tat, prins` între dou` mari pericole
– fostul inamic [i anarhia armatei ruse care se dezvolta cu
repeziciune. Solu]ia aleas`, cea mai bun` cu putin]` în acele
împrejur`ri, conserva for]ele armate române [i servea
interesele României, chiar dac` alia]ii occidentali ar fi vrut ca
Frontul Român s` r`mân` activ.
În acest scop, autorit`]ile militare franceze au ini]iat diverse
planuri [i proiecte, generalul Berthelot fiind îns`rcinat s` le
aplice în practic`. Astfel, [eful Misiunii Militare Franceze a
discutat cu Masaryk, liderul ceh, aflat în România, posibilitatea
de a organiza, în cursul iernii viitoare, mai multe divizii cehe,
sârbe [i poloneze pentru a le introduce pe front al`turi de
armata român`. Armamentul ar fi provenit din cel destinat
Rusiei, iar instructorii puteau fi membrii Misiunii Militare
Franceze 23 . La 24 octombrie/6 noiembrie 1917, cu o zi înainte
de preluarea puterii de c`tre bol[evici la Petrograd, generalul
Prezan a participat la o consf`tuire cu generalii Scerbacev [i
Berthelot, unde s-au discutat aspecte concrete ale organiz`rii
prizonierilor din armata austro-ungar` în eventualitatea
introducerii lor pe frontul din Moldova. Prizonierii trebuiau
adu[i în regiunea Nistru-Odessa, iar corpul cehoslovac, care
era deja constituit ar fi putut s` înlocuiasc` Armata 6 rus` [i
Armata 1 român` 24 .
Legat de acest aspect, mare[alul Ferdinand Foch
considera c` armata român` trebuia s` r`mân` intact`, ea
fiind punctul de rezisten]` în jurul c`ruia s-ar aduna
„elementele înc` s`n`toase din Rusia” 25 . El aprecia c` cele 15
divizii române reprezentau un nucleu solid care, dac` era
aprovizionat, permitea regruparea tuturor elementelor ostile
bol[evicilor din sudul Rusiei (cazaci, ucraineni, cehi,
caucazieni, polonezi, etc.). Asigurarea aprovizion`rii acestor
for]e se putea face prin controlul Transsiberianului, cale ferat`
lung` de 6 000 de km. La Vladivostok, pentru controlul
terminalului acestei c`i de comunica]ii, ar fi intervenit fie for]e
japoneze, fie trupe americane.
O alt` idee care a circulat a fost rezisten]a pân` la „ultima
extremitate”, sus]inut` cu insisten]` de Berthelot [i sprijinit` de
generalii Prezan [i Grigorescu. În prima faz`, ea s-a
concretizat în efectuarea unei retrageri pas cu pas pân` la
frontier`, unde for]ele fie s-ar fi dispersat, fie s-ar fi retras în
sudul Rusiei. De altfel, o atare solu]ie se conexa cu o alta care
avea în vedere retragerea la Odessa a regelui, guvernului [i a
altor autorit`]i.
În faza a doua, rezisten]a pân` la “ultima extremitate” s-a
materializat în celebrul “triunghi al mor]ii”, respectiv ap`rarea
în spa]iul dintre Siret [i Prut, jalonat de localit`]ile Ia[i, Hu[i [i
Vaslui. Generalul Prezan a îmbr`]i[at aceast` solu]ie, el
dispunând m`suri pentru studierea ipotezei de c`tre un birou
special de la Marele Cartier General 26 . Generalii Averescu [i
Iancovescu erau, îns`, defavorabili acestui proiect, apreciind
c` lipsa aprovizion`rilor condamna armata român` la o
distrugere sigur`. Ca de fiecare dat`, interven]ia factorului
politic a fost decisiv`, proiectul fiind abandonat 27 .
Încheierea armisti]iului a accentuat procesul de
destr`mare a armatei ruse, bol[evicii fiind foarte activi în multe
din localit`]ile Moldovei. Ace[tia nu s-au mul]umit numai cu
propaganda în rândul cona]ionalilor, ci [i-au manifestat
deschis inten]ia de a interveni în treburile interne ale statului
român. Deosebit de activ s-a dovedit grupul de militari ru[i din
Socola (circa 3 000 de oameni) condus de comisarul Simeon
26
Grigorievici Ro[al (Rochal), ce se remarcase prin excesele
sale de cruzime în calitate de comandant al fort`re]ei
Kronstadt (prim`vara anului 1917), de lâng` Petrograd. Acesta
[i-a manifestat inten]ia de a suprima pe generalul D. G.
Scerbacev, care î[i pierduse autoritatea asupra propriilor
trupe, de a detrona pe regele Ferdinand [i a instaura, în ultima
instan]`, regimul comunist în România. Scerbacev s-a adresat
în scris guvernului roman, solicitându-i insistent s` ocupe gara
de la Socola [i s`-i dezarmeze pe militarii ru[i. În caz contrar,
el se vedea nevoit s` renun]e la comand`, ceea ce determina
preluarea conducerii de c`tre bol[evici. Situa]ia era deosebit
de grav` deoarece, dac` se d`dea curs cererii lui Scerbacev,
statul român putea fi învinov`]it de autorit`]ile de la Petrograd
de acte de agresiune împotriva propriilor trupe.
Momentul hot`râtor s-a consumat în noaptea de 8/21
decembrie – 9/22 decembrie, când guvernul dup` o [edin]`
maraton, desf`[urat` într-o tensiune maxim`, a autorizat
folosirea for]ei împotriva bol[evicilor de la Socola, ac]iune
cerut` insistent de Scerbacev [i de mini[trii alia]i de la Ia[i.
La ora 6.00, în diminea]a zilei de 9/22 decembrie 1917,
Divizia 16 infanterie, comandat` de generalul {t. {tef`nescu,
a început dezarmarea celor peste 3 000 de solda]i ru[i de la
Socola, care devenise centrul comitetului revolu]ionar. Trupele
române au împresurat gara, iar militarii ru[i au fost dezarma]i.
Totul s-a petrecut lini[tit, f`r` v`rsare de sânge. Mul]i dintre ei,
au fost urca]i, ulterior, în vagoane [i sub paza militar` au fost
expedia]i peste Prut. În acela[i timp, un regiment rus care
m`r[`luia spre Ia[i a fost dezarmat la Podul Iloaiei de un
batalion român.
Noaptea de 8/21-9/22 decembrie 1917 a fost momentul de
cump`n` pentru alian]a româno-rus`, care de la aceast` dat`
se poate aprecia c` apar]inea trecutului. Rusia ]arist` [i apoi
revolu]ionar` fusese cel mai important aliat al României în anii
1916-1917. Un mare aliat care, la început, a privit cu dispre]
abia disimulat la mica, nehot`râta, [i, de ce nu, nevolnica
Românie, a c`rei armat`, slab preg`tit`, insuficient dotat`, se
zb`tea s` fa]` fa]` unui r`zboi prea mare pentru ea. A urmat o
iarn` cumplit`, în care frontul a fost ]inut, în cea mai mare
parte, de armata rus`. A venit, îns`, revolu]ia [i microbul
dezagreg`rii s-a propagat cu repeziciune, solda]ii ru[i fiind
preocupa]i de încheierea ostilit`]ilor [i de întoarcerea acas`.
Coeziunea [i starea combativ` a fost men]inut` cu dificultate,
trupele ruse luptând inegal la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz. A
doua etap` a revolu]iei ruse, cea bol[evic`, a determinat
dezagregarea întregului front oriental, inclusiv a segmentului
românesc. Falnica armat` rus` de odinioar`, care impresiona
prin disciplin` [i eroism, s-a transformat într-o mas` de
oameni, diviza]i de op]iuni ideologice, de criterii de clas` sau
na]ionale. În aceste condi]ii, conflictul cu autorit`]ile române
devenea inevitabil, ]inând cont mai ales de doctrina „revolu]iei
mondiale”, propagat` de noii lideri de la Petrograd. Ei
considerau d`râmarea vechilor regimuri drept obiectivul cel
mai important, iar r`zboiul drept cel mai cel eficient mijloc de
„înro[ire” al planetei. De la acest sfâr[it de decembrie 1917,
pân` c`tre finalul anului 1924, România va cunoa[te, la
grani]ele sale, un asalt al revolu]iei mondiale, c`reia îi va face
fa]` [i cu ajutorul armatei.
Ac]iunea de la Ia[i a fost repetat` [i în alte localit`]i, unde
erau cantonate trupele ruse [i existau convulsii. În cele mai
multe cazuri, a[a cum nota regina Maria, bol[evicii au fost
dezarma]i f`r` a opune rezisten]`. În acela[i timp, de acord cu
Înaltul Comandament rus, Marele Cartier General a luat
m`suri pentru asigurarea ordinei, împ`r]ind teritoriul ]`rii în opt
zone cu centrele în Boto[ani, F`lticeni, Ia[i, Podul Iloaiei,
Roman, Vaslui, Bac`u [i Bârlad. Fiecare zon` era dat` în
responsabilitatea unei divizii, misiunile fiind supravegherea
trupelor ruse, desf`[urarea retragerii lor în ordine, pe itinerarii
4 (42) 2008 document

ine stabilite, în conformitate cu dispozi]iile generalului
Scerbacev. Trupele care nu se supuneau acestor reguli urmau
s` fie dezarmate, iar armamentul p`zit de trupele r`m`se
credincioase lui Scerbecev 28 . Unit`]ile ruse s-a conformat, în
mare parte acestor dispozi]ii, dar nu au lipsit incidente
serioase, a[a cum au fost cele de la Boto[ani [i Roman,
soldate cu victime de o parte [i de cealalt` 29 .
Încercând s` previn` asemenea confrunt`ri care puteau s`
aib` consecin]e politie serioase, Marele Cartier General a
emis un ordin în care se ar`ta c` m`surile luate nu au avut un
caracter ostil la adresa fostului aliat, ci erau menite s`
garanteze via]a [i bunurile popula]iei române[ti împotriva
jafurilor la care se dedau unele bande de solda]i. Regulile
dup` care ac]ionau trupele române erau neamestecul în
disputele politice din interiorul marilor uni]i [i unit`]i ruse, atât
timp cât popula]ia local` nu avea de suferit. De asemenea,
comandamentele române nu se opuneau demobiliz`rii
trupelor ruse [i deplas`rii lor în ]ara natal` dac` ac]iunile erau
coordonate de Înaltul Comandament rus. Deplasarea
coloanelor pe calea ferat` sau pe jos urma s` se realizeze
numai dac` pe itinerariile stabilite erau asigurate baze de
aprovizionare pentru trupele aflate în tranzit. Dac` aceste
baze nu erau organizate, deplasarea urma s` se fac` numai
pe calea ferat`, cea pe jos fiind interzis` deoarece, în acest
caz, trupele vor recurge la jafuri 30 . Generalul Prezan le-a
indicat trupelor din subordine s` manifeste o atitudine
conciliant` fa]` de trupele ruse, dar în caz de violen]e s` se
procedeze la utilizarea for]ei. Se spera, c` prin asemenea
m`suri, evacuarea se va putea realiza în condi]ii acceptabile,
f`r` ciocniri [i confrunt`ri armate.
La începutul lunii ianuarie, Nikolai Vasilovici Krâlenko, lider
bol[evic [i noul comandant-[ef al armatei, a dispus retragerea
trupelor ruse de pe teritoriul dintre Carpa]i [i Prut, iar dac`
armata român` se opunea se va utiliza for]a. Acest ordin a
stimulat activitatea de evacuare, unele unit`]i [i mari unit`]i
ruse având tendin]a de a se retrage, f`r` autoriza]ie, cu
armamentul din dotare [i în forma]ii. În aceste condi]ii s-a
ajuns la violente ciocniri, adev`rate confrunt`ri armate între
trupele române [i ruse, mai ales în partea sudic` [i nordic` a
teritoriului. Astfel de lupte au avut loc la Gala]i, Pa[cani,
Sp`t`re[ti, Mih`ileni, etc. 31
Asemenea evenimente au avut imediat un ecou la
Petrograd, rela]iile dintre România [i autorit`]ile bol[evice
înregistrând momente tensionate. Tro]ki [i Lenin au cerut, în
termeni violen]i, explica]ii autorit`]ilor române, amenin]ând c`
„pe teritoriul Revolu]iei ruse nu vom tolera nici un fel de
represalii nu numai împotriva ru[ilor, ci [i împotriva
revolu]ionarilor [i sociali[tilor români” 32 . S` observ`m, formula
atât de vag` a acestei note trimise Lega]iei române de la
Petrograd – „pe teritoriul Revolu]iei ruse” – ceea ce putea
duce, [i a [i dus, la interpret`ri abuzive. La 31 decembrie
1917/13 ianuarie 1918, Lenin a protestat, din nou, fa]` de
atitudinea adoptat` de autorit`]ile române fa]` de Divizia 49
revolu]ionar` rus` 33 . Acestei note, i-a urmat o ac]iune rar
întâlnit` în istoria diploma]iei, arestarea ministrului Constantin
Diamandy [i altor diploma]i români, inclusiv a colonelului
Dumitru Palada, ata[atul militar, [i de]inerea lor la închisoarea
Petropavlovsk. Ei au fost elibera]i, în scurt timp, ca urmare a
interven]iei corpului diplomatic acreditat la Petrograd, dup`
care au fost expulza]i. Era preludiul ruperii rela]iilor
diplomatice, ac]iune care va surveni peste aproape dou`
s`pt`mâni. Fostul aliat devenea acum inamic.
Concluzii
Rela]iile militare româno-ruse din anii 1916-1917 au fost
cele dintre o mare putere cu preten]ii hegemonice în regiune
document 2008 4 (42)
studii/documente
[i o ]ar` mai mic` a c`rei for]` militar` era modest`. Pe
aceast` baz` interesele strategice, dar [i politice, ale celor
doi parteneri au fost diferite, nu odat` contradictorii.
Comandamentele [i militarii ru[i au privit cu o anumit`
superioritate, din care nu au lipsit uneori accente de dispre],
corpul de ofi]eri [i capacitatea combativ` a armatei române.
La rândul lor, militarii români de toate gradele au apreciat
neangajarea trupelor ruse în opera]iile din toamna anului
1916, cu adânc` nemul]umire, unii dintre ei vorbind chiar de
o „tr`dare” din partea puternicului aliatului. Totu[i [i de o
parte [i de alta s-au întreprins eforturi pentru eliminarea
disfunc]ionalit`]ilor, ceea ce a permis men]inerea colabor`rii
în limite acceptabile.
Revolu]ia din februarie 1917 de la Petrograd a avut un
impact enorm asupra Frontului românesc determinând
sc`derea dramatic` a capacit`]ii combative a marilor unit`]i
ruse. Ele au devenit din ce în ce mai preocupate de
evenimentele din ]ara lor, obliga]iile militare fiind secundare
în raport cu uria[ele transform`ri din societatea rus`. Un fapt
deosebit de grav a fost inten]ia sovietelor controlate de
bol[evici de a se interveni direct în via]a politic` [i de stat a
României, ceea ce a accentuat animozit`]ile dintre cei doi
alia]i.
Pericolul zdruncin`rii ordinii constitu]ionale [i sociale
interne sub impactul revolu]iei ruse a fost factorul principal al
proclam`rii [i adopt`rii reformelor, îndelung a[teptate de
societatea româneasc`. Promise [i dezb`tute înainte de
r`zboi, ele au fost amânate pân` la sfâr[itul acestuia.
Revolu]ia rus` din februarie 1917 le-a f`cut indispensabile.
Imunizarea armatei române în fa]` de curentului
destabilizator provocat de aliatul rus, fenomen insuficient
studiat de istoriografia român`, are la baz` [i al]i factori, în
afar` de reformele, primite, de altfel, cu entuziasm de c`tre
osta[ii-]`rani. Spre deosebire de militarii ru[i care luptau întro
]ar` str`in`, de care erau pu]in ata[a]i, cei români luptau
pe p`mântul lor. Ofertele tentante venite dinspre aliatul rus
au p`rut, în ochii multor ofi]eri [i solda]i, drept o aventur`,
care putea avea consecin]e imprevizibile pentru ]ar`. O
anume pruden]`, intrat` în mentalul colectiv românesc,
îmbinat` cu un patriotism real, dar pu]in zgomotos al celor
mul]i, au f`cut ca toate lozincile revolu]ionare s` aib` un
efect redus asupra militarilor români de toate gradele.
Nu trebuie, de asemenea, neglijat nici rolul suveranilor
României. Gestul regelui Ferdinand de a declara r`zboi ]`rii
de origine cu toate consecin]ele derivate de aici a
impresionat profund opinia public`. Cât prive[te pe regina
Maria, ea a dovedit în timpul r`zboiului o energie [i o
vitalitate impresionant`, ceea ce a f`cut-o extrem de
popular`. N-a fost vorba de a[a ceva în cazul familiei
Romanovilor.
Dar mai este o latur` a problemei, care merit` s` fie
examinat` cu toat` aten]ia. Punerea ei o dator`m, dup`
[tiin]a noastr`, lui Constantin Argetoianu, personalitate
politic` foarte controversat`, dar de o inteligen]` ie[it` din
comun, a[a cum o dovedesc excep]ionalele sale memorii,
adev`rat` oper` literar` [i fresc` impresionant` a istoriei
române[ti din prima jum`tate a secolului al XX-lea. El
apreciaz` c` nebol[evizarea armatei române, p`strarea
coeziunii [i unit`]ii de comandament în anul 1917 se
datoreaz` faptului c` românii „au cunoscut foarte bine ]elul
final urm`rit de tovar`[ii lui Lenin” 34 . Ace[tia au urm`rit dou`
lucruri – comunizarea bunurilor [i încheierea p`cii. Soldatul
român nu s-a contaminat de primul obiectiv, care
presupunea r`scolirea profund` a st`rilor existente, dar s-a
l`sat prins în mrejele celui de al doilea. Reformele promise,
în primul rând reforma agrar`, f`cuser` tangibil` o mai veche
dorin]` a ]`ranului. „Petecul lui de p`mânt”, dup` cum se
27

studii/documente
exprima Argetoianu, f`g`duit de regele Ferdinand, îl chema
acas`, iar dup` încheierea armisti]iului aceast` dorin]` s-a
transformat într-o mi[care care a cuprins atât frontul, cât [i
satele. Uria[a [i mistica popularitate de care s-a bucurat
generalul Alexandru Averescu dup` r`zboi, s-a datorat
faptului c` el a fost perceput drept omul p`cii. S` preciz`m
c` Averescu a fost semnatarul tratatului preliminar de la
Buftea, care a încheiat r`zboiul [i a adus pe b`rba]i acas`.
Aprecierile lui Argetoianu, unul dintre martorii lucizi ai
acelor vremuri, merit` toat` aten]ia, ele fiind confirmate, în
bun` m`sur`, de fapte. A[ aduce în discu]ie doar bucuria
deosebit` cu care solda]ii de rând au întâmpinat
demobilizarea, hot`rât` prin tratatul de pace de la Bucure[ti
(24 aprilie /7 mai 1918). De[i pacea a fost semnat` de
guvernul Alexandru Marghiloman, militarii venind spre casele
lor strigau „tr`iasc` Averescu”. Din aceast` perspectiv`, de[i
ar putea s` sune incorect politic, tratatele de la Buftea-
Bucure[ti au func]ionat, în acele clipe, ca o supap` pentru
detensionarea nemul]umirii maselor de solda]i. Este greu de
spus ce s-ar fi întâmplat dac` România continua r`zboiul,
dar bucuria osta[ului de rând la decretarea p`cii nu poate fi
contestat`.
{i totu[i, aprecierile lui Argetoianu, care critic` viziunea
„romantic`” a celor care scriu istoria, trebuie privite cu o
28
NOTE
1. A.A. Mosolov, Misiunea mea în
România (memorii), edi]ie preg`tit` pentru
tipar, prefa]at` [i adnotat` de Marin C.
St`nescu, Silex, Bucure[ti, 1997, p. 117-119.
2. Mare[al Alexandru Averescu, No]ite
zilnice din r`zboi, volumul 2, 1916-1918
(R`zboiul Nostru), edi]ie îngrijit`, studiu
introductiv [i note de Eftimie Ardeleanu [i
Adrian Pandea, Editura Militar`, Bucure[ti,
1992, p. 116.
3. Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile
unui b`trîn diplomat, traducere din francez`
de Ileana Sturdza, introducere [i note de
Mihai D. Sturdza, Humanitas, Bucure[ti,
2003, p. 42.
4. Ibidem.
5. General Henri Berthelot and Romania,
Mémoires et Correspondances. 1916-1919,
edited, with a biographical introduction, by
Glenn Torrey, East European Monographs,
Boulder, 1987, p. 5.
6. I.G. Duca, Memorii, vol. III, R`zboiul,
partea I (1916-1917), edi]ie [i indice de
Stelian Neagoe, Editura Machiavelli,
Bucure[ti, 2004, p.197.
7. Constantin Argetoianu, Pentru cei de
mâine. Amintiri din vremea celor de ieri,
volumul al III-lea. Partea a V-a (1916-1917),
edi]ie [i indice adnotat de Stelian Neagoe,
Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 186.
8. Jean Noel Grandhomme, Le general
Berthelot et l’action de la France en
Roumanie et en Russie Meridionale, Chateau
de Vincennes, 1999, p. 509.
9. Glenn Torrey, Armata revolu]ionar`
rus` [i România. 1917, traducere Dana
Constantin, Adrian Pandea, Editura Militar`,
Bucure[ti, 2005, p. 15.
10. A.A. Mosolov, op.cit., p. 142.
11. Arhivele Militare Române (în
continuare se va cita A.M.R.), fond Armata 2,
dosar nr. 74, f. 37.
12. Octavian C. T`sl`uanu, Din vârtejul
r`zboiului, vol 2. Sub flamurile na]ionale,
edi]ie îngrijit` de Gelu Voican Voiculescu,
Editura Rao, Bucure[ti, 2001, p. 237.
13. Ibidem, p. 240.
14. Neculai Moghior, Ion D`nil`, Leonida
Moise, Ferdinand. Cuvânt pentru întregirea
neamului românesc, Editura Metropol, 1994,
p. 127-128.
15. Ibidem, p. 129.
16. General Henri Berthelot and
Romania, Mémoires et Correspondances.
1916-1919..., p. 71.
17. Octavian C. T`sl`uanu, op.cit., p.
310.
18. Contele de Saint-Aulaire, op.cit., p.
150-151.
19. I.G. Duca, op.cit., vol. IV, p. 16-18;
General Henri Berthelot and Romania ..., p.
122-123; Jean Noëll Grandhomme, op.cit., p.
575-582.
20. A.M.R., fond 2, dosar nr. 3, f.83.
anume rezerv`. Armata român` a fost supus` unor noi
încerc`ri [i dup` încheirea r`zboiului, desf`[urând
adev`rate r`zboaie atât la Apus, cu bol[evicii lui Bela Kun,
cât [i la r`s`rit, cu deta[amentele Cominternului. Nici în acei
ani, 1919-1920, armata român` nu s-a contaminat de virusul
revolu]ionar, de[i agita]iile din ]ar` pe aceast` tem` nu erau
de loc de neglijat.
S` nu uit`m [i un alt fapt important în contextul acestei
dezbateri. La sfâr[itul conflagra]iei, Anglia [i Fran]a au
intervenit în lupta împotriva bol[evismului, prin trimiterea
unor unit`]i militare în sudul Rusiei. Pur [i simplu, aceste
unit`]i [i-au pierdut capacitatea combativ`, militarii francezi
refuzând s` lupte departe de patria lor, în condi]iile în care
camarazii lor din Hexagon puneau baionetele în cui.
„Cumin]enia” soldatului român în vârtejul prefacerilor
radicale din aceast` parte a continentului european în partea
final` a primei conflagra]ii mondiale este, f`r` îndoial`, un
subiect insuficient cercetat în istoriografia militar`
româneasc` a ultimelor decenii. La 90 de ani distan]` de la
sfâr[itul marelui r`zboi, La Grande Guerre cum mai este
cunoscut în istoriografia occidental`, el merit` rememorat, cu
speran]` c` investiga]ii ulterioare vor l`rgi perspectiva
în]elegerii noastre.
21. Ibidem, f. 293.
22. Ibidem, f. 79.
23. General Henri Berthelot and Romania
..., p. 112.
24. Ibidem, f. 114.
25. Apud General Jean Delmas,
Problemele logistice ale Armatei Române [i
sprijinul francez 1916-1917, în Général H.M.
Berthelot. 80 ans après la Mission Française
en Roumanie..., p. 37.
26. Jean-Noël Grandhomme, op.cit., p.
586-587.
27. I.G. Duca, op.cit., p. 69.
28. Locotenent-colonel Alexandru
Ioani]iu, R`zboiul României, vol. 2, Tipografia
Geniului, Bucure[ti, f.a., p. 365-366.
29. Glenn Torrey, Armata revolu]ionar`
rus` [i România..., p. 94-96.
30. A.M.R., fond Armata 2, dosar nr. 181,
f. 42.
31. Detalii în Constantin Kiri]escu, Istoria
r`zboiului pentru întregirea României. 1916-
1919, vol. II, Editura Didactic` [i
Enciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 207-216.
32. Rela]iile româno-sovietice. Documente,
vol. I. 1917-1934, Editura Enciclopedic`,
Bucure[ti, 1999, p. 7; nota lui Tro]ki, din 16/29
decembrie 1917, c`tre Constantin Diamandy.
33. Ibidem, f. 9-10.
34. Constantin Argetoianu, op.cit.,
volumul al IV-lea, partea a V-a (1917-1918),
Humanitas, Bucure[ti, 1993, p. 63.
1917-1918. About the "obedience" of Romanian soldier during revolutionary times
The well-known analyst and military historian, Petre Otu
Ph. D. proposes us an original subject: keeping the Romanian
army's unity of action and of command between the
bourgeois-democratic revolution from February-March and
the Bolshevik one from October-November. Romania was so
close to communization, having a part from the territory
occupied by the Central Powers and the most powerful ally
(Russian Empire) facing growing social unrest.
4 (42) 2008 document

L
a propunerea ministrului de r`zboi, prin Înaltul Decret nr.
1524 din 28 martie/10 aprilie 1895, Carol I a înfiin]at
Divizia de Cavalerie Independent` (de Ro[iori) 1 .
Comandant al diviziei a fost numit generalul de brigad`
B`icoianu Sergiu, care în acela[i timp de]inea [i func]ia de
inspector general al cavaleriei (Ordinul M.St.M. nr. 1200 din 22
iulie 1895) 2 .
Iat` dislocarea [i comandan]ii unit`]ilor diviziei imediat
dup` înfiin]are: Comandamentul Diviziei la Bucure[ti
comandat` de generalul B`icoianu Sergiu; Brigada 1 Ro[iori la
Tecuci, comandat` de generalul de brigad` Solomon Dimitrie,
avea în compunere Regimentul 1 Ro[iori la Tecuci, comandat
de colonelul V`leanu Dimitrie, Regimentul 2 Ro[iori la Bârlad,
comandat de colonelul Baldovin Niculae [i Regimentul 3
Ro[iori la Tecuci, comandat de colonelul
Alexandrescu Nicolae. Brigada 2 Ro[iori la
Gala]i, comandat` de generalul de brigad`
Candiano Popescu, avea în compunere
Regimentul 4 Ro[iori la Bucure[ti comandat
de Alte]a Sa Regal` Principele colonel
Ferdinand; Regimentul 5 Ro[iori la Roman,
comandat de Potbriand Scarlat, [i
Regimentul 6 Ro[iori la Gala]i, comandat
de colonelul Corl`tescu Constantin.
Disloc`rile ini]iale ale unit`]ilor
componente au suferit mult` vreme
modific`ri în func]ie de necesit`]ile impuse
de reorganiz`rile [i readapt`rile succesive
ale organismului militar.
Constrângerile bugetare, care au
întârziat formarea diviziei ca unitate militar`
la pace, persistând, la care se mai adaug`
[i alte motive func]ionale, au determinat renun]area, în anul
1897, la forma de organizare a cavaleriei permanente
adoptat` în anul 1895. C`ut`rile pentru g`sirea celor mai
eficiente forme de organizare au continuat [i în perioada
1897-1913. Începutul acestui secol a fost marcat de c`ut`ri,
redisloc`ri, resubordon`ri, toate în ideea de a spori cât mai
mult eficien]a în conducere [i ac]iune a cavaleriei.
Legea de organizare a puterii armate din 1908, cât [i cea
din 1910, au preconizat restructurarea [i reorganizarea întregii
cavalerii. În acest sens, regimentele de ro[iori au fost
repartizate brig`zilor de cavalerie care au fost [i renumerotate.
În anul 1911 se efectueaz` o nou` reorganizare prin care cele
10 regimente de c`l`ra[i au fost împ`r]ite în 5 brig`zi,
subordonate câte una celor 5 corpuri de armat`, cu
numerotarea corespunz`toare de la 1 la 5. În anul 1913 avea
s` fie reînfiin]at` Divizia 1 Cavalerie în baza Înaltului Decret nr.
4609 din 20 iunie 1913 (prin care se ordona mobilizarea
armatei în vederea particip`rii României în cel de-al doilea
R`zboi Balcanic), având în subordine Brig`zile 6,7 [i 8
Ro[iori 3 .
studii/documente
Ac]iunile Diviziei 1 Cavalerie
pe timpul desf`[ur`rii ac]iunilor de lupt`
din cadrul Primului R`zboi Mondial
document 2008 4 (42)
Locotenent-colonel drd. Daniel {TEFAN
Centrul Intermediar de Arhiv` al Statului Major al For]elor Terestre
”
Progresele se v`d zilnic [i to]i
str`inii ne admir` [i nu le vine
s` cread` ochilor c` într-un
r`stimp atât de scurt, cu
mijloace a[a reduse, s` se
ob]in` rezultate a[a frumoase.
Solda]ii no[tri [...], în condi]ii
mai mult decât defavorabile,
au luptat cu un du[man de
zece ori superior
Trei ani mai târziu, respectiv în data de 3/16 august 1916,
unit`]ile subordonate Diviziei, prin Ordinul Secret nr. 2230 al
Marelui Stat Major, au fost dislocate în vederea manevrelor
în zona din jurul ora[ului Alexandria.
Scoaterea diviziei în avans, aproape cu dou` s`pt`mâni,
într-o zon` care va fi ulterior [i zona de mobilizare cât [i de
responsabilitate, se înscria în [irul m`surilor preventive luate
de statul român înaintea declar`rii st`rii de r`zboi cu Puterile
Centrale.
La 14/27 august, orele 22.00, când s-a declarat starea de
r`zboi cu Austro-Ungaria, concomitent cu trecerea la
mobilizarea întregii armate, divizia avea urm`toarea
structur`: Cartierul diviziei, comandantul diviziei fiind
generalul de brigad` Her`scu Ioan, iar [ef de stat major
maiorul Botez Diculescu Ioan; Brigada 1
Ro[iori cu Regimentul 1 Ro[iori [i
Regimentul 10 Ro[iori; Brigada 2 Ro[iori
cu Regimentul 4 Ro[iori [i Regimentul 9
Ro[iori; Brigada 3 Ro[iori cu Regimentul 5
Ro[iori [i Regimentul 3 C`l`ra[i4 .
Divizia a mai luat în subordine [i
„Deta[amentul colonel Stoica”, Regimentul
10 C`l`ra[i, precum [i toate trupele din
garnizoana Alexandria. La rândul ei, divizia
se subordona Corpului 6 Armat` din cadrul
Armatei a 3-a român`, constituind
împreun` cu Diviziile 16,18 Infanterie [i
Brigada 2 C`l`ra[i „Grupul Central” 5 .
Pentru îndeplinirea misiunii de ap`rare
la frontiera sudic`, comandamentul
românesc a organizat trei grup`ri de for]e.
Divizia 1 Cavalerie împreun` cu Divizia 18
Infanterie formau „Grupul Central”, dispus între Turnu
M`gurele, exclusiv Turtucaia. În aceast` situa]ie, divizia a
primit misiunea s` execute acoperirea Dun`rii între Ro[iori
de Vede, satul Bujor inclusiv, interzicând orice debarcare sau
p`trundere inamic` în sectorul s`u, constituindu-se în
„Subgrupul de acoperire Alexandria”. La 5/18 septembrie
diviziei i s-a fixat ca sector de supraveghere por]iunea de
teren cuprins` între râurile Olt [i Vedea.
Între timp, peste Dun`re, continuau duelurile de artilerie
între Divizionul 1 Artilerie C`l`rea]` [i artileri[tii inamici din
zona Sistov. Acum au fost înregistrate primele jertfe din
rândul osta[ilor diviziei în R`zboiul Reîntregirii. A c`zut eroic
la datorie sublocotenentul în rezerv` V\rnav S. Petre
împreun` cu un sergent [i doi solda]i. Printre r`ni]i s-au aflat
un sergent, un caporal [i 6 osta[i6 ”
.
Datorit` contraofensivei germano-austro-ungar` în
Transilvania, fapt ce a limitat capacitatea de manevr` a
armatei române determinând-o la retrageri strategice, nici
Divizia 1 Cavalerie nu a avut libertatea opera]ional`,
limitându-se doar la câteva manevre, dintre care amintim pe
Generalul Constantin G`v`nescu
29

studii/documente
Cavalerist rrom#n uucis \\mpreun`` ccu ccalul ss``u
cea din ziua de 19 septembrie, când au fost trimise la
Gostinari dou` baterii de artilerie c`l`rea]`, pentru a participa
la distrugerea unor monitoare austriece pe Dun`re.
Din ziua de 20 septembrie/2 octombrie [i pân` la 22
septembrie/4 octombrie, întreaga divizie a cantonat la
Gostinari, de unde a primit ordin s` revin` la misiuni de
acoperire a Dun`rii, între Mosti[tea [i Gura Oltului 7 .
La 11 octombrie, Grupul Ap`r`rii Dun`rii, prin Ordinul Nr.
986, stabile[te definitiv dispozitivul trupelor în frontul cuprins
între Olt [i Mosti[tea, zon` ce a fost împ`r]it` în trei sectoare
astfel: Sectorul „Zimnicea”, de la gura Oltului pân` la satul
Arsache, unde se aflau destinate urm`toarele for]e: Brigada
3 Ro[iori, Divizionul 1 Artilerie C`l`rea]`, Divizionul
Mitraliere, Compania Cicli[ti; Sectorul „Giurgiu”, de la
Arsanache pân` la Gostinu, [i Sectorul „Olteni]a”, de la
Gostinu pân` la Mân`stirea, unde se g`sea pentru ap`rare
Brigada 2 Ro[iori. Cartierul diviziei, Brigada 1 Ro[iori [i
serviciile diviziei erau dispuse la Dr`g`ne[ti [i în împrejurimi 8 .
Ca urmare a spargerii frontului ap`r`rii române[ti pe
Valea Jiului, divizia a primit ordin pe 5/18 noiembrie, de a se
deplasa urgent spre vest pentru acoperirea retragerii trupelor
române. Marea unitate a executat mar[uri de noapte, pe un
timp nefavorabil, ninsoare, pe itinerariul Alexandria, Buzescu,
Plosca, Ro[iorii de Vede, Cr`ciunenii de Jos, D`neasa,
Mih`ie[tii de Sus, Poiana, J`rc`le[ti, Arpaida. Comandantul
diviziei trebuia urgent s` ia leg`tura cu comandantul Armatei
1 Române (Cartierul la Slatina), pentru a se pune de acord
privind misiunile ulterioare. Leg`tura a fost stabilit` la ora
20.00, comunicându-se cu aceast` ocazie faptul c`, în
Oltenia inamicul, având for]e de aproximativ patru divizii de
infanterie [i una de cavalerie, se g`se[te în urm`rirea for]elor
române. Existau informa]ii c` deja unit`]ile române au fost
ajunse în raza localit`]ii Filia[i.
Brigada 1 Ro[iori a fost dirijat` c`tre Bal[ pentru a
proteja trupele de pe Jiu care se retr`geau, iar Brigada 2
Ro[iori spre Dobrosloveni, pentru a supraveghea [i proteja
direc]ia Craiova, Caracal, Stoiene[ti. Cartierul diviziei a fost
stabilit în ora[ul Caracal 9 . Pe 7 noiembrie a fost pus` sub
ordinele diviziei [i Brigada 4 Ro[iori, care pe data de 8
noiembrie a executat cercetarea zonei cuprinse între Bal[,
Slatina, Dr`g`ne[ti, Valea Mare [i Cerna.
În aceste zile trupele din subordinea diviziei au f`cut
eforturi eroice în îndeplinirea misiunilor primite pentru
st`vilirea înaint`rii du[manului, sfidând superioritatea
numeric` a acestuia. Un exemplu elocvent în acest sens îl
30
constituie [arja de cavalerie de la
Rob`ne[ti executat` de Brigada 2
Ro[iori în ziua de 10/23 noiembrie
1916 10 .
Presiunea tot mai mare a
inamicului a determinat abandonarea
pozi]iilor [i retragerea strategic` pe
noile aliniamente, spre est, Divizia 1
Cavalerie fiind angajat` în noi b`t`lii.
Ac]iunile desf`[urate de divizie în
aceast` faz` se înscriu în dramatica
încle[tare intrat` în istorie sub
denumirea de „B`t`lia Bucure[tilor”.
Brigada 4 Ro[iori comandat` de
colonelul Rusescu Gheorghe, a reu[it
s`-[i adune toate trupele din
subordine [i începând din ziua de 11
noiembrie, s-a pus la dispozi]ia
diviziei, care între timp î[i mutase
punctul de comand` la B`lteni.
În contextul constituirii grup`rii de
manevr` pentru executarea loviturii
asupra flancului stâng al for]elor „Grupului Kosch”, conform
concep]iei generalului Prezan, diviziei îi revenea misiunea
asigur`rii flancului stâng al Diviziei 2/5 Infanterie, care opera
asupra flancului trupelor agresoare din „Grupul Kosch” 11 .
Misiunea aceasta a fost executat` de c`tre for]ele Brig`zii 1
Ro[iori, iar cu celelalte for]e din subordine au fost
desf`[urate lupte dârze de ap`rare pe aliniamente succesive
pentru întârzierea p`trunderii inamicului spre capital`.
La începutul acestei faze, divizia se g`sea într-o situa]ie
de neinvidiat, ea fiind prins` între cele dou` divizii de
cavalerie ale Corpului „von Schmetow”, care reu[iser` s`
penetreze cu majoritatea for]elor la est de râul Olt. În cursul
zilei de 11/24 noiembrie generalul Prezan a ordonat
întrunirea diviziei [i executarea unui atac pentru ziua de
12/25 noiembrie în flancul [i în spatele trupelor inamice care
înaintau spre Ro[iorii de Vede. În ordin se preciza c` divizia
trebuie s` intervin` cu orice pre] pentru interzicerea înaint`rii
inamicului c`tre Ro[iorii de Vede [i Coste[ti, ocupând în
prim` urgen]` o pozi]ie de ap`rare în flancul stâng al Diviziei
1/17 Infanterie, permi]ând astfel Diviziei 2/5 Infanterie s`
opereze la est de Olt pe frontul Slatina, T`slui, Ipote[ti de
Olt 12 .
În ziua de 12/25 noiembrie 1916, la orele 7.00, Cartierul
diviziei a fost dislocat din B`lteni. Primindu-se [tirea c`
localitatea Stoic`ne[ti [i P`durea Alim`ne[ti erau deja
ocupate de inamic, comandantul diviziei a hot`rât s` atace
cu Brigada 4 Ro[iori, sus]inut` de Brigada 2 Ro[iori.
Regimentul 4 Ro[iori a fost trimis spre P`durea F`cara,
iar Regimentul 9 Ro[iori în localitatea Izvoarele Alim`ne[ti,
pentru ca astfel s` se supravegheze direc]ia B`l`ne[ti,
Comani, Dr`g`ne[ti. Brigada 4 Ro[iori a trecut la atac pe
direc]ia Stoic`ne[ti, ocupând un aliniament c`lare pe
[oseaua Izvoarele Alim`ne[ti, Stoic`ne[ti, Valea Curatur`,
Pu]ul lui Breazu, pân` la M`gura Mare. Artileria s-a dispus
înapoia aliniamentului Valea Curatur`. Cavaleria desc`lecat`
a inamicului care ocupa satul Stoic`ne[ti, a deschis un intens
foc de artilerie [i mitraliere asupra trupelor române[ti.
Patrulele [i recunoa[terile trimise au descoperit [i alte trupe
inamice înspre Coman [i Dr`g`ne[ti. Prin aceast` ac]iune sa
reu[it s` fie prevenit` ruperea diviziei [i chiar încercuirea
lor.
În aceast` situa]ie, la ora 12.00 a fost dat ordinul pentru
ruperea luptei, înainte de angajarea for]elor 13 [i s-a încercat
regruparea for]elor la Alim`ne[ti, lucru care nu a putut fi
realizat datorit` presiunii inamicului. S-a continuat retragerea
4 (42) 2008 document

pe direc]ii deosebite prin zona B`rc`ne[ti [i Greci. Pentru
men]inerea contactului cu inamicul între Alim`ne[ti [i Ipote[ti
de Olt, a fost l`sat` o ariergard` de dou` escadroane din
Regimentul 9 Ro[iori. A fost continuat mar[ul spre Tâmpeni,
cu inten]ia de a se stabili cantonament de noapte în zona
Mierle[ti, {erb`ne[ti, Tâmpeni. Leg`turile cu e[aloanele
superioare [i cu vecinii erau total întrerupte datorit` faptului
c` liniile telefonice erau distruse. Deoarece s-a aflat, prin
echipele de cercetare [i recunoa[tere trimise înainte [i pe
flancuri, c` [i localitatea Greci este ocupat` de inamic,
comandantul diviziei a fost nevoit pentru a doua oar` s`-[i
schimbe inten]iile de stabilire a raionului de odihn` în acea
zon`. S-a reu[it îns` câteva ore de odihn` în urm`toarele
localit`]i: Cartierul diviziei la Potcoava, Brigada 1 Ro[iori la
Sine[ti, Brigada 2 Ro[iori la Falcoeni, Brigada 4 Ro[iori la
Buze[ti.
În ziua de 13/26 noiembrie s-a primit Ordinul de opera]ii
nr.1 al „Corpului general Prezan”, prin care diviziei i se
ordona s` coopereze cu Divizia 2/5 Infanterie [i s` atace
coloanele inamicului care se îndreptau spre Alexandria. Se
ordona de asemenea, s` fie ]inut` leg`tura strâns` cu
„Grupul Ap`r`rii Dun`rii” [i s` fie în permanen]` men]inut
contactul cu inamicul. Datorit` complic`rii situa]iei, divizia a
primit ordin ulterior s` apere retragerea Diviziei 1/17
Infanterie. Pentru aceasta trebuia s` treac` la ap`rare pe
malul drept al pârâului Plapcea din dreptul satului B`l]a]i
pân` la confluen]a pârâului cu râul Vedea. Dup` ocuparea
pozi]iei la ora 12.00, s-a descoperit c` o coloan` inamic`,
format` din dou` regimente, se deplasa la flancul diviziei, din
dreptul satului B`lteni spre Pu]ul lui Mihalcea. Peste 45 de
minute se profila clar pericolul realiz`rii încercuirii for]elor
diviziei. Comandantul diviziei, pentru salvarea trupelor sale [i
în fa]a superiorit`]ii covâr[itoare a inamicului, a fost nevoit
înc` o dat` s` dea ordin de retragere [i ocuparea altei pozi]ii
de rezisten]`, care oferea mai multe garan]ii pentru
îndeplinirea misiunii primite14 .
Datorit` condi]iilor meteo (cre[terea nivelului apelor în
bazinul inferior al Oltului), cât [i a întârzierii echipajelor de
poduri germane, for]ele principale ale „Grupului Kuhne” au
fost întârziate în trecerea lor peste râul Olt. În aceste condi]ii
favorabile, Divizia 1 Cavalerie a reu[it în cele din urm` s`
acopere retragerea Diviziei 1/17 Infanterie, dup` care în
noaptea de 14/27-15/28 noiembrie s-a dispus în zona
M`gura Ciobanul, Martalogi15 .
A doua zi, la orele 15.30, s-a primit
ordin ca divizia s` ia contact cu inamicul în
zona c`ii ferate Pite[ti-Slatina [i Pite[ti-
Alexandria. Au fost trimise patrule de
recunoa[tere în aceste direc]ii. Situa]ia
frontului s-a complicat prin faptul c`
inamicul trecuse Dun`rea pe la Zimnicea.
Pentru a nu l`sa aceste for]e inamice s`
fac` jonc]iunea cu cele din Oltenia, se
impunea imperios ca for]ele din cadrul
Armatei 1 român` s` ]in` cât mai mult în
loc trupele inamice din fa]a lor.
Divizia a intrat în subordinea Armatei 1
român` [i s-a oprit în regiunea Izvorul de
Sus, Porc`reni, Slobozia, Tr`znitu,
T`t`re[ti, cartierul fiind stabilit la Izvorul de
Sus. Misiunea principal` consta în
organizarea unei pozi]ii de rezisten]`,
concomitent cu preluarea în vederea
cercet`rii a întregii zone cuprinse între
Slatina [i Alexandria16 . For]ele inamice
erau îns` net superioare. La 16/29
noiembrie, Brigada 1 Ro[iori a angajat
document 2008 4 (42)
studii/documente
lupta cu trupe de cavalerie austro-germane în zona Sili[tea-
Gume[ti, Râca, P`durea Bucovul. Brigada 4 Ro[iori a fost
nevoit` s` angajeze [i ea lupta cu cavaleria inamic` în zona
P`durea Ciol`neasa reu[ind s` opreasc` înaintarea
acesteia. Compania cicli[ti a luptat eroic în zona localit`]ii
Izvoarele, asigurând astfel retragerea Diviziei 1 Cavalerie în
fa]a ofensivei puternice a inamicului 17 .
La 17/30 noiembrie, la Cartierul diviziei din Izvorul de Sus
s-a primit ordin pentru organizarea unei rezisten]e în zona
Moz`ceni. Aici Brigada 1 Ro[iori a atacat infanteria inamic`,
îns` din lips` de muni]ie a fost silit` s` se retrag` sub
presiunea inamicului. Brigada 4 Ro[iori a fost atacat` de
trupe inamice lâng` localitatea {tefan cel Mare [i cu artileria
lâng` Moz`ceni. Brigada prins` la mijloc a fost nevoit` s` se
retrag` spre Fierbin]i.
Neavând posibilit`]i pentru desf`[urarea unor ac]iuni mai
penetrante, divizia a supravegheat activitatea inamicului din
raionul Moz`ceni, Slobozia, Fierbin]i. În ziua urm`toare
l`sând patru escadroane pe pozi]ie, trupele diviziei s-au
retras în cantonament la Vi[ina, pentru a scoate majoritatea
trupelor de sub efectul tragerilor de artilerie inamice. La ora
11.00 s-a primit ordinul prin care divizia trebuia s` treac` la
ocuparea satelor {elaru [i Fierbin]i. Comandantul diviziei a
grupat grosul for]elor în P`durea Vi[ina pentru a trece la atac
în ziua de 19 noiembrie/2 decembrie.
Atacul planificat nu a putut fi desf`[urat deoarece
inamicul, cu for]e superioare, la ora 10.00 a atacat din
direc]ia Fierbin]i, Glogoveanu [i Aduna]ii Stirpeni, reu[ind s`
ajung` la 1200 metri în fa]a pozi]iilor de tragere ale artileriei
noastre, obligând Comandamentul diviziei s` retrag`
elementele înaintate [i artileria diviziei.
Divizia a r`mas cantonat` în zona localit`]ii Greci, luând
m`suri pentru ap`rarea podului de la Ione[ti – Greci,
asigurând totodat` flancul stâng al trupelor Armatei 1-a
române 18 .
În noaptea de 19/20 noiembrie, divizia a executat un
mar[ pe direc]ia Podul G`ie[ti, M`t`saru, Titu, Cornet,
Con]e[ti, pentru ca împreun` cu Divizia 10 Infanterie [i dou`
batalioane din Divizia 3 Infanterie din rezerva armatei, s`
organizeze ap`rarea în sectorul Tuni[ani, Serdarul. Mar[ul a
fost executat în condi]ii foarte grele. Ninsoarea abundent` a
blocat drumul, iar trupele dezorientate nu nimereau [oseaua
Titu-Pite[ti. Dispozitivul diviziei a fost frac]ionat în dou` [i nu
Aici [i \n pagina urm`toare, imagini cu Regimentul 10 Ro[iori, aflat la Budapesta, \n 1919
31

studii/documente
a mai putut fi ref`cut decât dup` ce a ajuns în localitatea
Brani[te. Regimentul 6 Ro[iori, în diminea]a zilei de 20
noiembrie/3 decembrie, a înfruntat cu curaj un num`r
cople[itor de inamici, încercând s` ocupe localit`]ile Serdarul
[i apoi Lungule]ul. Misiunea îns` nu a reu[it.
Armata 1 român`, în fa]a superiorit`]ii inamicului, a dat
ordinele prin care se dorea ca divizia s` duc` lupte pe
aliniamente intermediare pentru protejarea ac]iunii
celorlalte trupe române[ti 19 .
În concluzie, se poate sublinia c`, de[i ofensiva
româneasc` declan[at` la 17/30 noiembrie de c`tre
„Grupul general Prezan”, la început p`rea s` aduc` un
succes hot`râtor în favoarea trupelor române, Divizia 217
german` fiind aproape încercuit`, totu[i datorit` unui
concurs nefericit de împrejur`ri, comandamentul german
cunoscând inten]iile trupelor române[ti a p`truns în
intervalul creat între Armata 1 român` [i „Grupul de
manevr`”, care a început s` fie amenin]at de pericolul
încercuirii. În aceste condi]ii, diviziile „Grupului de manevr`”
au fost nevoite s` se retrag` spre Neajlov.
Dup` 20 noiembrie/3 decembrie 1916, dându-se ordinul
general de retragere, opera]iunile desf`[urate de divizie au
intrat într-o nou` faz`, în care misiunea principal` a constat
în acoperirea [i protejarea retragerii trupelor române[ti spre
est. Retragerea [i luptele de ariergard` s-au desf`[urat în
condi]ii foarte dificile. La condi]iile de ordin moral s-au
ad`ugat greut`]ile materiale [i cele climaterice. În urma
trupelor, subunit`]ile speciale distrugeau tot ce puteau fi de
folos inamicului (poduri, drumuri, c`i ferate, silozuri de
cereale).
În ziua de 21 noiembrie/4 decembrie la ora 7.30, Divizia
1 Cavalerie a p`r`sit raionul Slobozia, Coco[ul [i a
executat mar[ul prin Viezure[ti la Cre]u, apoi la P`durea
Cioc`ne[ti unde, împreun` cu „Deta[amentul locotenentcolonel
Davidoglu”, a ocupat o pozi]ie de rezisten]`. Au fost
trimise for]e în direc]ii diferite pentru a ]ine cât mai mult
inamicul în loc. Grosul for]elor diviziei erau cantonate la
Crevedia de Jos. Seara, inamicul a atacat cu violen]` la
Cioc`ne[ti, îns` s-a reu[it respingerea lui. În ziua
urm`toare, Brigada 4 Ro[iori [i-a dispus for]ele de ap`rare
la Crevedia de Jos [i Crevedia de Sus, în scopul întârzierii
p`trunderii inamicului pe valea Colentinei [i de a împiedica
distrugerea podurilor din sectorul s`u de responsabilitate.
Inamicul a atacat cu for]e superioare dinspre Cioc`ne[ti [i
32
F`lcoianu, aruncând în lupt` subunit`]i
în num`r din ce în ce mai mare sprijinite
de artilerie. Divizia 1 Cavalerie rezista
pe pozi]ii din ce în ce mai greu, iar la
ora 17.00 a fost silit` s` se retrag` spre
raionul Cucioc, unde, dup` ora 20.00, [ia
cantonat trupele.
La 23 noiembrie/5 decembrie divizia
se afla la S`ftica unde a ajuns în jurul
orelor 9.00. Unit`]ile subordonate au
ocupat pozi]ii la vest de P`durea
Corbeanca, Nechea, sud P`durea
Dumitre[ti, echipele de recunoa[tere
fiind trimise spre Buftea. Inamicul
urm`rind divizia, a introdus în lupt` noi
for]e [i a reu[it s` ocupe localit`]ile
Nechea [i Corbeanca. Divizia 1
Cavalerie a executat un contraatac [i a
reu[it s` reocupe cele dou` sate pân`
la orele 19.00. La orele 21.00 îns`, s-a
primit ordin de retragere, divizia reu[ind
s` ajung` în cursul nop]ii în raza
localit`]ii B`lde[ti 20 .
În seara zilei de 24 noiembrie, divizia a primit ordin s`
se „lege” cu flancul drept al „Grupului Ap`r`rii Dun`rii”,
cercetând în special zonele Bojoieni, Otopeni [i Fierbin]ii
de Sus, Moara Domneasc`. Divizia îns`, nu va putea
executa acest ordin, datorit` schimb`rilor bru[te de situa]ie.
Astfel, Armata 1 român` a emis un ordin la 25 noiembrie/8
decembrie, prin care se ar`ta c` divizia trebuia s` se
retrag` spre C`lcîile. Ordinul a fost executat astfel încât la
26 noiembrie/9 decembrie divizia ocupase raionul ordonat,
luând în subordine [i elemente din Divizia 10 Infanterie.
La 28 noiembrie/11 decembrie s-a executat un mar[ de
retragere spre Ciorani. Mar[ul a fost greu din cauza
drumului desfundat, datorit` ploilor c`zute f`r` oprire în
ultimele zile. În cele din urm` a fost organizat
cantonamentul la Mih`ile[ti. Aici s-a prezentat [i c`pitanul
rus Cerard din cadrul statului major al Corpului de
Cavalerie rus „General Keiller”, care era îns`rcinat s` fie
ofi]er de leg`tur` cu trupele române. În contextul în care
Armata 1 român` a fost puternic atacat`, Divizia 1
Cavalerie a trecut la ap`rare în stânga Diviziei 11/17
Infanterie pe aliniamentul Gr`di[tea, Bolde[ti.
Comandamentul [i Cartierul diviziei au fost dispuse în zona
localit`]ii Dalbanu, unde a fost stabilit` leg`tura cu „Grupul
general Istrati”.
Pe data de 29 noiembrie/12 decembrie, în urma unui
atac puternic, inamicul a reu[it s` ocupe pozi]iile de la
Bolde[ti. În ciuda acestor condi]ii, Regimentul 1 Ro[iori a
reu[it s`-[i consolideze pozi]ia de ap`rare de la Glodinul
S`rat [i s` refac` leg`tura între Divizia 11/17 Infanterie [i
„Grupul general Istrati”.
Pe data de 30 noiembrie/13 decembrie 1916, Brigada 2
Ro[iori a fost deta[at` la dispozi]ia Diviziei a 2-a Cavalerie.
În aceea[i zi s-a ordonat ca divizia împreun` cu „Grupul
general Istrati” s` atace din flanc trupele inamice din fa]a
Armatei a 1-a român`. Aceast` ac]iune, datorit` situa]iei
grele a frontului, a fost contramandat`, divizia cantonânduse
la Gheraseni. În zilele urm`toare, divizia a executat un
mar[, aflându-se pe data de 3/16 decembrie în zona
Slobozia, Mih`lceni, Cior`[ti, Salcia Nou`, Salcia Veche.
Pe data de 4/17 decembrie, marea unitate se afla în zona
localit`]ilor N`moloasa, Ive[ti, Umbr`re[ti, reu[ind s`
treac` la nord de linia de ap`rare a Siretului. În acest fel sa
încheiat campania din 1916 – o campanie dureroas`. În
ciuda umilitoarei retrageri, datorit` superiorit`]ii inamicului
4 (42) 2008 document

