format electronic

studii/documente
organizat`, de c`tre un grup de politicieni ardeleni de la
conducerea Partidului Na]ional din Ardeal, contra de]in`torilor
puterii tuturor bunurilor p`mânte[ti din Vechiul Regat.
Într-adev`r, ace[ti ardeleni n-au desc`lecat dup` Unire în
Vechiul Regat ci au n`v`lit, pur [i simplu la Bucure[ti, cu o
foame milenar`, izbindu-se îns` aici de fort`re]ele dinastiilor de
mo[ieri [i bancheri, care î[i ap`rau cu dârzenie pozi]iile
privilegiate, fa]` de ace[ti invadatori; [i ori de câte ori asaltul
acestei protipendade de politicieni ardeleni înfometa]i era
respins, ei amenin]au cu o nou` Alba-Iulia.
Alba-Iulia a însemnat într-adev`r un moment istoric pe
vremea când Mihai Viteazul a cucerit vremelnic aceast` cetate;
[i, dup` aceea ea a mai reprezentat un alt moment important
la 1 Decembrie 1918, când românii din toate p`r]ile Ardealului
[i Banatului s-au adunat acolo cu zecile de mii, hot`rând unirea
cu fra]ii lor din Vechiul Regat.
Dar aceste Albe-Iulii nu puteau fi repetate asemenea unei
piese de teatru, pentru simplu motiv c` ele au fost determinate
de realit`]ile istorice ale acelor vremuri [i nicidecum nu se
putea face vreo repeti]ie comandat`, din colbul vreunui club
politic sau vreunei cafenele.
{i totu[i, conducerea Partidului Na]ional din Ardeal, în
frunte cu Maniu [i Vaida, au încercat astfel de repeti]ii. Alunga]i
de la putere la începutul anului 1920 [i desfiin]ându-se [i
Consiliul Dirigent din Ardeal, odat` cu instalarea guvernului
generalului Averescu, ei au încercat s` înjghebeze o
manifesta]ie la Alba-Iulia, amenin]ând cu anularea hot`rârii de
Unire de la 1 Decembrie 1918, care încercare, secondat` de
profesorul Nicolae Iorga [i de ]`r`nistul Ion Mihalache, s-a
înfundat în ridicol; dar despre aceasta vom vorbi alt`dat`.
Aceia[i domni au mai înjghebat apoi la 6 mai 1928 o alt`
manifesta]ie masiv` la Alba-Iulia, pentru a intimida pe cei trei
Regen]i ai Regelui Mihai: Principele Nicolae, Patriarhul Miron [i
Pre[edintele Casa]iei Buzdugan, adunând cu lozinci
demagogice o mul]ime de ]`rani [i de muncitori, îndeosebi de
pe Valea Jiului, pentru a hot`rî faimosul „mar[ asupra
Bucure[tiului”. Cei mai întreprinz`tori s-au [i încolonat,
p`r`sind Alba-Iulia în rânduri dese [i cu strig`te viteje[ti,
* Eugen Goga (11 decembrie 1889, R`[inari, jud.
Sibiu – 5 iunie 1935), scriitor [i publicist, fratele
poetului Octavian Goga, el însu[i autor al
volumelor „Cele dou` Siberii” (Bucure[ti, 1916) [i
„Cartea facerii” (vol. I – 1930, vol. II – 1931) [i
membru al Societ`]ii Scriitorilor Români (din 1922)
a cunoscut pe viu dramatismul R`zboiului de
Întregire. A fost f`cut prizonier [i internat în lag`r în
Rusia, la Tomsk. Eliberat din prizonierat, a revenit
14
Catedrala ||ntregirii NNeamului
din AAlba IIulia
în România, unde, la intrarea ]`rii în Primul R`zboi
Mondial, în august 1916, s-a înrolat în Regimentul
80 Infanterie, în luna octombrie fiind grav r`nit pe
frontul din Dobrogea, unde [i-a pierdut o mân`.
A participat la Marea Adunare Na]ional` de la
Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind desemnat ca
membru al Marelui Sfat al }`rii iar ulterior a fost
ales deputat în Parlamentul României.
A efectuat studiile primare la R`[inari, pe cele
plecând pe jos spre Bucure[ti, sub conducerea tribunilor doctor
Aurel Dobrescu, Ilie Laz`r, Leucu]ia [i al]ii.
