format electronic

se spunea în Cuvânt c`tre Armata II, care a]i ap`rat cu bra]ul
vostru p`mântul unde v-a]i n`scut, unde a]i crescut, v` spun
eu, Regele vostru, c` pe lâng` r`splata cea mare a izbânzii,
care va asigura fiec`ruia recuno[tin]a neamului nostru întreg,
a]i câ[tigat totodat` dreptul de a st`pâni într-o m`sur` mai
larg` p`mântul pe care v-a]i luptat. Vi se va da p`mânt. Eu,
Regele vostru, voi fi întâiul în a da pild`; vi se va da [i o larg`
participare la treburile Statului” 14 . Anun]ul regal a generat un
mare entuziasm în rândul maselor de solda]i-]`rani,
contribuind, în mod direct, la imunizarea armatei române în
fa]a curentelor destabilizatoare venite din partea trupelor ruse,
dar [i ale inamicului. Gestul a fost salvator [i pentru dinastia
român`, înrudit` cu Romanovii. Acela[i Mosolov a apreciat
preocup`rile guvernului condus de Br`tianu pentru realizarea
celor dou` reforme [i le-a adus la cuno[tin]a autorit`]ilor din
]ara sa, în speran]a c` liderii ru[i vor urma exemplul românilor.
S` mai ad`ug`m c` promisiunile lui Ferdinand au c`p`tat
expresie juridic` prin legile adoptate de Parlament în vara
anului 1917.
Încerc`ri de „revolu]ie” în România
Num`rul foarte mare al militarilor ru[i pe teritoriul Moldovei
a reprezentat de la început un motiv de îngrijorare pentru
clasa politic` [i popula]ie. Ei au fost disloca]i atât pe front, cât
[i în spatele acestuia, astfel c` multe dintre localit`]ile mai
importante aveau garnizoane ruse[ti semnificative. Efectivele
române[ti erau modeste, singura for]` aflat` la dispozi]ie,
Armata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu, fiind
pe front. Pornind de la aceast` realitate s-a spus, nu f`r`
temei, c`, dup` suita de înfrângeri din toamna anului 1916,
românii s-au g`sit sub o dubl` ocupa]ie – a Puterilor Centrale
[i a Rusiei, ultima controlând practic teritoriul dintre Carpa]ii
Orientali [i Prut. Totu[i, pân` la revolu]ia din februarie 1917,
comandamentele [i trupele ruse au intervenit relativ pu]in în
via]a politic` a ]`rii. Efectele prezen]ei lor s-au resim]it mult
mai pregnant pe alte planuri, cum ar fi, de pild`, în domeniul
aprovizion`rii, comercian]ii [i proprietarii români preferând pe
ru[i, întrucât ace[tia pl`teau produsele pe loc. În consecin]`,
pre]urile au crescut semnificativ pe fondul resurselor modeste
existente în Moldova. În teribila iarn` 1916/1917, trupele ruse
au fost cu mult mai bine aprovizionate, ele beneficiind [i de un
aflux de produse [i din ]ara natal`, decât cele române.
Aceast` diferen]` net` a accentuat nemul]umirea românilor,
care puneau lipsurile de tot felul [i pe seama aliatului rus, de[i
armatele sale asigurau, în acel moment, supravie]uirea
statului român.
Situa]ia s-a schimbat dup` revolu]ia din februarie 1917.
Dac` în primele s`pt`mâni care au urmat acestui seism de
mare amplitudine, sovietele militarilor ru[i au fost re]inute în a
se angaja în via]a intern` a României, în luna aprilie atitudinea
unora dintre ele, respectiv, a celor dominate de bol[evici, s-a
schimbat. În proclama]iile, articolele [i lu`rile de cuvânt cu
prilejul diferitelor întruniri au ap`rut diverse idei referitoare la
lupta împotriva „exploatatorilor”, a „burjuilor”, a r`zboiului,
pentru schimbarea ordinei constitu]ionale, pentru pace, etc.
Aceste idei au fost preluate [i de unii sociali[ti români care au
participat la ac]iuni organizate de sovietele osta[ilor ru[i.
Pe acest fond, la sfâr[itul lunii aprilie 1917, a ap`rut zvonul
unei posibile ac]iuni pentru r`sturnarea regelui Ferdinand.
