format electronic

studii/documente
|
nc` din 1866, în timpul crizei interna]ionale declan[ate de
alegerea Domnitorului Carol I pe tronul de la Bucure[ti,
pentru a preîntâmpina o invazie, domnitorul Carol I a
îns`rcinat o comisie compus` din maiorul Gheorghe Sl`niceanu
[i c`pitanii Eracle Arion [i Nicolae Dabija s` studieze
posibilitatea „înt`ririi capitalei principatului prin fortifica]iune
provizorie”. Comisia [i-a început activitatea, îns` recunoa[terea
ca domn a lui Carol I de c`tre Poart`, survenit` pe 11/23
octombrie 1866 a f`cut ca ea s`-[i înceteze activitatea.
Ideea nu a fost abandonat` îns` cu des`vâr[ire [i în anii
urm`tori problema a fost reluat`. Astfel, generalul Ioan Emanoil
Florescu, ministru de r`zboi între 14 martie 1871 – 30 martie
1876, militar cu contribu]ii importante la dezvoltarea
organizatoric` a armatei române, a înfiin]at o comisie, condus`
de colonelul Gheorghe Manu, îns`rcinat` s`
studieze posibilitatea realiz`rii de fortifica]ii
permanente. Comisia, care a func]ionat
pân` izbucnirea crizei balcanice în 1875, a
întreprins studii pe teren, în special pentru
fortificarea Capitalei.
Dup` izbucnirea Crizei Orientale în anul
1875, în condi]iile în care România dorea s`-
[i p`streze neutralitatea, problema
fortifica]iilor a revenit în prim plan. Deoarece
exista posibilitatea ca teritoriul na]ional s` fie
transformat în câmp de lupt` între for]ele otomane [i ruse[ti,
armata român` a încercat se realizeze câteva puncte de sprijin
înt`rite împotriva unei eventuale invazii. Ca urmare, începând
cu noiembrie 1876, pân` în prim`vara anului 1877 au fost
amenajate fortifica]ii la Calafat [i la B`rbo[i, lâng` Gala]i, prin
care se urm`rea bararea Dun`rii împotriva navelor de lupt`
otomane.
Evolu]ia ulterioar` a evenimentelor politice [i militare au
f`cut ca armata român`, pentru ap`rarea independen]ei
proclamat` de Parlamentul de la Bucure[ti la 9/21 mai 1877, s`
se implice în r`zboi de partea Rusiei [i s` ia parte la conflictul
din Peninsula Balcanic`. |n Bulgaria, trupele române s-au
confruntat, la Plevna, Belogradcik [i Vidin, cu r`zboiul de
asediu, care demonstra valoarea strategic` a fortifica]iilor
pasagere [i permanente.
Dup` încheierea conflictului, din ini]iativa regelui Carol I, au
fost reluate studiile privind realizarea unui sistem de fortifica]ii
precum aveau deja Rusia, Austro-Ungaria, Fran]a, Germania [i
Belgia, pornindu-se de la perceptul conform c`ruia fortifica]iile
constituie un puncte de sprijin care permit unei armate
regruparea, reorganizarea [i constituie o bun` baz` de plecare
la ofensiv`.
Astfel, în 1882 a fost numit` o comisie prezidat` de
generalul Gh. Manu, cel care condusese [i lucr`rile comisiei în
perioada premerg`toare R`zboiului de Independen]`, cu
misiunea de a alc`tui proiectul de fortificare a ]`rii. Comisia a
reluat, actualizat [i îmbun`t`]it studiile teoretice [i pe teren
f`cute la începutul anilor ’70, rezultatul fiind finalizat într-un
memoriu, prezentat Ministerului de R`zboi. Era primul proiect
complet de fortificare a României. În el membrii comisiei au
propus fortificarea ]`rii pe 5 zone: Oltenia, pân` la Olt;
Muntenia, de la Olt la linia Foc[ani, Gala]i; Moldova de apus,
între Carpa]ii Orientali [i Siret; Moldova de r`s`rit, între Siret [i
Prut; Dobrogea. Fortificarea Capitalei reprezenta prima urgen]`
74
Armamentul Cet`]ii Bucure[ti
”
În 1882 a fost
numit` o comisie
prezidat` de
generalul
Gheorghe Manu,
cu misiunea de a
alc`tui proiectul
de fortificare al
]`rii
Drd. Cornel I. SCAFE{, Ioan I. SCAFE{
dup` care urma realizarea unor fortifica]ii pe linia Foc[ani –
Gala]i, care s` bareze o posibil` invazie a armatei ruse [i un cap
de pod la Cernavod`, forturi [i baterii în zonele Gala]i,
Constan]a.
