format electronic

1857
ogata colec]ie de manunscrise a
Bibliotecii Academiei Române ne
dezv`luie surse inedite de
informa]ii [i în domeniul istoriei militare.
Printre acestea se afl` un Memoriu
privind organizarea unei flotile moldovalahe
pe Dun`re, elaborat în
septembrie 1857 de locotenentul de
marin` francez C. Laurent, document
ce s-a p`strat în original, în limba
francez`, în Arhiva personal` a lui
Iancu Alecsandri1 [i în copie în cea a
lui Ion Ghica2 .
Autorul a fost unul dintre ofi]erii
francezi din tab`ra de la Maslac,
a[ezat` aproape de Constantinopol,
care i-a cunoscut îndeaproape în anii
r`zboiului Crimeii (1853-1856) pe Ion
Ghica, Vasile Alecsandri, Costache
Negri, Dimitrie Rallet [.a. personalit`]i
marcante ale mi[c`rii de emancipare
na]ional` a românilor. În Scrisori c`tre
Vasile Alecsandri, Ion Ghica i-a
consacrat lui Laurent pagini speciale în
care aminte[te de clipele pl`cute
petrecute al`turi de el în luptele pentru
stârpirea pira]ilor din insulele M`rii
Egee (1854), în perioada când I. Ghica
era guvernator al insulei Samos (1854-
1859). Laurent „era considerat în toat`
marina francez` – m`rturi[e[te Ion
Ghica – ca unul dintre tinerii ofi]eri cei
mai capabili [i cu viitor, iubit de to]i câ]i
îl cuno[teau. Pentru mine era imaginea
vie a Fran]ei vesele, plin` de [tiin]` [i
de spirit” 3 .
Reumatismul contractat în timpul
asediului Sevastopolului (1855) îi va
închide lui Laurent str`lucita carier`.
Reîntors de pe front, cu s`n`tatea
[ubrezit`, i s-a încredin]at în anii 1856-
1858 comanda avizoului (vas de r`zboi
de tonaj mic [i cu vitez` mare – n.r.)
pus la dispozi]ia ambasadorului Fran]ei
la Costantinopol. În aceast` perioad`
[i-a stabilit domiciliul în casa lui Ion
Ghica de la Pera, pe care C. Negri [i
D. Rallet o transformaser` într-un
adev`rat club de dezbateri politice,
unde au fost atra[i [i ofi]eri francezi
afla]i în capitala Imperiului Otoman4 . Tot
aici l-a întâlnit [i l-a îndr`git Laurent pe
bardul de la Mirce[ti. „Amici]ia lui
Laurent pentru tine [i pentru mine îl
f`cuse român – scria I. Ghica în 1884
într-acelea[i Scrisori c`tre Vasile
document 2008 4 (42)
Alecsandri – el studia ziua [i noaptea
ap`r`rile de la gurile Ebrului [i Tagului
pentru c` le credea aplicabile pe
Dun`re” 5 . A[adar, prin mediul pe care îl
frecventa Laurent era un cunosc`tor al
realit`]ilor române[ti [i al dorin]ei
românilor de constituire a unui stat
unitar modern. Totodat`, prin rela]iile
pe care le între]inea cu Ch.A.
Talleyrand-Perigord, comisarul francez
trimis în 1857 în Principatele dun`rene
în cadrul Comisiei de informare a
puterilor garante asupra for]ei mi[c`rii
pentru Unire, cât [i cu E.A. Touvenel,
ambasadorul francez de la
Constantinopol, care sprijinea, în
numele Fran]ei, aspira]ia de Unire a
românilor. Laurent va ac]iona în
concordan]` cu interesele de atunci ale
]`rii sale. Fran]a lui Napoleon al III-lea
a fost singura dintre marile puteri
europene care a promovat unirea
Moldovei [i }`rii Române[ti în forurile
europene, sus]inând-o adesea în fa]a
unor împotriviri acerbe [i a avut uneori
un rol decisiv în jocul de putere
european pentru garantarea existen]ei
unui nucleu de stat românesc.
Din scrierile lui I. Ghica rezult`,
evident exagerat, rolul pe care Laurent
l-a jucat în 1857 în determinarea lui
Touvenel de a impune Por]ii anularea
alegerilor false, antiunioniste pentru
Adunarea ad-hoc din Moldova6 A[ fi foarte mândru
de a contribui cu
mica mea parte
pentru a reconstrui [i
a munci pentru gloria
na]iunii voastre
C. Laurent
”
.
Laurent s-a ar`tat dispus a se pune
în slujba ac]iunii de organizare a
statului unitar român, a c`rei constituire
o considera inerent` în condi]iile
externe favorabile deschise de
Congresul de Pace de la Paris (1856).
El aprecia c` printre primele m`suri de
consolidare a viitorului stat na]ional
român modern trebuiau s` se înscrie
studii/documente
Un proiect de organizare a Flotilei Rom#ne
B
”
Prof. univ. dr. Maria GEORGESCU
Universitatea din Pite[ti
cele referitoare la unificarea [i înt`rirea
armatei. Întreaga ac]iune de
reorganizare militar` a Principatelor
Unite avea un scop exclusiv de ap`rare
a integrit`]ii hotarelor [i autonomiei lor
interne, c`ci „armata moldo-valah`,
datorit` îns`[i pozi]iei ]`rii, nu poate fi
decât o armat` defensiv`”. A[adar,
trebuia organizat un sistem de ap`rare
[i pentru ca acesta s` fie complet era
firesc ca statul român s` aib` o flotil`
puternic` care s` opereze pe Dun`re,
cu ajutorul c`reia s`-[i realizeze „o
coast` de fier care s` ]in` piept
încerc`rii unei invazii str`ine”.
Acesta fiind ]elul, ofi]erul de marin`
Laurent [i-a expus un plan am`nun]it [i
serios documentat pe baza informa]iilor
furnizate de prietenii s`i români de
creare a unei flotile a Dun`rii [i de
asigur`re a securit`]ii frontierelor. Acest
plan a intrat în posesia lui I. Ghica [i V.
Alecsandri, iar ace[tia l-au înaintat
domnitorului Al.I. Cuza în primele luni
ale domniei sale, venind astfel [i în
întâmpinarea repetatei dorin]e
exprimat` de C. Laurent prietenului s`u
V. Alecsandri în februarie 1859: „A[ fi
foarte mândru de a contribui cu mica
mea parte pentru a reconstrui [i a
munci pentru gloria na]iunii voastre” 7 .
Dar Laurent nu s-a aflat printre membrii
Misiunii Militare franceze chemate de
Cuza la Bucure[ti pentru a sprijini
reorganizarea o[tirii (1860). De altfel,
fusese între timp reformat [i locuia
izolat [i bolnav undeva în Fran]a, unde
va muri în curând. De[i s-ar fi înscris
perfect pe linia politicii militare
promovate de domnitorul Unirii, planul
lui Laurent nu a fost pus în aplicare.
Al.I. Cuza nu a avut nici timpul necesar,
dar nici mijloacele materiale care s`-i
permit` restructurarea tuturor armelor.
Planul lui Laurent presupunea
într-adev`r constituirea unei flotile
puternice în stare s` sus]in` o ac]iune
armat`, dar ea ar fi cerut statului
eforturi financiare ce i-ar fi dep`[it
posibilit`]ile. Multe dintre ideile expuse
în 1857, cum ar fi achizi]ionarea unor
nave puternice de lupt`, armarea lor,
construirea atelierelor [i porturilor,
înfiin]area [colii de marin` [.a. se vor
realiza treptat în armata român`
modern`.
47