în for]e [i mijloace, credin]a în izbânda final` nu a disp`rut
din sufletele cavaleri[tilor care luaser` parte la lupte.
Mar[ul lung [i greu, at#t din cauza demoraliz`rii, cât [i a
unor condi]ii deosebit de grele, s-a desf`[urat între 4-16
decembrie 1916. Itinerariul str`b`tut : N`moloasa, Ive[ti,
Umbr`re[ti (4 decembrie), Tecuci (5 decembrie), unde s-a
cantonat în cazarma Brig`zii 4 Ro[iori. Aici la 7 decembrie,
Diviziei 1 Cavalerie i s-a comunicat zona de refacere care
era dispus` în nordul Moldovei. Pentru aceasta, divizia a
început deplasarea pe itinerariul Tecuci, Crive[ti (8
decembrie), Panticeni (9 decembrie), Vaslui (10 decembrie),
Peni (11 decembrie), Ia[i, Galata (12-15 decembrie), Târgu
Frumos (16 decembrie), R`deni (17 decembrie), St`ne[ti (18
decembrie). Pe data de 19 decembrie Divizia 1 Cavalerie se
g`sea în zona localit`]ii Dumbr`veni.
Pe data de 22 decembrie 1916 a sosit în zon` [i Brigada
3 Ro[iori, iar pe data de 23 decembrie comanda diviziei a
fost preluat` de c`tre colonelul Schina Mihail de la colonelul
Russescu Gheorghe. Începând cu ziua de 24 decembrie
1916, când în zon` se g`seau majoritatea trupelor, s-a trecut
neîntârziat la instruc]ia tactic` [i tehnic` în vederea refacerii
capacit`]ii de lupt`.
Dup` e[ecul campaniei din toamna anului 1916
autorit`]ile militare române au con[tientizat faptul c`
reorganizarea armatei era mai mult decât necesar`.
În acest proces a intrat [i Divizia 1 Cavalerie, care, din 2
ianuarie 1917, era dispus` cu majoritatea unit`]ilor sale în
zona de refacere din nordul Moldovei, în localitatea
Dumbr`veni, la circa 20 de km est Suceava. Ca prim`
m`sur` luat` în acest sens a fost numirea la comanda
diviziei a generalului de brigad` Schina Mihail, secondat ca
[ef de stat major de c`tre maiorul Alexandrescu Vasile 21 .
Prin ordinul Marelui Cartier General nr. 1909 din
23.02.1917 s-a trecut la reorganizarea cavaleriei, sub
monitorizarea atent` a ofi]erilor din misiunea militar`
francez`. Astfel, pe lâng` Comandamentul diviziei au fost
ata[a]i mai mul]i ofi]eri francezi, dintre care amintesc pe
locotenent-colonelul de Vassaigne, înlocuit mai apoi cu
c`pitanul Chevanne, înso]it de c`pitanul d’Anrat [i veterinarul
de Millet. Rezultatele acestei opera]iuni au fost în aten]ia
factorilor de r`spundere, astfel c` unit`]ile diviziei au fost
inspectate sau vizitate în numeroase rânduri: între 9-10
martie de c`tre inspectorul general al cavaleriei, generalul
Nicolae Sinescu, la 18 martie de c`tre Principele Mo[tenitor
Carol [i Regina Maria, care au vizitat [i spitalul diviziei, pe 25
martie de c`tre generalul Berthelot [i generalul Vienavi]ki din
partea Comisiei Aliate 22 .
Rezultatele acestor eforturi nu s-au l`sat a[teptate, ceea
ce l-a determinat pe generalul Constantin G`v`nescu s`
noteze, rememorând acele vremuri: „Progresele se v`d zilnic
[i to]i str`inii ne admir` [i nu le vine s` cread` ochilor c` întrun
r`stimp atât de scurt, cu mijloace a[a reduse, s` se
ob]in` rezultate a[a frumoase. Solda]ii no[tri nu se
cuno[teau c` ei erau cei care luni de zile, în condi]ii mai mult
decât defavorabile, au luptat cu un du[man de zece ori
superior” 23 .
Îns` unde în alt` parte decât pe front, în confruntarea
direct` cu inamicul, puteau fi apreciate [i evaluate aceste
progrese.
Astfel, dislocate în zona Adjud – Sascut, unit`]ile Diviziei
1 Cavalerie s-au deplasat la Covod, preg`tindu-se a intra în
dispozitivul de lupt`, astfel c` la 20 iulie 1917 toate trupele
erau cu efectivele complete în zonele ordonate. Patru zile
mai târziu, tuturor li s-a citit mobilizatorul ordin de zi, din 23
iulie 1917, al Regelui Ferdinand I:
„Scumpii mei osta[i! Mult a[teptata zi a sosit. Când dup`
luni de repaus [i de refacere, iar`[i pute]i s` ar`ta]i
document 2008 4 (42)
du[manului vitejia româneasc` a str`bunilor vo[tri. S-a dat
ordin de ofensiv` pe întregul front [i împreun` cu frontul
nostru [i fronturile vecine vor porni la atac. Ochii tuturor sunt
a]inti]i asupra noastr`. În vitejia noastr` toat` suflarea
româneasc` [i-a pus n`dejdea [i credin]a noastr`
nestr`mutat` în victorie. Nu e decât o singur` lozinc`: ori
birui]i, ori moarte de erou” 24 .
Momentul încle[t`rii nu s-a l`sat prea mult a[teptat.
Declan[ând ofensiva, încurajat de succesele primelor
opera]iuni din ziua de 10 august, inamicul s-a preg`tit s` dea
lovitura decisiv`, concentrând noi for]e în Valea Oituzului cu
inten]ia de a for]a defileul spre a ie[i în valea deschis` a
Bogd`ne[tilor, aceasta fiind ultima lui etap` spre Trotu[. În
aceast` situa]ie, Divizia 1 Cavalerie, abia sosit` la One[ti, în
diminea]a zilei de 11 august la orele 7.00 a primit ordin de a
executa un contraatac în sectorul Vârful B`lcu]a – Vârful
Ungureanu 25 .
Cu toate acestea, c`tre orele 14.00 inamicul a reu[it s`
rup` frontul [i a început s` concentreze spre Groze[ti trupe
alpine bavareze [i luxemburgheze, la centru ei reu[ind s`
p`trund` în Groze[ti 26 . Situa]ia devenea disperat`, îns` criza
atinsese punctul culminant, deoarece din acest moment
aveau s` intre în ac]iune cavalere[tii Diviziei 1. Neadunânduse
toate trupele destinate contraatacului, Divizia 1 Cavalerie
a primit ordin de a ataca Vârful Pietrii, punct strategic în
nord-vestul localit`]ii Groze[ti. Sub puternicul tir de artilerie,
cavaleri[tii au reu[it s` p`trund` c`tre orele 19.30 în satul
Bahna, iar de aici s` ia cu asalt Dealul Stiborul, un alt punct
strategic. Opri]i la 100 de metri de tran[ee „c`pitanul
Br`ileanu ordon` atacul la baionet`. C`l`re]ii se arunc` în
iadul focurilor, hot`râ]i s` moar` sau s` înving`. Un «ura»
formidabil despic` v`zduhul. P`mântul fierbe în clocot [i în
s`rb`toarea mor]ii seceri[ul se anun]` m`nos. O grenad`
love[te [i sfâ[ie
pieptul c`pitanului
Br`ileanu Constantin.
Cu mâna crispat` pe
[uvoiul de sânge,
cade, putând rosti
înc` un «copii…
înainte!», iar în clipa
urm`toare ochii lui
r`mân de-a pururi
fixa]i în z`ri spre
inamic, p`rând c`
urm`re[te
însufle]irea care-i
poart` pe c`l`re]i
spre rândurile
vr`jma[ului” 27 . În
lupta corp la corp
inamicul a fost
înfrânt, mitralierele
amu]ind, fiind
capturate de ro[iori.
Aceea[i epopee s-a
scris [i pentru
alungarea inamicului
din satul Marginea.
Totalul pierderilor
pentru aceast` zi a
fost de 54 de mor]i,
115 r`ni]i [i 24
disp`ru]i 28 .
Îns` în zorii zilei
urm`toare, inamicul,
printr-un puternic
studii/documente
Monumentul aaflat \\n ccimitirul ddin RRo[iorii dde
VVede, \\nchinat eeroilor ddin EEscadronul 33
din RRegimentul 55 RRo[iori
33

studii/documente
contraatac, a reu[it respingerea cavaleri[tilor de pe dealul
ocupat, împingându-i pe creasta din spate, unde au rezistat
al`turi de infanteri[ti, pân` a doua zi când au fost schimba]i.
Între timp, pe frontul de la M`r`[ti, Corpul 7 Armat` nu
pierduse localitatea Panciu, ceea ce a determinat Armata a
2-a s` reia ofensiva la Oituz pentru a sc`dea presiunea la
M`r`[e[ti. În acest scop, Divizia 1 Cavalerie, înt`rit` cu
unit`]i de infanterie, a primit misiunea de a ataca spre
Sl`nic 29 .
Opera]iunea a început la orele 5.30, când dup` un
puternic bombardament de artilerie, militarii români au pornit
s` cucereasc` Dealul Casna. Dup` o vertiginoas` înaintare,
osta[ii români au fost opri]i la 100 de metri în fa]a liniilor de
sârm` ghimpat` de un violent foc de artilerie executat timp
de dou` ore. Barajul de artilerie a f`cut pr`p`d în rândurile
militarilor români. Cu toate acestea, dup` stoparea barajului
de artilerie, c`tre orele 11.00, cavaleri[tii mai îndârji]i, au
pornit din nou la atac, cucerind Dealul Casna, inamicul
retr`gându-se în dezordine. C`tre orele 20.00 ale zilei de 13
august 1917, trupele Divizia 1 Cavalerie au reu[it s`-[i ating`
obiectivul, cucerind întreaga zon` din jurul Dealului Casna 30 .
Cu aceast` ocazie, comandamentul german avea s`
constate, cu toat` am`r`ciunea, c` ofensiva de la Oituz
fusese paralizat` dup` [ase zile de lupt` foarte sângeroase.
Tot câ[tigul pe teren ob]inut pân` atunci fusese pierdut.
Îns` inamicul nu a abandonat, astfel c` în miez de
noapte, 18 spre 19 august 1917, a început un nou
bombardament, cu un maxim de intensitate c`tre orele
10.00, pentru ca la orele 12.45 s` declan[eze atacul sub
protec]ia unui foarte puternic tir de artilerie de toate calibrele.
Cu toate c` Dealul Casna a fost pierdut, multe unit`]i ale
inamicului au fost decimate, nemaiputând s` dep`[easc`
acest punct, împiedicat fiind s`-[i ating` obiectivul, îns` cu
pierderi la fel de mari [i din partea Diviziei 1 Cavalerie: 31
ofi]eri [i 743 trup` mor]i, r`ni]i [i disp`ru]i 31 .
Dealul Casna a fost recucerit în zilele urm`toare cu
sprijinul infanteri[tilor din Divizia 7 Infanterie [i cu grele jertfe
34
NOTE
1. „Monitorul Oastei”, nr. 15 din 5/17 aprilie
1895, p. 117-119.
2. Ioan Popovici, Organizarea Armatei
Române, partea a III-a, Tipografia Leon
Friedman, 1903, p. 68.
3. Centrul de Studii [i P`strare a Arhivelor
Militare Istorice, Pite[ti (în continuare se va
cita C.S.P.A.M.I.), fond Divizia 1 Cavalerie,
dosar nr. crt. 885, f. 1-3.
4. Ibidem, f. 5-9.
5. Ibidem, f. 7 bis.
6. Ibidem, f. 8 bis.
7. Ibidem, f. 9.
8. Ibidem, f. 11.
9. Ibidem, f. 15.
20. România în anii primului r`zboi
mondial, vol. I, Editura Militar`, Bucure[ti,
1 st Calvary Division has had a special destiny in history. Its
first name, given in 1895, was the Independent Calvary Division
and this unit had within its command all the permanent Calvary
structures. The King Carol I legislated its existence through the
decree no. 1524 from 28 March/10 April 1895, at the proposal
of the minister of war. The General Sergiu Baicoianu, the general
inspector of Calvary, was the commander of this unit. The
1978, p. 466-472.
31. Ibidem, p. 47.
42. Ibidem, p.472.
53. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,
dosar nr. crt. 7, p. 17-18.
64. Ibidem, f. 20.
75. *** Istoria militar` a poporului rom#n,
vol. V, Editura Militar`, Bucure[ti, 1989, p. 484.
86. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,
dosar nr.crt. 7, f. 20 bis.
97. Ibidem, f. 22.
108. Ibidem, f. 22 bis.
19. Ibidem, f. 23.
20. Ibidem, f. 24.
21. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,
dosar nr.crt. 27, p. 33-34.
22. Ibidem, f. 35.
ale cavaleri[tilor Diviziei 1 Cavalerie: doi ofi]eri (c`pitanul
Anastasiu D. Toma [i sublocotenentul Sl`tineanu
Constantin), al]ii fiind r`ni]i, iar dintre trup` au fost 19 mor]i,
49 r`ni]i [i 20 disp`ru]i 32 .
Atacurile [i contraatacurile au continuat [i în zilele
urm`toare (29-29 august 1917). Dup` câteva zile de
acalmie, inamicul a reluat ofensiva, cu scopul de a cuceri
definitiv Dealul Casna [i localitatea Groze[ti, eliberând astfel
drumul spre Trotu[. Cu toate eforturile, eroismul
cavaleri[tilor nu a permis inamicului atingerea obiectivelor
propuse 33 .
A urmat o alt` perioad` de acalmie, când fiecare tab`r`
a încercat s`-[i consolideze pozi]iile ocupate. Asta numai
pân` pe 9 septembrie 1917, când Corpul 4 Armat` a hot`rât
s` reia ofensiva pentru rectificarea frontului între Fundul
P`curi]ei – Cire[oaia – nord Sl`nic. În acest scop, Divizia 1
Cavalerie trebuia s` atace al`turi de Divizia 6 Infanterie,
dup` ce în prealabil Divizia 7 Infanterie f`cea o bre[` în
dispozitivul inamic.
Soldat cu un e[ec [i cu însemnate pierderi (trei ofi]eri, 19
osta[i mor]i, 73 de r`ni]i [i disp`ru]i [i 21 evacua]i), acest
atac avea s` fie [i ultimul dat de Divizia 1 Cavalerie, fiind
înlocuit` cu trupe de gr`niceri 34 , fiind pus` la dispozi]ia
Marelui Cartier General [i dislocat` în zona de refacere
Podul Turcului – Girbe[ti – Goge[ti 35 .
Aici, la 12 octombrie, militarilor Diviziei 1 Cavalerie li s-a
citit ordinul de zi al comandantului Armatei a 2-a, generalul
Averescu, care ar`ta: „M` achit de o adev`rat` datorie,
exprimând cele mai vii mul]umiri acestei brave divizii, care
mai cu seam` în luptele de la 29, 30 [i 31 iulie, prin vitejia ei
a putut nu numai s` opreasc` înaintarea inamicului, dar a
izbutit chiar a-l da înapoi punând st`pânire pe importanta
pozi]iune de la Casna. Atât ofi]erii întregii divizii, cât [i trupa,
s-au ridicat în tot cursul cât au stat pe front, mai presus de
orice laud`, ceea ce este o chez`[ie sigur` c` în viitor
Divizia va [ti s` ]ie sus reputa]ia cavaleriei române chiar [i
atunci când împrejur`rile o silesc a lupta ca infanteria” 36 .
23. General Constantin G`v`nescu,
Epopeea român`. R`zboiul nostru pentru
întregirea neamului, Ia[i,1918, p. 65.
24. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,
dosar nr. crt. 27, f. 38-39.
25. Ibidem, dosar nr. crt. 625, f. 20.
26. Ibidem, f. 23.
27. Ibidem, f. 24.
28. Ibidem, f. 32.
29. Ibidem, f. 25.
30. Ibidem, f. 26-27.
31. Ibidem, f. 30.
32. Ibidem, f. 33.
33. Ibidem, f. 34.
34. Ibidem, f. 36.
35. Ibidem, f. 39.
36. Ibidem, f. 43.
1 st Calvary Division actions during the First World War fights by lieutenant-colonel Daniel Stefan
division commandment was located in Bucharest, but the subordinated
units were placed in Moldova (Roman, Birlad, Tecuci,
Galati). There have been a multitude of changing within this
division along with the reorganising and readjustments made
within the military organism, but the Calvary men fulfilled their
duties during the two conflicts of the last century, and gave their
supreme sacrifice on the battle field.
4 (42) 2008 document

n cimitirul Ghencea militar, din Bucure[ti, se afl`
mormântul unuia din preo]ii care au înso]it trupele române
înc` din campania din Bulgaria, în anul 1913, Constantin
Bobulescu, „preot c`rturar, care este un înalt exemplu de
aceea ce poate face un om, dac` are pasiune pentru studiu,
pentru cultur`, pentru [tiin]`, dac` are dragoste de neamul
s`u. Via]a i-a fost simpl`, aspr`, închinat` muncii tenace
pentru studiu, pentru progresul culturii [i istoriei române[ti,
pentru cunoa[terea, cât mai am`nun]it` [i mai exact`, a
trecutului Bisericii noastre...” 1 .
Rezultatul trudei [i eforturilor preotului
Constantin Bobulescu (apreciate de
oameni de mare cultur` ai neamului –
Nicolae Iorga, G. T. Kirileanu, Vasile
Bogrea, Mihail Sadoveanu, preot
academician N. M. Popescu [.a), o
constituie atât lucr`rile edite (80 de titluri de
studii [i lucr`ri, însumând peste 2.200
pagini), cât [i arhiva sa personal` în care
se afl` lucr`ri în manuscris, între care peste
2.000 de pagini cu inscrip]ii [i însemn`ri. În
aceast` arhiv` se afl`, consemnate de
preotul Constantin Bobulescu, momente [i
evenimente, unele inedite, ale anului 1918.
Preotul Constantin Bobulescu
[i arhiva sa personal`
Preotul Constantin Bobulescu 2 , de la a c`rui trecere la cele
ve[nice se împlinesc 50 de ani la 1 decembrie a.c., este o
personalitate mai pu]in cunoscut`.
S-a n`scut la 8 mai 1882, în satul Vl`diceni, din jude]ul
Ia[i, ca fiu al preotului Ion [i al so]iei sale Elena (n`scut`
{tef`nescu). Când a r`mas orfan de tat` (la vârsta de 5 ani),
împreun` cu mama sa [i cel`lalt frate (Eugeniu-Jan, care avea
un an [i jum`tate), s-au mutat pentru un timp la Ia[i, iar peste
câ]iva ani s-au stabilit la Bucure[ti. Constantin Bobulescu [i-a
f`cut studiile elementare, secundare [i superioare la Ia[i, la
Roman [i la Bucure[ti.
Dup` absolvirea Facult`]ii de Teologie din Bucure[ti
(1907), Constantin Bobulescu a fost numit pedagog la
Seminarul Veniamin Costache, din Ia[i. În prim`vara anului
1908 s-a c`s`torit cu Elisa Stupcanu, în toamna aceluia[i an
a fost hirotonit diacon, iar ca preot la 29 iunie 1912. Atât ca
diacon, cât [i ca preot, a activat la Mitropolia din capitala
Moldovei.
În anul 1913 a fost mobilizat în cadrul Regimentului 7
Ro[iori, din Ia[i, [i a participat la campania din Bulgaria. Dup`
demobilizare, a fost numit spiritual la Seminarul Veniamin,
post pe care l-a îndeplinit timp de 8 ani. Din aceast` perioad`
dateaz` începutul muncii de adunare a inscrip]iilor [i
însemn`rilor de pe c`r]ile [i obiectele religioase de la biserici,
ini]ial din Ia[i, apoi în tot mai multe p`r]i ale ]`rii. L-a ajutat
faptul c` [tia bine limbile greac` [i slav`, fiind [i un paleograf
cu experien]`.
studii/documente
Arhiva personal` a preotului Constantin Bobulescu (1882-1954)
M`rturii cu privire la anul 1918
|
document 2008 4 (42)
”
Preotul Constantin
Bobulescu a fost un
exemplu de preot c`rturar,
care a în]eles c` un slujitor
al Bisericii î[i poate întregi
activitatea printr-o
sârguincioas` activitate
[tiin]ific`.
Colonel (r) Dumitru STAVARACHE
Membru al Comisiei Rom#ne de Istorie Militar`
În timpul r`zboiului de reîntregire, Constantin Bobulescu a
avut strânse leg`turi cu mul]i oameni de seam` refugia]i la Ia[i
din toate teritoriile române[ti; unii, între care [i Nicolae Iorga,
au locuit la el sau i-au fost adesea oaspe]i.
În anul 1922 (dup` moartea so]iei, în anul 1920), s-a
transferat la Bucure[ti; a activat la Biserica Sfânta Ecaterina,
pân` în octombrie 1924, apoi la Biserica Sfântul Nicolae-
Tabacu, pân` la sfâr[itul vie]ii. La 25 februarie 1925, un grav
accident a f`cut s`-[i piard` un picior.
Grelele încerc`ri, prin care a trecut
preotul Constantin Bobulescu (pierderea
so]iei, pierderea unui picior, cre[terea, de
unul singur, a celor doi copii – Constan]a [i
Gheorghe), nu l-au împiedecat s` se
disting` printr-o preg`tire serioas`, prin
comportarea lui controlat` [i ]inuta care
atr`gea [i impunea respect. O dovad` a
aprecierii, de care se bucura din partea
oamenilor de cultur` [i [tiin]`, este [i faptul
c` a fost propus în func]ii importante (între
care aceea de episcop al Hu[ilor), pe care
”
le-a refuzat.
Arhiva personal` a preotului Constantin
Bobulescu se afl` în mai multe locuri
depus`: Biblioteca Academiei Române, Arhivele Na]ionale
Istorice Centrale, Biblioteca Mitropoliei Moldovei [i Bucovinei
din Ia[i [i în p`strarea familiei. În Arhiva Radiofonic` se
p`streaz` un num`r important din prelegerile prezentate la
radio în anii 1931-1933 (între care [i un botez în direct), iar
Muzeul ]`ranului Român de]ine o colec]ie de pistornice (sigilii
sculptate în lemn, folosite la preg`tirea prescurilor).
Anul 1918 în arhiva
preotului Constantin Bobulescu
Însemn`rile preotului Constantin Bobulescu, cu privire la
anul 1918, se g`sesc consemnate în dou` caiete-jurnal 3 [i în
coresponden]a din acest an.
Evenimentele înregistrate în caietele-jurnal, pe care le
vom detalia, sunt: Te-Deumul cu ocazia unirii Basarabiei la
]ara mam`, oficiat în Catedrala Mitropolitan` din Ia[i la 30
martie 1918; gravul accident de la Ia[i, din 10 mai 1918, care
s-a soldat cu mari pierderi umane [i materiale; greva
lucr`torilor de la calea ferat`, din luna mai 1918; Parastasul
pentru cei cei c`zu]i în R`zboiul de Întregire (1916-1918),
care a avut loc la Mitropolia din Ia[i, la 26 mai 1918. Alte
momente surprinse în aceste caiete, pe care doar le
men]ion`m, sunt: întâlnirea cu George Enescu, la 30 iunie
1918; întâlnirea cu Mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu,
la 24 septembrie 1918 [i refuzul propunerii acestuia de a fi
numit protopop al jude]ului Ia[i.
Coresponden]a, din anul 1918, a preotului Constantin
Bobulescu, este compus` din scrisori, c`r]i po[tale, c`r]i de
vizit` cu însemn`ri (însumând 16 piese), cu: G. T. Kirileanu
(9), C. I. Karadja (1), Nicolae Iorga (1) [i Mihai Lupescu (5).
35

studii/documente
30 martie 1918, Catedrala mitropolitan` Ia[i.
Te-Deumul oficiat cu ocazia unirii Basarabiei
cu ]ara mam`, România
La acest eveniment 4 au participat: familia regal` - Regele
Ferdinand, Regina Maria, Prin]ul Carol, Prin]ul Nicolae,
Principesele Elisabeta [i Maria; mini[tri cabinetului Alexandru
Marghiloman-Contantin Stere, Simion Mehedin]i, Constantin
Meisner, Nicolaie C. Paulescu [.a.; înal]i ierarhi ai Bisericii
Ortodoxe Române- Mitropolitul Moldovei [i Sucevei, Pimen
Georgescu, vl`dica Antim Petrescu- B`c`oanu, Alexie
{erban-Craioveanu, arhimandritul Gurie Grosu, preo]ii Pavel
Savin, Ioan Gotcu, Gh. Florescu, Leonte, Nicula,
Protopopescu de la Biserica Domni]a Bala[a din Bucure[ti,
Valeriu Iord`chescu, Mitru, c`lug`rii Dionisie Atanasof,
Teodosie Soroceanu (de la Athos), Teofan (de la schitul Dur`u)
[i ardeleanul Onisifor Ghibu (care a publicat [tirea despre
eveniment în ziarul s`u). Au fost prezente [i alte personalit`]i:
Br`tienii, A.C. Cuza, generalii Constantin Prezan, Constantin
Cristescu [i Ernest Bro[teanu [.a. Dintre trimi[ii basarabeni
erau Ion Incule], Daniel Ciugureanu [i Pantelimon Halipa.
Este remarcat`, de preotul Constantin Bobulescu, absen]a
lui Nicolae Iorga, pe care o interpreteaz` ca inten]ionat`, spre
a nu da cu ochii de cei din guvernul Alexandru Marghiloman,
considera]i tr`d`tori în urma semn`rii p`cii umilitoare cu
Germania.
Constantin Bobulescu, consemneaz` c`, în biseric` lumea
a fost pu]in` [i pu]in animat`. În schimb, în curtea Mitropoliei,
pe strad` [i în pia]a Unirii a fost lume mult`.
Textul rug`ciunii a fost citit de I.P.S. Mitropolitul Pimen.
Apoi, corul condus de D. Dimitriu, a cântat „Mul]i ani tr`iasc`!”
[i „Tr`iasc` Regele!”.
Regele, Regina [i familia lor au s`rutat crucea din mâna
Mitropolitului, apoi cu membrii guvernului au trecut în Palatul
Mitropolitan, unde s-au f`cut prezent`rile delega]ilor
basarabeni.
A urmat o parad` militar`, prin fa]a por]ii Mitropoliei c`tre
Pia]a Unirii. De[i prim`var`, praful se ridica în trâmbe de parc`
Eruditul ppreot CConstantin BBobulescu ssurprins ppe ppelicul`` \\n ddou``
ipostaze, aaici [[i \\n ppagina uurm``toare
36
ar fi fost în plin` var`. Mul]imea, care a asistat t`cut` la
manifestare, s-a împr`[tiat repede.
Deosebit de semnificativ` este caracterizarea
evenimentului de c`tre oaspe]ii invita]i la mas` de c`tre
p`rintele Constantin Bobulescu, între care [i Onisifor Ghibu,
care au remarcat c`: „era unul din acele momente când
mireasa e silit` s` celebreze cununia religioas`, având pe
mama ei pe patul de moarte” 5 .
10 mai 1918. Explozia muni]iei
din garniturile de tren de la Ia[i.
Evenimentul este pu]in cunoscut [i comentat, încât am
considerat mai nimerit s` red`m, integral, consemn`rile
p`rintelui Constantin Bobulescu, cu privire la aceast` tragedie:
„Ast`zi 10 mai, anul de durere pentru ]ara noastr` 1918,
ora 12 f`r` 10 minute; iar dup` ceasul nem]esc 1 f`r` 10, pe
când st`team la mas` cu ai mei, ispr`vit fiind cu felul al doilea
de mâncare, o zguduitur` puternic` hâ]ân` toat` casa,
fr`mântând-o din toate încheieturile ei. Dup` o mic` pauz`,
viind o a doua zguduitur` înso]it` [i de o mai mare bubuitur`,
crezând c` suntem în primejdie, de a se risipi casa pe noi, am
ie[it afar` ca s` fim în mai mult` siguran]`, îns` cu credin]a
deplin` în sufletul nostru, c` s-a apropiat sfâr[itul lumii. O a[a
de mare explozie întâmplat` în apropiere de ora[ul nostru a[a
de lini[tit alt`dat`, cred c` nu se va fi întâmplat [i nu se va mai
întâmpla decât doar la a doua venire. Lumea mai
dezmeticindu-se, îndat` [i-a explicat pricina [i anume c`
depozitele de muni]ii ruse[ti pe care statul nostru le-a oprit, de
când cu începerea revolu]iei ruse[ti [i expedierea solda]ilor în
]ara lor, st`teau în sute de vagoane în[irate [i pe linii moarte
pe cel [es al Bahluiului din fa]a viilor de la Cozmoaia – unde
au avut [i au Scrib`ne[tii vie – pân` aproape de de ar`tura din
gura Vl`dicenilor [i drumul Buciumului de printre vii, unde este
o fântân` de piatr` p`r`sit`, în fa]a vii fost` a Vl`dic`i
Bobulescu, iar ast`zi proprietatea bisericii din Burdujeni.
Deci aceste vagoane cu muni]ii, p`zite ca-n ]ara lui
Cremene, f`r` nici un control, se zice dup` zvonul public, c`
r`spunderile nu s-au stabilit, au explodat, fie din cauza
descompunerii elementelor explozibile prin [edere, fie din
pricina cum cred unii, a unui evreu ce ar fi cump`rat de nem]i
pentru a arunca toat` muni]ia în aer de a nu lua noi revan[a
unei asemeni umiliri ce am fost supu[i prin încheierea p`cii.
Fie mâna vreunui bol[evic rus, ca muni]ia s` nu fie nici a
noastr`, nici a lor.Toate acestea îns` eu le reduc la una [i
anume la neglijen]a noastr`, c`ci nu degeaba tr`im în ]ara
hatârului [i a unei corup]ii f`r` pereche.
Izbit de aceast` nenorocire care-[i vestea binefacerile ei
asupra celor nevinova]i prin fumul de pucioas` în`l]at c`tre
cer, ca de o jertf` a lui Abel, m-am îmbr`cat în grab` [i prin
ograda cur]ii domne[ti scoborând la vale pe [esul Bahluiului,
într-un sfert de ceas, maximum 20 minute, am [i fost la fa]a
locului, de unde cei îndr`zne]i scoteau pe cei zdrobi]i cu
des`vâr[ire, schilodi]i sau numai r`ni]i.
Bubuiturile nu mai conteneau, c`ci vântul b`tând înspre
sud-r`s`rit, de la locul unde a f`cut explozie depozitul cel
mare, adic` din dreptul fântânii p`r`site a drumului
Buciumului, b`tând pân` înspre vagoanele neexplodate, se
continua, aceast` dâr` de foc [i fulger`toare în pocniturile ei,
mai departe spre vagoanele neatinse pân` în dreptul ar`turilor
din gura Vl`dicenilor adic` a pode]ului de cale ferat`.
Nenorocirea a fost [i mai mare prin aceea c` solda]ii [i
ofi]erii strân[i pentru a fi demobiliza]i, tocmai în momentul în
care erau în[irui]i pentru a primi biletele, atunci s-a produs
acea formidabil` explozie, încât numai prin dizlocarea aerului,
to]i solda]ii au fost ridica]i în sus pân` la o oarecare distan]` [i
trânti]i la p`mânt, carboniza]i.
4 (42) 2008 document

Toate casele de pe la viile din apropiere au ars, printre care
[i întreaga a[ezare a unor c`lug`ri, sub conducerea lui
Teodosie Soroceanu, care î[i f`cuse acolo [i un paraclis. Dar
se vede c` Dumnezeu vrând s` pedepseasc` acest cuibar de
lene[i corup]i [i tâlhari cu pantahuze în regul`, la care colabora
de almintrelea [i maimu]a de Mitropolit Pimen, unde nu de
pu]ine ori se ducea s` petreac` cu prietenii de colaborare
duhovniceasc` pe ogorul destr`b`l`rii [i al tâlh`riei, zic,
Dumnezeu pedepsind pe ace[ti tic`lo[i a pierdut [i pe cei din
jurul lor. Tocmai în ziua aceasta se zice c` la Soroceanu erau
aduna]i mai mul]i c`lug`ri, c`lug`ri]e, un avocat Soroceanu,
îns` bombele n-au cru]at decât pe doi copii ai familiei Piroschi,
pe un c`lug`r [i o c`lug`ri]`. C`lug`rul Daniel se zice c` a
sc`pat, c` aflându-se la ap` s-a scoborât în fântân`; iar un vier
de la via d-lui Vârl`nescu – institutorul a c`rui cas` se afla chiar
în fa]a dezastrului [i care a [i ars, ascunsându-se într-un butoi
din crama care era mai la o parte, iar`[i a sc`pat; care a venit
la st`pân s`-i spun` întâmplarea de-a fir a p`r.
Au mai ars case [i-n gura satului Vl`diceni, asupra c`ruia
b`tând vântul, toate gazele axfixiante se duceau în partea
aceea. Cine va fi sc`pat din aceast` nenorocire, cine nu, pân`
în prezent nu [tim nimic, deoarece [i vremurile îs de a[a fel, c`,
cu cenzura aceasta, cu militarismul acesta care î[i bag` nasul
unde nu trebuie [i unde trebuie î[i bag` prostia, nu mai po]i [ti
nimica, parc` ar fi pe vremea când puricii se potcoveau cu 99
oca de fier [i tot u[or li se p`rea. A[a ne-a potcovit militarismul
acesta c` de unde lumea înainte ar fi fost în stare, pentru o
în]ep`tur` cu acul s` fi ]ipat ca s` se [tie pân` la marginea ]`rii,
acum îns` nici pâs. Lumea totu[i geme [i nu [tiu la ce cap`t
vom ajunge.
Dar s` venim la firul nostru. Nu era de ajuns oare cât au
suferit bie]ii oameni cu viile din împrejurimile acestor trenuri
sta]ionare, pe lâng` care se statornicise o mul]ime de ru[i care
în ziua mare intra la om [i-l jefuia?! Dar ce s` mai vorbesc de
bie]ii st`pâni ai viilor? Unde ar fi fost vorba s` întrebi pe vre un
rus c` ce caut` în via ta, c` acolo erai mort pe loc. Cic` d`
drag` Doamne, veniser` ca alia]i s` ne ajute [i s` ne apere [i
pân` una alta, le trebuiau cele necesare, de tr`it. De aceea
cred c` nu a sec`tuit ]ara aceasta atât r`zboiul pe cât prcii
ace[tia care numai chipul li-i de om îns` sufletul de dobitoc...
Se socote[te a fi murit în aceast` mare nenorocire ca la
2.000 de oameni, dar s-a ispr`vit [i cu via]a destr`b`lat` de la
presupusul schit, care numai pe dinafar` ar`ta a fi schit îns`
în`untru, lucrul [i huzurul ce se desf`[ura, nu-]i mai invocau
modestia, s`r`cia de bun` voie, cump`tarea, ci obr`znicia,
faptul prin în[el`ciune, îmbuibarea pântecului a numai câ]iva
vântur` ]ar` [.a.m.d.” 6 .
Greva celor de la calea ferat`.
Evenimentul este consemnat concis de preotul Constantin
Bobulescu. Rezult` c`, la jum`tatea lunii mai 1918, lucr`torii de
la calea ferat` au intrat în grev`, nemul]umi]i de condi]iile de
munc`. S-a încercat înlocuirea mecanicilor de locomotiv`, afla]i
în grev`, cu al]i mecanici din alte zone sau pensionari. Situa]ia
a degenerat, având loc [i un accident prin ciocnirea a dou`
trenuri, în care au murit 8 oameni [i au fost r`ni]i al]i 30. Au fost
perturbate o serie de activit`]i programate, unele în noua
provincie reunit` cu ]ara, Basarabia; astfel, este men]ionat`
excursia „Societ`]ii Tinerimii Române” la Chi[in`u, care a
trebuit amânat` 7 .
26 mai 1918.
Parastasul pentru cei c`zu]i în r`zboi.
Preotul Constantin Bobulescu, consemneaz` în jurnalul
s`u c` evenimentul a avut loc la Mitropolia din Ia[i, între orele
document 2008 4 (42)
10.00-11.00. Au participat oficialit`]i, reprezentan]i ai
guvernului, localnici, iar din partea Casei Regale, Regele [i
Regina, „care a plâns tot timpul”. Între doamnele de onoare
ale reginei este remarcat` prezen]a fiicei lui Barbu
{tef`nescu Delavrancea, care murise de pu]in timp.
În cadrul slujbei de parastas au fost pomeni]i eroii c`zu]i
în r`zboi în anii 1916-1918, începând cu generalii Ion
Dragalina [i David Praporgescu.
Dup` slujb`, au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul”,
de c`tre Rege, steagurile unor unit`]i. Mitropolitul Pimen, care
l-a înso]it pe Rege, a fost apostrofat de mul]ime pentru c`
Barbu {tef`nescu Delavrancea, care murise de pu]in timp, nu
fusese adus la Mitropolie; a fost dus direct la cimitir, de la
Biserica Banu unde era depus 8 .
Coresponden]a
studii/documente
Num`rul sc`zut de scrisori se explic` [i prin situa]ia în
care se g`sea ]ara în acel an. Totu[i, de[i pu]ine, ele ofer`
informa]ii interesante cu privire la preotul Constantin
Bobulescu, la unele evenimente interne [i interna]ionale.
Coresponden]a cu G. Teodorescu- Kirileanu const` în
scrisori trimise de acesta, din Bicaz (unde înso]ea familia
regal`), în perioada aprilie-decembrie 1918. Con]inutul
acestora se refer`, în primul rand, la teme comune de istorie
bisericeasc`, cercetate sau în curs de cercetare, dar [i la
anumite momente, evenimente, personalit`]i.
Cu privire la specializarea pe anumite perioade [i zone, îi
spune lui Constantin Bobulescu într-una din scrisori,
urm`toarele: „P`rintele Ion Bârlea cu r`m`[i]ile din vechiul
culcu[ moldovenesc [Maramure[, n.n.], eu cu acelea mai
târzii de pe malurile mamei Bistri]e, Sfin]ia Ta cu
str`mo[escul Ia[i pe care acum ddattor ee[ttii ss`-ll sscormone[ttii [[ii
pestte PPrutt [s.n.]” 9 .
Afl`m, dintr-o alt` scrisoare, de trimiterea de c`r]i în
Basarabia:
„La protopopul din Piatra Neam] ai g`si o mul]ime de c`r]i
vechi, luate acum de pe la biserici spre a fi trimise în
Basarabia” 10 .
37

studii/documente
Caricatur`` aa ppreotului CConstantin BBobulescu aap``rut`` \\n ppresa vvremii
|n leg`tur` cu familia regal` afl`m despre interesul Regelui
Ferdinand pentru istoria na]ional` [i despre preg`tirea sa.
„Regele m-a luat într-o duminc` – scrie Mo[ Ghi]`
Kirileanu (cum se [i semna) – s`-mi arate biserica de la Gura-
Hangului, pe care n-o cuno[team [i cu acest prilej am aflat
spre mirarea mea, c` [tie ceti inscrip]iile de pe c`r]ile
biserice[ti, încercând a descifra [i pisaniile. A vizitat astfel mai
toate bisericile din valea Bistri]ei” 11 .
Evenimentele externe [i unele ecouri interne sunt [i ele
surprinse:
„Ve[tile bune de pe fronturi poate c` ne-a mai lumina [i
u[ura sufletele… Aud c` Ia[ul a prins a manifesta... Tare
bine-ar fi s` l`s`m vechile deprinderi [i s` ne-apuc`m de
munc` t`cut` [i cinstit`, ca s` fim vrednici de timpurile ce se
arat`, cam nu prin meritele noastre” 12 .
38
NOTE
1. Constantin Turcu, Lucr`tori destoinici
în via Domnului. Preotul Constantin
Bobulescu, în „Mitropolia Moldovei [i
Sucevei”, an XLV, nr. 1-2, 1969, p.70-79
2. Datele biografice, în rezumat, dup`
Oana-Lucia Dimitriu-Brezeanu, Preotul
Constantin Bobulescu. Via]a [i opera, Cuvânt
înainte de acad. Dan Berindei, Editura Timpul,
Ia[i, 2006
3. Unul din caiete se afl` în Biblioteca
Academiei Române, fondul de manuscrise,
A.1784; cel`lalt se p`streaz` la familie.
Assiduous researcher of the archives, the author presents
the original testimonies of the priest Constantin Bobulescu,
who was in Iasi, in 1918. The priest, an important cultural and
spiritual personality, joined the Romanian Army during the
4. Evenimentul este consemnat în caietuljurnal
aflat în p`strarea familiei, dar a fost
prezentat [i de O.L. Dimitriu-Brezeanu,
op.cit., p. 33-34.
5. O.L. Dimitriu-Brezeanu, op.cit., p. 34.
6. Biblioteca Academiei Române (B.A.R.),
manuscrise, A.1784.
7. Idem.
8. Idem.
9. Arhivele Na]ionale Istorice Centrale
(ANIC), fond Bobulescu Constantin, dosar nr.
14, f. 5-6.
Moartea unor personalit`]i, îl impresioneaz` profund,
dup` cum m`rturise[te prietenului s`u, Constantin
Bobulescu:
„Mare durere am din cauza mor]ii lui C. Giurescu; ce
caracter, ce minte limpede, ce comoar` de cuno[tin]e
istorice... N-avem noroc cu tinerii istorici. Am pierdut pe N.T.
Or`[anu, am pierdut pe N. Dobrescu, am pierdut pe Ioan
Tanoviceanu” 13 .
Alte personalit`]i care se reg`sesc în coresponden]`
sunt: V. Bogrea, G. Vâlsan, Scarlat Panaitescu, Nicolae
Iorga, Ioan Pelivan, preotul Nicolae Popescu, Simion
Mehedin]i 14 .
Coresponden]a cu Nicolae Iorga, const`, în 1918, într-o
carte de vizit` cu urm`torul înscris:
„21 mai 1918 / N. Iorga [i to]i ai s`i, g`zdui]i fr`]e[te de
un suflet bun ca [i un popor care, în cei de sus, nu e deloc
bun, ureaz` bunului oaspete [i credinciosului prieten,
c`rturarului iubitor de trecutul ]`rii, ani mul]i s`n`to[i [i
ferici]i, în mijlocul stimatei sale familii” 15 .
Coresponden]a cu C.I. Karadja este constituie dintr-o
singur` scrisoare, în limba francez`, trimis` lui Constantin
Bobulescu. Din con]inut, reiese c` C.I. Karadja r`spundea
unor solicit`ri de documentare a p`rintelui Bobulescu, pe
tema bisericilor din Ia[i. De asemeni, rezult` o mai veche [i
apropiat` leg`tur` între cei doi 16 .
Coresponden]a cu Mihai Lupescu, marele folclorist, este
una de familie, între cei doi existând rela]ii de rudenie. Totu[i,
în încheierea ultimei scrisori (octombrie 1918), exist` o fraz`
din care deducem schimbarea în cursul evenimentelor:
„Cu cele despre ]ar`, harul domnului s` fie peste noi, iar
ce-o zis du[manii la noi, zicem acum [i noi la ei” 17 .
În cele prezentate am valorificat o parte infim`, am putea
spune, din bogata arhiv` a p`rintelui Constantin Bobulescu.
Se impune, ca iubitorii de istorie s` încerce s` fac`
cunoscute, prin publicare, rezultatele uria[ei sale munci de
cercetare.
Încheiem cit#nd cuvintele vicepre[edintelui Academiei
Române, academicianul Dan Berindei: „Preotul Constantin
Bobulescu a fost un exemplu de preot c`rturar, care a în]eles
c` un slujitor al Bisericii î[i poate întregi activitatea printr-o
sârguincioas` activitate [tiin]ific`. Lucr`rile sale, prin care a
abordat un larg evantai tematic, reflect` în mare parte, teme
legate de istoria Bisericii [i a artei biserice[ti [i care –
apreciate, între al]ii, [i de Nicolae Iorga – au adus un real [i
important aport culturii române[ti” 18 .
10. Idem, f. 13.
11. Idem.
12. Idem, f. 3, 6.
13. Idem, f. 2.
14. Idem, f. 7-10, 16.
15. B.A.R., Ms. S 28(3) / CDLXXIX.
16. Idem, S 47(1) / MXIII.
17. Idem, S 51(6) / MXIII.
18. Acad. Dan Berindei, Cuvânt înainte, la
lucrarea, O.L. Dimitriu-Brezeanu, Preotul
Constantin Bobulescu. Via]a [i opera, p. 3.
The personal archive of the priest Constantin Bobulescu (1882-1954). Testimonies regarding the year 1918
Balkan Wars and also in the First World War. One of the most
interesting accounts is the one regarding the explosion of
ammunition from the trains in Iasi, on 10 May 1918.
4 (42) 2008 document

a 7 septembrie 2008, cca. 3.000 de bulgari [i câteva zeci
de români au participat la {umen]i (ex-Daidâr) la
comemorarea a 92 de ani de la lupta de la Tutrakan
(Turtucaia). Evenimentul a fost deschis de o slujb` religioas`,
oficiat` de ÎPSS Neofit, Mitropolit de Ruse. Au urmat
alocu]iunile oficialit`]ilor – nu au lipsit Pet`r Stoianov, fost
pre[edinte al Bulgariei [i Georgi Georgiev, primarul
Tutrakanului –, depunerile de coroane de flori [i simularea
luptei de la Turtucaia între români, pe de o parte – membrii
asocia]iilor 6 Doroban]i din Bucure[ti, Tradi]ia Militar` din
Ploie[ti, Voluntarii Ardeleni din Oradea – [i bulgari, de cealalt`
parte – componen]ii Asocia]iei Tradi]ia.
Dincolo de festivit`]ile organizate de c`tre Muzeul de
Istorie [i Prim`ria din Tutrakan, majoritatea bulgarilor prezen]i
la eveniment nu [tiau de existen]a cimitirului, acesta fiind
men]ionat foarte rar chiar [i în istoriografia româneasc`. Îns`,
pentru a în]elege mai bine de ce bulgarii consider` lupta de la
Turtucaia ce mai mare victorie din istoria lor contra românilor
este necesar` o întoarcere în timp.
Un e[ec previzibil
Armata Român` a intrat în prima conflagra]ie mondial` la
cererea alia]ilor (28 august 1916). Planul de campanie a fost
relativ simplu: ofensiv` a Armatelor I, II [i IV în Transilvania [i
defensiv` pe linia Dun`rii, realizat` de Armata a III-a. Planul
defensiv din sudul României s-a bazat înc` de la realizare pe
o sumedenie de date eronate. În primul rând, informa]iile
furnizate de alia]i prevedeau c` bulgarii nu vor putea ac]iona
cu mai mult de [apte divizii [i, în al doilea rând, se spera
într-o neutralitate binevoitoare a bulgarilor care urmau s` fie
influen]a]i în aceast` direc]ie de raporturile cu Rusia. A[a se
explic` de ce la Turtucaia au fost cantonate doar 7 divizii
române, adic` atât cât ar fi trebuit s` aib` bulgarii iar trupele
au fost formate din militari de mâna a doua 1 .
Ofensiva dezl`n]uit` de feldmare[alul von Mackensen la
Turtucaia cu 40 de divizii s-a terminat într-un timp foarte scurt
(1-6 septembrie 1916). Armata român` a înregistrat un
dezastru de propor]ii: 25 000 de solda]i au fost lua]i prizonieri.
Ofi]erii care au comandat trupele au fost considera]i
r`spunz`tori de e[ec, din cauz` c` nu au ordonat retragerea.
Vina pentru e[ec se g`sea îns` în sfera politicului. Rapoartele
ofi]erilor, anterioare începerii conflictului, dovedeau c` solda]ii
obi[nuiau s` plece din unit`]i [i s` fie lips` la apel. Nu mai
mir` pe nimeni c` în momentul în care au început luptele
Regimentele 36 [i 76 infanterie au fugit din linia întâi, f`r` s`
lupte, oprindu-se tocmai în linia a doua, iar în seara zilei de 1
septembrie toate trupele române se g`seau deja în linia a
doua 2 . [i, ceea ce a fost cel mai grav, muni]ia bateriilor de
artilerie s-a terminat dup` dou` zile de tragere. Au existat doar
4 tunuri cu tragere lung`. Alte 21 de tunuri nu s-au folosit din
cauz` ca le-a lipsit muni]ia. Divizia 5 de obuziere a fost trimis`
în lupt` cu muni]ii de alt calibru. Nu au existat aeroplane
pentru observarea mi[c`rilor inamicului, iar comunicarea între
unit`]i s-a realiza prin vechiul principiu al curierilor. A doua linie
de ap`rare nu a fost finalizat` în timp util 3 .
Rapoartele ofi]erilor au fost acoperite, îns`, de t`cere.
Nimeni nu s-a obosit s` ia atitudine, de[i ministrul ap`r`rii
f`cea parte din P.N.L. Doar raportul comandantului flotilei de
pe Dun`re, prin care se informa Marele Stat Major c` bulgarii
masau trupe în satele Bresleu, Ciutuchi [i Babova, a primit un
r`spuns sec: nu trebuia se ocupe de caz! În aceste condi]ii nu
se poate spune decât c` dezastrul de la Turtucaia a fost
previzibil 4 .
Amenajarea cimitirului
studii/documente
{umen]i – memorialul celor peste 12.000 de eroi
L
Simularea lluptei dde lla TTurtucaia
document 2008 4 (42)
Dr. C`t`lin FUDULU
Armata bulgar` a început amenajarea cimitirului în
septembrie 1916. În acest context, Comandamentul Diviziei 4
Infanterie Preslav a decis ca to]i cei care au murit în lupt`,
indiferent de na]ionalitate, s` fie înhuma]i
pe locul unde s-au aflat tran[eele Fortului 6
român 5 . Timp de dou` s`pt`mâni, locuitorii
din Tutrakan [i cei din satele învecinate au
c`rat corpurile neînsufle]ite ale eroilor
români, bulgari, germani [i turci la {umen]i.
În dou` gropi comune au fost înhuma]i
12.000 de militari bulgari, germani, români
[i turci, majoritatea necunoscu]i 6 . În alte
dou` parcele au fost înhuma]i, în 130 de
morminte individuale, 213 militari – 50
cunoscu]i [i 181 necunoscu]i.
Începând cu 1921, cimitirul a fost
administrat de români, iar Societatea Cultul
Eroilor s-a implicat în amenajarea
necropolei. Monumentul central 7 realizat de
aceasta în 1922, sprijinit pe o platform` în
trei trepte, ocup` o suprafa]` de 9 m 2 [i are
o în`l]ime de 4 m. Inscrip]ia în limba
român` „1916-1918/ONOARE {I
ADMIRA}IE/ CELOR CARE AU {TIUT S~/
MOAR~ VITEJE{TE/ PENTRU }ARA
LOR” 8 se reg`se[te [i pe celelalte trei laturi
ale monumentului, fiind tradus` în limbile
39

studii/documente
Monumentul aaflat \\n MMemorialul EEroilor dde lla {{umen]i ((sus) [[i AAleea GGloriei ((jos)
bulgar`, turc` [i german`. Potrivit unor Rapoarte ale Societ`]i
Cultul Eroilor, în 1922 au fost identificate mormintele a 175 de
militari români care au murit în luptele pentru ap`rarea capului
de pod Turtucaia (162 de eroi au fost înhuma]i în 9 grupuri de
morminte, iar al]i 13 într-un cimitir). Osemintele acestora au
fost exhumate [i depuse la Sume]i (Daidâr) 9 .
Prima cercetare în teren a cimitirului de la {umen]i a fost
realizat` de slt. Copaciu, la 22 februarie 1926, acesta
informând Societatea Cultul Eroilor, la 26 februarie, despre
40
NOTE
1. C`t`lin Fudulu, Dezastrul de la
Turtucaia, în „Ziarul de Duminic`”, nr. 24
(255), 3 iunie 2005, p. 4, supliment la „Ziarul
Financiar”, an VII, Nr. 1.653, vineri, 17 iunie
2005.
2. Constantin Kiri]escu, Istoria R`zboiului
pentru întregirea României, vol I, Ed. [tiin]ific`
[i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 324.
3. C`t`lin Fudulu, Dezastrul de la
In 2008, we commemorate 92 years form the Turtucaia
battle. The author depicts the development of military
Turtucaia…, p. 4.
4. Ibidem.
5. Acesta s-a aflat în 1916 la 13 km S de
Turtucaia [i la 3 km N de Daidâr.
6. [***], Tutrakan, Ed. Ritt, Silistra,
Bulgaria, 2007. p. 22.
7. Coordonate GPS: 43 0 58’ 36.12’’ N; 26 0
37’ 23.73’’ E.
8. C`t`lin Fudulu, Anghel Saligny la
{umen]i – the memorial of over 12.000 heroes
existen]a unor gropi comune „cu cel pu]in
9.000 de eroi români, bulgari, germani [i
turci“ 10 .
Ultima statistic` privind cimitirului
eroilor {umen]i dateaz` din 1930. Acesta
avea o suprafa]` de 2.500 m.p., în cele 2
gropi comune fiind înhuma]i 12.000 de
eroi, din care 1.576 cunoscu]i – 1.311
români, 5 germani, 251 bulgari [i 9 turci –,
[i 10.424 necunoscu]i 11 . Având în vedere
c` în mormintele individuale actuale au
fost centralizate osemintele altor 213
militari, totalul celor înhuma]i ajunge la
considerabila cifr` de 12.213 eroi.
Partea bulgar` a reamenajat cimitirul
în 1942, schimbând toate însemnele de
c`p`tâi din lemn cu altele din beton,
inscrip]ionate cu grafie chirilic`. De
asemenea, pe latura stâng` s-a inaugurat,
în 1975, un monument în memoria
militarilor bulgari, iar pe latura dreapt`
exist` un monument realizat în perioada
interbelic`.
Începând cu anul 1984, bulgarii au
realizat o alee a gloriei, montând pe latura
stâng` [i pe latura din spate a cimitirului
58 de pl`ci dreptunghiulare din beton pe
care sunt inscrip]ionate numele militarilor
bulgari, originari din zona Tutrakan, mor]i
în Primul R`zboi Mondial. De asemenea,
ace[tia au sfin]it, în 2007, o capel` în
exteriorul cimitirului, inaugurând în acest
mod Complexul Memorial „Cimitirul militar
1916” 12 . În clopotni]` a fost montat clopotul
din bronz care se g`sea în 2005 fixat pe o
platform` din lemn.
Interesant este [i un alt mod de
comemorare. To]i militarii bulgari
identifica]i, originari din zona Tutrakan,
care au murit în lupt` sunt pomeni]i în interiorul bisericii pe
peretele din stânga – cei din primul r`zboi mondial – [i pe cel
din dreapta – cei din a doua conflagra]ie mondial`.
În prezent bulgarii se pot l`uda cu faptul c` au dou`
morminte ale eroului necunoscut – unul la Sofia [i altul al
Haskovo – [i numai un Memorial al eroilor la {umen]i. Pe când
un al doilea memorial al eroilor la Sliven, lag`rul unde au murit
în primul r`zboi mondial câteva mii de prizonieri români [i
sârbi ?
conducerea Direc]iei Generale a Muni]iilor, în
Revista „Document”, an XI, nr. 1 (39)/2008, p.
36.
9. Arhivele O.N.C.E., fond Cultul Eroilor,
dosar 409/1920, f. 80 bis.
20. Ibidem, f. 107.
31. Ibidem, f. 70.
42. Coordonate GPS: 43 0 58’ 36.79’’ N;
26 0 37’ 26.00’’ E.
operations form 1916 and the measures took in time for
putting in place the cemetery from {umen]i, Bulgaria.
4 (42) 2008 document

I. Atmosfera care a precedat lupta
Ca urmare la cererea f`cut` Înaltei Por]i la Constantinopol
de c`tre deputa]iunea român`, prin care se solicita aprobarea
unei constitu]ii în locul Regulamentului Organic, sultanul trimite
pe Suleiman Pa[a s` examineze situa]ia la fa]a locului.
Suleiman Pa[a sosi în Bucure[ti la 8 august d.a., înso]it de
o gard` de 200 c`l`re]i otomani. La gr`dina lui Costache
Cantacuzino de la Capul Podului Mogo[oaiei, unde a descins
pentru a-[i pune uniforma de gal`, a fost întâmpinat, în numele
Guvernului, de I[oan] Voinescu, ministrul de externe, apoi de
Vornicul Capitalei, de reprezentan]ii clerului [i de o nenum`rat`
mul]ime de popor, în haine de s`rb`toare [i cu flori în mâini. De
document 2008 4 (42)
studii/documente
File de arhiv`
Lupta de la 13 septembrie 1848 dintre rom#ni [i
turci dup` descrierea lui Ion Br`tianu
|
n fondul de arhiv` creat [i p`strat la
Serviciul Istoric al Armatei am
reg`sit relatarea lui Ion Br`tianu –
prefectul Poli]iei Capitalei – referitoare la
un eveniment marcant pentru istoriografia
militar`, [i nu numai, lupta din Dealul
Spirii din 13 septembrie 1848.
Consider`m c` este necesar s` ne
reamintim faptul c`, înc` din 9/21 iunie
1848, atunci când a fost citit` Proclama]ia
de la Izlaz, Armata a fost al`turi de
mi[carea revolu]ionar`. Prin importan]a ei
[i prin impactul social deosebit ea a
constituit o preocupare distinct` pentru
liderii acesteia.
„Proclama]iunea revolu]iunii din ]ara
Românesc`” 1 decreta, la punctul 11,
necesitatea de a înfiin]a „o gguarddiie
na]iionall`”.
În Pruncul Român nr. 1 din 12/24
iunie 1848 2 se afirma:
„[...] Acum, fra]i români, cu aceea[i
în]elepciune, cu acela[i patriotism care a]i
ar`tat ieri la 11 iunie, trebuie s` ne purt`m
[i de acum înainte; nu e destul c` am
dobândit libertatea, trebuie s` ne ar`t`m
[i vrednici de dânsa, trebuie s` [tim a
p`stra cerescul dar. Ceea ce dar trebuie
f`cut mai nainte este organiza]ia unei
guardii na]ionale spre p`strarea lini[tii [i
bunei orânduieli. Tot românul î[i va v`rsa
cu bucurie cea mai dup` urm` pic`tur`
de sânge pentru patria sa [i nici o putere
NOTE
1. Prof. dr. Constantin Nu]u, lect. dr. Maria Totu,
Culegere de texte privind istoria modern` a
României (1848-1878), Universitatea din Bucure[ti,
omeneasc` nu ne va putea r`pi cerescul
dar ce am dobândit...”.
Obiectivul principal era înt`rirea
armatei permanente, prin înl`turarea
elementelor cu atitudine conservatoare [i
prin reorganizarea pe baze noi a puterii
militare a ]`rii.
Ofi]erii care [i-au manifestat
adversitatea fa]` de noile idei au fost
îndep`rta]i sub diferite formule
„slobozirea din slujb` prin demisie...
[tergerea din catasti[e pentru lips` de
posturi...” 3 . Ac]iunea s-a desf`[urat
e[alonat, în prim` faz` (lunile iunie-iulie)
fiind îndep`rta]i ofi]erii cu func]ii de
r`spundere din armat`, proveni]i sau cu
stagii în armatele altor state, iar în cea
de-a doua (lunile iulie-septembrie) s-a
extins pân` la cele mai mici grade.
Completarea locurilor celor pleca]i s-a
f`cut prin avansarea în grad [i în func]ie a
unor ofi]eri, subofi]eri [i solda]i care î[i
dovediser` capacitatea militar` [i
ata[amentul fa]` de revolu]ie 4 .
De[i evenimentele interne [i
interna]ionale ar fi impus-o, a fost
men]inut` aceia[i organizare a for]elor
armate: trupele permanente erau
încadrate în trei regimente de infanterie,
trei divizioane de cavalerie, o baterie de
artilerie, o companie de pompieri [i trei
[alupe canoniere ata[ate pe lâng`
unit`]ile de grani]`, dislocate pe Dun`re,
Facultatea de Istorie, Bucure[ti, 1978, pag. 264.
2. Idem, pag. 266.
3. Istoria militar` a poporului român, vol. 4,
Lumini]a GIURGIU
Serviciul Istoric al Armatei
iar cele necombatante erau spitalele,
muzica [i [colile.
Au fost luate m`suri de înnoire a
echip`rii [i aprovizionarii cu armament,
muni]ie, alimente [i furaje, de
îmbun`t`]ire a instruc]iei, de schimbare a
termenilor de specialitate [.a.
Ata[amentul o[tirii fa]` de noile
idealuri a fost eviden]iat [i prin textul
jur`mântului de credin]` depus la 15/27
iunie 1848 în Bucure[ti: „Jur... c` voi fi
credincios voin]ei na]iei române,
ap`rând-o din toate puterile înpotriva
oric`rui atac [i asuprire; Jur c` nu voi
lucra niciodat` în contra intereselor
na]iei [i c` voi ]ine [i voi ap`ra acele
dou`zeci [i unul de puncte decretate de
popor, conlucrând dup` putin]` [i jertfind
via]a mea chiar pentru dânsele [i pentru
na]ie” 5 .
Drapelul na]ional – tricolor ro[u,
galben [i albastru – instituit prin primul
decret al Guvernului Provizoriu la 14/26
iunie 1848 a fost înmânat ca drapel de
lupt` al unit`]ilor în zilele de 13/25 [i
14/26 septembrie 1848.
Ata[amentul o[tirii fa]` de idealurile
revolu]ionare a fost ilustrat prin eroica
rezisten]a a unit`]ilor din Cazarma
infanteriei din Dealul Spirii sprijinite de
Compania de pompieri a c`pitanului
Pavel Z`g`nescu.
Ion Br`tianu relateaz`:
acolo pân` la palatul fostului principe Bibescu, unde i s-a
preg`tit re[edin]a, a parcurs str`zile Capitalei în adev`rat triumf.
Tunurile bubuiau, mul]imea aclama, arunca flori [i cununi de
grâu asupra tr`surii comisarului împ`r`tesc. La barier`,
municipalitatea l-a a[teptat cu tradi]ionala pâine [i sare ca pe un
suveran, garda na]ional` forma spalier, 12 b`ie]i [i 12 fete în
costum ]`r`nesc prezentar` pa[ei pe o pern` cele 22 articole
ale Constitu]iei, tip`rite pe m`tase. La palatul de re[edin]` l-a
a[teptat Locotenen]a Domneasc`, ministerul [i mitropolitul, iar
I[on] Eliade a rostit un discurs omagial de binecuvântare. Pa[a
a r`spuns în cuvinte pline de expansiune, c` s-a convins de
supunerea [i simpatiile românilor c`tre Înalta Poart`, c` va
trimite chiar în acea zi un curier la Constantinopol pentru ca s`
Editura Militar`, Bucure[ti, 1987, pag. 281
4. Idem, pag. 281.
5. Idem, pag. 284-285.
41

studii/documente
arate sultanului sentimentele românilor [i c` crede c` dorin]ele
na]iunii române vor fi împlinite.
Zilele petrecute de Suleiman Pa[a în Bucure[ti au format un
continuu lan] de serb`ri [i petreceri. Reprezenta]ie de gal` în
Teatrul Na]ional, bal într-o sal` improvizat` la [osea, ilumina]ii,
recep]iuni [i audien]e se succedeau una dup` alta. Pa[a era
învederat pl`cut atins de primirea ce i s-a f`cut [i nu încape
îndoial` c`, dac` ar fi atârnat numai de el, cauza revolu]ionar`
ar fi triumfat în mod definitiv [i toate reformele anun]ate în
Proclama]iunea revolu]ionar` ar fi devenit realitate.
La 10 august, Suleiman Pa[a convoc` la Palat o adunare de
boieri [i notabili, c`rora le ]inu un discurs, din care înc` o dat`
se vede c` el era inspirat de cele mai bune inten]ii [i cu
des`vâr[ire câ[tigat de [efii mi[c`rii revolu]ionare. La început,
comisarul accentu` c` cele întâmplate la 11 iunie au displ`cut
sultanului [i c` el a fost trimis, înso]it de o o[tire, ca s`
restabileasc` ordinea legal`. Istorisi apoi, cum a cerut
dizolvarea guvernului provizoriu [i cum nu a putut accepta nici
Locotenen]a Domneasc` de [ase membri, [i exprim` apoi
satisfac]iunea c` na]ia român`, p`truns` de sentimente de
lealitate c`tre sultan, a ascultat pove]ele lui, [i a ales
Locotenen]a Domneasc` de trei membri, pe care el s-a gr`bit a
o recunoa[te.
Sf`tui apoi pe to]i cei de fa]` s` recunoasc` actualul guvern
al ]`rii [i s` fie asigura]i c` via]a, onoarea [i averea le este
garantat`. Asemenea sf`tui pe to]i cei ce s-au refugiat din
Capital`, s` se reîntoarc` la casele lor [i s` recunoasc` noua
stare de lucruri, declarând c` pe to]i aceia care nu vor urma
astfel, îi va considera inamici ai ]`rii [i ai sultanului. Pe urm`
anun]` c` Deputa]iunea aleas`, la sfatul s`u, pentru a prezenta
sultanului dorin]ele românilor, a plecat la Constantinopol cu
recomanda]ii de la dânsul [i înso]it` de un ofi]er al s`u [i c`
sper` c` dorin]ele românilor vor fi împlinite.
Dup` discursul pa[ei, cei prezen]i, între care cei mai mul]i
erau revolu]ionari de frunte, dar [i câ]iva boieri care nu erau
intra]i în mi[care, subscriser` o declara]ie, c` recunosc
Locotenen]a Domneasc` ca guvern legiuit [i se oblig` s` nu
pricinuiasc` nici cea mai mic` neorânduial`.
II. Politica Rusiei \n Principate
Totul p`rea câ[tigat [i triumful revolu]iei p`rea asigurat [i
a[a ar fi fost în adev`r, dac` Rusia nu s-ar fi pus în cale [i dac`
Turcia ar fi avut puterea [i spijinul necesar din partea Puterilor
Europene, ca s`-i poat` rezista.
Destinul a voit îns` altfel [i soarta Principatelor Române n-a
fost dat s` se schimbe înc`. Pe când românii erau în culmea
entuziasmului [i strig`tul „tr`iasc` libertatea” [i „tr`iasc`
sultanul” r`sunau din toate unghiurile ]`rii, la Constantinopol
politica ruseasc`, du[man` libert`]ii românilor, era deja
biruitoare, revocarea lui Suleiman Pa[a era hot`rât` [i Fuad
Efendi, noul comisar al Por]ii în Principatele Române î[i primea
instruc]iunile ca s` restabileasc` cu puterea armelor regimul
Regulamentului Organic.
De la începutul mi[c`rii în Principate, Rusia era hot`rât` s`
intervin` [i s` restabileasc` regimul regulamentar, care era
rezultatul politicii sale orientale, de mai bine de un secol
urm`rit` cu consecven]`. Nu putea ea s` renun]e la situa]ia
ce-[i crease în Principate, nici de dragul românilor, nici de frica
tinerilor care au început mi[carea [i care nu puteau s` opun`
Protectorului de la Nord [i armiilor sale decât entuziasmul lor
nem`rginit [i, precum le pl`cea lor s` se exprime, „crucea [i
evanghelia”. De mirat este numai c` Rusia n-a intervenit mai
mult, [i a l`sat, mai mult sau mai pu]in impasibil`, ca
revolu]ionarii s` guverneze ]ara 3 luni de zile întregi.
T`r`g`narea aceasta a fost pricinuit`, de o parte de ezitarea
Rusiei de a interveni imediat, în mod brutal, ceea ce i-ar fi
42
cauzat pierderea [i ultimului rest de simpatii în Principate.
Credea prin urmare c` este mai prudent [i mai diplomatic ca s`
for]eze mâna Turciei, ca s` intervin` ea, s` ocupe Principatele
milit`re[te [i s`-i lase ei odiul în`bu[irii ac]iunii de reforme a
românilor, rezervându-[i Rusia rolul de a se prezenta, în
momentul binevenit, ca salvatoare al românilor de sub barbaria
turceasc`.
De alt` parte, Rusia avea oarecare temeri c` Puterile
apusene se vor pune în cale [i nu vor permite ca ea s` ocupe
Principatele [i s` procead` cu violen]` contra românilor.
Aceasta cu atât mai mult, c` Rusia declarase, la izbucnirea
revolu]iilor din Apus, c` ea nu se va amesteca în afacerile altor
state. Este adev`rat c`, prin nota sa de la 19 iulie c`tre
reprezentan]ii Rusiei în str`in`tate, cabinetul din Petersburg s-a
silit s` explice Europei, c` pentru ea Principatele Dun`rene nu
sunt state str`ine, ci c` are drepturi de exercitat într-însele, în
conformitate cu tratatele încheiate cu Turcia. Dar dreptul s`u de
Protectorat nu înseamn` c` poate, cu de la sine putere, s`
în`bu[e cu armele o mi[care de reforme, ci numai s` intervin`,
atunci când românii vor cere-o, pentru a-i ap`ra de violen]ele
turce[ti sau cel mult când Turcia s-ar dovedi incapabil` s` pun`
cap`t unei anarhii ce ar fi existând. Neputând fi îns` vorba nici
de una nici de alta, intrarea o[tirilor ruse[ti în Principate ar fi fost
pur [i simplu un act de violen]`, contra c`ruia Puterile apusene
ar fi putut s` protesteze.
Aceste considera]ii au silit pe Rusia, nu s` renun]e la
ocuparea Principatelor, ci s` o amâne împreun` cu restabilirea
Regulamentului Organic, care era opera ei [i constituia cel mai
mare succes al ei în politica oriental` pân` în acel moment.
Dar Rusia n-a l`sat nici un moment nefolosit, ca s` prepare
ocupa]iunea [i s`-[i creeze un pretext plauzibil pentru a o duce
la îndeplinire. Când consulul s`u general din Principate a plecat,
la 13 iunie, din Bucure[ti, împreun` cu comisarul, generalul
Duhamel, protestând contra r`sturn`rii vechiului regim, era
hot`rât la Neva, c` acel regim trebuie restabilit cu orice pre].
Mijlocul cel mai simplu de a provoca ocupa]iunea ruseasc`
ar fi fost, ca românii singuri s` o cear`. Aceasta a [i f`cut-o
instrumentul servil al Ru[ilor, principele Mihail Sturdza, pentru
Moldova, sub cuvânt c` ordinea public` e turburat` de
„revoltan]i”. O parte a o[tirilor ruse[ti au intrat în adev`r în
Moldova, pe la mijlocul lui iunie, de[i bie]ii „revoltan]i” moldoveni
erau sau trecu]i peste frontier` de slujitorii Domnului sau închi[i
prin m`n`stiri [i „periorisi]i” pe la mo[iile lor, încât nici vorb` nu
era c` m`car doi din ei s` se poat` întâlni, necum s` mai
turbure ordinea public`.
Alt mijloc de a îndrept`]i intrarea o[tirilor în Principate ar fi
fost provocarea de v`rs`ri de sânge, dezordine [i anarhie, care
ar fi dat Rusiei pretextul s` vin` [i s` restabileasc` ordinea.
Spre acest sfâr[it, înc` înainte de izbucnirea mi[c`rii
revolu]ionare, comisarul rus Duhamel, sosit cam f`r` veste în
Bucure[ti [i f`r` s` spun` care-i este misiunea, s-a str`duit, pe
sub mân`, s` provoace între boieri o mi[care de r`sturnare a
principelui Bibescu. Dar [efii mi[c`rii de regenerare i-au dejucat
intriga, a[a c` r`sturnarea regimului s-a f`cut, dar nu în serviciul
planurilor Rusiei.
De la 11 iunie, agen]ii ru[i n-au contenit a urm`ri acela[i
scop: de a provoca turbur`ri care s` justifice intrarea o[tilor în
Principate. Nu mai încape îndoial` c` atentatul polcovinicilor
Odobescu [i Solomon, de la 18 iunie, a fost pus la cale de mâni
ruse[ti. Dovad` este faptul c`, în aceea[i zi de 18 iunie,
Kotzebue, care petrecea la Foc[ani, scrise mitropolitului Neofit la
Bucure[ti, [tiind desigur c` membrii guvernului provizoriu aveau
s` fie aresta]i, s` instituie o caimacamie, dac` principele Bibescu
ar refuza s` reocupe scaunul domniei. Tot asemenea, nu poate
fi îndoial` c` zvonurile r`spândite la 20 iulie despre intrarea
ru[ilor în ]ar`, care au provocat plecarea membrilor guvernului
provizoriu din Bucure[ti, tot de agen]ii ru[i au fost r`spândite.
4 (42) 2008 document

