You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>tolle</strong> <strong>lege</strong><br />
Romulus BUCUR<br />
* * *<br />
vezi de departe o siluetã<br />
ºi nu ºtiu cum<br />
te gîndeºti la ea<br />
o singurã datã<br />
ai vãzut-o în fustã<br />
ºi nu þi-au plãcut picioarele ei<br />
(nu i-ai spus-o; mai tîrziu<br />
i-ai scris îmi plac picioarele tale<br />
de la origini ºi pînã în prezent<br />
– ceea ce iar era adevãrat –<br />
ºi ai provocat un mic scandal<br />
cu scrisori de adio & tot tacîmul)<br />
silueta se apropie e un tip<br />
în pantaloni scurþi ºi ºtii<br />
de ce te-ai gîndit<br />
la cele de mai sus<br />
mergi la un internet café<br />
sã-i scrii<br />
cã azi te-ai simþit fericit<br />
1
2 editorial<br />
Alexandru VLAD<br />
Cartea din vis<br />
Cãrþile, devenite oarecum banale ºi subminate de mijloace mai moderne, continuã sã fie pentru<br />
subconºtientul nostru niºte obiecte oarecum misterioase. Altfel cum s-ar explica faptul cã tragem cu ochiul la cartea<br />
pe care o are celãlalt sub braþ, fie cã e vorba de o puºtoaicã în parc, de un bãrbat ursuz în metrou, sau de o femeie<br />
pe plajã? Nu încercãm noi discret sã vedem ce scrie pe cotor? Când e vorba de o limbã strãinã, cu abuz de diacritice,<br />
nu regretãm noi o clipã faptul cã nu suntem poligloþi ºi cã ne scapã semnificaþiile cuvintelor de pe copertã?<br />
Dezbrãcãm cu ochii cãrþile învelite, vrem sã ºtim ce lectureazã personajele din filme, avem nostalgia bibliotecilor<br />
sãteºti, ieºim contrariaþi din librãriile prea bogate.<br />
. Când eram copil visam chiar cã citesc, aºa cum visam uneori cã zbor – ºi cam la aceeaºi vârstã. Visele ºtiau<br />
sã ofere cãrþi rare, care nu era niciodatã într-o limbã necunoscutã (de fapt nici nu se punea problema în ce limbã<br />
erau), ºi eu le deschideam întotdeauna la întâmplare de parcã aº fi ºtiut cã nu am timp pentru o lecturã metodicã ci<br />
numai pentru una inspiratã. Literele se vedeau clare, textul era superb ºi profund, concentrat ºi revelatoriu. Nici nu<br />
ºtiu ce sã spun despre sursa de luminã, acum când mã gândesc mai bine. La ce fel de luminã citeam? De unde<br />
anume izvora aceasta? Nu era soarele, nu eram niciodatã în exterior, ci totdeauna în interioare care erau aglomerate<br />
fãrã sã-mi dea nici cea mai micã senzaþie de claustrofobie, de parcã la simpla mea dorinþã ºi-ar fi putut mãri oricât<br />
volumul. ªi numãrul de cãrþi de pe rafturi. ªi totuºi întotdeauna mã interesa o singurã carte. Dar dupã o vreme<br />
începeam sã realizez alarmat cã de fapt sunt totuºi într-un vis, cã mi se permite pe aceastã cale sã vãd o carte altfel<br />
inaccesibilã, ºi atunci mã agãþam cu disperare de text, de ultimele rânduri, încercam sã prelungesc visul fulgurant,<br />
sau sã rãpesc textul ºi sã-l aduc cu mine în lumea realã, mãcar un paragraf, pe când mã voi trezi. ªi acest moment, pe<br />
care l-am încercat nu o datã, era ca o fatalitate. Lumina pãtrundea aproape imediat printre pleoape, dar tot mai<br />
reuºeam sã pãstrez în minte cîte ceva, rãmãºiþe, întotdeauna prea puþin, ºi apoi, de parcã s-ar fi rupt o perdea, ziua<br />
nãvãlea peste mine clarã ºi gãlãgioasã, cu þipãtul pãsãrilor de curte, mugetul vitelor prinse la jug ºi zgomotul porþilor<br />
de la ºurã. Soarele pãtrundea nemilos prin geam ºi risipea rãmãºiþele textului aburos. Pagina se voala ca un material<br />
fotosensibil.<br />
Pe timpul zilei bunica îmi interzicea sã citesc, ºi de câte ori mã prindea ascuns prin cotloanele grãdinii îmi rupea<br />
cartea, dãdea dovadã de o asprime neobiºnuitã ºi nu þinea cont de lacrimile mele. Spunea cã lectura o sã-mi afecteze<br />
ochii ºi o sã-mi ruineze minþile, cã mã va copleºi lenea la maturitate. Mi se pãrea strigãtor la cer – dar acum aproape<br />
cã sunt înclinat sã-i dau dreptate.<br />
Pe vremea aceea îmi cãdeau în mânã cãrþi incomplete – din cele cãrora trebuia sã le ghiceºti începutul ºi<br />
sfârºitul. Sau sã le propui tu pe amîndouã. O bunã provocare pentru un viitor scriitor – aº putea acuma spune, nu-i<br />
aºa?<br />
Ce erau aceste cãrþi? Peste ani le-am depistat pe unele. Romane de Felix Aderca sau Gib Mihãescu<br />
(«Rusoaica», de negãsit apoi timp de decenii, pânã când am început sã am dubii cã ea existã cu adevãrat, sau poate<br />
c-o inventasem eu), ori cine ºtie ce alt autor pe care doar cursurile profesorului Zaciu l-au mai scos pe urmã de la<br />
naftalinã. Din când în când, prin chenarul unei uºi întredeschise, zãrim ceva cunoscut. Mai deunãzi, scotocind într-un<br />
pod cu vechituri al unei case deja vândute, am deschis la întâmplare un tom prãfuit ºi miracolul s-a întâmplat pe loc:<br />
chenare ºi vigniete mici, texte numerotate, litera aceea aproape nefiresc de cunoscutã, imagini cu ustensile de<br />
bucãtãrie desuete. Am crezut cã visez. Apoi au nãvãlit mirosuri ºi gusturi, peste izul prafului dospit ºi al hârtiei<br />
acrite. Am abandonat cartea ca ars ºi ºi am zãrit o copertã total necunoscutã, de care dãdeam cu ochii prima oarã:<br />
Cartea de bucate a lui Sanda Marin, ediþia din 1954 scoasã la Editura Tehnicã. Aha, acum ºtiam în sfîrºit ce anume<br />
era tefeloaga aceea preþioasã a bunicii, singura carte pe care o suporta în preajmã, burduºitã cu reþete agramate<br />
scrise de mînã cu creionul bont, pe care o scoteam discret dintr-un sertar cu tacîmuri rar folosite din bufetul maro –<br />
pe care-l uitasem aºiºderea. ªi a fost singura carte pe care am luat-o din podul acela, declinând insistenþa generoasã<br />
a noului proprietar. Nu mai ºtiu ce era acolo, dar nu puteau fi cãrþile din vis. Singura care avea ceva de-a face cu<br />
acea perioadã se afla deja la mine în mînã...<br />
Cãrþile pe care le zãrim în trecere undeva, într-un edificiu vechi ºi întunecos, par sã aibe ceva cu cãrþile din<br />
vis. Cu cât sunt mai puþine ºi mai mari, cu atât par mai misterioase. Cel puþin pânã le deschidem. Sau e mai bine sã<br />
ne abþinem, ca sã nu constatãm cã avem de-a face cu simple dicþionare nemþeºti, tipãrite cu litere mãrunte ºi gotice.<br />
S-au tipãrit mii de astfel de dicþionare nemþeºti, în care se preconiza sã încapã toatã informaþia lumii, ºi de care<br />
nimeni nu mai pare sã aibe astãzi nevoie. Dar cum luãm curioºi orice fel de carte uitatã în tren, indiferent cu aratã, cu<br />
speranþa de-o clipã cã ar putea fi cartea din vis. Cum tragem cu ochiul la cele câteva cãrþi aflate pe un colþ de raft,<br />
într-o casã în care intrãm pentru prima oarã. Pe urmã ne liniºtim – sunt cãrþi pe care le-am mai vãzut, apãrute la<br />
edituri de care am auzit. Cartea din vis încã ne aparþine în totalitate....
Liviu GEORGESCU<br />
SCRÂNCIOBUL STÃRILOR DE SPIRIT<br />
Tehnologia cianurii<br />
(fragment)<br />
hoinãresc prin grupul gãlãgios de manifestanþi<br />
un bocet în bordeiul de vanadiu<br />
strigãte venite prin þevi aurore filtrate prin sârme<br />
ghimpate<br />
steaguri tricolore gãurile din mijloc rânjeau la noi<br />
rânjeau clãdirile în flãcãri cu pancarte fluturate de<br />
copii<br />
NOI NU NE VINDEM ÞARA !<br />
camioane cu muncitori ºi copii buimaci<br />
NOI NU NE VINDEM ÞARA !<br />
opoziþie deþinutul politic desenat în coºciug<br />
grotescul balaur rãbufnea din nou ca un ciclu<br />
noua gardã inteligenþi ºcoliþi limbi strãine<br />
aºa cum Yalta devenise Malta numai printr-o ezotericã<br />
substituire de litere<br />
experimentul se sfârºise printr-o revoluþie simbolicã<br />
la douã sute de ani<br />
printr-o nouã execuþie<br />
la Versailles grãdinile revãrsau mireasma barocã a<br />
trompetelor<br />
buchetele de alamã ºi cristal voci modulate de aer<br />
lebede lipite pe fundalul sedus cu alchimii de mangal<br />
pietrele îºi þineau respiraþia de sute de ani sã nu zdruncine aerul<br />
prin harpe trecea verdele istoriei ºi ne ajungea din urmã<br />
prin coasele de rouã<br />
ghilotina cãdea cristalinã<br />
cu încetinitorul<br />
cãdea mai multe secole<br />
vâjâia prin mai multe carotide deodatã prin milioane de<br />
celule<br />
virtuale<br />
îmbrãcate în odãjdii brodate simplu cu nevinovãþie<br />
cãdea prin miliardele de aritmii agonice ale celor uimiþi<br />
cãdea prin afiºele tipãrite pentru angoasã ºi mulþumire<br />
prin arhipelaguri iluzorii<br />
cãdea prin firimiturile imperiilor ºi cenuºa coroanelor<br />
prin confuzia mascatã ºi ordinea neglijentã<br />
cãdea o cortinã ºi se ridica alta<br />
raþiunea triumfa<br />
lumina curgea peste oameni bâlbâitã ca urina de bou<br />
spinteca stânca grotele din capul celor pierduþi<br />
acum baloanele de sãpun zboarã pe deasupra foiºoarelor<br />
de carton<br />
jupoanele de pe flacoane de beriliu se înverzesc ºi<br />
explodeazã<br />
carmen saeculare<br />
muºtele pe minutar lãsând grãmãjoare de intestine pe<br />
tipsii de<br />
vanadiu<br />
bãlãrii cu cap de cal se miºcã lent pe fundal<br />
spuma quanticã se întinde ca o plapumã pentru o mie de ani<br />
peste o generaþie friguroasã de amoebe împrumutându-ºi<br />
energia<br />
de la vid<br />
spasmul metalic braþele afundate în tragedie<br />
învãþând stelele mecanismul cãderii<br />
hãrþi vechi mutã þãri în capul altor þãri<br />
popoare dispar în neguri<br />
uitarea îºi cascã gura de balaur ca pe o scenã improvizatã<br />
sunt revoluþiile înfãptuite de o mânã de oameni<br />
þara nu ºtie nimic<br />
stã ascunsã<br />
cu ochii pe vânturi pe cordonul ombilical ºerpuind prin<br />
negurã<br />
încoace încolo<br />
asaltul luvrului de o sutã de muncitori din marsilia !<br />
asaltul palatului de iarnã de o sutã de oameni din port !<br />
asaltul fiinþei române de o sutã de ilegaliºti !<br />
mai târziu muºtele sunt multiplicate!<br />
veghea din umbrã!<br />
fâlfâiau steagurile pe strãzile frânte în prisme energizate<br />
golurile din steaguri erau golurile din stomac ºi creier<br />
din balcoanele asaltate se revãrsau promisiuni de<br />
numãuita<br />
pe tancuri se lãfãia isteria<br />
ochiul se rãnea prin razele strâmbe<br />
televizorul transmitea montajul cu numãr de serie scos<br />
din naftalinã<br />
sã apere guvernul sã-l apere de falsificatorii de bani xeroxaþi<br />
de hiene fãrã soia în stomac de fosile cãrate ca sfintele<br />
moaºte în cosciug<br />
de cãtre copiii buimaci<br />
vânzolealã crescând<br />
gustul amar de mineral pãrãsit<br />
se învolbura noaptea peste încordarea noastrã<br />
se nãºteau vampiri din arheologia întunericului<br />
mãºti din zidãriile cojite<br />
ultima picãturã de sânge se transforma în aeroplane<br />
au cãzut pentru o vreme prin carnea aerului care putrezea<br />
apoi totul s-a evaporat<br />
ºi memoria ca o meduzã plutea în spuma quanticã<br />
zile tulburi<br />
coagulare spontanã a furiei<br />
frica ºi furia parcurgând purgatoriul<br />
tineri romantici aveau curaj pentru prima oarã<br />
vorbele curgeau ca apele dâmboviþei dulci ºi curate<br />
încãrcate de electricitatea cu faþã umanã<br />
3
4 carmen saeculare<br />
lasã-i sã fiarbã în suc propriu se auzea din bunker<br />
au fiert o vreme pânã când au dat în clocot<br />
pânã când funinginea cãrbunelui s-a revãrsat ca roiul de<br />
lãcuste din<br />
cronici<br />
bâte cu ochi de viermi fulgerau la întâmplare<br />
lilieci pierduþi în luminã datorându-ºi nefiinþa vidului<br />
respiraþii nevinovate stinse pe asfalt cum chibritul cãlcat<br />
în picioare<br />
flãcãri izbucneau din intestinele groase mistuind<br />
pãdurea ardea pe retinã þepele tremurau în vintrele<br />
morþilor<br />
troglobii declanºau stihii<br />
fluturi morþi în poziþie fetalã înghiþiþi de venele tumefiate ale<br />
asfaltului<br />
bastarzi botezaþi cu þâfnã<br />
sãpau brazde ionice în obrajii buhãiþi ai ceremoniei funerare<br />
pentru conducãtorii din zgârie-norii trufiei împopoþonaþi<br />
cu bufniþi<br />
licheni alge ºi crustacee invadatoare formând o pânzã de<br />
pãianjen<br />
în care ne zbãteam cu sângele înmuiat în sângele altora<br />
nãclãialã stâlcealã gâfâialã<br />
margarete cu zâzanii în sevã<br />
avariile transmise în creier prin turbulenþe venerice<br />
ºi frenezia pãmântului multiplicat în cãldurã animalã ºi<br />
sânge<br />
învolburat<br />
vrejuri vinete cresc în deºertul vâscos<br />
peste veninul stins în vitralii<br />
animale îºi vomitã atavismul pe tipsii de argint<br />
vârcolacii vomaþi de lunã<br />
în amintirile vomate de identitate dincolo<br />
în nirvana<br />
ºarpele ºi eternitatea nãpârlesc continuu<br />
aici e salvarea aici auzeam tot mai mult<br />
îmbrãþiºeaz-o ca pe propria-þi viaþã<br />
mulþumiri pentru crime<br />
trenuri reîntoarse în noaptea veºnicã<br />
de lângã poarta sãrutului bâte cu ochi de viermi<br />
sorbind fiinþa<br />
de lângã masa tãcerii intestine vuind atavic<br />
de lângã coloana infinitului lilieci pierduþi pe spirala<br />
împrumutatã de vid<br />
trenuri reîntoarse în grotele din care nu s-a auzit nici un oftat<br />
când huliganii mutilaþi ºi striviþi acum ºi-au riscat viaþa ºi<br />
atunci<br />
intelectul ºi litera simbolul ºi artera în alambicul civic<br />
lupta vulpii cu privighetoarea sare pe ranã<br />
leul umbrei ºi întâmplãrii<br />
jocul de lego are regulile lui<br />
zarul aruncat s-a oprit printre furnici<br />
cincizeci de mii reduºi la trei mii<br />
cele trei mii de ane ºi nici o bisericã<br />
nimic nu se creeazã totul se transformã<br />
anii amari amestecaþi cu speranþã cu var ctitorii rãboj<br />
ºi<br />
necazuri<br />
bani mulþi sub cozoroc ºi ºopron/amestecaþi cu suferinþã<br />
în inima<br />
ºi trupul altora<br />
Mercedesuri ºi dezamãgire mitã ºi pierderea identitãþii<br />
cu faraoni trucaþi castele indiene bãtrâni cerºind ruºinea<br />
în<br />
obraji contrastând cu braga feþelor scofâlcite în<br />
minciunã<br />
hoituri pe rotile împinse spre aurorã<br />
obraji buhãiþi despicã halviþa norilor molfãie viaþa de apoi<br />
ca pe o<br />
saramurã stricatã fãcutã din umbrã de balenã ucisã în mãrile<br />
nordului<br />
m-am nãscut la jumãtatea secolului douãzeci<br />
omul a cucerit luna dar a pierdut sentimentul cosmosului<br />
scãldat în lumina becului electric ºi fãrã credinþã<br />
la asaltul atomului a cãzut în tranºeele exploziilor nucleare<br />
transformând oraºele în foiþã de micã ºi vieþile în schelete<br />
transparente<br />
orbecãind în zidurile fulgerului ºi scrijelind pe ele ultimele<br />
gânduri<br />
iradiate<br />
oraºe pedepsite lumea va ºti adevãratul învingãtor<br />
m-am nãscut în secolul acela uimitor printre semenii mei<br />
legaþi prin telefon cu bârfa ºi prin radio cu vâlvele<br />
vãzduhului<br />
prin televizor cu placenta interplanetarã de care atârnãm<br />
cu<br />
cordoanele noastre ombilicale fragile ca sulful prin care<br />
curg<br />
imaginile ºi flashurile sângelui nostru<br />
nobleþea cocostârcului în varurile deltei<br />
ºi vuietul de argint al sfinþilor valurile tulburi ale gangelui<br />
ºi<br />
centralele termice ale spaimei<br />
secolul în care motorul se rostogoleºte pe uliþi ºi autostrãzi<br />
ca boabele de linte în burta unui monstru de beton ºi oþel
secolul în care avionul ºi internetul au distrus nostalgia<br />
au mutilat sentimentul spaþiului ºi timpului<br />
honolulu nu mai este la capãtul pãmântului ci la o<br />
aruncãturã de bãþ<br />
sateliþii demonstreazã cã pãmântul e rotund ºi noi suntem<br />
prinºi<br />
într-o plasã de pãianjen<br />
un secol în care orice revoltã masacru genocid groapã<br />
comunã<br />
pot fi înscenate pânã la cel mai mic detaliu în care<br />
obiective pot fi<br />
lovite cu precizia laserului<br />
pe brânci încãierarea rece tornadele drepturilor<br />
stihii erodând tectonica arhaicã<br />
oameni dea valma alunecã pe treptele de marmurã ciobitã<br />
culcuºurile se amestecã dispar<br />
preoþi sunt omorâþi în biserici distruse colhozuri de<br />
lacrimi prin<br />
stepele îngrãºate de cadavre pânã când dragonul<br />
devine competitor<br />
agresor cel care va ajunge mai repede pe lunã<br />
rachete mai lungi tancurile invadatoare<br />
polarizarea fumului ºi dispersarea plumbului s-au produs<br />
instantaneu<br />
rãzboaie de intimidare propagandã îngerii adevãraþi<br />
peste cei<br />
cãzuþi<br />
fotografiile deliciilor ºi filmele cu volutele patologice ale<br />
tristeþii<br />
acele emulsii fotografice în care ne bãlãcim cu picioare de<br />
insecte ºi<br />
elefanþi<br />
creierele noastre sunt ca diamantul cu mai multe feþe<br />
dar nu mai focalizeazã ci disperseazã ºi popoarele de<br />
raze se<br />
pierd în univers<br />
pentru totdeauna ºi gândul pe cale de limpezire e<br />
îmbrobodit cu<br />
blãnuri amorfe<br />
cu aritmii prin literele ploii printre toartele vidului<br />
plânsul se dospeºte în firidele ascunse în sângele fierbând<br />
în frumuseþea pirogravatã în puroi<br />
vãruire ºi cearã subminând transparenþe<br />
coagulãri ameninþãtoare<br />
pe strãzile prãfuite cu lacrimi ºi rouã de furtunã<br />
prin fantomele clãdirilor abandonate ca niºte girafe în<br />
flãcãri<br />
soldaþii calcã pe câmpul minat al trotuarelor<br />
virginele pleacã în curvia de la marginea lumii<br />
într-un rãzboi mitologic cu hidrele vidului<br />
morþii plâng în pãmânt sub dinþii treierãtori<br />
plâng pe mesele celor amãgitori<br />
cu inimi întunecate fraþii mai mici urmeazã melcii prin<br />
spelunci<br />
prin bãlãriile animate de visul miriapozilor<br />
rãrunchii arderii varsã veninul molcom prin capilarele<br />
uitate<br />
deschise în afarã<br />
ºi prin uºile ferecate ne invadeazã glaciaþiunea vitrinelor<br />
rãdãcinile fragede ale urii<br />
carmen saeculare<br />
vulgaritatea explodeazã ecranele cu picioare de magneziu<br />
aprinzând hormoni prin atmosfera sulfuroasã<br />
viteza sfãrâmã nimburi<br />
încolþitã în retinã ca o garoafã animalã<br />
