format electronic

studii/documente
1917-1918
A
Speran]e, team`, îngrijor`ri
În mijlocul încerc`rilor [i nenorocirilor generate de r`zboi
(înfrângeri, tifos exantematic, foamete, boli, lipsuri de tot felul
etc.) a sosit, Moldova, cu totul pe nea[teptate, vestea
abdic`rii ]arului [i a revolu]iei de la Petrograd. De[i existau
anumite semnale privind deteriorarea situa]iei interne,
sesizate [i de primul ministru Ion I.C. Br`tianu care, în
ianuarie 1917, împreun` cu mo[tenitorul tronului, prin]ul
Carol, s-a aflat trei s`pt`mâni în Rusia, evenimente
hot`râtoare erau a[teptate mai curând la sfâr[itul
conflagra]iei. Dar, ca în multe alte cazuri, a se vedea [i
episodul sfâr[itului „R`zboiului Rece”, previziunile oamenilor
politici [i ale anali[tilor au fost dep`[ite de realitate.
Revolu]ia rus` din februarie a fost un seism de mare
amploare, unda de [oc resim]indu-se puternic [i în Moldova
dintre Carpa]i [i Prut, singurul teritoriu al „Vechiului Regat”
neocupat de Puterile Centrale. Faptul era firesc având în
vedere c`, la acea dat`, Imperiul Rus era cel mai important
aliat al României. Pe teritoriul românesc se aflau un milion de
militari ru[i, grupa]i în trei armate (4, 6 [i 9), care împreun` cu
Armata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu [i
Armata 8 rus`, dispus` în Bucovina, formau „Frontul Român”.
Aceasta era o structur` de comandament, stabilit` la sfâr[itul
anului 1916 dup` negocieri dificile, care asigura, pe de o parte
respectarea suveranit`]ii statului român [i pe de alt` parte,
cooperarea în lupt` între cei doi parteneri. Regele Ferdinand
era comandantul suprem, fiind secondat de un stat major rus,
condus la acea vreme de generalul V.V. Zaharov. La rândul
20
Despre „cumin]enia” soldatului rom#n
\n vremuri revolu]ionare
nul 1917 este cunoscut în istoriografia na]ional` [i
interna]ional` [i în mentalul colectiv românesc drept
perioada refacerii armatei române [i al marilor victorii
de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz, care au reprezentat o
str`lucit` revan[` fa]` de campania dezastruoas` din toamna
anului 1916. Dar anul 1917 a mai
”
înregistrat un fenomen extrem de
important, poate tot atât de semnificativ ca
O adev`rat`
str`lucitoarele biruin]e, relativ pu]in amintit
de tratatele [i lucr`rile consacrate
catastrof` pentru
particip`rii României la Primul R`zboi noi: revolu]ia \n
Mondial. Este vorba de p`strarea unit`]ii de Rusia!
ac]iune, de comand`, a armatei române în
mijlocul uraganului generat de cele dou`
Generalul
revolu]ii din Rusia, burghezo-democratic`
Alexandru Averescu
”
din februarie-martie [i bol[evic`, din
octombrie-noiembrie. În cele ce urmeaz`
vom aborda succint aceast` problematic`, încercând s`
descifr`m cauzele pentru care armata român` a r`mas imun`
fa]` de virusul dezagreg`rii [i anarhiei, care a pulverizat, în
decurs de câteva luni, întregul front oriental, de la Oceanul
Înghe]at la Marea Neagr` [i un imperiu, cel Romanovilor, cu o
istorie de trei secole.
Dr. Petre OTU
Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`
lor, for]ele românesti se g`seau sub autoritatea Marelui
Cartier General, ce avea în frunte, de la începutul lunii
decembrie 1916, pe generalul Constantin Prezan. De
asemenea, liniile de aprovizionare ale armatei române cu
material comandat la alia]ii no[tri din Apus (Fran]a, Marea
Britanie, Italia) treceau prin teritoriul
rusesc. S` mai ad`ug`m c` o parte din
depozitele armatei române se g`sea la est
de Prut [i Nistru, tot acolo, cu o men]iune
special` pentru Odessa, refugiindu-se [i
numero[i cet`]eni. Destinele celor dou` ]`ri
erau, astfel, intim legate, orice defec]iune a
Rusiei, urmând s` aib` consecin]e
dezastruoase pentru România, care se
putea trezi singur` cu inamicul pe uria[ul
front care se întindea de la Oceanul
Înghe]at la Marea Neagr`.
În pofida eforturilor comandamentelor ruse [i a autorit`]ilor
române, [tirile despre evenimentele cruciale din Rusia s-au
r`spândit cu destul` u[urin]` în Moldova, ajungând [i pe front.
Ele au provocat, în clasa politic` [i în opinia public`
româneasc`, reac]ii contradictorii. Regele Ferdinand, informat
de generalul A. A. Mosolov, ministrul plenipoten]iar rus la Ia[i,
care, la rândul s`u, primise vestea de la Ion I. C. Br`tianu, a
avut o reac]ie de extrem` îngrijorare, el apreciind abdicarea
]arului drept o „catastrof`”, „o nenorocire” 1 . Generalul
Alexandru Averescu, la aflarea ve[tii, a avut aceea[i reac]ie
ca a regelui Ferdinand, consemnând: „O adev`rat` catastrof`
pentru noi: revolu]ia în Rusia!!” 2 .
Al]i lideri politici au privit cu speran]` noile evenimente din
Rusia, atitudine motivat` de credin]a c` schimb`rile interne
vor duce la o redefinire, o îmbun`t`]ire a raporturilor bilaterale
marcate pân` atunci de r`ceal`, de suspiciune. În campania
din toamna anului 1916, Rusia nu [i-a îndeplinit în totalitate
obliga]iile asumate, iar ajutorul acordat armatei române de
trupele ruse a fost cu totul modest. Acest lucru a generat
sentimente de frustrare la nivelul oamenilor politici români, a
comandamentelor, a trupei. Nu o dat` s-a vorbit, în acele clipe
tensionate, de „tr`darea” aliatului rus, acest lucru fiind
alimentat de zvonurile privind tratativele secrete ale
Petrogradului cu germanii, România fiind una dintre
poten]ialele victime. Informa]iile au c`p`tat acoperire
documentar` dup` ce bol[evicii, care au preluat puterea la 25
octombrie/7 noiembrie 1917, au dat publicit`]ii a serie de
documente secrete ale diploma]iei ruse, cunoscute, sub
numele de „raportul Polivanov”.
Interesele politice [i strategice ale celor doi alia]i erau
diferite. Imperiul Rus avea scopuri globale, care veneau în
contradic]ie cu obiectivele României, fie dac` ar fi s` ne
referim doar la ocuparea Strâmtorilor Bosfor [i Dardanele,
considerate „pl`mânii” economiei române[ti. De aceea, unele
cercuri politice [i militare de la Petrograd au privit cu ostilitate
beligeran]a României deoarece aceasta însemna obliga]ii în
4 (42) 2008 document