Cu toate acestea, lipsa de experien]` a ofi]erilor români în
domeniu l-a determinat ca regele Carol I [i pe sfetnicii s`i militari
sa apeleze [i la consilierea unor speciali[ti str`ini. Astfel, mai
mul]i ofi]eri germani din Marele Stat Major prusian au efectuat o
serie de studii privind obstacolele naturale de pe teritoriul
României, materializate în câteva memorii cu propuneri de
fortificare, adresate regelui Carol I.
Deoarece echipele de ofi]eri germani au stârnit aten]ia
poli]iei austro-ungare, pentru evitarea unor nepl`ceri
diplomatice Carol I a renun]at la serviciile acestora. In schimb,
el a apelat la un specialist dintr-o ]ar` neutr`,
Belgia, chemându-l în 1882 la Bucure[ti, prin
intermediul surorii sale Maria von
Hohenzollern-Sigmaringen, so]ia regelui
Leopold al II-lea al Belgiei, pe generalul
Henri Alexis Brialmont, o somitate în
domeniul fortifica]iilor.
Generalul H. A. Brialmont a redactat un
”
memoriu privind organizarea ap`r`rii
României, în care pentru lucr`rile de detalii
[i-au adus contribu]ia [i c`pitanii Mihail
Boteanu [i Ioan Culcer.
În memoriul înaintat pe 15 decembrie 1882 regelui Carol I,
el propunea, în acord cu Comisia Manu, realizarea a 5 zone
fortificate, [i anume: Bucure[tiul – centrul politic [i administrativ,
principalul nod de comunica]ii, localitate plasat` la egal`
distan]` de Or[ova [i Gala]i, fa]` de mun]i [i principalele
trec`tori –, un cap de pod pe Siret, pentru blocarea unor atacuri
dinspre nord, Gala]iul, principalul port pe Dun`re [i un important
centru comercial, Cernavoda, cap de pod pentru for]ele din
Dobrogea [i baz` pentru o eventual` opera]iune în Bulgaria [i
Constan]a, principalul port românesc la Marea Neagr`.
În ceea ce privea „Cetatea Bucure[ti”, prima care trebuia s`
fie realizat`, planurile lui Brialmont prevedeau realizarea unei
linii principale de rezisten]`, cu un perimetru de 72 km, compus`
din 18 forturi deta[ate, la intervale de 4 km, [i 18 redute-baterii
intermediare, o linie secundar` defensiv`, numit` incinta, sau
nucleul cet`]ii. Armamentul urma s` fie instalat, par]ial în cupole
cuirasate, par]ial pe platforme descoperite. Diametrul liniei
principale de rezisten]` era neregulat. Astfel, cele mai apropiate,
erau forturile Afuma]i [i M`gurele, aflate la o distan]` de 21 km,
iar cele mai dep`rtate forturile Chitila [i Leordeni, aflate la o
distan]` de 28 km. Distanta medie de la forturi la perimetrul
ora[ului era de cca. 8 km. Intervalul dintre lucr`ri, forturi [i
baterii, era de 2 km, adic` b`taia unui tun de calibru mic. Înapoia
forturilor [i bateriilor urma s` se construiasc` o linie de cale
ferat` de centur`, dublat` de o [osea, ambele mascate de o
perdea de vegeta]ie, lat` de 10 m. Forturile [i bateriile erau era
legate de comandamentul Cet`]ii cu 2 linii telefonice. La
mobilizare se prevedea o re]ea de comandament [i de tragere.
Armamentul „Cet`]ii Bucure[ti” a constituit unul dintre
obiectivele cele mai importante urm`rite, atât de generalul H. A.
4 (42) 2008 document