reacþia<br />
tensiunea în faþa stãrii amorfe<br />
în efortul trudnic de a ciopli lemnul tumefiat de umezealã<br />
de a-þi conserva identitatea ca pe o pãpuºã fãcând vocalize<br />
de afarã rãzbat ecouri de glasuri ºi ordine secrete<br />
fluier ºi buhai gemete<br />
promisiuni mincinoase ºi tuleie de grenadã<br />
confuzia creatã dãdea roade<br />
puþini ºtiau exact subsolurile<br />
canalele ce traversau ca niºte viniºoare arborii suspendaþi<br />
ºi zidurile aeriene<br />
arheologia imposturii ºi hoþiei<br />
sarcopþi noctambuli în pielea gangrenatã<br />
vânzarea era o artã veche aici<br />
sabia de la capul lui Decebal ruginise în vreme ce iatagane<br />
tãiau tãrtãcuþele domnilor maziliþi<br />
boierii hulpavi se învârteau pe burþi ca titirezii<br />
credinþa n-a fãcut niciodatã doi ºfanþi în sufletul visãtorilor<br />
de cocoºei<br />
doar punguþa cu doi bani se îngrãºase cu turme de<br />
buzunare turbate<br />
pãmânt mestecat în copite de hoarde din afarã ºi din interior<br />
venetici împopoþonaþi cu þâfnã ºi marihuana torturii<br />
focuri aprinse pe eºafoadele vomei aruncã satele în<br />
ascunziºul<br />
codrilor<br />
în pârjolul grâului ºi cucuta vorbirii<br />
bãieþandrii convertiþi la cazanul cu pilaf ºi fetiºcane mânate<br />
în prãsila cu iepe<br />
în haremul ca un nautilus cu migraþie internã<br />
ca politicienii-moluscã<br />
prin goarne de piatrã se înfundã câlþii istoriei<br />
ficþiuni utile<br />
obeliscuri se înalþã în vocea de sânge rãzbat prin difuzoare<br />
prin întunericul faraonic al sicrielor noastre<br />
strãpung corpuri vii ºi sfâºie inocenþa strigãtelor<br />
sub piele se strâng viermii ororii ºi colcãie în disperare<br />
ca niºte vulcani gata sã erupã<br />
trâmbiþele ierihonului tulburã aerul cu sfârcuri feciorelnic<br />
vãtãmãtoare<br />
când zidurile se cutremurã de viermii tancurilor asediatoare<br />
hãrþi vechi mutã þãri în capul altor þãri<br />
popoare dispar în neguri<br />
uitarea îºi cascã gura de balaur ca pe o scenã gânditã<br />
uitarea se zideºte dupã tehnologia cianurii<br />
Subject: roºia montana<br />
Date: 2/1/03 12:35:52 PM Eastern Standard Time<br />
From: bal_dece@yahoo.com<br />
To: georgescul@date.com<br />
300 tone aur<br />
5
6 carmen saeculare<br />
1600 tone argint<br />
3.000.000.000 $ câºtig estimat<br />
5 munþi decopertaþi<br />
vuiesc cianurile decantate în habitatele adiacente<br />
neatinse de milenii<br />
avulsia cascadelor degradate în vãzul ºi auzul acide<br />
praful pipãitului ºi gazele toxice invadeazã structuri<br />
geologice<br />
convulsive<br />
miºcãri tectonice în conºtiinþele tulburate<br />
ºi circulaþia apelor otrãvite prin cratere cristaline<br />
iazuri cu cianurã acumulate prin fisuri<br />
sã despoaie aurul de straiele vãtãmãtoare<br />
cariere de opt hectare în cinci munþi dispãruþi<br />
artefactele pãmântului îmbãtrânit în brunul de oalã<br />
nimfe se scaldã în vãile acide ºi devin sterile<br />
poluþia vibreazã în rocile gazdã<br />
ºi minereul obraznic cu miºcãri de cârtiþã<br />
cu scurgeri accidentale în uleiurile ºi carburanþii depozitaþi<br />
pe feþele madonelor<br />
patrimoniul naþional gaze zgomot praf rocã<br />
explozii<br />
100 de tone de explozibil pe zi<br />
animale extinse din panoplii<br />
ºi rodii cãzute pe masã ca grenadele<br />
cianura cautã aurul cu febrã alchimicã<br />
dar aurul se transformã în apatit în mâna celor<br />
nãscuþi în distocii aurorale<br />
nãscuþi cu sufletul rupt din rugina pãmântului<br />
porniserã sã rupã sufletul de pãmânt<br />
nu o fãcuserã migraþiile împãrþirile invaziile trãdarea<br />
imperiile<br />
companii oculte ºi gândurile legiunilor lãfãite în lascivitãþile<br />
aurului<br />
atrase în apuseni de ceremoniile în care metalul sacru se<br />
întorcea ca<br />
un fluviu din deltã la origini ritualul aurului ascuns în<br />
divinitate<br />
nu aurul din inele cercei ºi pocale nu dinþii de aur<br />
legiuni din toatã lumea veneau sã jefuiascã sacralitatea<br />
de metalul ei<br />
provocau avortul lunii peste câmpiile cu maci agonici<br />
hemoragia unui popor prin carotidele regelui decapitat<br />
rostogolit în faþa altui popor brutalizat de sulful crepuscular al<br />
arenelor<br />
amestecat cu lohiile petrecerilor imperiale<br />
scurse prin rigolele de fum<br />
strãpungând carnea oraºului etern cu entropia vulgaritãþii<br />
arzând vintrele delirului cu acidul vomei a cincisprezecea<br />
urmând<br />
creierului al cincisprezecelea al îmbuibãrii<br />
dansuri pe pietrele ºlefuite cu dispreþ cu bucuria<br />
victoriei care<br />
mutilase pietrele acelui munte<br />
muntele sacru al unui popor sacru templele dãrâmate ca un joc de<br />
cuburi<br />
încercând sã transforme o religie în foiþã de þigarã<br />
în acelaºi timp cu alt templu dãrâmat în altã parte a lumii<br />
poporul împrãºtiat de acolo a luat cu el scrierile vechi ºi<br />
le-a pãzit<br />
poporul nerãspândit de aici ºi-a pãstrat vii poveºtile nescrise<br />
oralitatea era onoarea celui înzestrat repetarea în pustiu ritualul<br />
toate ciopleau zeii în carnea lor ºi carnea se întoarce în suflet<br />
popor peticit cu invazii barbare hãcuit din toate pãrþile<br />
aici încã lingându-ºi rãnile<br />
un popor transformat în populaþie bizonul electoral<br />
pentru vulpea limbajului mieros<br />
cum fusese pentru hiena iubitoare de copii<br />
schimbaserã un popor într-o gloatã<br />
pentru care binele ºi rãul sunt tot o apã ºi un pãmânt<br />
iar biciul arcuº de vioarã<br />
reflexe condiþionate frica ºi nimicirea speranþei<br />
incertitudinea neliniºtea stihia ultima umbrã de rezistenþã<br />
opacitatea orbia înnoptarea caracterului<br />
rasa intelectului suprimatã pe toate planurile<br />
codul genetic încâlcit ºi bulversat<br />
în carnea lui se cuibãrise un taraf de lipitori<br />
petre petre între picioarele încã fierbinþi ale nadinei moarte<br />
popor cu botniþe la gurã ºi fãrã memorie<br />
un darie senil<br />
momente de singurãtate otrãvitoare<br />
mã biciuiesc vãtafii luminii<br />
iar ea lumina<br />
în cinstea eclipsei retrãieºte fiecare corp<br />
în timpul acesta pe celãlalt mal în firide<br />
pe celãlalt talger<br />
crai de curte veche pãsãri rare<br />
inorogi forfotind prin tencuiala istoriei<br />
trãind în sfinþenia faptei ºi sinceritatea gândului<br />
înveliþi într-un fum de mãslin arzând domol peste ochii lor<br />
scãldaþi în mecanismele nostalgiei<br />
cu braþele de opal întinse peste cariile trecutului<br />
existenþa lor vultur lipsit de instinctul uciderii<br />
fortãreþe de stâncã intersectând conacele din veacurile<br />
viitoare<br />
în ei absolutul mai depune ouãle fosforescente ºi iarba<br />
fiarelor<br />
prin ei duhul blând ºi creator menþine balanþa acestei pustii<br />
infestate<br />
mãreþia ºi frumuseþea stau în blânzenie ºi fragilitate<br />
supunere sub colþii fiarelor pânã când bunãtatea se<br />
încorporeazã total<br />
în biologia organicã animal aþipind<br />
în tibet<br />
vocile se umezesc cu vibraþii<br />
sunetul OM stalactitã cu densitate de aer<br />
se insinueazã în crãpãturile de micã ale nepãsãrii<br />
vanadiu ºi þurþuri de rouã sunt stoarse din valul senin<br />
se scurg pe pãmânt<br />
vânturã nisipul colorat din care preoþi refãcuserã lumea<br />
vibraþia creºte ºi gândul devine zvelt gazelã prin hãþiºul<br />
de abur<br />
atinge alt gând cu amprente topite<br />
cãlcând pe ape<br />
se pierd
Marian ILEA<br />
Frica<br />
Aniuta era a ºaptea fiicã a lui Beniamin Cant. Nouã<br />
ani. Subþiricã. Palidã. O crenguþã de salcie dintr-un puiet<br />
abia crescut pe malul rîului. Palpita sub bãtaia vîntului<br />
dinspre Marea Cîmpie. La stînga malului. La dreapta<br />
cabanei forestierilor din Medio-Monte. Beniamin Cant îºi<br />
construise o casã din lotbe de brad. Pe marginea unei<br />
rîpe. Luase cu chirie o odaie lîngã crîºma lui Ackerman. În<br />
Pianul de Sus. Diavolul era mare meºter la stricat socotelile.<br />
Iacobina Cant îi spusese: “Beniamine, palinca lui<br />
Ackerman e fãcutã din seminþele negre ale curvelor din<br />
Grãdiniþa Frobelianã, din florile lor puturoase, cine o gustã<br />
îºi omoarã sufletul, îºi plãteºte din greu plãcerea ºi îºi<br />
îngroapã inima.”<br />
Beniamin Cant îi spusese lui Ackerman: “Mi-au<br />
slãbit pãrþile din lontru, mi s-a îngreunat mistuirea, mi s-a<br />
sufocat sîngele ºi mi s-au întunecat minþile, dintr-un om<br />
sãnãtos am ajuns o pungã umflatã ºi plinã de beteºuguri.<br />
Cine e ãla care rãspunde pentru aºa ceva? Palincile tale,<br />
cîrciumare! ªi cine plãteºte pentru aºa ceva? Beniamin<br />
Cant ºi familia lui amãrîtã.”<br />
Ackerman îi spusese lui Beniamin Cant: “N-a fost<br />
nici urmã din Ackerman care sã-þi toarne pe gît lichidul, na<br />
venit, în nopþile fãrã lunã ori în alea cu lumina clarã,<br />
Ackerman sã te cheme acasã, Beniamine, n-a apucat pãrul<br />
Aniutei, cu degetele butucãnoase, cîrciumarul Ackerman,<br />
Beniamine! Ackerman a fost ãla care þi-a refuzat paharul<br />
gol ºi te-a aruncat în faþa cîrciumii. Ce-ai fãcut tu,<br />
Beniamine, cum te-ai milogit, tu, la urechea lui Ackerman<br />
ca sã te primeascã la loc cald, cum ai fugit pînã la Fabrica<br />
de Sticlã a lui Renyi sã împrumuþi cîþiva bãnuþi ca sã-i dai<br />
pe gîtlej, sã poþi nimeri patul în care sã te plodeºti cu<br />
doama Iacobina. Pe care n-ai cum s-o meriþi, Beniamine!<br />
Numai c-aºa-i în lume, cine nu meritã, primeºte, ºi cine<br />
meritã poate aºtepta pînã la a doua venire”.<br />
Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin<br />
Cant s-a ridicat cu greutate de pe scaunul vopsit în verde,<br />
din cîrciuma lui Ackerman. Beniamin Cant s-a rezemat de<br />
gardul lui Oscar Klein. Beniamin Cant a ascultat-o pe<br />
nevasta lui, Iacobina Cant. Beniamin Cant s-a dus în<br />
pãdurea de lîngã Medio-Monte. A gãsit un loc rîpos. A<br />
construit o odaie. O tindã. O magazie pentru lemne.<br />
Beniamin Cant ºi-a mutat familia. A împrumutat camionul<br />
domnului Brach. Ãla de-ºi avea afacerea în Piaþa de Fîn<br />
din Medio-Monte.<br />
Asta se întîmpla pe vremea cînd Aniuta împlinise<br />
opt ani.<br />
Beniamin Cant îi spusese Iacobinei Cant: “Draga<br />
mea nevastã am ales un loc de unde nu ne poate alunga<br />
nici un pizmaº”.<br />
Asta se întîmpla cu doi ani înainte ca Societatea<br />
Imperialã a Mineritului sã gãseascã filonul central cu<br />
minereuri bogat aurifere. Chiar pe locul în care Beniamin<br />
Cant îºi ridicase casa. Chiar în punctul acela urma sã se<br />
porneascã o galerie de coastã.<br />
Aniuta închidea ochii. Adormea greu. Auzea<br />
zgomotul surd al pãdurii. “Stai blînd Beniamine, zicea mama<br />
epica magna<br />
Iacobina. Nu-i vremea cea bunã”. Apoi s-a nãscut cea dea<br />
opta fiicã a sticlarului. Apoi Renyi Árpád n-a mai putut<br />
sã-ºi plãteascã muncitorii. Apoi domnii Iosif Blasko, Ernest<br />
Koller ºi Beniamin Cant s-au prezentat la biroul avocaþial<br />
al domnului Osian, de pe bulevardul Ferdinand numãrul<br />
treizeciºidoi. Era zece februarie. Erau bãrbaþii de încredere<br />
autorizaþi de cãtre toþi muncitorii fabricii de sticlã Renyi<br />
Árpád din Medio-Monte. Apoi a venit timpul procesului,<br />
vremea falimentului ºi suflarea cu iz de ceapã actritã a<br />
portãrelului Sükosd. Apoi vãduva frizerului Barkiveli a<br />
deschis prima fabricã de mezeluri din oraº. Elsõ Medio<br />
Monte Villanyerore berendezett, Cristina Barkiveli<br />
Kolbászáruk Gyártása, Mãcelãrie, Cîrnãþãrie ºi Prãvãlie<br />
de Mezeluri, Hentes, Mészáros és Kolbászárú Üzlete.<br />
Apoi Cristina Barkiveli l-a rugat pe Beniamin Cant s-o<br />
ajute prin gospodãrie. Apoi i-a spus cã îi e destul de ruºine<br />
de Iacobina Cant. Apoi i-a spus cã un fost sticlar e mai<br />
bãrbat decît un fost frizer. Apoi nu s-a mai ruºinat de<br />
Iacobina Cant. Apoi fetiþele lui Beniamin Cant au început<br />
sã mãnînce mezeluri ºi carne de purcel de la mãcelãria<br />
Barkiveli din Medio-Monte.<br />
Cînd îi apãruse o patã rozalie pe piele, deasupra<br />
sînilor, Cristina Barkiveli intrase în cabinetul de consult<br />
medical al doctorului de piele Werner. Cînd îi vãzuse sînii,<br />
doctorul acela icnise. Îi spusese cã trebuie sã rãmînã cîteva<br />
minute. Dupã ce îºi va încheia consultul.<br />
“Doamnã Barkiveli, spusese doctorul Werner, eu<br />
am consultat pieile tuturor femeilor din Medio Monte,<br />
dumneata ai ãia mai frumoºi sîni pe care i-a vãzut un doctor<br />
în patruzeci ºi doi de ani de carierã”. Sînii Cristinei<br />
Barkiveli ajunseserã în proprietatea lui Beniamin Cant.<br />
“Habar nu ai pe ce ai pus mîna, Beniamine”, îi spusese<br />
Cristina Barkiveli dragului ei sprijinitor. Beniamin Cant nu<br />
înþelesese nimic. Tãcuse. Era ocupat. Muncea din greu<br />
pentru ca familia Cant sã aibã de-ale gurii în fiecare zi a<br />
sãptãmînii.<br />
Toamna aceea a fost epidemie de febrã tifoidã în<br />
oraº. Aniuta se îngãlbenise la faþã. Oasele prinseserã a-i<br />
chinui pielea pomeþilor. Era ca o umbrã. Beniamin Cant o<br />
învelea în pãturi. O rostogolea prin frunzele uscate. O<br />
plimba prin aerul tare al muntelui. Aniuta se da peste cap.<br />
Stejarii ºi fagii fugeau pe lîngã pãrul ei umezit. Rochiþa<br />
ajungea o cîrpã lipitã de spate. Îi era frig. Închidea ochii.<br />
Aniuta se îmbolnãvise. Aniuta nu mai mînca mezelurile<br />
Cristinei Barkiveli. Iacobina avea ochii roºii. Venise<br />
doctorul Werner. Îl fãcuse nebun bun de legat la stîlpul<br />
din Piaþa de Fîn. Pe Beniamin Cant. Aniuta auzise ºoaptele<br />
doctorului. “Nimeni n-are sã-i smulgã din braþe pe cea mai<br />
dragã dintre fetiþe, nimeni n-are a se pune cu Beniamin<br />
Cant, doctore”, zisese Beniamin Cant cãtre doctorul<br />
Werner. “Mai vedem noi”, zisese doctorul Werner cãtre<br />
Beniamin Cant.<br />
Se lãsase seara. Atunci apãruse lîngã patul Aniutei<br />
Cant un bãtrînel mãrunt la trup. Aniuta îl recunoscuse.<br />
Era mos Gheronte cel blînd. Era moº Gheronte cel cu mîna<br />
moale ºi rãcoroasã. “Pierderea aceasta îl va afecta profund,<br />
Aniuta”, zisese moº Gheronte arãtînd înspre Beniamin<br />
Cant. “Dezamãgirea ºi melancolia îl vor descumpãni<br />
sufleteºte ºi trupeºte” continuase moº Gheronte a ºopti<br />
în urechea dreaptã a Aniutei Cant. “Îndelungatele ºi grelele<br />
dureri nu-i vor cruþa nici zilele ºi nici nopþile sãptãmîni de-<br />
7
8 epica magna<br />
a rîndul. Va izbucni în hohote de plîns. Desigur cã se vor<br />
cutremura ºi cei de lîngã el de atîta suferinþã, Aniuta. Vor<br />
plînge ºi aceia mai mult de milã faþã de EL, cãci fetele ºi<br />
Iacobina n-au sã vadã, pînã atunci ºi nici de atunci înainte,<br />
bãrbat plîngînd. De aceea, cînd va pleca în Medio Monte,<br />
cînd va înnopta la Cristina Barkiveli, ori cînd va rãmîne în<br />
poveºti la cîrciuma lui Ackerman, toþi din casa lui se vor<br />
bucura, ºi cînd va rãmîne în casa lui toþi care-i erau aproape<br />
se vor ascunde de EL, pînã cînd Iacobina Cant îl va lua pe<br />
cãrarea ce duce la drumul de Medio Monte, îl va opri la<br />
întîia curbã ºi-i va spune: Gîndeºte-te bine, poate cã e<br />
vorba de o încercare pe care trebuie s-o laºi în urmã,<br />
roagã-te ca sã te poþi mîngîia, nu mai plînge cãci te<br />
omori pe tine, Beniamine, ºi ne omori ºi pe noi, cei care<br />
sîntem ai tãi”, mai ºoptise moº Gheronte mîngîind fruntea<br />
încinsã de febrã a Aiutei.<br />
Era o zi de toamnã tîrzie. Toropealã. Umbra pãdurii.<br />
Un izvor cu apã de munte. Cristale în bãtaia argintie a<br />
soarelui. Timpul nãduºit. O zi de toamnã fãrã vlagã. Aniuta<br />
îl luase de mînã pe mos Gheronte. “Trupul odihnã cere”,<br />
zisese bãtrînul. “N-ai sã poþi gãsi niciodatã cuvintele<br />
potrivite despre un cimitir, moº Gheronte,” mai zisese<br />
Aniuta. “Eu atîta îþi spun, cã locul acela nu-i un cîmp de<br />
cruci, cum crede fiecare în parte, locul acela e altceva”,<br />
mai zisese Aniuta. În timpul acela cheile mãnãstirii se<br />
predaserã vlãdicului Ivan. Care sosise prin transfer din<br />
episcopia Cernãuþilor.<br />
Alexander Ioachimus Barkiveli împlinise ºapte ani.<br />
În seara de patru octombrie, îl speriase cîinele domnului<br />
Ackerman. Alexander Ioachimus era un copilaº de ºapte<br />
ani care se speriase rãu de tot de un cîine lup. Ackerman<br />
cîrciumarul era vecin cu Cristina Barkiveli mãcelãreasa.<br />
Cristina Barkiveli era vãduva frizerului Barkiveli. Frizerul<br />
îl adusese pe Aizic pe vremea cînd acela era un pui cu<br />
lãbuþe de pluº. Cîrciumarul Ackerman îi spusese frizerului<br />
Barkiveli, în timpul bãrbieritului de dimineaþã, cã ºi-ar dori<br />
sã ajungã proprietarul lui Aizic. “Indiferent cît costã,<br />
domnule Barkiveli, domnia-ta mai ai ocazia sã aduci altul<br />
de la Györ, iarã acela sã-þi rãmînã dumitale, în vreme ce<br />
Aizic sã-mi revinã mie”, zisese domnul Ackerman.<br />
“Dumneata, domnule Ackerman, ai perfectã dreptate, pe<br />
Aizic l-am adus în dar lui Alexander Ioachimus, ca sã nul<br />
mai sperie odraslele celor din oraº, dar am sã-i aduc altul.<br />
Cã eu mai am ocazia. ªi Aizic va fi al dumitale. Pe lîngã<br />
preþ, am o singurã pretenþie de la dumneata, sã nu-þi baþi<br />
niciodatã joc de cîine, cã e mai mare pãcat decît orice<br />
altceva” zisese frizerul.<br />
Alexander Ioachimus se speriase de Aizic. ªi Aizic<br />
se speriase de Alexander Ioachimus.<br />
Alt cîine frizerul Barkiveli nu mai adusese de la<br />
Györ. Alexander Ioachimus ieºise în curte. Lãsase uºa de<br />
la coridorul casei deschisã. Aizic se furiºase în întunericul<br />
coridorului casei Cristinei Barkiveli. Se culcase sub scarã.<br />