Toate silin]ele au fost înc` zadarnice, c`ci afar` de
samavolniciile administra]iei lui M. Sturdza în Moldova, nici un
fel de act de silniciei, nici o dezordine nu s-a întâmplat nic`ieri
în Principate. Trupele ruse[ti intrate în Moldova n-aveau cu cine
s` lupte, decât cu holera [i cu alte boli care le decimau
înfior`tor. Într-un rând se vorbea chiar c` ru[ii vor ie[i [i din
Moldova, sub cuvânt c` ]arul e sup`rat pe ingra]ii de români, c`
nu voie[te s` mai aud` de ei [i c`-i abandoneaz` la discre]ia
turcilor. Cum îns` de aceast` amenin]are nu se temea nimeni [i
la drept vorbind nici nu era de crezut, trupele ruse[ti au r`mas
tot în Moldova, a[teptând momentul ca s` treac` în ]ara
Româneasc`.
Pentru a accelera acest moment, s-au pus toate st`ruin]ele
la Constantinopol, ca s` înduplece Poarta a reveni asupra celor
s`vâr[ite în ]ara Româneasc`, a-l dezavua pe Suleiman Pa[a
[i a-l înlocui prin alt comisar, care s` restabileasc` în adev`r
ordinea legal`, adic` Regulamentul Organic.
Nesus]inut` de Puterile apusene care, sau nu vroiau ca
Anglia, sau nu puteau ca Fran]a [i Germania, s` intre în conflict
cu Rusia, având destul de lucru cu cele ce se întâmplau la ele
acas` [i de alt` parte nesim]indu-se în stare s` provoace un
r`zboi, pentru care nu era preg`tit`, Turcia a cedat în cele din
urm` [i printr-aceasta soarta revolu]iei române a fost hot`rât`.
III. Misiunea lui Fuad Efendi
Înc` din august, va s` zic` pe când veselia general` în urma
succeselor dobândite pe lâng` Suleiman Pa[a era la culme, Ion
Ghica scria din Constantinopol vestind schimbarea întâmplat`
în politica turceasc`. Cu prilejul sosirii Deputa]iunii române,
trimis` la Constantinopol, la sfatul lui Suleiman Pa[a, ca s`
st`ruiasc` pentru recunoa[terea reformelor proclamate de
revolu]iune, Titov, ambasadorul rusesc, a prezentat Por]ii o not`,
prin care, într-un ton cât se poate de necuviincios, cerea ca
Suleiman Pa[a, care a l`sat caimacamia în mâinile
revolu]ionarilor, s` fie revocat [i chiar pedepsit, iar Deputa]iunea
sosit` s` nu fie primit`, ci membrii ei trata]i ca ni[te studen]i din
Paris, care singuri au f`cut toat` turburarea [i pe care îi
condamn` to]i oamenii de greutate din ]ara Româneasc`.
El mai cerea ca s` se trimit` alt comisar în Principate, cu
instruc]iuni precise ca s` intre cu armata turceasc` în Bucure[ti,
s` declare de nul [i neavenit tot ce s-a întâmplat de la 11 iunie
încoace [i s` restabileasc` ordinea legal` în conformitate cu
Regulamentul Organic.
Poarta era într-o grea dilem`. Apelând la sprijinul Angliei [i
al Fran]ei, ai c`rei reprezentan]i, sir Stratfort Canning [i
generalul Aupick erau, personal, cei mai binevoitori, atât Turciei
cât [i Principatelor Române, a primit r`spuns c` instruc]iunile lor
nu le permit s` sus]in` Poarta fa]` cu Rusia. A[a stând lucrurile,
b`rba]ii de stat turci, în special marele vizir- Re[id Pa[a [i
ministrul de externe- Ali Pa[a, de[i asigurau pe români de toat`
bun`voin]a lor [i-i mângâiau c` într-un viitor nu tocmai dep`rtat
dorin]ele lor vor fi împlinite, totu[i pentru moment n-au avut
încotro [i au fost sili]i s` cedeze st`ruin]ele Rusiei. Suleiman
Pa[a a fost revocat [i înlocuit cu Fuad Efendi, iar Deputa]iunea
român` a trebuit s` se întoarc` în patrie, f`r` de a fost primit`
oficial de cei în drept [i f`r` s` fi ob]inut ceva din cele promise
de Suleiman Pa[a. Printr-o not` oficial` din 19 august,
Ministerul de Externe al Turciei a încuno[tin]at Ambasada
ruseasc` despre aceasta, ad`ugând c` Fuad Efendi a primit
ordin s` înlocuiasc` Locotenen]a Domneasc` printr-un
caimacan, care s` fie numit dintre notabilii ]`rii, care n-au luat
parte la revolu]ie [i c` de asemenea to]i func]ionarii implica]i în
mi[care vor fi înlocui]i sau destitui]i. Cererea lui Titov ca Ion
Ghica, agentul la Constantinopol al Guvernului revolu]ionar, s`
fie expulzat din capitala Turcia, a fost refuzat`. Tot asemenea
b`rba]ii conduc`tori ai Imperiului otoman, între care [i noul
document 2008 4 (42)
studii/documente
comisar Fuad, care a avut aten]iunea de a primi pe membrii
Deputa]iunii române trimis` la Constantinopol, în mod
confiden]ial, se în]elege, asigurau c` nici o alt` concesiune nu
se va mai face Rusiei, [i c` cele f`cute pân` aici s-au f`cut cu
scopul de a lua ru[ilor orice pretext ca s` intre în Principate. Ei
mai promiteau c`, dup` ce se va fi restabilit regimul legal,
Regulamentul Organic va fi supus unei minu]ioase revizuiri [i
c` toate reformele, care au de scop dezvoltarea economic` a
Principatelor, vor fi acordate.
În aceast` dispozi]ie [i cu asemenea instruc]iuni, Fuad
Efendi sose[te la 27 august în Gala]i [i a treia zi pleac` la
Giurgiu pentru a înlocui pe Suleiman Pa[a. Acesta înso]it de
simpatiile românilor [i de manifesta]iile c`lduroase ale poporului
adunat la Giurgiu cu zecile de mii, pleac` din ]ar` [i se întoarce
la Constantinopol.
La 31 august trupele turce[ti, comandate de Rifaat Pa[a,
care pân` atunci st`tuser` lini[tite în Gala]i, trec [i ele în ]ara
Româneasc`. La sosirea lor, administratorul de Br`ila, Dimitrie
Golescu, adreseaz` lui Rifaat o scrisoare de protestare, în care
arat` c`, dup` ce Locotenen]a Domneasc` a fost recunoscut`
de Suleiman Pa[a în numele sultanului, s-ar fi cuvenit ca ea s`
fie în[tiin]at` de intrarea armiei turce[ti, ceea ce nu s-a f`cut.
Aceasta a fost prima dovad` evident`, c` Fuad Efendi n-avea
s` continue fa]` cu românii politica urmat` de Suleiman Pa[a [i
c` venirea lui însemneaz` c`derea des`vâr[it` a revolu]iei.
Alt` dovad` [i mai sigur` despre aceasta a fost c`,
comisarul rus, generalul Duhamel, care în tot timpul petrecerii în
]ar` a lui Suleiman Pa[a s-a ferit de orice atingere cu el, îndat`
dup` sosirea lui Fuad la Giurgiu, s-a gr`bit a merge în tab`ra lui,
pentru a se în]elege cu dânsul asupra celor ce aveau s`
urmeze. Acuma Rusia dicta, iar comisarul [i trupele turce[ti
n-aveau decât s` execute ceea ce hot`râser` protectorul de la
St. Petersburg.
Sosirea lui Fuad Efendi la Giurgiu, conferin]ele lui Duhamel
[i cu Kotzebue, [i [tirile ce aveau despre situa]ia schimbat` la
Constantinopol, au produs în Bucure[ti o mare fierbere, atât
între revolu]ionari cât [i între oamenii vechiului sistem. Fel de fel
de zvonuri circulau prin lume: c` revolu]ionarii au hot`rât s`
ucid` pe to]i regulamenti[tii, care, la rândul lor, pretextând sau
crezând c` via]a le este în pericol, înarmau cete de arn`u]i [i
slugi de ale lor, ca s` se apere contra revolu]ionarilor. Guvernul
[i în special Ion C. Br`tianu, numit [ef al Poli]iei Capitalei, se
sileau în toate chipurile s` lini[teasc` lumea [i s` evite turbur`ri
[i v`rs`ri de sânge care sigur ar fi avut de urmare intrarea ru[ilor
Ion C. Br`tianu, unul
dintre conduc`torii
Revolu]iei de la 1848
[i, ulterior, primministru
al Rom#niei
43

studii/documente
VVeterani ppompieri pparticipan]i lla llupta ddin 113/25 sseptembrie 11848, ddin DDealul SSpirii
în ]ar`. Gra]ie publica]iilor [i sfaturilor, dar [i precau]iunilor luate
de st`pânire, ordinea public` a putut fi men]inut`, [i afar` de
excese neînsemnate, ca [de exemplu] un atentat cu arma
contra lui C. Romanescu, care îns` n-a avut sfâr[it tragic, nu
s-a întâmplat nimic serios.
Mai grav era îns`, c` nici revolu]ionarii nu erau în]ele[i
asupra liniei de conduit` ce aveau s` observe în fa]a situa]iei
schimbate. Elementele mai radicale, tinerimea [i milit`rimea,
st`ruiau ca s` se fac`, dac` nu o încercare de rezisten]` cu
armele în mân`, cel pu]in o demonstra]ie armat`, prin care s`
se dovedeasc` lumii, c` românii sunt hot`râ]i a nu mai primi
odat` cu capul regimul Regulamentului Organic. Spre acest
sfâr[it aveau s` serveasc` pandurii [i doroban]ii concentra]i, în
num`r de câteva mii de Gheorghe Magheru în Oltenia,
Regimentele 1 [i 2 de Infanterie, comandate de coloneii N.
Ple[oianu [i Radu Golescu, Divizionul de Cavalerie comandat
de maiorul Mavrocordat, precum [i cete de ]`rani, care s-ar fi
putut concentra în num`r destul de mare, din care o parte erau,
de bine de r`u, organiza]i ca grade na]ionale, dar în general nu
aveau alte arme, decât un num`r restrâns de pu[ti, în mare
parte vechi [i stricate, adunate de pe la particulari, iar restul
l`nci primitive, coase [i topoare.
Cu asemenea for]e oamenii mai rezonabili nu se putea
gândi s` se opun`, nici m`car în chip de demonstra]ie, armatei
turce[ti, [i cu atât mai pu]in [i ru[ilor, care, era sigur, la prima
ciocnire a românilor cu turcii, ar fi trecut [i ei Milcovul. Ace[tia
erau prin urmare de p`rere c` nu trebuie p`r`sit` linia de
atitudine de pân` aci, [i orice va face Fuad [i armata turceasc`,
comandat` de Omer Pa[a, românii s` nu p`r`seasc` calea
pa[nic`. În acela[i sens îi sf`tuiau pe [efii mi[c`rii [i
reprezentan]ii din Bucure[ti ai Puterilor str`ine. Ei sus]ineau c`
românii trebuie s` fie convin[i de bunele inten]ii ale Por]ii c`tre
Principate [i c` nu trebuie s` uite, c` orice act de violen]` ar
agrava situa]ia în defavorul lor [i ar putea s` aduc` asupra ]`rii
pericole incalculabile.
În cele din urm` a învins p`rerea aceasta. S-a hot`rât a se
protesta în mod demn [i rezolut contra intr`rii armatei turce[ti în
]ar`, contra viol`rii dreptului, garantat prin tratate, al
Principatelor de a se guverna [i de a-[i da legile care le par mai
priincioase pentru regularea afacerilor lor interne, [i a dovedit,
prin deputa]iuni numeroase, c` toat` ]ara voie[te reformele
înscrise în Proclama]ia revolu]iei.
Astfel la 1 septembrie plec` o deputa]ie la Giurgiu
îns`rcinat` s` predea lui Fuad Efendi o adres` „a poporului ]`rii
Române[ti”, în care se arat`, c` Regulamentul Organic, impus
]`rii de baionetele ruse[ti, este urgisit de toat` lumea [i c`
revolu]ia care l-a doborât, a voit prin aceasta s` înt`reasc` înc`
[i mai mult ca în trecut leg`turile ]`rii cu Turcia, bazate pe
44
Capitula]ii [i tratate. Se arat` mai departe
c` lini[tea cea mai perfect` domne[te în
]ar` [i se conjur` comisarul împ`r`tesc s`
nu împing` lucrurile la extrem, aruncând
peste ]ar` „doliu, resbel [i m`cel”.
Deputa]ia Bcure[tenilor, la care s-au
al`turat mai multe mii de ]`rani din localit`]i
dintre Bucure[ti [i Giurgiu, dup` ce a
asistat la plecarea lui Suleiman, c`ruia i-a
f`cut ova]iuni c`lduroase, s-a prezentat [i
lui Fuad, cu acelea[i strig`te entuziaste:
„Tr`iasc` Sultanul! Tr`iasc` Constitu]ia!”.
Fuad Efendi i-a primit îns` foarte rezervat,
[i p`strând o atitudine sever`, a refuzat s`
dea r`spuns la adresa ce i s-a înmânat în
numele poporului român, zicând c` are s`
vin` la Bucure[ti [i acolo va ar`ta care îi
este misiunea [i instruc]iile. Atitudinea
aceasta a comisarului turc a m`rit îns` [i
mai mult nelini[tea din Bucure[ti, care [i altcum era destul de
mare, mai ales în urma unei încerc`ri de revolt` a solda]ilor din
garnizoan`, întâmplat` la 2 septembrie, probabil tot în urma
instiga]iilor agen]ilor ruse[ti. Încercarea a fost îns` potolit`,
gra]ie interven]iei calme [i rezolute a generalului Christian Tell,
a [efului Poli]iei I.C. Br`tianu [i a altor frunta[i revolu]ionari, dar
cu toate acestea ea a m`rit precum am zis, spiritul de nelini[te
[i de nesiguran]` ce cuprinsese publicul.
III. Arderea Regulamentului Organic
În aceast` atmosfer` de agita]ie [i de enervare, a fost pus`
la cale [i a întâmpinat mare r`sunet în masele poporului
demonstra]ia întâmplat` la 6 septembrie cu arderea
Regulamentului [i a Arhondologiei [i cu d`râmarea
monumentului de la Mitropolie în onoarea lui Kisselev [i a
Regulamentului Organic. Rapoartele gazetelor contemporane [i
„Amintirea lui Ubicini”, publicate în corpul colec]iei 1848, descriu
cu de am`nuntul aceast` demonstra]ie, a[a c` nu e nevoie s`
o istorisim [i aici. Nu ne vedem îndemna]i s`-i facem apologia,
dar nici nu o putem g`si atât de condamnabil`, cum a fost, [i
mai continu` înc` a fi prezentat` de unii. Nu se poate nega c`
aceast` demonstra]ie a avut, privit` din vremea noastr`, un
colorit de operet`, mai bine zis de mascarad`; ba a fost, la
aparen]`, amestecat` cu o doz` de blasfemie, c`ci s-au tras
clopotele la biserici, s-au rostit rug`ciuni [i cânt`ri biserice[ti, de
preo]i [i de chiar Mitropolitul, îmbr`cat în od`jdii. Dar cu toate
acestea scopul ei n-a fost de loc a lua în b`taie de joc cele
sfinte, ci pur [i simplu a demonstra, poate într-un chip nu tocmai
bine ales, c` poporul nu mai voie[te urgisitul Regulamentul
Organic, cu boieriile [i cu toate nedrept`]ile sale. Dup` ce se
renun]ase la o demonstra]ie armat`, era [i greu s` se g`seasc`
alt` modalitate de a demonstra în contra vechiului regim, a[a c`
poporul s` în]eleag` [i s` se p`trund` de ceea ce vede. Fapt e
c` mul]imea a luat în serios demonstra]ia, a asistat la ea ca la o
adev`rat` înmormântare [i nici prin gând nu i-a trecut c` nu
face o treab` în toat` regula.
„Dem Reinen ist alles rein”, zice germanul, iar în cazul de
fa]` noi putem zice c` poporul din Bucure[ti, evlavios fiind, cum
este pretutindeni poporul român, [i obi[nuit ca în toate ac]iunile
vie]ii sale s` intervin` slujba[ii bisericii, n-a v`zut nimic
extraordinar în faptul c` [i acestei demonstra]ii i s-a dat un
colorit bisericesc. S` nu uit`m apoi c` la fel s-a procedat în tot
cursul revolu]iei.
La 9 iunie, la Izlaz, preotul Radu [apc` a inaugurat prin
slujb` bisericeasc` izbucnirea revolu]iei [i pe urm` în toate
satele [i ora[ele s-au celebrat sfe[tanii pentru triumful
Constitu]iei. Proclama]ia revolu]ionar` este scris` în stil
4 (42) 2008 document

isericesc [i început` cu un citat din Biblie. În aceast` ordine de
idei au g`sit [efii mi[c`rii de cuno[tin]` s` sileasc` pe
Mitropolitul Neofit, care numai revolu]ionar nu era, a se pune în
fruntea Guvernului Provizoriu. Crucea [i Evanghelia au fost
lozinca în toate actele revolu]ionarilor. Toate aceste nu sunt
decât o concesiune f`cut` mentalit`]ii [i gradului de cultur` a
maselor celor mari ale poporului, în special ale ]`ranilor.
IV. Intrarea turcilor \n Bucure[ti
Fuad Efendi, f`r` a comunica ceva Locotenen]ei Domne[ti
sau altcuiva, porne[te din Giurgiu cu întreaga armat` aflat`
acolo [i sose[te la Sinte[ti, în apropiere de Bucure[ti, unde î[i
a[eaz` tab`ra. De aici abia trimite Mitropolitului Neofit, la 10
septembrie, o scrisoare, în care arat` c` vine în Capital`, cu
ordin de la sultan ca s` restabileasc` ordinea legal`. El declar`
c` de acum înainte Capitala este pus` sub paza armatei
împ`r`te[ti [i provoac` pe Mitropolit, ca pe „ministrul p`cii”, s`-
[i îndemne credincio[ii a intra în legalitate, f`când responsabil`
în special mili]ia [i poli]ia de orice dezordine s-ar întâmpla.
Mitropolitul este provocat s` publice aceast` scrisoare. El îns`,
comunicând-o prin scrisoare oficial` Locotenen]ei Domne[ti a
primit r`spunsul ca Fuad Efendi trebuie s` se adreseze c`tre
Guvern, care a fost recunoscut de Suliman Pa[a în numele
sultanului. Scrisoarea lui Fuad, se în]elege, n-a fost publicat`,
decât dup` 13 septembrie, în Buletinul Oficial reap`rut.
Aflând de apropierea turcilor de Bucure[ti, mul]ime mare de
popor s-a strâns în Capital` [i a ie[it, nearmat fire[te, întru
întâmpinarea lor. Cum îns` turcii nu s-au pornit din Sinte[ti, în
zilele de 11 [i 12 septembrie, poporul a stat [i el nemi[cat pe
câmp, sub cerul liber, hot`rât a ie[i în întâmpinarea turcilor, când
vor intra în Capital`, [i a le ar`ta c` Românii sunt credincio[i
sultanului, dar nu mai primesc nicidecum Regulamentul Organic.
Unul dintre [efii revolu]ionarilor au crezut [i acum, c` este
indicat a opune turcilor o rezisten]` violent`, f`când din piepturile
[i bra]ele ]`ranilor un zid de ap`rare, peste care armata
otoman` s` nu poat` trece a[a u[or. Chiar [i dintre locotenen]ii
domne[ti, generalul Christian Tell pare a fi sus]inut aceast`
p`rere, dup` cum rezult` din scrisoarea sa de la 13 septembrie
c`tre Ion Maiorescu, la Frankfurt. În general îns`, prin
strângerea ]`ranilor nu s-a inten]ionat decât o demonstra]ie
pa[nic`.
Fuad Efendi se vede c`, informat, poate, sau temându-se c`
poporul adunat întru întâmpinarea turcilor ar inten]iona s` se
opun` cu for]a intr`rii lor în Capital`, [i voind s` evite o ciocnire
sângeroas` cu românii, anume a t`r`g`nat pornirea armiei din
Sinte[ti, iar când a pornit-o, în 12 septembrie, a f`cut un înconjur
din drumul cel mai direct [i a luat pozi]ie pe în`l]imile de la
Cotroceni, în partea apusean` a Capitalei. Prin aceast`
t`r`g`nare s-a dat timp poporului s` se adune în num`r tot mai
mare, a[a ca la sosirea turcilor, dup` cum afirm` girantul
consulatului francez Hory, într-un raport al s`u, se aflau aduna]i
vreo 30.000, dup` al]ii 60.000 [i chiar 200.000 de oameni, dar
to]i f`r` arme. Guvernul luase anume m`suri [i [eful poli]iei I.
Br`tianu d`duse o publica]ie, ca nimenea s` nu fie înarmat la
întâmpinarea ce avea s` se fac` turcilor în momentul intr`rii în
Bucure[ti. De la Cotroceni Fuad Efendi a trimis, la 13
septembrie, o nou` scrisoare Mitropolitului, invitându-l s`
mearg` cu boierii [i cu notabilii ]`rii în tab`ra turceasc`, ca s`
asculte o comunica]iune a sa despre scopul venirii sale în
Bucure[ti.
Pe la amiaz` se [i prezentar` în tab`r` to]i frunta[ii
revolu]ionari [i reprezentan]ii comer]ului, precum [i numero[i
boieri, în frunte cu Mitropolitul, în total cam 200 de persoane,
ducând cu ei o nou` adres` a poporului din capital`, în care din
nou se protesta contra restabilirii Regulamentului Organic prin
puterea baionetelor [i se accentua alipirea românilor c`tre
document 2008 4 (42)
Imperiul Otoman. Fuad Efendi, primind deputa]ia, îi citi un
pretins Firman, care în realitate nu era decât o scrisoare a sa
[prin care se] adresa „Boerilor [i vou` locuitorilor Valahiei de
toat` clasa”, care în aceia[i zi s-a tip`rit [i distribuit în Bucure[ti.
În aceast` scrisoare el nume[te revolu]ia românilor „o rebeliune
izvorât` din duhul comunismului, declar` Locotenen]a
Domneasc` dizolvat` [i nume[te caimacan, pe logof`tul
drept`]ii, Constantin Cantacuzino, iar pe Omer Pa[a,
comandantul trupelor turce[ti îl nume[te vremelnice[te
guvernator ost`[esc al ora[ului Bucure[ti, punând sub ordinele
sale mili]ia [i poli]ia din Capital`.
Membrii deputa]iunii din partida revolu]ionar` începur` s`
murmure, ba chiar fiul noului caimacan, Ioan C. Catacuzino,
strig` din mul]imea deputa]ilor, „Tat`, nu primi asemenea slujb`!”
V`zând spiritele agitate, Fuad provoac` pe cei ce sunt cu
Regulamentul s`-l urmeze, iar cei ce sunt pentru reforme s`
r`mân`. Urmat de vreo 40 de boieri, Fuad se dep`rt`, iar ceilal]i
deputa]i r`ma[i pe loc fur`, la un semnal dat, înconjura]i de
solda]i turci [i ]inu]i aresta]i la Cotroceni, pe când armia
turceasc` numaidecât se puse în mi[care [i intr` în Bucure[ti,
prin Dealul Spirei, unde erau cazarmele o[tirei române[ti, [i pe
la Podul de P`mânt (ast`zi Calea Plevnei), unde ar fi a[teptat
mul]imea cea mare a poporului. Cu acest prilej s-a comis
incontestabil numeroase acte de barbarie din partea solda]ilor
turci. Oricât s-a silit Fuad Efendi s` le conteste, provocând acte
oficiale din partea noii administra]ii regulamentare, ele sunt
confirmate de numero[i martori oculari vrednici de credin]` [i de
rapoarte consulilor str`ini din Bucure[ti. Poporul dezarmat a fost
c`lcat de copitele cailor, împuns cu suli]ele [i baionetele,
mul]imea de case au fost c`lcate, devastate, femei [i copii
maltrata]i [i uci[i. Mai târziu solda]ii turci au ]inut un adev`rat
bâlci, vânzând la pre]uri de nimic, la jidani [i al]i negustori,
obiectele jefuite de prin casele cet`]enilor.
Dar ceea ce a dat nota sângeroas` intr`rii în Bucure[ti a
trupelor turce[ti, a fost m`celul solda]ilor români la cazarma din
Dealul Spirei. Dintr-o neîn]elegere, precum s-a afirmat, din
barbaria înn`scut` soldatului musulman, mai probabil, în tot
cazul îns` f`r` nici o necesitate [i f`r` nici o provocare din
partea solda]ilor români, care st`teau lini[ti]i în curtea caz`rmii,
având ordin s` primeasc` pe turci cu onoruri militare, ace[tia iau
atacat cu focuri de pu[ti [i chiar tunuri, omorând [i r`nind
mul]ime din ei. Fiind ataca]i, este de la sine în]eles c` [i solda]ii
români au f`cut uz de arme [i au încercat s`-[i pl`teasc` cât
se poate de scump via]a atât de mi[ele[te atacat`. Cu
deosebire roata de pompieri, sub comanda c`pitanului
Z`g`nescu, a avut multe pierderi, dar în acela[i timp a dat [i
str`lucite dovezi de curaj [i virtu]i militare. Ei au fost aproape
extermina]i, dar au sigilat revolu]ia româneasc` cu botezul de
sânge, dovedind lumii c` Românul [tie înc` s` se bat` [i s`
moar` pentru patrie. Jertfa lor a fost mare [i tâlh`re[te impus`
de trupele turce[ti, dar ea a constituit s`mân]a, din care 30 de
ani mai târziu a r`s`rit eroismul eroilor de la Plevna.
C` atacul turcilor a fost tâlh`resc, dovede[te faptul,
confirmat prin depozi]iile ulterioare ale ofi]erilor p`rta[i în
aceast` abominabil` lupt`, c` dup` ce comandantul turcilor a
în]eles gre[eala ce s-a f`cut, [i dup` ce a dat semnalul ca s`
înceteze focul, românii s-au supus numaidecât [i, provoca]i s`
depun` armele le-au depus f`r` contrazicere [i erau gata s`
plece în lini[te în ora[, l`sând cazarma în posesiunea turcilor.
Atunci din nou s-a comandat foc trupelor turce[ti [i mul]i dintre
solda]ii români dezarma]i au c`zut împu[ca]i din spate, iar restul
a sc`pat numai cu fuga, risipindu-se prin mahalale.
Documentare
studii/documente
Extras din: „Anul 1848 în Principatele Române. Acte [i
documente”, publicat cu ajutorul Comitetului pentru ridicarea
45

studii/documente
monumentului lui Ioan C. Br`tianu; tomul IV, pp. 341-344:
Ancheta lui Hory, consulul Fran]ei la Bucure[ti în privin]a zilei de
13 Septembrie 1848, (copie Acad.), traducere.
I. Ziua de 13/25 Septembrie 1848
Pe la ora 3 f`r` un sfert, trupele turce[ti au început s`
defileze în fa]a caz`rmii de infanterie în ordinea urm`toare: un
escadron de cavalerie, dou` companii de infanterie, [ase piese
de artilerie, restul urma în dezordine.
Escadronul de cavalerie se oprise în curtea palatului ars.
Infanteria s-a a[ezat în ambuscad`, în dosul gardului
caz`rmii.
Tunurile au fost îndreptate asupra caz`rmii.
Trupele române compuse din cinci sute de oameni,
aproximativ, având armele desc`rcate [i fiind orânduite în
curtea caz`rmii pe 5 divizioane formate în coloane strânse [i
paralele, prezentar` onorurile militare turcilor. Colonelul român
neprimind ordin s` evacueze cazarma puse la poart` o paz`
format` dintr-un pichet de 20 de oameni cu baionetele la arme.
Un colonel turc, urmat de câ]iva ofi]eri [i un interpret, veni
atunci la poart` ca s` intre în vorb` cu colonelul român, Radu
Golescu. Martorul care r`m`sese în fruntea companiei sale n-a
putut s` aud` ceea ce s-a vorbit, dar a v`zut c` colonelul român
[i cea mai mare parte din ofi]erii care erau sub ordinele sale au
fost condu[i printre turci.
Dup` pu]in timp, pompierii, în num`r de 120 oameni, pe care
colonelul Golescu d`duse ordin s`-i cheme cu un sfert de ceas
înainte de defilarea armatei, ajunser` la cazarm` cu arma în
mân`, trecând printre rândurile turcilor care barau drumul.
Atunci, f`r` ca s` se fi ivit cel mai mic gest de provocare din
partea trupelor române, Turcii deschiseser` foc asupra flancului
stâng al companiei de pompieri, dintre care o mare parte c`zur`
pe loc.
În acela[i timp, artileri[tii traser` în cazarm`. Un foc intens,
îns` f`r` rezultat, fu îndreptat asupra trupelor de linie pe care
maiorul Greceanu, la începutul atacului, le retr`sese în fundul
cur]ii.
Pompierii au rezistat cu energie, dar pierzând mul]i oameni,
vreo 30 din ei, urma]i de c`pitanul lor intrar` în cazarm` [i se
unir` cu trupele din linie. Din cei 30, [ase c`zur` mor]i în
mijlocul cur]ii, în urma r`nilor primite. Al]i 10 erau mai mult sau
mai pu]in grav r`ni]i.
La primele focuri, maiorul Greceanu p`r`sindu-[i trupele,
acestea r`maser` sub comanda c`pitanului Deivos, ale c`rui
ordine nu erau ascultate de solda]ii, care risipindu-se tr`geau în
aer f`r` nici un rezultat.
Un colonel turc veni atunci la c`pitanul Deivos ca s`-l
someze s` predea armele, asigurându-l c` pa[a las` trupelor
via]a [i libera ie[ire din cazarm`. Capitularea a fost, primit` de
c`pitan [i de cei 200 de solda]i care lep`dar` imediat armele [i
predar` muni]iile.
Restul trupelor comandate de c`pitanul de pompieri M.
Z`g`nescu refuz` s` se predea.
C`pitanul Devois [i cei 200 de solda]i ai s`i fur` du[i în fa]a
unui general turc, care le spuse printr-un interpret, c` erau ierta]i
[i c` puteau s` plece, recomandându-le în acela[i timp, s` nu
mai ridice armele împotriva suzeranului lor, sultanul.
Solda]ii pornir` atunci spre ora[. În timpul când coborau
dealul, turcii deschiser` foc asupra lor, omorând o bun` parte
din ei; restul sc`p` ascunzându-se prin gr`dini.
Aici se termin` depozi]ia martorului care a fost [i el obligat
46
s` fug`, dar e lucru [tiut c` dup` aceasta turcii au tras lovituri
de tun timp de o jum`tate de or`, asupra mahalalei Izvor,
a[ezat` la poalele dealului, pe care e construit` cazarma, [i c`,
în timpul nop]ii s-au r`spândit în aceast` mahala [i au pr`dat,
violat [i omorât persoane inofensive.
(Urmeaz` semn`tura)
II. Urmarea zilei de 13/25 Septembrie 1848
În timp ce c`pitanul Devois [i cei 200 de solda]i se îndreptau
spre generalul turc, un alt ofi]er a venit s` someze pe solda]ii
români, care r`m`seser` în cazarm`, s` se predea,
promi]ându-le c` vor sc`pa cu via]a [i c` se vor putea întoarce
la c`minele lor.
În fa]a unei armate întregi, rezisten]a unei mâni de oameni
era imposibil`. C`pitanul pompierilor M. Z`g`nescu, s-a predat
împreun` cu 40 din tovar`[ii s`i. Ceilal]i, n-au vrut s`
p`r`seasc` armele [i s-au risipit prin ora[ condu[i de
sublocotenentul Ioan Pescaru.
În timp ce c`pitanul pompierilor [i cei 40 de oameni ai s`i
porneau spre a se prezenta generalului turc, încrez`tori în
cuvântul dat, au fost surprin[i în mijlocul cur]ii de focurile de
arm` ale turcilor.
Sublocotenentul Ioan Pescaru, care locuia în Izvor, aproape
de cazarm`, [i-a v`zut casa pr`dat` [i pe frumoasa sa sor`
ucis` de un glonte.
(Urmeaz` semn`tura)
III. Ziua de 13/25 Septembrie 1848
În ziua de luni, 25 septembrie, între 3-4 ceasuri d.a. m`
dusei din curiozitate la lag`rul turcesc, a[ezat pe dealul
Cotroceni. Ajuns aproape de cazarm`, v`zui venind la pas un
pluton de l`ncieri turci, care se îndreptau spre vechea cazarm`,
ca s` intre în ora[. Acolo, a[teptau restul armatei, care urma s`
vin`. Atunci, ap`rur` la frontul turcilor trei tineri români f`r`
arme, care voiau s` ajung` la noua cazarm`. Ofi]erul care era
în fruntea plutonului de l`ncieri, dup` ce som` de câteva ori pe
unul din tineri, îi aplic` o lovitur` cu latul sabiei pe cap. Tân`rul,
înfuriat, îi r`spunse câteva cuvinte [i în momentul în care ofi]erul
turc se repezea asupra lui ca s`-l loveasc`, venir` vreo 20 de
tineri, înarma]i cu pu[ti [i urma]i de corpul de pompieri, compus
din aproximativ 150 oameni. Apropiindu-se la vreo 40 de pa[i de
turci, se oprir` strigând „Ura!” În acest moment, ofi]erul
deta[amentului, execut` o întoarcere cu plutonul lui, care fu
înlocuit imediat de un alt pluton de infanterie care la rândul lor
deschiser` foc asupra românilor f`r` nici o soma]ie prealabil`.
Ace[tia ripostar` imediat, un mare num`r de victime c`zur` din
ambele p`r]i. Îndat` dup` aceste împu[c`turi, sosir` dou`
tunuri, unul înc`rcat cu mitralie [i altul cu ghiule , care tunuri
traser` în direc]ia str`zii, care merge de-a lungul zidului exterior
al caz`rmii în partea în care se afl` situat` M`n`stirea
Cotroceni.
Pe aceast` strad`, m` g`seam eu însumi [i v`zui c`zând
lâng` mine un neam] [i ceva mai departe, mai multe alte
persoane venite ca [i mine din curiozitate [i f`r` arme.
Pericolul iminent m` f`cu s` plec imediat; cu greutate
ajunsei la domiciliul meu, situat aproape de locul luptei.
(Urmeaz` semn`tura)
Archive's leaves. The fight on 13 September 1848 between Romanians and Turks in Ion Bratianu view
Within the archive fund created and kept by the Romanian
History Department it has been found the report of Ion
Bratianu, concerning a significant event for military history, the
fight from Dealul Spirii, on 13 September 1848.
4 (42) 2008 document

1857
ogata colec]ie de manunscrise a
Bibliotecii Academiei Române ne
dezv`luie surse inedite de
informa]ii [i în domeniul istoriei militare.
Printre acestea se afl` un Memoriu
privind organizarea unei flotile moldovalahe
pe Dun`re, elaborat în
septembrie 1857 de locotenentul de
marin` francez C. Laurent, document
ce s-a p`strat în original, în limba
francez`, în Arhiva personal` a lui
Iancu Alecsandri1 [i în copie în cea a
lui Ion Ghica2 .
Autorul a fost unul dintre ofi]erii
francezi din tab`ra de la Maslac,
a[ezat` aproape de Constantinopol,
care i-a cunoscut îndeaproape în anii
r`zboiului Crimeii (1853-1856) pe Ion
Ghica, Vasile Alecsandri, Costache
Negri, Dimitrie Rallet [.a. personalit`]i
marcante ale mi[c`rii de emancipare
na]ional` a românilor. În Scrisori c`tre
Vasile Alecsandri, Ion Ghica i-a
consacrat lui Laurent pagini speciale în
care aminte[te de clipele pl`cute
petrecute al`turi de el în luptele pentru
stârpirea pira]ilor din insulele M`rii
Egee (1854), în perioada când I. Ghica
era guvernator al insulei Samos (1854-
1859). Laurent „era considerat în toat`
marina francez` – m`rturi[e[te Ion
Ghica – ca unul dintre tinerii ofi]eri cei
mai capabili [i cu viitor, iubit de to]i câ]i
îl cuno[teau. Pentru mine era imaginea
vie a Fran]ei vesele, plin` de [tiin]` [i
de spirit” 3 .
Reumatismul contractat în timpul
asediului Sevastopolului (1855) îi va
închide lui Laurent str`lucita carier`.
Reîntors de pe front, cu s`n`tatea
[ubrezit`, i s-a încredin]at în anii 1856-
1858 comanda avizoului (vas de r`zboi
de tonaj mic [i cu vitez` mare – n.r.)
pus la dispozi]ia ambasadorului Fran]ei
la Costantinopol. În aceast` perioad`
[i-a stabilit domiciliul în casa lui Ion
Ghica de la Pera, pe care C. Negri [i
D. Rallet o transformaser` într-un
adev`rat club de dezbateri politice,
unde au fost atra[i [i ofi]eri francezi
afla]i în capitala Imperiului Otoman4 . Tot
aici l-a întâlnit [i l-a îndr`git Laurent pe
bardul de la Mirce[ti. „Amici]ia lui
Laurent pentru tine [i pentru mine îl
f`cuse român – scria I. Ghica în 1884
într-acelea[i Scrisori c`tre Vasile
document 2008 4 (42)
Alecsandri – el studia ziua [i noaptea
ap`r`rile de la gurile Ebrului [i Tagului
pentru c` le credea aplicabile pe
Dun`re” 5 . A[adar, prin mediul pe care îl
frecventa Laurent era un cunosc`tor al
realit`]ilor române[ti [i al dorin]ei
românilor de constituire a unui stat
unitar modern. Totodat`, prin rela]iile
pe care le între]inea cu Ch.A.
Talleyrand-Perigord, comisarul francez
trimis în 1857 în Principatele dun`rene
în cadrul Comisiei de informare a
puterilor garante asupra for]ei mi[c`rii
pentru Unire, cât [i cu E.A. Touvenel,
ambasadorul francez de la
Constantinopol, care sprijinea, în
numele Fran]ei, aspira]ia de Unire a
românilor. Laurent va ac]iona în
concordan]` cu interesele de atunci ale
]`rii sale. Fran]a lui Napoleon al III-lea
a fost singura dintre marile puteri
europene care a promovat unirea
Moldovei [i }`rii Române[ti în forurile
europene, sus]inând-o adesea în fa]a
unor împotriviri acerbe [i a avut uneori
un rol decisiv în jocul de putere
european pentru garantarea existen]ei
unui nucleu de stat românesc.
Din scrierile lui I. Ghica rezult`,
evident exagerat, rolul pe care Laurent
l-a jucat în 1857 în determinarea lui
Touvenel de a impune Por]ii anularea
alegerilor false, antiunioniste pentru
Adunarea ad-hoc din Moldova6 A[ fi foarte mândru
de a contribui cu
mica mea parte
pentru a reconstrui [i
a munci pentru gloria
na]iunii voastre
C. Laurent
”
.
Laurent s-a ar`tat dispus a se pune
în slujba ac]iunii de organizare a
statului unitar român, a c`rei constituire
o considera inerent` în condi]iile
externe favorabile deschise de
Congresul de Pace de la Paris (1856).
El aprecia c` printre primele m`suri de
consolidare a viitorului stat na]ional
român modern trebuiau s` se înscrie
studii/documente
Un proiect de organizare a Flotilei Rom#ne
B
”
Prof. univ. dr. Maria GEORGESCU
Universitatea din Pite[ti
cele referitoare la unificarea [i înt`rirea
armatei. Întreaga ac]iune de
reorganizare militar` a Principatelor
Unite avea un scop exclusiv de ap`rare
a integrit`]ii hotarelor [i autonomiei lor
interne, c`ci „armata moldo-valah`,
datorit` îns`[i pozi]iei ]`rii, nu poate fi
decât o armat` defensiv`”. A[adar,
trebuia organizat un sistem de ap`rare
[i pentru ca acesta s` fie complet era
firesc ca statul român s` aib` o flotil`
puternic` care s` opereze pe Dun`re,
cu ajutorul c`reia s`-[i realizeze „o
coast` de fier care s` ]in` piept
încerc`rii unei invazii str`ine”.
Acesta fiind ]elul, ofi]erul de marin`
Laurent [i-a expus un plan am`nun]it [i
serios documentat pe baza informa]iilor
furnizate de prietenii s`i români de
creare a unei flotile a Dun`rii [i de
asigur`re a securit`]ii frontierelor. Acest
plan a intrat în posesia lui I. Ghica [i V.
Alecsandri, iar ace[tia l-au înaintat
domnitorului Al.I. Cuza în primele luni
ale domniei sale, venind astfel [i în
întâmpinarea repetatei dorin]e
exprimat` de C. Laurent prietenului s`u
V. Alecsandri în februarie 1859: „A[ fi
foarte mândru de a contribui cu mica
mea parte pentru a reconstrui [i a
munci pentru gloria na]iunii voastre” 7 .
Dar Laurent nu s-a aflat printre membrii
Misiunii Militare franceze chemate de
Cuza la Bucure[ti pentru a sprijini
reorganizarea o[tirii (1860). De altfel,
fusese între timp reformat [i locuia
izolat [i bolnav undeva în Fran]a, unde
va muri în curând. De[i s-ar fi înscris
perfect pe linia politicii militare
promovate de domnitorul Unirii, planul
lui Laurent nu a fost pus în aplicare.
Al.I. Cuza nu a avut nici timpul necesar,
dar nici mijloacele materiale care s`-i
permit` restructurarea tuturor armelor.
Planul lui Laurent presupunea
într-adev`r constituirea unei flotile
puternice în stare s` sus]in` o ac]iune
armat`, dar ea ar fi cerut statului
eforturi financiare ce i-ar fi dep`[it
posibilit`]ile. Multe dintre ideile expuse
în 1857, cum ar fi achizi]ionarea unor
nave puternice de lupt`, armarea lor,
construirea atelierelor [i porturilor,
înfiin]area [colii de marin` [.a. se vor
realiza treptat în armata român`
modern`.
47

studii/documente
Dup` marea epopee militar` care s-a încheiat prin c`derea
Sevastopolului, pacea discutat` la Paris a scos în relief c`
problema cea mai serioas`, cea mai dificil` era aceea a
organiz`rii Principatelor.
Tratatul de la Paris, asigurând acestor provincii dreptul de a
se bucura de vechilor lor privilegii, demonstraz` c` este în
interesul Europei ca ele s` fie temeinic constituite [i ca
înflorirea lor intern` s` se desf`[oare astfel încât s` le permit`
s` devin`, prin ele îns`]i, o barier` destul de puternic` pentru a
acoperi Imperiul Otoman în fa]a oric`rei agresiuni dinspre
nord.
Unirea for]elor militare ale Moldovei [i }`rii Române[ti
ofer` un mijloc de a reda acestor interesante provincii lini[tea
pe care nu au mai avut-o de secole, iar crearea unei armate va
împiedica într-o bun` zi ca ele s` devin` victima unui cuceritor.
Armata moldo-valah`, datorit` îns`[i pozi]iei ]`rii, nu poate
fi decât o armat` defensiv`. Preten]iile ofensive apar]in, de fapt
numai aceluia care sim]indu-se cel mai puternic vrea s` fie în
m`sur` s` profite de o ocazie favorabil` pentru a ataca, în timp
ce defensiva este tactica fireasc` a statelor pe care con[tiin]a
sl`biciunii lor relative le oblig` s` evite lupta [i s` a[tepte, pe un
teren studiat, preg`tit dinainte, du[manul care le caut` [i
ajutoarele de la care sper` protec]ie.
A[adar, este vorba de a organiza în provinciile dun`rene un
sistem de ap`rare [i pentru ca acest sistem s` fie complet, este
firesc ca ele s` aib` o marin` destinat` s` opereze pe fluviu.
Ultimul r`zboi a dovedit c` flotele erau auxiliare
indispensabile armatelor; ab]inerea sistematic` din partea
marinei du[mane de la orice întâlnire cu escadrile combinate
ridic` o problem` naval` [i militar` de cea mai mare importan]`.
Tunurile unei flotile cu elice, datorit` tonajului relativ u[or
[i mobilit`]ii navelor cu elice care le transport`, sunt întrucâtva
artileria de campanie a marinei. Gurile de foc grele [i puternice
ale bateriilor plutitoare, mai lent de manevrat, constituie sub
toate aspectele artileria de asediu a marinei.
Puterea ofensiv` a bateriilor plutitoare este cu atât mai mare
cu cât se potrive[te cu un mod de protec]ie mai eficient pentru
oameni [i pentru material, cu procedeele defensive cele mai
indicate s` distrug` proiectilele [i s` resping` ori s` opreasc`
ghiulelele.
Bateriile amplasate pe plute sunt o varietate de baterii
plutitoare; aceste plute, dup` cum le indic` numele, prezint` [i
mai pu]in` priz` la ghiulelele du[mane; dar lipsa total` a unor
calit`]i nautice, încetineala [i dificultatea locomo]iei pe care le
comport` restrâng considerabil folosirea [i limiteaz` aplicarea
lor la bararea unui fluviu, de exemplu.
În timpul r`zboiului puterilor occidentale [i Turciei
împotriva Rusiei s-a putut aprecia eficacitatea canonierelor, iar
bombardamentul de la Kinburn [i Sweaborg a confirmat
suficient ceea ce se putea a[tepta de la aceste nave [i în
principal de la bateriile plutitoare, pe arm`tura c`rora ghiulelele
l`sau o adâncitur` de abia câ]iva milimetri.
Se în]elege, sub numele de flotil`, un anumit num`r de nave
cu un pescaj slab; dar oricare ar fi num`rul de nave din care se
compune, se în]elege c` o asemenea for]` nu este de natur` s`
dispute cu alte nave [i fregate suveranitatea pe ocean.
Pozi]ia geografic` a Principatelor, acest centru de greutate
al lumii, dup` cum a spus-o domnul Talleyrand, nu le permite s`
aib` alt` for]` naval` decât o flotil`; aceast` for]` va fi suficient`
pentru a le proteja în fa]a celor dou` mari puteri vecine [i pentru
a pune Imperiul Otoman la ad`postul unei lovituri nea[teptate
din partea ru[ilor.
Anexarea Bolgradului la Moldova permite s` se realizeze un
plan de ap`rare împotriva oric`rei invazii, iar prezen]a unei
flotile la Gala]i asigur` succesul ap`r`rii.
48
Memoriu privind organizarea unei flotile moldo-valahe pe Dun`re
În caz de atac armata moldo-vlah`, stabilit` în tab`r`
fortificat` [i sus]inut` de flotil`, ar avea toate [ansele s` reziste
unei invazii [i ar oferi puterilor occidentale timpul necesar
pentru a-i veni în ajutor.
Constituirea unei for]e navale capabile s` opreasc` trecerea
navelor inamice sau destinate s` protejeze ac]iunile de
cercetare pe malurile Dun`rii este deci o necesitate urgent`.
Flotila statului moldo-valah ar trebui s` fie compus`:
1. Din canoniere cu aburi, care la nevoie s` poat` transporta
trupe de tiraliori; bastingajele acestor bastimente vor fi din
tabl`, supus` la proba glon]ului [i crenelate pentru a u[ura
tragerea, punând omul la ad`post.
2. Din baterii plutitoare capabile s` distrug` lucr`rile de
fortifica]ie pasager` [i, în fine, din baterii amplasate pe plute,
pentru a bara la nevoie fluviul.
Constituirea unei flotile, oricare ar fi de altfel num`rul [i
felul bastimentelor care o compun, presupune dou` p`r]i bine
distincte: personalul [[i] materialul.
La începutul acestei ac]iuni materialul în ceea ce prive[te
construc]ia de nave se va procura, mai economic, de pe
[antierele puterilor maritime din Europa. Aceasta nu înseamn`
c` nu va trebui s` se gr`beasc` cu ie[irea din acest fel de
dependen]` financiar`, creând ateliere de construc]ie [i de
repara]ie [i bazine în m`sur` s` primeasc` navele deteriorate,
fie în urma avariilor de pe mare, fie de pe urma b`t`liilor.
Crearea [antierelor de construc]ie este consecin]a fireasc` a
resurselor în lemn care abund` în ]ar`, mai ales pe malul drept
al Dun`rii.
Muncitorii necesari ar fi cu u[urin]` g`si]i în ]ar`; ar fi
suficient de a-i împ`r]i pe categorii sub conducerea unor
subofi]eri buni, [efi de atelier.
Crearea personalului ofer` mai multe greut`]i. Marinarul
propriu-zis nu se formeaz` ca un soldat; nascuntur nautae 8
reprezint` o categorie de oameni aparte; n`scu]i între cer [i ap`,
în vase de pescuit, unde, ca s` zicem a[a, au supt laptele aspru
al furtunilor; fii, ca s` spunem a[a, ai elementului pe care [i
datorit` c`ruia tr`iesc, ei sunt devreme deprin[i cu exigen]ele
meseriei. Dar, în cazul navelor cu abur, experien]a marinarului
este de mai mic` necesitate. De abia dac` este chemat s` fac`
câteva manevre de vel` foarte semnificative [i pentru care este
suficient` cea mai mediocr` aptitutine.
Cu un mic contingent de marinari destina]i s` îndeplineasc`
func]iile cele mai dificile [i ad`ugând echipajului marinaritunari
[i marinari-pu[ca[i s-ar putea deci echipa de la început un
anume num`r de nave.
Este vorba, în consecin]`, de a se recruta trei categorii de
marinari: marinari propriu-zi[i, matelo]i; marinari-tunari;
marinari-pu[ca[i.
Recrutarea marinarilor propriu-zi[i se va face din categoria
pescarilor; acestora li se va aplica legea claselor stabilit` de
Colbert [i care a fost atât de fecund` încât în 1681 Fran]a putea
s` opun` du[manilor s`i convin[i pân` la 198 bastimente de
r`zboi, în timp ce cu câ]iva ani înainte ea conta de abia pe 50.
Marinarii-tunari ar putea fi ale[i din contingentul de
recrutare, având o talie de cel pu]in 1,70 m, aceast` statur` fiind
necesar` în vederea unei bune manevr`ri a pieselor de artilerie
de calibru mare; ace[ti oameni ar putea primi instruc]ia
necesar` pentru a deveni [efi de tun [i servan]i. Dup` examen
li s-ar elibera un brevet care, pe bastimentele statului, le va da
dreptul la un supliment de sold`.
Marinarii-pu[ca[i ar putea primi aceea[i preg`tire ca [i
vân`torii pede[tri, ar putea fi înarma]i cu carabine cu tij` [i ar
putea înv`]a în plus manevrarea pânzelor [i a tunului. Ei ar
putea s` îndeplineasc` func]iile de al 2-lea, al 3-lea [i al 4-lea
servant.
4 (42) 2008 document

Instituirea unui corp de ofi]eri chema]i s` comande
personalul [i materialul despre care este vorba constitue scopul
capital, ramura cea mai delicat` [i cea mai rodnic` a problemei
de care ne ocup`m. Preg`tirea militar` a ofi]erilor de marin`
cuprinde o mul]ime de cuno[tin]e practice a c`ror teorie trebuie
s` fie mai întâi studiat` cu cea mai mare grij`. Condus` prost,
cea mai frumoas` ma[in` de r`zboi este compromis`. Ofi]erii
destoinici pot s` scoat` ceva bun din materialul cel mai
mediocru, din echipajul cel mai pu]in exersat. Crearea unei
[coli speciale de marin`, un fel de pepinier` de tineri destina]i
s` devin` ofi]eri este deci un lucru esen]ial [i ca o cheie de bolt`
a edificiului. Numai o astfel de ini]iativ` poate s` introduc` în
arm` o disciplin` uniform`, privind nu numai regulile de
serviciu [i comportarea fiec`ruia, dar [i institu]iile, organiza]iile
[i spiritul de corp.
Este în obiceiurile [i caracterul unei na]iuni ca s` caute
mijloacele de a stabili [i de a respecta disciplina; educa]ia ofer`
mijloace mai eficiente decât teroarea [i pedepsele; la popoarele
civilizate, garan]ii cei mai siguri ai disciplinei sunt cultul
onoarei, credin]a în valoarea jur`mintelor, cultul drapelului,
amorul propriu individual înnobilat de mândria na]ional`.
A ini]ia tineretul atât în privin]a îndatoririlor fa]` de
comandament, cât [i a drepturilor acestuia fa]` de el, a le ar`ta
partea moral` a func]iilor lor, a ridica în ochii lor superioritatea
lor oficial` la în`l]imea unei sarcini de suflet, a s`di în ei toate
calit`]ile care impun respect înseamn` a crea dintr-o reunire a
disciplinei [i spiritului de corp acea for]` real` a armatelor.
Existen]a unei ]`ri este evident legat` de aceea a
frontierelor sale; ceea ce nu înseamn` c` trebuie s` se
disperseze mijloacele proprii de ap`rare, pe toate punctele de
frontier`, pentru a forma un fel de cordon.
Pe lâng` cvasi posibilitatea sa, un astfel de sistem ar putea
s` devin` nefast. A voi s` acoperi totul înseamn` a descoperi
relativ locurile vulnerabile sau acelea a c`ror p`strare prezint`
mai mult` importan]`. Este mai avantajos s`-]i ]ii for]ele reunite
sau în m`sur` de a se reuni în mod spontan [i de a face ca
ap`rarea s` consiste din ocuparea anumitor puncte speciale;
c`ci succesul depinde în principal de concentrarea for]elor [i de
ac]iunea maselor.
Planul de ap`rare ar putea s` consiste deci, presupunând o
armat` de 60.000 oameni, din stabilirea a dou` tabere fortificate
de câte 30.000 de oameni, una la Bolgrad, alta la Gala]i.
Dac` o armat` ar invada provinciile de pe mare, ea nu ar
putea s` treac` Dun`rea din cauza pozi]iilor
de la Gala]i [i Bolgrad. Dac`, din contr`, o
armat` coborând din nord ar traversa
provinciile pentru a trece Dun`rea pe la
Silistra, deplasând 20.000 de oameni de la
Bolgrad la Gala]i, s-ar dispune de o armat`
de 50.000 de oameni gata s` opereze asupra
spatelui armatei invadatoare [i s`-i taie, la
nevoie, retragere.
Bararea fluviului este o consecin]`
absolut necesar` a acestui plan de ap`rare,
c`ci în cazul în care agresiunea ar avea loc
de pe mare, nu s-ar încerca declan[area ei
decât dac` expedi]ia ar fi sus]inut` de
canoniere. Rezisten]a cea mai eficient` ar
fi, în acest caz, aceea care ar rezulta din
instalarea de baterii amplasate pe plute [i
de baterii plutitoare.
În 1829, atunci când ru[ii s-au decis s`
asedieze Silistra ei au vrut mai întâi s`
stabileasc` leg`tura între cele dou` maluri
ale Dun`rii. Ei construiser` în acest scop
un pod de plute care trebuia, la momentul
oportun, s` fie amplasat în fa]a fort`re]ei.
document 2008 4 (42)
studii/documente
Turcii aveau o mic` flotil` la Rusciuc, dar ne[tiind s` profite de
ea, ei au fost în mod constant respin[i cu pierderi [i podul a fost
instalat sub ochii lor. În acest timp, flotila rus` ocupând pozi]ia
paraliza toate mi[c`rile flotilei turce[ti.
În 1831, contraamiralul Roussin, îns`rcinat s`-l nimiceasc`
pe regele Don Miguel a for]at, printr-o manevr` mai degrab`
abil` decât îndr`znea]`, gurile Tagului.
Focurile încruci[ate ale bateriilor [i ale forturilor au fost
neputincioase, dar fluviul nu ar fi putut fi trecut dac` vasele ar fi
avut de luptat contra unei estacade (baraj) de baterii plutitoare
[i baterii amplasate pe plute.
În lupta dispropor]ionat` pe care americanii au sus]inut-o
împotriva englezilor în 1812, c`rui fapt s-a datorat succesul lor?
Abilit`]ii canionierelor lor, exactit`]ii [i promtitudinii tirului lor.
Crearea unei flotile fiind recunoscut` ca absolut necesar`,
trebuie s` te gânde[ti la mijloacele de a forma, în timpul cel mai
scurt, posibil oameni în stare s` strâng` o vel`, s` trag` un foc
de tun sau de pu[c`.
Ace[ti oameni pot fi ale[i din contingentul de recrutare, cu
condi]ia ca ei s` fie forma]i prin exerci]ii de gimnastic` [i
tragere cu armele de foc.
Gimnastica, atunci când nu se abuzeaz` de ea, dezvolt` mult
for]a oamenilor înc` de tineri; exerci]iile de scrim` cu baioneta
le place, le dezvolt` încrederea în arma lor [i abilitatea de a se
servi de ea.
Instruc]ia tragerii poate s` se reduc` la un num`r mic de
mi[c`ri simple [i în]elese bine, a c`ror practicare este de ajuns
pentru a pune solda]ii în situa]ia de a aprecia distan]ele, de a se
servi de în`l]`tor, de a trage din toate pozi]iile, în picioare,
culca]i, în genunchi, în sfâr[it de a fi în m`sur` s` ac]ioneze în
toate formele de teren.
Manevrarea velelor nu este decât o problem` de obi[nuin]`,
o dexteritate, un exerci]iu mecanic a c`rui suple]e [i
îndr`zneal` fac aproape toate paralele.
Aceste preocup`ri de detaliu acordate instruc]iei echipajelor
[i a marinarului, în special, au un scop, al c`rui importan]` este
imens`, adic` de a face fiecare nav` a flotilei canoniere sau
baterie flotant` s` fie în stare de a întâlni cu avantaj, cu toate
[ansele posibile de succes, un bastiment de acela[i rang [i de
aceea[i for]`.
Conteaz` mai pu]in a face mult decât a face bine; este bine
a pune mai pu]in pre] pe num`rul de nave care pot fi armate,
decât pe modul în care fiecare în parte sau toate împreun` vor
Ofi]eri ai Marinei Militare Rom#ne pe nava Rom#nia, prima nav` militar` fluvial` rom#neasc`
ac]ionat` prin for]a aburului. A fost lansat` la ap` la 2/14 august 1864
49

studii/documente
putea s` se comporte în lupt` sau pe mare.
Mii de detalii concur` la buna organizare a unei nave [i rolul
subofi]erilor în aceast` privin]` este de prim` importan]`.
Aceast` clas` a subofi]erilor constitue într-adev`r o autoritate
intermediar`, indispensabil` între marinar [i ofi]er.
}inuta, disciplina de pe o nav` depind în principal de
subofi]eri. Este important, deci, de a-i lega de func]iile lor prin
avantaje substan]iale. Acesta este mijlocul de a câ[tiga [i de a
p`stra oameni devota]i care consacrându-[i via]a serviciului ar fi
plasa]i admirabil între state majore [i echipaje, pentru a primi
de la unii [i de a comunica celorlal]i spiritul de corp [i disciplina
acestei leg`turi de onoare care îi aproprie pe membrii acelea[i
arme pentru a face din ei o mare familie.
Constituirea unei marine este o serioas` chestiune de bani;
este important deci ca institu]ii bune s` garanteze ]`rii, care s`
le asigure cheltuiala, o for]` real`, o achizi]ie avantajoas`, în
propor]ie cu sacrificiile care se impun.
Or, adev`rata for]` a unei flote const` în organizarea [i în
spiritul cu care [tii s-o animi.
În istorie, flotilele au jucat un rol mai mult decât serios.
Flotila olandez` a amiralului Verhnell a dat între Escaut [i
Ostende lupte str`lucite, [i, în ciuda pierderii a câtorva [alupe,
a z`d`rnicit eforturile englezilor [i a redat marinarilor Olandei
încrederea pe care o pierduser`.
În vremurile de glorie ale primului Imperiu, Fran]a,
înarmat` cu flotila din Boulogne, nu a[tepta decât momentul
prielnic pentru a se angaja într-o lupt` corp la corp cu un rival
protejat de maree în cre[tere. Atunci, ca [i în timpul lui Carol
cel Mare, Boulogne devenise centrul for]elor maritime ale
Fran]ei, care î[i reunea toate unit`]ile în fa]a Angliei.
De la Anvers la Bazonne, peste dou` mii nave u[oare sau
[alupe fuseser` construite [i printr-o amplasare compact` a
liniilor lor, au f`cut ca aceste coaste maritime s` capete
denumirea de coast` de fier.
Acesta ar fi scopul pe care mi l-a[ propune creând o flotil` a
Dun`rii. Mai modest` decât flotila din Boulogne, ea nu ar avea
alt` preten]ie decât aceea de a oferi ]`rii mijlocul de ap`rare
care i se potrive[te, pentru a-i face, altfel spus, o coast` de fier
care s` ]in` piept încerc`rii unei invazii str`ine.
A valorifica resursele locale, a le stimula [i a le utiliza
dezvoltarea, a sprijini materialul care ar rezulta din aceasta,
bazându-m` pe un personal energic [i capabil, a încadra totul
într-o bun` administra]ie, a completa în felul acesta printr-o
for]` maritim` adecvat` ]`rii valoarea defensiv` a armatei de
uscat, acesta ar fi rezultatul pe care a[ dori s`-l ating dac` mi-ar
fi acordat` onoarea de a fi ales pentru a îndeplini o astfel de
misiune.
Compunerea unei flotile de Dun`re
Material, cheltuieli aproximative
Patru [alupe u[oare – putând s` transporte 60 oameni [i un
obuzier de 0,16 cu alimente pentru 15 zile; cu elice 150.000 f.
Patru canoniere – de mare vitez` purtând 2 piese de 30 ce
pivot; cu elice 800.000 f.
Patru baterii-plutitoare – transportând fiecare 20 de piese,
de 50, cu fundurile plate [i c`ptu[ite cu fier; cu elice 1.200.000 f.
Patru baterii amplasate pe plute – transportând 10 piese de
30 lungime cu blindaj [i c`ptu[ite 1.000.000 f.
Patru bombarde – fiecare cu câte 2 mortiere de 0,27; cu
elice 800.000 f.
Un avizo de lemn – cu o for]` de 120 cai putere, cu un
deplasament redus, transportând 6 obuziere de 0,12 de bronz
300.000 f.
Un avizo de fier, bastingaje blindate – de mare vitez` cu o for]`
de 100 cai putere f`r` [i crenelate artilerie cu alice 180.000 f.
TOTAL = 4.430.000
50
Cheltuiala ridicându-se la suma de aproximativ 4 milioane [i
jum`tate, ar putea s` fie repartizat` pe ani. S-ar combina în acest
caz construc]iile cu instruirea [i recrutarea contingentului de
marinari, astfel încât, presupun c` în patru ani bastimentele
construite ar g`si echipajele gata instruite pentru a le arma pe
m`sur` ce ar ie[i din [antiere sau din arsenale.
Compunerea personalului
Ofi]eri
• Ofi]er general, comandant [ef – 1;
• C`pitani de vas (r. I) – 4;
• C`pitani de fregat` (r. II) – 8;
• Locotenen]i de vas (r. I) – 150;
• Elevi, în func]ie de necesit`]ile serviciului, num`rul lor va
fi stabilit în fiecare an
Total = 163
Subofi]eri
• Prim maistru mecanic – 1;
• Prim maistru dulgher – 1;
• Prim maistru fierar – 1;
• Prim maistru armurier – 1;
• Prim maistru c`l`f`tuitor – 1;
• Prim maistru de manevrare – 1;
• Prim maistru de timonieri – 1;
Total = 7
Personalul ofi]eresc se bazeaz` pe structura statelor majore
a celor 22 de nave ale flotilei [i pe cea a statului major al
portului.
Primul maistru mecanic ar supraveghea atelierele de
repara]ii [i ar fi în special îns`rcinat cu între]inerea ma[inilor
bastimentelor flotilei.
Mai[tri de profesie ar avea fiecare conducerea unui atelier.
Contingentul maritim
Presupunând o flotil` de 22 bastimente, num`rul necesar de
oameni atât pentru formarea echipajelor cât [i pentru serviciul
în port, ateliere, alimente etc. este de 4000, astfel repartiza]i:
• muncitori ma[ini[ti (fochi[ti) – 800;
• port [i alimente – 200;
• marinari propriu-zi[i – 100;
• marinari-tunari – 1.400;
• marinari-pu[ca[i – 1.500;
Total = 4.000
Aplicarea legii claselor la marinarii propriu-zi[i ar limita
recrutarea anual` la aproximativ 33 oameni care s-ar g`si cu
u[urin]` printre pescari.
Uvrierii ar fi aceia care ar prezenta interes s` fie p`stra]i mai
mult timp în serviciu.
Durata serviciului, în general, urmând s` fie de 6 ani,
recrutarea în total nu ar dep`[i anual cifra de 700 oameni.
Înfiin]area [colii de marin`
{coala ar fi stabilit` pe uscat la Gala]i.
Vârsta fixat` pentru candida]i ar fi de 14 ani cel pu]in [i de
17 ani cel mult la 1 ianuarie al anului în care ei s-ar prezenta.
Un program hot`rât dinainte ar fixa gradul de instruc]ie pe
care tinerii ar trebui s`-l dovedeasc` pentru a fi admi[i în [coal`.
Înv`]`mântul ar urm`ri: teoria [i practica.
Înv`]`mântul teoretic ar cuprinde toate [tiin]ele referitoare
la naviga]ie, la istorie etc.
Înv`]`mântul practic ar cuprinde exerci]ii din toate armele;
exerci]iul de manevrare s-ar face pe o arborad` preg`tit` în
acest scop într-una din cur]ile stabilimentului. Celelalte
exerci]ii, cum ar fi vâslirea, manevrarea ambarca]iunilor s-ar
face cu [alupe preg`tite ad-hoc.
Durata cursurilor ar fi de doi ani.
4 (42) 2008 document