Desigur, cetatea Bucure[tilor ar fi putut c`dea, odat` cu
Regen]a, dac` oamenii nu oboseau la câ]iva kilometri
dep`rtare, împr`[tiindu-se apoi repede în toate p`r]ile spre
vetrele lor – Iuliu Maniu, care se ferea organic de orice ac]iune
închizându-se într-o camer` de la hotelul ,,Dacia” [i, izolânduse
astfel total de restul rebelilor. Deci [i aceast` încercare a
jocului de-a Alba-Iulia a avut un sfâr[it pu]in glorios.
Astfel concepeau politicienii ardeleni din Partidul Na]ional
Alba-Iulia; dar ziua de l Decembrie 1918 s-a înscris de fapt,
odat` pentru totdeauna, în paginile istoriei poporului român.
Ce reprezint` în fond aceast` Alba-Iulia de la 1 Decembrie
1918?
În jurul manifesta]iei minunate a românilor ardeleni la Alba-
Iulia la aceast` dat` s-au vorbit [i s-au scris multe. Dar tot ce
s-a vorbit [i tot ce s-a scris ca [i tot ce se scrie [i se mai
vorbe[te înc`, a fost [i este dirijat de c`tre politicienii profitori ai
acestui eveniment, creând artificial în jurul acestui moment
istoric un nimb de glorie în care s` se scalde propriile figuri [i
constituind un tot atât de artificial titlu de drept pentru ei, de a
intra odat` cu acest eveniment, în paginile istoriei noastre.
Natural, mentalitatea politicianist` ardelean`, care domina
via]a noastr` public` sub regimul partidelor istorice, confunda
acest titlu de glorie cu dreptul de întâietate la masa bogat
înc`rcat` a ]`rii întregi. O singura dat`, prin anul 1923, fostul
deputat Eugen Goga* a ridicat v`lul, într-o revist`
contemporan` „}ara Noastr`”, ap`rut` la Cluj, asupra acestor
st`ri de lucru din cauza conspira]iei t`cerii din partea celor
interesa]i la exploatarea pe mai departe, pentru ei în[i[i, a
actului Unirii.
Eu am tr`it zilele din preajma acestei faimoase date fiind la
Alba-Iulia de 1 Decembrie 1918 [i cum scriu aceste rânduri în
ziua de 1 Decembrie 1947, perspectiva celor aproape trei
decenii care s-au scurs de atunci va da, cred, pecetea
obiectivit`]ii, inerent` distan]`rii în timp. Iat` cum s-au petrecut
lucrurile:
Dup` pr`bu[irea frontului de la Piave, în toamna anului
1918, trupele austro-ungare de pe acel front fugind acas`, în
mare debandad`, au adus cu ele germenul revolu]iei [i pe
meleagurile Ardealului. Structura fragil` a statului austro-ungar
trosnea din încheieturi [i se pr`bu[ea sub ochii no[tri; [i, odat`
cu el, se pr`bu[eau [i zidurile care izolau pe românii din Ardeal
de fra]ii lor din Vechiul Regat.
Ace[tia, la largul lor, [i-au organizat g`rzi înarmate, [i-au
constituit comitete proprii, etc.; într-un cuvânt, au pus st`pânire
de fapt pe destinele lor proprii. Iar cum ace[ti ardeleni erau
exploata]i nemilos de c`tre o p`tur` suprapus` privilegiat`,
bineîn]eles în sistemul burghezo-capitalist, cea dintâi mi[care a
lui a fost aceea de a rupe leg`turile acestei exploat`ri.
S-a v`zut astfel limpede, înc` din primele clipe ale
declan[`rii acestei revolu]ii, c` ea avea un caracter social.
— „Jos domnii!”, aceasta era lozinca ce flutura de-a lungul
[i de-a latul Ardealului, însp`imântând pe ace[ti ,,domni” care
se închideau în casele lor sau prin conacurile lor, cl`n]`nind din
din]i în fa]a gloatelor conduse de c`tre solda]ii ce p`r`siser`
frontul.
Pornirea contra „domnilor” era foarte mare, iar solda]ii
considerau drept „domni” [i pe ofi]eri, alungându-i pân` la unu.
liceale la Sibiu, Blaj [i Bra[ov [i universitare, la
Budapesta [i Zürich, fiind licen]iat în Drept.
A fost redactor la ziarele Românul din Arad
(1911-1912) [i Rena[terea din Sibiu [i director la
ziarul }ara Noastr`. A participat la consolidarea
grupului de refugia]i de la Odessa, fiind membru al
Comitetului organizatoric. A fost, ca [i fratele s`u
Octavian, un unionist [i un lupt`tor pentru
fondarea României Mari.
4 (42) 2008 document