Alexander Ioachimus intrase în coridor tremurînd de frig.<br />
Nu-l observase pe Aizic. Cîinele se ascunsese sub scarã.<br />
Fricos Aizic. Fricos ºi Alexander Ioachimus. Cum a simþit<br />
cã cineva intrã în coridor, Aizic a luat-o la fugã. Întunericul,<br />
graba ºi frica l-au fãcut pe Aizic sã nimereascã între<br />
picioarele lui Alexander Ioachimus. Copilul frizerului<br />
Barkiveli a luat-o de-a-ncãlare pînã a cãzut la doi metri de<br />
intrarea în coridor. Aizic a scheunat. Alexander Ioachimus<br />
a urlat. Rãmãsese întins în iarbã. Palid. Miºca mîinile.<br />
Deschidea ºi închidea ochii. Cristina Barkiveli l-a gãsit<br />
dupã zece minute. Beniamin Cant l-a luat în braþe. L-a<br />
aºezat pe fotoliul din salon. I-a adus un pahar cu apã rece.<br />
I-a fãcut o frecþie cu apã sãratã. La tîmple. A pus ºi oþet.<br />
Alexander Ioachimus n-a dormit în acea noapte. Apoi a<br />
prins a-l cãuta somnul. Tresãrea. Zbiera. Alerga prin<br />
întuneric. Cu ochii deschiºi. Mari. Cristina Barkiveli l-a<br />
rugat pe Beniamin Cant s-o ajute. Doctorul Werner s-a<br />
dovedit neputiincios. Doctorul Werner a afirmat cã Alexander<br />
Ioachimus trebuie dus la clinica de boli mintale de<br />
lîngã Budapesta. Cristina Barkiveli a urlat la doctorul<br />
Werner cã în familia ei nimeni n-a suferit de boli ale capului.<br />
Cristina Barkiveli i-a interzis doctorului Werner sã mai<br />
calce în curtea fostului frizer Barkiveli. Beniamin Cant l-a<br />
afumat cu pãr de cîine pe Alexander Ioachimus. Beniamin<br />
Cant i-a adus apã proaspãtã de la ºapte izvoare lui Alexander<br />
Ioachimus. Zadarnic. Copilul nu-ºi mai gãsea<br />
liniºtea. Plîngea în somn. O lua la fugã în VIS. Cristina<br />
Barkiveli trebuia sã fie tot timpul cu ochii dupã Alexander<br />
Ioachimus. Groaza l-a apucat pînã ºi pe cîrciumarul<br />
Ackerman. Beniamin Cant l-a dus pe Alexander Ioachimus<br />
la mãnãstirea de lîngã Medio Monte. Cãlugãrii au cetit<br />
rugãciunile, stareþul Ivan Gheronte a fãcut liturghiile, l-a<br />
stropit cu apã sfinþitã ºi l-a uns cu untdelemn.<br />
“Domnule Cant, apa sfinþitã, ajutã, apa vie vindecã.<br />
Apa vie vine de sus, apa sfinþitã a fost vreme îndelungatã<br />
apã de izvor ºi prin noi a ajuns sã fie sfinþitã. Facem tot ce<br />
se poate pentru acest copil care a cunoscut atîta de<br />
devreme frica ºi drumurile pe care aceia te poate duce”, ia<br />
spus moº Gheronte, stareþul, lui Beniamin Cant.<br />
Aniuta Cant se plimba pe aleea pietruitã ce ducea<br />
la biserica Mãnãstirii. Moº Gheronte alesese locul. Urcai<br />
dinspre Pianul de Sus pînã la Valea Hranei. Coborai pe o<br />
linie de serpentinã. Era un fund de cãldare cu trei pãrþi de<br />
pãdure iar pe-a patra de deschidea o poianã închisã de<br />
alte înãlþimi împãdurite. De la Rãstignire mergeai treizeci<br />
de minute cu pas de om pînã la Castelul comisului Ferenc<br />
Károly. Pe marginea albiei rîului ce trecea prin mijlocul<br />
oraºului. Biserica avea forma unei cruci cu un mic pridvor<br />
în faþã. Pe frontispiciul acestuia Moº Gheronte pictase<br />
înmormîntarea Prea Curatei Fecioare Maria. Mirosea a<br />
tãmîie proaspãtã de parcã slujba nu se terminase încã.<br />
Moº Gheronte se aºezase pe o laiþã din lotbe<br />
groase de stejar. Din pridvor se vedea pãdurea uºor<br />
îngãlbenitã de vremea toamnei. Aniuta se oprise în faþa<br />
Rãstignirii. Pe cãrarea din stînga ajungeai la poiana unde<br />
mirosea a otavã de toamnã.<br />
“Iarba aceea tomnaticã se taie ºi se adunã înainte<br />
de înspicare, Aniuta, numai aºa o mãnîncã vitele cu<br />
lãcomie,” zisese moº Gheronte.<br />
“Fãgãduiesc ca din mãnãstirea încredinþatã mie sã<br />
fac un adevãrat Ierusalim”, zisese Moº Gheronte în<br />
dimineaþa de cincisprezece august cînd tîrnosirea noului<br />
lãcaº se fãcuse în prezenþa Episcopului Herman al Oradiei.<br />
Moº Gheronte fusese sfinþit ieromonah. La orele ºase ale<br />
dupã amiezei slujise prima vecernie. La orele nouã ale<br />
serii începuse concertul susþinut de corul teologilor din<br />
Satu-Mare.<br />
“Rãul a prins a se evapora precum camforul,<br />
Aniuta. Pe margini de hotar am pus ringlote, bistriþene ºi<br />
nuci. Iarba încolþitã e hrãnitoare. Lucerna, dughia ºi iarba
de Sudan s-au lãsat sã se treacã, sã nascã din bãtrîneþea<br />
lor flori scuturate ºi tulpini îmbãþoºate pentru a cosi paie<br />
ºi nu fîn. Dacã sãmînþa de dughie se lasã la copt micimea<br />
ei trece prin stomac fãrã putinþa digerãrii. Doar vrãbiile<br />
profitã de sãmînþa coaptã, Aniuta, ºi nicidecum vitele<br />
Omului. Cînd dã spicul ierbii ori cînd îmboboceºte floarea<br />
lucernei ori a trifoiului, acela e momentul potrivit, cãci la<br />
înspicare ori înflorire înceteazã orice creºtere a ierbii”,<br />
zisese moº Gheronte.<br />
“Dupã chinul ºi neliniºtea simþite în stomac ºi în<br />
inimã, Beniamin Cant ºi-a luat de mînã nevasta ºi i-a arãtat<br />
apusul. “Am sã fac o mãnãstire, Iacobina, ca sã mã<br />
liniºtesc”, i-a spus Beniamin, Iacobinei. “Am sã caut locul<br />
de înãlþare începînd din dimineaþa de dupã acest apus”, ia<br />
mai spus Beniamin, nevestei lui.<br />
“Locul zidirii acestui lãcaº, Aniuta, s-a marcat cu o<br />
cruce de lemn într-o dimineaþã de primãvarã. A doua zi<br />
crucea s-a gãsit în altã parte, într-un alt loc prãpãstios<br />
unde se credea cã e peste puteri a înãlþa o bisericã. De<br />
aceea crucea a fost dusã din nou la locul drept pentru ca<br />
a doua zi sã aparã pe buza unei rîpe. Fãrã ca hoþul de<br />
cruce sã poatã fi descoperit. Aºa s-a construit biserica cu<br />
Hramul Adormirii, Aniuta, înspre prãpastia care se vede<br />
în spatele pridvorului”, zisese moº Gheronte gata a se<br />
lãsa atins de moþãiala unei amiezi albãstrui, în lumina cãreia<br />
muºtele prinseserã a bîzîi fãrã pic de repaus.<br />
Aniuta Cant bolise douã luni de zile. Doctorul<br />
Werner zisese cã trebuie fãcute pregãtirile de<br />
înmormîntare. Cã trebuie cumpãrat un sicriu. Cã trebuie<br />
cãutat un loc de veci în cimitirul din Medio Monte. “Nu<br />
mai existã nici un dram de speranþã”, zisese doctorul<br />
Werner. “Dumneata, Beniamin Cant, vrei sã-þi omori fetele,<br />
în pustietatea asta”, mai zisese doctorul Werner. “De aia<br />
ne-ai adus în pãdure, de aia ne-ai închis între copaci ºi<br />
cãrãri ca sã ne poþi omorî în liniºte, Beniamin”, zisese ºi<br />
Iacobina Cant. Ultimele trei zile ale bolii fuseserã liniºtite.<br />
Moº Gheronte nu mai venise la cãpãtâiul Aniutei. Cînd<br />
deschisese ochii, Aniuta vãzuse o luminiþã liliachie<br />
strecuratã prin acoperiº. O sãgeatã subþire, ce trecea pe<br />
lîngã pat ºi se împlînta în gãleata cu apã proaspãtã de<br />
lîngã sobã.<br />
Domnul Fischer Ernest remarcã lipsa unui administrator<br />
al fabricii de sticlã Renyi Árpád din Medio-Monte.<br />
“Aceasta ar fi o bunã îndeletnicire pentru un funcþionar”,<br />
zisese domnul Ernest Fischer.<br />
Domnul doctor Werner remarcã lipsa oricãrui venit,<br />
pe care o folosire a spaþiilor fabricii ar fi trebuit sã-l<br />
producã. “Dar n-a adus nici un venit ceea ce se poate<br />
spune cã a produs pagubã”, zisese domnul doctor Werner.<br />
Domnul judecãtor Silviu Budo remarcã adevãrul<br />
exprimat de cei doi antevorbitori. “Sînt întru totul de<br />
aceleaºi principii cu domnii Fischer ºi Werner, în aceastã<br />
salã mare, a Tribunalului din Medio-Monte, am decis<br />
falimentul acelei fabrici de sticlã, din pricinã de proastã<br />
administrare, aºa cã tot aici vom hotãrî ce se va face mai<br />
departe”, zisese domnul judecãtor Silviu Budo, lovind cu<br />
ciocãnelul în masã. Încheind discuþia.<br />
Fabrica de sticlã Árpád Renyi era o clãdire din piatrã<br />
ºi cãrãmidã cu acoperiº de þiglã roºie. La stînga drumului<br />
epica magna<br />
ce ducea cãtre Satu-Mare. La zece minute de mers din<br />
Piaþa de Fîn. Hala centralã avea cincisprezece metri lungime<br />
ºi douãzeciºidoi de metri lãþime, douã cuptoare de<br />
producþie ºi un generator propriu, un horn înalt de<br />
patruzeci de metri, o magazie ziditã din lemne ºi cãrãmidã<br />
cu acoperiº de þiglã ºi carton. La intrarea pe poarta<br />
principalã era casa de locuit a oficiantului. Ziditã cu fundament<br />
de piatrã, cu ziduri de cãrãmidã ºi acoperiº de<br />
þiglã. Patru camere, douã bucãtãrii, douã bãi ºi un grajd<br />
pentru animale mari. La cererea imperioasã a Societãþii<br />
Imperiale a Minelor, Tribunalul din Medio-Monte îl numise<br />
prin decizie definitivã pe domnul Beniamin Cant în funcþia<br />
de pãzitor al bunurilor fabricii de sticlã Renyi Árpád din<br />
Medio-Monte. Aflate sub sechestru.<br />
Iacobina Cant nãscuse cea de-a noua fetiþã. În casã<br />
nouã. Aproape de centrul oraºului. Aniuta trecea pe la<br />
cîrciuma lui Ackerman. La o poveste. Ca între bãrbaþi.<br />
Cristina Barkiveli vindea cele mai reuºite mezeluri din<br />
Medio-Monte.<br />
Iacobina Cant se hotãrîse. Îi va naºte a zecea fetiþã.<br />
Lui Beniamin Cant.<br />
POVESTEA LUI MOª GHERONTE SPUSÃ CELOR<br />
TREI CÃLUGÃRI AI MÃNÃSTIRII<br />
Cãrãrile pe care preumblã frica sînt dese, te duci pe<br />
ele ºi uiþi drumul de întoarcere. Eu am bãut paharul acesta<br />
pînã aproape de fund. Eram la o mãnãstire din Marea ºi<br />
Întinsa Rusie cînd localnicii aceia, plini de credinþã, ne-au<br />
ºoptit cã bolºevicii au pornit-o cãtre noi ºi cã ar fi bine sã<br />
ne adãpostim într-o casã pustie din marginea pãdurii. Pînã<br />
valul rãu avea sã treacã ºi peste ei ºi peste noi. Cunoºteam<br />
casa. Prin spatele ei trecea linia feratã. Aºa am ºi fãcut.<br />
Numai cã ºtiricind despre noi bolºevicii aceia au înconjurat<br />
casa, ºi, în noapte, le-am auzit vocile. Ne-au somat sã ne<br />
dãm pe mîna lor. Eu eram ãla mai tînãr de acolo. Am vãzut<br />
geamul ce dã în curtea din spate. Mi-am fãcut vînt în<br />
întuneric. Am fugit pe linia feratã. Cãdeam între traverse.<br />
Mã ridicam. Am ajuns într-un tunel. Orbecãiam. Am auzit<br />
sunetul acela ciudat. Doi luceferi roºii înaintau cãtre mine.<br />
Flacãra lor era tot mai vie. Nu era chip sã mã dau în lãturi.<br />
M-aº fi izbit de pereþii tunelului. Sã fug îndãrãt ar fi fost<br />
prea tîrziu. Trenul m-ar fi ajuns din urmã. M-am trîntit între<br />
ºinele de cale feratã. Trenul trecu peste mine. Iute.<br />
Nepãsãtor. ªinele largi ºi vagoanele mai ridicate ale Rusiei<br />
m-au scãpat. Am ieºit de acolo. Am rãtãcit pe cîmpuri.<br />
Dupã trei zile de umblet am ajuns la o casã. M-am privit în<br />
ciobul de ogindã. Aveam pãrul alb ca zãpada.<br />
Moº Gheronte era tãcut. Nu-i plãceau poveºtile.<br />
Cînd trecea pe bulevardul Ferdinand din Medio-Monte,<br />
saluta doar prin miºcarea capului. La Fabrica de Sticlã<br />
Árpád Renyi ajungea de douã ori pe sãptãmînã. Dãdea<br />
bineþe doamnei Iacobina Cant. O lua de mînã pe Aniuta.<br />
Se plimbau prin hala de producþie. Se aºezau pe buza<br />
cuptorului. Moº Gheronte vorbea. Aniuta Cant asculta<br />
fiecare cuvînt.<br />
În dimineaþa cînd Moº Gheronte le-a povestit, celor<br />
trei cãlugãri, despre cãrãrile fricii totul a fost mai paºnic la<br />
Mãnãstire.<br />
9
10 vatra - dialog<br />
Cu Ileana ORLICH<br />
“Sã le discutãm ºi din<br />
perspectiva personajelor feminine”<br />
LG: - Doamnã Prof. Ileana Alexandra Orlich, de<br />
curînd v-a apãrut o carte la prestigioasa Columbia<br />
University Press. Trupuri tãcute: Redescoperind imaginea<br />
femeii în proza scurtã româneascã (Silent Bodies: Rediscovering<br />
the Women of Romanian Short Fiction) este o<br />
carte despre cîteva personaje feminine memorabile ale<br />
literaturii române ºi o contribuþie criticã originalã ºi<br />
în România, nu numai în Statele Unite. Cum aþi ajuns sã<br />
vã ocupaþi de acest subiect, dupã ce porniserãþi cu studii<br />
despre scriitori englezi de secol XIX ºi estetism?<br />
I.O: - Cînd mi-am început cariera în Statele Unite am<br />
predat la Catedra de englezã, literaturã comparatã pînã în<br />
1998, cînd am inaugurat un program de limba ºi literatura<br />
românã la Universitatea din Arizona, Tempe, cuplat cu un<br />
program de varã, la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj.<br />
Iniþiat de ministrul învãþãmîntului din acea perioadã, Prof.<br />
Andrei Marga, acest program s-a dezvoltat neaºteptat<br />
de rapid, atît în ceea ce priveºte cursurile de varã, a cãror<br />
directoare în România e Prof. Delia Marga, cît ºi în ceea<br />
ce priveºte Catedra de limba ºi literatura româna de la<br />
Universitatea din Tempe. Gãsindu-mã în situaþia<br />
neaºteptatã ºi plãcutã de a conduce acest program, am<br />
descoperit cã existã foarte puþine texte româneºti<br />
disponibile pentru cititorul de limbã englezã, ca sã nu mai<br />
vorbim de textele critice, care sînt aproape inexistente.<br />
Aºa m-am decis sã alcãtuiesc un volum de eseuri critice<br />
asupra cîtorva dintre cele mai binecunoscute texte clasice<br />
româneºti, pentru ca în acel moment sã descopãr cã nu<br />
existã traduceri ale acestora în englezã. ªi de la una la<br />
alta, am ajuns la proiectul de traducere a romanului<br />
“Ciuleandra” ºi a nuvelei lui Sadoveanu “Haia Sanis.”<br />
“Hanul lui Mînjoalã“ ºi Moara cu noroc fuseserã deja<br />
traduse în antologii de prin anii ‘80 - aºa cã le-am putut<br />
folosi pe acelea. Acelaºi a fost cazul cu “Legenda<br />
Meºterului Manole” pentru care existã vesiunea englezã<br />
tradusã de poetul William G. Snodgrass. Intocmirea acestui<br />
volum a fost o etapã finalã a unui proces de aproximativ<br />
patru ani, care a început cu programul de varã de la<br />
Universitatea Babeº-Bolyai.<br />
LG: - Revenind la volumul dumneavoastrã, el este<br />
centrat, aºa cum spuneam, pe imaginea personajelor<br />
feminine din “Meºterul Manole,” “La Hanul lui<br />
Mînjoalã,” “Haia Sanis,” “Ciuleandra,” pe care<br />
urmãreºte sã le scoatã din umbra puternicelor caractere<br />
masculine, care au ocupat pînã acum mai mereu primplanul<br />
analizelor critice. Cum a<strong>lege</strong>rea acestor texte<br />
nu este întîmplãtoare, v-aº întreba care este trãsãtura<br />
comunã a acestor personaje feminine ºi care<br />
stereotipiile de receptare cu care v-aþi confruntat?<br />
IO: - Trei idei mi se par importante: mai întîi<br />
reprezentarea femeilor din literatura românã ca persoane<br />
puternice, hotãrîte, cu o naturã ºi caracter de admirat, ca<br />
Vitoria Lipan din Baltagul, un personaj absolut de neuitat,<br />
ale cãrei calitãþi excepþionale o ajutã sã triumfe asupra<br />
situaþiilor vitrege ale vieþii. O a doua categorie priveºte<br />
reprezentarea femeilor românce drept victime ale violenþei<br />
implicite într-o culturã patriarhalã. Mã refer la cazul<br />
Mãdãlinei Crainic din romanul lui Rebreanu, Ciuleandra,<br />
la cel al Hanei Sanis ºi al Tudoriþei din nuvela lui<br />
Sadoveanu, la Ana din Moara cu Noroc ºi chiar la<br />
Marghioala din “La Hanul lui Mînjoalã.” In toate aceste<br />
lucrãri eroinele suferã morþi violente, într-un fel devin<br />
victimele unui sistem sexist, care e mai puternic ºi decît<br />
determinãrile sociale care þin de clasã. In “Ciuleandra,”<br />
de exemplu, Doctorul Ursu ºi tînãrul Puiu Faranga se aflã<br />
într-o situaþie de complicitate în muºamalizarea cazului<br />
morþii Mãdãlinei. Deºi existã motive puternice pentru<br />
doctorul Ursu sã îl urascã pe Faranga ºi sã-ºi foloseascã<br />
prerogativele de medic pentru a-l pedepsi, el face<br />
neaºteptatul pas de a-l absolvi pe tînãrul Faranga de crimã,<br />
ba mai mult, el ca medic “descoperã” cã Faranga este<br />
nebun numai cînd acesta vrea sã-l ucidã pe el. Faptul cã<br />
acelaºi Faranga o ucisese pe Mãdãlina nu este pentru<br />
Doctorul Ursu o suficientã indicaþie cã tînãrul aristocrat<br />
ar fi dement.<br />
LG: - Poate fi vorba aici de complicitate tipic<br />
masculinã, aºa cum sugeraþi, dar pe de altã parte faptul<br />
cã acest text, ºi de fapt ºi celelalte pe care le analizaþi în<br />
volum, au fost scrise de bãrbaþi cred cã trebuie luat în<br />
consideraþie - atîta timp cît sîntem de acord sã delimitãm<br />
punctul de vedere al autorului de cele ale personajelor.<br />
Pînã la urmã, autorul se distanþeazã de personaje ºi<br />
implicit le criticã atitudinea macho-istã.<br />
IO: - Intr-adevãr aceasta e perspectiva criticã<br />
împãmîntenitã în critica româneascã. Toþi aceºti scriitori,<br />
Rebreanu, Slavici, Caragiale folosesc cazuri de care se<br />
distanþeazã. Mi se pare important însã ca acum sã se<br />
abordeze aceste texte dintr-o nouã perspectivã, fiindcã<br />
pînã acum ele au vorbit mai ales prin tãcerea trupurilor de<br />
femei de care nu se ocupa nimeni. Ele sînt în continuare<br />
tratate ca niºte trupuri fãrã viaþã ºi fãrã glas. Cineva<br />
trebuie sã deschidã ºi aceastã uºã care duce spre camerele<br />
întunecate, unde aceste eroine au fost îngropate de toatã<br />
lumea. Fiindcã aceste femei nu existã ca personaje<br />
identificabile, ca persoane cu nevoile ºi sentimentele lor.<br />
Sã luãm cazul Anei din Moara cu Noroc: între Licã<br />
Sãmãdãul ºi soþul Anei existã o complicitate din care soþul<br />
Anei, Ghiþã, vrea sã iasã. In final, el o sacrificã pe Ana cu<br />
scopul de a-l pedepsi pe Licã Sãmãdãul. Deci este un<br />
plan asupra cãruia Ana nu are nici un cuvînt de spus.<br />
Unde se situeazã ea ca personaj? Nu e datoria mea, ca<br />
cititor, sã mã întreb în ce conjuncturã se afla Ana ca<br />
personaj, mai ales cã ea se roagã de soþul ei sã n-o omoare,<br />
iar el totuºi o face - în ciuda faptului cã ea se zbate, strigã,<br />
îi cere iertare, îndurare, ºi chiar se revoltã? Cînd ne-am<br />
ocupat de trãirile intense ale unui astfel de personaj?