Primul an, pentru formarea cadrelor de ofi]eri; s-ar putea
favoriza admiterea celor mai bune elemente, supunându-le la
examene trimestriale.
{coala de subofi]eri
{coala ar fi stabilit` pe uscat la Gala]i.
Vârsta fixat` pentru candida]i ar fi de 22 ani cel mai mult.
Înv`]`mântul urmând s` fie, esen]ialmente, practic, nu se vor
cere decât pu]ine cuno[tin]e pentru admitere. Se va pune
accentul de preferin]` pe o bun` ]inut`, moralitate [i inteligen]`
ale candidatului.
S-ar forma subofi]eri de toate profesiile.
Înv`]`mântul ar cuprinde în principal exerci]ii practice,
disciplina, între]inerea navelor, serviciul interior etc.
Durata cursurilor ar fi de un an.
La sfâr[itul fiec`rui an elevii care ar lua examenul de
absolvire ar fi trecu]i, în ordinea meritului, pe o list` care le-ar
conferi în cadrul corpului un rang pentru drepturile de
avansare.
În primul an s-ar putea selecta printre elevii cei mai
inteligen]i, subofi]eri a c`ror educa]ie s-ar des`vâr[i pe
bastimentele flotilei.
Portul [i atelierele
O comisie compus` din ofi]eri din toate armele, din
ingineri, hidrografi, constructori ar determina cel mai bun
punct pentru stabilirea portului. Acest port ar trebui s` fie la
ad`post de vreun bombardament [i s` aib` adâncimea
necesar` pentru crearea de bazine [i de cale de construc]ie.
Constituirea atelierelor fiind o lucrare ce necesit` r`bdare
[i în consecin]`, timp, va fi suficient s` aib` un utilaj complet [i
buni [efi de ateliere, care vor alege dintre oamenii cei mai
inteligen]`, mai întâi uvrieri de profesie [i în al doilea rând,
oameni dornici s` lucreze.
Ace[ti oameni, repartiza]i pe profesie, vor lua numele de
uvrieri de stat [i, în func]ie de nevoile serviciului, vor fi
repartiza]i pe bastimentele flotei.
Marinari tunari
Marinarii tunari ar fi ale[i dintre oamenii cei mai robu[ti
din contingentul de recrutare. Instruirea lor ar fi condus` de
ofi]eri de marin` [i ar urm`ri în principal teoria [i mânuirea
tunului.
Ei ar urma un curs teoretic de tragere cu tunul, împ`r]it pe
lec]ii.
În fiecare zi ar executa pe poligonul stabilit în acest scop
trageri cu ghiulele [i exerci]ii de îndemânare cum ar fi
montarea [i demontarea unei piese.
La fiecare trei luni, oamenii primei clase de instruire ar fi
supu[i unui examen în fa]a unui juriu compus din ofi]eri.
NOTE
1. Biblioteca Academiei Române, Mss.
rom. 5743, Arhiva Iancu Alecsandri, p. 19-33.
2. Ibidem, Mss. Arhiva Ion Ghica, Acte VII.
3. Ion Ghica, Scrisori c`tre Vasile
Alecsandri, Editura pentru literatur`,
The document is an original manuscript, in French, kept
within the Romanian Academy library. Analysing the United
Principalities' geographic position, Captain C. Laurent
deemed that the sole solution would have been the setting up
of a powerful Danube fleet, with a defensive mission.
document 2008 4 (42)
Bucure[ti, 1967, p. 224.
4. Ibidem, p. 224-225; Vasile Alecsandri,
Proz`, Editura pentru literatur`, Bucure[ti,
1967, p. 477.
5. Ion Ghica, op.cit., p. 230.
1857. A project of organising the Romanian Fleet
studii/documente
Aceia care ar dovedi o instruire suficient` ar primi un
brevet de [ef de tun, care le-ar asigura pe bastimentele flotilei
un supliment de sold`.
Ei ar purta ca semn distinctiv un galon simplu de lân` pe
fiecare mânec`.
Marinari pu[ca[i
Dup` ce s-ar alege din rândul contingentului uvrierii [i
marinarii tunari, restul oamenilor ar fi preg`ti]i în cadrul
companiilor comandate de locotenen]i de vas.
Ace[ti oameni nu ar urma s` primeasc` instruc]ie teoretic`;
ei ar putea, dup` voia lor, s` urmeze înv`]`mântul regimentar
care va fi facultativ.
Instruc]ia lor practic` va cuprinde în special tragerea [i
exerci]iul cu carabina, gimnastica, manevrarea velelor, a
instrumentului de m`surat adâncimea, a ambarca]iunilor,
exerci]iul cu pu[ca.
Ca semn distinctiv marinarii-pu[ca[i ale[i vor purta o
ancor` brodat` din bumbac albastru pe fiecare mânec` a
mantalei sau pe c`ma[`.
Insigna de onoare i-ar distinge pe cei mai buni tr`g`tori.
Administra]ia, hrana, aprovizionarea, serviciul sanitar
Administra]ia general` a serviciului flotilei va fi dirijat` de
un comisar [ef al serviciului administrativ care ar centraliza tot
ce este relativ la material [i personal; el ar fi responsabil de
toate cheltuielile privitoare la construc]ia navelor, între]inerea
lor, hrana, îmbr`c`mintea [i solda echipajelor.
Administra]ia ar fi împ`r]it` pe birouri.
Un comisar furnizor ar asigura administrarea în mod
deosebit a hranei zilnice [i de campanie, ca [i aprovizionarea
cu material a Arsenalului.
Totu[i, acest comisar-furnizor ar fi subordonat [efului
serviciului administrativ care ar avea drept de control.
Serviciul sanitar ar fi organizat de un medic principal având
sub ordine elevi-chirurgi care ar fi îmbarca]i la nevoie pe
bastimentele flotilei.
Rezumat
În proiectul de organizare pe care l-am expus m-am ab]inut
de a intra în planuri de detaliu care nu s-ar putea de altfel fixa
definitiv decât în m`sura în care ar fi cunoscute inten]iile
guvernului moldo-valah.
Sunt totu[i gata s` dau toate detaliile de organizare a
[colilor de marin`, precum [i s` supun guvernului planuri de
nave care ar fi apreciate ca fiind absolut necesare pentru
formarea echipajelor ca [i pentru poli]ia fluvial`.
6. Ibidem.
7. Scrisori c`tre Vasile Alecsandri.
Documente Literare, Ed. Minerva, 1978, p.
263.
8. Cei ce sunt n`scu]i marinari.
Unfortunately, the officer was not included among the
members of the French Military Mission called by Al.I. Cuza,
for establishing of a modern army, but many of his ideas were
put in practice in the following decades.
51

studii/documente
Octombrie 1944
L
a 30 octombrie 1944, Comandamentul General al Etapelor
transmitea prefec]ilor jude]elor din Transilvania de Nord o
instruc]iune special`, cu caracter secret, privind statutul
teritoriului cedat de statul român Ungariei în urma dictatului de la
Viena din 30 august 1940. Prefec]ilor din aceste jude]e li se
aducea la cuno[tin]` c` „pân` la instalarea Înaltului Comisar
pentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, potrivit
Înaltului decret 1996/1944, Comandamentul
General al Etapelor exercit` [i administra]ia
asupra teritoriilor redobândite, precum [i
faptul c` de la 25 octombrie 1944, toate
autorit`]ile administrative române[ti, intrau în
subordinea Comandamentului General al
Etapelor, care avea re[edin]a provizorie la
Sibiu.
Prin aceast` m`sur` se încerca
reinstaurarea administra]iei române[ti în
întreaga Transilvanie, proces anevoios,
deoarece alia]ii (în realitate, ocupan]ii)
sovietici inten]ionau, a[a cum au [i f`cut
ulterior, s` foloseasc` reintegrarea nordului
Transilvaniei în teritoriul na]ional drept mijloc
de [antaj pentru instaurarea unui guvern pro-sovietic în
România. Pe de alt` parte, faptul c` guvernul condus de
generalul Constantin S`n`tescu – guvern compus în majoritate
din militari [i în care Partidul Comunist din România era
reprezentat doar de Lucre]iu P`tr`[canu – desemnase în func]ia
de Înalt Comisar pentru teritoriile eliberate din Transilvania pe
Ionel Popp, membru marcant al Partidului Na]ional }`r`nesc,
constituia un semnal de alarm` pentru sovietici, care nu doreau
o revenire a partidelor a[a-zise „istorice” (na]ional-]`r`nist [i
na]ional-liberal) la rolurile de prim` importan]` pe scena politic`
pe care le avuseser` înainte de r`zboi 1 .
În acest scop, sovieticii încurajau formarea de administra]ii
locale ad-hoc, compuse în num`r covâr[itor din etnici maghiari,
care, în speran]a men]inerii status-quo-ului teritorial cel pu]in
pân` la viitoarea conferin]` de pace, afi[au convingeri
comuniste, chiar dac` mul]i dintre ei, conform documentelor
vremii, slujiser` cu râvn` regimul horthyst.
Printre obiectivele avute în vedere de Comandamentului
General al Etapelor, condus în acea perioad` de generalul de
divizie Olimpiu Stavrat, fost guvernator militar al Basarabiei în
anii 1943-1944, se aflau:
• completarea locurilor de primari la comunele urbane [i
rurale;
• intensificarea [i accelerarea la maximum a lucr`rilor
agricole de ar`turi [i îns`mân]`ri care se mai puteau executa
pân` la venirea iernii;
• repararea [i între]inerea în perfect` stare a tuturor
comunica]iilor principale, drumurilor na]ionale [i jude]ene;
• m`suri pentru hr`nirea [i aprovizionarea popula]iei;
• m`suri în vederea prevenirii apari]iei epidemiilor.
De asemenea, erau prev`zute m`suri pentru „raporturi loiale
52
Comandamentul General al Etapelor
preia administra]ia Transilvaniei eliberate
”
Comandamentul
General al
Etapelor exercita
administra]ia
asupra teritoriilor
rom#ne[ti
redobândite
Lucian DR~GHICI
Serviciul Istoric al Armatei
[i corecte” cu comandamentele [i unit`]ile aliate sovietice din
zona fiec`rui jude] de pe raza comandamentului, precum [i
m`suri pentru „executarea la timp [i în cele mai bune condi]ii” a
obliga]iilor impuse statului român prin prevederile Conven]iei de
armisti]iu din 12 septembrie 1944.
În scopul realiz`rii acestor obiective se cerea prefec]ilor s`
întocmeasc`, pân` la data de 15 noiembrie 1944, „o statistic`
exact` asupra tuturor posibilit`]ilor,
resurselor [i necesit`]ilor jude]ului” cu date
din domeniile administrativ (inclusiv un
recens`m#nt al popula]iei din fiecare jude],
pe grupe de vârst`, sex [i origine etnic`),
financiar, economic, transporturi [i
telecomunica]ii, s`n`tate [i educa]ie etc.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestor
sarcini, într-o instruc]iune emis` în aceea[i zi,
Comandamentul General al Etapelor decidea
formarea a patru echipe, compuse, fiecare,
dintr-un ofi]er de stat major [i doi delega]i
civili, reprezentan]i ai guvernului. Aceste
echipe trebuiau s` str`bat` câte 3 jude]e
pentru a se informa asupra „st`rilor din
[fiecare] jude], a posibilit`]ilor [i nevoilor, în toate domeniile de
activitate”, s` solicite prefec]ilor „o dare de seam` complet` [i
documentat` asupra situa]iei din jude] în toate domeniile
autorit`]ilor administrative [i cu propuneri de solu]ionare a
greut`]ilor întâmpinate”. Ulterior, la întoarcere, echipele trimise în
teritoriu trebuiau s` întocmeasc` la rândul lor o dare de seam`
complet` asupra celor constatate.
Conform prevederilor Conven]iei de armisti]iu românosovietice
din 12 septembrie 1944, administra]ia româneasc` în
Transilvania de Nord putea fi reinstalat` în zonele aflate la 50-
100 km în spatele liniei frontului (art. 17), pe m`sur` ce acesta
avansa spre vest, iar „Transilvania (sau cea mai mare parte a ei)”
urma s` fie retrocedat` statului român (art. 19). Cu toate
acestea, la 11 noiembrie 1944, Comisia Aliat` (Sovietic`) de
Control a impus retragerea administra]iei române[ti din
Transilvania de Nord, prerogativele acesteia fiind preluate de
armata sovietic`2 .
Dup` instalarea, la presiunile Moscovei, a guvernului Petru
Groza, la 6 martie 1945, autorit`]ile sovietice au permis
reintroducerea administra]iei române[ti în Transilvania la 9
martie 1945, retrocedarea definitiv` a acestui teritoriu românesc
fiind realizat` de jure prin Tratatul de pace de la Paris, pe care
România l-a semnat la 10 februarie 19473 ”
.
NOTE
1. Dr. Ion Alexandrescu, The administration of the liberated
territory, în Romania in World War II 1941-1945, Publishing House
Sylvi s.r.l., Bucharest, 1997, p. 336.
2. Ibidem, p. 337.
3. Dinu. C. Giurescu, România în al doilea r`zboi mondial, Editura
All, Bucure[ti, 1999, p. 286.
4 (42) 2008 document

Comandamentul General al Etapelor
Stat Major
Sec]ia [a] III-a
SECRET
Nr. 30.215
1944, octombrie 30
C`tre Dl. Prefect al jude]ului ...
INSTRUC}IUNE SPECIAL~
Potrivit Înaltului Decret Regal nr. 1.996 din 24 octombrie 1944,
publicat în Monitorul Oficial nr. 247 din 25 octombrie 1944 [i în
executarea dispozi]iilor acestui Înalt Decret, cu onoare se fac
cunoscute urm`toarele:
Teritoriul „Transilvania eliberat`”, constituind regiunea
armatelor de opera]ii, intr` sub autoritatea comandamentului
General al Etapelor, care ia în subordine, pe lâng` autorit`]ile
militare, [i stabilimentele, întreprinderile militare sau militarizate
aflate pe acest teritoriu.
De asemeni, pân` la instalarea Înaltului Comisar pentru
administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, potrivit
Înaltului Decret 1996/1944, Comandantul General al Etapelor
exercit` [i administra]ia asupra teritoriilor redobândite.
Cu începere de la 25 octombrie 1944, dvs. [i toate autorit`]ile
administrative, în]elegându-se [i serviciile exterioare ale
Departamentelor, intra]i în subordinele Comandantului General
al Etapelor, cu re[edin]a – în prezent la Sibiu – Oficiul Po[tal
Militar nr. 918.
În executarea Înaltului Decret 1996/1944, se dispun
urm`toarele:
1) Prefectura va dirija, controla [i r`spunde de toate lucr`rile
autorit`]ilor civile de pe teritoriul jude]ului.
Prefectul trebuie s` cunoasc`, dirijeze [i controleze toate
lucr`rile tuturor autorit`]ilor civile care lucreaz` în limitele
teritoriale ale jude]ului, exercitând aceste atribu]ii atât în baza
Legii administrative [i a Decretului-Lege nr. 2983 din 5 octombrie
1942, cât [i în virtutea prezentului ordin al Comandantului
General al Etapelor, dat în baza drepturilor [i obliga]iilor conferite
acestui comandament prin decretul 1996/1944 referitor la
administrarea „Transilvaniei eliberate”.
Prin toat` activitatea depus`, organele administrative trebuie
s` tind` la unificarea Comandamentului Administrativ în
interiorul jude]ului, în cadrul m`surilor dispuse de acest
Comandament, pentru a ajunge la un Comandament Unic
Administrativ în toat` zona eliberat` a Transilvaniei.
2) Toate autorit`]ile vor lucra numai în teren, r`mânând ca
lucr`rile de birou s` se rezolve în orele de lucru suplimentare.
3) Pân` la noi dispozi]ii, toat` aten]ia [i toate sfor]`rile vor fi
îndreptate în urm`toarele direc]ii:
a) completarea locurilor de primari la comunele urbane [i
rurale [i instalarea tuturor autorit`]ilor civile;
b) intensificarea [i accelerarea la maxim a lucr`rilor agricole
de ar`turi [i îns`mân]`ri, ce se mai pot executa pân` la venirea
iernii;
c) repararea [i între]inerea a tuturor comunica]iilor principale,
drumuri na]ionale [i jude]ene;
d) m`suri pentru hr`nirea [i aprovizionarea popula]iei,
prefec]ii trebuind s` cunoasc` nevoile de hran` ale popula]iei
civile, ca [i celelalte nevoi, luând m`suri de satisfacere cu
posibilit`]ile existen]e în jude]. În raport cu necesit`]ile ce nu pot
fi satisf`cute, în cadrul jude]ului se vor face cereri acestui
comandament;
e) m`suri pentru o bun` s`n`tate public`, depunându-se toat`
grija [i tot interesul în acest scop;
f) grij` [i m`suri pentru raporturi locale [i corecte cu
comandamentele [i unit`]ile militare sovietice din zona jude]ului;
g) satisfacerea cererilor [i necesit`]ilor trupelor operative;
document 2008 4 (42)
studii/documente
h) m`suri pentru executarea la timp [i în cele mai bune
condi]ii a sarcinilor [i obliga]iilor decurgând din Conven]ia de
armisti]iu, repartizate spre executare fiec`rui jude] de c`tre
organele centrale competente ale guvernului.
4) Pentru a cunoa[te cât mai bine realit`]ile fiec`rui jude], se
va întocmi [i înainta acestui Comandament, prin curier, pân` la 15
noiembrie crt., o statistic` exact` asupra tuturor posibilit`]ilor,
resurselor [i necesit`]ilor jude]ului dup` cum urmeaz`:
a) Administrativ:
• organizarea administrativ` a jude]ului, cu împ`r]irea pe pl`[i
[i comune;
• situa]ia personalului administrativ, cu ar`tarea personalului
prezent [i a celui necesar;
• statistica popula]iei din jude], pe na]ionalit`]i, sexe, vârste [i
grupe [de vârst`]: 0-6; 7-12; 13-19; 20-64; 65 [i peste 65 de ani.
b) Finan]e:
• personal financiar existent în jude];
• situa]ia aplic`rii decretului privind m`surile financiare în
Ardealul eliberat.
c)Agricultura
• situa]ia îns`mân]`rilor la zi, pe categorii de îns`mân]`ri [i
suprafa]a ce mai este de îns`mân]at pân` la venirea iernii [i în
prim`var`;
• situa]ia furajelor la zi;
• ancheta agricol`, întocmit` potrivit modelului Ministerului
Agriculturii [i Domeniilor, ar`tându-se în principiu suprafa]a
arabil` jude]ului, situa]ia inventarului agricol viu, situa]ia
inventarului mort, situa]ia semin]elor, situa]ia bra]elor de munc`;
• personalul agricol sosit în zona jude]ului.
d) Economia na]ional`:
• tabelul industriilor din zoana jude]ului (se în]eleg [i
brut`riile);
Pentru fiecare industrie se va ar`ta:
• unde se g`se[te;
• capacitatea;
• starea în care se afl`,
• dac` lucreaz` în prezent;
• materii prime [i fabricate în depozitul industriei;
• existentul în subzisten]e de tot felul: cereale, vite, legume
etc. existente în depozite [i la locuitori;
Comandamentul Diviziei 9 Infanterie la Carei,
\n primele ore dup` eliberarea ora[ului (25 octombrie 1944)
53

studii/documente
Parad` militar` la Carei, \n cadrul festivit`]ilor prilejuite de \mplinirea a cincizeci de ani
de la eliberarea Transilvaniei (octombrie 1994)
• necesit`]ile de consum ale locuitorilor pân` la noua recolt`;
• depozite de tot felul existente în jude]e;
• institu]ii economice [i personal sosit în zon`.
e) Zootehnie
• situa]ia statistic` a animalelor, pe categorii de animale [i
categorii de folosin]`: de pr`sil`, munc` [i t`iere;
• existentul [i necesit`]ile de furaje;
• institu]ii [i personal zootehnic sosite în zona jude]ului.
f) Lucr`ri publice:
• starea de viabilitate a drumurilor na]ionale, jude]ene [i
comunale din jude];
• idem, pentru poduri , ar`tându-se [i capacitatea lor;
• ma[ini rutiere existente în jude];
• cariere de piatr`;
• batalioane de drumuri existente în jude];
• institu]ii [i personal al M.L.P. [Ministerul Lucr`rilor Publice
– n.n.] existente în jude].
g) Silvicultura:
• situa]ia cantit`]ilor de lemne de lucru [i foc afl`toare: în
p`duri (t`iate), în depozite intermediare, în incinta fabricilor de
cherestea [i în g`ri, pe naturi de proprietari: Stat, persoane
juridice (ob[ti, composesorate, comune etc.) [i particulari;
• posibilit`]ile de aprovizionare cu lemne de foc a popula]iei [i
autorit`]ilor;
• institu]ii [i personal zilnic prezent la posturi;
• fabricilor de cherestea [i a c`ilor ferate silvice [sic!] etc.,
starea lor actual`.
h) S`n`tate public`:
• spitalele existente în jude], capacitatea lor, starea [i
utilizarea lor actual`;
• idem: dispensare, depozite sanitare, farmacii [i alte institu]ii
sanitare;
• situa]ia bolilor contagioase din jude];
• personal sanitar existent în jude].
i) Educa]ia na]ional`:
• [coli existente pe teritoriul jude]ului [i starea lor, precum [i
întrebuin]area actual`;
• statistica copiilor de [coal`, curs primar [i secundar;
54
• personal didactic sosit în jude].
j) C.F.R.:
• Linii [i g`ri C.F.R. în jude];
• Starea liniilor C.F.R;
• Personal C.F.R. în jude].
l) S.A.R.T.:
• Linii telefonice în jude], starea lor [i
modul de întrebuin]are;
• Leg`turile telefonice ale jude]ului;
• Personal S.A.R.T. sosit în jude].
m) Linii telefonice P.T.T. [i telegrafice
în jude] cu starea lor [i modul de
întrebuin]are;
• Personal.
n) C.A.M.:
• Depozite cu produse ce apar]in în
organiza]ia româneasc` C.A.M.;
• Personal C.A.M.
o) B.N.R.:
• institu]ii [i personal B.N.R. sosit în jude].
Documentarea prev`zut` sub punctul 4, literele a-o, se va
întocmi pe data de 15 noiembrie crt. În grafice, scheme, h`r]i [i
tabele numerice, cu o scurt` dare de seam`.
H`r]ile la scara 1/200.000.
La fiecare capitol (litera a, b, c etc.) se vor ar`ta necesit`]ile [i
greut`]ile întâmpinate [i se vor face propuneri. Ulterior,
documentarea prev`zut` la punctul 4 se va înainta prin curier, la
[zilele de] 1 [i 15 al fiec`rei luni.
5) În cadrul acestor directive [i a celor ce se vor da ulterior,
binevoi]i a lua m`suri pentru:
• executarea la timp [i integral a dispozi]iilor de se dau;
• a face din organele administrative [i cele exterioare ale
Departamentelor, organe active [i productiv, cu tragere de inim`
[i tot sufletul pentru institu]ie, armat` [i nevoile popula]iei.
6) Pentru primul contact cu dvs. se deleg` din partea
Comandamentului General al Etapelor, d-nii. [lips` în text] ca
împuternici]i ai Comandamentului pentru informare [i pentru a v`
da verbal rela]ii suplimentare.
Prin delega]ii Comandamentului, binevoi]i a ne înainta
rapoarte detaliate asupra st`rilor din jude] [i nevoilor, cu
propuneri de satisfacere.
7) Se confirm` primirea prezentelor instruc]iuni [i se
raporteaz` imediat m`surile de executare luate.
Comandant general al etapelor
General de divizie
/ss/ O. Stavrat
Comunicat d-lor prefec]i ai jude]elor:
Odorhei, Ciuc, Trei Scaune,
N`s`ud, Mure[, Cluj, Some[,
Maramure[, Bihor, S`laj, Satu Mare
[ef de stat-major
General
/ss/ Gh. V. Mosiu
31 octombrie 1944
Prezenta copie este conform cu originalul
Sub[ef de stat-major
Colonel I. Vartic
Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola F II. 2.1710,
c. 381-387
4 (42) 2008 document

L
document 2008 4 (42)
Aspecte privind retragerea
trupelor sovietice din Rom#nia
a mai bine de 60 de ani de la
ocuparea României de c`tre
Armata Ro[ie, momentul ne apare
ca unul cu o puternic` înc`rc`tur`
simbolic`. F`r` bra]ul ei armat, Uniunea
Sovietic` nu [i-ar fi putut impune
sistemul politic ale c`rui urm`ri sunt, [i
azi, [ocant de vizibile.
Dup` semnarea Conven]iei de
Armisti]iu, la Moscova, la 12 septembrie
1944, care la articolul 3 prevedea
cantonarea Armatei Ro[ii pe teritoriul
României pentru necesit`]i militare,
opinia public` româneasc` nutrea
speran]a c` sfâr[itul r`zboiului va aduce
cu sine plecarea trupelor sovietice, ale
c`ror abuzuri neîntrerupte erau
semnalate inclusiv de autorit`]i. În iunie
1945, Marele Stat Major al Armatei
Române a f`cut numeroase demersuri
pentru a evita men]inerea ocupa]iei [i
dup` încheierea ostilit`]ilor.
Argumentând c` trupele sta]ionate în
România asigurau leg`tura cu unit`]ile
Armatei Ro[ii amplasate în Europa
Central`, Uniunea Sovietic` a continuat
s` men]in` aproximativ 500.000 de
solda]i pe teritoriul ]`rii noastre. În
realitate, prin România trecea cea mai
lung` rut` de leg`tur` cu Austria:
Ungheni-Pa[cani-Adjud-Oradea-
Budapesta-Viena, cu o lungime de 1.300
km, pu]in utilizat`.
În memoriile sale, referitor la
momentul retragerii trupelor sovietice din
România, Nikita Hru[ciov vorbe[te de
considerente de ordin economic
(sus]inând c` men]inerea unei divizii pe
teritorii str`ine costa de 2 ori mai mult) [i
de motive politice, argumentând c` a
dorit s` dovedeasc` occidentului
tr`inicia „lag`rului socialist”, cât [i faptul
c` drumul spre comunism reprezint`
voin]a sincer` a popoarelor „aliate”,
nefiind o consecin]` a prezen]ei trupelor
sovietice pe teritoriul lor. De[i
istoriografia româneasc` are tendin]a de
a corela plecarea sovieticilor doar cu
abilitatea politic` [i voin]a expres` a
liderilor de la Bucure[ti, lucrurile au avut
un aspect infinit mai complex, retragerea
trupelor sovietice fiind doar consecin]a
unor mut`ri mult mai ample [i de lung`
durat` în culisele R`zboiului Rece.
În 1946, alia]ii occidentali au propus
sovieticilor negocieri asupra retragerii
trupelor de ocupa]ie, dar la vremea
aceea Uniunea Sovietic` nu a
reac]ionat. Aderarea la N.A.T.O. a
Germaniei Federale a modificat îns`
planurile sovietice. Moscova a
reac]ionat, oferind guvernului Austriei
perspectiva încheierii unui tratat de stat
care prevedea retragerea tuturor
”
De[i istoriografia
rom#neasc` are
tendin]a de a corela
plecarea sovieticilor
doar cu abilitatea
politic` [i voin]a
expres` a liderilor de
la Bucure[ti, lucrurile
au avut un aspect
infinit mai complex
”
trupelor de ocupa]ie din aceast` ]ar`.
Tratatul a fost semnat la 15 mai 1955, la
Viena, Parlamentul austriac optând
pentru statutul de neutralitate al ]`rii,
trupele aliate fiind retrase pân` la
sfâr[itul anului. Cu o zi înainte (14 mai
1955) fusese semnat, în capitala
Poloniei, Pactul de la Var[ovia. Dup`
în`bu[irea revolu]iei din Ungaria, în
1956, de c`tre trupele sovietice – [i cu
sprijinul necondi]ionat al autorit`]ilor de
la Bucure[ti – se punea problema ce se
va întâmpla cu trupele sta]ionate în
România care, în urma semn`rii
Tratatului de stat cu Austria, î[i
pierduser` [i bruma de legitimitate pe
baza c`reia sta]ionau de 14 ani.
Documentele pe care le prezent`m
cititorilor no[tri demonstreaz` c`
plecarea trupelor sovietice a fost
minu]ios preg`tit`. Nimic nu a fost
pierdut din vedere: seri festive, mar[uri
[i toasturi. Presa [i radioul urmau s`
publice [i s` transmit` materiale despre
semnifica]ia politic` intern` [i
interna]ional` a acestei decizii, despre
ajutorul acordat de U.R.S.S. la
eliberarea României, despre prietenia [i
studii/documente
Manuel ST~NESCU
Serviciul Istoric al Armatei
fr`]ia de arme româno-sovietic`,
reportaje de la mitingurile de desp`r]ire,
declara]ii ale unor personalit`]i [i
„oameni ai muncii”. În cluburile [i
col]urile ro[ii din întreprinderi (care erau
spa]ii dedicate activit`]ii de agita]ie [i
propagand`), în c`minele culturale de la
sate, în [colile din regiunile unde se
aflau trupe sovietice [i în toate unit`]ile
militare, cu ajutorul Asocia]iei Române
pentru Strângerea Leg`turilor cu
Uniunea Sovietic` (ARLUS) au fost
programate conferin]e pe teme comune,
aflate [i în aten]ia presei. În ceea ce
prive[te orarul plec`rilor, trupele
sovietice au p`r`sit România în mai
multe etape, în intervalul iulie-august,
dup` un plan care prevedea [i cele mai
mici detalii. „Armata prieten`” se afla
încartiruit` în jude]ele Br`ila, Gala]i,
Vrancea, Ialomi]a, Constan]a, Arad [i
Timi[, fie în ora[ele de re[edin]`, fie în
preajma unor obiective militare (de
exemplu în unit`]ile de pe lâng`
aerodromurile militare de la Boboc,
Ianca [i Alexeni). Plecarea s-a f`cut în
mai multe etape, cu trenuri speciale,
dup` programul Direc]iei Transporturi
Militare din Ministerul For]elor Armate
ale R.P.R. Sovieticii au p`r`sit România
prin punctele de frontier` Ungheni, Reni
[i Curtici.
Din studiul documentelor remarc`m
[i organizarea, dup` un calendar stabilit
în func]ie de data plec`rii, a unor „seri
ale prieteniei”, la care trebuiau s`
participe ofi]eri sovietici [i români, cu
familiile. Cu acest prilej urmau a se oferi
cadouri din partea so]iilor de ofi]eri
români pentru consoartele militarilor
sovietici. Programul unor astfel de seri
festive se întindea pe mai multe ore [i
cuprindea de la momente oficiale
(precum intonarea imnului de stat sau
toasturi pentru „unitatea indisolubil`
dintre partidele comuniste [i
muncitore[ti, în frunte cu P.C.U.S.”)
pân` la dansuri dup` muzic` popular`
româneasc` [i ruseasc` ori partide de
volei, popice, fotbal [i [ah. Ofi]erii
sovietici „cu merite deosebite” au fost
decora]i cu ordinele RPR „Ap`rarea
patriei” [i „Steaua Republicii”. Întregul
personal civil [i militar din unit`]ile
Armatei Sovietice sta]ionate în România
55

studii/documente
a primit Medalia „Eliberarea de sub jugul
fascist”.
În Bucure[ti s-a organizat o recep]ie
la Casa Central` a Armatei, la care au
participat înalte oficialit`]i române,
generali [i ofi]eri din conducerea trupelor
sovietice, generali [i ofi]eri din armata
român`, membrii ai corpului diplomatic,
delega]ii ale „oamenilor muncii”, pionieri,
utemi[ti. Procedeul a fost asem`n`tor în
ora[ele Gala]i, Timi[oara [i Constan]a,
la mitingurile din ziua plec`rii luând
întotdeauna cuvântul un reprezentant al
IV.
Probleme legate de retragerea trupelor sovietice din
R.P.R.
Pe baza aprob`rii Comitetului Politic Consultativ al statelor
membre ale Tratatului de la Var[ovia de prietenie, colaborare [i
asisten]` mutual`, în viitorul apropiat se vor retrage din R.P.R.
trupele sovietice.
Acest eveniment va constitui un prilej de cald` manifestare a
prieteniei dintre poporul român [i popoarele Uniunii Sovietice, a
dragostei pentru armata sovietic` eliberatoarea ]`rii noastre, un
prilej de înt`rire [i mai mult a fr`]iei de arme româno-sovietice.
Pentru asigurarea plec`rii trupelor sovietice [i folosirea
acestui eveniment ca un prilej de înt`rire a prieteniei românosovietice,
rezult` luarea urm`toarelor m`suri mai (sic!)
principale:
1) Organizarea [i desf`[urarea unei largi munci politice în
leg`tur` cu plecarea trupelor sovietice.
În acest scop presa, radioul vor publica [i transmite pe toat`
perioada materiale cu privire la semnifica]ia politic` intern` [i
interna]ional` a acestui act; ajutorul dat de armata sovietic` în
eliberarea României; ajutorul acordat de U.R.S.S. în construirea
socialismului în R.P.R.; lupta Uniunii Sovietice pentru
destinderea încord`rii în rela]iile interna]ionale [i ap`rarea p`cii;
prietenia [i fr`]ia de arme româno-sovietice. De asemenea, pe
baza acestor teme cu ajutorul organiza]iilor A.R.L.U.S. se vor
]ine conferin]e [i referate la cluburile [i col]urile ro[ii din
Aici [i \n paginile urm`toare, imagini de la plecarea trupelor sovietice
56
„conducerii de partid [i de stat”.
Bun`oar`, la Gala]i a luat cuvântul Chivu
Stoica, pre[edintele Consiliului de
Mini[tri.
Un alt aspect deosebit de interesant
pe care îl remarc`m în primul document
prezentat mai jos este cel legat de
asocierea retragerii trupelor sovietice cu
cel al reorganiz`rii Armatei. Mai concret,
acest prim document reprezint` al
patrulea [i ultim capitol dintr-un amplu
raport (nr. PR/00151 din 31 mai 1958)
intitulat Documentare privind
restructurarea For]elor Armate ale
R.P.R., în cadrul c`ruia primul capitol era
dedicat reducerii efectivelor, al doilea
reprezenta o situa]ie centralizatoare cu
planul de cheltuieli, iar al treilea se
referea la problemele de cadre. O
mi[care abil` ce demonstra, odat` în
plus, dorin]a autorit`]ilor de a continua
„construc]ia socialismului” f`r`
„beneficul” aport al „marelui prieten” de
la R`s`rit.
întreprinderi, în c`minele culturale de la sate, în [coli [i unit`]i
militare.
În garnizoanele în care sunt trupe sovietice se vor desf`[ura
activit`]i comune ca: întâlniri între militarii români [i sovietici,
întâlniri [i reuniuni între familiile ofi]erilor români [i sovietici.
Cu ocazia desf`[ur`rii activit`]ilor comune se vor înmâna
daruri individuale [i colective militarilor sovietici.
În garnizoanele Bucure[ti, Timi[oara [i Gala]i, prin grija
Ministrului Protocolului de Stat [i pre[edin]ii Sfaturilor populare
regionale se vor organiza mese comune la care vor fi invita]i
conduc`torii de partid [i de stat, generali [i ofi]eri din armata
R.P.R. [i membrii ai Corpului Diplomatic.
La plecarea trupelor din garnizoanele de re[edin]`, pe
parcurs în sta]iile C.F.R. mai (sic!) principale [i la punctele de
frontier` se vor organiza diferite activit`]i (mitinguri,
întâmpinarea e[aloanelor mai (sic!) principale) la care vor
participa conduc`tori de partid [i de stat, oameni ai muncii,
militari, pionieri, etc.
Împreun` cu Ministerul Înv`]`mântului [i Culturii se va
preg`ti un jurnal cinematografic de actualitate cu aspecte de la
activit`]i comune ce se vor desf`[ura de c`tre unit`]ile for]elor
armate [i organele locale de partid [i de stat cu ocazia plec`rii
trupelor sovietice.
2) Organizarea prelu`rii bunurilor de]inute de trupele
sovietice
Ministerul For]elor Armate împreun` cu Comandamentul
Trupelor Sovietice va stabili eviden]a [i preluarea bunurilor
(caz`rmi, poligoane, tancodroame, autodroame, precum [i a
materialelor pentru repara]ii [i între]inere aferente). În raport de
noua dislocare a unit`]ilor for]elor armate se va reexamina
necesarul, urmând ca o parte din bunurile preluate s` fie predate
în circuitul economic [i la dispozi]ia organelor locale.
Am luat m`suri pentru revizuirea planului de investi]ii [i
repara]ii capitale necesare pentru caz`rmile [i localurile de]inute
de trupele sovietice [i în raport de noua destina]ie a acestora se
va da în circuitul economic fondurile [i materialele disponibile.
De comun acord cu Comandamentul trupelor sovietice vom
stabili modalitatea de preluare a aerodroamelor, depozitelor,
transmisiunilor telefono-telegrafice, dup` care se va stabili
destina]ia lor.
Împreun` cu Comitetul de Stat al Planific`rii [i Ministerul de
Finan]e se va reexamina planul de asigurare material` a trupelor
sovietice, a prevederilor bugetare [i se va întocmi acte de
lichidare a cheltuielilor efectuate în leg`tur` cu trupele sovietice.
3) Asigurarea transportului trupelor sovietice pân` la
frontier` [i a transbord`rii
Pe baza planului de transport ce se va întocmi de c`tre
Comandamentul sovietic, Marele Stat Major împreun` cu
ministerul de resort, în raport de capacitatea de transport [i a
posibilit`]ilor materialului rulant va asigura executarea la timp a
acestuia. M.F.A. va acorda tot ajutorul necesar trupelor sovietice
la îmbarcare, pe timpul transportului [i la transbordare.
4 (42) 2008 document

4) Asigurarea securit`]ii opera]iunilor
legate de plecarea trupelor sovietice
Împreun` cu Ministerul Afacerilor
Interne vom lua m`suri de asigurare a
securit`]ii e[aloanelor, din garnizoanele de
re[edin]` pân` la ie[irea din ]ar`.
Pentru rezolvarea acestor probleme s-a
constituit o comisie central` sub
conducerea adjunctului Ministrului For]elor
Armate general-locotenent Floca Arhip din
care fac parte: un reprezentant din partea
C.C. al P.M.R., un reprezentant al Direc]iei
treburilor Consiliului de Mini[tri, delega]i
din partea C.S.P., Ministerului de Finan]e,
Ministerului Transportului [i
Telecomunica]iilor [i 2 ofi]eri superiori din
M.F.A.
De asemenea se vor constitui câte o
subcomisie pentru regiunile: Constan]a,
Timi[oara [i Gala]i care se vor ocupa cu
coordonarea activit`]ilor mai sus ar`tate.
Din aceste comisii fac parte ofi]eri din
diferite sectoare de activitate ale M.F.A. [i
reprezentan]i ai comitetelor regionale de partid [i a sfaturilor
populare regionale.
Surs`: Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola II 8.1719,
cd. 115-117.
MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.
DIREC}IA SUPERIOAR~ POLITIC~
MINISTRULUI FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.
RAPORT
Nr. P.P. 019041 din 19.08.1958
Raporteaz`: Adjunctul Ministrului For]elor Armate – Gl. lt.
Floca Arhip
Pentru îndeplinirea prevederilor planului de m`suri în
leg`tur` cu plecarea trupelor sovietice din R.P.R., propun
urm`toarele cadouri care vor fi înmânate comandan]ilor de mari
unit`]i, unit`]i [i osta[ilor sovietici:
1. Pentru Comandamentul Armatei, 4 complete (din partea
Ministrului For]elor Armate).
• Album de piele – despre Armata Republicii Populare
Române;
• Discotec` de piele – cântece ost`[e[ti [i populare;
• Album – vederi din Bucure[ti;
• Pentru so]ii, costume na]ionale;
• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 6 sticle cu vin;
• Colec]ie de ]ig`ri.
2. Pentru comandan]ii de mari unit`]i (similare), 10 complete
(din partea Ministrului For]elor Armate).
• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare
Române;
• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare;
• Album – vederi din Bucure[ti;
• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 3 sticle cu vin;
• Colec]ie de ]ig`ri.
3. Pentru comandan]ii de unit`]i, 25 complete (din partea
[efilor de garnizoane ai Armatei R.P.R.).
• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare
Române;
document 2008 4 (42)
• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare;
• Album – vederi din Bucure[ti.
4. Pentru unit`]i, 100 de plicuri cu fotografii despre România,
care vor fi înmânate de c`tre osta[ii români osta[ilor sovietici, cu
ocazia întâlnirilor.
Sumele necesare pentru procurarea obiectelor propuse se
suport` din urm`toarele fonduri:
• Pentru costume na]ionale, co[ule]e, vin, ]uic`, colec]ie de
]ig`ri – din Fondul Ministerului For]elor Armate – 8.800 lei;
• Pentru albume piele – din fondul cadouri – 15.000 lei;
• Diferen]a (materiale [i manoper`) se suport` de c`tre
D.S.P.A., art. 14.
În afar` de cadourile ce se vor da de c`tre minister, prin grija
comandan]ilor de garnizoane, de comun acord cu organele
locale de partid [i de stat, se vor înmâna mici cadouri ofi]erilor
sovietici, so]iilor acestora [i osta[ilor sovietici cu ocazia
activit`]ilor comune ce se vor desf`[ura.
ADJUNCTUL MINISTRULUI FOR}ELOR AERIENE
General-locotenent Floca Arhip
studii/documente
Anexa la nota-raport
PROPUNERI DE CADOURI
1. Pentru Comandamentul Armatei, 4 complete (din partea
Ministrului For]elor Armate):
• Album de piele – despre Armata Republicii populare
Române – 2.200 lei;
• Discotec` de piele – cântece ost`[e[ti [i populare – 2.000
lei;
• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;
• Pentru so]ii, costume na]ionale – 1.000 lei;
• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 6 sticle cu vin – 400 lei;
• Colec]ie de ]ig`ri – 50 lei;
• Total = 5.750 lei.
2. Pentru comandan]ii de mari unit`]i (similare), 10 complete
(din partea Ministrului For]elor Armate):
• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare
Române – 150 lei;
• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare – 200
lei;
57

studii/documente
• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;
• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 3 sticle cu vin – 250 lei;
• Colec]ie de ]ig`ri – 50 lei;
• Total = 750 lei.
3. Pentru comandan]ii de unit`]i, 25 complete (din partea
[efilor de garnizoane ai Armatei R.P.R.).
• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare
Române – 150 lei;
• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare – 200
lei;
• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;
• Total = 450 lei.
4. Pentru unit`]i (se vor acorda de c`tre militarii români,
militarilor sovietici):
• Plic cu fotografii despre România – 30 lei;
• 100 buc. total = 3.000 lei.
Total general = 44.750 lei.
MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.
DIREC}IA SUPERIOAR~ POLITIC~
11.06.1958
Nr. P.P. 015889
EXTRAS DIN PLANUL
cu m`surile privind organizarea [i desf`[urarea
muncii politice în leg`tur` cu plecarea trupelor sovietice
din Republica Popular` Român`
Plecarea trupelor sovietice din R.P.R. va constitui un prilej de
o cald` manifestare a prieteniei dintre poporul român [i
popoarele Uniunii Sovietice, a dragostei pentru Armata
sovietic`, eliberatoarea ]`rii noastre, un prilej de înt`rire [i mai
mult a prieteniei de arme româno-sovietice.
1. Presa central` [i radioul vor publica [i transmite materiale
privind: semnifica]ia politic` intern` [i interna]ional` a acestui
act; ajutorul acordat de U.R.S.S. pentru eliberarea ]`rii noastre;
prietenia [i fr`]ia de arme româno-sovietic`; reportaje de la
mitingurile de desp`r]ire, declara]ii ale unor personalit`]i [i
58
oameni ai muncii.
• Execut`: Sec]ia propagand` [i agita]ie a C.C. al P.M.R.
• Colaboreaz` cu: D.S.P.A.
• R`spund: tov. Onescu C., lt. col. Catan` Gh.
• Data: 27.05. – 15.08.1958
2. În cluburile [i col]urile ro[ii din întreprinderi, în c`minele
culturale de la sate, în [coli din regiunile în care sunt trupe
sovietice [i în toate unit`]ile militare, cu ajutorul organiza]iilor
A.R.L.U.S. se vor ]ine conferin]e despre: „Ajutorul acordat de
Armata sovietic` în eliberarea României [i ajutorul U.R.S.S. în
construirea socialismului în patria noastr`, precum [i lupta
Uniunii Sovietice pentru destinderea încord`rii interna]ionale [i
ap`r`rii p`cii”.
• R`spund: tov. Onescu C., lt. col. Catan` Gh.
• Data: 10.06. – 15.08.1958
3. În garnizoanele în care sunt trupe sovietice, se vor
organiza înainte de plecare seri ale prieteniei la care vor
participa ofi]eri sovietici [i români cu familiile:
- La Br`ila (11.06.1958);
- La Gala]i (12.06.1958);
- La Foc[ani (13.06.1958);
- La Râmnicu S`rat (14.06.1958);
- La Boboc (16.06.1958);
- La Ianca (17.06.1958);
- La Alexeni (18.06.1958);
- La Rodna Lipova (21.06.1958);
- La Arad (22.06.1958);
- La Timi[oara (23.06.1958);
- La B`r`gan (25.06.1958);
- La Constan]a (29.06.1958);
- La Medgidia (30.06.1958).
De asemenea, se vor organiza întâlniri cu militarii sovietici,
astfel: între militarii de frunte; între sergen]i; între comsomoli[ti
[i utemi[ti.
Cu prilejul acestor ac]iuni se vor înmâna cadouri personale –
în special lucruri de mân` – din partea so]iilor de ofi]eri pentru
so]iile de ofi]eri sovietici. De asemenea, se vor face fotografii cu
personalit`]i locale [i se va organiza un schimb de fotografii.
• Execut`: se organizeaz` de c`tre [efii de garnizoan`
• Colaboreaz` cu: comandan]ii trupelor sovietice din
garnizoanele respective
• R`spund: pre[edin]ii comisiilor regionale [i loc]iitorii
politici ai [efilor de garnizoane
• Data: 11.06. – 30.06.1958
4. Se va organiza o mas` comun` la C.C.A., la care vor
participa: conduc`tori de partid [i de stat, generali [i ofi]eri din
conducerea trupelor sovietice, generali [i ofi]eri din armata
R.P.R., membri ai corpului diplomatic.
• Execut`: Ministrul Protocolului de Stat
• Colaboreaz` cu: M.F.A.
• R`spund: în raport cu planul de transport, în preajma
plec`rii e[aloanelor
Asemenea, mese comune se vor organiza [i la Gala]i,
Timi[oara [i Constan]a.
• Execut`: pre[edin]ii sfaturilor populare regionale
• Colaboreaz` cu: [efii de garnizoane
5. În garnizoanele de plecare, precum [i la punctele de
frontier` se vor organiza mitinguri ale oamenilor muncii [i
militarilor For]elor Armate ale R.P.R., la care vor lua cuvântul
conduc`tori de partid [i de stat, comandan]i ai trupelor sovietice
[i române.
- La Br`ila (15.06.1958) va lua cuvântul ...*
- La Gala]i (15.06.1958) va lua cuvântul ...
- La Foc[ani (15.06.1958) va lua cuvântul ...
- La Râmnicu S`rat (15.06.1958) va lua cuvântul ...
* Lips` \n text.
4 (42) 2008 document

- La Boboc (14.07.1958) va lua cuvântul ...
- La Ianca (14.07.1958) va lua cuvântul ...
- La Alexeni (14.07.1958) va lua cuvântul ...
- La Rodna Lipova (23.06.1958) va lua cuvântul ...
- La Arad (24.06.1958) va lua cuvântul ...
- La Timi[oara (01.07.1958) va lua cuvântul ...
- La B`r`gan (25.07.1958) va lua cuvântul ...
- La Constan]a (03-04.08.1958) va lua cuvântul ...
- La Ia[i (15.06. – 15.08.1958) va lua cuvântul ...
• Execut`: pre[edin]ii sfaturilor populare regionale
• Colaboreaz` cu: [efii de garnizoane
• R`spund: în raport de planul de transport
• Data: 16.06. – 15.08.1958
Pe parcurs, în g`rile principale, e[aloanele vor fi întâmpinate
de delega]ii ale oamenilor muncii, militari, pionieri etc. (planul
sta]iilor pe unde vor trece e[aloanele sovietice se poate lua de la
Direc]ia Transporturi Militare din M.St.M.).
6. Direc]ia General` a Cinematografiei va preg`ti un jurnal
special de actualitate cu aspecte de la activit`]ile enumerate mai
sus (regizorul filmului – tov. Calotescu, Dir. Cinematografiei).
• Execut`: Ministerul Înv`]`mântului [i Culturii
• Colaboreaz` cu: D.S.P.A.
• R`spund: Dir. Cinematografiei, lt. col. Catan` Gh.
• Data: 13.06. – 15.08.1958
7. Pe toat` perioada se va ]ine o strâns` leg`tur` cu organele
locale de partid [i de stat, precum [i cu organiza]iile A.R.L.U.S.,
pentru preg`tirea [i desf`[urarea activit`]ilor organizate în
comun.
• Execut`: [efii comisiilor regionale
• R`spunde: Comisia central`
• Data: pe toat` perioada
Nr.
crt.
Pentru conformitate,
{EFUL ORGANIZ. DE PARTID
Locotenent-colonel Catan` Gheorghe
PLAN DE ACTIVIT~}I
în garnizoanele unde se g`sesc trupe sovietice
Garnizoana Data
\nt#lnirii
Data
mitingului
document 2008 4 (42)
Observa]ii
1 Br`ila 11.06. 15.06. Desf`[urarea \nt#lnirii
[i mitingurilor,
conform anexei
2 Gala]i 12.06. 15.06.
3 Foc[ani 13.06. 15.06.
4 R#mnicu
S`rat
14.06. 15.06.
5 Boboc 16.06. 14.07.
6 Ianca 17.06. 14.07.
7 Alexeni 18.06. 14.07.
8 Rodna
Lipova
21.06. 23.06.
9 Arad 22.06. 24.06.
10 Timi[oara 23.06. 01.07. Masa conform anexei
11 B`r`gan 25.06. 25.07.
12 Constan]a 29.06.;
30.06.
03.08.; 04.08. Masa conform anexei
13 Ia[i – 15.06.; 01.07.;
14-15.08.
Pân` la întâlnirile pe garnizoan` [i dup` acestea pân` la
plecarea e[aloanelor cu trupe din g`rile respective, se vor mai
desf`[ura urm`toarele activit`]i:
• prelucrarea materialelor ap`rute în pres` [i organizarea
audi]iilor radio, se va intensifica munca agitatorilor;
• se vor preg`ti cadouri pentru a fi înmânate osta[ilor
sovietici;
• se vor organiza întâlniri cu militarii sovietici: între militarii
de frunte; între sergen]i; între comsomoli[ti [i utemi[ti; între
ofi]eri [i familii ale acestora. Cu acest prilej se vor înmâna
cadouri personale – în special lucruri de mân` – din partea
so]iilor de ofi]eri pentru so]iile de ofi]eri sovietici. De asemenea,
se vor face fotografii cu posibilit`]i locale [i se va organiza
schimb de fotografii.
• se vor lua m`surile preg`titoare pentru întâlnirea pe
garnizoan` [i miting;
• pe toat` perioada se va ]ine o strâns` leg`tur` cu organele
locale de partid [i de stat , precum [i cu organiza]iile A.R.L.U.S.
pentru preg`tirea [i desf`[urarea activit`]ilor desf`[urate în
comun.
PROGRAMUL
de desf`[urare a unei întâlniri
1. Participan]i
• Din partea sovietic`: ofi]eri, membrii familiilor acestora,
angaja]i civili, sergen]i reangaja]i.
• Din partea român`: reprezentan]i ai organelor locale,
ofi]eri, membrii familiilor acestora, angaja]i civili, sergen]i
reangaja]i, oameni ai muncii.
2. Desf`[urarea
• Partea I
- Intonarea Imnurilor de stat ale U.R.S.S. [i R.P.R.;
- Cuvânt de deschidere – un reprezentant al organelor locale;
- Cuvântul reprezentantului armatei sovietice;
- Cuvântul reprezentantului armatei române;
- Înmânarea cadourilor;
- Închiderea primei p`r]i – se intoneaz` Interna]ionala.
• Partea a II-a
- Program artistic prezentat de Ansamblul Armatei Sovietice
în R.P.R. [i de o forma]iune artistic` a armatei române.
• Partea a III-a
- Eventual dans
3. Asigurarea material`
• O fanfar` militar` în fiecare garnizoan`;
• Traduc`tor din limba român` în limba rus`;
• O forma]iune artistic`;
• Preg`tirea cadourilor;
• Preg`tirea textului expunerii;
• Un corespondent de pres`;
• Un fotoreportaj;
• Cinematografia.
PROGRAMUL
de desf`[urare a unui miting
studii/documente
1. Locul: cât mai apropiat de gar`.
2. Desf`[urarea
• Deplasarea oficialit`]ilor spre tribun`. Trec în revist`
companiile de onoare (nu se prime[te raportul, nu se salut`),
apoi oficialit`]ile se urc` la tribun`;
59

studii/documente
• Se intoneaz` Imnurile de Stat ale U.R.S.S. [i R.P.R.;
• Cuvântul de deschidere al mitingului;
• Cuvânt din partea armatei sovietice (un comandant);
• Cuvânt din partea organelor locale;
• Cuvânt din partea armatei sovietice (un militar în termen);
• Cuvântul reprezentantului armatei române;
• Se intoneaz` Interna]ionala;
• Deplasarea companiilor pentru defilare [i defilarea acestora
prin fa]a tribunei, întâi compania sovietic` apoi compania
român`.
3. Petrecerea la gar`
• Companiile se deplaseaz` la gar`. Militarii sovietici se
îmbarc`. Compania român` se aliniaz` pe peron în dreptul
trenului;
• Participan]ii la miting sosesc pe peron;
• La semnalul de plecare al trenului, compania român`
prezint` onorul, muzica militar` intoneaz` un mar[.
4. Asigurarea material`
• Amenajarea tribunei, pavoazarea pie]ei [i a g`rii;
• Compania de onoare (3 plutoane cu muzic` [i drapel, 96 de
militari);
• Preg`tirea textului expunerii;
• Traduc`tor din limba român` în limba rus`;
• Coresponden]i de pres`;
• Fotoreporteri;
• Cinematografia;
• Buchete de flori din partea popula]iei civile [i a pionierilor.
DESF~{URAREA
mitingului ce se va ]ine în garnizoana Gala]i
cu ocazia plec`rii trupelor sovietice
din Republica Popular` Român`
1. Sosirea în garnizoana Gala]i – orele 9,45.
• Comandantul companiei de onoare prezint` raportul
Pre[edintelui Consiliului de Mini[tri;
• Se prezint` reprezentan]ii organelor locale de partid [i de
stat, reprezentan]ii Armatei sovietice, comandantul regiunii
militare [i comandantul garnizoanei Gala]i;
2. Deplasarea la stadion (sala) unde se va desf`[ura mitingul
oamenilor muncii [i al militarilor din ora[ul Gala]i.
3. Desf`[urarea festivit`]ii:
• Companiile de onoare (sovietic`, român`) vor prezenta
onorul;
• Muzica va intona mar[ul de întâmpinare;
• Conduc`torii de partid [i de stat, reprezentan]ii organelor
locale, reprezentan]ii Armatei Sovietice [i Armatei Române î[i
ocup` locurile în tribun`.
4. Deschiderea mitingului oamenilor muncii (Pre[edintele
Sfatului Popular). Vor lua cuvântul:
• Pre[edintele Consiliului de Mini[tri al Republicii Populare
Române;
• Comandantul trupelor sovietice din R.P.R.;
• Comandantul Regiunii a 2-a Militare;
60
• un muncitor de la o întreprindere din ora[ul Gala]i;
• un militar din Armata Sovietic`.
În încheierea mitingului oamenilor muncii, companiile de
onoare [i subunit`]ile sovietice participante la miting vor defila.
5. Dup` defilare, companiile de onoare [i subunit`]ile
participante la miting se vor deplasa la gar` pentru îmbarcare.
6. La gar`:
• Vor asista la plecarea e[alonului cu trupe sovietice,
organele locale de partid [i de stat [i oameni ai muncii din ora[ul
Gala]i;
• O companie de onoare din For]ele Armate ale R.P.R., cu
drapel, va da onorul la plecarea trenului;
• Muzica va intona un mar[.
DESF~{URAREA
solemnit`]ii de decorare a militarilor sovietici
1. Participan]i:
• Întregul efectiv al unit`]ilor sovietice;
• Reprezentan]i ai organelor locale de partid [i de stat,
precum [i reprezentan]i din partea organiza]iilor de mas` [i a
muncitorilor din unele întreprinderi [i institu]ii;
• Reprezentantul M.F.A. ale R.P.R. (care poate fi un ofi]er din
D.C.F.A., din comandamentul regiunii sau C.A.A.T. sau [eful
garnizoanei respective).
2. Decorarea se va face în incinta unit`]ilor
(comandamentelor, forma]iunilor) sovietice, în fa]a frontului
întregului personal al unit`]ii (comandamentului, forma]iunii
respective). Acolo unde este cazul se pot întruni mai multe unit`]i
(forma]iuni) din garnizoana respectiv` în incinta unei unit`]i.
3. Comandantul unit`]ii (garnizoanei) sovietice va anun]a
scopul adun`rii personalului unit`]ii.
• Reprezentantul M.F.A. ale R.P.R. va ar`ta într-un scurt
cuvânt (2 minute) recuno[tin]a [i prietenia pe care o manifest`
poporul [i armata noastr` fa]` de poporul sovietic [i armata sa,
anun]ând hot`rârea partidului [i guvernului nostru de a decora
pe militarii sovietici, ca semn al pre]uirii ce li se acord`.
• Apoi se d` citire decretului cu privire la cei decora]i:
- militarii în termen decora]i vor fi numai citi]i, urmând a-[i
ridica medaliile de la comandamentul unit`]ii;
- ofi]erilor decora]i li se vor înmâna ordinele individual, pe
m`sur` ce vor fi citi]i dup` decret. Ordinele vor fi înmânate de
c`tre un membru al Prezidiului Marii Adun`ri Na]ionale sau de
c`tre un deputat în Marea Adunare Na]ional`;
- cel care înmâneaz` decora]iile, la sfâr[it, va adresa câteva
cuvinte de felicitare celor decora]i.
• În încheiere se va aduce mul]umiri Partidului Muncitoresc
Român [i guvernului Republicii Populare Române, din partea
militarilor sovietici: fie de c`tre comandantul unit`]ii
(garnizoanei) în numele întregului personal; fie separat în
numele ofi]erilor [i separat în numele militarilor în termen.
Surs`: Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola II 5.1232,
cd. 459-473
Aspects regarding the withdrawal of Soviet troops form Romania
Now, when 60 years passed from Romanian occupation
by the Red Army, the moment has a strong symbolic
significance. After the signing of Truce Convention, on 12
September 1944, which through its 3rd article stipulated the
presence of Red Army on Romanian territory, from military
reasons, the Romanian public opinion hoped that the ending
of the war would bring along the departure of the Soviet
troops, whose continues abuses where signalled inclusively
by the authorities. The documents presented revealed that the
departure of the Soviet troops was well prepared, which
depicted the authorities wish to continue 'the socialism
construction" without the contribution of the "great friend" from
the East.
4 (42) 2008 document

naliza locului [i rolului jucat de România în cadrul
Pactului de la Var[ovia necesit` o abordare complex`
ce vizeaz` aspecte de ordin politic, militar, diplomatic,
economic, geopolitic [i geostrategic, strâns rela]ionate de
faptul c` pozi]ia statului român a evoluat de la obedien]`
excesiv` la nesupunerea evident` fa]` de puterea
hegemonic` a organiza]iei.
Evolu]ia României în ansamblul Pactului de la Var[ovia
poate fi evaluat` cât mai apropiat de realitatea istoric`, prin
urm`rirea atitudinii ei în momentele controversate sau de criz`
ale existen]ei organiza]iei. Obligat`, în
virtutea atât a realit`]ilor geopolitice
postbelice din Europa, ce implica
apartenen]a la sfera de influen]` sovietic`,
cât [i prin natura regimului politic instalat la
Bucure[ti prin interven]ia direct` sovietic`,
s` fie membr` fondatoare a Pactului de la
Var[ovia, România a înregistrat o evolu]ie
aparte în ansamblul acesteia. Motiva]ia
unei astfel de conduite este de g`sit în
politica general` a regimului comunist din
România în ansamblul blocului sovietic, cât
[i în reac]iile Moscovei la o astfel de
atitudine.
Prezint` recunoa[tere faptul c` la
sfâr[itul anilor ’50 [i începutul decadei
urm`toare, România comunist` a început
s` imprime un curs autonom al politicii sale
externe în raport cu Pactul de la Var[ovia. Apreciem c` acest
curs a reprezentat o politic` asumat` în scopul nu de a
abandona sistemul comunist, ci a vizat câ[tigarea unui spa]iu
de manevr` mai larg în arena interna]ional`. De[i, adesea s-a
situat în afara mecanismelor de decizie ale alian]ei, România
comunist` nu a dus acest curs pân` la ultima consecin]`,
adic` abandonarea Pactului de la Var[ovia, fiind astfel
recunoscute limitele politicii asumate. Ra]iunile care au
condus la o astfel de abordare a acestei problematici pot
genera o gam` larg` de evalu`ri pornind de la eventuala
tentativ` a elitei politice comuniste din România de a rezista
directivelor Moscovei, care a oscilat între reformism [i
stagnare, pân` la o posibil` identificare a acestei elite cu
interesele na]ionale.
Consider`m c` atitudinea adoptat` de c`tre regimul de la
Bucure[ti a fost favorizat` de ac]iunea conjugat` a mai multor
factori, cu valen]e definitorii: încheierea prezen]ei militare
sovietice în 1958, apari]ia [i adâncirea mai apoi a schismei
sino-sovietice, tentativele de integrare economic` în cadrul
Consiliului de Ajutor Economic Reciproc [i militar` în Pactul de
la Var[ovia, derulate de c`tre conducerea sovietic` la
începutul anilor ’60, [i nu lipsit de importan]`, deschiderea
politic` [i economic` practicat` de principalele cancelarii
occidentale fa]` de Bucure[ti. Pozi]ia României a evoluat de la
sprijinirea nedisimulat` a interven]iei sovietice în 1956 în
Ungaria, la atitudinea circumspect` fa]` de conducerea de la
studii/documente
Preliminarii ale autonomiz`rii pozi]iei Rom#niei
\n cadrul Tratatului de la Var[ovia (1958-1964)
A
document 2008 4 (42)
”
Locotenent-colonel drd. Lauren]iu-Cristian DUMITRU
Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`
România nu este o ]ar` a
r`zboiului, România nu este
un partener entuziast al
Pactului de la Var[ovia, noi
nu sprijinim r`zboiul dintre
cele dou` pacte militare
opuse, noi nu putem adopta
decât o pozi]ie rezonabil`
indiferent de care problem`
este vorba
Kremlin în criza Berlinului [i în cea cubanez`, pân` la
respingerea public`, vehement` a invaziei Pactului de la
Var[ovia în 1968 în Cehoslovacia, p`strând o atitudine
echidistant` în confruntarea politic` [i ideologic` sovietochinez`.
Pân` în 1958, România s-a dovedit a fi un aliat fidel al
Pactului de la Var[ovia. De[i comunismul cu valen]e
na]ionaliste lansat de Gheorghiu-Dej, cu o u[oar` tendin]` de
deta[are fa]` de linia politic` impus` de Uniunea Sovietic`,
(situa]ie în mare parte încurajat` [i de „noua deschidere”
promovat` de Hru[ciov), c`p`ta un contur
tot mai larg, în [edin]ele Comitetului Politic
Consultativ n-au fost prezente momente de
controverse sau neîn]elegeri ce ar fi putut fi
puse pe seama reprezentan]ilor României.
Momentele critice ale anului 1956 (revoltele
din Polonia [i revolu]ia maghiar`) n-au
f`cut din România un aliat „incomod”, cum
avea s` fie perceput mai târziu, ci cu
siguran]` unul dintre cei mai devota]i
sprijinitori ai ac]iunilor întreprinse de echipa
conduc`toare de la Kremlin.
De altfel, percep]ia pe care o avea
regimul comunist de la Bucure[ti în
Occident, nu era deloc una de natur` a
inspira încredere. Astfel, în depe[a nr. 834
din 25 septembrie 1957, transmis`
ministrului francez al Afacerilor Externe,
Christian Pineau, de c`tre ministrul acestei ]`ri la Budapesta,
Paul Boncour, se aprecia c` R.D. German` [i România sunt
„câinii adormi]i” (chiens couchants) ai Moscovei1 .
R`mâne cert faptul c`, dup` retragerea trupelor sovietice
din România în anul 1958, la nivelul instan]elor decizionale din
România s-au creat premisele pentru o distan]are real` de
Moscova, ce va deveni evident` în anii urm`tori, marcând o
deschidere mai larg` în privin]a politicii externe. România a
r`mas pân` la dizolvarea Pactului de la Var[ovia, singurul stat
membru ce nu a avut dislocate pe teritoriul s`u trupe sau baze
militare sovietice.
Perioada anilor 1958-1961 este marcat` pe continentul
european de sporirea încord`rii între Uniunea Sovietic` [i
puterile occidentale, ac]iunile fiind rela]ionate de problema
german` [i în special de cea a Berlinului. Apogeul este atins
în august 1961, când sovieticii, seconda]i de liderii estgermani
decid ridicarea „Zidului Berlinului”, r`mas pân` în
1989 simbolul diviz`rii continentului european în blocuri
politico-militare opuse [i în general al manifest`rii R`zboiului
Rece2 ”
.
Expresia cea mai elocvent` a acestei tensiuni a fost faptul
c` în 26-27 octombrie 1961, tancurile sovietice [i americane sau
aflat fa]` în fa]` la punctul de control Charlie în Berlin.
Conducerile celor dou` supraputeri s-au ab]inut îns` de la
escaladarea în continuare a diferendului. În 1961, pe fondul
acestei încord`ri în Europa Central`, Pactul de la Var[ovia a
Corneliu M~NESCU
61

