format electronic

de fapt, autorul a salvat actul de Unire fa]` de sabotajul din
partea conducerii Partidului Na]ional.
Ni se pare c` persoanele din jurul lui Maniu nu sunt destul de
negativ caracterizate, încât repetarea numelor lor, în mai multe
rânduri, ar putea s` aib` un efect contrariu celui voit de autor. Sar
putea s` NU pomenim de ei!
Lozincile «Tr`iasc` România Mare» trebuie s` cad`! (vezi
pag. 8 [i 9).
Expunerile în leg`tur` cu încoronarea Regelui Ferdinand,
precum [i «a[teptarea unei alte încoron`ri» (pag. 19) ne par
Eram ministru tân`r în anul 1920 când, invitat fiind la mas`
de o doamn` de la Palat, Poenaru, ast`zi decedat`, m-am
aflat în fa]a unui octogenar foarte prezentabil, boierul
moldovean Costescu-Com`neanu.
În conversa]ia cu mine a fost de la început ar]`gos, pornit
împotriva ardelenilor nu de mult desc`leca]i pe arena politic`
a Bucure[tilor dup` Unirea Ardealului cu Vechiul Regat, cu
preten]ia de a r`sturna vechea orânduial` balcanic`, aducând
aer proasp`t în ideologia bizantic` a politicii române[ti, prin
introducerea ordinii [i cinstei „apusene”, – cinstea [i ordinea
confundându-se dup` ei cu Apusul.
B`trânul boier cumula nemul]umirile tuturor acelora de
teapa lui fa]` de încerc`rile acestor „invadatori” din Apus de a
tulbura apele mo[ierimii [i ale numeroaselor dinastii boiere[ti
[i fanariote.
Eu m` retran[asem într-o atitudine de rezerv`, care p`rea
respectuoas`, dar de fapt, poate nu era decât exteriorizarea
unui sentiment de superioritate, inerent tinere]ii mele, fa]` de
un om de vârsta acestui boier. El nu m` l`sa îns` în pace [i la
un moment dat mi-a pus brusc întrebarea, a[ezându-se mai
bine în scaun [i privindu-m` a]`-n ochi:
— „În definitiv, ce vre]i voi ardelenii ?”
Eram hot`rât s` m` men]in pe linia atitudinii rezervate de
pân` acum [i s` evit o ie[ire în condi]ii atât de inegale; dar
întrebarea lui, pus` cu vocea tare, în auzul atâtor comeseni,
m` obliga totu[i s`-i r`spund. Am avut grij` îns` de a nu-l
urma pe linia aceasta provocatoare [i intrând în fondul
problemei care-l ardea, am pus [i eu o întrebare, la rându-mi:
— „Care ardeleni, domnule Com`neanu?”
— „Cum, care?”, m-a întrebat iar`[i el.
document 2008 4 (42)
Manuscrisul „Alba Iulia”
studii/documente
deplasate. De asemenea, observa]iile privitoare la «glumele
nes`rate» ale episcopului Ignatie Popp.
Punctul de vedere «istoric» privitor la rolul lui Traian care «a
nenorocit bie]ii no[tri str`mo[i» este desigur gre[it [i trebuie
schimbat textul aici (vezi pag. 24).
Pasajul cu «crava[`» (pag. 25) mi se pare prea «mar]ial».
Jude]ul Hunedoara joac`, dup` autor, un rol preponderent în
istoria României – nu [tiu dac` aceast` prezentare corespunde
adev`rului istoric”.
L-am l`murit de îndat`:
— „Fiindc` noi suntem dou` feluri de ardeleni: unii care pe
baza actului de la Alba Iulia se congestioneaz` la fa]`,
hipnotiza]i [i cu pumnii încle[ta]i înspre Bucure[ti, spre tot ce
reprezint` aceast` Capital`, împreun` cu fra]ii „reg`]eni”; iar
al]ii, dintre care fac [i eu parte, care se tot mir` de aceste
convulsiuni ale fra]ilor lor ardeleni [i care în ora[ul Alba-Iulia nu
v`d decât ceea ce acest ora[ a reprezentat întotdeauna, un
ora[ provincial, monoton, cu o pia]` mare, cu o veche cafenea
„Dacia”, în col], prin geamurile c`reia po]i vedea roiul de agen]i
comerciali [i oameni de afaceri localnici, grupa]i în jurul
meselor de c`r]i de joc sau discutând aprins despre tot felul de
afaceri, cu gesturi largi t`ind fumul gros din`untru. Aceast`
cafenea, care cuprinde tot ce este via]` ob[teasc` în Alba-Iulia,
nu ne inspir` nici o emo]ie!”
Apoi, în continuare i-am spus:
— „Noi ace[tia, din categoria a doua de ardeleni, ne
p`str`m emo]iile pentru tot ceea ce ne ofer` Bucure[tiul [i, har
Domnului, el ne ofer`, din abunden]`, fel de fel de emo]ii,
oriunde le cau]i, pe Calea Victoriei de pild`, între ,,Cap[a” [i
,,Nestor”, în orele de la amiaz` sau de sear`, când acest mic
Paris î[i revars` toat` cochet`ria, acolo trotuarul îngust al C`ii
Victoriei fiind parc` dinadins f`cut astfel, ca s` po]i fi mai u[or
r`pit de vraja acelora care se plimb`...”
Boierul moldovean m` privea cu îndoial`, ne[tiind dac` în
r`spunsul meu era o desolidarizare de desc`lec`torii ardeleni
reformatori ai moravurilor politice sau era o glum` nepotrivit`,
semnalând complexul lui de inferioritate.
În realitate, acest r`spuns al meu reoglindea o stare de fapt
pentru vremurile acelea [i se adresa unei ac]iuni de [antaj bine
Dr. Petru Groza [i Regele
Mihai la ski, \ntr-o sta]iune
montan`
13