LG: - Interesant, într-adevãr. Intrebarea mea însã<br />
pornea de la observaþia cã dacã textul lui Slavici rezistã<br />
la o perspectivã feministã înseamnã cã are în sine<br />
suficiente “resurse” de ambiguitate; Slavici nu e chiar<br />
un misogin, care idealizeazã perpectiva masculului<br />
feroce; dimpotrivã, prezentînd relaþia dramaticã dintre<br />
Ghiþã-Ana-Licã Sãmãdãul, el pune aceastã perspectivã<br />
sub semnul întrebãrii. Textul are deci suficientã<br />
deschidere ca sã permitã diverse puncte de vedere -<br />
inclusiv cel feminist.<br />
IO: - Absolut. Tocmai aceasta e valoarea acestor<br />
texte ºi motivul pentru care m-am oprit asupra lor. Sînt<br />
niºte opere literare de talie universalã, de o mare mãiestrie<br />
artisticã - ºi, de fapt - opere deschise. Sã luãm povestirea<br />
“La Hanul lui Mînjoalã” unde ideea unei femei mai în<br />
vîrstã ºi a unui iubit mai tînãr, care mai tîrziu comparã cu<br />
socrul lui aceeaºi experienþã eroticã, e exploatatã de<br />
Caragiale pe mai multe planuri: existã mai întîi un plan<br />
comic, de snoavã, dar acesta e secondat de unul moral în<br />
care Caragiale pune problema ipocriziei umane ºi a lipsei<br />
fundamentale de respect pentru viaþa unei femei, pentru<br />
greutãþile cu care ea se confruntã supravieþuind într-o<br />
lume în care bãrbaþii deþin puterea economicã…Cred, deci,<br />
cã textele lui Slavici, Rebreanu, Caragiale ne obligã sã le<br />
discutam ºi din perspectiva personajelor feminine, fãrã<br />
ca aceasta sã implice sub nici o formã o criticã feministã<br />
care îi priveºte pe autorii în discuþie în sens peiorativ.<br />
O a treia idee la care voiam sã mã refer ca rãspuns la<br />
întrebarea anterioarã e cã aceastã “direcþie” patriarhalã<br />
de raportare la personajele feminine, foarte puternicã în<br />
literatura românã, e stabilitã dintru început. Sã privim, de<br />
exemplu, “Legenda Meºterului Manole.” Dincolo de<br />
interpretarea sinuciderii lui Manole ca mijloc de contopire<br />
idealã cu iubita, existã totuºi “faptul” zidirii unui trup de<br />
femeie, cãreia nu i se dezvãluie scopul sacrificiului ei - ºi<br />
care, de fapt, refuzã sã moarã: ea se lamenteazã, plînge,<br />
nu vrea sã fie ziditã. ªi în acest caz sîntem martorii lipsei<br />
de sensibilitate faþã de suferinþa ºi lamentaþia unei femei.<br />
Ea nu este un pãrtaº conºtient la demersul artistic - ci o<br />
victimã - de la început la sfîrºit. Iar faptul cã femeia devine<br />
o victimã în numele artei, nu scuzã suferinþa. Ana nu este<br />
niciodatã partener egal la efortul artistic.<br />
LG: - Intr-adevãr, conºtientizarea acestor raporturi<br />
de putere între personajele masculine ºi cele feminine<br />
þine de discutarea fãrã prejudecãþi a condiþiei femeii în<br />
literatura românã. Aº lega de aceastã întrebare o alta:<br />
aici în Statele Unite sînt în vogã studiile postcoloniale,<br />
multiculturale, studiile care privesc minoritãþile, ºamd.<br />
Credeþi cã aceste perspective se pot aplica cu folos ºi<br />
literaturii române?<br />
IO: - Aceasta e o întrebare la care mã bucur sã am<br />
prilejul sã rãspund pentru cã se leagã de proiectul meu<br />
cel mai recent: traducerea în limba englezã a romanului lui<br />
Slavici, Mara, care urmeazã sã fie publicat de Fundaþia<br />
Culturalã Românã. Din nou discutãm despre douã femei<br />
foarte puternice, Mara ºi Persida, fata Marei - dar dincolo<br />
de cazurile lor, la fel de interesante sînt aspectele etnice ºi<br />
sociale de care se ocupã Slavici. Pentru studiile<br />
postcoloniale, romanul Mara e o adevãratã nestematã.<br />
Ilustrînd cultura Biedermeier din Banat, Mara atinge ºi<br />
problema diversitãþii etnice a acestui spaþiu în contextul<br />
politic al stãpînirii austriece. In aceastã perioadã a anilor<br />
vatra - dialog<br />
11<br />
1850, cînd Banatul se afla sub dominaþie austriacã, romanul<br />
prezintã o femeie româncã, care în ciuda faptului cã e<br />
vãduvã ºi aparþine unei comunitãþi etnice oprimate,<br />
prosperã ºi reuºeºte sã-ºi pãstreze ideile asupra diverselor<br />
naþionalitãþi ºi etnii. Grija ei cea mai mare e cã Persida îºi<br />
va “spurca” sîngele printr-o cãsãtorie cu un neamþ, cu<br />
Hubernaþl. De asemenea, în mod foarte candid, ea e<br />
convinsã cã o Madonã germanã, cum e cea de la Sf.<br />
Mãnãstire Maria Radna, nu poate fi fãcãtoare de minuni,<br />
pentru cã nu existã decît un singur Dumnezeu ºi o singurã<br />
bisericã, cea Ortodoxã. Deci felul în care Mara reuºeºte<br />
sã accepte în final uniunea dintre Persida ºi Hubernaþl,<br />
ba mai mult, botezul nepotului ei în religia catolicã, mi se<br />
par niºte simptome foarte interesante pentru evoluþia<br />
mentalitãþii româneºti în Banatul secolului al XIX-lea. Am<br />
lucrat la proiectul traducerii Marei în speranþa cã<br />
interpretarea postcolonialã va pune romanul acesta în<br />
circulaþie universalã ºi dintr-o perspectivã care va<br />
accentua aspectul pozitiv al integrãrii etnice ºi religioase<br />
a altor nationalitãþi în comunitatea româneascã.<br />
LG: - Credeþi cã traducerea acestor texte e<br />
suficientã pentru aducerea în atenþia criticii<br />
internaþionale a literaturii române sau cã ele trebuie<br />
în mod necesar însoþite de o serie de studii critice care<br />
sã le contextualizeze adecvat?<br />
IO: - E foarte important sã existe aceste traduceri.<br />
Ele sînt condiþia sine qua non a prezenþei culturale a<br />
României în afara hotarelor. Dincolo de expoziþii de artã,<br />
ansambluri artistice care fac turnee în strãinãtate, dincolo<br />
de muzica lui Enescu, sau de celebritatea de moment a<br />
românilor care se disting peste hotare, trebuie sã existe ºi<br />
aceste texte. Ca sã vã dau un mic exemplu: fãcînd cadou<br />
unui cunoscut din New York manuscrisul tradus al Marei,<br />
acesta a sugerat cã Bertolt Brecht a fost poate inspirat de<br />
romanul lui Slavici cînd a scris “Mutter Courage”. Am<br />
cercetat aceastã posibilitate cu ajutorul domnului<br />
Alexandru Vlad, care mi-a fost de mare ajutor, dar am<br />
ajuns la concluzia cã o asemenea înrudire ar fi imposibilã,<br />
fiindcã Mara nu a fost tradusã în limba germanã înainte<br />
de 1960, iar Brecht a prezentat “Mutter Courage” în 1941.<br />
Evident, deci, nu existã nici o legãturã directã între Slavici<br />
ºi Brecht, decît în comentariile unui comparatist înveterat.<br />
Ceea ce doresc sã adaug însã e cã prin traducerea<br />
unor astfel de texte cititorii strãini pot avea ocazia sã<br />
constate cã în literatura românã exista personaje, idei,<br />
fresce sociale de cea mai înaltã calitate artisticã - fapt<br />
demonstrabil ºi prin posibila asociere teoreticã dintre<br />
personajul Marei ºi “Mutter Courage.”<br />
LG: - Mã bucur cã spuneþi acest lucru fiindcã ºi eu<br />
mã gîndeam sã subliniez ideea cã traducerea acestor<br />
opere, dincolo de semnalarea unor posibile influenþe<br />
directe, e fertilã în mãsura în care trezeºte în mintea<br />
cititorului american, german, francez, etc. ideea cã<br />
etosul ºi toposurile literaturii române nu sînt atît de<br />
diferite de cele din Vest ºi cã existã o înrudire spiritualã<br />
între cele douã spaþii. Acesta face din România un caz<br />
cultural demn de interesul cercetãtorilor, studenþilor,<br />
º.a.m.d. care au toatã îndreptãþirea s-o repunã în<br />
circulaþia ideilor. Prin traduceri ca aceasta, cred, faceþi<br />
un serviciu imens culturii române. Intrebarea e însã -<br />
de ce vã axaþi mai ales pe literatura de secol XIX?
12 vatra - dialog<br />
IO: - Trebuia sã încep de undeva ºi specialitatea<br />
mea în literatura comparatã ºi americanã e secolul al XIXlea<br />
ºi începutul secolului XX. Studiile mele critice se referã<br />
la Henry James, Oscar Wilde, Guy de Maupassant. Pe de<br />
altã parte, mi se pare cã literatura românã contemporanã e<br />
absolut în pas cu vremea ca valoare, dar pentru a o<br />
promova cum se cuvine trebuie sã arãtãm ºi ce stã la baza<br />
acestei dezvoltãri. Nu dintr-o datã am avut un Camil<br />
Petrescu, nu dintr-o datã am avut un Marin Preda. Au<br />
existat momente importante în trecut; m-aº referi la<br />
povestirile din volumul “Hanul Ancuþei,” comparabile cu<br />
cele din “Canterburry Tales” ale lui Chaucer, sau la<br />
Pãdurea spînzuraþilor, unde avem o dramã existenþialã<br />
din perioada primului rãzboi mondial, care stã cot al cot<br />
cu marile texte europene din aceaaºi perioadã. Mi se pare,<br />
deci, foarte important sã recuperãm în traducere ºi<br />
perioada clasicã a sfîrºitului de secol XIX ºi începutul<br />
secolului XX ºi sã arãtãm cã România nu a existat într-un<br />
spaþiu izolat, într-o altã Europã mai apropiatã de Orient, ci<br />
într-aceeaºi Europã cultural trepidantã, vibrantã ºi, din<br />
punct de vedere artistic, încãrcatã de posibilitãþi.<br />
LG: - S-a susþinut de multe ori de cãtre intelectualii<br />
români cã literatura, cultura sînt cele mai la îndemînã<br />
arme ale noastre pentru a ne reîntoarce în Europa.<br />
Subscrieþi la aceastã perspectivã?<br />
IO: - Aº vrea sã subliniez faptul cã am fost<br />
întotdeuna o mare iubitoare a literaturii române. E foarte<br />
greu pentru mine sã trec, în maºinã fiind cu studenþii mei<br />
din Statele Unite, sã trec, spuneam, acea graniþã<br />
geograficã peste munþi, dinspre Þara Româneascã înspre<br />
Ardeal ºi sã nu simt cã mã aflu “pe culmea cea mai înaltã<br />
a munþilor Carpaþi,” sã nu mã uit pe partea cealaltã, sã<br />
vãd Ardealul ºi sã-mi amintesc cã e “þara cea mai mîndrã<br />
ºi mai binecuvîntatã între toate þãrile lãsate de Domnul pe<br />
pãmînt.”(cf. N. Bãlcescu—“Ardealul.”) In condiþiile<br />
dramatice ale anilor ‘80 a fost foarte greu sã discut marea<br />
mea pasiune pentru literatura românã. Contactele cu þara<br />
erau rare ºi dureroase. Odatã cu schimbãrile politice care<br />
au survenit în þarã, sînt fericitã sã observ cã în spiritul<br />
unei tradiþii culturale remarcabile, continuã sã se producã<br />
în România o literaturã valoroasã pe care o prezint de cîte<br />
ori am ocazia studenþilor mei ºi publicului american.<br />
Scriitori contemporani ca Alexandru Vlad, al cãrui text<br />
“Racourci” l-am folosit deseori în cursurile mele de la<br />
Universitatea de Stat din Arizona; oricare din povestirile<br />
lui Rãzvan Petrescu, ºi, în special “Jurnalul unui locuitor<br />
de apartament”, pe care am prezentata-o la conferinþe de<br />
talie internaþionalã din Statele Unite; oricare dintre<br />
romanele lui Augustin Buzura, pe care le-am comparat în<br />
trecut cu proza lui Soljeniþin ºi Joseph Conrad, ºamd. Aº<br />
putea apoi sã mã refer la lumea criticii literare - distinsul<br />
Mircea Martin, la prezenþa regizorilor români în SUA, la<br />
actorii români de al Teatrul Naþional din Cluj, pe care am<br />
avut posibilitatea sã-i invit în cadrul programului de<br />
schimburi interculturale la Universitatea din Arizona. Lista<br />
personalitãþilor literare ºi culturale care ne fac<br />
binecunoscuþi peste hotare ar fi mult prea lungã pentru<br />
spaþiul acestui interviu…<br />
LG: - Ceea ce mi se pare foarte interesant în felul<br />
în care vedeþi relaþiile dintre cultura românã ºi cea din<br />
Statele Unite este faptul cã simþiþi nevoia sã luptaþi sã<br />
împrãºtiaþi cliºeele care circulã pe tema culturii române<br />
ºi prejudecãþile care o înconjoarã.<br />
Acum sîntem la Conferinþa Modern Language Association<br />
în New York ºi pot spune cã toate trei<br />
secþiunile dedicate culturii române au avut ca punct<br />
comun faptul cã au încercat sã deconstruiascã cliºee:<br />
fie legate de imaginea femeii române, ca în secþiunea la<br />
care aþi participat, fie privind imaginea României ºi a<br />
Trasilvaniei ca þarã a lui Dracula, ca în secþiunea pe<br />
care am moderat-o. Toate, deci, au încercat sã impunã<br />
în schimb imaginea unei Românii care a fost tot timpul<br />
în Europa. Credeþi cã acest efort dã roade?<br />
IO: - Foarte probabil, de vreme ce toate secþiunile<br />
noastre de la Conferinþã au avut mare succes. In plus, am<br />
un sentiment mai bun ca niciodatã asupra solidaritãþii<br />
dintre intelectualii români din Statele Unite.<br />
LG: - ªi acum întrebarea inevitabilã de la finalul<br />
oricãrui interviu: Ce proiecte aveþi pe mai departe?<br />
IO: - Sper sã continui schimbul cultural cu<br />
Universitatea Babeº- Bolyai din Cluj prin participarea unui<br />
numãr tot mai mare de studenþi americani care sã viziteze<br />
ºi sã cunoascã România în cadrul programului nostru de<br />
varã.<br />
Ca proiect personal mã gîndesc la traduceri ºi la un<br />
studiu de literaturã comparatã care sã sublinieze ideea<br />
sincronicitãþii unor opere din literatura românã ca Pãdurea<br />
Spînzuraþilor cu texte din Vest. Un alt domeniu cu care<br />
România ar avea mari ºanse sã se impunã pe plan<br />
comparatist e literatura noastrã de avangardã, prea puþin<br />
tradusã ºi cunoscutã în limba englezã. Proiecte, deci, sînt<br />
multe; important e sã fie duse la capãt…<br />
LG: - Eu vã doresc mult succes ºi vã mulþumesc<br />
pentru interviu.<br />
IO: - ªi eu vã mulþumesc mult.<br />
Dialog realizat de Letiþia GURAN
Radu BÃLAª<br />
KOCSIS Francisko<br />
Holocaustul în judeþul Mureº<br />
Presa vremii<br />
Chiar de la început, un fapt care a nãscut mai multe<br />
întrebãri fãrã rãspuns. Perioada «fierbinte», adicã lunile<br />
premergãtoare ºi cele ale deportãrii efective (martie, aprilie,<br />
mai ºi iunie), a colecþiei singurului cotidian care apãrea la<br />
Tîrgu-Mureº în anul 1944 – Székely Szó – lipseºte din fondul<br />
Bibliotecii Judeþene Mureº. Constatãm doar o realitate, de<br />
aceea nici nu avansãm vreo presupunere în legãturã cu faptul<br />
în discuþie. Ceea ce nu înseamnã cã nu trebuie sã ne exprimãm<br />
decepþia trãitã, mai ales pentru cã astfel un segment al<br />
intenþiilor noastre nu poate fi acoperit aºa cum am dorit.<br />
Când ne-am propus sã «rãsfoim» presa vremii, am dorit<br />
sã ne facem o imagine clarã asupra societãþii civile din acele<br />
timpuri, sã sesizãm dacã (ºi în ce mãsurã) exista sau nu o<br />
atitudine antisemitã manifestatã în rândul populaþiei, un anumit<br />
grad de intoleranþã care sã prevesteascã, mãcar în parte, tragedia<br />
ce avea sã se consume. Nimic din toate acestea în perioada la<br />
care am avut acces. Adicã nimic consemnat; din nimic nu se<br />
poate deduce cã ar fi existat tensiuni sociale sau interetnice<br />
demne de luat în seamã la acest nivel. Mai mult, nu s-a coagulat<br />
aceastã impresie pentru cã «þinta» fusese deja doborâtã –<br />
oraºul a fost curãþat ºi s-a lãsat tãcerea.<br />
Cu toate acestea, au existat momente mai tensionate,<br />
când au rãzbãtut la suprafaþã asemenea manifestãri. Aflãm<br />
acestea din mãrturiile unor persoane chemate sã facã depoziþii<br />
în câteva procese derulate dupã 1945. Un asemenea moment<br />
a fost în zilele intrãrii în teritoriile dobândite dupã<br />
arbitrajul de la Viena a autoritãþilor maghiare, înþelegând<br />
administraþia ºi instrumentele puterii politice (armatã, poliþie,<br />
jandarmerie). Dupã rãbufnirile «patriotarde» din acele zile, o<br />
poliþie autoritarã a pus stãpânire pe oraº ºi a instituit un<br />
regim de cazarmã. În asemenea condiþii, nimic nu se putea<br />
întâmpla fãrã a fi dirijat de sus în jos. Viaþa în oraº se derula<br />
între limite bine controlate, prestabilite.<br />
Douã sunt aspectele pe care meritã sã le subliniem<br />
cu referire la aceastã perioadã întunecatã. Primul se referã<br />
la faptul cã în prima perioadã a rãzboiului, pânã la ocuparea<br />
Ungariei de cãtre germani, printr-un recul de încredere,<br />
evreii s-au simþit în siguranþã ºi, în pofida legilor<br />
discriminatorii care erau în vigoare (dar a cãror aplicare<br />
încã nu produsese efecte tragice), sperau cã situaþia lor<br />
nu se va înrãutãþi mai mult de atât. ªi pânã în 1944 existau<br />
motive de îngrijorare majorã, cãci partidele politice<br />
extremiste îºi fãceau auzitã vocea, dar nimeni nu putea sã<br />
prevadã degenerarea la care se va ajunge.<br />
Dupã ocupare, când în administraþie ºi la guvernare<br />
au fost promovate persoane care admirau ºi imitau<br />
ideologia nazistã, lucrurile au luat o întorsãturã tragicã ºi<br />
s-au derulat în ritm accelerat, încât puþini au fost cei care<br />
au reuºit sã pãrãseascã teritoriul devenit neospitalier. Nu<br />
putem sã ne dãm seama în ce mãsurã politica guvernanþilor<br />
slugarnici faþã de Reich a reuºit sã aþâþe resentimente în<br />