studii/documente
Aici [i \n pagina urm`toare, aspecte de la o [edin]` a Consiliului
Militar al For]elor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul
de la Var[ovia, la Bucure[ti
desf`[urat trei mari aplica]ii militare 3 .
Iese pregnant în eviden]` faptul c` în problema german`
liderii tuturor statelor membre ale Pactului de la Var[ovia
sus]ineau pozi]ia sovietic`. La sesiunea Comitetului Politic
Consultativ din martie 1961, la consf`tuirea din august a
liderilor partidelor comuniste [i muncitore[ti din statele
membre ale Pactului, ce au avut loc la Moscova, în declara]ia
guvernelor statelor membre ale Pactului de la Var[ovia, din
august de la Berlin [i la consf`tuirea mini[trilor Ap`r`rii ale
acelora[i ]`ri, din septembrie 1961 de la Var[ovia, numitorul
comun a fost condamnarea refacerii poten]ialului militar vestgerman,
demararea tratativelor privind încheierea tratatului de
pace cu Germania [i nu în ultimul rând transformarea
Berlinului Occidental într-un „ora[ liber demilitarizat” 4 .
Începutul anilor ’60 marcheaz` [i manifestarea tot mai
vizibil` a schismei sino-sovietice pe multiple planuri, cu adânci
implica]ii în întreaga lume comunist`. România avea s`
exploateze în continuare, în interesul propriu aceast` stare de
lucruri. Coeziunea Pactului de la Var[ovia tindea s` devin` o
simpl` „etichet`” politic` în condi]iile escalad`rii diferendului
sino-sovietic. O seam` de evenimente aveau s` zdruncine
serios aparenta colaborare dintre Uniunea Sovietic` [i unele
dintre statele-satelit, motiv pentru care Kremlinul va folosi
alian]a ca instrument de prevenire a eventualelor defec]iuni
din cadrul organiza]iei [i ca for]` de invazie împotriva
poten]ialelor încerc`ri de desprindere din Pact ale unor statesatelit.
Ca o dimensiune a acestui fapt, Albania, în conformitate cu
orientarea sa maoist`, va înceta din martie 1961 s` mai
participe la activit`]ile Pactului de la Var[ovia, iar în
septembrie 1968 se va retrage din aceast` organiza]ie
politico-militar`. Demersul în cauz` va avea o serie de
implica]ii, privând Uniunea Sovietic` de o baz` important`.
Faptul a redus sim]itor din facilit`]ile navale avute la dispozi]ie
de c`tre flota sovietic` în Marea Mediteran`, în condi]iile în
care, în acea perioad` Flota Maritim` Militar` sovietic`
cunoa[te, sub comanda amiralului Serghei G. Gor[kov, o
impetuoas` dezvoltare, Uniunea Sovietic` devenind acum [i o
superputere naval` 5 . În domeniul naval a intervenit o acerb`
curs` a înarm`rilor, mai ales dup` ce la comanda Flotei
Maritime Militare a Uniunii Sovietice fost numit în 1956
amiralul Serghei G. Gor[kov, care a convins leadership-ul
sovietic c` marile puteri sunt în primul rând puteri navale. Un
alt argument viza ideea c`, în viitor, for]ele navale vor juca un
rol major în cadrul strategiei militare sovietice 6 .
Problematica încet`rii particip`rii Albaniei la activitatea
62
Pactului de la Var[ovia necesit` o abordare diferen]iat`, dat
fiind faptul c` a fost singurul stat membru fondator ce a p`r`sit
alian]a politico-militar` din care f`cea parte.
La 5 aprilie 1961, guvernul albanez a adresat o scrisoare
guvernelor statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, cu
privire la sesiunea Comitetului Politic Consultativ de la
Moscova, din 28-29 martie 1961, unde s-a luat hot`rârea
retragerii for]elor maritime militare sovietice de la baza din
golful Vlora, ca urmare a pozi]iei Albaniei fa]` de „complotul
imperialist greco-iugoslavo-american” 7 .
Pe aceea[i linie se înscrie [i expulzarea ata[atului militar
albanez de la Moscova la 22 mai 1961, sub acuza]ia c` f`cea
propagand` antisovietic` în rândul ofi]erilor [i elevilor albanezi
afla]i la studii în Uniunea Sovietic`.
În aceea[i lun`, guvernul albanez a rechemat to]i ofi]erii
care erau la studii în Uniunea Sovietic` [i a cerut ata[atului
militar sovietic s` p`r`seasc` Albania. În replic`, guvernul
sovietic a hot`rât retragerea tuturor militarilor s`i care activau
în marina albanez`, îns` guvernul albanez a refuzat plecarea
acestora pân` la întoarcerea în Albania a militarilor s`i afla]i pe
teritoriul sovietic. Tot ca o m`sur` de retorsiune, guvernul
albanez nu a mai numit un nou ata[at militar la Moscova, ci a
trimis numai un reprezentant în Comandamentul Unit al
For]elor Armate Unite ale Pactului de la Var[ovia.
La consf`tuirea primilor secretari ai partidelor
comuniste [i muncitore[ti din statele membre ale Pactului de
la Var[ovia, ce a avut loc la Moscova între 3 [i 5 august 1961,
Albania a trimis o delega]ie cu nivel de reprezentare mai
sc`zut ([eful acesteia fiind Ramiz Alia) decât al celorlal]i
participan]i, fapt ce a furnizat sovieticilor pretextul de a nu
primi delega]ia albanez` la [edin]` 8 . Urmare a acestor st`ri de
lucruri, la 25 ianuarie 1962 autorit`]ile albaneze au declarat
persona non-grata militarii sovietici afla]i în Albania 9 . În
perioada ce a urmat, Albania a adresat o serie de proteste
tuturor statelor membre, fa]` de faptul c` nu a mai fost invitat`
s` ia parte la lucr`rile Pactului de la Var[ovia 10 .
Din dorin]a de a stopa accesul Chinei, în calitate de
observator, la lucr`rile Pactului de la Var[ovia, guvernul
sovietic a adresat o scrisoare liderilor Chinei, Coreei de Nord,
Vietnamului [i Mongoliei la 31 octombrie 1961, în care le
comunica faptul c` observatorii lor nu mai puteau participa la
lucr`rile organiza]iei deoarece nu aveau nivelul de
reprezentare cuvenit.
Fa]` de aceste chestiuni, România a adoptat în urm`torii
ani o pozi]ie singular`, total diferit` de a celorlal]i membri ai
Pactului. A solicitat readmiterea Albaniei la lucr`rile
organiza]iei, îndreptându-se astfel eroarea din august 1961,
subliniind c` pozi]ia adoptat` de Pact fa]` de Albania creeaz`
un precedent periculos. Totodat`, considera anormal`
atitudinea adoptat` fa]` de China în problema observatorilor la
Comitetul Politic Consultativ 11 . De asemenea, regimul de la
Bucure[ti propunea ca documentele adoptate în cadrul
consf`tuirilor Comitetului Politic Consultativ s` fie semnate de
reprezentan]ii statelor [i nu de alte persoane, deoarece Pactul
de la Var[ovia avea caracterul unei organiza]ii interna]ionale
interstatale 12 .
Conform aprecierii multor istorici, instalarea rachetelor
sovietice în Cuba, în 1962, va genera cea mai acut` criz` în
rela]iile sovieto-americane din întreaga perioad` a R`zboiului
Rece. De[i în aceste evenimente nu au fost implicate cele
dou` blocuri politico-militare, Alian]a Nord-Atlantic` [i Pactul
de la Var[ovia, cele dou` superputeri s-au aflat foarte aproape
de o confruntare deschis` militar`. Faptul ar fi condus
inevitabil la începerea ostilit`]ilor între cele dou` alian]e
militare opuse, cu consecin]e catastrofale pentru întreaga
planet`.
La începutul lunii octombrie 1962, sovieticii trimit în Cuba o
4 (42) 2008 document

divizie de rachete SSM, format` din cinci regimente având în
dotare în total 38 de rachete R-12, cu o raz` de ac]iune de
2.500 km [i 24 de rachete R-14 cu o raz` de ac]iune de 4.500
km. Aceste for]e erau sprijinite de 40 de avioane MiG-21, 11
submarine [i o brigad` motorizat` complet echipat`, totalul
efectivelor sovietice dislocate în Cuba fiind de aproximativ
40.000 militari, grupa]i în 12 baze 13 .
La 14 octombrie, Statele Unite au descoperit amplasarea
bazelor sovietice în Cuba. La 22 octombrie, pre[edintele John
F. Kennedy se adreseaz` na]iunii americane în leg`tur` cu
descoperirea acestor baze [i instituie carantina în jurul Cubei.
A doua zi, Nikita S. Hru[ciov avertizeaz` conducerea
Statelor Unite despre posibilitatea declan[`rii unui conflict
nuclear. În urma medierii secretarului general al Organiza]iei
Na]iunilor Unite [i a unui intens schimb de mesaje între
Kremlin [i Casa Alb`, Hru[ciov anun]`, la 28 octombrie,
hot`rârea de a retrage rachetele sovietice din Cuba, iar
pre[edintele John F. Kennedy consimte s` ridice blocada [i s`
nu invadeze Cuba. Ulterior, Statele Unite [i-au retras rachetele
Jupiter dislocate în Turcia. În final, la 7 ianuarie 1963, Uniunea
Sovietic` [i Statele Unite l-au informat pe secretarul general al
Organiza]iei Na]iunilor Unite, U Thant, despre încheierea
crizei, iar în cursul aceluia[i an au procedat la instalarea unei
linii telefonice directe Kremlin-Casa Alb`, pentru a evita pe
viitor repetarea unei asemenea situa]ii de criz` 14 .
Suscit` interes un fapt neobi[nuit, consecutiv crizei
rachetelor din Cuba, rela]ionat de evenimentele invocate [i
petrecut pe fondul distan]`rii evidente [i treptate a
coordonatelor politicii externe a României fa]` de Uniunea
Sovietic`. Conform aser]iunii diplomatului american, Raymond
L. Garthoff, în cursul întrevederii particulare, ce a avut loc la 4
octombrie 1963 la New York, ministrul Afacerilor Externe al
României, Corneliu M`nescu, i-ar fi declarat secretarului de
stat al Statelor Unite, Dean Rusk, c` partea român` î[i declara
neutralitatea în cazul unui conflict declan[at de Uniunea
Sovietic`, f`r` consultarea prealabil` a României [i în
dezacord cu interesele sale na]ionale, informând de
asemenea, partea american` despre faptul c` pe teritoriul
României nu erau amplasate arme nucleare. Conform
aceleia[i surse, demersul demnitarului român constituia un
aspect deosebit în practica rela]iilor interna]ionale, încât
oficialul american nu l-a f`cut cunoscut nici m`car alia]ilor
Statelor Unite, de teama unor eventuale scurgeri de informa]ii
c`tre sovietici 15 .
F`r` a fi produs` o dovad` incontestabil` a „neutralit`]ii”
asumate de România în octombrie 1963,
lucru de altfel neconfirmat de surse
arhivistice române[ti, sau de participan]i
nemijloci]i la convorbiri, aspectul în sine
are relevan]` datorit` faptului c`
informa]iile furnizate de c`tre oficialul
român constituiau un fapt de neconceput
în cadrul alian]ei militare a statelor
comuniste, aceast` ac]iune a României
putând marca prima fisur` în Pactul de la
Var[ovia 16 .
Aser]iunea diplomatului american
Raymond L. Garthoff, conform c`reia
aspectul mai sus-men]ionat reprezint`
motivul fundamental pentru care România
[i-a modificat treptat pozi]ia fa]` de Pactul
de la Var[ovia, poate avea o baz` real`,
îns`, în opinia noastr`, la acest curs al
politicii externe a regimului de la Bucure[ti
au concurat [i al]i factori, dintre care cel
economic nu poate fi minimalizat. În anii
1961-1964, România a respins eforturile
document 2008 4 (42)
studii/documente
integra]ioniste ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc,
întemeiate pe principiul diviziunii interna]ionale a muncii [i, în
consecin]`, al stop`rii industrializ`rii ]`rii, a revenit la unele
tradi]ii [i simboluri na]ionale, a desfiin]at obligativitatea
înv`]`rii limbii ruse în [coli etc. „Noul curs” adoptat de
România în rela]iile cu Uniunea Sovietic` nu a sc`pat
percep]iei americane [i celorlalte state occidentale importante.
Într-o discu]ie de la începutul lunii august 1963 a lui Mircea
Mali]a, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, cu William
Crawford, reprezentantul diplomatic al Statelor Unite la
Bucure[ti, diplomatul american sublinia c` „lega]ia a
comunicat concluzia c` din observarea evenimentelor din
România din ultimul timp, aceasta se conduce în mod
neîndoielnic dup` propriul s`u cap [i c` pozi]ia urm`ririi
intereselor proprii este o pozi]ie ferm` [i nu de conjunctur`” 17 .
În cursul aceleia[i discu]ii, liderul român, Gheorghe
Gheorghiu-Dej, men]iona c` pozi]ia adoptat` a impus
percep]ia c` la Bucure[ti conduc „ni[te oameni care facem
opozi]ie” Uniunii Sovietice „[i obiectiv a[a stau lucrurile. [i nu
trebuie s` ne ru[in`m s` spunem c` exist` divergen]e” 18 .
Teza diplomatului american echivaleaz` cu o contesta]ie
deschis` de c`tre România a Pactului de la Var[ovia. Astfel de
probe indirecte, de[i relev` opozi]ia României la domina]ia
sovietic`, voin]a ei de a avea o libertate de mi[care sporit` în
arena interna]ional`, nu pot îns` conduce la concluzia c`, în
octombrie 1963, Corneliu M`nescu a propus Statelor Unite
statutul de neutralitate al României. Fostul demnitar al
României comuniste, chestionat dup` 1990 în aceast`
privin]`, declara c` a urm`rit s`-l fac` „pe Dean Rusk s`
în]eleag` c` România nu este o ]ar` a r`zboiului, c` România
nu este un partener entuziast al Pactului de la Var[ovia, c` noi
nu sprijinim r`zboiul dintre cele dou` pacte militare opuse, c`
noi nu putem adopta decât o pozi]ie rezonabil` indiferent de
care problem` este vorba” 19 .
Profesorul american Robin Alison Remington apreciaz` cu
deplin temei c`, pentru o în]elegere comprehensiv` a
fenomenului, problematica raporturilor României cu Pactul de
la Var[ovia la începutul anilor ’60 nu poate fi disociat` de cea
economic` 20 . Regimul lui Dej a respins toate demersurile
lansate în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc de
c`tre sovietici [i conducerile obediente din statele-satelit, în
privin]a integr`rii [i a diviziunii interna]ionale a muncii în
lag`rul comunist, opunându-le un sus]inut program de
industrializare a ]`rii 21 . În acest sens, prezint` interes demersul
românesc de a respinge categoric a[a-numitul „Plan Valev” 22 .
63

studii/documente
Se impune aten]iei faptul c`, în 1963, România adopt` o
pozi]ie singular` la Organiza]ia Na]iunilor Unite în raport cu
blocul sovietic, votând pentru prima dat` altfel decât acesta în
privin]a stabilirii unei zone denuclearizate în America de Sud 23 .
La consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor
participante la Tratatul de la Var[ovia, ce s-a desf`[urat la
Moscova în 26 iulie 1963, problematica abordat` a fost ampl`
[i nu lipsit` de unele dispute între reprezentan]ii României [i
cei ai celorlalte state membre ale Pactului de la Var[ovia.
Sovieticii au prezentat o comunicare în care au informat
despre derularea negocierilor [i încheierea acordului între
Uniunea Sovietic`, Statele Unite [i Marea Britanie privind
interzicerea testelor nucleare în atmosfer`, în spa]iul cosmic [i
cel submarin 24 . Tratatul de la Moscova asupra interzicerii
par]iale a testelor nucleare a fost semnat de c`tre cele trei
state în data de 5 august [i a intrat în vigoare la 10 octombrie
1963. Reprezentantul României, Corneliu M`nescu, a semnat
acest tratat la 8 august 1963 25 .
Se impune analizei disputa dintre reprezentan]ii României
[i Uniunii Sovietice privind admiterea R.P. Mongole în Pactul
de la Var[ovia. Cu câteva zile înainte de consf`tuire,
conducerea sovietic` a trimis participan]ilor o scrisoare în care
a propus admiterea Mongoliei în cadrul organiza]iei. România
s-a opus vehement acestei ini]iative [i a avut în final câ[tig de
cauz`. Argumenta]ia p`r]ii române demonstra cu o logic`
imperturbabil` faptul c` prin admiterea Mongoliei în Tratat, sar
altera caracterul regional european al organiza]iei, conform
articolului patru [i ar genera implicit o revizuire general` [i o
modificare de substan]` a aspectelor juridice de drept
interna]ional ce priveau Tratatul de la Var[ovia.
Cu aceea[i tenacitate, România a demonstrat c` în
eventualitatea unei agresiuni îndreptate împotriva unui stat
membru european, contribu]ia mongol` la ap`rarea comun`
ar fi fost insignifiant`, pe când într-o situa]ie de agresiune în
Asia împotriva Mongoliei, sprijinul statelor socialiste europene
ar fi fost considerabil, fapt ce venea în contradic]ie cu
interesele na]ionale ale României.
Depuneri de coroane la monumentul Osta[ului Sovietic (aflat la
vremea aceea \n Pia]a Victoriei) cu prilejul unei reuniuni a
Consiliului Militar al For]elor Armate Unite ale statelor participante
la Tratatul de la Var[ovia, la Bucure[ti
64
De asemenea, partea român` ar`ta c` eventuala aderare
a Mongoliei la Tratat ar activa imediat toate alian]ele politicomilitare
din Asia controlate de Statele Unite, fapt ce ar duce
implicit la cre[terea încord`rii în rela]iile interna]ionale.
Nu în ultimul rând, România considera cu deplin temei c`
aderarea Mongoliei la Pactul de la Var[ovia imprima acestuia
în Asia un caracter antichinezesc, fapt cu care ]ara noastr`, în
virtutea bunelor rela]ii stabilite cu R.P. Chinez`, nu putea fi de
acord. În baza argumentelor p`r]ii române, propunerea
sovietic` nu a mai fost discutat` 26 .
Pe acelea[i coordonate de manifestare a „diziden]ei”
statului român în cadrul Pactului de la Var[ovia se insereaz`
[i scrisoarea adresat` la 14 februarie 1964 de c`tre Dej lui
Hru[ciov. Printre altele, în aceasta se ar`ta c` România î[i
reafirma sprijinul fa]` de pozi]ia „în]eleapt`” adoptat` de
sovietici în finalul crizei cubaneze, dar nu „în]elegea” cum a
putut fi luat` o asemenea m`sur` în Cuba, f`r` discutarea
prealabil` a acesteia, conform articolului trei al Tratatului de la
Var[ovia, între statele membre ale organiza]iei 27 . Sunt criticate
metodele folosite de c`tre Moscova în rela]iile cu celelalte
state membre ale Pactului de la Var[ovia, f`cându-se referire
direct` la amplasarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba.
Totodat`, liderul regimului de la Bucure[ti î[i exprima
opozi]ia fa]` de ini]iativa înfiin]`rii Comisiei de Politic` Extern`
a Pactului de la Var[ovia, propunere lansat` printr-o scrisoare
adresat` partenerilor s`i de c`tre Comitetul Central al PCUS
la 2 ianuarie 1964 28 . Dej considera c` înfiin]area unei
asemenea comisii permanente ar fi echivalat cu „renun]area la
suveranitatea na]ional` în domeniul politicii externe” 29 . Pozi]ia
României a r`mas constant` în aceast` privin]`, Comitetul
vizat înfiin]ându-se abia în cadrul [edin]ei Comitetului Politic
Consultativ ce a avut loc la Bucure[ti, în perioada 25-26
noiembrie 1976.
În octombrie 1964 Nikita S. Hru[ciov este înlocuit la
conducerea partidului [i a statului sovietic de c`tre Leonid I.
Brejnev. Noul lider de la Kremlin era promotorul „doctrinei
suveranit`]ii limitate” a statelor membre ale Pactului de la
Var[ovia, adeptul întâiet`]ii interna]ionalismului proletar [i a
intereselor sistemului socialist fa]` de interesele na]ionale,
specifice, ale fiec`rui aliat. Aplicarea în practic` a acestei
doctrine va avea urm`ri nefaste pentru Cehoslovacia, în vara
anului 1968.
Perioada în discu]ie deschide calea cooper`rii economice
cu statele occidentale, Bucure[tiul având o serie de contacte
deosebit de rodnice cu Statele Unite, Fran]a, R.F. Germania,
Italia, Marea Britanie, Austria etc. Dup` ridicarea lega]iilor la
rang de ambasad` [i numirea primului ambasador american la
Bucure[ti, în persoana lui William Crawford, rela]iile
economice româno-americane cap`t` noi dimensiuni, f`r`
precedent [i totdat`, f`r` corespondent în blocul comunist.
Venind în întâmpinarea politicii pre[edintelui Statelor Unite,
Lyndon B. Johnson, de „construire a podurilor” c`tre lumea
comunist`, regimul de la Bucure[ti porne[te la amplificarea
rela]iilor bilaterale, aspect cu serioase implica]ii în demersurile
de dezvoltare economic` a ]`rii 30 . În perioada 18 mai-1 iunie
1964, Gheorghe Gaston Marin, vicepre[edinte al guvernului
român, întreprinde o vizit` oficial` în Statele Unite. Rezultatul
vizitei este unul excelent, prilej cu care se parafeaz` un
important acord economic bilateral 31 .
Totodat`, este restabilit firul tradi]ionalei prietenii românofranceze,
ce se soldeaz` cu rezultate concrete pe mai multe
planuri. În cursul vizitei desf`[urate în Fran]a, în cursul lunii
iulie 1964, pre[edintele Consiliului de Mini[tri, Ion Gheorghe
Maurer abordeaz` cu oficialit`]ile franceze aspecte ce vizeaz`
rela]iile bilaterale în plan cultural, consular [i economic 32 .
În acest context, se impune aten]iei faptul c`, în cursul
întrevederii de la Paris a lui Maurer cu pre[edintele francez,
4 (42) 2008 document

generalul Charles de Gaulle, acesta promite României
furnizarea ajutorului economic occidental în cazul izol`rii ei de
c`tre statele comuniste membre ale Pactului de la Var[ovia,
datorit` politicii promovate de forurile decizionale de la
Bucure[ti 33 . Potrivit generalului cehoslovac defector, Jan
Sejna, f`când referire la o eventual` asisten]` de ordin militar
acordat` de guvernul francez României, mare[alul sovietic
Rodion I. Malinovski aprecia c` „dac` de Gaulle chiar încearc`
s` pun` în aplicare aceste asigur`ri date românilor, noi vom [ti
despre aceasta înainte ca ordinele lui s` ajung` la
comandamentul francez” 34 . Chiar liderul de la Moscova, Nikita
S. Hru[ciov, în cursul ultimei sale vizite desf`[urate în
Cehoslovacia, în august 1964, discutând cu liderul regimului
de la Praga, Antonin Novotny, aprecia c` dac` puteau fi
tolerate încerc`rile românilor de realizare a independen]ei
economice fa]` de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, în
cazul unei eventuale încerc`ri de p`r`sire a Pactului de la
Var[ovia, „atunci solda]ii no[tri, nu de Gaulle, vor avea ultimul
cuvânt”. La remarcile liderului cehoslovac privind România,
conform c`rora românii au pricinuit destule necazuri [i c` nu
ar fi, probabil, un lucru r`u dac` ar fi da]i afar` din Pactul de la
NOTE
1. Documents Diplomatiques Français
(DDF), 1957, tome II, (1er Juillet – 31
Décembre), Imprimerie Nationale, Paris,
1991, pp. 462-463.
2. Henry Kissinger, Diploma]ia, Ed. All,
Bucure[ti, 1998, pp. 514-537.
3. Mihai Retegan, 1968. Din prim`var`
pân` în toamn`, Ed. Rao, Bucure[ti, 1998, p.
18.
4. Tratatul de la Var[ovia 1955-1980.
Culegere de documente, Ed. Politic`,
Bucure[ti, 1981, pp. 195-203.
5. Constantin Hlihor, Istorie [i geopolitic`
în Europa secolului XX. Considera]ii teoretice
[i metodologice, Ed. Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucure[ti, 1999, p. 74.
6. Traian Atanasiu, Anatolie Zemba,
Cornel Mihai, Vasile Grad, Gheorghe Marin,
Puterea maritim` [i diploma]ia naval`, Ed.
Militar`, Bucure[ti, 1998, pp. 189-190.
7. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe
(AMAE), fond 9 Var[ovia 3, dosar 23/1965,
vol. 1, Dir. 1 Rela]ii, f. 3.
8. Ibidem, f. 4.
9. Ibidem, f. 5.
10. Ibidem, f. 6.
11. Ibidem, dosar 23/1965, Dir. 1 Rela]ii, f.
12.
12. Ibidem, f. 16.
13. Oleg Sarin, Lev Dvoretsky, R`zboi
contra speciei umane. Agresiunile Uniunii
Sovietice împotriva lumii, 1919-1989, Ed.
Antet, Bucure[ti, 1997, pp. 188-191.
document 2008 4 (42)
14. Henry Kissinger, op.cit, p. 535.
15. Raymond L. Garthoff, When and Why
Romania Distanced Itself from the Warsaw
Pact, în Cold War International History Project
Bulletin, Issue 5, Spring 1995, Woodrow
Wilson International Center for Scholars,
Washington DC, p. 111; http://www2.gwu.edu
/~nsarchiv/CWIHP/BULLETINS/b5a12.htm
16. Mircea Suciu, Corneliu M`nescu.
România nu a fost un partener entuziast al
Pactului de la Var[ovia, în Dosarele Istoriei,
nr. 1(6)/1997, pp. 25-31.
17. Petre Otu, Bucure[ti-Washington
1963 – Sfâr[itul taton`rilor, în Document.
Buletinul Arhivelor Militare Române, nr.
2(16)/2002, p. 20.
18. Ibidem, p. 24.
19. Mircea Suciu, Criza rachetelor din
Cuba [i apropierea româno-american`, în
Dosarele Istoriei, nr. 6(11)/1997, p. 30.
20. Robin Alison Remington, The Warsaw
Pact. Case Studies in Communist Conflict
Resolution, The MIT Press, Cambridge,
Massachusetts and London, England, 1973,
pp. 56-57; 65-73.
21. Mihai Retegan, Alesandru Du]u,
R`zboi politic în blocul comunist. Rela]ii
româno-sovietice în anii [aizeci. Documente,
Ed. RAO, Bucure[ti, 2002, passim.
22. Alexandru O[ca, Vasile Popa,
România, o fereastr` în Cortina de Fier, Ed.
Vrantop, Foc[ani, 1997, p. 104.
23. Lavinia Betea, Convorbiri netermi-
studii/documente
Var[ovia, liderul de la Moscova, vizibil iritat, i-a replicat lui
Novotny c` se în[eal` categoric, fiindc` „este exact ceea ce
conduc`torii români vor”, ad`ugând c` „întreaga situa]ie din
Balcani ar deveni inacceptabil` dac` România ar urma
Iugoslavia [i Albania în tab`ra antisovietic`” 35 .
Din analiza acestor st`ri de lucruri, r`mâne cert faptul c`
România a adoptat dou` orient`ri fa]` de Pactul de la
Var[ovia. Prima preconiza accentuarea componentei politice a
Pactului [i diminuarea celei militare, bazat` în viziunea
româneasc` pe cooperare [i nu pe subordonare. Cea de-a
doua viza decizia României de a-[i îndeplini obliga]iile
asumate în cadrul alian]ei, dar stabilea obligativitatea faptului
c` armata român` se va subordona în totalitatea ei numai
comandamentului militar na]ional, nu va primi ordine din
exterior [i nu va participa la ac]iuni agresive împotriva altor
state.
În acest mod, „îndeplinirea obliga]iilor asumate” în cadrul
Pactului, se rezuma practic la o formul` general`, orice
angajare concret` r`mânând a se decide, în func]ie de
situa]ie, de c`tre conducerea politico-militar` a statului
român.
nate. Corneliu M`nescu în dialog cu Lavinia
Betea, Ed. Polirom, Ia[i, 2001, p. 129
24. AMAE, fond 9 Var[ovia 3, dosar
23/1965, Dir. 1 Rela]ii, ff. 4-6.
25. Ibidem, dosar 23/1964, Dir. 1 Rela]ii,
f. 164.
26. Ibidem, dosar 23/1965, Dir. 1 Rela]ii,
f. 13.
27. Ibidem, dosar 23/1964, Dir. 1 Rela]ii,
ff. 10-13.
28. Petre Otu, Dispute referitoare la
crearea Comisiei de Politic` Extern` a
Tratatului de la Var[ovia, în Revista de Istorie
Militar`, nr. 5-6(73-74)/2002, pp. 43-47.
29. Paul Niculescu-Mizil, O istorie tr`it`,
vol. I, ed. a II-a, Ed. Enciclopedic`, Bucure[ti,
2002, p. 18.
30. Joseph F. Harrington, Bruce J.
Courtney, Rela]ii româno-americane 1940-
1990, Institutul European, Ia[i, 2002, p. 260.
31. Foreign Relations of the United States
(FRUS) 1964-1968, Volume XVII. Eastern
Europe, US Government Printing Office,
Washington, 1996, pp. 387-395.
32. DDF, 1964, tome II, (1er Juillet – 31
Décembre), P.I.E.-Peter Lang, Bruxelles,
Bern, Berlin, Frankfurt/M, Hew York, Oxford,
Wien, 2002, pp. 108-111.
33. Mihai Retegan, op.cit, pp. 54-55.
34. Jan Sejna, We Will Bury You,
Sidgwick and Jackson, London, 1982, p. 75.
35. Ibidem, pp. 75-76.
Preliminaries of the autonomy concerning the Romania position within the Warsaw Pact (1958-1964)
The participation of Romania within the Warsaw Pact can
be assessed very close to the historic reality by monitoring the
Romanian attitude during the Pact’s controversial or moments
of crisis.
At the end of the 1950s and the beginning of the next
decade, communist Romania started to build up an
autonomous course to its foreign policy related to the Warsaw
Pact. This trend aimed an assumed policy at gaining a wider
manoeuver space in the international arena, and not trying to
abandon the communist system.
After the withdrawal of the Soviet troops from Romania in
1958, for the Romanian decision-making bodies there have
been set up the prerequisites for the creation of a genuine
detachment from the Moscow’s line, an element which
becomes prominent in the following years and marks a
widening of the Romanian foreign policy.
65

studii/documente
1968-2008: 40 de ani de la „Prim`vara de la Praga”
Unele aspecte privind impactul invad`rii
Cehoslovaciei asupra rela]iilor rom#no-sovietice
|
n noaptea de 20/21 august 1968,
trupele a cinci state membre ale
Tratatului de la Var[ovia (U.R.S.S.,
Bulgaria, R. D. German`, Polonia [i
Ungaria) invadeaz` Cehoslovacia.
Ocuparea militar` a Cehoslovaciei,
declan[at` prin surprindere, s-a derulat
cu mare rapiditate, punând în scurt timp
autorit`]ile locale [i opinia public`
interna]ional` în fa]a unui fapt împlinit.
La orele 0,00 din noaptea
men]ionat`, 29 de divizii, 7 500 de tancuri
[i circa 1 500 de avioane de transport,
vân`toare [i elicoptere apar]inând celor
cinci state membre ale Tratatului de la
Var[ovia ocupaser` deja principalele
puncte strategice de pe teritoriul
cehoslovac: aeroporturi, institu]ii politicoguvernamentale,
unit`]i militare. Invazia
s-a produs f`r` în[tiin]area oficial` a
conduc`torilor partidului [i statului
cehoslovac. Cunoscând totu[i despre
iminen]a unei interven]ii din partea
alia]ilor, conducerea de la Praga
adoptase hot`rârea de principiu ca, într-o
„Doctrina Brejnev” în ac]iune
Nu era prima dat` când trupele sovietice înc`lcau frontierele
unui stat fr`]esc pentru „salvarea socialismului”. Mai întâi fusese
reprimat` insurec]ia muncitoreasc` din Berlinul de est (iunie
1953), apoi revolu]ia/contrarevolu]ia din Ungaria (noiembrie
1956), soldat` cu circa 20 000 de mor]i. Evenimente
sângeroase avuseser` loc [i în Polonia.
La începutul deceniului [apte al secolului XX, un vânt
înnoitor se resim]ea tot mai frecvent în ]`rile din Est,
nemul]umirile fa]` de constrângerile domina]iei U.R.S.S. [i ale
hegemonismului P.C.U.S. împletindu-se adesea cu op]iunea
pentru contacte, dialog [i rela]ii pragmatice cu Occidentul. Dup`
disiden]a iugoslav` (1948) [i fronda albanez` – situarea de
partea Chinei în conflictul cu sovieticii [i ruperea rela]iilor cu
U.R.S.S. (1961) –, centrul coordonator unic de la Moscova
începe s` fie serios contestat de majoritatea partidelor
comuniste din ]`rile „satelit”, care încearc` – unele mai timid,
altele mai abrupt – s` g`seasc` un drum propriu de dezvoltare,
pe cât posibil în consonan]` cu tradi]iile [i specificul na]ional,
f`r` a pune desigur în discu]ie „legile generale” ale construc]iei
socialiste. Astfel de încerc`ri, insistent vocalizate, se înregistrau
cu intensitate în România (mai ales dup` „Declara]ia din aprilie
1964” [i venirea la conducerea P.C.R. a lui Nicolae Ceau[escu,
în 1965) [i Cehoslovacia (dup` preluarea pre[edin]iei Republicii
de c`tre L. Svoboda [i a conducerii P.C. Cehoslovac de c`tre
Alexander Dubcek, la începutul anului 1968).
66
asemenea eventualitate, for]ele armate
[i de securitate na]ionale s` nu opun`
rezisten]`, fapt comunicat de altfel [i
„celor cinci”.
”
For]ele potrivnice
socialismului, \mpreun` cu
cele revizioniste – avertizau
semnatarii scrisorii – au
preluat controlul presei,
radioului [i televiziunii din
]ara dumneavoastr` [i s-au
folosit de ele pentru a
submina rela]iile amicale
dintre Cehoslovacia [i
celelate ]`ri socialiste
”
Prezidiul C.C. al P.C. din
Cehoslovacia a difuzat la scurt timp o
declara]ie în care se ar`ta c`
Ioan POPA
Uniunea Ziari[tilor Profesioni[ti
p`trunderea trupelor „celor cinci”
reprezint` un act care contravine tuturor
principiilor dintre statele socialiste, dar [i
normelor fundamentale ale dreptului
interna]ional.
M.A.E. cehoslovac a transmis, la
rândul s`u, guvernelor U.R.S.S.,
Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei [i
Ungariei o not` verbal` în care se ar`ta
c` nici un organ constitu]ional al ]`rii nu
[i-a dat acordul pentru invadarea [i
ocuparea Cehoslovaciei. Prin ac]iunile
colective ale „celor cinci”, se men]iona în
continuare, a fost comis un atentat la
independen]a R.S. Cehoslovace, fiind
înc`lcat` independen]a ei teritorial`,
contravenind Cartei O.N.U., Tratatului de
la Var[ovia [i principiilor fundamentale
ale dreptului interna]ional. Totodat`,
exprimându-se protestul hot`rât al
guvernului de la Praga împotriva acestui
act, se cerea guvernului U.R.S.S.
încetarea imediat` a ocup`rii ilegale a
Cehoslovaciei [i retragerea tuturor
trupelor de pe teritoriul cehoslovac.
„Noul curs politic” din ]`ri precum România sau
Cehoslovacia contrasta îns` flagrant cu imobilismul [i
stagnarea ce caracterizau socialismul din U.R.S.S., dup`
„demiterea” lui Hru[ciov [i înlocuirea sa în fruntea P.C.U.S. cu
Leonid Brejnev (octombrie 1964). Conservatorii sovietici
sim]eau c` puterea imperiului cl`dit cu trud` [i nenum`rate
sacrificii (n.n. mai ales din partea popoarelor aservite!) dup` cel
de-al doilea r`zboi mondial sl`be[te pe zi ce trece tocmai
datorit` acestor c`ut`ri de dezvoltare autonom`. Leonid Brejnev
se va face ecoul acestor îngrijor`ri chiar la Bucure[ti, în
„Cuvântul de salut” rostit la Congresul al IX-lea al P.C.R. (19-24
iulie 1965), când va vorbi „despre principalul lucru care fr`mânt`
ast`zi pe comuni[tii din întreaga lume, de care depind în mare
m`sur` victoriile noastre ulterioare – despre necesitatea unit`]ii
[i solidarit`]ii tuturor for]elor revolu]ionare din lume”. Desigur,
„unitatea [i coeziunea ]`rilor socialiste”, precum [i
„responsabilitatea istoric` interna]ionalist`” a partidelor
comuniste pentru soarta socialismului vor fi lozincile sub care se
vor camufla noile teoretiz`ri [i practici puse în lucru de ideologii
comuni[ti sovietici pentru salvarea imperiului [i a domina]iei
Moscovei asupra „]`rilor fr`]e[ti”. În curând se va na[te a[a
numita teorie a suveranit`]ii limitate („Doctrina Brejnev”), menit`
s` dea legitimitate interven]iilor directe, inclusiv de ordin militar,
în problemele interne ale altor state sub pretextul salv`rii
socialismului. O doctrin` care, a[a cum afirma Mihail Gorbaciov,
„nu a fost niciodat` proclamat` oficial, dar care de fapt definea
abordarea U.R.S.S. fa]` de ]`rile socialiste”.
4 (42) 2008 document

Cehoslovacia va fi, din p`cate, prima victim` a noii doctrine.
Lucrurile au evoluat relativ repede. La începutul lunii mai 1968,
A. Dubcek [i al]i lideri de la Praga sunt convoca]i la Moscova [i
admonesta]i c` în Cehoslovacia exist` pericolul contrarevolu]iei,
c` Partidul Comunist a sc`pat de sub control mass-media, c` sau
înmul]it manifest`rile antisovietice... L. Brejnev avanseaz`
ideea organiz`rii urgente a unor manevre militare ale
Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia (O.T.V.) pe teritoriul
cehoslovac.
La 8 mai este convocat` o reuniune la nivel înalt în cinci la
Moscova (U.R.S.S., Bulgaria, R.D.G., Polonia [i Ungaria) în
cadrul c`reia se apreciaz` c` în Cehoslovacia se preg`te[te o
contrarevolu]ie, motiv pentru care A. Dubcek [i al]i conduc`tori
reformi[ti trebuie înlocui]i cu un „nucleu s`n`tos” din cadrul P.C.
Cehoslovac. Se reafirm` ideea organiz`rii imediate a unor
manevre militare ale O.T.V. pe teritoriul cehoslovac. Aceste
manevre aveau s` se desf`[oare în perioada 20-30 iunie 1968,
fiind un prilej de preg`tire a ocupa]iei militare a Cehoslovaciei de
c`tre cele cinci state.
La 14-15 iulie 1968, conduc`torii „celor cinci” se întrunesc la
Var[ovia [i apreciaz` c` s-a creat o situa]ie grav`, P.C.
Cehoslovac a abandonat principiile comunismului [i a trecut la
social-democra]ie, existând pericolul „iugoslaviz`rii”
Cehoslovaciei. Se propune interven]ia armat` a O.T.V. O
scrisoare colectiv` semnat` de liderii „celor cinci” este trimis`
conducerii de la Praga: „For]ele potrivnice socialismului,
împreun` cu cele revizioniste – avertizau semnatarii scrisorii –
au preluat controlul presei, radioului [i televiziunii din ]ara
dumneavoastr` [i s-au folosit de ele pentru a submina rela]iile
amicale dintre Cehoslovacia [i celelalte ]`ri socialiste”.
Sus]inând c` situa]ia creat` în Cehoslovacia pune în
primejdie bazele socialismului din aceast` ]ar` [i reprezint` un
pericol pentru interesele vitale comune ale celorlalte state
socialiste, autorii scrisorii ]in s` sublinieze: „popoarele ]`rilor
noastre nu ne-ar ierta niciodat` indiferen]a [i nep`sarea fa]` de
un asemenea pericol. Asupra partidelor [i popoarelor noastre
apas` r`spunderea istoric` de a nu se distruge cuceririle
revolu]ionare ob]inute...”.
Din punct de vedere doctrinar – politico-ideologic [i militar –
interven]ia direct` este preg`tit`.
document 2008 4 (42)
studii/documente
O zi mai târziu, Nicolae Ceau[escu, care î[i vede
amenin]ate clar [i propriile pozi]ii, respinge aprecierile „celor
cinci”: „Poporul [i Partidul Comunist Român nu împ`rt`[esc
opinia celor care, alarma]i de ceea ce pretind c` se petrece în
Cehoslovacia, ar vrea s` intervin` pentru a aduce aceast` ]ar`
pe un f`ga[ al socialismului specific lor... Suntem convin[i c`
aceast` ]ar`, sub conducerea Partidului ei Comunist, va [ti cum
s` construiasc` socialismul în conformitate cu speran]ele [i
aspira]iile poporului s`u...”.
Liderii cehoslovaci riposteaz` [i ei la 19 iulie: „... noi nu
vedem cauzele reale care s` dea dreptul la afirma]ii ce calific`
actuala noastr` situa]ie drept contrarevolu]ionar`, ... despre un
pericol direct la adresa bazelor orânduirii socialiste, ... c` în
Cehoslovacia se preg`te[te schimbarea orient`rii politicii
externe [i c` exist` un pericol concret de desp`r]ire a ]`rii
noastre de comunitatea socialist`”.
La insisten]ele liderilor cehoslovaci, într-o încercare de
reconciliere, în perioada 27 iulie – 1 august 1968 are loc o nou`
întâlnire bilateral` sovieto-cehoslovac` la nivel înalt, marcat`
îns` de discu]ii tensionate, în localitatea de grani]` Cierna nad
Tissou, urmat` la 3 august de o reuniune la Bratislava în format
„5 plus unu” (cei cinci plus Cehoslovacia) având ca tem`
probleme actuale ale luptei pentru socialism, înt`rirea
comunit`]ii socialiste [i a coeziunii mi[c`rii comuniste
interna]ionale. În documentul comun adoptat la Bratislava se
consemna ideea c` ap`rarea cuceririlor socialismului din fiecare
]ar` este o datorie a întregii comunit`]i a statelor socialiste,
„Doctrina Brejnev” c`p`tând astfel o recunoa[tere oficial`.
În contextul fr`mânt`rilor profunde din interiorul fiec`rei ]`ri
socialiste fa]` de cursul evenimentelor legate de evolu]iile din
Cehoslovacia, conduc`torii partidelor comuniste din Iugoslavia
[i România au întreprins vizite la Praga – I. B. Tito în 9-11
august [i Nicolae Ceau[escu în 15-17 august –, fiecare
exprimându-[i sprijinul pentru eforturile de „înnoire” [i
„perfec]ionare” a socialismului ini]iate de A. Dubcek [i echipa sa.
Decizia interven]iei fusese îns` luat`. Totul era doar o
chestiune de timp [i de oportunitate. La 18 august, liderii „celor
cinci” se întrunesc din nou la Moscova pentru a stabili ultimele
detalii ale interven]iei militare în Cehoslovacia. „Dup` o analiz`
aprofundat`... – sublinia Brejnev cu aceast` ocazie –, am ajuns
Mesajul ppre[edintelui NNicolae CCeau[escu \\mpotriva iinvad``rii CCehoslovaciei dde cc``tre ttrupele ssovietice ((21 aaugust 11968)
67

studii/documente
la concluzia c` Dubcek nu va respecta nici un angajament, c` a
trecut de partea elementelor de dreapta [i c` în aceste condi]ii
situa]ia se prezint` extrem de dificil`, dac` nu se va acorda
ajutor for]elor s`n`toase”. Se men]iona, totodat`, contextul
potrivit pentru ac]iune, apreciindu-se c` „în viitor nu va mai
exista un moment mai favorabil, ... nu se va mai ivi altul a[a
curând”. S-a hot`rât ca interven]ia armat` s` se desf`[oare
concomitent cu ac]iunea unui grup complotist din cadrul
conducerii de la Praga care preg`tise înl`turarea lui Dubcek [i
solicitase ajutor Moscovei, inclusiv de ordin militar, pentru
atingerea obiectivului urm`rit.
Pus` în aplicare în noaptea de 20/21 august 1968,
interven]ia „celor cinci”, de[i soldat` cu ocuparea militar`
rapid` a Cehoslovaciei, s-a dovedit totu[i mai dificil` în plan
politic, deoarece grupul „s`n`tos”, complotist [i pro-moscovit,
nu reu[ea s` se impun` [i s` înl`ture conducerea reformatoare
de la putere. În consecin]`, sovieticii au recurs la o nou`
ac]iune de for]`, preluându-i cu brutalitate [i transportându-i la
Moscova pe liderii reformatori în frunte cu Dubcek. Rezultatul
„convorbirilor” purtate a fost consemnat într-un comunicat dat
publicit`]ii la 26 august, în care se consemna c` autorit`]ile
cehoslovace s-au angajat s` traduc` în practic` „hot`rârile
comune” luate la Cierna nad Tissou [i Bratislava [i s`
ac]ioneze pentru „normalizarea situa]iei din Cehoslovacia”.
Au urmat alte dou` întâlniri sovieto-cehoslovace la nivel
înalt, una la Moscova (3-4 octombrie) [i alta la Kiev (7-8
decembrie), care examinau m`suri pentru înf`ptuirea
în]elegerilor convenite. La 16 octombrie 1968, premierii
U.R.S.S. [i Cehoslovaciei semnau un acord privind
„sta]ionarea temporar`” a trupelor sovietice pe teritoriul
cehoslovac.
Sub presiune permanent`, to]i liderii reformatori
cehoslovaci au fost înl`tura]i treptat [i înlocui]i cu al]ii, care au
acceptat solu]iile impuse de Moscova, „Prim`vara de la Praga”
r`mânând doar un vis. Cel pu]in pentru înc` 20 de ani.
Aici [[i \\n ppagina 771, ccet``]eni aai PPrag``i bbloc#nd ccircula]ia ttancurilor ssovietice \\n ssemn dde pprotest
68
Spectrul invaziei planeaz`
[i asupra României
România a tr`it cu intensitate invadarea militar` a
Cehoslovaciei de c`tre cei cinci alia]i din cadrul Tratatului de la
Var[ovia [i al CAER, v`zându-se amenin]at` direct cu represalii
similare pentru „aducerea la ordine”. Serviciile de informa]ii
române, civile [i militare, semnalau zilnic în perioada de dup`
invazie concentr`ri puternice de trupe str`ine (sovietice, ungare [i
bulgare) în apropierea grani]elor României, în zonele de nord-vest,
vest [i sud, care accentuau presiunile asupra st`rii de spirit din
]ar`.
Început imediat dup` retragerea trupelor [i consilierilor sovietici
din ]ar` (1958) [i amplificat dup` implicarea în disputa chinosovietic`
din anii ‘60, cursul României spre distan]area de U.R.S.S.
[i promovarea unei politici independente pe plan interna]ional s-a
accentuat dup` 1965, înregistrând un prim moment de vârf în
1967, când Bucure[tii au stabilit rela]ii diplomatice cu Republica
Federal` Germania [i au refuzat s` se al`ture ac]iunii blocului
socialist de condamnare a Israelului [i de rupere a rela]iilor
diplomatice cu aceast` ]ar`, ca urmare a r`zboiului arabo-israelian
(de [ase zile). În acela[i an (1967), România era gazd` timp de
dou` zile lui Richard Nixon, în calitate de fost vicepre[edinte al
S.U.A. ([i de viitor [ef la Casa Alb`, peste mai pu]in de doi ani! –
n.n.) [i demara o serie de contacte la nivelul cel mai înalt cu
autorit`]ile americane ce aveau s` contribuie în mod semnificativ
în urm`torii ani la încetarea r`zboiului din Vietnam [i la stabilirea
de rela]ii diplomatice între China [i Statele Unite. S` mai not`m c`,
în mai 1968, pre[edintele Fran]ei, Charles de Gaulle, efectua o
vizit` în România tocmai pentru a încuraja cursul s`u politic
independent. Devenise evident c` dezvoltarea unor pozi]ii
independente în interiorul sistemului socialist erau nu doar
agreate, dar [i încurajate de Occident.
Fire[te c` astfel de ac]iuni în plan extern, ca [i numeroase
alte m`suri de ordin intern, îndeosebi încurajarea cercet`rilor
4 (42) 2008 document

istorice [i editarea a numeroase studii [i lucr`ri ce vizau în mod
preponderent rena[terea spiritului na]ional au alertat Moscova,
care nu mai avea nicio îndoial` c` România a pornit pe un drum
ce contravine flagrant intereselor sovietice, drum ce va trebui
curmat cât mai curând.
Distan]area permanent` a României de politica de bloc [i de
acceptarea necondi]ionat` a dictatului sovietic în abordarea
problemelor mi[c`rii comuniste [i muncitore[ti [i, cu atât mai
pu]in în privin]a rela]iilor [i a vie]ii interna]ionale în general, a
exclus practic Bucure[tii din „cercul de încredere” al Moscovei,
reprezentan]ii români nefiind nici consulta]i, nici informa]i despre
deciziile luate în chestiunea Cehoslovaciei. În pofida statutului
oficial al României de aliat [i de membru cu drepturi egale al
Tratatului de la Var[ovia!
Conducerea de partid [i de stat român` afla prin canale
mass-media despre invadarea Cehoslovaciei, imediat dup`
începerea opera]iunilor de debarcare. Întruni]i în cursul nop]ii
pentru a analiza grava situa]ie creat` pentru securitatea ]`rii,
dar [i pentru pacea [i stabilitatea european` [i mondial`, liderii
români ai acelui moment au decis în mod unanim organizarea
rezisten]ei armate în cazul unei foarte posibile repet`ri a
scenariului cehoslovac în cazul României.
Unele dintre m`surile luate au fost puse în aplicare imediat.
Altele s-au resim]it în anii urm`tori [i au vizat mai multe paliere,
inclusiv [i în mod semnificativ doctrina militar` de ap`rare a
Statului Român [i orient`rile sale fundamentale într-o lume
bipolar`, dominat` de confruntarea Est – Vest [i de R`zboiul
Rece. „Ne-am temut de Vest [i am fost ataca]i din Est!”. Era una
din expresiile cel mai frecvent afi[ate dup` invazie pe zidurile
caselor din Cehoslovacia. Pentru români, brutalitatea
interven]iei sovietice a determinat o regândire a ap`r`rii
suveranit`]ii [i independen]ei na]ionale la nivelurile cele mai
înalte [i în toate structurile cu responsabilit`]i în domeniu.
Oficial, România a r`mas un membru loial al Tratatului de la
Var[ovia, orientat programatic spre confruntarea cu Vestul.
Neoficial, doctrina de ap`rare a României va fi orientat` spre
respingerea amenin]`rilor „din partea oricui ar veni, atât din
Vest, cât [i din Est”. Mai ales din Est!
Prima m`sur` în acele momente tensionate a fost
organizarea unui miting la Bucure[ti prin care România s`-[i
exprime protestul fa]` de invadarea Cehoslovaciei [i s`
condamne acest act ca fiind contrar spiritului de colaborare
dintre ]`rile socialiste [i chiar intereselor generale ale
socialismului. Un miting de amploare, care s` fac` auzit strig`tul
României pe arena interna]ional` [i, totodat`, s` avertizeze f`r`
echivoc despre hot`rârea ferm` a românilor de a riposta în
cazul în care ar fi supu[i unui tratament similar.
„Nu exist` nici o justificare, nu poate fi acceptat nici un motiv
de a admite pentru o clip` numai ideea interven]iei militare în
treburile unui stat fr`]esc... S-a spus c` în Cehoslovacia exist`
pericolul contrarevolu]iei; se vor g`si poate mâine unii care s`
spun` c` [i aici, în aceast` adunare, se manifest` tendin]e
contrarevolu]ionare. R`spundem tuturor: întregul popor român
nu va permite nim`nui s` încalce teritoriul patriei noastre”.
Aceste fraze, ca [i întregul discurs rostit de conduc`torul
comuni[tilor români în cadrul mitingului din diminea]a zilei de 21
august 1968 vor face rapid înconjurul lumii, vor trezi nenum`rate
sentimente de simpatie [i solidaritate cu poporul român [i vor
propulsa România, pentru o bun` perioad`, într-o nou` lumin`
[i într-o postur` mai avantajoas` [i mai promi]`toare pentru
viitorul s`u în cadrul sistemului de rela]ii interna]ionale al epocii.
Contextul interna]ional. „Nimeni s` nu
dezl`n]uie câinii r`zboiului!”
Pentru în]elegerea mai exact` a evenimentelor dramatice
din înfierbântatul august 1968, sunt necesare unele preciz`ri
document 2008 4 (42)
studii/documente
suplimentare, devenite evidente odat` cu trecerea timpului.
În primul rând, trebuie men]ionat c` în 1968 func]ionau cu
întreaga lor putere de constrângere în]elegerile dintre marile
puteri de la sfâr[itul celui de-al doilea r`zboi mondial, care au
constituit pilonii noii ordini interna]ionale postbelice din perioada
confrunt`rii Est – Vest [i în baza c`rora U.R.S.S. avea „mân`
liber`” în privin]a Europei centrale [i de est.
Numeroase informa]ii care au circulat în epoc`, înt`rite de
m`rturii [i documente de arhiv` dezv`luite recent atest` faptul
c` invadarea Cehoslovaciei de c`tre cinci state membre ale
Tratatului de la Var[ovia a fost privit` de S.U.A. [i ceilal]i
parteneri Occidentali ca „o problem` intern` a lag`rului
socialist”. În mai multe rânduri, înalte oficialit`]i americane au
afirmat explicit ori au dat de în]eles în lunile premerg`toare
interven]iei în Cehoslovacia c` în]elegerile de la Ialta [i
Potsdam r`mân în întregime valabile, iar S.U.A. recunosc
interesele U.R.S.S. în Europa r`s`ritean` [i nu doresc ca noul
curs ini]iat de conducerea de la Praga s` devin` cauza unui
conflict între marile puteri.
La rândul lor, sovieticii au informat în prealabil marile puteri
Occidentale, în primul rând S.U.A., despre iminen]a interven]iei
militare în Cehoslovacia, dând în mod oficial asigur`ri repetate
c` interesele de stat ale acestora nu vor fi în nici un fel afectate
(!?... Este limpede c` o astfel de logic` nu putea fi valabil` decât
într-o lume bipolar`, bazat` pe o respectare riguroas` a
configura]iei sferelor de influen]` stabilite). Din aceste motive,
unii anali[ti [i politologi vorbesc nu doar de o pruden]` excesiv`
în ce prive[te reac]ia Occidentului fa]` de interven]ia militar` în
Cehoslovacia, care a încurajat în mod clar ac]iunile Moscovei, ci
chiar de o „complicitate” a Vestului la comiterea unui act de for]`
împotriva voin]ei libere a unui popor (vezi Paul Niculescu Mizil,
„O istorie tr`it`. Memorii”, vol. II, Bucure[ti, Editura Democra]ia,
2003).
Nu exist` nici o îndoial` c` România era privit` în acela[i
mod ca [i Cehoslovacia, respectiv ca parte a blocului socialist
aflat sub controlul [i umbrela U.R.S.S., astfel c` oricâte simpatii
ar fi trezit o serie de gesturi de frond` sau de independen]` fa]`
de Moscova, pe care Bucure[tii le furnizau tot mai frecvent
opiniei publice interna]ionale, acestea nu puteau determina o
angajare direct` a marilor puteri Occidentale în salvarea noului
curs al politicii României [i, cu atât mai pu]in, în asigurarea
securit`]ii sale. Hot`rârea ferm` a românilor, declarat` public,
de a se ap`ra cu for]a armelor în cazul oric`rei agresiuni
externe, ca [i complica]iile survenite în derularea opera]iunii din
Cehoslovacia (condamnarea, fie [i formal`, a invaziei de
majoritatea statelor lumii, incapacitatea ocupan]ilor „eliberatori”
de a efectua imediat schimb`rile preconizate în conducerea de
la Praga [i în evolu]iile politice din societatea cehoslovac`) au
generat îns` o situa]ie nou` în via]a interna]ional`, de natur` s`
descurajeze angajarea imediat` a U.R.S.S. într-o alt` aventur`
al c`rei final era [i mai greu de întrev`zut.
România anilor ‘70 miza foarte mult pe „cartea” Chinei [i pe
cea a S.U.A., angajându-se deliberat într-un ambi]ios efort de
sprijinire a normaliz`rii rela]iilor dintre dou` din marile puteri ale
lumii – una deja consacrat`, situat` în fruntea democra]iilor
Occidentale, [i alta în devenire, dar cu mare influen]` îndeosebi
în rândul mi[c`rii comuniste [i muncitore[ti interna]ionale.
Bucure[tii î[i puneau speran]a, care se va dovedi curând
îndrept`]it`, c` o mi[care de o asemenea amploare cum ar fi
normalizarea raporturilor chino-americane va determina o und`
de [oc ce va duce la crearea unui nou echilibru politic la scar`
mondial`, capabil s` sl`beasc` „strânsoarea hegemonismului
sovietic instituit peste o parte a Europei în urma acordurilor
dintre marile puteri câ[tig`toare ale celui de-al doilea r`zboi
mondial...”. (Paul Niculescu Mizil, „România [i r`zboiul
americano-vietnamez”, Editura „Roza Vânturilor”, Bucure[ti,
2008, p. 131-132).
69

studii/documente
Acest lucru îl spunea explicit premierul Ion Gheorghe
Maurer la Beijing, la 5 iulie 1967: „Ni se pare c` stabilirea
rela]iilor oficiale dintre China [i S.U.A. ar avea avantajul c`
discutarea marilor probleme cu S.U.A. nu ar fi apanajul numai
al unei singure ]`ri socialiste, a[a cum este acum, când marile
probleme se discut` între S.U.A. [i Uniunea Sovietic`...”.
(„Politica de independen]` a României [i rela]iile românochineze.
1954-1975”, coordonator Romulus Ioan Budura,
Arhivele Na]ionale ale României, Bucure[ti, 2008).
Nu întâmpl`tor, cele mai puternice declara]ii oficiale de
sus]inere a României în momentele dramatice ale ultimei
decade a lunii august 1968 au venit tocmai de la China [i
S.U.A..
Astfel, la 23 august 1968, premierul Zhou Enlai a comunicat
direct Ambasadei României la Beijing sus]inerea deplin` din
partea R. P. Chineze: „Noi v` sprijinim în lupta pentru ap`rarea
independen]ei [i suveranit`]ii. Rezista]i!”.
Tot la 23 august 1968, secretarul de stat al S.U.A., Dean
Rusk, l-a convocat pe ambasadorul sovietic la Washington,
Anatoli Dobrînin, pentru o discu]ie pe marginea evenimentelor
din Cehoslovacia. Dup` cum dezv`luie ambasadorul sovietic în
memoriile sale, publicate la Moscova în 1997, Dean Rusk l-a
întrebat, la un moment dat, pe nea[teptate, dac` nu cumva
venise acum rândul României, ad`ugând: „Aceasta ar fi deja
prea mult [i opinia public` american` ar putea fi cu greu
st`pânit`!”. Afirma]ia secretarului de stat american este mai
mult decât o simpl` declara]ie într-o discu]ie protocolar`, ea
echivaleaz` neîndoielnic cu un prim avertisment serios.
Avertismente mult mai severe vor fi transmise de c`tre Dean
Rusk în zilele urm`toare, cu prilejul unei noi convoc`ri a
ambasadorului sovietic pentru a-i cere explica]ii în leg`tur` cu
masarea de trupe sovietice la grani]a României [i zvonurile
insistente despre o posibil` invazie în aceast` ]ar` [i chiar cu
o ac]iune de for]` a U.R.S.S. în Berlinul Occidental: „În numele
întregii omeniri, a declarat secretarul de stat american, noi v`
rug`m s` nu face]i aceasta, întrucât urm`rile ar fi greu de
prev`zut. N`d`jduim, de asemenea, c` nu vor fi întreprinse nici
un fel de m`suri... ce ar putea s` provoace o uria[` criz`
interna]ional`, criz` pe care vrem prin toate mijloacele s` o
evit`m. Toate acestea ar fi catastrofale pentru rela]iile sovietoamericane
[i pentru întreaga lume”.
„Apogeul” avertismentelor transmise U.R.S.S. de c`tre
S.U.A. va fi atins într-un discurs rostit de pre[edintele Lyndon
Johnson în seara zilei de 30 august 1968 la San Antonio
(Texas). Cu acel prilej, pre[edintele american va declara,
printre altele: „Exprim speran]a [i credin]a c`, din partea
acestei Administra]ii sau a oric`rei alteia, nici o agresiune nu va
fi trecut` cu vederea [i c` nu va avea loc nici o conciliere cu
aceia care stau la pând` de-a lungul frontierelor na]ionale...
Exist` chiar zvonuri c` aceast` ac]iune (n.n. din Cehoslovacia)
s-ar putea repeta, în zilele care urmeaz`, în alt` parte a
Europei r`s`ritene... V` spun dumneavoastr` [i lumii întregi c`
nu putem [i c` nu trebuie, în anul 1968, s` ne întoarcem la o
lume a agresiunii nest`pânite... A[adar, nimeni s` nu
dezl`n]uie câinii r`zboiului!”. („Dosarele istoriei”, IX, 2006, nr.
12)
Fraze profetice, care vor face rapid înconjurul lumii,
dezv`luind f`r` dubii hot`rârea S.U.A. de a se opune ferm
„agresiunii nest`pânite” [i oric`ror încerc`ri de „a nega
na]iunilor mici dreptul la existen]` na]ional`, „... un drept
fundamental al tuturor na]iunilor, indiferent de ideologie, alian]e
[i deosebiri politice”. Efectele se vor vedea imediat. La 31
august 1968, ambasadorul sovietic Anatoli Dobrînin îi
comunica oficial secretarului de stat american c` temerile [i
zvonurile privind o invazie militar` sovietic` în România erau
„f`r` fundament” [i, de asemenea, c` nici fa]` de Berlinul de
Vest nu sunt avute în vedere astfel de ac]iuni.
70
Impactul invad`rii Cehoslovaciei asupra
rela]iilor româno-sovietice. „În lume a luat
amploare tr`nc`neala despre Basarabia”
Pentru moment, pericolul unei invazii sovietice directe în
România era înl`turat. Spectrul unor ac]iuni punitive, de for]` [i
dictat, din partea Moscovei pentru a determina subordonarea
necondi]ionat` a României [i alinierea sa la canoanele [i rigorile
sistemului instituit de sovietici în Europa r`s`ritean` va plana
îns` permanent asupra regimului de la Bucure[ti. De acum,
România va fi supus` unor presiuni [i obstruc]ii ca nici o alt`
]ar` din Tratatul de la Var[ovia [i C.A.E.R., „beneficiind” de un
tratament special, rezervat inamicilor U.R.S.S.. O serie de
documente de arhiv` aduse la lumin` în ultimul timp dezv`luie
dimensiunile greu de imaginat altfel ale „eforturilor” desf`[urate
pe toate planurile de Moscova pentru „disciplinarea” României
[i men]inerea sa în sfera intereselor sovietice.
Pe de alt` parte, conduc`torii români vor fi mai precau]i în
pozi]iile pe care le vor exprima oficial cu privire la ac]iunile
U.R.S.S., realizând în mod clar c` amenin]area sovietic` nu
este doar ipotetic`, iar o sus]inere interna]ional` angajant`,
dincolo de o solidaritate la nivel declarativ, în cazul unui act de
for]` din partea Moscovei, r`mâne un simplu deziderat. Multe
dintre declara]iile oficiale curajoase ale conduc`torilor români la
adresa unor pozi]ii promovate de Uniunea Sovietic` vor fi la
scurte perioade atenuate [i „îndulcite” cu asigur`ri de loialitate
fa]` de comunitatea ]`rilor socialiste, precum [i cu adoptarea
unor m`suri politico-ideologice rigide pe plan intern, ceea ce va
genera frecvent interpret`ri contradictorii [i va da o culoare
aparte comunismului din România.
Confruntarea româno-sovietic` nu va înceta, îns`, nici un
moment, desf`[urându-se preponderent în surdin`, sub
acoperirea unui limbaj cenzurat [i prelucrat sistematic de
ambele p`r]i pentru a p`stra în fa]a opiniei publice interne [i
interna]ionale aparen]ele unor raporturi cât de cât normale între
cele dou` state. Practic, fiecare dintre actori va recurge la un
limbaj duplicitar: românii vor aduce tot mai des în aten]ia opiniei
publice probleme care au marcat dureros în trecut rela]iile lor cu
marele vecin de la R`s`rit, pentru a denun]a de fapt
comportamentul brutal [i hr`p`re] (imperialist) atât al Rusiei
]ariste, cât [i al U.R.S.S.; Moscova va adopta m`suri în cascad`
pentru pedepsirea comportamentului independent (v`dit
antirusesc [i antisovietic) al României, dar oficial va acuza
continuu manifest`rile na]ionaliste din partea Bucure[tilor de
revendicare a unor vechi teritorii intrate sub administra]ie
sovietic`. Neoficial, terenul principal de confruntare a r`mas
Basarabia.
Interven]ia militar` în Cehoslovacia fusese preg`tit`
temeinic de sovietici printr-o extrem de intens` activitate
politico-ideologic` [i de propagand`, de dezavuare a
dezvolt`rilor din aceast` ]ar` [i de avertizare asupra pericolelor
pe care le genereaz` „revizionismul” comuni[tilor cehoslovaci
pentru lag`rul socialist.
Fire[te c` în R.S.S. Moldoveneasc`, la fel ca în oricare alt`
republic` din componen]a U.R.S.S., nu erau de a[teptat din
partea oficialit`]ilor lu`ri de pozi]ie care s` fac` not` discordant`
cu declara]iile Moscovei [i cu atât mai pu]in s` vin` în sprijinul
comuni[tilor din Cehoslovacia. Dimpotriv`, conducerile
„republicane”, numite direct de conducerea de la centru, nu
f`ceau decât s` amplifice pozi]iile adoptate de liderii P.C.U.S.,
exprimându-[i adeziunea [i sus]inerea fa]` de m`surile [i
amenin]`rile belicoase ale acestora.
Obedientele oficialit`]i de la Chi[in`u aveau îns` o sarcin`
suplimentar`: pe lâng` „revizionismul” comuni[tilor din
Cehoslovacia trebuiau s` combat`, poate chiar cu mai mult`
vigoare, „noul curs” al politicii României, care contravenea
obiectivelor [i intereselor U.R.S.S..
4 (42) 2008 document