Extrem de îngrijorate, autorit`]ile române au decis ca
suveranul s` plece într-o inspec]ie la marile unit`]i ale Armatei
2. Înainte de plecarea din Ia[i, el a dat publicit`]ii un Înalt
Ordin de Zi, elaborat de Nicolae Iorga, prin care promisiunile
de la R`c`ciuni au fost reînnoite 15 . Concomitent, Vintil`
Br`tianu, ministrul de r`zboi, [i generalul Dmitri Grigorievici
Scerbacev, comandantul armatelor ruse din Moldova, care
document 2008 4 (42)
preluase func]ia de la generalul Zaharov, au dat fiecare un
ordin de zi c`tre trupele din subordine. Generalul rus a cerut
subordona]ilor s`i s` nu se amestece în via]a intern` a
statului român, iar Vintil` Br`tianu a dezmin]it zvonul c` noua
Rusie ar fi avut inten]ia s` încheie pacea cu Puterile Centrale.
Între timp, în ziua de 1 Mai, Ziua interna]ional` a muncii, la
Ia[i a avut loc un miting, autorizat de Scerbacev, care a deviat
spre o atitudine pacifist` [i revolu]ionar`. Participan]ii l-au
eliberat pe Cristian Rakovski, aflat sub domiciliu for]at la Ia[i,
pentru activit`]ile sale din perioada neutralit`]ii desf`[urate cu
sprijin german. În cuvântarea ]inut`, el a l`udat revolu]ia de la
Petrograd, a criticat reformele ini]iate de autorit`]ile române,
pe care le-a apreciat drept simpl` propagand`, [i s-a
pronun]at pentru triumful ideilor republicane în întreaga
regiune balcanic`. Dup` miting, Rakovski împreun` cu Mihail
Gheorghe Bujor, militar român [i cunoscut socialist, au fost
du[i la Odessa, care va deveni în lunile urm`toare centrul
ac]iunilor revolu]ionare anti-române[ti.
O nou` manifesta]ie similar` era programat`, dup`
informa]iile autorit`]ilor române, pentru 6 mai, existând
temerea unei lovituri de for]`. Prev`z`tor, guvernul a luat
ample m`suri pentru a preveni escaladarea tensiunilor cu
militarii ru[i. Presa a calificat ac]iunile drept o oper` a
inamicului, iar pe Rakovski, agent german, ceea ce nu era în
afara realit`]ii [i a publicat o serie de adeziuni ale sociali[tilor.
În acela[i timp au fost sporite trupele din garnizoana Ia[i.
Intrarea lor în ora[ s-a f`cut, cum a fost cazul Regimentului 9
vân`tori, cu toat` solemnitatea – defilare, muzic`, armament
la vedere etc. Desigur, autorit`]ile române nu au avut inten]ia
de a ajunge la ciocniri cu militarii ru[i, de[i ea nu a fost nici un
moment exclus`, consecin]ele fiind foarte grele. Asupra lor a
avertizat în repetate rânduri A. A. Mosolov [i Stanislav
Poklewski-Koziel, ce f`cuser` schimb de func]ii, ei ac]ionând
pentru men]inerea cooper`rii militare româno-ruse.
Asemenea ini]iative au avut darul de a reduce entuziasmul
revolu]ionar al unor soviete, dar pericolul interven]iei lor în
treburile interne ale României se men]inea ridicat.
Evenimentele ulterioare vor confirma din plin temerile
autorit`]ilor române.
Ofensiva – o solu]ie
împotriva dezintegr`rii
studii/documente
O problem` intens discutat` în cursul lunii mai [i iunie
1917 a fost declan[area marii ofensive de prim`var`.
Ac]iunea a fost decis` la întâlnirea de la Chantilly (2-3/15-16
noiembrie 1916), tot acolo stabilindu-se ca proiectul general
de opera]ii al Antantei pentru anul 1917 s` includ` [i ofensiva
de pe Frontul Român.
Forma ini]ial` a planului a fost stabilit` în martie 1917 de
cele dou` comandamente, dar prevederile nu au fost putut fi
aplicate din cauza evenimentelor interne, guvernul provizoriu
fiind incapabil s` impun` trecerea la ac]iune, în pofida
promisiunilor repetate. În perioada 22 aprilie/5 mai – 29
aprilie/12 mai primul ministru Ion I.C. Br`tianu, înso]it de
generalul Constantin Prezan, [eful Marelui Cartier General, a
efectuat o vizit` la Petrograd, una dintre temele aflate în
dezbatere fiind [i soarta preconizatei ofensive.
Tot la începutul lunii mai generalul Prezan s-a întâlnit, la
Moghilev, cu generalii Mihail V. Alekseev, [eful Marelui Cartier
General rus [i D.G. Scerbacev, modificând substan]ial planul
adoptat în martie. S-a decis executarea unei manevre dublu
înv`luitoare, lovitura fiind dat` în sectorul Br`ila, concomitent
cu o ac]iune ofensiv` a trupelor ruse din Bucovina.
Ultima etap` activit`]ii de planificare strategic` s-a
consumat la începutul lunii iunie, la Ia[i desf`[urându-se o
conferin]` la care au participat regele Ferdinand, primul
23