oamenii de rând; ceea ce ºtim, ºi meritã sã evidenþiem<br />
acest fapt, este cã s-au gãsit oameni de bun-simþ ºi lucizi<br />
care ºi-au riscat propria libertate ºi chiar viaþa pentru a-i<br />
ajuta pe aceºti nãpãstuiþi fãrã vinã «legalã».<br />
memento<br />
13<br />
ªi tot aici este locul sã observãm cã administraþia<br />
fascistã ºi-a gãsit cu uºurinþã instrumentele care sã execute<br />
orbeºte ceea ce li se ordona. Înclinãm sã credem cã<br />
nu a fost vorba de inconºtienþã sau ignoranþã, ci de<br />
afinitãþi ºi de asumare a acestei complicitãþi la nivel<br />
executiv, pe toatã scara ierarhicã. Numai aºa se poate<br />
explica promptitudinea ºi, nu de puþine ori, excesul de zel<br />
de care s-a dat dovadã în teritoriu.<br />
Celãlalt aspect la care vrem sã facem referire supune<br />
atenþiei motivaþiile acestei politici. Nu mai insistãm asupra<br />
argumentelor fasciste prea bine cunoscute, pentru cã nu<br />
am putea aduce nimic nou pe acest segment. Vrem sã<br />
punem accentul pe motivaþia economicã a acestei politici<br />
criminale. Din toate articolele pe care le-am gãsit – desigur,<br />
referitoare la evrei – se impune cu forþã acest aspect.<br />
Grija deosebitã a statului, transmisã prin ordine aspre ºi<br />
aplicarea unor pedepse exagerate faþã de gravitatea<br />
faptelor (condamnare la moarte pentru furtul câtorva<br />
obiecte de îmbrãcãminte fãrã valoare prea mare), pentru<br />
luarea în stãpânire a averilor evreieºti este grãitoare.<br />
Acestea trebuiau sã umple lãzile goale ale vistieriei (dar<br />
ºi buzunarele unor profitori din structurile politice ºi ale<br />
armatei ori ale poliþiei) ºi sã asigure aprovizionarea armatei<br />
pentru continuarea unui rãzboi absurd. Dupã cum reiese<br />
limpede din numãrul de articole prezentate, interesul<br />
statului se focalizeazã pe însuºirea acestor bunuri ºi<br />
valorificarea lor în interes propriu ºi, cum s-a vãzut,<br />
împotriva celor care le-au deþinut. Statul, în aceste<br />
condiþii, ºi-a pierdut raþiunea de a exista. Din ceea ce ar fi<br />
trebuit sã fie, adicã garant al unui drept universal – dreptul<br />
la proprietate, el s-a metamorfozat într-un jefuitor feroce<br />
prin dreptul de a legifera. Dar aceastã crimã nici mãcar nu<br />
se poate asemui ca gravitate cu cea incalificabilã: dreptul<br />
de a dispune de viaþa unor comunitãþi întregi, fãrã<br />
distincþie între sex sau vârstã, de la copilul nenãscut pânã<br />
la vârstnicul aflat la capãtul zilelor.<br />
Nu existã scuze. ªi nici vreo pedeapsã care ar putea<br />
compensa în vreun fel ireparabilul. Dar existã o consecinþã<br />
dureroasã: a nu uita. În nici un timp, oricât de îndepãrtat<br />
ar fi el. ªi nu pentru a pregãti vreun fel de rãzbunare, care<br />
ar fi la fel de ticãloasã, ci pentru a nu permite, sub nici o<br />
formã ºi cu nici o etnie, repetarea tragediei.<br />
Pe lungimea unei fraze, sã ne amintim tragedia recentã<br />
de la Tîrgu-Mureº (1990), provocatã ºi susþinutã de oameni<br />
care ºi astãzi se aflã în funcþii importante (cele mai importante)<br />
în stat. Nu trebuie dovadã mai inatacabilã cã aceste<br />
«personalitãþi» au uitat de mult lecþiile istoriei. Dar mult mai<br />
tragic ar fi dacã am descoperi cã nici nu ºi le-au însuºit vreodatã.<br />
Vã prezentãm, în cele ce urmeazã, câteva dintre cele<br />
mai semnificative articole apãrute în cotidianul Székely<br />
Szó din Târgu Mureºul mijlocului de an 1944, articole ce<br />
fac referire la “problema evreiascã”:<br />
La Oradea s-au deschis procese penale împotriva<br />
a 2004 persoane care au ascuns averi evreieºti<br />
Pânã acum au fost decoperite averi evreieºti în<br />
valoare de 41 de milioane de pengõ<br />
Oradea, 14 iulie. La Oradea s-a iniþiat procedura<br />
penalã împotriva a 2004 persoane învinuite cã au<br />
ascuns averi evreieºti. În timpul audierilor, au fost<br />
depistate averi în aur, argint, valute strãine, covoare
14 memento<br />
persane ºi alte obiecte de preþ în valoare de aproximativ<br />
41 de milioane de pengõ.<br />
Drumul plin de peripeþii a zece evrei fugari<br />
Cu bijuterii cu valoare de comoarã, fugarii au<br />
încercat sã se reîntoarcã în Slovacia, dar au ajuns numai<br />
pânã la polilþia din Kassa<br />
Kassa, 18 iulie. Comandantul de pluton Moroncsin<br />
János tocmai se grãbea pe bicicletã spre oraº, pe<br />
ºoseaua dinspre Szilvásapát, când s-a întâlnit cu un<br />
grup de zece persoane. Un bãrbat al grupului l-a oprit<br />
pe comandantul de pluton ºi i-a mãrturisit deschis cã el<br />
ºi ceilalþi membri ai grupului sunt evrei care au fugit<br />
din Budapesta ºi acum se grãbesc sã ajungã dincolo de<br />
graniþã, în Slovacia. Dupã ce a dezvãluit acestea, l-a<br />
rugat pe comandantul de pluton, pentru cã nu cunosc<br />
drumul, sã-i ajute sã treacã graniþa. I-a oferit 5000 de<br />
pengõ pentru ajutor. Honvedul s-a prefãcut cã acceptã<br />
oferta, la care evreii i-au înmânat 2800 de pengõ,<br />
urmând ca diferenþa sã i-o dea la graniþã.<br />
Dupã aceasta, Moroncsin a pedalat direct la sediul<br />
central al poliþiei, de unde de îndatã au trimis mai mulþi<br />
detectivi pentru prinderea evreilor fugiþi din Budapesta.<br />
Se întunecase de-a binelea când oamenii poliþiei au ajuns<br />
la faþa locului. Câteva focuri de avertisment s-au dovedit<br />
îndestulãtoare ca unul dupã altul, ca partizanii, sã iasã la<br />
ivealã, din culturile de cartofi, evreii cu mâinile ridicate ºi<br />
sã se predea.<br />
Înapoi în Slovacia, cu acte de creºtini<br />
Evrei prinºi se refugiaserã nu cu mult timp în urmã<br />
pe teritoriul Ungariei – fãrã acte. Acum, cã ºi solul maghiar<br />
s-a încins sub tãlpile lor, s-au gândit cã ar putea, cu ajutorul<br />
actelor false obþinute aici, sã se ascundã mai uºor în<br />
Slovacia unde, foarte curând, ar putea trãi liberi ca cetãþeni<br />
creºtini, ºi de aceea au hotãrât sã fugã înapoi în Slovacia<br />
«ca creºtini».<br />
Între acte s-au gãsit ºi imprimate tipizate în limba<br />
slovacã, cu semnãturi ºi ºtampile. Mai mult, pe lângã<br />
«Domovsky list», mai posedau ºi hârtii semnate ºi<br />
ºtampilate de Consulatul Paraguayului.<br />
Cu ocazia audierii evreilor prinºi, toþi au recunoscut<br />
intenþia de a fugi. Graucer Sámuel, de 57 de ani, nãscut la<br />
Homonna, fost inspector al Bãncii Naþionale din<br />
Budapesta (str. Pozsonyi, nr. 28), s-a botezat în 1940; cu<br />
toate acestea, dorea sã se asigure cu acte originale de<br />
creºtin ºi a obþinut de la un bãrbat, pe nume Hanz, astfel<br />
de acte pentru suma de 530 de pengõ. Dupã mãrturia sa,<br />
fuga a fost plãnuitã de socrul fratelui sãu, locuitor în<br />
Slovacia, dar a cãrui adresã exactã – susþine – nu o<br />
cunoaºte. Cu ocazia percheziþiei, s-au gãsit asupra sa<br />
bijuterii cu valoare de comoarã.<br />
Ceasuri de mânã în valoare de mai multe mii<br />
Asupra sa s-au gãsit trei ceasuri de mânã de aur, ºi<br />
anume un Omega, un Schäffhausen ºi un Arcadia.<br />
În afara ceasurilor, din buzunarele fostului inspector<br />
bancar au mai apãrut: un lãnþiºor ofiþeresc de aur,<br />
monede de aur, un lãnþiºor vechi de aur de peste 100 de<br />
grame cu medalion de briliant, un portþigaret masiv de<br />
argint, stilouri de aur ºi de argint ºi mai mult de 5000 de<br />
pengõ bani lichizi.<br />
Gospodarul Grauer Lajos, de 48 de ani, nãscut la<br />
Homonna, s-a refugiat în Ungaria anul trecut. La Grauer,<br />
în afara unui ceas de aur marca Doxa, s-au gãsit 600 ºi<br />
ceva de pengõ.<br />
Soþia lui Grauer Lajos, nãscutã Trenk Irén, de 32 de<br />
ani, nãscutã la Varano, a trecut fraudulos graniþa încã în<br />
1938 ºi a locuit la Budapesta pe strada Corabia albã<br />
(Fehérhajó), nr. 8-10. Cu ocazia percheziþiei, asupra ei sau<br />
gãsit douã perechi de butoni de aur pentru manºetã,<br />
doi nasturi de briliant, un ceas de aur Doxa pentru dame,<br />
verighetã ºi douã brãþãri grele de aur, pieptene de argint<br />
ºi aproape 1000 de pengõ.<br />
Schneller Henrik, de 63 de ani, locuitor din Zsolna,<br />
a trecut graniþa în 1942. La soþia sa, nãscutã Wilhelm<br />
Milka, de 52 de ani, nãscutã la Puho, de cetãþenie slovacã,<br />
s-au gãsit trei acte de creºtin.<br />
«Domovsky list» ºi documentele Consulatului<br />
paraguayan<br />
Pentru fugã, lui Wiedder László, de 39 de ani, nãscut<br />
la Mihaiu Mare (Nagymihály), negustor de cereale, a soþiei<br />
sale ºi a celor doi copii ai lor, un evreu pe nume Grünwald<br />
i-a cerut 3000 de pengõ, urmând sã mai plãteascã suma<br />
de 5000 de pengõ dacã ajung cu bine pe teritoriul slovac,<br />
tentativã în care trebuia sã fie ajutaþi de o «sârmã». Înainte<br />
de a pãrãsi Budapesta, Grünwald i-a înmânat lui Wiedder<br />
un document în limba slovacã pe care figura înscrisul<br />
«Domovsky list», precum ºi un document al Consulatului<br />
paraguayan, ca în Slovacia sã le îmnâneze unui anume<br />
Schwarcz, care se va îngriji de valabilitatea ºi utilizarea<br />
documentelor ºtampilate ºi semnate, dar încã<br />
necompletate.<br />
ªi asupra lui Wilhelm s-a gãsit un ceas de mânã de<br />
aur ºi câteva sute de pengõ.<br />
Goldstein Lídia, elevã de 14 ani, nãscutã la Mihaiu<br />
Mare, s-a refugiat în Ungaria cu numai câteva luni în urmã.<br />
Între evreii prinºi se mai aflã soþia lui Wiedder ºi cei<br />
doi copii ai sãi: soþia, nãscutã la Vagrev, locuitoare în<br />
Mihaiu Mare, care s-a botezat în 1942, Wiedder Adrianne,<br />
nãscutã la Via Mare (Nagyszõlõs), de 15 ani, ºi Wiedder<br />
Viktoria, de 7 ani, nãscutã la Mihaiu Mare, amândouã cu<br />
domiciliul în Budapesta, pe strada Gyergyói, nr. 4. Asupra<br />
celor douã fete s-au gãsit mai mult de 2000 de pengõ ºi<br />
ceasuri de mânã de aur.
Sonore nume maghiare în documente<br />
În documentele celor zece evrei prinºi se pot citi<br />
nume maghiare sonore, ca Bercelledy István, ºef de garã,<br />
Fehér Róza, Vajna Árpád, funcþionar, Vajna István, Kerekes<br />
Piroska, Kapta Árpád ºi aºa mai departe...<br />
Între ele se aflã adeverenþe de competenþa comunalã<br />
din Székelyhíd, legitimaþii de identitate, adeverinþe de<br />
spaþiu locativ din Budapesta, formulare de cetãþenie, carte<br />
de muncã pe numele Egyedi István º.a. Fireºte, toate<br />
cumpãrate pe bani grei – documente doveditoare ale<br />
apartenenþei persoanelor la creºtinism. Singurul bai e cã<br />
scrisul e prea proaspãt, dâra încã albãstrie de cernealã<br />
trãdeazã faptul cã au fost completate nu de mult.<br />
Poliþia i-a pus sub pazã pe cei zece evrei originari<br />
din Slovacia ºi a demarat împotriva lor procedura penalã.<br />
Amenzi aplicate de poliþia din Reghin pentru<br />
ascunderea averilor evreieºti<br />
Reghin, 19 iulie. Cãpitãnia de poliþie regalã maghiarã<br />
din Reghin, pentru ascunderea averilor evreieºti a aplicat<br />
urmãtoarele amenzi: pe dr. Trunta Jenõ, fost notar public,<br />
judecãtorul l-a amendat cu 7000 de pengõ. Pentru aceeaºi<br />
faptã contavenþionalã, au fost amendaþi Cherecheº Gabor,<br />
pantofar, ºi soþia lui Mihulescu Vazul cu câte 3000 de<br />
pengõ, Caprucian Valentin cu 600, Ceunea Maria, nãscutã<br />
Moga, cu 150, Stoica Alexandru (Sándor) cu 60, d-na<br />
Görög Tinca, nãscutã Nicui, cu 40 de pengõ.<br />
Pentru Caprucian Valentin amenda de 600 de pengõ<br />
este numai pedeapsa secundarã, ca pedeapsã principalã<br />
primind 60 de zile de detenþie.<br />
Tot pentru ascunderea averilor evreieºti,<br />
judecãtoeul i-a amendat pe: Klos Emil jr. cu 4000, pe Graef<br />
Frigyes cu 3000, pe Demeter György cu 1500, pe Finna<br />
György cu 1200, pe soþia lui Roth Henrik cu 1000, pe Papuc<br />
Alexandru (Sándor) cu 600, pe Borbély Mihály cu 500, pe<br />
Tetisch Erich cu 100, pe vãduva lui Nagy József cu 300, pe<br />
Simon Jakab cu 100, pe Csiszér Miklós cu 150, pe Balázs<br />
Irén ºi soþia lui Szép Károly, nãscutã Sipos Anna, cu 120,<br />
pe Teutsch Emil ºi Papp Olga cu câte 60 de pengõ.<br />
Hotãrâre cu privire la reglementarea situaþiei averilor<br />
evreieºti ºi valorificarea stocurilor de marfã ºi bunuri<br />
mobile ale evreilor<br />
Budapesta, 22 iulie (MTI). În Monitorul din<br />
Budapesta a apãrut o hotãrâre importantã cu privire<br />
la reglementarea situaþiei legale a averilor evreieºti.<br />
Aceastã hotãrâre îl însãrcineazã pe delegatul<br />
guvernamental ca sã decidã în problemele urgente ºi<br />
importante privitoare la averile evreieºti. Prioritar,<br />
delegatul guvernamental va avea ca sarcinã<br />
descoperirea averilor evreieºti ascunse sau nedeclarate<br />
ºi pãstrarea lor în beneficiul naþiunii. Trebuie sã se<br />
îngrijeascã ºi de paza averilor evreieºti pânã la<br />
valorificarea lor. Anumite condiþii speciale pentru<br />
predarea valorilor sunt întãrite ºi de noua hotãrâre.<br />
Hotãrârea îl împuterniceºte pe delegatul guvernamental<br />
ca în situaþiile de diminuare a recoltelor ori, cu<br />
motivaþie justã, când satisfacerea necesitãþilor de<br />
aprovizionare o pretinde, sã poatã valorifica stocul de<br />
marfã al magazinelor puse sub cheie, dotãrile prãvãliilor<br />
ºi atelierelor, dar ºi alte bunuri evreieºti.<br />
memento<br />
15<br />
Hotãrârea nu permite, fireºte, înstrãinãri sub formã<br />
de donaþii. Înstrãinarea obiectelor de valoare se face prin<br />
achitarea în numerar a preþului stabilit de autoritãþi, iar<br />
delegatul guvernamental numai în cazuri speciale poate<br />
stabili alte condiþii de paltã. Prin aceasta, prin hotãrâre se<br />
doreºte instituirea unei modalitãþi alternative pentru<br />
situaþiile apreciate ca fiind de interes colectiv ºi sã se<br />
evite un sistem prea rigid de platã<br />
În acelaºi timp, hotãrârea îºi propune sã se<br />
îngrijeascã de persoanele care se disponibilizeazã din<br />
magazinele evreieºti închise.<br />
Raporturile de muncã ale acestora înceteazã cu data<br />
de 31 iulie 1944. Pe aceastã bazã trebuiesc calculate ºi<br />
drepturile ce li se cuvin. În aceastã privinþã, hotãrârea<br />
cere ca angajaþii, pe perioada preavizului, ºi dupã 31 iulie,<br />
sã rãmânã la dispoziþia autoritãþilor care se ocupã de<br />
valorificarea obiectelor din patrimoniu.<br />
De o importanþã deosebitã este acea prevedere a<br />
hotãrârii care-l obligã pe delegatul guvernamental la plata<br />
drepturilor militarilor trecuþi în rezervã. De asemenea,<br />
reglementeazã ºi condiþiile contractuale de închiriere a<br />
magazinelor evreieºti închise. Proprietarul spaþiului nu<br />
poate rezilia contractul, dar direcþia financiarã<br />
competentã, cu preaviz de 30 de zile, poate anula plata<br />
chiriei pentru magazin, dar raportul contractual de<br />
închiriere înceteazã ºi fãrã preaviz, dacã magazinul se<br />
goleºte.<br />
În final, hotãrârea prevede cã certificatele de industriaº<br />
ºi autorizaþiile trebuiesc depuse la autoritãþi.<br />
Trei membri ai bandei de jefuitori ale caselor<br />
evreieºti au fost condamnaþi la moarte<br />
Dej, 3 iulie (Székely Szó din 25 iulie 1944). Curtea<br />
marþialã din Dej a dezbãtut o infracþiune revoltãtoare.<br />
Acuzaþii: Hollósy Ödön ºi Törökfalvy József, Heidinger<br />
György, ucenic de frizer, angajatul frizeriei «Elédi» ºi<br />
Aszlányi Béla, factor poºtal, au spart ºi au jefuit mai<br />
multe case evreieºti.<br />
În timpul procesului s-a evidenþiat rolul conducãtor<br />
al lui Hollósy, care a comis faptele în timp ce avea calitatea<br />
de militar aflat în concediu, de aceea asupra sa se va<br />
pronunþa tribunalul militar. Banda a pãtruns în trei case<br />
evreieºti ºi a furat. Cojocãria Weisz au prãdat-o în preajma<br />
miezului nopþii.<br />
Acuzaþii ºi-au recunoscut integral faptele. Dr.<br />
Parády Ferenc, medicul-ºef al spitalului, ºi dr. Gálffy<br />
Aladár, medic militar, în calitate de specialiºti, au stabilit<br />
deplina capacitate de discernãmânt a celor trei acuzaþi.<br />
Dupã rechizitoriul procurorului regal dr. Nónay<br />
György, ºi-au rostit pledoariile dr. Coroiu Alexandru<br />
(Sándor), avocatul lui Törökfalvy, dr. Welther Károly,<br />
avocatul lui Heidinger, ºi Mosonyi Jenõ, avocatul lui<br />
Aszlányi.<br />
Sub preºedinþia dr. Szabó István, judecãtorii curþii<br />
marþiale au intrat în salã la ora 5 p.m. pentru pronunþarea<br />
sentinþei. Curtea marþialã i-a declarat vinovaþi pe cei<br />
trei acuzaþi ºi i-a condamnat la moarte.<br />
Suplimentar, acuzaþii au fost condamnaþi la pierderea<br />
drepturilor civile timp de 10 ani ºi obligaþi la plata integralã<br />
a pagubelor ºi cheltuielilor. Dupã aceea, curtea marþialã<br />
s-a transformat în consiliu de graþiere, ale cãrui hotãrâri<br />
sunt secrete.