R.S.S. Moldoveneasc` (Basarabia, c`reia i s-a ata[at o
parte a fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste
Moldovene[ti – RASSM, din stânga Nistrului) a fost privit` de
Moscova înc` de la început (mai întâi în perioada iulie 1940 –
iunie 1941, apoi dup` 1944) cu suspiciune [i o aten]ie cu totul
special`, datorit` v`ditei orient`ri pro-române a unei mari p`r]i a
popula]iei, precum [i faptului c` mica republic` se va dovedi o
veritabil` [i permanent` „pepinier` de antisovietism”.
În pofida m`surilor deosebit de dure luate mai întâi în
perioada iulie 1940 – iunie 1941 [i apoi, cu intensitate sporit` [i
pe o scar` mai larg`, dup` 1944 pentru anihilarea [i lichidarea
identit`]ii române[ti a popula]iei majoritare basarabene,
manifest`rile de na]ionalism [i antisovietism se revigorau [i
escaladau de la an la an, cu o for]` de regenerare ce alimenta
o continu` stare de alergie [i nemul]umire din partea conducerii
centrale de la Moscova fa]` de problemele moldovene[ti.
Tonul reizbucnirii disputelor în chestiunea limbii materne a
fost dat de Congresul al III-lea al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.
Moldoveneasc`, desf`[urat în octombrie 1965, când mai mul]i
participan]i (Mihai Cimpoi, Ion Dru]`) au sus]inut revenirea la
alfabetul latin. Astfel de opinii au fost sanc]ionate imediat de o
[edin]` a Biroului C.C. al P.C.M., convocat` la 13 decembrie
1965, care a condamnat „tendin]ele na]ionaliste” [i „alte st`ri de
spirit nes`n`toase” manifestate la congres.
Problemele limbii erau legate strâns de cele privind istoria
teritoriului dintre Prut [i Nistru, precum [i a rela]iilor ruso-române
[i sovieto-române, viziunea promovat` insistent de Moscova
nefiind împ`rt`[it` de „na]ionali[tii” moldoveni, „influen]a]i”
desigur de propaganda româneasc`. La adunarea anual` a
Sec]iei [tiin]elor sociale a Academiei de [tiin]e a R.S.S.M., din 9
martie 1967, se trage semnalul de alarm`: „În România se
public` un num`r mare de lucr`ri în care problema na]ional`
este abordat` într-un asemenea mod cu care noi nu putem fi de
acord”.
Luând cuvântul cu acela[i prilej, primul secretar al C.C. al
P.C.M., Ivan Bodiul, eviden]iaz` contextul politic interna]ional,
semnifica]ia ac]iunilor din România [i sarcinile ce revin
contrapropagandei sovietice: „Savan]ii no[tri – explica I. Bodiul
–, au mizat pe raporturi normale între Uniunea Sovietic` [i
România. De aceea s-a acordat pu]in` aten]ie unor probleme
ale trecutului, care au o mare importan]` pentru clarificarea
rela]iilor statului nostru cu România. Noi nu l`muream unele
evenimente politice... Acest fapt a lucrat împotriva noastr`... În
situa]ia dat` noi ne-am pomenit nepreg`ti]i. Ducem lips` de o
serie de lucr`ri [tiin]ifice extrem de importante, în baza c`rora
am fi putut s` facem propagand` [i pe
arena interna]ional`... În lume a luat
amploare tr`nc`neala despre Basarabia.
To]i cunoa[tem stâng`ciile [i nesiguran]a
cercet`rilor privitor la perioada de ocupa]ie
a Basarabiei. Atunci când s-au început
aceste discu]ii, noi eram r`u preg`ti]i pentru
a desf`[ura contrapropaganda”.
Subliniind c` între liderii comuni[ti de la
Chi[in`u [i conducerea central` de la
Moscova au loc consult`ri „sistematice”, iar
„toate formul`rile... sunt coordonate”, I.
Bodiul schi]eaz` [i o perspectiv` asupra
modului cum se vor derula în continuare
evenimentele: „Nu trebuie s` fim naivi, c`ci
tendin]a este de a [tirbi autoritatea Rusiei.
Cei de peste hotare doresc s` discrediteze
ac]iunile de ajutorare a Basarabiei de c`tre
Rusia în trecut... trebuie s` se dea ripost`
p`l`vr`gelilor neru[inate, incit`rii neîntemeiate
a spiritelor. Ziua de 8 Martie a fost
umbrit` de dou` lozinci. Una dintre ele
document 2008 4 (42)
studii/documente
stipula: «Noi cerem întoarcerea p`mânturilor moldovene[ti».
Înainte doar nu scriau a[a, iar acum scriu. Ideile sunt vehiculate
[i iat` care-i rezultatul”. (Gheorghe Negru, „Politica
etnolingvistic` în R.S.S. Moldoveneasc`”, Editura „Prut
Interna]ional”, Chi[in`u, 2000, p. 72-73)
Aten]ion`rile din lu`rile de cuvânt ale liderilor comuni[ti,
atunci când aveau acordul Moscovei, nu r`mâneau niciodat` la
stadiul de simple declara]ii de ocazie, ci erau transcrise imediat
în hot`râri de partid [i transpuse într-o serie de ac]iuni practice.
Ideile avansate de I. Bodiul la adunarea anual` a Academiei de
[tiin]e a R.S.S.M [i-au g`sit reflectarea, o s`pt`mân` mai târziu,
în Hot`rârea Biroului C.C. al P.C.M, din 18 martie 1967, intitulat`
„Despre ac]iunile C.C. al Partidului Comunist al Moldovei privind
studierea [i interpretarea în continuare a problemelor istoriei
R.S.S. Moldovene[ti [i a rela]iilor sovieto-române”. Una dintre
primele m`suri practice luate a fost limitarea contactelor directe
moldo-române [i reducerea drastic` a num`rului
abonamentelor la publica]ii române[ti, de la 66 501 exemplare
în 1966 la 4 275 exemplare în 1968. Ulterior, num`rul
abonamentelor din România pentru cet`]enii R.S.S.M a fost
redus aproape complet, fiind permis numai unor persoane
verificate, „demne de încredere”.
A[adar, incendiarul august 1968 a g`sit România [i
U.R.S.S. în plin conflict ideologic, deocamdat` camuflat cu grij`
de ambele p`r]i. Ecourile m`surilor de liberalizare din România
[i afrontul deschis, de larg` rezonan]` interna]ional`, adus
URRS dup` interven]ia în Cehoslovacia au avut un impact
puternic în rândul basarabenilor, care apreciau c` se apropie un
nou moment favorabil pentru a-[i exprima liber sentimentele
na]ionale, f`r` teama c` vor fi iar`[i victime ale gulagurilor
siberiene.
Organele de partid [i de securitate sovietice (KGB) au din
nou de lucru cu „na]ionalismul moldovenesc”. Piotr Civertko,
noul pre[edinte al Comitetului Securit`]ii Statului din R.S.S.M,
un personaj „brutal [i dogmatic” transferat în 1966 la Chi[in`u
dintr-un post similar din Kirghizia, decretase înc` de la preluarea
func]iei „lupta cu na]ionalismul moldovenesc” drept sarcin` de
baz` a serviciului s`u. (vezi T. Botnaru [i A. Ganenco,
Conduc`torii serviciilor secrete ale Moldovei, în volumul „Istoria
serviciilor secrete. Breviar”, Editura Museum, Chi[in`u, 2004, p.
95)
Pe baza inform`rilor primite de la organele de securitate
sovietice, primul secretar al C.C. al P.C.M, Ivan Bodiul, era în
m`sur` c`tre sfâr[itul anului 1970 s` caracterizeze astfel
climatul din republic`:
71

studii/documente
„Num`rul manifest`rilor na]ionaliste din Moldova nu s-a
m`rit, îns` esen]a lor s-a schimbat [i are în prezent un caracter
antirusesc mai pronun]at, fiind în acela[i timp de orientare filoromâneasc`.
Ca m`rturie ne servesc, în special, foile volante
dactilografiate sau scrise de mân` ce sunt r`spândite în
republic`. În zece luni ale anului curent au fost înregistrate 42 de
cazuri. Multe dintre ele con]in cerin]e despre plecarea ru[ilor din
Basarabia [i unirea ei cu România...”. (Gheorghe Negru, Politica
etnolingvistic` în R.S.S. Moldoveneasc`, Editura „Prut
Interna]ional”, Chi[in`u, 2000, p. 49-50)
Acest gen de manifest`ri au alertat la maximum conducerea
de partid [i de stat sovietic` de la Moscova. În regim de urgen]`,
la 5 noiembrie 1970 a fost adoptat` o hot`râre a C.C. al P.C.U.S.
cu titlul semnificativ „Despre m`surile privind intensificarea
muncii ideologice în rândul popula]iei R.S.S. Moldovene[ti [i a
regiunii Cern`u]i din R.S.S. Ucrainean`”.
Zece zile mai târziu, la 16 noiembrie 1970, în conformitate cu
aceast` hot`râre, Biroul C.C. al P.C.M. adopt` documentul
intitulat „Despre m`surile privind intensificarea activit`]ii
ideologice în rândul popula]iei R.S.S. Moldovene[ti”, în care sunt
stabilite sarcini am`nun]ite pentru toate structurile oficiale
moldovene[ti cu atribu]ii în domeniul educa]iei [i propagandei,
acestea fiind „obligate s`-[i modifice esen]ial activitatea
ideologic` în rândul popula]iei republicii”. Termenul de raportare
a îndeplinirii sarcinilor este stabilit 1 aprilie 1971.
În preambulul Hot`rârii sunt men]ionate explicit principalele
motive de îngrijorare care determin` astfel de m`suri ample [i
urgente:
„Partea român`, din ce în ce mai activ, folose[te literatura,
radioul c`l`toriile cet`]enilor români în Moldova [i vizitele
cet`]enilor no[tri în R.S.R. pentru a propaga printre oamenii
no[tri cursul politic „deosebit”, neprietenos fa]` de U.R.S.S. ...
Unii cet`]eni români se exprim` deschis referitor la preten]iile
teritoriale ale României fa]` de Basarabia [i Bucovina...
Din România [i prin teritoriul ei ajunge la noi mult` literatur`
du[m`noas`, inclusiv chinez` [i albanez`...”.
Dintre m`surile concrete stabilite, pe sectoare de activitate,
men]ion`m:
- majorarea timpului de anten` pentru emisiunile în „limba
moldoveneasc`”, destinate radioascult`torilor din RS România;
analizarea posibilit`]ii de înlocuire a emi]`toarelor de televiziune
situate în R.S.S.M la frontiera cu România cu „altele cu
capacitate mai mare”;
- Prezidiul Academiei de {tiin]e a R.S.S.M s` prezinte
propuneri, „aprobate de institutele corespunz`toare ale
Academiei de [tiin]e a U.R.S.S.”, privind organizarea de
conferin]e [i sesiuni [tiin]ifice „pe probleme ale istoriei Moldovei,
formarea na]iunii moldovene[ti, istoria rela]iilor ruso-române [i
sovieto-române”; revistele de specialitate din U.R.S.S. [i
R.S.S.M „s` sporeasc` publicarea articolelor [i materialelor
despre rolul Kominternului în istoria mi[c`rii comuniste [i
muncitore[ti, s` abordeze istoria rela]iilor ruso-române [i
sovieto-române, politica autorit`]ilor române în perioada de pân`
la r`zboi [i altele care sunt tratate tenden]ios în istoriografia
român`”;
- selectarea mai riguroas` a turi[tilor sovietici care vor
c`l`tori în R.S.R., pentru ca ace[tia s` fie supu[i unui „instructaj
adecvat”; instituirea unei eviden]e precise asupra invita]iilor
cet`]enilor români în Moldova [i a cet`]enilor sovietici în
România; mic[orarea num`rului de vizite particulare [i
efectuarea unui „control riguros” al comportamentului cet`]enilor
români pe timpul prezen]ei lor în republic`;
- „limitarea p`trunderii [i r`spândirii în republic` a literaturii
române [i a presei periodice române[ti”; distribuirea în R.S.S.M
a c`r]ilor comandate anual din România s` se efectueze numai
de Comitetul pentru pres` al republicii. („Magazin istoric”, aprilie
2008, p. 5-9)
72
A[adar, prietenia „fr`]easc`” dintre U.R.S.S. [i România
începe s` îmbrace treptat o form` specific` de „r`zboi rece”,
camuflat cu greutate sub limbajul ideologic al necesit`]ii înt`ririi
solidarit`]ii interna]ionaliste [i a unit`]ii frontului antiimperialist.
Spectrul unei invazii sovietice în România
revine. „Dosarul României cre[te neîncetat
la Moscova”
În anii urm`tori, disputele din rela]iile româno-sovietice se
vor amplifica, manifestându-se frecvent nu doar în sfera
publica]iilor [i mass-media, ci [i în cadrul întâlnirilor directe cu
caracter bilateral sau multilateral. Ac]iunile de politic` extern`
ale României, în special în rela]iile cu China sau S.U.A. (mai
ales vizita pre[edintelui R. Nixon la Bucure[ti, în august 1969),
provocau necondi]ionat contrareac]ii dure la Moscova.
La finele lunii iunie 1971, spre exemplu, la reîntoarcerea
dintr-un turneu asiatic (R.P. Chinez`, R.P.D. Coreean`, R.D.
Vietnam [i R.P. Mongol`), delega]ia român` condus` de
Nicolae Ceau[escu a f`cut o escal` la Moscova, pe aeroport
fiind întâmpinat` de un grup numeros de oficiali sovietici în
frunte cu Alexei Kosâghin, pre[edinte al Consiliului de Mini[tri
al U.R.S.S.. Prezent la discu]ii, fostul ministru de externe
George Macovescu relateaz` în Memoriile sale despre
„atmosfera rece” a întâlnirii:
„Dup` obi[nuitele fraze rostite în asemenea împrejur`ri,
Kosâghin începe s` repro[eze lui N. Ceau[escu c` a întreprins
vizita în China, care apare ca un gest ostil Uniunii Sovietice,
date fiind rela]iile dintre Moscova [i Pekin. Primul ministru
sovietic acuz` pe chinezi – [i implicit pe români – c` s-au
folosit de vizit` pentru a intensifica propaganda împotriva
U.R.S.S., pentru a a]â]a ]`rile mici [i mijlocii împotriva
Moscovei sub lozinca asupririi acestora de c`tre superputeri [i,
în special, de c`tre „imperialismul sovietic”...
„Atitudinea lui Kosâghin – subliniaz` George Macovescu –
mi-a demonstrat c` vizita delega]iei române în China a deranjat
puternic politica Moscovei; ... c` politica României nu este
deloc pe placul Kremlinului... Ne trebuie o mare aten]ie,
deoarece nu ne putem a[tepta la nimic bun din partea
Moscovei. Ne trebuie mult` flexibilitate [i în acela[i timp fermitate,
mult` abilitate pentru a ne p`stra libertatea de manevr` [i
pentru a evita ascu]irea conflictului. Dup` cele întâmplate în
1968, în Cehoslovacia, sunt posibile orice gesturi [i fa]` de
România... Pericolul unei invazii... nu este înl`turat. «Dosarul»
României cre[te neîncetat la Moscova...”. (George
Macovescu, Jurnal, vol. I (1952-1982), Bucure[ti, Editura
Domino, 2006, p. 88-90)
O lun` mai târziu (iulie 1971), Henry Kissinger se va
deplasa în China, preg`tind vizita istoric` a pre[edintelui
Richard Nixon la Beijing, din februarie 1972, cu urm`ri
profunde [i pe termen lung în via]a interna]ional`.
S` not`m c`, în anii urm`tori, România a continuat s`
ac]ioneze pas cu pas pentru afirmarea în via]a interna]ional` a
unor principii care au devenit o veritabil` emblem` a politicii
externe române[ti [i stindard al unei ]`ri mici preocupate s`-[i
asigure supravie]uirea [i independen]a într-o lume tot mai
complex`. Respingerea [i condamnarea „politicii imperialiste
de for]` [i dictat, de amestec în treburile altor ]`ri” reprezenta
un principiu reafirmat cu t`rie cu orice prilej, acoperind
deopotriv` ac]iuni [i comportamente ale marilor puteri
indiferent de alian]a politico-militar` din care f`cea parte. În
mod tot mai evident, principiul men]ionat viza cu prioritate
politica U.R.S.S., ale c`rei efecte România le resim]ea
permanent.
La rândul s`u, Moscova nu contenea s` întreprind` noi [i
noi ac]iuni de natur` s` tempereze zelul spre independen]` al
românilor. La 15 octombrie 1975, C.C. al P.C.U.S. adopt` o
4 (42) 2008 document

hot`râre special` intitulat` sugestiv „Despre m`surile
suplimentare în domeniul ideologic în leg`tur` cu intensificarea
propagandei na]ionaliste române[ti ce pericliteaz` interesele
U.R.S.S.”. Este limpede c` atitudinea Bucure[tilor devenise de
netolerat pentru Moscova, fiind inclus` într-un document
programatic oficial pe lista amenin]`rilor care trebuie
comb`tut` [i contracarat` prin toate mijloacele.
Confruntarea din rela]iile sovieto-române, ]inut` mult timp
în surdin`, va escalada [i va atinge un nou „vârf” în 1976,
manifestându-se atât prin mass-media, cât [i în dialogul
bilateral direct pe linie de partid [i de stat. Presa interna]ional`
semnalase prompt recrudescen]a tensiunilor dintre români [i
sovietici dup` apari]ia, la începutul anului, a edi]iei a II-a a c`r]ii
„Via]a politic` în România. 1918-1921” (autori Mircea Mu[at [i
Ion Ardeleanu) care reafirma r`spicat caracterul „str`vechi
românesc” al Basarabiei, anexat` de Imperiul ]arist în 1806.
Aceast` lucrare se ad`uga unui [ir lung de alte publica]ii
ap`rute în ultimii ani, care îi puneau pe români în fa]a unor
documente de arhiv` ce redau cu acurate]e o serie de
evenimente din trecutul mai apropiat sau mai îndep`rtat al
rela]iilor româno-ruse [i româno-sovietice, deloc m`gulitoare
pentru comportamentul marelui vecin c`ruia îi pl`cea s` fie
prezentat doar ca „eliberator”.
În luna mai 1976, revista „Lumea” (s`pt`mânal de politic`
extern`) publica în premier` Tratatul dintre Moldova [i Rusia
de la 7 mai 1656, încheiat de domnitorul Gheorghe [tefan [i
]arul Alexei Mihailovici, pentru ca în num`rul urm`tor (20 mai
1976) , la rubrica „Pe urmele istoriei”, s` tip`reasc` textul
integral al Tratatului încheiat între Dimitrie Cantemir, domnul
Moldovei, [i Petru I, ]arul Rusiei, la 13 aprilie 1711. Într-un
amplu editorial de prezentare a semnifica]iei Tratatului, revista
atr`gea aten]ia asupra articolelor 3, 6 [i 10, prin care Rusia se
angaja s` nu se amestece în treburile interne ale Moldovei, iar
]arul Petru I se obliga s` nu intervin` în nici un fel în
reglementarea succesiunii la tronul Moldovei. De asemenea,
era reprodus în întregime articolul 11 al tratatului, prin care
Rusia garanta solemn integritatea teritorial` a Moldovei a[a
cum era ea din vechime, cu grani]a r`s`ritean` pe Nistru.
Referirile erau mai mult decât aluzive la realit`]i mai
recente ale situa]iei din rela]iile ruso-române [i sovietoromâne,
subliniind explicit c` „atunci când interesele marilor
puteri au coincis, acestea nu s-au dat în l`turi de la înc`lcarea
propriilor angajamente, dezam`gind speran]ele acelor popoare
care legau de asemenea alian]e idealul p`str`rii propriei
independen]e [i suveranit`]i”. Concluzia editorialului nu l`sa
loc la nici un fel de dubii asupra ]intelor urm`rite: „Exemplul viu
al faptelor din trecut, ca [i din contemporaneitate, confirm`
adev`rul c` dobândirea libert`]ii [i independen]ei popoarelor
depinde nu de bun`voin]a imperiilor, ci de lupta hot`rât` a
popoarelor... împotriva politicii imperialiste,... a fermit`]ii cu
care [i-au luat soarta în propriile mâini, înf`ptuind...
dezideratele sacre ale independen]ei [i suveranit`]ii na]ionale”.
La finele lunii iunie 1976, la Berlin are loc o Conferin]` la
vârf a partidelor comuniste [i muncitore[ti din Europa. În fa]a
reprezentan]ilor celor 29 de partide europene participante la
conferin]`, Nicolae Ceau[escu reafirm` principiile de baz`
care deveniser` liniile directoare ale Partidului Comunist
studii/documente
Român în rela]iile cu celelalte partide comuniste, în primul rând
cu P.C.U.S.: egalitatea în drepturi, neamestecul din afar`,
evitarea criticilor la adresa politicii altor partide, imposibilitatea
[i chiar lipsa de necesitate a unui centru interna]ional
coordonator, nevoia unui schimb liber de p`reri „f`r` preten]ii
de impunere a unui anumit punct de vedere indiferent din
partea c`rui partid”.
Cuvântarea liderului român, publicat` integral de ziarul
„Scânteia” din 30 iunie 1976, apare prelucrat` substan]ial în
„Pravda” din 1 iulie 1976, toate pasajele referitoare la principiile
men]ionate mai sus fiind omise ori redate trunchiat, pentru a
ascunde cititorului sovietic obi[nuit diferen]ele nete de opinii
dintre cele dou` partide fr`]e[ti.
(Pentru detalii vezi [i excelenta analiz` comparativ` a
Cuvânt`rii liderului român la Berlin [i a textului publicat de
„Pravda”, f`cut` „la cald” de cercet`torul Michael Bruchis în
volumul „Rusia, România [i Basarabia: 1812, 1918, 1924,
1940”, editat` pentru prima dat`, în limba rus`, de Centrul de
cercet`ri [tiin]ifice pentru Rusia [i Europa de Est al Universit`]ii
din Tel Aviv, în 1979).
Neîndoielnic, sovieticii erau nemul]umi]i de politica extern`
independent` a României, dar îngrijorarea lor cea mai mare,
care nu cuno[tea pauz`, avea la baz` încerc`rile tot mai
frecvente ale Bucure[tilor de a prezenta public adev`rul istoric
despre Basarabia, activitate interpretat` ca fiind îndreptat`
f`]i[ contra intereselor U.R.S.S., urm`rind revendicarea
vechilor teritorii române[ti.
În spatele unor declara]ii de ocazie, menite s` ascund` în
fa]a opiniei publice adev`rul crud al rela]iilor „fr`]e[ti” cu
România, Moscova nu ezita s` ia an de an „m`suri
suplimentare”, cu caracter restrictiv, în raporturile cu Bucure[tii.
În 1977, num`rul 3 al revistei sovietice „Voprosî Filosofii”
public` un grupaj de articole sub titlul „Unele aspecte ale
gândirii filozofice moldovene[ti”, printre semnatari reg`sinduse
I. Bodiul, prim-secretar al C.C. al P.C.M, G. Eremei, primvicepre[edinte
al Consiliului de Mini[tri al R.S.S.M, precum [i
mul]i angaja]i ai structurilor sovietice din republic` pu[i s` scrie
„împotriva falsificatorilor burghezi moderni ai istoriei culturii
spirituale a Moldovei”.
În 1978, printr-o indica]ie secret` a C.C. al P.C.M se
dispune „s` se reduc` substan]ial participarea R.S.S.M la
schimburile turistice ale U.R.S.S. cu România, sporindu-se în
acela[i timp cu RP Bulgar`, RP Ungar`, RP Polon`, R.S.
Cehoslovac` [i cu alte ]`ri socialiste...”.
La una din [edin]ele Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. din
perioada în care secretar general era Iurii Andropov (noiembrie
1982-februarie 1984) s-a decis „limitarea accesului
reprezentan]ilor armatei României la noile modele de
armament”. (Vasile Buga, „Apusul unui imperiu. U.R.S.S. în
epoca Gorbaciov. 1985-1991”, Institutul Na]ional pentru Studiul
Totalitarismului, Bucure[ti, 2007, p. 18).
Pân` în 1989, dincolo de evolu]iile sinuoase ale raporturilor
bilaterale, România a r`mas permanent pentru Moscova pe
„lista” in-amicilor U.R.S.S., tonul ipocrit al discursului politic
disimulând cu dificultate tratamentul discriminatoriu aplicat
românilor [i o atitudine plin` de cinism [i brutalitate manifestat`
ori de câte ori a avut prilejul.
1968-2008. Some aspects regarding the invasion of Czechoslovakia toward the Soviet-Romanian relationships
At the beginning of the 7th decade of the XX century, a
new current of opinion was felt within the eastern countries
more and more frequently. The dissatisfactions regarding the
Soviet constrains were interwoven with the option for
contacts, dialogue and pragmatic relationships with the
Occident. After the Yugoslavian dissidence (1948), the
Albanese opposition - its choice to be on China side in the
document 2008 4 (42)
conflict with the Soviets and the breaking off the relationships
with the Soviet Union (1961) – the coordination centre from
Moscow began to be contested by the majority of the
communist parties from the "satellite" countries. They tried to
find their own way for development, taking into account the
traditions and the national features, without questioning the
"general laws" of the socialism.
73

studii/documente
|
nc` din 1866, în timpul crizei interna]ionale declan[ate de
alegerea Domnitorului Carol I pe tronul de la Bucure[ti,
pentru a preîntâmpina o invazie, domnitorul Carol I a
îns`rcinat o comisie compus` din maiorul Gheorghe Sl`niceanu
[i c`pitanii Eracle Arion [i Nicolae Dabija s` studieze
posibilitatea „înt`ririi capitalei principatului prin fortifica]iune
provizorie”. Comisia [i-a început activitatea, îns` recunoa[terea
ca domn a lui Carol I de c`tre Poart`, survenit` pe 11/23
octombrie 1866 a f`cut ca ea s`-[i înceteze activitatea.
Ideea nu a fost abandonat` îns` cu des`vâr[ire [i în anii
urm`tori problema a fost reluat`. Astfel, generalul Ioan Emanoil
Florescu, ministru de r`zboi între 14 martie 1871 – 30 martie
1876, militar cu contribu]ii importante la dezvoltarea
organizatoric` a armatei române, a înfiin]at o comisie, condus`
de colonelul Gheorghe Manu, îns`rcinat` s`
studieze posibilitatea realiz`rii de fortifica]ii
permanente. Comisia, care a func]ionat
pân` izbucnirea crizei balcanice în 1875, a
întreprins studii pe teren, în special pentru
fortificarea Capitalei.
Dup` izbucnirea Crizei Orientale în anul
1875, în condi]iile în care România dorea s`-
[i p`streze neutralitatea, problema
fortifica]iilor a revenit în prim plan. Deoarece
exista posibilitatea ca teritoriul na]ional s` fie
transformat în câmp de lupt` între for]ele otomane [i ruse[ti,
armata român` a încercat se realizeze câteva puncte de sprijin
înt`rite împotriva unei eventuale invazii. Ca urmare, începând
cu noiembrie 1876, pân` în prim`vara anului 1877 au fost
amenajate fortifica]ii la Calafat [i la B`rbo[i, lâng` Gala]i, prin
care se urm`rea bararea Dun`rii împotriva navelor de lupt`
otomane.
Evolu]ia ulterioar` a evenimentelor politice [i militare au
f`cut ca armata român`, pentru ap`rarea independen]ei
proclamat` de Parlamentul de la Bucure[ti la 9/21 mai 1877, s`
se implice în r`zboi de partea Rusiei [i s` ia parte la conflictul
din Peninsula Balcanic`. |n Bulgaria, trupele române s-au
confruntat, la Plevna, Belogradcik [i Vidin, cu r`zboiul de
asediu, care demonstra valoarea strategic` a fortifica]iilor
pasagere [i permanente.
Dup` încheierea conflictului, din ini]iativa regelui Carol I, au
fost reluate studiile privind realizarea unui sistem de fortifica]ii
precum aveau deja Rusia, Austro-Ungaria, Fran]a, Germania [i
Belgia, pornindu-se de la perceptul conform c`ruia fortifica]iile
constituie un puncte de sprijin care permit unei armate
regruparea, reorganizarea [i constituie o bun` baz` de plecare
la ofensiv`.
Astfel, în 1882 a fost numit` o comisie prezidat` de
generalul Gh. Manu, cel care condusese [i lucr`rile comisiei în
perioada premerg`toare R`zboiului de Independen]`, cu
misiunea de a alc`tui proiectul de fortificare a ]`rii. Comisia a
reluat, actualizat [i îmbun`t`]it studiile teoretice [i pe teren
f`cute la începutul anilor ’70, rezultatul fiind finalizat într-un
memoriu, prezentat Ministerului de R`zboi. Era primul proiect
complet de fortificare a României. În el membrii comisiei au
propus fortificarea ]`rii pe 5 zone: Oltenia, pân` la Olt;
Muntenia, de la Olt la linia Foc[ani, Gala]i; Moldova de apus,
între Carpa]ii Orientali [i Siret; Moldova de r`s`rit, între Siret [i
Prut; Dobrogea. Fortificarea Capitalei reprezenta prima urgen]`
74
Armamentul Cet`]ii Bucure[ti
”
În 1882 a fost
numit` o comisie
prezidat` de
generalul
Gheorghe Manu,
cu misiunea de a
alc`tui proiectul
de fortificare al
]`rii
Drd. Cornel I. SCAFE{, Ioan I. SCAFE{
dup` care urma realizarea unor fortifica]ii pe linia Foc[ani –
Gala]i, care s` bareze o posibil` invazie a armatei ruse [i un cap
de pod la Cernavod`, forturi [i baterii în zonele Gala]i,
Constan]a.
Cu toate acestea, lipsa de experien]` a ofi]erilor români în
domeniu l-a determinat ca regele Carol I [i pe sfetnicii s`i militari
sa apeleze [i la consilierea unor speciali[ti str`ini. Astfel, mai
mul]i ofi]eri germani din Marele Stat Major prusian au efectuat o
serie de studii privind obstacolele naturale de pe teritoriul
României, materializate în câteva memorii cu propuneri de
fortificare, adresate regelui Carol I.
Deoarece echipele de ofi]eri germani au stârnit aten]ia
poli]iei austro-ungare, pentru evitarea unor nepl`ceri
diplomatice Carol I a renun]at la serviciile acestora. In schimb,
el a apelat la un specialist dintr-o ]ar` neutr`,
Belgia, chemându-l în 1882 la Bucure[ti, prin
intermediul surorii sale Maria von
Hohenzollern-Sigmaringen, so]ia regelui
Leopold al II-lea al Belgiei, pe generalul
Henri Alexis Brialmont, o somitate în
domeniul fortifica]iilor.
Generalul H. A. Brialmont a redactat un
”
memoriu privind organizarea ap`r`rii
României, în care pentru lucr`rile de detalii
[i-au adus contribu]ia [i c`pitanii Mihail
Boteanu [i Ioan Culcer.
În memoriul înaintat pe 15 decembrie 1882 regelui Carol I,
el propunea, în acord cu Comisia Manu, realizarea a 5 zone
fortificate, [i anume: Bucure[tiul – centrul politic [i administrativ,
principalul nod de comunica]ii, localitate plasat` la egal`
distan]` de Or[ova [i Gala]i, fa]` de mun]i [i principalele
trec`tori –, un cap de pod pe Siret, pentru blocarea unor atacuri
dinspre nord, Gala]iul, principalul port pe Dun`re [i un important
centru comercial, Cernavoda, cap de pod pentru for]ele din
Dobrogea [i baz` pentru o eventual` opera]iune în Bulgaria [i
Constan]a, principalul port românesc la Marea Neagr`.
În ceea ce privea „Cetatea Bucure[ti”, prima care trebuia s`
fie realizat`, planurile lui Brialmont prevedeau realizarea unei
linii principale de rezisten]`, cu un perimetru de 72 km, compus`
din 18 forturi deta[ate, la intervale de 4 km, [i 18 redute-baterii
intermediare, o linie secundar` defensiv`, numit` incinta, sau
nucleul cet`]ii. Armamentul urma s` fie instalat, par]ial în cupole
cuirasate, par]ial pe platforme descoperite. Diametrul liniei
principale de rezisten]` era neregulat. Astfel, cele mai apropiate,
erau forturile Afuma]i [i M`gurele, aflate la o distan]` de 21 km,
iar cele mai dep`rtate forturile Chitila [i Leordeni, aflate la o
distan]` de 28 km. Distanta medie de la forturi la perimetrul
ora[ului era de cca. 8 km. Intervalul dintre lucr`ri, forturi [i
baterii, era de 2 km, adic` b`taia unui tun de calibru mic. Înapoia
forturilor [i bateriilor urma s` se construiasc` o linie de cale
ferat` de centur`, dublat` de o [osea, ambele mascate de o
perdea de vegeta]ie, lat` de 10 m. Forturile [i bateriile erau era
legate de comandamentul Cet`]ii cu 2 linii telefonice. La
mobilizare se prevedea o re]ea de comandament [i de tragere.
Armamentul „Cet`]ii Bucure[ti” a constituit unul dintre
obiectivele cele mai importante urm`rite, atât de generalul H. A.
4 (42) 2008 document

Brialmont, cât [i de ofi]erii români îns`rcina]i cu materializarea
construc]iilor.
Planurile ini]iale prevedeau ca, pentru ap`rare, „Cetatea
Bucure[ti” s` dispun` de un sistem de artilerie mixt, amplasat în
cupole cuirasate [i pe platforme descoperite aflate în interiorul
fortifica]iilor, dar experien]ele desf`[urate pe plan extern privind
realizarea unor tipuri de cupole de artilerie cât mai performante,
cât mai bune în ceea ce prive[te rezisten]a, forma [i
organizarea intern`, au întârziat luarea unei decizii definitive.
Astfel de experien]e au avut loc la Spezzia (Italia) între 1882-
1884, la Ochta, lâng` St. Petersburg (Rusia) în 1882, la
Shoeburynes (Anglia), între 1882-1883, la Copenhaga
(Danemarca), în 1883, la St.Chamond (Fran]a), în 1884, la
Buckau (Germania), între 1882-1884, dar, din punctul de vedere
român nu s-au finalizat cu concluzii satisf`c`toare. Ca urmare
generalul Brialmont, cu acordul regelui Carol I [i a Ministerului
de R`zboi, a propus organizarea unor noi experimente la
Bucure[ti, pe câmpul Cotroceni.
Dând curs propunerii, ministrul de r`zboi, generalul de
brigad` [tefan F`lcoianu a adresat în luna iulie 1884 invita]ii de
participare unor firme din Fran]a [i Germania, statele cu cele
mai avansate în domeniu.
Ini]iativa guvernului român de a permite reprezentan]ilor
statelor interesate s` asiste la teste a determinat pe plan
european stoparea tuturor comenzilor pentru cupole de artilerie
pân` la terminarea experien]elor de la Cotroceni.
Invita]iei Ministerului de R`zboi i-au r`spuns dou` firme, din
St. Chamond (Fran]a), [i Buckau-Magdeburg (Germania) care
au încheiate contractele de participare cu statul român pe 7/19
noiembrie 1884 [i, respectiv, pe 20 noiembrie/2 decembrie
1884.
Loca[ul afetului cuirasat german a fost construit la Cotroceni
de firma Arbenz [i Wolf, din România, sub supravegherea
inginerului arhitect A. Berthet. Loca[ul cupolei St. Chamond, a
fost construit, tot în mai 1885, sub supravegherea maiorului A.
Mougin [i a inginerului Odin.
Lucr`rile pentru instalarea cupolelor au început în iunie 1885
[i lucr`rile de zid`rie s-au terminat la jum`tatea lunii septembrie
1885.
Piesele cupolelor au început s` soseasc` la sfâr[itul lui
septembrie 1885 [i au început s` fie montate sub
supravegherea reprezentan]ilor firmelor. Montajul s-a încheiat în
noiembrie 1885. Regele Carol I a vizitat cupolele pe 7/19
decembrie 1885.
Experien]ele au început pe 6/18 decembrie 1885 [i s-au
desf`[urat pân` pe 11/23 ianuarie 1886. Francezii au prezentat
o cupol` tip „Mougin”, de form` cilindric`, pentru 2 tunuri „De
Bange”, cal. 155 mm, iar germanii o cupol` tip „Schuman”, cu
calot` semisferic`, pentru 2 tunuri „Krupp”, fretate, de cal. 150
mm.
Experien]ele de la Cotroceni au fost organizate de o comisie
format` din generalii Eracle Arion, pre[edinte, coloneii Anton
Berindei, Nicolae Dimitrescu-Maican, maiorii George
Gr`m`ticescu, Ioan Georgescu Bere[teanu, Grigore
Cr`iniceanu, M. Boteanu [i c`pitanii Constantin Coand` [i Ioan
Culcer.
La ele au asistat: general-locotenent H.A.Brialmont (Belgia);
maiorul de artilerie O’Colloghan [i c`pitanul de geniu Clarke
Sydenham (Marea Britanie); locotenent-colonelul Voorduin,
director al geniului în Ministerul de R`zboi, c`pitanul de geniu
Snyders [i c`pitanul de artilerie Scherer (Olanda); locotenentcolonel
Tobiensen, director al [colii militare [i c`pitanul de
artilerie T... (Danemarca); maiorul de artilerie Fuchs, membru al
comisiei de experien]e, [i c`pitanul de geniu Rommel, membru
al comitetului de geniu (Germania); colonelul de geniu Marie-
François-Ernest Caffarel, ata[atul militar al Fran]ei la
Constantinopol (Fran]a); c`pitanul de stat-major Adolf von
document 2008 4 (42)
studii/documente
Aici [[i \\n ppagina 776, iimagini ddin vvechiul ssistem ddefensiv aal CCapitalei
Schneider, ata[atul militar al Austro-Ungariei la Bucure[ti
(Austro-Ungaria); c`pitanul de geniu K.J. Vieliciko, membru al
comitetului de geniu (Rusia); generalul de artilerie Djemal pa[a
[i c`pitanul de fregat` Osman bei (Turcia)*.
Pentru transportul invita]ilor, geni[tii militari au construit între
Gara de Nord [i poligonul Cotroceni, o linie ferat` pe care în
timpul experien]elor a circulat, zilnic, o garnitur` format` din
dou` vagoane clasa I.
Turela „Moungin” pentru 2 tunuri lungi „De Bange”, md.
1877, cal. 155 mm, era proiectat` de maiorul în retragere
Adolphe Mougin [i construit` de firma „Compagnie des Hauts-
Fourneaux, forges et Acieries de la Marine et des Chemins de
Fer” din Saint-Chamond (Loire – Fran]a). Turela era fabricat`
din fier laminat, avea o form` cilindric`, blindajul vertical gros de
45 cm, iar al plafonului de 18 cm. Diametrul exterior era de 4,8
m [i cel interior de 3,9 m.
Turela era sus]inut` de un pivot central fixat într-o incint` din
font`, plin` cu glicerin`. Ea se rotea 360 O . Afeturile tunurilor erau
independente de cupola cuirasat`, iar reculul tunurilor este
redus prin frâne hidraulice.
Baza turelei era protejat` de un inel circular fix, din font`
înt`rit`, înalt de 0,97 m deasupra solului.
Interiorul era împ`r]it în trei etaje: primul, pentru servan]ii
tunurilor, al doilea pentru militarii care asigurau aprovizionarea
cu muni]ii, iar al treilea pentru manevrarea troliului care asigura
mi[carea turelei. |n total turela avea 20 de oameni.
Greutatea sa total` era de 151.215 kg iar pre]ul (fabrica]ie,
transport, montare) de 374.845, 80 lei
Cupola „Schuman” sau Afetul cuirasat Schumann pentru 2
tunuri lungi de 25 calibre, fretate („cercuite”) „Krupp”, cal. 150
mm, proiectat` de maiorul Maximilian Schumann, era construit`
de „H. Gruson – Eisengiesserei & Machinenfabrik Buckau-
Magdeburg” (Buckau-Magdeburg – Germania).
Ea avea un singur compartiment care ad`postea 14
servan]i. Calota semisferic` avea 6 m diametru, compus` din 7
segmente groase, din care 2 din metal compound (o]el [i fier
laminat) [i 5 din fier laminat, groase de 20 cm, a[ezate pe o
c`ma[` semisferic` format` din 2 pl`ci din o]el de 2 cm grosime
fiecare. Fiecare din cele 6 pl`ci cânt`rea 6,7 t plus calota, 46 t.
Cuirasa este legat` de gurile tunurilor [i de afeturile lor, care
constituie astfel pivotul cupolei, reculul tunurilor preluat de
* Locotenent-colonelul A. Cerutti, ata[atul militar al Italiei la Viena, de[i
acreditat la experien]e, nu a participat decât la câteva [edin]e de tragere
deoarece primise de la guvernul s`u misiunea s` participe la negocierile
pentru încheierea unui armisti]iu între Bulgaria [i Serbia, aflate la acea
dat` în r`zboi.
75

studii/documente
cuiras` [i transformat într-o mi[care în jurul pivotului. Cupola se
rotea 360 0 . Baza cupolei era protejat` de un inel circular fix, din
font` înt`rit`.
Greutatea total` a cupolei era de 111.000 kg, iar pre]ul
(fabrica]ie, transport, montare) de 296.271, 35 lei.
Experiment`rile au constat din tragerea de c`tre fiecare
cupol` a unui num`r de 200 obuze asupra unor ]inte din poligon,
stabilirea preciziei [i rapidit`]ii focului. Apoi, pentru verificarea
rezisten]ei, ele au fost supuse tirului bateriei poligonului –
compus` din 2 tunuri De Bange, cal. 155 mm, 2 tunuri Krupp,
cal. 150 mm [i 2 mortiere Krupp cal. 210 mm –, care a vizat atât
cupolele, cât [i ambrazurile [i inelele din font`, în final, cupolele
au fost utilizate, f`r` a fi reparate, la efectuarea unui tir de
precizie.
Prin metodologia adoptat` [i obiectivele urm`rite, testele de
la Cotroceni au fost considerate drept „cele mai complete [i mai
remarcabile ce s-au întreprins asupra cuirasamentelor terestre”.
Cele dou` cupole cuirasate au r`mas, ca o m`rturie, pe câmpul
Cotrocenilor pân` în 1935 când, la 2 aprilie 1935, Corpul 2
armat` a cerut Direc]iei Materialelor din Ministerul Armamentului
demontarea lor [i v`rsarea materialului metalic uzinelor Re[i]a.
Comisia condus` de generalul Eracle Arion a ajuns la
câteva concluzii importante, printre care superioritatea cupolelor
de form` semisferic`, a fierului laminat, mai rezistent,
necesitatea înlocuirii pivotului central al turelelor cu o
cremalier`, a separ`rii tunurilor [i afeturilor acestora de cuiras`,
precum [i utilitatea protej`rii tunului în eventualitatea unor
lovituri în ambrazur`, dar nu a dat un verdict în favoarea vreunui
participant. Dup` experien]e, în sânul Comisiei pentru Ap`rarea
]`rii, s-au format 2 tabere, dar, de[i proiectul francez prezenta
unele avantaje, a prevalat opinia c` nici unul din cele dou`
sisteme prezentate la Bucure[ti nu îndeplineau toate condi]iile
cerute, însu[i regele Carol I, care a participat la mai multe
[edin]e de tragere – cu prilejul uneia a stat, sub bombardament,
într-o cupol` Schumann – de[i a f`cut unele remarci personale
asupra cupolelor, nu a c`utat s` influen]eze decizia comisiei.
Discu]iile privind cupolele s-au prelungit pân` în 1888,
interval în care Comisiei de Ap`rare i-au mai fost prezentate [i
alte propuneri de c`tre reprezentan]ii firmelor „Grüsonwerk
Buckau-Magdeburg” [i „Compagnie de Fives-Lille pour
constructions mecaniques et entreprises”, St. Chamond. Între
acestea s-au num`rat propunerea maiorului Mougin, de la
76
„Compagnie des Hauts-Fourneaux, Forges et Acieries de la
Marine et des Chemins de Fer” din Saint-Chamond, privitoare la
bateriile mobile cu tunuri cu eclips`, deplasate pe calea ferat`,
sau cea avansat` de britanicul G. S. Clarke, „montajul
escamotabil Armstrong”.
În realitate, acapararea comenzilor pentru construc]ia de
cupole cuirasate era un episod al concuren]ei acerbe dintre
industriile francez` [i german`, al rivalit`]ii dintre Germania [i
Fran]a. {ansa ca, în perspectiv`, cupola francez` s` înving` în
aceast` disput` l-a determinat pe generalul Brialmont s`
propun` în aprilie 1886 ca pe viitor bateriile intermediare s` fie
înzestrate cu „cupole de mortiere” construite de c`tre firma
german` „Grüsonwerk Buckau-Magdeburg”. În felul acesta,
nota la 15/27 aprilie 1886 Gustave Coutouly, trimisul Fran]ei la
Bucure[ti, se va ajunge la „o împ`r]ire a comenzii [i partea dat`
firmei germane va fi destul de mare, pentru ca guvernul român
s` poat` spera c` va sc`pa de presiunea nepl`cut` [i
amenin]`toare de care se spune în continuare c` ar fi suferit, în
cazul în care ar fi luat fa]` de domnul Gruson o hot`râre
radical`, considerat` drept un afront pentru industria german`”.
În acela[i timp cu experien]ele de la Cotroceni, în Germania,
Fran]a, Olanda [i Rusia au avut loc teste de rezisten]` a
blindajelor la impactul cu obuzele înc`rcate cu melinit`, exploziv
nou, deosebit de puternic. Primele încerc`ri au avut loc în
Germania la Kosel (Silezia) [i la Kummersdorf în 1883,
rezultatele lor fiind confirmate de francezi câ]iva ani mai târziu
de experimentele desf`[urate la fortul Malmaison, Bourges [i
Châlons (1886) [i Bourges [i Châlons (1888). Concluziile
generale eviden]iau necesitatea ca artileria fortifica]iilor, în
totalitatea sa, s` fie ad`postit` în cupole cuirasate, iar zid`ria
fortifica]iilor, pentru a rezista la impactul noilor proiectile, s` fie
realizat` din beton gros de 2,5 – 3 m.
La 20 mai/1 iunie 1888, Comisia de Ap`rare a aprobat
lansarea comenzilor pentru turelele tunurilor cal. 57 mm [i
cupolelor pentru obuzierele cal. 210 mm, decizând ca pentru
restul cupolelor [i armamentului s` se mai a[tepte.
Pân` la urm`, cu prilejul comenzilor de armament pentru
„Regiunea înt`rit` F.N.G.”, comand` integral` oferit` firmei
„Grüsonwerk” din Buckau-Magdeburg, num`rul cupolelor a fost
suplimentat cu 10 cupole pentru câte un obuzier cal. 210 mm
pentru Cetatea Bucure[ti, care au fost în livrate Ministerului de
R`zboi în 1890.
La 23 noiembrie/5 decembrie 1888, generalii A. Berindei [i
E. Arion au propus Comisiei de Ap`rare, pentru a degreva
bugetul de cheltuieli prea mari, ca achizi]ionarea de armament,
cupole [i tunuri, [i artilerie mobil` de rezerv` (pe afet cu ro]i,
pentru sprijinirea ap`r`rii în sectoarele atacate), s` aib` loc în
mai multe etape, e[alonate pân` în 1891-1892. Propunerea a
fost acceptat` în principiu, r`mânând s` se materializeze
ulterior.
Peste un an [i jum`tate, pe 29 mai/10 mai 1890 Comisia de
Ap`rare, care primise între timp proiectele de cupole cuirasate
prezentate de uzinele franceze de la St. Chamond, Creusot-
Schneider, Chatillon et Commentry [i Uzina Grüsonwerk din
Germania, a reluat studiul planurilor aflate în posesia sa pentru
a-[i formula o opinie. S-a decis ca, în principiu, s` se
achizi]ioneze 2 feluri de cupole rotative pentru artileria grea cal.
150 [i 210 mm [i turele cu eclips` pentru tunurile cal. 57 mm [i
tunuri cal. 57 mm montate pe afeturi de ambrazur` pentru lupta
apropiat`, flancarea intervalelor, a [an]urilor [i înt`ririlor.
La 2/14 iulie 1890 Ministerul de R`zboi a comandat, pentru
probe, o cupol` cu eclips` sistem A. Moungin, fabricat` de
uzinele din St. Chamond. Aceasta î[i proteja ambrazurile printro
mi[care oscilatorie, pe vertical`, având avantajul de a r`mâne
astfel pe direc]ia tirului, f`r` s` aib` nevoie de refacerea ochirii,
cum era în cazul celor rotative care, pân` la înc`rcare, executau
o rota]ie de 90 pentru a se ap`ra de tirul inamic.
4 (42) 2008 document

Pe lâng` armamentul principal al forturilor [i bateriilor
intermediare – cupole cu 1 sau 2 tunuri cal. 150 mm, cu 1
obuzier cal. 210 mm, cu tun cal. 57 mm [i tunuri de flancare cal.
57 mm – se avea în vedere comandarea, pentru fiecare fort sau
baterie, de observatoare cuirasate [i 108 „mitralieze de fe]e”, 42
„mitralieze” pentru flancarea [an]urilor. In afar` de aceasta, era
prev`zut`, pentru artileria mobil` din intervale, comanda a 60 de
tunuri cal. 105 mm, 116 obuziere cal. 120 mm sau 150 mm, 16
mortiere cal. 120 mm sau 150 mm, 30 „mitralieze”, 54 tunuri cal.
78 mm. In plus, ca rezerv`, urmau s` mai fie achizi]ionate 12
tunuri cal. 150 mm, 6 obuziere cal. 210 mm [i 16 tunuri cal 57
mm.
Lansarea comenzilor de cupole [i artilerie pentru Cetatea
Bucure[ti a fost precedat` în 1890 de un turneu de informare al
unei comisii formate din generalii E. Arion, A. Berindei,
locotenent-colonelul M. Boteanu [i maiorul P. Vasiliu-N`sturel,
la uzinele de profil din Fran]a, Belgia [i Germania, care a urm`rit
la fa]a locului fabricarea armamentului ce interesa România.
Reîntoars` în ]ar`, comisia a alc`tuit proiectele de contract [i
caietele de sarcini pentru cupola cu 2 tunuri cal. 150 mm, turela
cu eclips` cal. 57 mm, observatorul cuirasat [i obuzierele de
calibru mare [i le-a prezentat Comisiei de Ap`rare la 17
februarie/1 martie 1891. Dup` avizul acestei comisii, Ministerul
de R`zboi a trimis documentele mai multor uzine de armament
din Fran]a, Germania, Belgia [i Austro-Ungaria pentru ca
acestea s` fac` ofertele de pre]uri.
Au r`spuns solicit`rii firmele „Schneider & Cie.” din Creusot,
„Chatillon et Commentry” din Montluçon, „ Grüsonwerk” din
Buckau-Magdeburg pentru cupola cu 1 tun cal. 150 mm.
Firmele „Creusot”, „Chatillon et Commentry”, din Fran]a,
„Grüsonwerk”, din Germania, „Marcinelle et Tuillet”, din Belgia,
pentru cupola cu 2 tunuri cal. 150 mm, firmele „Creusot”,
„Chatillon et Commentry”, „Grüsonwerk”, pentru cupola cu 1
obuzier cal. 210 mm [i firmele „Creusot” în cooperare cu
„Hotchkiss”, „Chatillon et Commentry”, „Grüsonwerk”, „Skoda”
din Austro-Ungaria [i „Nordenfeld” din Fran]a, pentru turela cu
eclips` cal. 57 mm. Pentru observatoarele cuirasate au trimis
oferte firmele „Creusot”, „Chatillon et Commentry”,
„Grüsonwerk”, „Skoda” [i „Nordenfeld”, iar pentru afetul de
ambrazur`, firmele „Creusot”, „Grüsonwerk”, „Skoda” [i
„Nordenfeld”.
Ofertele au fost analizate de generalii E. Arion [i A. Berindei.
Pe baza studiului lor, Comisia de Ap`rare a hot`rât, la 11/23 iulie
1891, c` proiectele care prezentau interes erau, în ordine, ale
firmelor „Creusot”, „Grüsonwerk”, „Skoda” [i „St. Chamond”. Pe
18/30 iulie 1891, Comisia de Ap`rare, prezidat` de generalul
Iacob Lahovari, a organizat licita]ia pentru fabricarea cupolelor
[i afeturilor de ambrazur`. Au fost declarate câ[tig`toare firmele
franceze, care au oferit pre]uri mai mici cu 20% decât
„Grüsonwerk”, cea care î[i adjudecase anterior armamentul
„Regiunii fortificate F.N.G.”. A doua zi, 19/31 iulie 1891, s-a decis
ca armamentul greu, tunurile de 150 [i 105 mm [i obuzierele de
210 mm, s` fie comandat la firma „Krupp”.
Cupolele pentru tunurile [i obuzierele de calibru mare aveau
o calot` semisferic` format` din mai multe segmente care se
asamblau. La baz` se afla un inel („antecuiras`”) din font`
înt`rit`, dup` sistemul „Grüson”, care proteja baza cupolei,
îmbinarea sa cu postamentul. Blindajul, din fier laminat, avea 24
cm grosime, iar gurile ]evilor tunurilor sau obuzierelor ie[eau,
printr-un strat izolant, în afara cupolelor, pentru limitarea
p`trunderii în interior a gazelor de la lovitur`. Deoarece, prin
deschiderea culatei pentru reînc`rcare în cupol` p`trundeau
totu[i o parte din gaze, fiecare cupol` dispunea de un ventilator
puternic, pentru aerisire, ac]ionat manual. Cupolele nu aveau
pivot central, mi[carea lor de rota]ie se f`cea pe cremaliere, iar
mecanismul ac]ionat, de asemenea, manual. Reculul pieselor
de artilerie era amortizat prin frâne hidraulice. Ochirea se f`cea
document 2008 4 (42)
studii/documente
direct sau indirect. Sub cupol`, la etajul inferior al fortifica]iei, se
g`seau bunc`rele cu muni]ie, aprovizionarea fiind f`cut` cu
elevatoare ac]ionate manual.
Cupolele pentru obuziere cal. 210 mm erau pentru o singur`
pies`. Cupolele pentru tunurile cal. 150 mm erau de 2 tipuri:
pentru 1 tun sau pentru 2 tunuri.
Turelele cu eclips` pentru tunurile cu tragere repede, erau
din o]el turnat, gros de 12 cm, aveau o form` cilindric`, cu
partea superioar` cu calot`, [i compuse din dou` buc`]i. Turela
dispunea de trei vizoare rotunde, stânga-dreapta-spate, pentru
supravegherea terenului înconjur`tor. Baza turelei era protejat`
de un inel („antecuiras`”) de font` înt`rit`, format` din 2 buc`]i
îngropate în beton, pentru protejarea zonei de îmbinare cu
postamentul. Dispuneau de un pivot central pe care se ridicau,
se roteau [i, dup` executarea focului, coborau (se eclipsau) cu
ajutorul unei contragreut`]i. Afetul tunului era f`r` recul.
Ochitorul era a[ezat pe un scaun. In turel` se aflau rastele
pentru 500 de proiectile. O turel` avea trei servan]i. La încetarea
focului, tunul era retras în turel`. Turela era prev`zut`, pe
calot`, cu strea[in` pe calot` împotriva scurgerea apei de
ploaie între calot` [i antecuiras`.
Afeturile de ambrazur` pentru tunurile de flancare cal. 57
mm erau f`cute din o]el turnat [i încastrate în „obrajii
ambrazurilor”. Ele aveau o form` p`trat`, cu col]urile rotunjite, [i
o t`ietur` dreptunghiular` în partea dreapt` sus, pentru
folosirea aparatului de ochire („fereastra de ochire”). Tunul era
fixat, sus [i jos, pe dou` console prin inele din bronz. El
dispunea, pentru ochire, de un pat din bronz [i lemn c`ptu[it cu
un tub de cauciuc pe care se sprijinea um`rul ochitorului. Un tun
de flancare avea 3 servan]i. Grosimea afetului, din o]el, era de
12 cm.
Ambele tipuri de tunuri „Hotchkiss” tr`geau muni]ie sertizat`:
tub metalic, înc`rc`tura de tragere [i proiectilul cu focos,
reunite. Pe fa]a de sus a culatei era stan]at „Tun T.R. 57 mm H.
S. 1892 / No. 250 GR. 225”, adic`: tun cu tragere repede de 57
mm sistem Hotchkiss, fabricat în 1892, num`rul de serie 250,
greutatea ]evii cu închiz`tor de 225 kg.
Ministerul de R`zboi a semnat contracte pe 29 iulie/10
august 1891 cu firmele „Schneider & Cie.”, din Creusot (14
cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm [i 126 turele pentru
tunurile cal. 57 mm [i 398 afete blindate pentru ambrazuri),
„Compagnie anonyme des hauts-fourneaux, forges et acieries
de la marine”, din St. Chamond (17 cupole pentru câte un tun
cal. 150 mm [i 10 cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm),
„Compagnie anonyme des forges des Chatillon et Commentry”,
din Montluçon (10 cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm, 26
cupole pentru câte 1 obuzier cal. 210 mm). Pentru piesele de
artilerie – 80 de tunuri cal. 150 mm, 60 tunuri cal. 105 mm, 26
obuziere cal. 210 mm [i pentru 524 tunuri cu tragere repede cal.
57 mm –, s-au semnat contracte cu firmele „Krupp”, din Essen,
pentru tunurile cal. 105 mm, 150 mm [i obuzierele cal. 210 mm
[i „La Societe anonyme des anciens etablissements Hotchkiss
et C-nie”, din St. Denis, pentru tunurile cu tragere repede cal. 57
mm. Ulterior, comanda firmei „Hotchkiss” a fost redus` la 126
tunuri cal. 57 mm, ca urmare a unei contesta]ii a firmei
„Grüsonwerk”, urmând ca pentru celelalte 398 de tunuri s` se
fac` o nou` adjudecare.
Cupolele, tunurile [i obuzierele au primit în armata român`
indicativul „model 1891”, dup` anul în care s-a f`cut comanda.
Prima comand` de cupole comandate la „Grüsonwerk”, „model
1888”. Cupolele pentru 2 tunuri, altele decât cele fabricate la St.
Chamond, au mai primit un indicativ suplimentar: cele de la
„Schneider”, „Creusot”, md. 1891 A, iar cele de la „Chatillon &
Commentry”, Montluçon, md. 1891 B.
Aceste comenzi s-au al`turat comenzilor anterioare, din
1888 [i 1890, [i anume 3 cupole „St. Chamond” cu 2 tunuri cal.
150 mm, 10 cupole „Grüson” cu câte un obuzier cal. 210 mm [i
77

studii/documente
cupola oscilant` „St. Chamond”. Acesta din urm`, deoarece nu
îndeplinea o serie de parametri tehnici, a fost recep]ionat` abia
la 1/13 august 1892 [i a fost adus` în ]ar` în perioada
urm`toare, fiind instalat` în centrul Fortului 1 Chitila. Din motive
de economie [i din cauz` c` nu prezenta mari avantaje fa]` de
cupolele rotative, ea a fost singura cupol` oscilant` pentru
artileria grea folosit` la Cetatea Bucure[ti.
Fabricarea cupolelor a fost supravegheat` în Fran]a de un
serviciu de control care avea deta[ate, la uzinele din St.
Chamond, Creusot [i Montlugon, câte o comisie format`,
fiecare, din câte un ofi]er de geniu [i unul de artilerie. Serviciul,
cu sediul la Paris, a func]ionat între 1891-1895 [i a fost condus,
succesiv, de locotenent-coloneii M. Boteanu, I. Culcer, C.N.
Herjeu [i V. Zottu.
Recep]ia cupolelor a fost f`cut` de o comisie compus` din
generalii E. Arion, A. Berindei, colonelul M. Popescu,
locotenent-colonelul M. Boteanu.
Transportul a fost efectuat de firma „Lindheim &
Schencker”, iar montajul a fost f`cut de fabrican]i. Procedura de
montaj reiese dintr-un raport din 29 mai/10 iunie 1891 al
generalului A. Berindei, directorul general al lucr`rilor de
fortifica]ii, care relatând despre aceast` opera]ie la fortifica]iile
de la F.N.G, ar`ta c` asamblarea cupolelor se f`cea la
Arsenalul Armatei: „Cupolele, dup` cum am avut onoarea a v`
expune, sunt montate de câ]iva montori de la Arsenal; fiecare
are mai multe cupole de montat [i nu poate trece la montarea
unei alte cupole înainte ca ofi]erul [ef al sec]iunei s` se fi
asigurat c` func]ionarea se face regulat; dup` aceasta se
scoate tunul din cupol`, se depune în magazie [i se trece la
montarea alteia. Cu toate acestea vom mai face înc` o
verificare îndat` ce unul din montorii casei Grüson (ce sosesc
în Bucure[ti pentru montarea celor 10 cupole de 21 cm) va fi
78
Tipul
fortului
Armamentul forturilor de la „Cetatea Bucure[ti” în 1900
Fortul Cupola
„Grüson”,
md. 1888,
cu 1
obuzier
„Krupp”,
md.
1886/1888,
cal. 210
mm
Cupola
„Chatilon &
Commentry”
md. 1891
cu 1 obuzier
„Krupp”,
md.
1889/1891
cal. 210 mm
Cupola „St.
Chamond”
md. 1891
cu 1
tun „Krupp”,
md.
1885/1891
cal. 150
mm
Cupola „St.
Chamond”
md. 1891
cu 2
tunuri
„Krupp”,
md.
1885/1891
cal. 150
mm
Cupola „St.
Chamond”
oscilant`,
md. 1890
cu 2 tunuri
„Krupp”,
md.
1885/1891
cal. 150
mm
Cupola
„Schneider/
Creusot”
md. 1891
cu 2
tunuri
„Krupp”,
md.
1885/1891
cal. 150
mm
Cupola
„Chatilon &
Commentry”
md. 1891 B,
cu 2 tunuri
„Krupp”, md.
1885/1891
cal. 150 mm
Turel` cu
eclips`
„Schneider
& Cie” md.
1891 cu 1
tun t.r.
„Hotchkiss”,
md. 1891
cal. 57 mm
Afet de
ambrazur`
„Schneider
& Cie” md.
1891 cu 1
tun t.r.
„Hotchkiss”,
md. 1891
cal. 57 mm
Tip I 1 Chitila 2 1 2 5 5
3 Otopeni 2 2 4 5
Tip II 2 Mogo[oaia 2 1 2 6 5
13 Jilava 2 1 2 4 5
Tip III 4 Tunari - 2 4 4
7 Pantelimon 2 - 2 4 4
8 Cernica 2 - 1 1 4 5
9 C`]elu 2 4 4
10 Leordeni 2 4 4
11 Pope[ti 2 4 4
12 Berceni 2 4 4
14 Brosc`rei 2 4 4
15 M`gurele 1 4 4
16 Bragadiru 2 4 4
17 Domne[ti 2 4 4
18 Chiajna 2 2 4 5
Tip IV
Acvatic
5 {tef`ne[ti - 1 1 4 1
Tip Unic (2 6 Afuma]i
Modificat)
2 - 2 2 4 5
TOTAL 8 8 3 10 1 13 13 75 76
disponibil, se va trimite pe linia Foc[ani-N`moloasa-Gala]i
pentru a verifica cupol` cu cupol`, dup` ce mai întâi montorii de
la Arsenal vor fi rectificat montarea cupolelor cu care au fost
îns`rcina]i. Numai în urma verific`rii vorbite se vor preda
cupolele serviciului artileriei”.
Instalarea cupolelor a început la 1/13 martie 1893, iar
ac]iunea s-a desf`[urat, în principal, pân` în anul 1895, când sau
montat ultimele 6 cupole de 150 mm, 8 cupole de 210 mm
[i 65 turele de 57 mm. Tot în 1895 firma Creusot a efectuat
a[ezarea în beton a 364 pl`ci de ambrazur`, în cofrele sau
caponierele de flancare [i la cazematele de flancare ale
intr`rilor [i rampelor de acces în fortifica]iii.
Comenzile de armament [i cupole au continuat [i dup`
aceast` dat`. Una, pentru tunurile „Hotchkiss”, fost 1896, când
au fost comandate 145 piese, primite un an mai târziu. La
sfâr[itul anului 1899 mai trebuiau montate: 4 cupole cu câte 2
tunuri cal. 150 mm (la forturile 3, 4, 6, 15), 18 cupole cu câte un
obuzier cal. 210 mm (la forturile 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17), 5
turele cu eclips` cal. 57 mm (la forturile 3 [i 13) [i 206 tunuri cal.
57 mm de flancare (la toate forturile, între 8 [i 16 buc`]i); la
bateriile intermediare 16 cupole cu câte un obuzier cal. 210 mm
(câte 2 la bateriile 8/9 - 11/12, 14/15 - 17/8) [i 44 tunuri de
flancare cal. 57 mm (între 2 [i 4 la bateriile 1/2-11/12 [i 1/15-
18/1).
În ce prive[te artileria mobil` din intervale, au fost
amenajate pozi]iile, pe platforme, pentru toate cele 60 de tunuri
cal. 105 mm. Tunurile „Krupp”, md. 1868, cal. 78,45 mm,
existau în depozitele Corpului 2 armat`, urmând ca în caz de
necesitate s` fie dislocate pe linia fortifica]iilor.
Într-un raport din 29 martie/11 aprilie 1903 semnat de
guvernatorul Cet`]ii Bucure[ti, generalul Eracle Arion, [i
adresat primului-ministru [i ministrul de r`zboi D.A. Sturdza
4 (42) 2008 document