16 memento<br />
A sosit la Tg-Mureº hotãrârea delegatului<br />
guvernamental referitoare la valorificarea magazinelor<br />
ºi afacerilor evreieºti<br />
Valorificarea trebuie încheiatã pânã la 30 septembrie.<br />
Mãrfuri textile pot achiziþiona numai producãtorii pentru<br />
front. Exceptare de la platã cu bani lichizi pot obþine numai<br />
pãgubiþii de rãzboi<br />
Tg-Mureº, 20 august. Se ºtie cã guvernul a numit<br />
un delegat guvernamental pentru procesul de<br />
valorificare a magazinelor ºi afacerilor evreieºti;<br />
înºtiinþarea a sosit ieri la autoritãþile abilitate.<br />
Dispoziþii generale<br />
Delegatul guvernamental a dispus valorificarea<br />
mãrfurilor ºi materialelor, precum ºi a dotãrilor ºi utilitãþilor<br />
aflate în magazinele, atelierele ºi fabricile evreieºti. Cu<br />
ducerea la îndeplinire a valorificãrii au fost însãrcinate<br />
Direcþia financiarã ºi Camera de comerþ ºi industrie.<br />
Înaintea începerii efective a valorificãrii, momentele<br />
desfãºurãrii vor fi stabilite de funcþionarul trimis de<br />
delegatul guvernamental, împreunã cu delegaþii Direcþiei<br />
financiare ºi autoritatea industrialã.<br />
Înainte de toate, trebuie stabilite care sunt acele<br />
obiective care sunt importante sub aspectul aprovizionãrii<br />
ºi al politicii comerciale, acestea trebuie nominalizate la<br />
delegatul guvernamental, ca ºi faptul dacã aceste magazine,<br />
respectiv fabrici, au conducere efectivã. Despre<br />
aceste obiective delegatul guvernamental va decide ulterior<br />
care din ele trebuie sã-ºi continue activitatea.<br />
Nu fac obictul valorificãrii, respectiv a vânzãrii,<br />
urmãtoarele:<br />
a) care sunt societãþi pe acþiuni sau societãþi cu<br />
rãspundere limitatã, mai departe societãþile de investiþii<br />
care au cel puþin un membru acþionar care nu este evreu;<br />
b) cele care au continuat sã funcþioneze sub<br />
conducerea unui director.<br />
Referitor la acestea, delegatul guvernamental va<br />
decide ulterior.<br />
Comisie cu rãspundere materialã ºi penalã<br />
Valorificarea obiectivelor va fi dusã la bun sfârºit<br />
de o comisie cu un numãr corespunzãtor de membri, care<br />
rãspund material ºi penal, care vor fi trimiºii Direcþiei<br />
financiare ºi a autoritãþii industriale, precum ºi unul sau<br />
mai mulþi specialiºti. Pe post de specialist poate fi angajat<br />
acel comerciant sau industriaº local care nu cumpãrã din<br />
acea afacere în raport cu care a primit numirea de specialist.<br />
Membrii comisiei nu pot pretinde salarizare pentru<br />
munca lor.<br />
În ramurã trebuie fãcute publice în mod<br />
corespunzãtor care vor fi acele afaceri care fac obiectul<br />
valorificãrii ºi termenul pânã la care se pot prezenta cei<br />
care sunt interesaþi. Marfa reprezentatã de articole textile<br />
nu constituie obiectul acestor valorificãri, deoarece, conform<br />
dispoziþiei delegatului guvernamental, textile pot<br />
achiziþiona doar producãtorii pentru front, nu ºi cei din<br />
branºa prelucrãtoare.<br />
Dispoziþia delegatului guvernamental cu efect de<br />
ansamblu este cã magazinele, afacerile sau fabricile care<br />
fac obiectul valorificãrii, cu toate dotãrile, utilitãþile,<br />
mãrfurile finite ºi materiile prime trebuie vândute pe<br />
lichiditate (însã fãrã nesocotirea gajãrii). Excepþie fac la<br />
aceastã dispoziþie, deci pot achiziþiona ºi pe credit:<br />
a) membrii familiilor celor cãzuþi eroic;<br />
b) invalizii rãzboiului actual ºi invalizii rãzboiului<br />
anterior cu invaliditate de cel puþin 50%;<br />
c) membri ai domeniului de activitate care<br />
îndeplinesc sau au îndeplinit activitãþi de prima linie;<br />
d) cei a cãror afacere, în urma unui atac aerian, a<br />
fost distrusã parþial sau în întregime.<br />
Numai cei ce activeazã în branºã pot solicita<br />
afacerile<br />
În înþelesul dispoziþiei delegatului guvernamental,<br />
afacerile pot fi solicitate în primul rând de cãtre comercianþi<br />
ºi industriaºi locali. În ordine, dupã ei, le pot solicita ºi<br />
alte categorii. Îndustriaºii pot achiziþiona magazine numai<br />
în cazul cã nu se prezintã cumpãrãtor comerciant.<br />
Delegatul guvernamental trebuie înºtiinþat fãrã<br />
întârziere cine a cumpãrat afacerea supusã valorificãrii ºi<br />
aceastã decizie trebuie fãcutã cunoscutã ºi în branºã.<br />
Împotriva deciziei de adjudecare se poate depune<br />
contestaþie în 48 de ore de la data publicãrii la Ministerul<br />
comerþului ºi transporturilor.<br />
Drepturile angajaþilor din obiective<br />
Delegatul guvernamental se îngrijeºte ºi de<br />
drepturile eventual neachitate ale angajaþilor din afacerile<br />
evreieºti. O obligaþie a comisiei este sã stabileascã acestea<br />
ºi sã le achite imediat.<br />
Ultimul paragraf al dispoziþiei delegatului<br />
guvernamental accentueazã cã propune numai idei de<br />
acþiune în privinþa valorificãrii magazinelor ºi afacerilor ºi<br />
îl împuterniceºte pe prefect sã decidã pe rãspundere<br />
proprie ºi dupã cum crede de cuviinþã în acele probleme<br />
care s-ar putea ivi ºi la care dispoziþia delegatului<br />
guvernamental nu conþine referire explicitã.<br />
În final, delegatul guvernamental se pronunþã cã<br />
activitatea trebuie coordonatã în aºa fel ca ultima fazã<br />
a acesteia sã se încheie pânã la 30 septembrie 1944.<br />
Cum a fost, câþi au fost, câþi au rãmas<br />
Pentru cã cercetarea presei locale ne-a oferit doar o<br />
imagine palidã asupra perioadei respective ºi numai sub<br />
un aspect – deloc lipsit de relevanþã –, sã încercãm sã<br />
întregim aceastã perspectivã din alte surse.<br />
Chiar dacã atenþia noastrã se focalizeazã pe Tg-<br />
Mureº ºi judeþ, suntem obligaþi sã consemnãm câteva<br />
fapte istorice care au avut efect în toate teritoriile unde<br />
trãiau comunitãþi evreieºti. Atitudinea antisemitã a<br />
societãþii maghiare se coaguleazã (dupã modelul german)<br />
ºi se exprimã în 1938 prin apariþia legii referitoare la evrei,<br />
dupã apariþia cãreia începe – deschis, oficial ºi «legal» –<br />
episodul prigoanei, al înjosirii ºi deposedãrii evreilor de<br />
drepturile civile, sociale ºi economice, culminând cu<br />
exproprierile abuzive de mai târziu. În consecinþa<br />
prevederilor legii, mii de oameni au fost constrânºi sã<br />
renunþe la profesiile lor, au fost concediaþi ºi împinºi la<br />
marginea societãþii; multora dintre ei li s-a retras pânã ºi<br />
dreptul de a avea cetãþenie maghiarã.
Dupã arbitrajul de la Viena ºi revenirea stãpânirii<br />
maghiare în Transilvania – ºi la Tg- Mureº – <strong>lege</strong>a îºi face<br />
efectul ºi aici. Încã din 1940, regimul maghiar a început sã-i<br />
concentreze pe bãrbaþii evrei între 21-48 de ani pentru serviciul<br />
militar în batalioanele de muncã de pe fronturile din Ucraina,<br />
care s-au încheiat cu un bilanþ tragic de morþi de ger ºi<br />
subnutriþie. Pe tinerii între 14-18 ani i-au înrolat în<br />
detaºamentele de pregãtire premilitarã, aºa-numiþii «levenþi».<br />
Dupã 19 martie 1944, în urma acþiunii cu cod secret<br />
«Margareta», trupele hitleriste au invadat în câteva ore<br />
teritoriul ungar. Eºaloane ale acestor trupe au ajuns ºi la<br />
Tg-Mureº în ziua de 21 martie. Oficialitãþile maghiare, din<br />
primele ore ale ocupaþiei, au introdus o serie de restricþii:<br />
s-au închis cinematografele, teatrele, arenele sportive, sau<br />
interzis adunãrile, iar radioul ºi-a suspendat emisiunile<br />
de ºtiri ºi transmitea numai marºuri militare. Chiar de a<br />
doua zi a început o campanie antisemitã feroce. Guvernul<br />
Sztojay (instalat în data de 22 martie) a dispus închiderea,<br />
pe rând, a prãvãliilor aflate în proprietate evreiascã, apoi<br />
obligativitatea purtãrii stelei galbene, dupã care a urmat<br />
stabilirea de cãtre autoritãþi a «caselor cu stea galbenã»<br />
în care sã fie mutaþi evreii evacuaþi din casele lor, pentru a<br />
fi grupaþi, «concentraþi» în anumite zone ºi strãzi ale<br />
oraºului. Obsevãm cã toate legile antievreieºti, pânã la<br />
venirea la putere a guvernului filogerman condus de<br />
Sztojay, vizau diminuarea puterii economice a<br />
comunitãþilor evreieºti, uneori chiar prin îndepãrtarea lor<br />
de la conducerea afacerilor (de pildã, înrolarea bãrbaþilor<br />
în detaºamentele de muncã), însã aplicarea lor era relativ<br />
relaxatã ºi nu producea efecte «spectaculoase» decât în<br />
zonele controlate politic de elemente ale extremei drepte.<br />
Dar dupã ocupaþia germanã ºi instalarea guvernului lui<br />
Sztojay, þinta s-a mutat din domeniul economic în cel social:<br />
eliminarea fizicã, prin predarea comunitãþilor evreieºti<br />
în mâinile germanilor, aceastã livrare fãcându-se în regim<br />
de serviciu poºtal: la adresã.<br />
La începutul lui aprilie, oamenii lui Eichmann Adolf<br />
– din temutul Gestapo – au ajuns în numãr ºi mai mare la<br />
Tg-Mureº ºi ºi-au stabilit cartierul general în Hotelul<br />
Transsylvania. Din momentul acela, ei au controlat totul,<br />
autoritãþile maghiare îndeplinind fãrã crâcnire toate<br />
ordinele sau cerându-le acordul înainte de a întreprinde<br />
ceva.<br />
Au urmat o serie de dispoziþii umilitoare pentru<br />
populaþia evreiascã: îndepãrtarea din administraþie, din<br />
posturile de funcþionari publici; avocaþii, medicii, gazetarii,<br />
artiºtii evrei nu-ºi mai puteau exercita profesia.<br />
Conform unei dispoziþii din 2 aprilie 1944, evreii<br />
posesori de automobile sau autocamioane erau obligaþi<br />
sã le predea autoritãþilor.<br />
În 6 aprilie, o altã hotãrâre le interzicea evreilor sã<br />
foloseascã orice mijloc de transport (inclusiv cãruþã sau<br />
bicicletã). Li s-a tãiat orice posibilitate de a se putea deplasa<br />
ºi, eventual, de a se refugia pentru a scãpa de teroarea<br />
instauratã anume pentru ei.<br />
În 16 aprilie a apãrut hotãrârea conform cãreia averile<br />
evreieºti trebuiau de îndatã declarate ºi punerea lor sub<br />
sechestrul statului. Evreilor li s-a permis sã pãstreze, de<br />
persoanã, cel mult 3000 de pengõ pentru nevoile<br />
personale.<br />
În 21 aprilie s-a aplicat cea mai grea loviturã datã<br />
evreimii înainte de lovitura finalã: printr-o hotãrâre, toate<br />
magazinele evreieºti au fost închise, sigilate, iar proprietarii<br />
expulzaþi din ele. Chiar dacã nu mai existã colecþia ziarului,<br />
memento<br />
17<br />
din alte surse am aflat cã Székely Szó s-a aflat în prima linie<br />
a acestei «bravuroase» bãtãlii cu o populaþie civilã docilã,<br />
înspãimântatã ºi complet neputincioasã. Iatã, în cele ce<br />
urmeazã, cum a fost legiferat “jaful” imobilelor evreieºti<br />
(Din cotidianul Székely Szó - Fila 29 din Dosarul 40029,<br />
vol. 6, privind judecarea persoanelor vinovate de crime<br />
de rãzboi, Fondul Penal al Arhivei SRI):<br />
Ordonanþa cu privire la spaþiile locative evreieºti<br />
Budapesta – 27 aprilie /M.T.I./ Este cunoscut cã<br />
evreii din oraºe ºi comune, datoritã situaþiei lor<br />
materiale, trãiesc în privinþa locuinþelor mult mai bine<br />
decât ne-evreii. Tocmai de aceea, în legãturã cu<br />
aranjarea problemei evreieºti trebuie sã aranjãm (sic! –<br />
traducerea oficialã) o situaþie mai sãnãtoasã în privinþa<br />
locuinþelor. Acest lucru îl intenþioneazã ordonanþa<br />
publicatã în nr. de Vineri / Nota acuzatorului public: 27<br />
aprilie 1944/ al Gazetei Oficiale. În sensul ordonanþei,<br />
în privinþa distribuirii locuinþelor, precum ºi a<br />
adãpostirii instituþiilor de interes public, locuinþele<br />
evreieºti se pot lua în folosinþã: 1/ dacã evreul posedã,<br />
în aceeaºi sau în altã localitate, o altã locuinþã; 2/ dacã<br />
eventual, cu 5 ani înainte de intrare în vigoare a<br />
prezentei ordonanþe, a conlocuit în aceeaºi încãpere cu<br />
o rudenie ascendentã sau descendentã sau fraþi ori surori<br />
cel puþin 3 luni de zile, presupunând cã situaþia<br />
familialã a evreului sau rudei sale nu s-a schimbat în<br />
timpul conlocuirii în aºa fel încât locuinþa sã fie<br />
insuficientã pentru readãpostirea evreului ºi a familiei<br />
sale; 3/ dacã locuinþa evreului depãºeºte necesitãþile<br />
locuitorului, dupã criteriul ocupaþiei ºi altor împrejurãri<br />
personale ale lui; 4/ dacã evreul fructificã întreaga lui<br />
locuinþã prin subînchiriere.<br />
Pentru constatarea faptului de locuinþã dublã se va<br />
lua în considerare ºi acea locuinþã care serveºte scopului<br />
de vilegiaturã, dacã aceea este aptã pentru locuit în timp<br />
de varã ºi de iarnã; de asemeni, ºi acea locuinþã pe care<br />
evreul o þine în chirie pentru un alt evreu. În cazul locuinþei<br />
sau al încãperilor închiriate pentru scop de locuinþã,<br />
închiriatorul evreu nu poate sista închirierea fãcutã faþã<br />
de un neevreu, prin abzicerea contractului.<br />
Ordonanþa de împuternicire pentru desemnarea cu<br />
efect obligatoriu al domiciliului evreilor. În comunele cu<br />
mai puþin de 10.000 de locuitori, primul funcþionar al<br />
municipiului poate sã ordone transmutarea evreilor<br />
conlocuitori în alte comune sau oraºe, iar în comunele ºi<br />
oraºele cu locuitori peste 10.000 de suflete, primul<br />
funcþionar al municipiului dispune în aºa fel ca evreii sã<br />
poatã locui în anumite pãrþi sau strãzi, eventual în case<br />
anume designate din oraº. Prin strângerea evreilor în<br />
anumite cartiere, strãzi sau imobile, locatarii ne-evrei din<br />
acestea se pot obliga la mutare. În cazul când evreul obligat<br />
la mutare nu mai este în stare sã conducã prin muncã<br />
personalã afacerea lui industrialã, arendãºiile sau alte<br />
întreprinderi ale lui, primarul face propunere sedrei orfanale<br />
pentru desigurarea (numirea, desemnarea) unui curator.<br />
Efectul ordonanþei se întinde numai asupra evreilor<br />
obligaþi la purtarea semnului distinctiv.<br />
Ordonanþa calificã nerespectarea dispoziþiunilor<br />
ordonanþei ca o infracþiune pedepsibilã cu 6 luni de<br />
închisoare.
18 memento<br />
În pofida ameninþãrilor pe care primarul Májay<br />
Ferenc le-a transmis cãtre locuitorii creºtini ai oraºului,<br />
anume pedeapsa cu moartea pentru încãlcarea dispoziþiilor,<br />
în 23 mai 1944, Veesenmayer îi raporta ºefului sãu Ritter<br />
cã la Tg-Mureº (Neumark am Mures – Vásárhely) au fost<br />
arestaþi 100 de oameni – neevrei – care s-au fãcut vinovaþi<br />
de strângerea ºi ascunderea averilor evreieºti (nu reiese<br />
fãrã echivoc din raport, dar nefiind acuzaþi de furt, se<br />
întãreºte convingerea cã aceste valori au fost transmise<br />
de evrei, pentru a fi puse la adãpost ºi pãstrate pânã la<br />
limpezirea situaþiei ºi revenirea la o stare de normalitate).<br />
Nu este lipsit de relevanþã sã amintim despre un act<br />
de abuz frecvent întâlnit în acele timpuri: la ordinul<br />
Gestapo-ului, comunitatea evreiascã a fost obligatã la<br />
depunerea unui «tribut»de 500.000 de pengõ, în 24 de ore<br />
de la încunoºtinþare, în casieria Einsatzgruppen, care se<br />
afla în mâinile bandelor lui Eichmann . ªi multe altele care<br />
ne dau imaginea unui rãzboi psihologic bine studiat ºi<br />
pus în practicã de militari zeloºi. Totul era des<br />
supravegheat de oficiali ai statului maghiar, care erau<br />
mâinile drepte ale regimului nazist. Un alt articol din<br />
Székely Szó, nr. 96 din 29 aprilie 1944 (Fila 30 din Dosarul<br />
40029, vol. 6, privind judecarea persoanelor vinovate<br />
de crime de rãzboi, Fondul Penal al Arhivei SRI)<br />
demonstreazã acest lucru:<br />
Vitéz Endre László, subsecretar de stat, în Tg-<br />
Mureº<br />
Vineri dupã masa a fost (!) o ºedinþã la Prefecturã,<br />
sub preºedinþia subsecretarului de stat Endre, cu<br />
participarea funcþionarilor superiori din secuime.<br />
Tg-Mureº, 28 aprilie. Am anunþat deja cã Vitéz<br />
Endre László, subsecretar de stat la interne, pe care<br />
guvernul l-a chemat între membrii sãi pentru lichidarea<br />
rapidã a problemei evreieºti – se aflã în Tg-Mureº, ca pe<br />
urmã sã-ºi continue cãlãtoria de inspecþie în provincie.<br />
Era vorba ca Subsecretar de Stat Vitéz Endre László<br />
abia vineri dimineaþã sã soseascã în oraº, însã maºina<br />
lui a intrat deja joi seara la ora 11 în oraº ºi a petrecut<br />
noaptea aici. Vineri înainte de masã a discutat cu<br />
prefectul ºi funcþionari conducãtori ai oraºului, iar dupã<br />
masã la orele 3 a prezidat ºedinþa de experþi la Prefecturã.<br />
La aceastã ºedinþã au participat funcþionarii<br />
conducãtori ai oraºelor ºi judeþelor secuieºti. Un<br />
comunicat oficial lipseºte pânã în prezent.<br />
În 3 mai 1944, dupã intrarea în vigoare în zorii zilei a<br />
restricþiei de circulaþie, echipe de poliþiºti ºi jandami<br />
treceau din casã în casã ºi-i adunau pe evrei. A început<br />
ghetoizarea. Conform raportului german din 6 mai, încã<br />
din prima zi au fost transportate în ghetou 3500 de<br />
persoane, iar în zilele urmãtoare alte 8649 de persoane, ca<br />
în decurs de o sãptãmânã, în tot judeþul Mureº-Turda, sã<br />
fie adunate în spaþile prestabilite aproximativ 17.500 de<br />
evrei.<br />
În ghetoul de la Fabrica de cãrãmidã din Târgu<br />
Mureº au fost concentrate peste 7500 de persoane ºi<br />
þinute în condiþii inumane, majoritatea sub cerul liber, fãrã<br />
grupuri sanitare, fãrã hranã, fãrã apã. ªeful ghetoului a<br />
fost ofiþerul maghiar Liptay (numit în aceastã funcþie<br />
pentru cã Bedõ Géza, chestorul poliþiei Târgu Mureº era<br />
prea ocupat!), supervizat de maiorul german Schröder.<br />
Descrierea ghetoului ºi a condiþiilor de acolo o facem prin<br />
reproducerea mai multor depoziþii (vezi mai jos – Procesul<br />
Ghetoului Târgu Mureº).<br />
În Ghetoul de la Fabrica de cãrãmidã din Reghin au<br />
fost duºi circa 3000 de evrei. Circa 1600 erau din Reghin,<br />
circa 300, din mediul rural mureºean ºi circa 1300, din<br />
localitãþi care astãzi sunt în judeþul Harghita (Miercurea<br />
Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc,<br />
Praid etc.) ªi la Reghin, la fel ca la Târgu Mureº, acþiunea<br />
de strângere a evreilor în ghetou a debutat în ziua de 3<br />
mai, fiind dusã la bun sfârºit (de multe ori cu brutalitate)<br />
de poliþiºti, jandarmi ºi civili, care, în marea lor majoritate,<br />
fãceau parte din Partidul “Nylas” ºi Volksbund (Partidul<br />
Etnic German). Asta dupã ce, în 28 aprilie, oficialitãþile<br />
oraºului au participat la aceeaºi conferinþã susþinutã de<br />
subsecretarul de stat Vitéz Endre. Iniþial, s-a propus ca<br />
ghetoul sã fie amplasat pe o stradã unde locuiau mai multe<br />
familii de evrei, dar apoi s-a optat pentru Fabrica de<br />
cãrãmidã. Cu punerea în aplicare a planului, cu organizarea<br />
ºi conducerea ghetoului au fost însãrcinaþi primarul<br />
oraºului Reghin, dr. Schmidt Emeric, ºeful Poliþiei Reghin,<br />
Dudás János, comandantul administraþiei militare din zonã,<br />
maiorul Komáromy Lászlo, ºi comandantul sectorului de<br />
jandarmi Reghin, locotenentul Szentpáli Kálmán. În funcþia<br />
de comandant al ghetoului a fost numit Dudás, deºi ºi-au<br />
manifestat intenþia de a ocupa acest post Komáromy ºi<br />
Kugler György, conducãtorul Partidul “Nylas”. Condiþiile<br />
din ghetou erau inumane: lipsea apa de bãut (rareori era<br />
adusã apa cu maºina pompierilor), closetele erau, de fapt,<br />
niºte ºanþuri sãpate în pãmânt, alimentele erau<br />
insuficiente, condiþiile de igienã nu existau, asistenþa<br />
sanitarã era inexistentã (chiar dacã mulþi copii ºi bãtrâni<br />
erau foarte bolnavi), iar cei mai mulþi dintre deportaþi<br />
stãteau sub cerul liber. Mulþi dintre deportaþi au fost<br />
maltrataþi ºi deposedaþi de bunuri. (Vezi ºi mãrturiile lui<br />
Ladislau Grün, Marta Marmor ºi Susana Diamantstein).<br />
În zilele de 11 ºi 12 mai au fost aduºi în ghetou ºi evreii din<br />
judeþul Ciuc, dintre care 600 proveneau din oraºul<br />
Gheorgheni (aici este consemnat un fapt interesant, dr.<br />
Ermény, ºeful poliþiei a refuzat sã ia parte la “aceastã crimã<br />
monstruoasã”). Dupã rãzboi, unii dintre cei vinovaþi de<br />
cele petrecute la Reghin au fost judecaþi ºi condamnaþi<br />
pentru crime de rãzboi. Alþii, însã, au scãpat!<br />
În nordul Transilvaniei, deportãrile au început în 16<br />
mai ºi s-au finalizat în 3 iunie (!), potrivit datelor de la<br />
Comandamentul Militar Ungar din Kosice (unde erau<br />
centralizate cursele feroviare spre Auschwitz). Aici au fost<br />
notate 32 de transporturi (sigur au fost mai multe), fiecare<br />
cu peste 3000 de evrei. Oraºul Târgu Mureº apare cu<br />
douã transporturi, primul în data de 27 mai (3183 de<br />
oameni), iar al doilea în 30 mai (3203 oameni). Însã<br />
transportul din Reghin (unde nu erau registre prea clare<br />
privind numãrul celor din ghetou) nu figureazã în nici un<br />
centralizator de date, chiar dacã ºi de aici au fost deportaþi<br />
circa 3000 de oameni. Un alt transport din Târgu Mureº<br />
(din data de 6 iunie ºi cu un numãr de circa 1100 de oameni<br />
) nu apare nici el în actele oficiale naziste.<br />
În cele ce urmeazã vom încerca sã stabilim cât mai<br />
aproape de realitate numãrul deportaþilor din judeþul Mureº<br />