Tipul
bateriei
Armamentul bateriilor intermediare de la „Cetatea Bucure[ti” în 1900
despre situa]ia fortifica]iilor Capitalei, ar`ta c` fa]` de necesar
prev`zut pentru înarmarea 100% a cet`]ii, mai era nevoie de
cump`rarea a 4 tunuri de 150 mm [i 32 de obuziere de 210
mm, inclusiv cupolele, 3 tunuri T.R. de 57 mm în turele cu
eclips` [i 256 tunuri T.R. cal. 57 mm pentru afeturile de
ambrazur` (de flancare).
Cererea a r`mas doar pe hârtie, deoarece la începutul
secolului al XX-lea economia României a trecut, vreme de mai
mul]i ani, printr-o puternic` criz` economice [i financiar` care
au afectat investi]iile. Ca urmare, achizi]ionarea armamentului
restant a fost amânat` de la an la an, ajungându-se ca la
începutul Primului R`zboi Mondial situa]ia s` se prezinte ca în
primii ani ai secolului al XX-lea.
Este deosebit de interesant un raport din 10/23 noiembrie
1914, dup` începerea Primului R`zboi Mondial, al
guvernatorului Cet`]ii Bucure[ti, generalul de divizie Constantin
N. Herjeu, adresat ministrului ad-interim de R`zboi Ioan I.C.
Br`tianu. |n el se f`cea o analiz` deosebit de t`ioas` a situa]iei
fortifica]iilor Capitalei [i se ajungea la concluzia c` în condi]iile
noului armament de artilerie acestea nu mai puteau rezista unui
asediu. Referindu-se la armament, Herjeu amintea c` „lucr`rile
de organizare au fost predate înainte de a fi terminate, [i astfel
au r`mas forturi [i forti[oare cu armamentul necompletat, iar un
document 2008 4 (42)
Bateria Cupola „Grüson”,
md. 1888, cu 1
obuzier „Krupp”,
md. 1886/1888,
cal. 210 mm
Cupola „Chatilon &
Commentry” md.
1891 cu 1 obuzier
„Krupp”, md.
1889/1891 cal. 210
mm
Cupola
„St. Chamond” md.
1891 cu 1
tun „Krupp”, md.
1885/1891 cal. 150
mm
Turel` cu eclips`
„Schneider & Cie”
md. 1891 cu 1
tun t.r. „Hotchkiss”,
md. 1891 cal. 57
mm
studii/documente
Afet de ambrazur`
„Schneider & Cie”
md. 1891 cu 1
tun t.r. „Hotchkiss”,
md. 1891 cal. 57
mm
Tip I 1-2 Chitila - 2 1 3 3
Tip I 4-5 Tunari 2 1 3 3
Tip I 5-6 {tef`ne[ti - 2 1 3 3
Tip I 6-7 Afuma]i - 2 1 3 3
Tip I 7-8 Pantelimon - 2 1 3 3
Tip II 13-14 Jilava - 2 1 3 7
Tip II 14-15 Brosc`rei - 1 3 3
Tip III 2-3 Mogo[oaia - 2 1 3 1
Tip III 8-9 Cernica - 1 3 1
Tip III 9-10 C`]elu - 1 3 1
Tip III 15-16 M`gurele - 1 3 1
Tip III 16-17 Bragadiru - 1 3 1
Tip III 17-18 Domne[ti - 1 3 1
Tip III 18-1 Chiajna - 2 1 3 1
Tip IV 3-4 Otopeni - 2 1 3 1
Tip Mixt A 12-13 Berceni - 2 - 2 3
Tip Mixt B 10-11 Leordeni - 2 1
Tip Mixt B 11-12 Pope[ti - - 2 1
TOTAL 2 18 15 51 38
Not`: De[i se montaser` 364 de afetele de ambrazur` care urmau s` fie înarmate cu tunul T.R. „Hotchkiss”, cal. 57 mm, datorit` achizi]ion`rii numai a
unei p`r]i din aceste piese, situa]ia lor era cea prezentat` în ultima rubric` a tabelelor.
The possibility of building a fortification around Bucharest
arose from 1866, during the international crisis triggered by
the election of Carol I on Principalities' throne. In the following
years a commission was set up in order to study the
possibility of building permanent fortifications. The issue
became important when the oriental crisis from 1875 burst.
The armaments of the Bucharest fortress
sector cu armamentul aproape nul”. În afara armamentului greu
„lipse[te mare parte din armamentul pentru lupta apropiat` [i
pentru ap`rarea [an]urilor [i obstacolelor dimprejurul lor”. Mai
mult, dintre piesele destinate intervalelor, cele 60 de tunuri
„Krupp”, md. 1891, cal. 105 mm, o parte însemnat` a fost
dislocat` pentru ap`rarea capetelor de pod de la Cernavoda [i
Turtucaia.
Ca urmare a acestui raport, pe baza „Planului de
completare, transformare [i reformare a armamentului,
muni]iilor [i materialului de r`zboi” din august 1914, guvernul a
decis dezarmarea Cet`]ii Bucure[ti [i a Regiunii înt`rite F.N.G.
[i transformarea pieselor de artilerie în artilerie mobil`. S-a
recurs la aceast` solu]ie deoarece, datorit` pozi]iei de
neutralitate adoptate de România, pân` la intrarea în r`zboi de
o parte sau alta a celor dou` tabere, Antanta [i Puterile
Centrale, acestea nu erau dispuse s` livreze armamentul
necesar o[tirii române, în special artilerie grea, antiaerian`, de
munte [i pentru înso]irea infanteriei, în curs de înfiin]are.
Astfel, numai din piesele de la fortifica]iile Capitalei, au fost
montate pe afeturi cu ro]i tunuri „Hotchkiss”, md. 1891/1916
(pentru artileria de înso]ire a infanteriei, artileria antiaerien` [i
de munte), tunuri „Krupp”, md. 1891/1916, cal. 150 mm [i
obuziere „Krupp”, md. 1886/1916 (pentru artileria grea).
Tunurile „Krupp”, md. 1891, cal. 105 mm, cu afet pe ro]i, folosite
ini]ial pentru ap`rarea intervalelor dintre forturi, au fost folosite,
de asemenea, pentru dotarea regimentelor de artilerie grea.
The King Carol I asked for a foreign specialist's advice, the
Belgian General Henri Alexis Brialmont, an authority in the
field. His plans consisted in establishing of the main
resistance line, with a perimeter of 72 kilometres, comprised
of 18 detached forts, on every 4 kilometres, and a secondary
defensive line, called the enclosure, with 18 keeps.
79

studii/documente
|
n istoria rela]iilor bilaterale, schimbul de nave cu vecinul
de la r`s`rit s-a practicat de mai multe ori. Dar dac` în
trecutul îndep`rtat (de ex. R`zboiul Ruso-Româno-Turc
din 1877-1878) forma de baz` au fost acordurile
guvernamentale, cea de a doua parte a Primului R`zboi
Mondial [i cu prec`dere a celui de al doilea, s-au caracterizat
prin capturarea de c`tre sovietici a navelor române[ti.
Ie[irea României din r`zboiul antisovietic la 23 august
1944 [i trecerea ei de partea Na]iunilor Unite împotriva
hitlerismului [i a alia]ilor s`i s-au produs ca urmare a faptului
c` la momentul respectiv nazismul german, fascismul italian
[i militarismul japonez reprezentau pentru puterile
occidentale un pericol mult mai mare decât bol[evismul.
Ciuntit` deja prin Dictatul de la Viena [i Protocolul secret
Ribbentrop-Molotov, prins` între ciocanul (plus secera) lui
Stalin [i nicovala bombardamentelor avia]iei angloamericane,
România a fost nevoit` s` accepte armisti]iul ca
pe singura [ans` de supravie]uire. Profitând îns` de
încrederea ce li s-a acordat ca „alia]i”, sovieticii, primi]i cu
bra]ele deschise ca „eliberatori” de sub domina]ia fascist`, iau
luat prin surprindere pe români [i i-au umilit inutil (când
Germania era înc` departe de a fi fost zdrobit`!) prin
capturarea f`r` lupt` a flotei în august-septembrie 1944, ca
s` nu mai pomenim [i de alte samavolnicii.
Sechestrarea de c`tre sovietici a navelor
rom#ne[ti \n august-septembrie 1944,
oglindit` \n rapoarte informative secrete
americane
Rapoartele informative (Intelligence Reports) la care ne
referim au fost întocmite în Bucure[ti, fiind înaintate atât
Reprezentantului Militar [ef American (Chief U.S. Military
Representative) din cadrul Comisiei Aliate de Control pentru
România (Allied Control Commission for Romania), cât [i
Direc]iei de Informa]ii Navale (Office of Naval Intelligence –
80
Nave rom#ne[ti sub pavilion sovietic
O.N.I.) din cadrul Statului Major al Marinei Militare Americane
(Office of the Chief of Naval Operations – C.N.O.)
subordonat Ministerului Marinei (Navy Department). Toate
rapoartele poart` men]iunea „SECRET”, fiind categorisite din
punct de vedere al valorii informative conform codului special
al organiza]iilor americane de spionaj militar, cod format
dintr-o liter`, de la A la F, urmat` de o cifr`, de la 1 la 6.
Litera indic` gradul de încredere (credibilitatea) de care se
bucur` sursa, iar cifra apreciaz` veridicitatea informa]iei
(adic` în ce m`sur` este real` sau fals`), dup` cum
urmeaz`:
• A – complet credibil`
• B – de regul`, credibil`
• C – destul de credibil`
• D – nu întotdeauna credibil`
• E – nu prezint` încredere
• F – credibilitatea nu poate fi apreciat`
• 1 – confirmat` prin alte surse
• 2 – probabil veridic`
• 3 – posibil veridic`
• 4 – îndoielnic`
• 5 – improbabil`
• 6 – veridicitatea nu poate fi apreciat`
Rapoartele amintite mai sus au fost scrise de c`tre
c`pitanul-comandor (Commander) Phillip B. Brannen din
Rezerva Marinei Militare a S.U.A. (U.S. Naval Reserve).
Func]ia sa oficial` la Bucure[ti era aceea de reprezentant
naval în cadrul Comisiei Aliate de Control pentru România.
Al`turat, reproducem fotocopia sau traducerea celor mai
reprezentative dintre aceste rapoarte în forma în care au fost
înregistrate la O.N.I. (Direc]ia de Informa]ii Navale din Statul
major al Marinei Militare Americane).
RRaporttull IInfformattiiv nnr. 22-4455 (I.R. 2-45) poart` data de 10
decembrie 1944 [i este încadrat în categoria C-2 din codul
de mai sus. Concret, autorul raportului spune c` a luat datele
de la Serviciul Secret de Informa]ii
(S.S.I.) al României [i le-a verificat cu
ofi]eri români din armat` [i flot`, dar
nu le-a putut confrunta în întregime [i
cu surse ruse[ti.
Prima anex` (Enclosure A) la
acest raport este de fapt traducerea în
englez` a celei de a doua anexe
(Enclosure B), respectiv nota original`
în limba român` primit` de ofi]erul
american de la informatorul s`u
român. Întrucât nu dispunem de textul
în limba român`, prezent`m o
traducere prescurtat` a paginilor 5 [i 6
ale variantei engleze[ti, pagini care
sintetizeaz` problema sechestr`rii
navelor române[ti de c`tre sovietici.
PPagiina 55 aa aanexeii AA lla rraporttull IIRR
2-4455
„Comandantul For]elor Navale a
cerut s` fie primit la Comandamentul
Naval Sovietic, dar a fost refuzat. Fa]`
Fotografie din colec]ia Boris Vasilievici Lemaciko, Moscova
Distrug``torul „„Lihoi” ((24) ((ex „„Regele FFerdinand”) ssub ppavilion ssovietic, vv``zut ddin bbabord
Comandor (r) Neculai P~DURARIU
Liga Naval` Rom#n`
4 (42) 2008 document

Distrug``torul „„Letucii” ((23) ((ex „„Regina MMaria”) ssub ppavilion ssovietic
de m`surile luate de sovietici, s-a f`cut un protest scris. Din
cele de mai sus, rezult` urm`toarele:
- sovieticii au avut de la bun început inten]ia de a prelua
navele noastre, îns` motivele prelu`rii nu erau întemeiate;
- Comandamentul, ofi]erii [i echipajele române[ti au fost
[i sunt st`pânite de cele mai patriotice sentimente [i doresc
s` coopereze sincer cu aliatul sovietic împotriva du[manului
comun, îns` ofertele lor nu sunt acceptate;
- Marina Regal` Român` este lipsit` de posibilitatea de a
continua în comun lupta împotriva Germaniei.
La 5 septembrie 1944, Comandamentul Militar Sovietic ia
eliberat din func]ie pe func]ionarii c`pit`niilor porturilor
C`l`ra[i, Olteni]a [i Giurgiu, iar cu remorcherele [i [lepurile
g`site acolo formeaz` convoaie pe care le trimite imediat
spre Dun`rea Maritim`.
La 7 septembrie 1944, din ordinul Armatei Sovietice,
urm`toarele nave ale Companiei N.F.R. au fost trimise în
aval de Br`ila: navele de pasageri „Vasile Lupu” [i „Cetatea
Alb`”, remorcherul „Omonia”, tancul petrolier „N.F.R. 631”
înc`rcat cu cca 45 vagoane de petrol lampant, vasul „N.F.R.
Izer” înc`rcat cu table [i materiale pentru construc]ia de noi
nave. Toate aceste nave au fost duse la Ismail.
În rezumat:
Situa]ia de pe Dun`re
Toate navele de lupt` [i auxiliare apar]inând For]elor
Fluviale care primiser` ordinul nostru de a coopera cu
Comandamentul Naval Sovietic au trebuit s` r`mân` pe loc
[i au fost dezarmate în raionul Ismail. For]ele fluviale aflate
pe Dun`rea mijlocie cu misiunea de a împiedica trecerea
peste Dun`re a trupelor germane [i a le dezarma pe cele ce
se retr`geau spre Por]ile de Fier au avut aceea[i soart`.
Toate navele comerciale aflate în amonte de Giurgiu au fost
trimise în zona Ismail sub escort` sovietic`. Navele
comerciale fluviale luate pân` în prezent de c`tre sovietici
reprezint` 70% din tonajul total pe care îl avem noi pe
Dun`re.
Situa]ia de la Marea Neagr`
Toate navele de lupt` [i auxiliarele române[ti care
primiser` ordin de la noi s` coopereze cu Comandamentul
Naval Sovietic de la Constan]a, au fost dezarmate,
echipajele fiind eliberate din func]ie. La dispozi]ia
Comandamentului Naval Sovietic au r`mas comandorul C.
GHEORGHE ([eful Biroului Opera]ii al Comandamentului
For]elor Navale) [i câ]iva mai[tri”.
document 2008 4 (42)
Fotografie din colec]ia Boris Vasilievici Lemaciko, Moscova
studii/documente
PPagiina 66 aa aanexeii AA lla rraporttull IIRR
2-4455
„Toate unit`]ile de litoral din zona
Constan]a, cu excep]ia celor din port
au cooperat în condi]ii normale cu
Comandamentele Trupelor de Uscat
Sovietice. Portul Constan]a se afl`
sub autoritate sovietic`. Partea din
ora[ aflat` între Statuia lui Ovidiu [i
Port a fost evacuat` complet. Toate
unit`]ile militare au fost trimise în afara
ora[ului Constan]a, pe o raz` de 15
km. Au r`mas pe loc doar unit`]ile de
coast` [i de poli]ie. Navele comerciale
maritime din portul Constan]a au fost
de asemenea preluate de c`tre
Comandamentul Naval Sovietic. Toate
aceste nave au fost trimise la o
destina]ie necunoscut`.
Tabel cu navele de lupt` [i auxiliare, fluviale [i maritime,
rechizi]ionate sau preluate de Armata Sovietic`
• 4 distrug`toare (Regina Maria, Regele Ferdinand,
M`r`[e[ti, M`r`[ti)
• 2 torpiloare (Sborul, Zmeul)
• 3 canoniere (Dumitrescu, Ghiculescu, Stihi)
• 1 puitor de mine (Murgescu)
• 1 nav`-baz` (Constan]a)
• 3 submarine (Delfinul, Rechinul, Marsuinul)
• 7 vedete torpiloare
• 3 pontoane de transport armate
• 1 nav`-[coal` (Mircea)
• 1 cruci[`tor auxiliar (Dacia)
• 3 vân`toare de submarine
• 5 monitoare (Br`tianu, Lahovary, Ardeal, Bucovina,
Basarabia)
• 7 nave fluviale
• 3 nave de comandament
• 43 [alupe
• 1 hidroavion
• 1 remorcher puitor de mine (Aurora)
• 29 remorchere
• 7 [lepuri mici
• 4 bacuri cu motor
• 7 bacuri f`r` motor
• 1 bac pentru scafandri
• 2 pontoane
• 42 ambarca]iuni cu vele
• 5 [lepuri fluviale
• 18 tancuri petroliere
• 4 [lepuri mici
Întocmit [i înaintat de cpt. cdr. Phillip B. Brannen, din
Rezerva Marinei Militare a S.U.A.”
RRaporttull IInfformattiiv nnr. 44-4455 poart` data de 27 decembrie
1944 [i este încadrat în categoria A-1 (date din surs` sigur`
verificate prin alte surse). Se refer` la organizarea, efectivele
[i dislocarea Marinei Române. Are o singur` anex`
(Enclosure A) cu o singur` fil` con]inând numele [i data
sechestr`rii navelor române[ti, precum [i data la care au fost
luate din apele României. Ca surs` este indicat Statul Major
al Marinei Române.
Anexa AA lla rraporttull 44-4455 (traducere din limba englez`)
Lista navelor militare române[ti preluate de ru[i, cu data
sechestr`rii [i respectiv data p`r`sirii portului românesc (vezi
tabelul de la pagina 82).
81

studii/documente
Numele navei Data seches- Data p`r`sirii
tr`rii (1944)
NAVE FLUVIALE
portului (1944)
Monitorul Br`tianu 27 august 27 august
Pontoanele de transport
armate PTA 404/405/406
27 august 27 august
Vedeta fluvial` de
patrulare nr. 3
27 august 27 august
{alupa MR nr. 36 27 august 27 august
Monitorul Ardeal 2 septembrie 2 septembrie
Monitorul Lahovary 2 septembrie 2 septembrie
Vedeta fluvial` de
patrulare nr. 1
2 septembrie 2 septembrie
Vedeta fluvial` de
patrulare nr. 4
2 septembrie 2 septembrie
{alupa MR nr. 31 2 septembrie 2 septembrie
{alupa MR nr. 54 2 septembrie 2 septembrie
Monitorul Basarabia 5 septembrie 5 septembrie
Vedeta fluvial` de
patrulare nr. 5
10 septembrie 10 septembrie
Vedeta fluvial` de
patrulare nr. 6
10 septembrie 10 septembrie
{alupele MR nr. 34, 37,
38, 39, 41, 42
10 septembrie 10 septembrie
REMORCHERE DE DRAGAJ PE DUN~RE
Haralambos 5-10 septembrie 5-10 septembrie
Makis 5-10 septembrie 5-10 septembrie
Amurg 5-10 septembrie 5-10 septembrie
Basarab 5-10 septembrie 5-10 septembrie
Gherdap 5-10 septembrie 5-10 septembrie
Motru 5-10 septembrie 5-10 septembrie
NAVE MARITIME
Distrug`torul Regele
Ferdinand
5 septembrie -
Distrug`torul M`r`[ti 5 septembrie 12 octombrie
Distrug`torul M`r`[e[ti 5 septembrie 12 octombrie
Distrug`torul Regina
Maria
5 septembrie 12 octombrie
Submarinul Rechinul 5 septembrie 12 octombrie
Submarinul Marsuinul 5 septembrie 12 octombrie
Canoniera Stihi 5 septembrie 12 octombrie
Canoniera Dumitrescu 5 septembrie 12 octombrie
Canoniera Ghiculescu 5 septembrie 12 octombrie
Torpilorul Zmeul 5 septembrie 12 octombrie
Puitorul de mine Murgescu 5 septembrie 12 octombrie
Puitorul de mine Dacia 5 septembrie 12 octombrie
Vedeta torpiloare Viscolul 5 septembrie 12 octombrie
Vedeta torpiloare V#ntul 5 septembrie ~ 16 octombrie
Vedeta torpiloare Vijelia 5 septembrie ~ 16 octombrie
Vedeta torpiloare Viforul 5 septembrie ~ 16 octombrie
Vedeta torpiloare V#rtejul 5 septembrie ~ 16 octombrie
Vedeta torpiloare Vulcanul 5 septembrie ~ 16 octombrie
Nava-baz` Constan]a 5 septembrie 12 octombrie
Torpilorul Sborul (aflat pe
Dun`re)
5 septembrie -
V#n`toarele de submarine
nr. 1, 2, 3
5 septembrie 1-2 octombrie
Vedeta torpiloare Vedenia 15 septembrie
Submarinul Delfinul 26 septembrie
82
Lista navelor militare române[ti preluate de ru[i, cu data
sechestr`rii [i respectiv data p`r`sirii portului românesc
Raportul IInformativ nnr. 22-445 ((I.R. 22-445), \\n ffacsimil
ÎN SERVICIUL FLOTEI U.R.S.S.
Navele maritime capturate de la români au fost duse în
majoritate la Sevastopol, unde li s-au schimbat numele [i
numerele de bordaj, fiind încadrate în Flota M`rii Negre.
Unele au fost restituite României dup` un timp (uzate [i chiar
cu piese lips`), altele au fost definitiv pierdute. Multe alte
nave comerciale au fost livrate Uniunii Sovietice în contul
datoriilor de r`zboi.
Situa]ia principalelor nave militare (militarizate), maritime
[i fluviale române[ti luate abuziv de c`tre sovietici se
prezint` pentru fiecare în parte în tabelul anexat (pag. 83-
84). Cu toate eforturile depuse [i de[i au fost consultate [i
confruntate numeroase surse române[ti, germane, ruse[ti
etc., despre soarta multor nave nu se [tie nimic (de ex.,
remorcherul puitor de mine „Aurora”) sau circul` informa]ii
contradictorii provenite de la persoane sau din lucr`ri la fel
de bine documentate. Nu ne r`mâne decât s` sper`m c` o
mai bun` colaborare interna]ional` ne va permite ca în final
s` g`sim r`spuns pentru fiecare problem`, nu înainte îns` de
a studia cu grij` toate sursele române[ti.
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
Zicala miighhtt ggoes bbeffore rriighhtt (puterea o ia înaintea
dreptului) sau mai simplu miighhtt iis rriighhtt (cel puternic are
dreptate) se potrive[te României ca o m`nu[`. Dacia lui
Burebista, mic[orat` [i supus` de Imperiul Roman, apoi
sfâ[iat` de migra]ii, dar înc` vie ca „Byzance après
Byzance”, a ren`scut par]ial sub forma unor mici forma]iuni
statale, când independente, când aruncate ca o minge de
4 (42) 2008 document

document 2008 4 (42)
Tabel cu principalele nave române[ti
luate abuziv de sovietici în cel de-al doilea r`zboi mondial
studii/documente
Numele rom#nesc
DISTRUG~TOARE
Data sechestr`rii.
Numele sovietic
Observa]ii
Regele Ferdinand 5 septembrie 1944. Lihoi Retrocedat 12 august 1951, rebotezat D-21, apoi (din 1956) D-1,
(„Asul de Cup`”)
(24)
numit D-9 \n 1959, dezmembrat \n 1961 (1960?).
Regina Maria
5 septembrie 1944. Letucii Retrocedat 12 august 1951, rebotezat D-22, apoi (din 1956) D-2,
(„Asul de Pic`”)
(23)
numit D-10 \n 1959, dezmembrat \n 1961 (1960?).
M`r`[e[ti („Asul de Trefl`”) 5 septembrie 1944. Legkii Retrocedat 12 octombrie 1945, rebotezat D-1 \n 1948, apoi (din 1951)
ex Nibbio
D-11, dezmembrat \n 1961 (1960?).
M`r`[ti („Asul de Caro”) 5 septembrie 1944. Lovkii Retrocedat 12 octombrie 1945, rebotezat D-2 \n 1948, apoi (din 1951)
ex Sparviero
SUBMARINE
D-12, dezmembrat \n 1961 (1960?).
Delfinul 19 (26?) septembrie 1944. Retrocedat octombrie (25 septembrie?)1945, rebotezat S-1 \n 1951,
TS-3
dezmembrat \n 1960.
Rechinul (S-1) 5 septembrie 1944. TS-1 Retrocedat 12 august (23 iunie?)1951, rebotezat S-2 (S-11?),
dezmembrat \n 1960.
Marsuinul (S-2) 5 septembrie 1944. TS-2 Dus la Odessa. A r`mas definitiv \n U.R.S.S.
MINISUBMARINE (ex italiene)
CB-1 1944. TM-4
CB-2 1944. TM-5
CB-4 1944. TM-6
Au r`mas definitiv \n U.R.S.S. Dezmembrate \n 1955.
CB-6 1944. TM-7
CB-3
PUITOARE DE MINE
1945. TM-8 (?)
Amiral Ion Murgescu 5 septembrie 1944. Don R`mas definitiv \n U.R.S.S. Din puitor de mine a fost transformat \n
(Amur)
nav` [coal` sta]ionar` (PKZ-107) apoi \n atelier plutitor (PM-76).
Dacia (cruci[`tor auxiliar) 5 septembrie 1944. Desna R`mas definitiv \n U.R.S.S. Scufundat dup` ce a lovit o min`, a fost
(apoi PKZ-34)
ranfluat [i transformat \n nav`-[coal`, apoi \n cazarm` plutitoare.
Aurora (remorcher)
NAVE-BAZ~
1944, Tallinn R`mas definitiv \n U.R.S.S.
Constan]a (pentru subma- 5 septembrie 1944. Bug R`mas` definitiv \n U.R.S.S. |n final transformat` \n cazarm` plutirine
[i vedete torpiloare)
NAVE-{COAL~
toare (PKZ-87).
Mircea
CANONIERE
... septembrie 1944. Rion Retrocedat 27 mai 1946.
Cpt. Constantin
5 septembrie 1944. Araks
Dumitrescu (Dm) ex
Impatiente
R`mas` definitiv \n U.R.S.S., unde s-a scufundat accidental.
Slt. Ion Ghiculescu (Gh) ex 5 septembrie 1944. Angara Retrocedat` 25 septembrie 1945. Reclasificat` dragor de baz`
Mignonne
(DB-1), apoi nav` de degazare [i dezactivare (NDD-113).
Lt.cdor. Eugen Stihi (St) ex 5 septembrie 1944. Ahtuba Retrocedat` la 25 septembrie 1945. Reclasificat` dragor de baz`
Friponne
TORPILOARE
(DB-2), apoi nav` hidrografic` (NH-112). Not`: cea de-a patra
canonier` rom#neasc`, Lt. Remus Lepri (Lp) ex Chiffonne, s-a
scufundat \n 1941, lovind o min` din barajul de la Sulina.
Sborul (Zborul) ex F-80 1 (5?) septembrie 1944. Retrocedat 12 octombrie 1944 (?) sau 25 septembrie 1945.
(T-81?)
Muson
Reclasificat ca escortor cu nr. de bordaj E-1 (?). Dezmembrat 1959.
Smeul (Zmeul) ex F-83 (?) 1 (5?) septembrie 1944. Retrocedat 12 octombrie 1944 (?) sau 25 septembrie 1945.
Toros
Reclasificat ca escortor cu nr. de bordaj E-2 (?). Dezmembrat 1959.
Not`: cel de-al treilea torpilor rom#nesc, N`luca ex F-82 (F-84?), a
fost scufundat de sovietici la 20 august 1944.
V@N~TOARE DE 5 septembrie 1944 (29
SUBMARINE*
Ex KFK-uri germane, ex
august ?)
barcaze pesc`re[ti
R`mase definitiv \n URSS. Categorisite ini]ial ca „v#n`toare mici”
(MO), la 27.01.1945 au devenit „dragoare” (T) iar la 15.02.1947
* Numite [i v#n`toare
antisubmarine (V.A.S.)
VS-1 ex KFK-198 Mo-851, T-668, KT 1268
„vedete dragoare” (KT). |n 1947-1948 au fost preluate de \ntreprinderi
civile care le-au folosit ca pescadoare.
VS-2 ex KFK-199 Mo-852, T-666, KT-1266
VS-3 ex KFK-270 Mo-853; T-667; KT-1267
continuare \n pag. 84
83

studii/documente
continuare din pag. 83
Numele rom#nesc Data sechestr`rii.
Numele sovietic
Observa]ii
VEDETE TORPILOARE 5 septembrie 1944.
TKA-951-957
Nr. 3 Viscolul TKA?
Dintre cele trei vedete britanice de tip „Vosper”, rom#nii au r`mas cu
Nr. 4 Vedenia
Nr. 5 V#ntul
Nr. 6 Vijelia
Nr. 7 Viforul
Nr. 8 V#rtejul
TKA?
TKA?
TKA?
TKA?
TKA?
Nr. 3 „Viscolul”, c`ci Nr. 1 „Viforul” [i Nr. 2 „Vijelia” au fost scufundate
la 09.11.1941. Numele celor scufundate au fost preluate de dou` din
cele 6 germane de tip „Power”, intrate \n serviciu \n 1943.
Retrocedate Rom#niei la Gala]i la 12 oct. (6 noe?) 1945 [i apoi
casate.
Nr. 9 Vulcanul TKA?
MONITOARE August-septembrie 1944 Retrocedate 23 iunie 1951. |n conservare din 1957. Dezmembrate
1959-1962.
Alexandru Lahovary (...) 2 septembrie 1944.
M1 Mariupol
Rebotezat M-201 (?) de rom#ni
Ion C. Br`tianu (...) 27 august 1944.
M-2 Azov
M-202 (?)
Basarabia (...) ex Inn 5 septembrie 1944.
M-11 Kerci
M-205
Bucovina (Bc) ex Sava 1944. M-12 Izmail M-206
Ardeal (Ar) ex Temes I (II) 2 septembrie 1944.
M-20 Berdiansk
M-207
Not`. Celelalte dou` monitoare rom#ne[ti, respectiv Lasc`r Catargiu (Ct) [i Mihail Kog`lniceanu (...), au fost scufundate de sovietici la 24
august 1944 (dup` \ncheierea armisti]iului!). Ranfluate de rom#ni \n 1953, au fost denumite M-203 [i respectiv M-204 (?).
PONTOANE DE
TRANSPORT ARMATE
(ex MFP germane)
5 septembrie 1944
PTA-404
Ex MFP-?
PTA-405
Ex MFP-?
PTA-406
Ex MFP-?
Trei MFP-uri germane (Motorfährprähme) au fost achizi]ionate de
rom#ni \n februarie 1944 [i reclasificate PTA. Se pare c` dup` ce
le-au luat de la rom#ni, sovieticii le-au dat iugoslavilor.
ping-pong de la un imperiu la altul (sau în limbaj
propagandistic „eliberate”). Unirea Principatelor din 1859 [i
transformarea în regat (1881), apoi Marea Unire din 1918
p`reau s` fi pus în sfâr[it cap`t calvarului României, dar n-a
fost s` fie a[a. Dictatul de la Viena (1940), anulat formal
pentru o vreme, î[i arat` din nou col]ii sub umbrela
„drepturilor omului” [i ale minorit`]ilor [i asist`m la o
coalizare antiromâneasc` tot mai insistent`, puternic
sus]inut` de profitorii din interior care nu se prea sinchisesc
de adev`rul istoric.
România este pus` s` condamne un comunism pe care
nu [i l-a dorit, dar nu se sufl` o vorb` despre cei ce i l-au
impus prin for]a armelor în 1944. Liderii care s-au sacrificat
pentru supravie]uirea neamului românesc sunt declara]i
„criminali de r`zboi”, pream`rindu-se în schimb for]ele care
vizau un r`zboi fratricid pustiitor [i sfârtecarea ]`rii.
O tempora, o mores!
Anex`: Tabel cu principalele nave române[ti luate abuziv
de sovietici în cel de-al doilea r`zboi mondial (vezi paginile
83 [i 84).
Unexpectedly seized by Russians in late August and
early September 1944 (after Armistice!), most Romanian
naval and merchant ships were impressed into Soviet
service. Having been used there for several years, many
84
Romanian ships under Soviet colours
Monitorul ssub ppavilion ssovietic „„Kerci”, eex „„Basarabia”
were returned to Romania, but a number of them remained
for good in the USSR as a war prize, while lots of other
vessels have been claimed as „war reparations”.
Fotografie din colec]ia Boris Vasilievici Lemaciko, Moscova
4 (42) 2008 document

L
Capitolul I – Generalit`]i
Pentru executarea ordinului nr. 261/c. din 30.04.1944, al
S.S.A. Cabinet, Sec]ia a V-a a îns`rcinat 2 ofi]eri de Stat Major,
pilo]i de vân`toare, care, timp de 7 zile, au vizitat toate unit`]ile,
au stat de vorb` cu personalul, au cercetat situa]ia la fa]a locului
[i au cules o documenta]ie bogat`.
Consultând [i documenta]ia strâns` de Sec]iile II [i III s-a
întocmit studiul de fa]`.
Pentru ca acest studiu s` nu fie prea voluminos, s-a tratat în
detaliu numai atacul din ziua de 21.04.1944, care s-a produs în
condi]iile cele mai vitrege pentru ap`rare.
Celelalte capitole sunt rezultatul studiului tuturor
opera]iunilor de zi.
Pentru acela[i motiv nu s-a tratat nici chestiunea atacurilor
de noapte.
[...]
document 2008 4 (42)
Amurgul avioanelor I.A.R. 80/81
a 12 iunie 1942, avia]ia strategic` a
Statelor Unite survola pentru prima
dat` Europa, în c`utarea unui
obiectiv care de câteva decenii era
considerat „un caz aparte, deosebit de
sensibil în timp de r`zboi” [i studiat ca
atare în academiile militare din Germania,
Uniunea Sovietic`, Fran]a, Anglia [i
S.U.A.: ora[ul românesc Ploie[ti, una
dintre cele mai importante zone
petrolifere din lume. În acea diminea]`, 13
bombardiere grele B 24 Liberator au
decolat de lâng` Cairo [i au traversat la
mare în`l]ime Turcia neutr` apoi, ie[ind în
largul M`rii Negre, au pus cap compas
România. Sesizând probleme grave la
motoare, pilotul unuia dintre avioane a
aruncat înc`rc`tura deasupra Constan]ei
[i s-a întors. Celelalte 12 aparate [i-au
continuat misiunea. [i bombardamentul [i
replica ap`r`rii române au fost destul de
anemice. Totu[i, o concluzie s-a impus:
americanii aveau posibilitatea s`
bombardeze România. Când, în anul
urm`tor, la 1 august, vor reveni, decolând
tot din nordul Africii, vor g`si la Ploie[ti o
adev`rat` fort`rea]` ap`rat` de avioane
mono [i bimotoare de vân`toare (I.A.R.
80, Messerschmitt 109 [i 110), mitraliere
[i tunuri antiaeriene [i baloane de
obstruc]ie. Dar marile b`t`lii aeriene vor
atinge punctul culminant în anul 1944,
când, începând cu 4 aprilie,
bombardierele americane vor veni din
Statul Major al Aerului
Sec]ia a V-a
nou, de data aceasta decolând din sudul
Italiei. Din 5 aprilie, vor fi înso]ite de
avioanele de vân`toare P 38 Lightning,
iar din 21 aprilie de teribilele P 51
Mustang, superioare din toate punctele
de vedere avionului românesc de
vân`toare I.A.R. 80 / 81, care pân` în
luna iunie a fost principalul aparat care a
”
Ploie[ti – un
caz aparte,
deosebit de
sensibil în
timp de r`zboi
”
luptat în ap`rarea teritoriului na]ional.
Inferiorit`]ii tehnice a acestuia i se va
adauga [i lipsa de experien]` a pilo]ilor,
cei mai mul]i dintre ei fiind tineri de 20 –
22 de ani, abia ie[i]i din [coala de
Vân`toare (veteranii luptau pe Frontul de
Est contra sovieticilor).
R`zboiul aerian din România, din anii
celei de-a doua conflagra]ie mondial`,
este înc` departe de a fi ,,rezolvat” de
c`tre istorici. Sigur, dup` 1989, s-au f`cut
pa[i importan]i în aceast` direc]ie, [i nu
cred c` se sup`r` cineva dac` afirm c`
domnul Vasile Tudor are cele mai mari
merite din acest punct de vedere. În
mare, analizând sintezele [i monografiile
Studiu asupra atacurilor aeriene inamice de zi
în perioada 04 aprilie – 08 mai 1944
studii/documente
Sorin TURTURIC~
Muzeul Avia]iei
care trateaz` acest subiect, scrise fie pe
baza cercet`rilor f`cute în arhivele
române[ti, fie în cele str`ine (înc` nu
exist` o lucrare care s` abordeze
subiectul folosind aprofundat ambele
surse), putem s` în]elegem, în linii mari,
ce s-a întâmplat atunci, care au fost
principalele evenimente. Totu[i, multe
dintre documentele esen]iale referitoare
la acele zile nu au v`zut înc` lumina
tiparului. Se las` a[teptat` editarea
jurnalelor de opera]ii sau a rapoartele
operative [i informative ale unit`]ilor de
artilerie antiaerian` [i avia]ie implicate
direct în lupt`.
Documentul urm`tor vine s` acopere
o mic` parte din golul resim]it de lipsa
culegerilor mai sus men]ionate. Este un
studiu al Statului Major al Aerului întocmit
din ordinul subsecretarului de Stat al
Aerului, generalul de escadr` aerian`
Gheorghe Jienescu, care a constat c`,
dup` primele atacuri, din 1944, ale
avia]iei strategice a Statelor Unite asupra
României, pierderile unit`]ilor noastre de
vân`toare erau atât de ridicate, încât
,,continuând astfel...”, armata român` ar fi
fost pus`, curând, în situa]ia de a nu mai
avea cu ce riposta. Evaluatori lucizi,
realizatorii acestei analize, care din
nefericire au r`mas anonimi, au reu[it s`
prezinte situa]ia foarte aproape de
tragismul ei ... Pur [i simplu, avionul
I.A.R. 80 / 81 nu mai putea face fa]`!
Capitolul II – Atacul din ziua de 21.04.1944
[...]
1. Alarmarea
• Începând de la ora 9,44, comandantul Vân`torii (germane
[i române) este informat c` mai multe sute de avioane inamice
au decolat din regiunea Brindisi [i se îndreapt` spre coasta
Dalma]iei.
• Între orele 10,10 [i 10,43 forma]iile inamice au trecut peste
Dubrovnik.
• La ora 10,42 se d` ,,Aten]ie m`rit`!” de c`tre Sectorul II
Vân`toare, îns` acest ordin se d`duse grupurilor începând de la
ora 10,15 (probabil de c`tre Centrul General de Informa]ii A.A.).
• La ora 11,06 p`trund pe teritoriul na]ional pe la Moldova
Nou`, trec pe la Oravi]a – Re[i]a [i se îndreapt` spre est. La vest
de Pite[ti se împart în dou` grupe, care se îndreapt` respectiv
spre Ploie[ti [i Bucure[ti.
85

studii/documente
• La ora 11,25, un alt val p`trunde pe la Calafat, trece sud
Craiova, se împarte în dou` grupe, care se îndreapt` respectiv
spre Ploie[ti [i Bucure[ti.
2. Declan[area
a) Ordinul de preg`tire pentru decolare
• Pentru Grupul 1 Vân`toare (nu s-a dat).
- Grupurile 2 [i 6 au primit ordinul la ora 11,20 (ordin dat
telefonic de Sector la 11,29)
b). Ordinul de decolare
• Grupul 1 Vân`toare a primit ordinul la 11,20 (ordin dat
telefonic de Sector la 11,15)
• Grupurile 2 [i 6 au primit ordinul la ora 11,35 (ordin dat
telefonic de Sector la 11,29)
3. Conducerea în lupt` [i executarea luptei
a). Grupul 1 Vân`toare, la orele 11.45 (dup` ce luase 2.000 m
în`l]ime deasupra aerodromului, plafonul inferior al norilor)
prime[te ordin (prin radio) s` se duc` în Sectorul T.M.6
(Ciorogârla – Domne[ti) [i s` sparg` plafonul dac` poate [i
ulterior s` mearg` în careul S.M.
La aceast` or`, valul inamic se g`sea în curs de trecere a
Oltului la sud de Slatina.
Grupul sparge plafonul în careul T.M. cu direc]ia N-E, pe
forma]iuni mici (patrule, celule [i chiar avioane izolate).
Numai o parte din forma]ii întâlnesc inamicul.
Lupta se desf`[oar` astfel:
O patrul` întâlne[te, la ora 12,30, circa 30 de bombardiere
Liberator (f`r` vân`toare) [i atac` ultimele avioane la Sud [de]
Bucure[ti, deci dup` executarea bombardamentului.
Patrula cpt. Mu[ic` este surprins` de vân`toarea inamic` la
ie[irea din nori [i doborât` în întregime (4 mor]i).
Un alt pilot izolat este la fel doborât, îns` se salveaz` cu
para[uta, în aceea[i regiune (sublt. Vieru).
O patrul` sparge un al doilea plafon de nori, în contact cu o
forma]ie de 40-50 avioane de bombardament, înso]ite de
vân`toare, în zona Videle (careul U.M.1).
O escadril` nu d` peste inamic (escadrila cpt. {tef`nescu
Parsifal).
C`tre 12,40 o patrul` întâlne[te la Est de Bucure[ti 3 forma]ii
masive de bombardiere escortate de vân`toare. Fiind mai jos [i la
limit` de benzin`, patrula nu poate lua contactul.
Un pilot (înapoiat pentru a schimba avionul) este atacat,
doborât [i r`nit de mai multe avioane la ie[irea din nori.
b) Grupul 2 Vân`toare, începând de la ora 11,35 decoleaz` pe
escadrile [i patrule c`utând s` ajung` la 7-8.000 m. în sectorul
S.M. [i T.M.
Fotografie din Colec]ia Dan Antoniu
86
Generalul Gheorghe
Jienescu,
Comandantul Avia]iei
Române, îngrijorat de
inferioritatea
numeric` [i tehnic` a
unit`]ilor aeriene de
vân`toare române[ti
din prim`vara [i vara
anului 1944
Existau patru plafoane de nori gro[i.
Parte din echipaje s-au angajat, nefiind antrenate la zborul
instrumental [i nici avionul amenajat în acest scop.
Acesta a fost factorul primordial care a contribuit la
dispersarea forma]iilor [i angajarea individual`.
Acei care au parvenit s` str`pung` ultimul plafon (cel mai
gros) au atacat individual forma]iunile masive de bombardiere
inamice înso]ite de vân`toare.
Mul]i dintre vân`tori au confundat avioanele Mustang cu
avioanele Me.109 (deoarece se aseam`n` foarte mult).
Vân`toarea inamic` a fost foarte ofensiv`, atacând avioanele
noastre pân` la doborâre.
Din acest grup numai o escadril` a luat contact cu inamicul.
Celelalte dou` escadrile nu s-au întâlnit cu inamicul.
c) Grupul 6 Vân`toare.
Începând de la ora 11,35 grupul decoleaz` pentru a merge în
careul T.M. 2 peste plafon (6.000 m.), de[i plafonul era 300-500
m., deasupra aerodromului fiind cea]`.
La 11,56 grupul este dirijat în T.M.6
La 12,01 grupul este dirijat în S.M.5
La 12,09 grupul este dirijat în T.M.6 [i T.M.3, primind ordinul
de a sparge plafonul.
La ora 12,15 este dirijat în S.M.3 la 8.000 m.
La 12,25 este dirijat în T.M.3 la 7.500 m.
La 13,05 [a] terminat ac]iunea.
Starea atmosferic` [i anume 4 straturi de nori, a f`cut
imposibil` men]inerea forma]iei. Plafoanele de nori au fost sparte
[i s-a ajuns la în`l]imea inamicului.
Pilo]ii, atacând individual forma]iile înso]ite de vân`toare nu
au reu[it prea mult, c`ci vân`torii inamici au fost foarte agresivi [i
au urm`rit avioanele grupului pân` la doborâre sau dispari]ie în
nori.
4. Ac]iunea [i reac]iunea inamicului.
Inamicul a ac]ionat aproximativ cu circa 4-500 avioane de
bombardament (Liberator [i Fortress) [i 200 avioane vân`toare
Mustang [i Lighting.
Au venit în coloan` de valuri (sic!) a 60-80 avioane înso]ite de
vân`toare.
Forma]iile de bombardament au fost precedate, la circa 50-
100 km. de forma]iunile de vân`toare care au ac]ionat în
vân`toare liber`.
Forma]iunile de bombardament au fost surprinse de condi]iile
atmosferice.
Bombardamentele principale s-au executat la Bucure[ti [i Sud
Ploie[ti, dar nu de totalitatea avioanelor, ci numai de câte 30 – 50
avioane.
Valul trecut prin Oltenia [i Banat s-a dirijat spre Ploie[ti [[i a]
c`utat probabil s` ocoleasc` masele de nori pentru a ajunge în
regiunea obiectivelor principale.
În`l]imea de zbor [a fost] între 5.500 [i 7.000 m.
Forma]iunile inamice nu erau atât de compacte ca în atacurile
precedente.
Aceast` dispersiune se datoreaz` probabil dorin]ei de a
ajunge la obiective prin sp`rturi.
Reac]iunea de vân`toare a fost foarte puternic`, desf`[urânduse
astfel:
• o avangard` constituit` din vân`toare mono [i bimotoare a
ac]ionat ofensiv cur`]ind cerul în calea bombardierelor;
• avioanele de înso]ire, grupate pe celule [i patrule s-au ]inut
aproape [i nu au reac]ionat decât când bombardierele au fost
atacate, dar [i atunci numai pân` când vân`torii amici degajau.
5. Pierderi proprii
[...]
Cum s-au produs pierderile:
a) Grupul 1 Vân`toare. Patrula condus` de cpt. av. Mu[ic`, la
ie[irea din nori este surprins` [i doborât` în întregime de c`tre
avioanele inamice înainte de a putea schi]a vreun gest de ap`rare.
4 (42) 2008 document

Sublt. Vieru Mihai, când ie[ise din nori împreun` cu aceast`
patrul`, a v`zut c` toate avioanele au luat foc simultan.
Avionul s`u [a luat] foc în acela[i timp, n-a apucat s` vad`
avioanele inamice, ci s-a salvat cu para[uta.
Ac]iunea s-a petrecut în regiunea Snagov.
Pilo]ii r`ni]i au c`p`tat aceste r`ni în lupta aerian`, fiind
ataca]i individual de avioanele de vân`toare inamice.
Ateriz`rile for]ate s-au produs datorit` loviturilor primite de
la inamic.
b) Grupul 2 Vân`toare. Numai Escadrila 58 Vân`toare a luat
contact cu inamicul [i a angajat lupta individual, fiind dispersat`
din cauza norilor.
Pilo]ii au fost surprin[i de apari]ia avionului Mustang, pe
care l-au confundat cu Me 109.
Pierderile se datoresc complet numai loviturilor inamice,
primite în general din spate (datorit` superiorit`]ii avioanelor
inamice).
c) Grupul 6 Vân`toare. Pierderile în mor]i [i r`ni]i se
datoresc acelora[i cauze ca [i la Grupul 2.
Cauzele pierderilor. În rezumat sunt datorate:
• condi]iilor atmosferice defavorabile;
• surprizei tehnice realizat` prin apari]ia avionului Mustang;
• procedeului inamic de a trimite un val de vân`toare cu mult
înaintea bombardierelor pentru a angaja vân`toarea noastr`;
• superiorit`]ii inamice în num`r de avioane (2/1 vân`toare
[i 4/1 bombardiere);
• superiorit`]ii calitative a avioanelor inamice, în special la
în`l]imi de peste 5.000 m.;
• lipsei de preg`tire a personalului nostru pentru zborul
instrumental, pentru care, de altfel, nici avionul I.A.R. 81 nu este
amenajat;
• unei gre[ite angaj`ri a vân`toarei proprii, c`ci Sectorul 2
Vân`toare cuno[tea majoritatea factorilor de mai sus;
• ac]iunii dispersate a mijloacelor proprii, c`ci avia]ia
german` a ac]ionat în zona Ploie[ti, iar cea român` în zona
Bucure[ti, Comandamentul German fiind interesat în mod
normal [i logic din punctul s`u de vedere, de ap`rare în primul
rând a zonei petrolifere.
6. Concluzii:
a) Dislocarea [i for]a combativ`. Pentru realizarea acoperirii
directe (singura posibil` cu for]ele existente), Grupul 1
Vân`toare este prea departe de obiectivele de ap`rat.
De la Ro[iori pân` în zona obiectivelor se pierd circa 20 – 25
de minute din autonomia de zbor, deci se mic[oreaz`
posibilitatea de interven]ie în timp.
For]a combativ` a celor trei grupuri (circa 70 – 80 de avioane
de vân`toare) este inferioar` nevoilor deoarece inamicul, cu cele
600 bombardiere [i avioane de vân`toare (circa 200) reprezint`
o for]` de:
• 3.300.000 cai putere;
• 300 tunuri de 37 mm.;
• 8.000 mitraliere de calibrul 12,7 mm.;
• o permanen]` de circa dou` ore deasupra teritoriului
na]ional.
Fa]` de aceasta, for]ele amice reprezint`:
• 180.000 de cai putere;
• 178 mitraliere cal. 7,92 mm.;
• 132 mitraliere cal. 13,2 mm.;
• 190 tunuri cal. 20 mm., adic` un total de 500 guri de foc [i
o posibilitate de a men]ine contactul cu inamicul, par]ial, timp de
20-25 minute.
b) Alarmarea. S-a f`cut la timp, avioanele inamice fiind
semnalate cu 2 ore înainte de a ajunge la obiectiv.
c) Declan[area. Decolarea s-a ordonat la timp [i dac`
plafonul ar fi permis, vân`toarea ar fi avut timp s` se concentreze
la circa 7.000 m. în regiunea Bucure[ti – Ploie[ti, înainte ca
inamicul s` atace aceste centre.
document 2008 4 (42)
Fotografie din Colec]ia Dan Antoniu
studii/documente
C`pitanul Grigore Mu[ic`, s`rb`torind Pa[tele,
cu doar cinci zile înainte de a fi doborât
d) Conducerea în lupt`. Condi]iile atmosferice au împiedicat
realizarea unei mase de vân`toare, la în`l]ime potrivit`, în fa]a
obiectivului, pe direc]ia de unde venea inamicul.
Apropierea inamicului de obiectiv a determinat, totu[i,
Sectorul 2 Vân`toare s` ordone spargerea plafonului, ob]inând
mari pierderi.
Procedând astfel, Sectorul 2 Vân`toare este vinovat de a fi
trimis forma]iile în lupt`, [tiind aproape sigur c` acestea nu vor
fi în m`sur` a intercepta inamicul în condi]ii minime de lupt`.
Credem c` Sectorul ar fi trebuit s` se informeze chiar în
timpul spargerii plafonului, prin radio, de la echipajele în zbor,
asupra condi]iilor atmosferice reale [i s` nu angajeze astfel
vân`toarea s` sparg` patru plafoane de nori gro[i.
Prin spargerea plafonului, forma]iile au sc`pat din mâna
comandan]ilor, inclusiv a sectorului [i toat` vân`toarea s-a
angajat în lupt` sporadic, ajungând la rezultatul cunoscut.
Totu[i, domnul colonel Neumann, comandantul Vân`toarei
Germane în România, afirm` c` aceste pierderi sunt normale, în
raport cu condi]iile de angajare.
Astfel, în ac]iunile de pe Frontul de Vest [i deasupra
Germaniei se produc pierderi [i mai mari, în condi]ii similare.
e) Calitatea. Personalul inamic. Atât echipajele
bombardierelor cât [i vân`torii s-au dovedit a fi foarte bine
instrui]i.
Bombardierii:
• p`streaz` forma]ia cu orice pre];
• reac]ioneaz` cu foc numai la distan]e mici.
Vân`torii:
• foarte agresivi;
• foarte buni manevrieri;
• foarte buni tr`g`tori;
• evit` lupta când sunt izola]i;
• atac` numai în forma]ii de celule [i patrule sau mai mari;
• disciplina]i.
Pilo]ii români:
• duc lupta individual;
87

studii/documente
Bombardier B 24 Liberator apar]inând For]ei a XV-a din Italia, ale c`rei
aparate au bombardat România în aprilie – august 1944
• buni tr`g`tori [i manevrieri;
• au foarte mult elan (uneori, prea mult); nu sunt ]inu]i în
mân` de [efii de forma]ii.
[...]
Capitolul III – Concluziuni [i considera]ii generale
asupra opera]iilor de la 04.04 – 07. 05. 1944
A. Ac]iunea inamicului
1. Direc]iile de atac [i în`l]ime de zbor. Forma]iunile inamice
de bombardament [i vân`toare decoleaz` din sudul Italiei, de pe
aerodromurile situate în regiunea Foggia – Taranto – Brindisi.
Încolonarea forma]iilor [i luarea în`l]imii se face deasupra
M`rii Adriatice de unde, aproximativ în linie dreapt`, se dirijeaz`
spre România.
În`l]imea de zbor, pe tot traiectul, la ducere [i la întoarcere,
este de 6-8.000 m.
La fiecare ac]iune (afar` de 4 aprilie) bombardierele au fost
înso]ite de circa 200 de avioane mono [i bimotoare de vân`toare.
2. Forma]ii. Forma]iile de bombardament variaz` de la 200 la
800 avioane cu patru motoare (Liberator [i Boeing 17).
Merg în coloan` de valuri, fiecare val fiind constituit din 60-
90 avioane.
Valurile sunt constituite din stoluri de circa 30 avioane care
merg în triunghi compact sau în romb.
Spa]iile între valuri sunt de circa 10 – 15 km.
3. Procedee de atac [i ap`rare.
a) Fiecare ac]iune de atac pe teritoriul na]ional dureaz` 2 –
2,5 ore.
Atacul obiectivelor se face de la în`l]imea de 6.000 – 8.000 m.
Intr` în ]ar`, în general, între Turnu Severin [i Giurgiu [i ies
prin acela[i sector.
Atacurile bombardierelor se execut` la comanda [efilor de
valuri.
Au foarte mare precizie în bombardament.
Bombele c`zute în afara obiectivelor se explic` prin
împr`[tierea normal` [i prin faptul c` unele forma]ii ajung
r`sle]ite la obiectiv, îns` la comanda [efului las` bombele acolo
unde se g`sesc.
Bombardamentele executate deasupra norilor sunt lipsite de
precizie, de[i inamicul dispune de aparate de detec]ie a maselor
metalice.
Chiar ataca]i de vân`toare, nu las` bombele decât
excep]ional, înainte de a ajunge la obiectiv.
b) Bombardierele neînso]ite de vân`toare deschid focul la
88
circa 600 m., îns` trag foarte bine (fiecare atacator român a fost
repede încadrat [i deseori lovit).
Bombardierele înso]ite de vân`toare nu deschid focul decât la
distan]e de circa 300 m.
c) Vân`toarea inamic`.
Protec]ia îndep`rtat`: forma]iunile de bombardament sunt în
general precedate de 50 – 60 de avioane de vân`toare la distan]`
de 50 – 100 km.
Aceast` avangard` ac]ioneaz` ofensiv, angajând vân`toarea
noastr` în lupt`.
Protec]ia apropiat`: avioanele de înso]ire imediat` ac]ioneaz`
pe patrule [i celule [i nu reac]ioneaz` asupra vân`torilor no[tri
decât în momentul când ace[tia atac` bombardierele.
Aceast` protec]ie apropiat` se face prin patrul`ri în jurul
forma]iilor [i cu un plafon de protec]ie de 1.000 – 2.000 m
deasupra lor.
Vân`toarea inamic` este foarte agresiv`, c`ci urm`re[te pe ai
no[tri pân` la doborâre [i chiar pân` la sol.
Au tras de mai multe ori în pilo]ii no[tri salva]i cu para[uta
(adj. Oprea [i al]ii).
Evit` atacul din fa]` [i caut` s` se plaseze imediat în spatele
vân`torilor no[tri.
Calit`]ile superioare ale materialului le permit s` se eschiveze
[i s` atace când doresc.
4. Obiectivele urm`rite.
Se pare c` s-a urm`rit în primul rând distrugerea
comunica]iilor de cale ferat` [i zona petrolifer`, iar în a doua
urgen]`, terorizarea popula]iei.
Nu au atacat avia]ia de pe aerodromuri, de[i au trecut înc`rca]i
cu bombe peste aerodromurile Ro[iori de Vede, Pipera, Pope[ti –
Leordeni, Boteni, B`neasa [i Otopeni. Excep]ie fac aerodromurile
Turnu Severin [i Bra[ov, care s-au încadrat, probabil, în zona altor
obiective.
B. Reac]iunea amic`
[...] 2. Alarmarea.
Inamicul a fost semnalat de la plecarea din Italia. Unit`]ile au
fost anun]ate cu circa 2 ore înainte de sosirea inamicului, deci la
timp.
T`ria [i în`l]imea exact` a forma]iunilor inamice nu s-a putut
da precis din cauza maselor de staniol lansate de inamic, care
tulbur` func]ionarea aparatelor electromagnetice de detec]ie
(Würtzburg).
Dispozitivele utilizate de germani, în Vest, pentru a împiedica
acest bruiaj, nu exist` în dispozitivul român [i german de pe
teritoriul nostru (afirma]ia d-lui colonel Neumann).
Din aceast` cauz`, datele sunt neprecise, fapt care jeneaz`
conducerea vân`toarei, precum [i tirul artileriei antiaeriene
(noaptea sau peste nori [i prin cea]`).
3. Declan[area.
Decolarea forma]iunilor germano – române s-a ordonat în
general când inamicul a fost la 200 km. de linia Bra[ov – Ploie[ti
– Bucure[ti, pentru a se face o acoperire direct` a obiectivelor de
pe acest aliniament.
În ziua de 4 aprilie, Grupurile 1 [i 6 Vân`toare au fost alarmate
prea târziu [i trimise la în`l]ime prea mic`, astfel încât au luat
contact cu inamicul numai dup` ce acesta bombardase Capitala.
Decolarea ordonat` la aceast` distan]` este bine f`cut`.
Aceast` decolare s-ar putea ordona mai devreme, îns` s-ar
consuma din autonomia avioanelor, care [i a[a, nu au decât o
posibilitate de 20–25 minute de a r`mâne în contact cu inamicul.
4. Conducerea în aer.
În general, la toate ac]iunile vân`toarea a fost concentrat` în
aer la în`l]imea de 7.000 m., în sectorul S.M., pentru ap`rarea
Capitalei, iar vân`toarea german` la Ploie[ti, pentru ap`rarea
zonei petrolifere.
4 (42) 2008 document

Vân`toarea român` a intervenit în ap`rarea zonei
petrolifere atunci când nu a fost angajat` în prealabil cu
inamicul în curs de atac al Capitalei. Vân`toarea german` a
intervenit în ap`rarea Capitalei numai când nu s-a atacat
regiunea petrolifer`.
Conducerea forma]iunilor este greoaie pentru c` exist`
dou` comandamente: unul german [i unul român.
Comandamentul Român ac]ioneaz` în func]ie de
informa]iile Comandamentului German.
Germanii conduc cu mare u[urin]` forma]iile lor în aer,
întrucât, cu ajutorul aparatelor de detec]ie Fu.G.25a, cunosc în
orice moment pozi]ia forma]iunilor proprii pe care le pot astfel
duce direct la inamic prin schimb`ri de cap la compas, f`r`
pierdere de timp.
Avioanele noastre nu au la bord aceste aparate, astfel încât
Comandamentul Român cunoa[te pozi]ia lor cu întârziere [i
reac]ioneaz` ca atare, întârziere de 3-4 minute, totu[i foarte
important`.
Concentrarea întregii avia]ii de vân`toare nu s-a realizat, în
general, pentru c` germanii ap`r` în primul rând zona
petrolifer`, iar noi Capitala (dup` cum recunoa[te d-l colonel
Numann).
Din aceast` cauz`, vân`toarea noastr`, insuficient` calitativ
[i cantitativ, a fost angajat` de vân`toarea inamic` f`r` a putea
riposta decât foarte slab.
Conducerea este îngreunat` [i de faptul c` Grupul 2
Vân`toare nu are deta[ament de transmisiuni, deci nici sta]ie
radio, c`ci deta[amentul s`u a fost l`sat, din ordinul
Comandamentului For]elor Aeriene de Lupt`, pe terenul Ianca,
la dispozi]ia unui grup de bombardament.
5. Atacul forma]iilor.
În general, atunci când vân`toarea noastr` s-a g`sit în
[atare] situa]ie, atacurile contra inamicului s-au dat din fa]`, pe
patrule [i chiar escadrile, ini]ial. Atacurile urm`toare îns` s-au
dat izolat, pentru c` refacerea este foarte grea din cauz` c`
avionul I.A.R. [80, 81] este lipsit de vitez` ascensional`,
orizontal` [i maniabilitate la în`l]imi de peste 5.000 m.
Domnul colonel Neumann propune ca, totu[i, toate
atacurile s` se dea în forma]ie, chiar dac` se dau la intervale
mari, iar adunarea echipierilor s` se fac` lâng` un [ef de patrul`
sau escadril`, al c`rui avion s` fie însemnat vizibil în acest scop
[i numai apoi s` se dea un nou atac.
Contra forma]iilor de bombardament inamice, cu avionul
I.A.R. se pot da atacuri din fa]`, lateral sau chiar din spate, la
aceea[i în`l]ime, atunci cînd inamicul are avioanele înc`rcate
cu bombe.
Contra avioanelor care au lansat bombele nu se mai pot da
atacuri cu acest avion, deoarece viteza bombardierelor este mai
mare.
Atacul contra vân`toarei inamice nu se poate da decât din
fa]` dac` aceasta accept` lupta, pentru c` avioanele americane
au calit`]i net superioare [i se pot eschiva oricând de la lupt`.
Cu avionul Me.109 G se pot da atacuri din orice pozi]ie [i
reveni asupra aceluia[i obiectiv imediat.
În general atacurile s-au dat la distan]` mic` [i cu mare
impetuozitate de c`tre pilo]ii români, fapt ce a atras admira]ia
echipajelor inamice [i a pilo]ilor germani care au luat parte la
lupte comune (d-l colonel Neumann va adresa o scrisoare în
acest sens avia]iei române).
6. Material.
[...]
Superioritatea materialului inamic în aer se manifest` v`dit,
deoarece avioanele inamice de vân`toare au motoare a c`ror
putere este maxim` la 7.000 m. (de exemplu, avionul Lighting
are 2.700 cai putere), iar avionul I.A.R. are 1.000 cai putere la
3.200 m. [i numai 500 la 7.000 m.
În aceste condi]ii, avioanele inamice se plaseaz` cu u[urin]`
document 2008 4 (42)
studii/documente
în spatele avioanelor noastre pentru c` au vitez` ascensional` [i
maniabilitate foarte mare.
Viteza în picaj a avioanelor inamice este apreciat` de
vân`torii no[tri la peste 1.000 km./or`.
Pilo]ii declar` c` inamicul se joac` cu avioanele I.A.R., a[a
cum avionul I.A.R. se juca cu avionul P.Z.L. 11F.
Armamentul defensiv al bombardierelor inamice este foarte
eficace [i avioanele nu au unghiuri moarte.
Armamentul avioanelor de vân`toare inamice este mai
eficace [i are un debit mai mare decât al nostru.
Armamentul avioanelor noastre este foarte eficace contra
bombardierelor.
Contra unui vân`tor inamic, bombardierele concentreaz`
30- 40 mitraliere, iar tragerile sunt bine executate, c`ci în
general avionul este lovit.
Cea mai slab` ap`rare a bombardierelor inamice este în fa]`
[i jos.
Inamicul are [i mai mult` muni]ie la bord. Pilo]ii no[tri
termin`, în general, muni]ia înainte de a termina benzina. Nici
un pilot participant la lupt` nu a revenit cu muni]ie la bord.
Armamentul avioanelor inamice este [i foarte puternic, c`ci
str`bate blindajul avioanelor I.A.R. (din Grupul 6 Vân`toare au
fost pilo]i doborâ]i de proiectile trecute prin blindaj).
Singurul tip de avion care, din punct de vedere al calit`]ii de
zbor, poate lupta cu vân`toarea inamic`, este avionul Me.109 G.
Avioanele inamice, chiar cele de vân`toare, pot r`mâne
deasupra României cel pu]in 2 ore, iar avioanele noastre nu le
pot angaja decât timp de 20 – 50 de minute, apoi sunt în pan`
de benzin`.
Dup` o ie[ire în lupt`, forma]iunile noastre au cel pu]in 30%
material indisponibil, iar cu restul for]elor nu sunt gata pentru
o nou` ac]iune decât dup` circa o or` de la aterizare (timp
necesar pentru alimentare cu benzin`, ulei [i muni]ie), ori în tot
acest timp, inamicul ac]ioneaz` nestingherit.
Avionul I.A.R. 81 nu poate utiliza rezervoarele suplimentare
deoarece acestea nu pot fi puse în func]iune decât dup` 40 de
minute de zbor pe rezervorul central, c`ci pompa suplimentar`
care ac]ioneaz` aceste rezervoare are debitul dublu fa]` de de
nevoia motorului (surplusul de benzin` trece în rezervorul
central).
Deci rezervoarele suplimentare nu pot fi utilizate decât
dup` 40 de minute de la decolare, adic` tocmai în momentul
întâlnirii cu inamicul, atunci când pilotul trebuie s` le largheze
pentru a c`p`ta maximum de maniabilitate [i evita riscurile
unui incendiu.
Bombardier B 24 Liberator doborât deasupra Europei,
posibil pe cerul României
89

studii/documente
Totu[i, este absolut necesar de a se m`ri autonomia
avioanelor noastre la maximum ([i d-l colonel Neumann cere
aceasta). Tehnic, opera]ia este realizabil`.
7. Moralul.
• Insuficien]e tehnice. La primele atacuri, când inamicul a
venit f`r` vân`toare, pilo]ii au atacat [i [au] f`cut fa]` inamicului
în condi]ii relativ bune.
Dup` contactul cu vân`toarea inamic` [i-au dat seama de
inferioritatea materialului [i moralul a sc`zut mult.
Pilo]ii cer cu insisten]` s` li se dea avioane Me.109G sau cel
pu]in unit`]ile dotate cu aceste avioane s` angajeze vân`toarea
inamic`.
În luptele cu vân`toarea inamic`, aproape toate avioanele vin
lovite.
O parte din pilo]i evit` pe cât posibil contactul cu vân`toarea
inamic` [i caut` s` surprind` bombardierele inamice, dar
momentele de surpriz` sunt rare, iar inamicul are probabil
leg`tur` radio între bombardiere [i vân`toare, c`ci reac]iunea
este prompt`.
Mul]i pilo]i au fost doborâ]i din cauza lipsei de radio la bord.
Echipierii care au v`zut pe ace[ti pilo]i în pericol nu au fost în
m`sur` s`-i anun]e pentru a degaja din lipsa leg`turii radio (cazul
cpt. Goga, doborât).
Grupul 2 a avut 6 avioane montate cu radio, îns` din
nefericire [i aceste avioane au fost f`cute indisponibile.
F`r` radio nu se poate conduce lupta.
• Insuficien]` de comandament [i administra]ie. Se d` mai
jos un extras din raportul confiden]ial personal nr. 21 din 10 mai
1944 al Grupului 2 Vân`toare c`tre Sectorul 2 Vân`toare.
,,Personalul acestui grup este nemul]umit pentru c` nici
pân` la 10 mai 1944 nu a primit drepturile, pe aprilie, de la Flotila
3 Vân`toare.
Trupa acestui grup nu a primit pân` la 10 mai 1944 nici solda
pe martie.
Subofi]erii nu au primit drepturile de echipament în natur`,
de[i exist` [o] decizie ministerial` în acest sens [i unitatea
dispune de echipament.
Subofi]erii sunt nemul]umi]i pentru c` nu li se permite s`-[i
procure echipament [i lenjerie, contra cost, de la Casa O[tirii.
Personalul navigant care a stat 10 luni pe front, în Crimeea,
nu a primit ceasuri, îns` acestea s-au dat la nenavigan]ii din baze,
intenden]`, administra]ie etc.
Activitatea desf`[urat` pe frontul din Crimeea, timp de 10
luni, nu le-a fost recunoscut`, neprimind nici m`car o strângere
Fotografie din Colec]ia Jim Sterling
90
de mân` de la nici un comandant român.
În discu]iile avute [i-au exprimat regretul c` au p`r`sit
comandamentele germane, unde aveau alt` considera]ie, se
interesau to]i de nevoile lor [i le satisf`ceau dându-le chiar
echipament.
Ar dori s` mai poat` lucra sub comandament german.
Recompense din partea românilor li s-au dat cu prea mari
întârzieri (luni de zile) sau deloc, în timp ce din partea
germanilor, chiar dac` nu au fost decora]i, au primit mul]umiri
verbale [i scrise imediat.
Ofi]erii [i adjutan]ii [i-au manifestat dorin]a de a ie[i de sub
comanda [efilor români.
Baza unit`]ii nu deserve[te grupul, ci grupul deserve[te
baza”.
Este o situa]ie care d`uneaz` foarte mult moralului acestui
personal.
Personalul este foarte obosit pentru c` zilnic, de la ora 3,30 la
ora 20,00 este în alarm`, iar noaptea, dormind în ora[, este sub
impresia alarmelor [i atacurilor de noapte.
• Grupul 6 Vân`toare. Personalul acestui grup este obosit
pentru c` ziua execut`, în afar` de alarm` [i programul teoretic
pentru [coala de zbor de noapte, iar noaptea, zboruri de
antrenament.
Acest program prea înc`rcat are foarte mari repercursiuni.
Personalul obosit, chiar dac` nu se plânge, d` rezultate slabe.
Reflexele sunt încete, reac]iile slabe, în special la în`l]imile
mari la care se zboar`, tragerile imprecise [i aten]ia distributiv`
mult sl`bit`.
Rezultatul este c` sunt u[or surprin[i [i doborâ]i de inamic,
în loc s`-l doboare.
{i personalul acestui grup este nemul]umit în privin]a
recompenselor morale pentru ac]iunea adus` de la 4 aprilie la 10
mai 1944.
• Grupul 1 Vân`toare. Personalul Grupului 1 Vân`toare este
nemul]umit pentru c` materialul este inferior celui inamic.
O impresie foarte penibil` a fost produs` asupra personalului
navigant de cazul cpt. Mu[ic`. Acesta, fiind doborât în lupta
aerian` din ziua de 21.04. a.c. a fost înmormântat f`r` cruce la
c`p`tâi, iar pe mormântul s`u s-au g`sit urme de camion.
{i cazul cpt. Goga a produs impresie nefavorabil`, c`ci fiind
doborât în lupta aerian` din ziua de 7 mai a.c. la nord de Ploie[ti,
a avut o înmormântare simpl`, la care a participat comandantul
Bazei 2 Vân`toare, o mic` delega]ie din grupul s`u (f`r`
comandantul de grup), iar sicriul din scânduri simple a fost f`cut
Avion de vân`toare P 51 Mustang apar]inând Grupului 31,
unitate care a luptat deasupra României la 21 aprilie 1944
4 (42) 2008 document

de inginerii societ`]ilor petrolifere.
Întregul personal navigant de zbor este nemul]umit pentru
c`, pân` la 10 mai nu a primit prima de zbor legal`, de[i a zburat
intens, numai în ac]iuni de lupt`.
• Pilo]ii Grupului 7 Vân`toare, care au ac]ionat în ap`rarea
teritoriului pân` la 20.IV. a.c. [i apoi au plecat pe front, fiind
întreba]i dac` ar dori s` revin` în dispozitiv, au r`spuns negativ,
spunând c` e mai bine pe front de o mie de ori, din toate punctele
de vedere.
8. Instruc]ie.
Personalul este lipsit de instruc]ia de lupt` pe grup.
Numai Grupul 6 Vân`toare, ai c`rui pilo]i au luptat în
majoritate pe front în mai multe campanii, este instruit pentru a
lupta în forma]ie, îns` insuficient.
Grupul 1 Vân`toare, creat în toamna anului 1943, nu s-a
antrenat din cauza terenului impropriu pentru zbor.
Odat` cu timpul frumos au venit [i alarmele reale înainte ca
instruc]ia s` poat` fi terminat`.
Aceea[i situa]ie este [i la Grupul 2 Vân`toare, înfiin]at în
prim`vara anului 1944 cu un amestec de pilo]i antrena]i [i
neantrena]i.
La ambele grupuri lipse[te coeziune [i spiritul de echip`.
Instruc]ia tragerilor nu este complet` din acelea[i motive,
totu[i, personalul este mai bine preg`tit din acest punct de
vedere.
Capitolul IV – Propuneri
1. Organizare [i încadrare:
Domnul colonel Neumann spune c` grupurile sunt
elementele principale de ac]iune în ap`rarea teritoriului.
Comandan]ii de grupuri trebuie s` fie pe cât posibil tineri [i
mai ales energici.
Domnul colonel afirm` acest lucru dup` o experien]` de 4
ani de r`zboi ca vân`tor pe toate fronturile de lupt`.
Comandan]ii Grupurilor 1 [i 2 Vân`toare sunt aprecia]i de
Domnia sa ca fiind prea b`trâni pentru comand` de grup, mai
ales c` nu zboar` în fruntea forma]iilor* (numai comandantul
Grupului 1 Vân`toare a f`cut o misiune). Domnul colonel
Neumann este de p`rere c` grupurile de vân`toare nu pot fi
conduse la lupt` decât din aer.
Grupurile au nevoie de o rezerv` de pilo]i pentru a putea face
o rota]ie în permisii necesar` pentru odihna personalului.
2. Dotare:
Este nevoie:
• s` se completeze aparatura radio de pe avioanele I.A.R. 81;
• s` se studieze din nou [i s` se m`reasc` autonomia acestor
avioane prin modificarea sistemului de func]ionare a
rezervoarelor suplimentare;
• s` se procure cel pu]in 6 aparate Fu.G.25 pentru a fi
montate pe avioanele comandan]ilor de grupuri;
* Atât c`pitan-comandorul Ioan Sandu, comandantul Grupului 1 Vân`toare,
cât [i c`pitanul Virgil Trandafirescu, comandantul Grupului 2 Vân`toare, vor
c`dea în lupt` cu avia]ia american`, în aceea[i zi, la 23 iunie 1944. C`pitancomandorul
Ioan Sandu este [i ast`zi ofi]erul aviator român cu cel mai mare
grad, c`zut în lupt` aerian`.
The bombardments over the oil fields and the capital have
caused a large interest throughout the history. The American
air forces' actions and the Romanian answer in alliance with
the Germans have been scrupulously analysed by the Air
document 2008 4 (42)
The dawn of I.A.R. 80/81 planes
• s` se doteze Grupul 2 Vân`toare cu [un] deta[ament de
transmisiuni, în special cu sta]ie radio.
3. Moral:
• s` se remedieze cel pu]in o parte din cauzele care scad
moralul a[a cum s-a ar`tat în capitolul precedent;
• s` se acorde personalului navigant din ap`rarea teritoriului
aceia[i prim` de zbor, ca [i celor de pe front, dat` fiind
inferioritatea în care lupt` [i caden]a misiunilor la inamic;
• acordarea aceleia[i prime de zbor ca [i acelor de pe front
ar produce o impresie foarte favorabil`, contrar` impresiei
produs` de acordarea primei de 10.000 lei pentru fiecare avion
doborât. Acordarea acestei prime de 10.000 lei pentru fiecare
avion doborât a produs o impresie defavorabil` asupra
personalului, care î[i vede contestat` astfel combativitatea [i
patriotismul [i socotit ca mercenar.
4. Întrebuin]area tactic`:
• modificarea disloc`rii actuale a dispozitivului de vân`toare,
aducându-se toate grupurile [i escadrilele într-o zon` cât mai
apropiat` de obiectivul ales pentru ap`rare, sco]ându-le totu[i de
pe terenurile din jurul Capitalei, unde tr`iesc sub amenin]area
bombardamentelor de zi [i de noapte. Este absolut necesar acest
lucru, pe de o parte asigurându-i-se personalului un minimum de
odihn`, iar pe de alt` parte s` se utilizeze la maximum autonomia
avioanelor I.A.R. 81;
• unit`]ile germane s` asigure protec]ia avioanelor române,
angajând lupta cu vân`toarea inamic`, iar avioanele române s`
atace numai bombardierele;
• s` se realizeze un comandament unic pentru întregul
dispozitiv;
• ap`rarea s` se realizeze prin concentrarea întregii mase de
vân`toare în fa]a obiectivului ales.
5. Instruc]ia:
• s` se înceap` imediat instruc]ia în mod intens pentru
atacuri pe escadrile [i grupuri, studiindu-se în special atacul din
fa]` contra bombardierelor;
• s` se execute trageri în forma]ie de escadril` [i grup.
6. Mijloace suplimentare:
• s` se m`reasc` la maximum cantitatea de mijloace de
vân`toare [i artilerie A.A. (în special de calibru eficace la peste
6.000 m.).
Niciun num`r, cât de mare ar fi el, de mijloace nu este
suficient pentru ap`rarea complet` a unei zone de obiective.
Aceast` afirma]ie, acceptat` de d-l colonel Neumann, este
ilustrat` prin r`zboiul aerian din vestul Europei [i anume: la un
atac dat de 1.000 de bombardiere anglo-americane pe teritoriul
german, se riposteaz` cu 200 bimotoare de vân`toare, 800
monomotoare (echipate pentru lupt` la mare în`l]ime) [i 3.000
baterii antiaeriene de toate calibrele.
Rezultatul este: se doboar` circa 5% din bombardiere, se
pierd foarte multe avioane de vân`toare [i totu[i, obiectivele sunt
atinse.
{EFUL STATULUI MAJOR AL AERULUI
General av. ERMIL GHEORGHIU
{EFUL SEC}IEI A V-a
Cpt. cdor. Av. P. SOHASCHI
studii/documente
Headquarters specialists. The technical superiority, the
cooperation and the specialised instruction of the enemy
showed that I.A.R planes had limitations, which caused
important causalities and material damages.
91

studii/documente
„R
92
Decembrie 1989 v`zut de la Budapesta
evolu]ia” din România declan[at` în decembrie 1989
nu a constituit o surpriz` pentru anali[tii politici din
acel timp. Se punea doar problema asupra modului [i
a condi]iilor de înf`ptuire a acesteia. Mi[c`rile din Europa
Central` [i de Est reprezentau un semnal concludent care
atesta c` în ]`rile lag`rului socialist au fost declan[ate reforme
cu orientare spre noi sisteme politice [i economice.
S` ne aducem aminte c` în 1989, în majoritatea ]`rilor esteuropene
au avut loc ample greve [i demonstra]ii soldate cu
c`derea guvernelor comuniste
”
[i înl`turarea de la putere, rând
pe rând, a liderilor politici
Cei câ]iva ata[a]i militari români înc` la posturi,
tradi]ionali din: Polonia,
f`ceau mari eforturi pentru a r`spunde cu
Republica Democrat`
obiectivitate [i profesionalism cerin]elor momentului,
Germania, Cehoslovacia,
mai ales c`tre sfâr[itul anului 1989, reu[ind s` trimit`
Ungaria [i Bulgaria.
informa]ii de valoare, cu privire la situa]ia în continu`
Tot în anul 1989 au avut loc
schimbare din apropierea frontierelor României.
mai multe evenimente de
Acest lucru a fost semnalat de istorici [i anali[ti care
r`sunet interna]ional, din care
au aprofundat evenimentele din decembrie 1989.
pot fi amintite: d`râmarea
Sunt de men]ionat regretatul col. Manea Dumitru,
zidului Berlinului, deschiderea
ata[at militar la Belgrad, col. Todericiu Ioan, ata[at
frontierelor dintre cele dou` ]`ri
militar la Budapesta [i col. Negulescu, ata[at militar
germane, facilit`]ile de trecere
la Roma, care au dovedit profesionalism [i
a grani]ei ungaro-austriac` [i
verticalitate în inform`rile trimise conducerii armatei.
cel mai important eveniment –
M`sura în care aceste inform`ri au fost utile pentru
întâlnirea de la Malta dintre
cei viza]i nu a mai depins de ata[a]ii no[tri militari.
Bush [i Gorbaciov, care a pus
cap`t celebrei În]elegeri de la
Diploma]ia Rom#n` a Ap`r`rii.
Yalta privind împ`r]irea
Un secol [i jum`tate sub zodia Minervei – Scurt istoric,
teritoriului Europei, dup`
Editura Medro, Bucure[ti, 2007, p. 158
terminarea celui de al Doilea
R`zboi Mondial.
În acela[i timp, în rândul
]`rilor membre N.A.T.O. se constata o ac]iune concertat`, în
declara]ii [i fapte, pentru accelerarea procesului de reforme în
]`rile est-europene.
Au fost multe declara]ii ale liderilor occidentali cu privire la
viitorul ]`rilor socialiste. În acest sens, o semnalez pe cea care
la acea vreme men]iona starea de fapt a ]`rilor membre ale
Tratatului de la Var[ovia. Astfel, ministrul de externe francez
Roland Dumas declara, la sfâr[itul lunii octombrie 1989, în
raportul prezentat senatului: „Ieri au avut loc reforme în
Var[ovia, Budapesta [i Berlin, azi este la rând Praga [i apoi
Sofia, MÂINE va fi Bucure[tiul”.
De re]inut, ca semnificativ`, [i ini]iativa S.U.A., adoptat` în
toamna anului 1989, prin care recomanda o redistribuire a
rolului statelor membre în alian]a nord-atlantic` pentru
influen]area evolu]iilor în curs de desf`[urare în ]`rile
socialiste, corespunz`tor intereselor sistemului occidental.
Având în vedere c` în România exista cel mai dur regim
totalitar, scenari[tii politici occidentali au ini]iat desf`[urarea
unor ac]iuni anti-ceau[iste la un nivel mai larg. Astfel au fost
restrânse vizitele lui Nicolae Ceau[escu în capitalele ]`rilor
membre N.A.T.O., s-a dat und` verde de sprijin a ac]iunilor
diasporei române pentru organizarea de manifesta]ii, în
aproape toate capitalele ]`rilor europene, împotriva regimului
comunist din România.
Anul 1989 a fost marcat de o duritate f`r` precedent în
Colonel (r) Ioan TODERICIU
Fost ata[at militar la Budapesta, în perioada 1979 – 1990
ceea ce prive[te campania de pres` împotriva României. La
Budapesta au început s` fie organizate ac]iuni de protest,
unele chiar în ultimele luni ale anului. La aceste ac]iuni erau
prezen]i mii de participan]i foarte bine organiza]i, între care un
num`r mare de refugia]i din România. Tema principal` a
acestor ac]iuni era în leg`tur` cu Tratatul de la Trianon privind
Transilvania, nerespectarea de c`tre România a drepturilor
omului, necesitatea schimb`rii regimului totalitar al lui
Ceau[escu etc..
La demonstra]ii participau [i
grupuri de refugia]i români în
Ungaria, bine organizate [i cu
suficient de mult` logistic`. Când
spun logistic` m` refer la
pancarte imense pe care le
purtau în timpul demonstra]iei, la
aparatur` de amplificare a vocii,
la un sistem care îi deosebea
foarte bine de ceilal]i
demonstran]i autohtoni. Aceste
grupuri purtau denumirea
„Organiza]ia România Liber`”. Ca
s` v` da]i seama de amploarea
unei astfel de demonstra]ii de
protest precizez c`, pe o strad`
cu dou` linii de tramvai [i dou`
benzi auto, treceau, timp de
aproximativ dou` ore, mii de
demonstran]i, f`r` exagerare.
De men]ionat faptul c`, pân`
”
în anul 1988, majoritatea
refugia]ilor din România erau
maghiari. În anul 1989 a început
s` creasc` num`rul etnicilor români [i subliniez c`, acest
lucru, a determinat o întâlnire la nivel înalt între Nicolae
Ceau[escu [i omologul lui maghiar, Grosz Károly. Întâlnirea a
avut loc în august, la Arad, discu]iile purtându-se [i pe
marginea acestui subiect. Ungaria ar fi dorit o compensa]ie din
partea României, pentru faptul c`, num`rul mare al refugia]ilor
din aceast` ]ar`, devenise o problem` social`. Erau mai mult
de 20.000 de persoane. Nicolae Ceau[escu a avut
urm`toarea replic`: „Avem tratate, s` ni-i returna]i, trimite]i-i
înapoi!”
În contextul dat, în acel an, rela]iile dintre România [i
Ungaria erau foarte încordate. Contactele între cele dou` ]`ri
aveau loc, în special, pentru a protesta reciproc, verbal sau
scris, în leg`tur` cu aspecte ale acordului bilateral [i drepturile
omului. S-a ajuns chiar la expulz`ri reciproce de diploma]i
între România [i Ungaria, lucru f`r` precedent în rela]iile ]`rilor
membre ale Tratatului de la Var[ovia.
La ambasada noastr` din Budapesta condi]iile de lucru
erau foarte grele, eram amenin]a]i, la telefon de c`tre
persoane anonime, despre oprirea surselor de ap` [i a
energiei electrice, cu incendierea, cu plasarea de bombe, se
transmiteau insulte grosolane la adresa diploma]ilor români.
Dup` declan[area evenimentelor de la Timi[oara,
leg`turile cu Centrul nu mai erau nici sigure [i nici
permanente. De la Bucure[ti nu primeam nici un semnal
4 (42) 2008 document

privitor la evenimentele în curs de desf`[urare. Comunic`rile
prin telefon au devenit neutilizabile. În multe cazuri, la
numerele apelate la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale r`spundeau
persoane necunoscute, cu care nu se puteau discuta
probleme profesionale.
Am constatat c`, imediat dup` declan[area revoltelor din
]ar`, la nivelul structurilor din Bucure[ti, cu obliga]ii de decizie
în activitatea diplomatic`, exista o mare derut`, care a afectat
activitatea în str`in`tate. Datorit` lipsei unor comunicate
oficiale cu privire la desf`[urarea evenimentelor, am decis s`
ac]ionez, în contextul dat, astfel încât, în contactele cu
persoanele oficiale din ]ara gazd` [i cu membrii corpului
diplomatic s` combat acele diversiuni prin care se aduceau
acuze c` la Timi[oara, la Bucure[ti [i în alte ora[e ar exista
între 50 [i 60 de mii de mor]i [i r`ni]i în rândul popula]iei,
precum [i prezum]iile unui r`zboi civil.
Dac` în ]ar` se duceau lupte pe str`zi,
pot afirma, f`r` s` gre[esc, c` [i la
Budapesta se ducea o lupt` dur`, dar nu
cu arma, ci în dispute, de multe ori
t`ioase, atât cu reprezentan]ii oficiali
militari unguri, cât [i cu membrii corpului
diplomatic. În acel context era perfect
valabil dictonul potrivit c`ruia „când
diploma]ia nu mai are ce spune, vorbesc
armele”, situa]ie care trebuia evitat`.
Înainte de a prezenta câteva din
problemele discutate în mai multe rânduri
la Ministerul Ap`r`rii al Ungariei [i în
corpul diplomatic, doresc s` relatez pe
scurt principalele ac]iuni întreprinse, pe
diferite planuri, de c`tre ]ara vecin` de la
vest.
Guvernul Ungariei monitoriza prin toate
mijloacele evolu]ia evenimentelor din
România, nu numai pentru simpla
cunoa[tere, ci [i pentru a fi în m`sur` s`
adopte decizii corespunz`toare propriilor
interese.
Pe plan interna]ional, Ministerul
Afacerilor Externe condus de Gyula Horn,
a ini]iat trimiterea de scrisori oficiale la
Organiza]ia Na]iunilor Unite, Consiliul de
Securitate, Consiliul pentru Drepturile
Omului [i la principalele cancelarii
occidentale. Existau date din care rezulta
c` Ungaria ar fi cerut întrunirea
document 2008 4 (42)
studii/documente
Comitetului Politic al Tratatului de la
Var[ovia pentru a analiza situa]ia din
România. Toate aceste ac]iuni aveau ca
scop prezentarea situa]iei din România
corespunz`tor intereselor acestei ]`ri, în
perspectiva unui ajutor pentru pretinsa
protec]ie a minorit`]ii maghiare din
România.
În presa interna]ional` [i în special în
cea a Ungariei se aproxima ideea c` la
nivelul „revolu]iei” din Transilvania ar exista
mii de mor]i [i r`ni]i de etnie maghiar`.
Ca urmare a unei mediatiz`ri
tenden]ioase a evenimentelor din
România, la Budapesta, exista o
confruntare acerb` între factorii de decizie
ai statului [i reprezentan]ii unor grup`ri
na]ionalist-revizioniste, care sus]ineau c`
ar fi momentul [i totodat` potrivit` o
interven]ie în România. Numai c` oficialii
Ungariei au manifestat pruden]` fa]` de o astfel de ac]iune.
Popula]ia din ]ara vecin` era nelini[tit` din cauza [tirilor
alarmiste privind evenimentele din România. Televiziunea
prezenta imagini stupefiante: victime ucise, având semne de
schingiuire, cu mâinile legate cu sârm`, preg`tite pentru a fi
aruncate în gropi comune.
Sub efectul acestor st`ri de fapte [i a multor altora,
Ministerul Ap`r`rii din Ungaria a dorit o clarificare a
desf`[ur`rii evenimentelor din România, cu accent pe
activitatea armatei române [i implicarea militarilor în ac]iunile
desf`[urate împotriva demonstran]ilor. Se afirma, la 19
decembrie 1989, c` ar exista peste 30.000 de victime din
rândul civililor protestatari, între care, a[a cum am mai ar`tat,
mul]i erau considera]i a fi maghiari. Aceste lucruri erau foarte
grave [i neelucidate ar fi dus la acuzarea armatei române de
Aici [i \n paginile urm`toare, fotografii ap`rute \n presa maghiar` a vremii
93

studii/documente
genocid, cu efecte neprev`zute, atât în rela]iile cu Ungaria, cât
[i pe plan interna]ional.
Reprezentan]ii militari se ar`tau îngrijora]i [i de faptul c`
Armata Român` a efectuat concentr`ri de trupe în
Transilvania.
În aceast` situa]ie au avut loc consult`ri [i convorbiri între
ata[atul militar român [i reprezentan]ii armatei ungare care
doreau clarific`ri în scopul lu`rii de decizii corespunz`toare
momentului.
Toate problemele invocate de reprezentan]ii militari unguri
le-am comb`tut cu argumente care s` elimine neîn]elegerile
ce ar fi dus la o situa]ie periculoas`. În acest sens am sus]inut
c` Armata Român` prin conceptul s`u de ac]iune, prin faptul
c` este membr` a Tratatului de la Var[ovia, nu va duce ac]iuni
în afara teritoriului na]ional, nu-[i propune o interven]ie
împotriva ]`rilor vecine, deci nici împotriva Ungariei. Punerea
în stare de alarm` a unor mari unit`]i este un atribut al
organelor competente din România [i nu pericliteaz` în nici un
fel securitatea sau suveranitatea ]`rilor vecine. Am afirmat cu
fermitate c` Armata României nu a înc`lcat sub nici o form`
statutul s`u de armat` a unei ]`ri membre a Tratatului de la
Var[ovia [i nici acordurile bilaterale cu alte ]`ri, inclusiv cu
Ungaria.
Am sus]inut c` alarmarea unor mari unit`]i a fost
determinat` de necesitatea ap`r`rii propriilor obiective, a
armamentului [i muni]iei pentru a nu c`dea în mâna unor
persoane care le-ar fi folosit iresponsabil.
Am respins ferm afirma]iile potrivit c`rora prin ac]iunile sale
Armata Român` ar fi provocat cele 50-60 de mii de victime din
rândul protestatarilor din România men]ionate în presa vremii.
Am sus]inut [i sus]in [i azi c` Armata Român` nu a dus
ac]iuni de lupt` împotriva popula]iei r`sculate din ]ara noastr`.
Orice persoan` cunosc`toare în ceea ce prive[te terminologia
militar` î[i poate da seama ce înseamn` „AC}IUNI DE
LUPT~” ale armatei. Au existat îns` cazuri, localizate în
Bucure[ti [i la nivelul unor garnizoane pe timpul c`rora s-au
produs incidente soldate, din p`cate cu victime atât din partea
militarilor, cât [i a popula]iei civile.
În ceea ce prive[te contactele pe care le-am avut cu unele
oficii diplomatice am s` relatez numai câteva cazuri.
94
Dac` îmi aduc bine aminte, în seara zilei de 22 decembrie,
la ora 21 am fost invitat la Ambasada U.R.S.S. din Budapesta
unde în prezen]a ata[atului militar [i a altor persoane
diplomatice din ambasad` am fost rugat s` explic ce se
întâmpl` în România. De ce oare? La Bucure[ti, din
cuno[tin]ele mele, exista un personal numeros la ambasada
sovietic`, de ce trebuia s` explic eu cu re[edin]a la Budapesta
ce se întâmpl` în România… Eram întrebat în leg`tur` cu
posibilit`]ile de ac]iune ale Armatei Române în contextul
manifest`rilor de revolt` desf`[urate în majoritatea ora[elor
]`rii noastre. Am în]eles scopul acestei întâlniri [i am replicat
ferm c` în România problemele se rezolv` de c`tre poporul
român. Orice ajutor militar extern nu ar face altceva decât s`
complice lucrurile.
O alt` situa]ie, la o dat` de dup` 22 decembrie, a avut loc
la Ambasada S.U.A. din Budapesta. Aici consilierul politic, în
prezen]a ata[atului militar, a men]ionat c` la Casa Alb` se
dore[te s` se afle „ce au nevoie noii reprezentan]i din
România?”
Nu am considerat ca fiind necesar, în acel moment,
solicitarea de ajutoare materiale sau de alt` natur`. Am
explicat reprezentan]ilor Ambasadei S.U.A. c` ar fi util` o
declara]ie public` a Casei Albe, de sprijin politic a
evenimentelor din România [i în special a celor care au
preluat puterea. Am adresat [i rug`mintea ca pre[edintele
S.U.A. s` fac` uz de influen]a sa, astfel încât [i partenerii din
alian]a nord-atlantic`, s` declare c` sus]in noul curs al
evenimentelor din ]ar`. La pu]in timp am fost anun]at c` a fost
preg`tit un text pe care pre[edintele îl va rosti la televiziunile [i
radioul din America. Am primit acea declara]ie [i am constatat
cu satisfac]ie c` era favorabil` revolu]iei din ]ara noastr`.
Un alt fapt pe care doresc s` îl relatez se refer` la
consultarea telefonic` a subsemnatului de c`tre [eful Statului
Major General al Armatei Ungare, care pretindea c` un grup
de elicoptere a p`truns în spa]iul aerian al ]`rii sale, venind
dinspre România. Aparatele nu aveau semne de apartenen]`,
iar echipajele refuzau orice dialog cu controlorii traficului
aerian, zborul acesta putând fi interpretat ca o agresiune
aerian`. Am explicat interlocutorului c` Armata Român` nu
folose[te în traficul aerian aparate f`r` semne de
4 (42) 2008 document

ecunoa[tere [i nici nu execut` zboruri f`r` solicitare de
survol. La insisten]ele interlocutorului am explicat c` decizia în
cazul elicopterelor apar]ine autorit`]ilor armatei ungare.
O nou` atitudine fa]` de evenimentele din România a fost
constatat` [i din partea oficialilor din Ungaria.
Astfel dup` 22 decembrie 1989, reprezentan]ii statului
vecin au f`cut declara]ii publice de solidaritate cu Frontul
Salv`rii Na]ionale [i chiar s-au oferit s` acorde ajutoarele de
care România avea nevoie, acestea urmând s` fie
transportate la data [i locul dorit de ]ara noastr`.
În semn de solidaritate cu noile autorit`]i care au preluat
puterea în România, în mod concret cu liderii Frontului Salv`rii
Na]ionale, o delega]ie a guvernului Ungariei, a efectuat o vizit`
de lucru la Bucure[ti, în zilele de 27 – 28 decembrie 1989,
fiind prima vizit` oficial` în ]ara noastr`.
De semnalat [i faptul c` în ora[ul Eger, situat la
aproximativ 90 km Vest de Debrecen, Colegiul Militar „Lenkey
János” a ridicat un obelisc (stil secuiesc) în memoria
revolu]ionarilor timi[oreni.
Ziarul central de mare tiraj Népszabadág, din 28 februarie
1990, a publicat articolul cu titlul „Obeliscul Timi[oarei” cu
urm`torul text tradus în limba român`:
„Tinerii Colegiului Militar „Lenkey János” din Eger au
ridicat, ieri [27 februarie 1990] un obelisc în memoria eroilor
mor]i în revolu]ia român`.
S`rb`toarea comemorativ` care a avut loc în curtea
colegiului a cuprins cuvântarea religioas` ]inut` de preotul
reformat Kadar Zsolt, care a binecuvântat prietenia dintre
tineretul maghiar [i român [i a inaugurat obeliscul.
La invita]ia ministrului ap`r`rii Kárpáti Ferenc, la
comemorare, a luat parte colonelul Ioan Todericiu, ata[at
militar [i aero la Ambasada României din Budapesta, care în
After almost twenty years from the events on December
1989, we have the testimonies of a significant eye witness the
Romanian military attaché to Budapest – Colonel Ion
Todericiu. The unique information, presented with the
document 2008 4 (42)
December 1989 seen from Budapest
studii/documente
cuvântarea rostit`, în limba maghiar`, a mul]umit poporului
maghiar pentru sprijinul moral, politic [i material primit sperând
în idealul de prietenie între cele dou` popoare”.
Este timpul s` recunoa[tem c` evenimentele din
Decembrie 1989 au g`sit România nepreg`tit`. Revolta
maselor care a început la Timi[oara, ulterior [i în Bucure[ti [i
în alte ora[e a fost una spontan`, de amploare, generat` de
via]a grea [i de lipsurile de tot felul cu care se confrunta
întreaga popula]ie, dar f`r` lideri politici [i f`r` un program
bine conturat. Ulterior, au ap`rut pe scena mi[c`rilor de
protest personalit`]i de prestigiu care, din mersul
evenimentelor, deloc u[oare, au ini]iat programul revolu]iei [i
m`surile organizatorice de preluare a puterii. În fapt, noii
reprezentan]i ai României, care [i-au asumat sarcina înf`ptuirii
reformelor, au fost recunoscu]i pe plan interna]ional, iar
programul lor politic a fost unanim acceptat. Se poate afirma,
f`r` ezitare, c` în condi]iile date a fost asigurat` desf`[urarea
în continuare, cu succesul cunoscut, a revolu]iei în România.
În încheiere, ]in s` subliniez c` activitatea desf`[urat` la
Budapesta, în rela]iile cu autorit`]ile Ungariei, precum [i în
cadrul corpului diplomatic – în Decembrie 1989 – s-a încadrat
în starea general` de spirit existent` atunci la ambasada
noastr` [i c`, din câte am aflat ulterior, la fel au ac]ionat [i
colegii din celelalte misiuni diplomatice române[ti.
În esen]`, fiecare am c`utat ca, în limita puterii noastre de
percep]ie [i ac]iune, s` ne desf`[ur`m activitatea în cadrul dat
([i unic), al raporturilor diplomatice, în a[a fel încât s` fim în
m`sur` s` ap`r`m interesele ]`rii în acele zile grele, în ciuda
unor interese partizane de moment, cu mintea [i sufletul de
români, în folosul României.
accuracy of a diplomat, provide us a perspective of the way in
which was perceived that dramatic end of the year inside the
Hungarian Chancery.
95

ecenzii
I
96
storiografia militar` s-a îmbog`]it
recent cu o lucrare de referin]`:
„Istoria Diviziei 2 Infanterie”,
ap`rut` la Editura „Autograf MGM” din
Craiova.
Adresându-se unui public larg, nu
numai speciali[tilor militari, autorii, sub
coordonarea generalului de brigad`
profesor universitar dr. Ion Pâl[oiu,
profesorului Ionel Turcin [i colonelului
(r) Bujor Iov`nel, au reu[it evocarea
unei unit`]i de elit` a Armatei Române.
125 de ani de existen]` continu` sunt
ani care înobileaz`, care î]i confer`
sentimente de permanen]`, de
apartenen]` la o institu]ie respectat` [i
stabil`, indiferent de vremurile sub care
s-a aflat: regalitate, regim comunist sau
democra]ie. Militarii acestei mari unit`]i,
de la general la soldat, au în]eles c`
misiunea lor a fost [i este aceea de a
ap`ra libertatea, unitatea [i
independen]a României.
Autorii au folosit bogate surse
bibliografice, memorialistic` [i nu în
ultimul rând, documentele de arhiv`
create de Divizia 2 Infanterie sau cu
referire la aceasta. Acest fapt trebuie
eviden]iat, pentru c` acum, din ce în ce
mai pu]in cercet`tori fac apel la sursa
primar`, preferând internetul sau
copierea f`r` semne de citare a unor
alte lucr`ri.
Cele dou` volume cuprind istoria
acestei mari unit`]i de la înfiin]area ei,
în 1883, [i pân` la sfâr[itul celui de-al
doilea r`zboi mondial. Un loc aparte în
economia lucr`rii a fost rezervat
File de cronic`...
unit`]ilor aflate în subordine, c`rora li sau
rezervat pagini consistente.
Campaniile desf`[urate în cel de-al
doilea r`zboi balcanic, în primul [i cel
de-al doilea r`zboi mondial sunt
prezentate [i analizate pe larg.
Istoria Diviziei 2 Infanterie,
vol. I-II, (coord. gl. bg. prof. univ.
dr. Ion P@L{OIU, prof. Ionel
TURCIN, col. (r) Bujor IOV~NEL,
Editura Autograf MJM,
Craiova, 2008
Sobrietatea documentului de arhiv`
este fericit completat` de m`rturiile unor
cadre direct implicate în opera]iile
militare.
Aser]iunile fiec`rui capitol sunt
sus]inute, în anex`, de documentele
create la momentul respectiv: registre
Comandamentul
Diviziei 2
Infanterie, din
cadrul Corpului
1 Armat`
Lumini]a GIURGIU
Serviciul Istoric al Armatei
istorice, jurnale de opera]ii, ordine [i
rapoarte operative, directive, note,
ordine de b`taie [i situa]ii
centralizatoare etc. referitoare la
comandan]i, eroii care [i-au jertfit via]a
pe câmpurile de lupt` [i la decora]iile
conferite pentru faptele de vitejie.
Un spa]iu aparte este dedicat
dramei celor care la un moment al
istoriei au fost considera]i bravi, ca mai
apoi, datorit` unei conjuncturi politice s`
fie considera]i tr`d`tori de ]ar`,
persoane nedemne de haina militar`. În
loc s` fie onora]i cu stima unei întregi
na]iuni au fost umili]i, chinui]i în
închisori [i uci[i. La peste 50 de ani de
la cele evenimente memoria lor le este,
acum, cinstit`.
Lucrarea este bogat ilustrat` cu
fotografii reprezentând galeria
comandan]ilor, cadre militare care [i-au
desf`[urat o parte din activitate în
acest` mare familie, aspecte din via]a
de zi cu zi, participarea la ceremonii de
omagiere al`turi de reprezentan]i ai
societ`]ii civile.
Ne exprim`m speran]a, c` atunci
când legisla]ia în vigoare o va permite,
istoria Diviziei 2 Infanterie, Brig`zii 2
Infanterie „Rovine” de ast`zi, va fi
continuat`, îmbog`]ind astfel tezaurul
Istoriei Militare a României.
4 (42) 2008 document

C`lin Hentea, Noile haine ale
propagandei, Editura PARALELA 45,
Pite[ti, 2008.
Distinsul analist militar [i jurnalist
C`lin Hentea readuce în aten]ia
speciali[tilor, dar [i a publicului larg,
prin aceast` nou` lucrare, un subiect
care parc` niciodat` nu a fost mai
actual ca în zilele noastre.
Autorul prezint` pe larg atât
conceptele teoretice, cît [i modul în
care temele [i metodele de
propagand` au fost folosite în timpul
celor dou` r`zboaie mondiale ,
precum [i \n perioada R`zboiului
Rece. Cititorul reg`se[te în acest
volum nu numai o istorie a
propagandei cât, mai ales în capitolele
dedicate opera]iilor informa]ionale,
datele necesare pentru a \nf`]i[a
ceea ce înseamn` propaganda în
epoca post-modern`. Concepte
precum PSYOPS, CIMIC, Info OPC
sau Blog Based Operations, Computer
Network Operations [.a. sunt explicate
în detaliu, înso]ite de exemplific`ri ale
aplic`rii acestora în perioada post
R`zboi Rece.
Lucrarea este înso]it` de un glosar
de termeni [i defini]ii din sfera
propagandei, cenzurii, comunic`rii
publice de influen]are, a opera]iilor
psihologice [i a celor informa]ionale,
precum [i de o cronologie a
principalelor evenimente din istoria
universal` a propagandei [i cenzurii.
Andreea Atanasiu-G`van,
Evolu]ia naviga]iei la Dun`rea de Jos
[i Marea Neagr` în Evul Mediu
românesc, Editura Muzeului Marinei
Române, Constan]a, 2006.
Importan]a Dun`rii [i a M`rii Negre
în istoria românilor constituie tema
principal` a acestei lucr`ri. Înc` de la
primele pagini sunt prezentate date
document 2008 4 (42)
extrem de interesante despre
navigarea pe Dun`re [i mare înc` din
cele mai vechi timpuri. Pentru
perioada medieval` ne sunt
prezentate detalii ale „politicii navale”
a domnitorilor români de la Mircea cel
B`trân la Nicolae Mavrogheni,
implicarea liderilor politici români în
jocurile diplomatice duse de Marile
Puteri ale epocii în spa]iul danubianopontic.
Foarte interesante sunt [i
capitolele despre via]a cotidian` a
marinarilor [i modul de recrutarea a
acestora, precum [i dic]ionarul de
termeni marin`re[ti din finalul
volumului.
Institutul Na]ional Pentru
Memoria Exilului Românesc, Onoare
[i glorie–Exilul militar românesc [i
Campania din Est (22 iunie 1941-23
august 1944), Editura Funda]iei
Culturale „Gheorghe Marin Speteanu”,
2008, 403 p.
semnal
Dac` în timpul regimului comunist
din România participarea armatei
române la „r`zboiul antisovietic” din
1941-1944 era un subiect tabu, nu
acela[i lucru se întâmpla [i în „lumea
liber`”, acolo unde militari români afla]i
în exil publicau în periodicele
române[ti din ]`rile de reziden]` studii
[i memorii despre „Cruciada împotriva
bol[evismului”. Volumul de fa]`
prezint` o antologie a acestor scrieri.
Valoarea lucr`rii este dat` în primul
rând de sentimentul de autenticitate al
memoriilor celor care au tr`it r`zboiul
în toat` intensitatea lui, fiind implica]i
în mijlocul luptelor, ducând la
îndeplinire [i suportând efectele
ordinelor date de e[aloanele
superioare, În acest context,
cutremur`toare sunt m`rturiilor
militarilor de pe frontul din Moldova din
august 1944 abandona]i de factorii
politici de la Bucure[ti care se
gr`biser` s` anun]e un ipotetic
„armisti]iu cu Na]iunile Unite”.
Gheorghe Nicolescu, Gheorghe
Dobrescu, Andrei Nicolescu, Calvarul
prizonierilor români din Primul R`zboi
Mondial, vol. I, Editura Universit`]ii din
Pite[ti, 2006, 367 p., vol. II, Editura
Universit`]ii din Pite[ti, 2007, 432 p.,
vol. III, Editura Universit`]ii din Pite[ti,
2008, 352 p.
Soarta prizonierilor de r`zboi
români din timpul R`zboiului de
Întregire a fost o tem` care nu a
beneficiat de aten]ia pe care ar fi
meritat-o, principala lucrare, tradus` în
române[te în 1997, care a abordat
acest subiect apar]inând regretatului
istoric francez Jean Nouzille. În acest
context, autorii celor trei volume de
documente au scos la lumin` din
tezaurul documentar al Arhivelor
Militare Române o multitudine de
documente privind soarta prizonierilor
de r`zboi români. Primul volum
reproduce documente oficiale emise
de Ministerul de R`zboi [i Ministerul
Afacerilor Externe referitoare la
m`surile întreprinse prin intermediul
organiza]iilor de Cruce Ro[ie din ]`rile
neutre pentru ameliorarea situa]iei
prizonierilor de r`zboi români. În
celelalte dou` volume sunt inserate
memorii provenite de la fo[tii prizonieri
de r`zboi, în multe dintre acestea, pe
lâng` descrierea condi]iilor mizere de
trai din lag`re, sunt zugr`vite [i
circumstan]ele dramatice ale c`derii în
prizonierat pe fondul retragerii armatei
române spre Moldova în ultimele luni
ale anului 1916.
Rubric` realizat` de
Lucian DR~GHICI
97

agora
Trieste, Italia, 31 august – 6 septembrie 2008
Al XXXIV-lea Congres al Comisiei
Interna]ionale de Istorie Militar`
A
l XXXIV-lea Congres al Comisiei
Interna]ionale de Istorie Militar` a
fost organizat, în perioada 31
august – 6 septembrie 2008, de c`tre
Comisia Italian` de Istorie Militar`, cu
concursul Ministerului Ap`r`rii [i
Statului Major General italian.
Tema general` a fost: „Conflictele
militare [i popula]ia civil`. R`zboaie
totale, r`zboaie limitate, r`zboaie
asimetrice”.
La Congres au participat 285 de
reprezentan]i din 37 de ]`ri, ofi]eri,
profesori universitari militari [i civili,
cercet`tori [tiin]ifici, bibliografi, arhivi[ti
[i diploma]i.
Conferin]ele [i dezbaterile au fost
planificate pe 12 sec]iuni, fiecare cu 3-4
comunic`ri.
Din România au participat dr. Mihail
E. Ionescu – directorul Institutului
pentru Studii Politice de Ap`rare [i
Istorie Militar`, dr. Petre Otu –
pre[edintele Comisiei Române de
Istorie Militar` – care au condus
lucr`rile a dou` dintre sec]iuni [i au
sus]inut dou` comunic`ri [tiin]ifice [i
comandorul dr. Marian Mo[neagu, [eful
Serviciului Istoric al Armatei.
Domnul general-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, la prezidiul celui de-al
XXXIV-lea Congres al Comisiei Interna]ionale de Istorie Militar`
98
Problematica abordat` în plenul
lucr`rilor Congresului [i pe sec]iuni a
fost deosebit de vast` [i de actual`:
civili [i militari – o linie de democra]ie
schimb`toare, restric]iile r`zboiului
pentru protejarea popula]iei civile,
popula]iile civile [i pr`zile de r`zboi,
gestiunea [i atitudinea civililor în cadrul
r`zboaielor limitate [i a r`zboaielor
totale, r`zboaiele civile, guerilele,
mi[c`rile de eliberare [i participarea
popula]iilor, impactul demografic [i
social al r`zboaielor, r`zboaiele,
mobilizarea [i militarizarea societ`]ii
civile [.a.
Congresul a favorizat o ampl` [i
pertinent` dezbatere a diverselor tipuri
de conflicte interne, regionale sau
mondiale, eviden]iind cauzalitatea,
metodele [i tacticile uzitate, precum [i
repercusiunile asupra popula]iei civile
afectate de conflicte.
Din prezentarea modului de
organizare [i func]ionare a Serviciului
Istoric Italian am re]inut obiectivele
prioritare privind comunicarea extern` [i
comunicarea intern`, maniera de
gestionare a documentelor de arhiv` de
interes istoric, strategia în domeniul
Lumini]a GIURGIU
Serviciul Istoric al Armatei
activit`]ii editoriale, subordonarea [i
coordonarea muzeelor [i a bibliotecilor
militare, valorizarea ordonarea [i
informatizarea patrimoniului arhivistic
etc.
Urm`torul Congres Interna]ional de
Istorie Militar` se va desf`[ura la Porto,
în Portugalia, \n perioada 30 august – 4
septembrie 2009 [i va dezbate
„R`zboiul în epoca napoleonean`.
Antecedente, campanii militare [i
impacte pe termen lung”.
Domnul colonel (r) dr. Petre OTU
4 (42) 2008 document

„90 de ani de la
sf#r[itul Primului
R`zboi Mondial”
| |
n zilele de 7 [i 8 noiembrie 2008,
Cercul Militar Na]ional a g`zduit
lucr`rile seminarului 9900 dde aanii dde
lla ssffââr[iittull PPriimulluii RR`zbboii MMonddiiall,
organizat de Institutul pentru Studii
Politice de Ap`rare [i Istorie Militar` [i
Comisia Român` de Istorie Militar`.
Temele tratate în sec]iunile (panelurile)
seminarului, \n prima zi, au fost: Câândd
s-aa îînchheiiatt ppenttru RRomââniia PPriimull
RR`zbboii MMonddiiall, RRomââniia ssubb ssemnull
PP`ciiii dde lla BBucure[ttii, RRomâânii îîn
armattelle ssttattellor bbelliigerantte lla ssffââr[iittull
PPriimulluii RR`zbboii MMonddiiall, urmate, a
doua zi, de discu]ii pe marginea unor
subiecte precum: SSociiettattea
romââneasc` [[ii mmemoriia PPriimulluii
RR`zbboii MMonddiiall [i IInttern [[ii iintterna]iionall
îîn cconffiigurarea RRomââniieii MMarii.
Alegerea inspirat` a temelor de
dezbatere a prilejuit participan]ilor la
lucr`ri s` expun` punct` de vedere
argumentate privind evenimentele
istorice care au dus la crearea
României Mari de acum 90 de ani.
Discu]iile purtate nu s-au axat
numai pe teme de istorie militar`,
social` sau diplomatic`, ci au abordat,
mai ales în ultima zi a lucr`rilor, [i
probleme de actualitate, precum
situa]ia conserv`rii monumentelor
funerare închinate eroilor c`zu]i pe
câmpul de lupt` în R`zboiul Întregirii.
Pagin` realizat` de
Lucian DR~GHICI
document 2008 4 (42)
C`l`toria de studii
a Serviciului Istoric al Armatei
(24-26 septembrie 2008)
n perioada 24-26 septembrie 2008
Serviciul Istoric al Armatei a
organizat o c`l`torie de studii în
cadrul programului de aniversare a 150
de ani de la Revolu]ia de la 1848 [i a 90
de ani de la Marea Unire de la 1
Decembrie 1918.
În prima zi a c`l`toriei a avut loc, la
Centrul de Preg`tire Pentru Geniu
„Panait Donici” din Râmnicu Vâlcea,
simpozionul cu tema SSiimbbiioza ddiinttre
Armatt` [[ii BBiiseriic` îîn ttraddii]iia sspiiriittualliitt`]iiii
na]iionalle, în cadrul c`reia au fost
prezentate comunic`ri privind
participarea preo]ilor militari la R`zboiul
de Întregire din 1916-1919 [i statutul
clerului militar în perioada 1945-1948. În
cuvântul duhovnicesc adresat
participan]ilor de reprezentatul
Episcopiei Râmnicului au fost evocate
leg`turile multiseculare între Biseric` [i
Armat` de-a lungul istoriei cre[tinimului.
Evenimentul cultural desf`[urat la
Centrul de Preg`tire Pentru Geniu
„Panait Donici” a fost reflectat atât la
postul regional TV Vâlcea, cît [i în presa
scris` local`.
În dup`-amiaza zilei de 24
septembrie a fost efectuat un pelerinaj la
M`n`stirea Dintr-un lemn, unde a fost
evocat` contribu]ia, în anii 1938-1940, a
Ministerului Aerului [i Marinei pentru
agora
restaurarea acestui ansamblu monahal,
devenit de atunci un simbolic altar de
închinare pentru aviatori [i marinari.
Ziua de 25 septembrie a fost
dedicat` particip`rii la simpozionul
Ciiviilliiza]iia [[ii ccullttull nnaviiga]iieii lla DDun`rea
dde SSus, organizat de filiala din Drobeta-
Turnu Severin a Ligii Navale Române.
Reprezentan]ii Serviciului Istoric al
Armatei au sus]inut comunic`ri având ca
subiect administra]ia otoman` a Dun`rii
în perioada 1863-1878 [i politica naval`
a României în anii 1944-1958.
În ultima zi a c`l`toriei de studii a
avut loc, la Cercul Militar din Craiova,
simpozionul cu tema Aspectte mmiilliittare
alle RRevollu]iieii dde lla 11884488 îîn }}ara
RRomââneasc`. În prezen]a unei asisten]e
numeroase, compus` din militari, dar [i
din reprezentan]i ai presei locale,
speciali[tii Serviciului Istoric al Armatei
au prezentat comunic`ri despre ac]iunile
militare ale revolu]ionarilor pa[opti[ti în
Oltenia [i despre elita militar`
româneasc` [i revolu]ia de la 1848.
Programul manifest`rilor culturale a
inclus [i lans`ri ale volumului Armata
Român` [i unitatea na]ional`, precum [i
a num`rului 3/2008 al revistei
Document.
Imagine de la lucr`rile simpozionului Aspecte militare ale Revolu]iei de la 1848 în }ara
Româneasc`, Craiova, 26 septembrie 2008
99

sumar \n limbi str`ine
Contents
Paying our homage (univ. prof. Ioan Scurtu, Ph. D.) German occupation in Romania – 1916-1918, in the light of German memoirs
(Günther Klein, Germany) The preamble to the Great Union. The meeting from Giurgiu (Oana Anca Otu) Petru Groza and the
Great Union (captain Marian Mo[neagu, Ph. D.) 1917-1918 About the "obedience" of Romanian soldier during revolutionary times
(Petre Otu) 1 st
Calvary Division actions during the First World War fights (lieutenant-colonel Daniel {tefan) The personal
archive of the priest Constantin Bobulescu (1882-1954). Testimonies regarding the year 1918 (colonel (ret.) Dumitru Stavarache)
{umen]i – the memorial of over 12.000 heroes (C`t`lin Fudulu, Ph. D.) Archive's leaves. The fight on 13 September 1848
between Romanians and Turks in Ion Bratianu view. (Lumini]a Giurgiu) 1857. A project of organising the Romanian Fleet (univ.
prof. Maria Georgescu, Ph. D.) October 1944. The General Commandment of Stages takes over the administration of Transylvania
(Lucian Dr`ghici) Aspects regarding the withdrawal of Soviet troops form Romania (Manuel St`nescu) Preliminaries of the
autonomy concerning the Romania position within the Warsaw Pact (1958-1964) (lieutenant-colonel Lauren]iu Cristian Dumitru)
1968-2008. 40 years from "The Prague Spring". Some aspects regarding the invasion of Czechoslovakia toward the Soviet-
Romanian relationships (Ioan Popa) The armaments of the Bucharest fortress (Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[) Romanian ships
under Soviet colours (captain Neculai P`durariu, RoN, Ret.) The dawn of I.A.R. 80/81 planes (Sorin Turturic`) December 1989
seen from Budapest (colonel (ret.) Ioan Todericiu)
Sommaire
Hommage de notre reconnaissance (prof. univ. dr. Ioan Scurtu) L’occupation allemande en Roumanie de 1916 à 1918 à travers
des mémoires allemands sur la Première Guerre Mondiale (Günter Klein, Allemagne) Préambule à la Grande Union. La rencontre
de Giurgiu (Anca-Oana Otu) Petru Groza et la Grande Union (capitaine de navire dr. Marian Mo[neagu) 1917-1918. Sur "la
sagesse" du soldat roumain durant les temps révolutionnaires (Petre Otu) Actions de la 1-e Division de Cavalerie pendant les
opérations de la Première Guerre Mondiale (lieutenant-colonel doctorant Daniel {tefan Les archives personnelles du prêtre
Constantin Bobulescu (1882-1954). Témoignages sur l’année 1918 (colonel (r.) Dumitru Stavarache) {umen]i – le mémorial des
plus de 12.000 héros (dr. C`t`lin Fudulu) Feuilles d'archives. La bataille du 13 septembre 1848 des Roumains contre les Turcs
d'après la description de Ion Br`tianu (doctorante Lumini]a Giurgiu) 1857. Un projet d'organisation de la Flotille Roumaine (prof.
univ. dr. Maria Georgescu) Octobre 1944. Le Commandement Général des Etapes assume l’administration de la Transylvanie
libérée (Lucian Dr`ghici) Aspects concernant la retraite des troupes soviétiques de Roumanie (Manuel St`nescu) Préliminaires
de l’autonomisation de Roumanie à l’intérieur du Pacte de Varsovie (1958-1964) (lieutenant-colonel Lauren]iu-Cristian Dumitru)
1968-2008: 40 ans depuis "Le Printemps de Prague". Quelques aspects concernant l’impact de l’invasion de Tchécoslovaquie sur
les relations roumaino-soviétiques (Ioan Popa) L’armement de la Cité de Bucarest (doctorant Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[)
Navires roumains sous pavillon soviétique (Capitaine de Vaisseau en retraite Neculai P`durariu) Crépuscule des avions I.A.R.
80/81 (Sorin Turturic`) Décembre 1989 vu de Budapest (colonel (r.) Ioan Todericiu)
Inhalt
Die Würdigung unserer Dankbarkeit (Universitätsprof. Dr. Ioan Scurtu) Die deutsche Besatzung im Rumänien im Zeitraum
1916-1918, gemäss deutschen Denkschriften über den ersten Weltkrieg (Günter Klein, Deutschland) Präambel an der Grossen
Vereinigung. Das Treffen vom Giurgiu (Anca-Oana Otu) Petru Groza und die Grosse Vereinigung (Kommandore Dr. Marian
Mo[neagu) 1917-1918. Über die "Gehorsamkeit" des rumänischen Soldaten in Revolutionärezeiten (Dr. Petre Otu)
Die Handlungen der Division 1 Kavallerie während der Kampfhandlungen im Rahmen des ersten Weltkriegs. (Oberstleutnant
Dr. Daniel {tefan) Das persönliche Archiv des Pharrers Constantin Bobulescu (1882-1954). Beweise betreffs Jahre 1918 (Oberst
(r) Dumitru Stavarache) {umen]i – die Denkschrift der über 12.000 Helden (Dr. C`t`lin Fudulu) Archivblätter. Der Kampf vom
13. September 1848 zwischen Rumänen und Türken gemäss der Beschreibung von Ion Br?tianu (Drd. Lumini]a Giurgiu)
1857. Ein Veranstaltungprojekt der Rumänischen Flotille (Universitätsprof. Dr. Maria Georgescu) Oktober 1944. Das General
Kommando der Etappen überbernimmt die Verwaltung des befreiten Siebenbürgern (Lucian Dr`ghici) Gesichtpunkte betreffs
Rückzuges der Sowjetischen Truppen aus Rumänien. (Manuel St`nescu) Präliminarien der Unabhängikeit des Rumäniens
Stellung im Rahmen des Warschauvertrags (Oberstleutnant Lauren]iu-Cristian Dumitru) 1968-2008: 40 Jahre ab "der Frühling von
Praga". Einige Gesichtspunkte betreffs der Tschechoslowakeiinvasionsergebinsse über rümanisch-sowjetischen Beziehungen
(Ioan Popa) Die Ausrüstung der Burg Bukarest (Drd. Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[) Rumänische Schiffe unter sowjetischer
Flagge (Kapitän zur See außer Dienst Neculai P`durariu) Die Dämmerung der Flugzeuge I.A.R. 80/81 (Sorin Turturic`)
Dezember 1989. Ansicht von Budapesta. (Oberst (r) Ioan Todericiu)
100
4 (42) 2008 document