ºi cel al supravieþuitorilor. Din pãcate, este foarte dificil sã<br />
înaintãm cifre foarte exacte ºi asta, în principal, din douã<br />
considerente: lipsa de acurateþe a recensãmintelor din anii
’40 ºi schimbarea domiciliului multor evrei pânã la<br />
recensãmântul din 1947. Aºadar, sã vedem cum se prezenta<br />
structura populaþiei în oraºe ºi mediul rural.<br />
Târgu Mureº: La recensãmântul din 1941 erau 5.693<br />
de evrei. La recensãmântul din 1944 a rezultat un numãr<br />
de 8.648 de evrei, adicã 17,4 la sutã din populaþia de<br />
49.450. Cei mai mulþi fãceau parte din elita oraºului, iar o<br />
mare parte din puterea economicã a urbei se afla în mâinile<br />
lor. La recensãmântul din 1947 mai erau 2.420 de evrei din<br />
totalul populaþiei de 48.500 (4,9 la sutã).<br />
Reghin: La recensãmântul din 1944 au fost 1.635<br />
de evrei, iar la recensãmântul din 1947 au fost numãraþi<br />
820 de evrei.<br />
Mediul rural: Aici lucrurile sunt ºi mai complicate.<br />
La recensãmântul din 1941 au fost înregistraþi 3.098 de<br />
evrei, dar în 1944 mai existau în mediul rural circa 600 de<br />
evrei. Aceastã scãdere se explicã prin migraþia masivã la<br />
oraº, în special în Târgu Mureº, unde populaþia crescuse<br />
în trei ani cu aproape 3.000 de evrei. La recensãmântul din<br />
1947 în satele mureºene erau 286 de evrei.<br />
Analizând aceste cifre, rezultã cã în întreg judeþul<br />
Mureº erau înainte de deportare circa 10.900 de evrei,<br />
iar la doi ani dupã terminarea rãzboiului erau circa<br />
3.500 de evrei. Aºadar, în urma unei simple scãderi, rezultã<br />
cã numãrul evreilor dispãruþi este de circa 7.400 (morþi<br />
în lagãre de exterminare sau detaºamente de muncã<br />
forþatã), aceasta fiind cifra oficialã rezultatã din acte.<br />
Apar, însã, o serie de inadvertenþe ºi neconcordanþe,<br />
care nasc unele semne de întrebare. Sã luãm mai întâi<br />
ghetourile. La cel din Reghin au fost duºi circa 3.000 de<br />
evrei, dintre care doar circa 1.900 erau din judeþul Mureº<br />
(circa 1600 din Reghin ºi circa 300 din satele înconjurãtoare),<br />
restul provenind din judeþul Harghita. Aici lucrurile sunt<br />
mai simple, dar asta ºi fiindcã nu existã dovezi palpabile.<br />
Dupã cum aþi vãzut, nici mãcar trenul care i-a transportat pe<br />
cei din ghetoul din Reghin la Auschwitz nu este înregistrat<br />
în “centralizatorul” de la Kosice.<br />
La ghetoul din Târgu Mureº, potrivit mãrturiilor ºi<br />
actelor studiate, este avansatã cel mai des cifra de circa<br />
7.500 de evrei (cifrele oscileazã între 7.380 ºi 7.550). Aici<br />
au fost duºi evrei din Târgu Mureº ºi din împrejurimi.<br />
Adunând numãrul mureºenilor din ghetoul Reghin ºi cel<br />
din ghetoul Târgu Mureº, rezultã cifra de 9.400 de evrei<br />
mureºeni duºi în ghetouri ºi deportaþi în lagãrele naziste.<br />
Dupã cum am calculat anterior, populaþia evreiascã totalã<br />
din judeþ era de 10.900 de suflete, deci rezultã cã 1.500 de<br />
evrei nu au fost deportaþi în lagãrele de exterminare(!?).<br />
Aceastã cifrã este destul de incertã. Numãrul celor<br />
exceptaþi de la deportare (din cauzã cã au fost decoraþi<br />
în primul rãzboi mondial ori s-au cãsãtorit cu catolici) a<br />
fost foarte mic, de circa 100 în tot judeþul. E adevãrat cã<br />
încã din 1941 bãrbaþii evrei au fost duºi în taberele de<br />
muncã forþatã, dar sã fi fost numãrul lor chiar atât de<br />
mare, de peste 1.400? Numai astfel poate fi explicatã<br />
diferenþa dintre populaþia oraºului la acea datã (fãrã<br />
împrejurimi), care era de 8.648 de evrei ºi numãrul de numai<br />
circa 7.500 de evrei din ghetou.<br />
O altã dilemã se naºte atunci când privim numãrul<br />
de supravieþuitori. Dupã cum rezultã din actele oficiale,<br />
numãrul supravieþuitorilor este de circa 3.500 de evrei<br />
mureºeni. Potrivit documentelor existente la Federaþia<br />
Comunitãþilor Evreieºti din România, doar 17,3 dintre evreii<br />
din Transilvania de nord au supravieþuit Holocaustului.<br />
memento<br />
19<br />
În judeþul Mureº acest procent ar fi de 32 la sutã (3.500 de<br />
supravieþuitori dintr-o populaþie de 10.900 de evrei). Sã fi<br />
avut mai multã ºansã evreii mureºeni? Sau, pânã în 1947,<br />
când a avut loc recensãmântul, a avut loc o “completare”<br />
a populaþiei cu evrei din alte zone? Pentru cã dacã ar fi ca<br />
judeþul Mureº sã se apropie de procentul înregistrat pe<br />
întreaga Transilvanie de nord, ar rezulta o cifrã de circa<br />
1.800 de mureºeni supravieþuitori. Aceastã cifrã este mai<br />
aproape de realitate, deoarece în mãrturiile multora apare<br />
cã doar circa 1.000 de evrei mureºeni s-au întors din lagãre.<br />
Dacã mai adãugãm circa 800 de supravieþuitori din taberele<br />
de muncã forþatã, dintr-un eventual total de 1.400, rezultã<br />
tocmai cifra de 1.800 de supravieþuitori. Iar, prin scãdere,<br />
ar rezulta cã din 10.900 de evrei (câþi erau în 1944) în urma<br />
Holocaustului au murit 9.100 de evrei mureºeni (în<br />
lagãre ºi în tabere de muncã forþatã).<br />
Din pãcate, e cert cã o cifrã exactã a deportaþilor,<br />
morþilor ºi supravieþuitorilor mureºeni nu vom avea<br />
vreodatã. În concluzie, e posibil ca, în urma Holocaustului,<br />
sã fi murit între 7.400 ºi 9.100 de evrei mureºeni din totalul<br />
de circa 10.900. O cifrã, oricum, imensã…<br />
Procesul Ghetoului Târgu Mureº<br />
Cea mai clarã imagine asupra a ceea ce s-a întâmplat<br />
la Târgu Mureº se poate realiza prin prezentarea mãrturiilor<br />
aflate în Dosarul 40029, vol. 6, din Fondul Penal al<br />
Arhivei SRI, care este, de fapt, Dosarul Procesului<br />
Ghetoului Târgu Mureº. În acest dosar au fost trimise,<br />
teoretic, în judecatã 16 persoane. Am spus “teoretic”,<br />
deoarece unii acuzaþi nu au compãrut niciodatã în faþa<br />
instanþei, fiind dispãruþi. Ei au plecat în Ungaria ºi<br />
Germania ºi nu li s-a mai dat niciodatã de urmã. Cei care au<br />
fost reþinuþi au fost condamnaþi la ani grei de puºcãrie, pe<br />
care, dupã caz, i-au efectuat în întregime sau nu. În prima<br />
filã (nenumerotatã) a Dosarului sunt înºiruiþi toþi cei 16:<br />
Joós Andor – prefect, preºedinte al Partidului<br />
“Imredy”<br />
Dr. Márton Zsigmond – subprefect<br />
Dr. Májay Ferencz – primar<br />
Dr. Hennel Ferencz – prim-notarul primãriei<br />
Vitéz Dr. Jávor Ernest – referent al subprefectului<br />
Colonelul Dr. Papp János – Comandantul<br />
Inspectoratului de Jandarmi al celor 4 judeþe secuieºti<br />
Colonelul Zalantay János – Comandantul Legiunii<br />
de Jandarmi a judeþului Mureº<br />
Vitéz Dr. Bedõ Géza – Chestorul Poliþiei Târgu Mureº<br />
Colonelul Vitéz Körmendy Géza – Husar,<br />
Comandantul Administraþiei Militare a judeþului Mureº<br />
General de corp de armatã Vitéz Kozma István –<br />
Comandantul Garnizoanei Târgu Mureº<br />
Maiorul Scröder – ªeful Gestapoului ºi<br />
Coordonatorul Ghetoului Târgu Mureº<br />
Cãpitanul de poliþie Liptay – Comandantul<br />
Ghetoului Târgu Mureº<br />
Cãpitanul de jandarmi Kónya – Ofiþer în Ghetoul<br />
Târgu Mureº<br />
Cãpitanul de jandarmi Pintér – Ofiþer în Ghetoul<br />
Târgu Mureº<br />
Plutonier major Sallos Ferencz – Subofiþer în Ghetoul<br />
Târgu Mureº<br />
Lax József – Informator al Serviciului de<br />
Contraspionaj al Jandarmeriei Fasciste Maghiare
20 memento<br />
Un alt caz - cel al lui Elmer Matias, preºedintele<br />
Volksbund (Partidul Etnic German) Târgu Mureº ºi al lui<br />
Soos Carol, membru în Volksbund Reghin -, este cuprins<br />
în Dosarul 40030, vol. 30, Fondul Penal al Arhivei SRI.<br />
În cele ce urmeazã, prezentãm cele mai interesante ºi<br />
sugestive mãrturii, declaraþii ºi documente din dosare,<br />
sub rezerva cã acuzaþii, firesc, cosmetizeazã realitatea, iar<br />
acuzatorii tind sã o înrãutãþeascã. Pe fond, însã, se poate<br />
contura un tablou real despre ceea ce a însemnat Ghetoul<br />
din Târgu Mureº, evenimentele premergãtoare amenajãrii<br />
lui, dar ºi cele ulterioare. Menþionãm cã unele nume ºi<br />
denumiri sunt caligrafiate diferit, pentru cã aºa apar ele în<br />
documentele originale.<br />
Martorul acuzãrii Gardos Aurel Aladár, fost lider<br />
al Comunitãþii Evreieºti din Târgu Mureº<br />
Depoziþia martorului Gardos Aurel Aladár, ascultat<br />
în ziua de 16, luna ianuarie, anul 1946, conform art. 152,<br />
153, 154, 157 ºi art. 304 din pr. penalã. Martor propus de<br />
acuzator. Numele martorului: Gardos Aurel Aladár, etatea:<br />
46 de ani, locul naºterii: Câmpina, jud. Prahova. Domiciliul:<br />
Tg-Mureº, str. general Praporgescu, nr. 3. Ocupaþiunea:<br />
funcþionar particular.<br />
Jurând conform art. 153 din pr. pen. pe conºtiinþã,<br />
declarã:<br />
Trupele maghiare au intrat în Tg-Mureº în ziua de<br />
12 septembrie 1940. În acelaºi timp, veneau refugiaþi<br />
unguri din Ardealul de Sud pentru a se stabili în Tg-<br />
Mureº. Chiar în ziua intrãrii trupelor maghiare, ºi în ziua<br />
urmãtoare – când un detaºament de poliþie era deja sosit<br />
– grupe formate din aceºti refugiaþi, conduse de elemente<br />
ºoviniste maghiare din localitate, au pornit pe strãzi<br />
încolonaþi, mai ales în piaþa oraºului, mainfestând atât<br />
contra României, cât ºi contra evreilor din localitate,<br />
smulgând drapelele maghiare de pe prãvãliile evreieºti,<br />
deºi evreii arboraserã aceste drapele în urma ordinelor<br />
date de autoritatea maghiarã.<br />
Aceste manifestaþiuni erau sugerate din partea gãrzii<br />
naþionale maghiare, care luase fiinþã chiar în ziua când sa<br />
vestit sentinþa de arbitraj de la Viena (30 august 1940).<br />
Garda aceasta, denumitã «Nemzeti õrség», avea un<br />
comandant al cãrui nume momentan nu mi-l amintesc, dar<br />
voi cerceta colecþia de ziare din acea vreme ºi îl voi declara.<br />
Aceastã gardã era, de fapt, cu scopul, între altele,<br />
de a menþine ordinea pânã la intrarea autoritãþii maghiare.<br />
Totodatã cu manifestaþiunile de pe strãzi, au apãrut<br />
ºi afiºe lipite pe stâlpii de telegraf prin care, în numele<br />
grupãrii maghiare, evreii erau somaþi sã nu încerce a se<br />
apropia de maghiarime, deoarece au dovedit în timpul<br />
dominaþiei româneºti sentimente ostile populaþiei<br />
maghiare ºi sentimente prieteneºti pentru populaþia<br />
românã.<br />
Astfel, chiar de la cedarea Ardealului de Nord, a<br />
început o atmosferã de antisemitism în regiunea noastrã,<br />
care a crescut mereu cu vreme, atingând apogeul în timpul<br />
deportãrii evreilor.<br />
Legile rasiale din Ungaria veche au fost extinse ºi<br />
în nordul Ardealului – ºi datoritã acestor dispoziþiuni cu<br />
privire la comerþ, industrie, libera practicã a profesiunilor<br />
de medic, avocat etc., angajarea lucrãtorilor ºi<br />
funcþionarilor particulari etc – evreii au avut foarte mult<br />
de suferit, mai cu seamã cã aceste dispoziþiuni au fost<br />
aplicate cu exces de zel ºi la bunul plac al autoritãþilor<br />
locale. S-a cãutat eliminarea evreilor din orice profesiuni<br />
ºi întreprinderi. S-a urmãrit pauperizarea evreilor.<br />
Întreprinderile, care aveau orice legãturã cu evreii, nu au<br />
primit materie primã, cu toate cã nu exista nici o <strong>lege</strong> în<br />
aceastã privinþã. Controlul vexatoriu al firmelor, scopul<br />
de naþionalizare a întreprinderilor prin asocierea de<br />
strohnmani, care au acaparat apoi pentru ei întreprinderile,<br />
apoi restricþiunile, cu sau fãrã dispoziþiuni legale,<br />
referitoare la cãlãtorii etc. ºi, în fine, restricþiunile cu privire<br />
la cetãþenia maghiarã a evreilor – toate acestea au urmãrit<br />
excluderea, pe cât posibil, a evreilor din viaþa socialã, în<br />
intervalul dintre 1940-1944. Chestiunea cetîþeniei evreilor<br />
nu a fost rezolvatã pe baza sentinþei de arbitraj de la Viena,<br />
ci dupã criteriile vechilor legiuiri maghiare, cerându-se<br />
astfel evreilor certificate de apartenenþã ºi dovada de<br />
plata impozitelor cu zeci de ani înainte.<br />
Aceasta era atmosfera în momentul când Ungaria a<br />
fost ocupatã de germani (19 martie 1944), aceasta fãrã a<br />
uita acele detaºamente de lucru, care au fost înfiinþate în<br />
1942, întâi din evrei luaþi individual, pe bazã de denunþuri,<br />
rãzbunãri ºi liste pregãtite de acoliþi ai stãpânirii, iar apoi<br />
din evrei ridicaþi pe contingente (1943).<br />
Menþionez pe comerciantul Nagyhegyi Béla (astãzi<br />
în Tg-Mureº, str. Kömûves Kálmán, nr. 1, comerciant)<br />
care a denunþat, întocmind o listã, pe 147 de evrei dintre<br />
comercianþi, industriaºi ºi intelectuali din Tg-Mureº, care<br />
au fost trimiºi în detaºamente de lucru, cu alþi 68 de evrei,<br />
într-o companie de lucru în Ucraina, de unde 180 de inºi<br />
nu s-au mai întors. În aceastã privinþã, rog a se asculta<br />
martorii Rotbart Pane ºi Kohn Francisc, precum ºi Blum<br />
Adolf (toþi din Tg-Mureº).<br />
În aceastã vreme, evreii se aflau în aºa situaþie cã<br />
nimeni nu mai stãtea cu ei de vorbã, atât în viaþa comunã,<br />
cât ºi în faþa autoritãþilor.<br />
II<br />
La 22 martie 1944, îndatã dupã ocupaþiunea germanã,<br />
vine la putere guvernul Sztojay. Curând, la 28 martie, este<br />
numit subsecretar de stat la Interne Baki László, iar în<br />
cursul lunii aprilie vine un al doilea subsecretar de stat,<br />
vitéz Dr. Endre László, având ca resort chestiunile<br />
evreieºti, dupã cum rezultã chiar din declaraþiunile date<br />
presei la 18 aprilie de dânsul personal.<br />
În 28 aprilie a apãrut în Monitorul Oficial ungar<br />
ordonanþa relativã la domiciliul evreilor. (A se vedea<br />
traducerea în româneºte a comunicatului de presã M.T.I din<br />
27 aprilie 1944, luat de acuzator din gazeta «Székely Szó»,<br />
Tg-Mureº, nr. 95 din 28 aprilie 1944, datã de noi mai sus.)<br />
În ziua de joi, 27 aprilie 1944, seara, a sosit la Tg-<br />
Mureº subsecretarul de stat Endre László, care a doua zi<br />
dimineaþã a avut întrevederi cu autoritãþile locale, iar dupãamiazã<br />
a avut o conferinþã cu funcþionarii conducãtori ai<br />
judeþelor ºi oraºelor secuieºti (A se vedea traducerea în<br />
româneºte a notei apãrute în gazeta «Székely Szó», Tg-Mureº,<br />
nr. 96 din 29 aprilie 1944, datã de noi mai sus).<br />
În vremea aceea, eu fãceam parte din conducerea<br />
comunitãþilor evreieºti din Tg-Mureº ºi aflasem despre<br />
mãsurile luate contra evreilor de Endre László la Kosice,<br />
unde evreii fuseserã transportaþi la o fabricã de cãrãmidã,<br />
astfel cã, aflând despre sosirea lui Endre la Tg-Mureº,<br />
bãnuiam ce se va întâmpla cu evreii. Pentru a preveni pe<br />
cât posibil situaþia, am încercat, prin fostul preºedinte al<br />
comunitãþii, Darvas Mor, ºi prin Dezideriu Lederer, sã luãn
legãtura cu primarul oraºului Tg-Mureº, anume Májay<br />
Francisc, dorind a aranja astfel lucrurile încât evreii sã fie<br />
puºi în ghetto în imobile din oraº. Numiþii delegaþi ai noºtri<br />
(ambii decedaþi în deportare) ne-au comunicat cã nici nau<br />
putut pãtrunde în audienþã la primarul Májay, deoarece<br />
prim-notarul Hennel francisc le-a comunicat cã «în<br />
chestiuni evreieºti nu se discutã»; nici Hennel n-a voit<br />
sã stea la discuþie.<br />
Nu am mai trimis delegaþii la nimeni, deoarece la<br />
prefecturã nu se putea merge, vechiul prefect Mikó fiind<br />
demisionar, iar noul prefect neluându-ºi încã postul în<br />
primire.<br />
Cam în aceeaºi zi am aflat însã cã ºeful Biroului<br />
locuinþelor din Primãria oraºului Tg-Mureº, anume<br />
Pokorni, dãduse dispoziþiuni pentru întocmirea unui tabel<br />
nominal al tuturor evreilor din oraº.<br />
În vremea aceasta, organele Gestapo-ului, sub<br />
conducerea obersturmbahnführerului Schröser, ºi cu<br />
ajutorul sturmbahnführerului Mayer ºi al<br />
hauptsturmführerului Sotzki începuserã ocuparea ºi<br />
jefuirea locuinþelor evreieºti. Evacuarea imobilului<br />
«Apollo» (trei etaje) a trebuit sã fie fãcutã în 3-4 ore.<br />
Zilnic se prezentau organele Gestapo-ului la comunitate<br />
cu diferite pretenþiuni, a cãror executare era cerutã sub<br />
ameninþãri cu moartea. Autoritãþile maghiare au refuzat<br />
orice sprijin, motivând cã stau sub controlul Gestapoului.<br />
La rândul lor, cei de la Gestapo declarau cã în<br />
chestiunile evreieºti numai autoritãþile maghiare sunt<br />
competente a rezolva.<br />
Pe la sfârºitul lumii martie, se luaserã deja mãsuri<br />
generale pe toatã þara cã evreii n-au voie sã cãlãtoreascã<br />
dintr-o localitate în alta. Tot atunci se începuse evacuarea<br />
unora dintre evrei, fãrã nici o dispoziþiune superioarã.<br />
Elementele de dreapta, fãrã nici o atribuþiune legalã,<br />
începuserã a se deda la jafuri ºi bãtãi.<br />
Poliþia fãcea arestãri dintre evreii proeminenþi în<br />
oraº, þinând în permanenþã 21 de ostatici în arestul poliþiei,<br />
foarte înghesuiþi. Aceºtia rãspundeau cu viaþa lor pentru<br />
executarea ordinelor date comitetului evreiesc. ªeful<br />
poliþiei era Dr. Bedõ Géza.<br />
Tot atunci se demontau telefoanele din locuinþele<br />
evreieºti ºi se ridicau aparatele de radio.<br />
Purtarea insignei steaua galbenã era obligatorie sub<br />
sancþiunea internãrii imediate. La 21 aprilie 1944, toate<br />
magazinele evreieºti au fost închise.<br />
Locuitorii evrei nu aveau voie sã meargã la piaþã<br />
pânã la ora 10, mãsurã care fusese dealtfel luatã cu un an<br />
mai înainte de primarul Májay din proprie iniþiativã.<br />
Nu era posibil nici unui evreu sã se eschiveze de la<br />
mãsurile luate, deoarece imdeiat era denunþat de cetãþenii<br />
memento<br />
21<br />
de naþionalitate maghiarã, cãci, dupã cum am observat,<br />
erau aproape în unanimitate de acord cu mãsurile rasiale,<br />
jubilând pentru cã se luaserã astfel de mãsuri.<br />
III<br />
În ziua de 2 mai 1944, pe la orele 4, din partea poliþiei<br />
ºi a primãriei, s-a comunicat comitetului evreiesc, din care<br />
fãceam ºi eu parte, cã evreii nu au voie sã mai pãrãseascã<br />
locuinþa, iar a doua zi dimineaþã, la orele 5, au început<br />
ridicãrile.<br />
La mine s-a prezentat o echipã compusã din 2<br />
jandarmi ºi 2 tineri premilitari. Un jandarm ºi-a scos ceasul<br />
ºi mi-a spus cam urmãtoarele: «În 20 de minute sã fiþi<br />
gata, pentru cã veþi fi dus în ghetou cu toatã familia.<br />
Aveþi dreptul sã luaþi 50 kg bagaj de fiecare persoanã. Sã<br />
luaþi hrana pentru 14 zile.» Prevenit din ajun de unele<br />
simptome, eu împachetasem bagaje încã din timpul nopþii,<br />
astfel cã în timpul cerut eram cu bagajele afarã. A venit o<br />
cãruþã care mergea de la casã la casã ºi am încãrcat<br />
bagajele ºi, conform ordinului dat de jandarmi, ne-am<br />
aliniat în spatele cãruþei, alãturi de ceilalþi evrei ridicaþi.<br />
Astfel am mers direct la fabrica de cãrãmidã din marginea<br />
oraºului.<br />
Intrând pe poartã, ni s-au aruncat bagajele de pe<br />
cãruþã ºi am fost supuºi unei percheziþii corporale ºi a<br />
bagajelor, ca nu cumva din obiectele de valoare (ce<br />
fusesem obligaþi a le declara anterior, ca: depuneri, hârtii<br />
de valoare, bijuterii, argintãrii, covoare preþioase, blãnuri,<br />
tablouri ºi bani numerar) care urmau sã fie ridicate sã fi<br />
rãmas ceva asupra noastrã. Apoi ni s-a arãtat fabrica –<br />
aflatã în ruinã – ºi ni s-a spus cã aici vom locui pe viitor.<br />
Menþionez cã de dimineaþã ºi pânã seara<br />
operaþiunea de ridicare a evreilor din oraº s-a terminat,<br />
toþi fiind duºi la fabrica de cãrãmidã. Autoritãþile locale<br />
au pus mult zel, astfel cã, în cea mai mare parte din cazuri,<br />
echipele nici nu au dat permisiune evreilor sã-ºi ia vreun<br />
bagaj, ºi aceºtia au venit cu mâinile goale – unii chiar<br />
dezbrãcaþi – aºa cum au fost luaþi din pat. Am cercetat<br />
ulterior printre evrei ºi am aflat cum s-au purtat echipele.<br />
Au batjocorit pe evrei, dar nu au bãtut. Toate echipele<br />
erau formate din jandarmi ºi levenþi sau din poliþiºti ºi<br />
levenþi. Nu am cunoºtinþã sã fi participat funcþionari de la<br />
primãrie sau de la altã instituþie.<br />
Concomitent cu ridicarea noastrã, ni s-au sigilat<br />
uºile locuinþelor, fãrã a se încheia vreo formalitate, iar<br />
levenþii luau cheile. Invaentarierea bunurilor ºi predarea<br />
locuinþelor, cãtre maghiari în mod exclusiv, s-a fãcut dupã<br />
deportarea noastrã.<br />
Am fãcut acum, dupã reîntoarcere din lagãrul<br />
Dachau, cercetãri complete ºi am constatat existenþa în<br />
registrul de intrare al partidului ardelean maghiar a circa<br />
1000 de cereri fãcute de membrii acestui partid, prin care<br />
solicitã diferite mobiliere aparþinând evreilor. Prezint<br />
registrul din care se vede cã sunt 1083 de cereri, foarte<br />
puþine dintre ele fiind de altã naturã. Prezint registrul de<br />
intrare al Administraþiei Financiare ºi al Primãriei din care<br />
rezultã 3959 de cereri de aceeaºi naturã. Deci aproape<br />
5000 de cereri fãcute exclusiv de cetãþeni de naþionalitate<br />
maghiarã dinacest oraº. Este ºi aceasta o indicaþiune care<br />
poate contribui la completarea tabloului stãrii de spirit<br />
din acea vreme. Nici o cerere n-a fost fãcutã de vreun<br />
român.
22 memento<br />
IV<br />
Au fost adunaþi în ghetou circa 5000 (n.a. - !) de<br />
evrei din oraºul Tg-Mureº, la care s-au adãugat în zilele<br />
urmãtoare evreii aduºi din provincie, ºi anume numai<br />
din judeþul Mureº ºi Odorhei, ajungându-se la numãrul<br />
total de 7380 de evrei (n.a. - !).<br />
Menþionez cã pentru regiunea secuiascã a mai fost<br />
un ghetou la Reghin, unde au fost duºi restul evreilor din<br />
celelalte oraºe ºi sate din secuime.<br />
Peste o sãptãmânã, cãpitanul german S.S., care era<br />
delegat ca expert în chestiunile de deportare a evreilor ma<br />
numit pe mine conducãtor al lagãrului din partea evreilor,<br />
cu ameninþarea cã rãspund cu viaþa pentru orice neregulã<br />
ce s-ar întâmpla în lagãr. Fusesem mai înainte ºeful poliþiei<br />
evreieºti din lagãr ºi cãpitanul german m-a ales apoi pentru<br />
conducerea lagãrului.<br />
Menþionez însã cã comandantul ungur al lagãrului<br />
era cãpitanul de poliþie Liptay, care cu un an mai înainte,<br />
circa, venise de la ªimleu<br />
Cazarea. Fabrica de cãrãmidã se gãseºte la<br />
marginea oraºului ºi se afla încã de mulþi ani în<br />
nefuncþionare, fiind în mare parte ruinatã.<br />
Pe un teren de circa 20.000 m.p. (100 m x 200 m),<br />
îngrãdit cu scânduri vechi ºi în parte rupte, era la mijloc o<br />
clãdire (din care posedãm ºi noi câteva imagini,<br />
fotografiate în 1946 – n.a.) cu acoperiºul în cea mai mare<br />
parte stricat, fãrã duºumele, pavatã pe jos cu ciment, peste<br />
care se aºezase umezealã, noroi ºi murdãrie. La mijlocul<br />
acestei clãdiri, în interior, se aflau cuptoarele, prezentând<br />
aspectul unor catacombe.<br />
În aceastã clãdire, prin acoperiºul cãreia ploua, ºi,<br />
în cel mai bun caz, în acele catacombe, a trebuit sã<br />
locuiascã evreii. La început a fost ordinul ca toatã lumea<br />
sã intre în clãdire. Dar s-a constatat cã nu încap acolo<br />
decât circa 2000 de oameni. Restul a trebuit sã locuiascã<br />
afarã, în corturi improvizate din haine ºi prin care<br />
pãtrundea umezeala rece. Mai erau alãturi de clãdire ºi<br />
alte anexe ale fabricii, precum o clãdire bunã de locuit,<br />
unde erau birourile poliþiei maghiare, o clãdire de o camerã<br />
– micã de tot – unde se fãcea vizita medicalã ºi era ºi<br />
farmacia, apoi o clãdire pentru garaje, unde se fãcea<br />
deparazitarea, un ºopron de scânduri fãrã pereþi laterali,<br />
unde au fost puºi circa 400 de evrei ºi, în fine, niºte hrube<br />
ale fabricii, în parte dãrâmate, unde, de asemeni, au intrat,<br />
de mare nevoie, unele familii, puþine de tot, fiindcã nu era<br />
loc. Marea majoritate a evreilor au locuit însã afarã, sub<br />
cerul liber. Mi-aduc aminte cã a fost odatã o furtunã noaptea,<br />
ºi atunci toate corturile improvizate din cearceafuri ºi<br />
cuverturi subþiri au fost luate de vânt, oamenii trebuind sã<br />
se înghesuiascã fiecare pe unde putea.<br />
Tot timpul cât a þinut ghetoul – 3 sãptãmâni – vremea<br />
a fost rea, fiind ploi ºi timp rece. Este imposibil de descris<br />
suferinþele prin care au trebuit sã treacã evreii în acele<br />
condiþiuni neomeneºti în care erau cazaþi.<br />
Am cerut cu multã insistenþã de la comandantul<br />
ghetoului Liptay, de la comisarul Rinkoczi ºi de la<br />
comisarul Benedek, care formau poliþia ungureascã<br />
însãrcinatã cu privegherea (sic!) ghetoului, sã ne permitã<br />
de a aduce de acasã aºternuturi sau paie pentru a putea<br />
îmbunãtãþi câtuºi de cât situaþia – dar ni s-a refuzat. Rinkoczi<br />
a rãspuns cã ei nu sunt puºi acolo pentru a ne veni nouã în<br />
ajutor, ºi cã honvezii pe front nu au nici mãcar atâta.<br />
Cu multã greutate am putut aduce totuºi douã cãruþe<br />
de scânduri pe care le-am împãrþit celor ce erau nevoiþi sã<br />
doarmã pe ciment.<br />
(Semneazã, la sfârºitul pargrafului, acuzator public<br />
G. Râpeanu.)<br />
În continuare, astãzi 21 ianuarie 1946, declar:<br />
Deoarece clãdirile ºi spaþiile virane de la fabrica de<br />
cãrãmidã erau, chiar ºi dupã aprecierea ungurilor,<br />
neîncãpãtoare, pe la data de 8 mai sau 10 mai 1944, s-a<br />
hotãrât ca o parte din evrei, cam 1200-1300 de inºi, sã fie<br />
duºi ºi cazaþi la târgul de vite al oraºului, sub niºte<br />
ºoproane fãrã pereþi laterali ºi fãrã aºternut.<br />
Faptul s-a îndeplinit, astfel cã acea parte din evrei a<br />
rãmas acolo pânã la deportare, formând lotul al doilea la<br />
al doilea transport.<br />
Acolo era apã, având o fântânã bunã în apropiere.<br />
Closetele. N-au existat la început closete în fabrica<br />
de cãrãmidã ºi nici la târgul de vite, dar n-au existat nici<br />
unelte ºi materialul necesar pentru pentru confecþionare.<br />
De aceea, cum am ajuns în lagãr, prima grijã a noastrã<br />
a fost de a sãpa în fundul curþii gropi, a cãror camuflare<br />
am fãcut-o cu bucãþi de scânduri vechi ºi rupte ºi cu<br />
bucãþi de hârtie de carton, gãsite prin curtea fabricii.<br />
Primele 3 zile, pânã când s-au putut confecþiona<br />
(încropi – n.a.) closete suficiente, au avut loc scene teribile.<br />
Oamenii stãteau la rând ore întregi. Copiii plângeau. Unii<br />
oameni erau bolnavi de diaree. Oamenii coborâserã<br />
moralmente sub nivelul animalelor, cu o rapiditate<br />
neînchipuitã, din cauza imposibilitãþii de satisfacere a<br />
nevoilor celor mai simple.<br />
Aceeaºi lipsã a latrinelor a fost simþitã ºi în târgul<br />
de vite, pânã când s-au amenajat closete de cãtre evrei.<br />
Apa. La fabrica de cãrãmidã nu exista, la început,<br />
decât o micã ciºmea de apã, care era atât de sãracã în<br />
debit, încât apa trebuia împãrþitã pe raþii; bineînþeles, numai<br />
pentru bãut. În curtea fabricii existã o pompã stricatã pe<br />
care ni s-a permis, dupã câtva timp, sã o reparãm, dar care<br />
avea tot un debit foarte redus de apã, încât nu putea<br />
satisface nevoile. În fine, era o fântânã mare, cu apã<br />
murdarã adunatã din ploi, de unde se folosea apa pentru<br />
spãlat ºi de unde s-a luat totuºi ºi pentru bãut.<br />
Mai era ºi un lac în spatele fabricii, care avea apã<br />
multã, dar nu era potabilã. Ni s-a permis sã ne spãlãm acolo,<br />
cu apã scoasã din lac, astfel ca apa murdarã dupã spãlat sã<br />
fie aruncatã în altã parte, pentru a nu murdãri lacul.<br />
Dupã cum am arãtat mai sus, la târgul de vite era<br />
apã.<br />
Bucãtãrii. Ar fi trebuit ca fiecare evreu adus în<br />
ghetou sã aibã alimente pe 14 zile, conform ordinului. Dar<br />
din cauza excesului de zel cu care s-a procedat, marea<br />
majoritate a evreilor nu au putut procura ºi lua nimic cu<br />
ei. Din aceastã cauzã, chiar din prima zi s-a simþit lipsa de<br />
mâncare, crizã care a devenit acutã a treia sau a patra zi,<br />
lucru despre care ne-am plâns la timp ºi stãruitor atât<br />
conducãtorului ghetoului, Liptay, cât ºi primãriei, prin<br />
delegaþii din sfatul evreiesc. Astfel cã din a patra zi a fost<br />
necesar ca ghetoul sã fie alimentat de primãrie.<br />
Din iniþiativã proprie, fabrica de pâine din Tg-<br />
Mureº, unul dintre proprietarii cãreia era evreu ºi dus în<br />
ghetou, ne-a livrat pâine pe contul nostru, astfel cã de<br />
pâine n-am suferit prea mult.<br />
Bucãtãriile, în lipsã de vase, erau fãcute din vane
de baie aduse din locuinþele noastre – 8 buc. – care au<br />
fost instalate pe pãmânt, sub cerul liber, refuzându-ni-se<br />
materiale necesare de construcþie pentru bucãtãrii.<br />
Lemnele de foc necesare le-am procurat din<br />
locuinþele noastre.<br />
Menþionez însã cã toate acestea nu s-au putut face<br />
decât dupã o sãptãmânã sau mai bine de la venirea noastrã<br />
în ghetou, adicã dupã ce am fãcut foarte multe stãruinþe<br />
prin sfatul evreiesc.<br />
Mai adaug cã alimentele date de autoritãþi erau<br />
departe de a fi suficiente, iar din p. S. v. erau sub orice<br />
criticã. Erau numai rãmãºiþe veºtejite luate din piaþã la<br />
sfârºitul pieþii.<br />
De câteva ori ni s-a adus carne: 150 kg pentru circa<br />
7000 de oameni.<br />
Starea sanitarã. Bolnavii din ghetou, mai uºor, erau<br />
trataþi pe loc de medicii evrei, care din farmaciile evreieºti<br />
ºi-au putut amenaja în ghetou o micã farmacie.<br />
Bolnavii gravi erau transportaþi la spitalul evreiesc<br />
instalat în biserica evreiascã din strada Knöpfler.<br />
Medicul-ºef creºtin al ghetoului a fost Dr. Talos<br />
Matias. Acesta s-a dezinteresat de ghetou, nefãcând nici<br />
o stãruinþã pentru îmbunãtãþirea condiþiunilor din ghetou.<br />
Amenajarea pentru apã potabilã nu a fost fãcutã decât<br />
dupã ce medicul Talos a venit la faþa locului sã se convingã<br />
de lipsa de apã. Atunci a început sã ni se aducã apã<br />
potabilã cu maºinile cisterne ale pompierilor, dar nu în<br />
mod regulat ºi nici în cantitate suficientã.<br />
Maltratãri. Trebuie sã amintesc cã autoritãþile<br />
maghiare de la conducerea ghetoului nu aveau nici un<br />
contact cu evreii din ghetou decât prin mine, care aveam<br />
consimþãmântul evreilor. Astfel încât, fie în chestiunile<br />
disciplinare, fie în chestiuni administrative între evrei,<br />
poliþia maghiarã a lagãrului de sub conducerea lui Liptay,<br />
nu se amesteca, aceste lucruri fiind fãcute de poliþia<br />
evreiascã a ghetoului. Membrii poliþiei ungureºti erau<br />
Liptay, Rinkoczi ºi comisar Benedek. Deºi nu-ºi<br />
manifestau simpatia pentru evrei, totuºi aceºtia nu au<br />
bãtut, nu au fãcut schingiuiri.<br />
Dar existau în ghetou elementele de jandarmi de<br />
urmãrire (csendõrnyomozó) care fãceau cercetãri pentru<br />
aflarea valorilor nedeclarate de evrei ºi a bijuteriilor<br />
ascunse. Aceºtia au strâns, în cursul existenþei ghetoului,<br />
toate textilele, blãnurile, ceasurile, stilourile ºi toate<br />
obiectele ce pezentau vreo valoare, iar la urmã toate<br />
verighetele, cu toate cã, dupã cum ºtiu, ordonanþa<br />
referitoare la declararea valorilor evreieºti excepta<br />
verighetele. S-au strâns astfel 5,500 kg verighete ºi am<br />
fost siliþi sã semnãm procese verbale prin care atestam cã<br />
de bunã voie ºi din proprie iniþiativã am oferit aceste<br />
bijuterii.<br />
Conducãtorul acestei brigãzi de<br />
«csendõrnyomozó» au fost cãpitanul Konya ºi cãpitanul<br />
Pinter. Konya era ºeful. Mai era acolo plutonierul major<br />
Sallos Francisc, care fãcuse arestãri ºi cotra comuniºtilor<br />
la lagãrul Acãþari.<br />
Aceºtia ºi împreunã cu organele subalterne,<br />
subofiþeri ºi ostaºi ale cãror nume nu le ºtiu, bãteau<br />
groaznic ºi chinuiau atât femeile, pe care nu le scoteau<br />
din «curve împuþite», bãrbaþii, cât ºi pe copii. Într-o camerã<br />
special destinatã pentru torturã, era bãtut oricare evreu<br />
chemat pentru cercetãri, la mâini, la tãlpi, trup, astupândui-se<br />
gura cu cârpe. Se aplica «guzsbakötés» (legare<br />
memento<br />
23<br />
fedeleº – n.a.). Sus-numiþii jandarmi bãteau pânã ce<br />
victima leºina. Cãpitanul Konya era ºeful acestor cercetãri.<br />
El personal nu bãtea, dar el ordona bãtãile. La fel, Pinter<br />
ºi Sallos.<br />
Deportarea. Primul lot de deportaþi a plecat pe la<br />
finele lunii mai – cam 22-23 mai (n. a. – în realitate, 27<br />
mai) – în numãr de circa 2300 de oameni (n. a. – de fapt,<br />
3183 de persoane). La 28 mai (n. a. – în realitate, 30 mai)<br />
a plecat al doilea lot, iar în ziua de 6 iunie al treilea ºi<br />
ultimul lot. Eu am fost ultimul evreu care s-a urcat în<br />
tren, deoarece a trebuit sã fiu supraveghetor.<br />
Înainte de ieºirea la garã, evreii din fiecare lot au<br />
suferit percheziþii corporale, afarã de lotul I, care nu a fost<br />
controlat.<br />
Cu ocazia aceasta, s-au fãcut ºi percheziþii vaginale<br />
femeilor, de cãtre moaºe, fãrã brutalitate însã.<br />
În vagoane au fost puºi câte 70-80 de persoane,<br />
fãrã hranã, cu o gãleatã pentru W.C. ºi una pentru apã de<br />
bãut. În tot parcursul drumului pe teritoriul maghiar, adicã<br />
pânã la Kosice, jandarmii maghiari care au condus<br />
transporturile s-au purtat în modul cel mai neomenos.<br />
Astfel, nu ne-au dat voie sã golim gãleþile W.C., nici sã<br />
luãm apã – ºi în situaþia groaznicã în care ne aflam într-un<br />
vagon, au gãsit de cuviinþã sã ne ºi jefuiascã de<br />
eventualele obiecte ce poseda,.<br />
Am plecat la Auschwitz 7500 de persoane din oraºul<br />
Tg-Mureº ºi ne-am întors 1100 – circa, adicã aceia care<br />
au rãmas negazaþi.<br />
V<br />
În timpul ghetoului a funcþionat o comisiune pentru<br />
judecarea cererilor fãcute de evreii exceptaþi de mãsurile<br />
rasiale. S-au înaintat la aceastã comisie peste 1000 de<br />
cereri, dar n-au fost luate în consideraþie decât câteva,<br />
cazuri în care era imposibil de motivat o respingere.<br />
Cunosc cazurile lui Dr. Simon Leopold (mort în deportare),<br />
fata lui Elekes Miksa (moartã în deportare) ºi mama lui Dr.<br />
Kovacs Ladislau (trãieºte în Tg-Mureº) în care numiþii<br />
îndeplineau toate condiþiile prevãzute de <strong>lege</strong> pentru a fi<br />
exceptaþi – ºi totuºi au fost deportaþi.<br />
VI<br />
Trebuie sã menþionez cã nici un evreu din regiunea<br />
noastrã, cu excepþia celor care aveau dreptul, ºi nici aceia<br />
toþi, n-a scãpat de lagãr ºi de deportare. Atmosfera era de<br />
aºa naturã încât, în orice caz de camuflare, cetãþenii<br />
denunþau pe evreii ascunºi autoritãþilor. (Un singur copil<br />
de evreu a fost salvat de Gheorghe Gherman, locuitor în<br />
Tg-Mureº, Piaþa Albina 9, ascunzându-l în locuinþa lui,<br />
cãci copilul era al unei rude a lui.) Dupã cum am constatat<br />
la reîntoarcere, s-a fãcut mare jaf de cãtre populaþie asupra<br />
caselor evreieºti. Chiar organele de inventariere ºi-au<br />
însuºit bunurile evreieºti. La inventariere au venit mulþi,<br />
ºi în special doamne, care s-au prezentat din proprie<br />
iniþiativã sã lucreze. La plecare, populaþia ne batjocorea<br />
coloanele care mergeau spre garã.<br />
La înveninarea spiritelor au contribuit mulþi factori<br />
care au determinat ºi însufleþit populaþia sã aplaude<br />
mãsurile rasiale. Printre responsabilii acestei atmosfere<br />
trebuie puºi întâi primarul Májay, care susþinea totdeauna<br />
mãsurile antisemite chiar de la venirea sa ca primar.
24 memento<br />
Pe acelaºi plan trebuie puºi ºefii ºi subºefii partidelor<br />
de dreapta «Imredy», «Nyilas», precum ºi organizatorii<br />
«Volksbund»-ului, corporaþiilor profesionale aºa-zise<br />
creºtine ºi organizaþiei teroriste «Syékely határõr»,<br />
«Keleti bajtársi szövetség» ºi altele.<br />
ªeful partidului Imredy, adicã purta titlul de secretar<br />
general, dar era conducãtorul suprem, a fost avocatul<br />
Egey Eugen care, depãºind programul acestui partid, a<br />
împrãºtiat o propagandã intensã de urã rasialã, prin grai<br />
ºi scris, îndemnând populaþia la denunþuri contra evreilor<br />
ºi formând echipe din elementele sale pentru cãutarea<br />
acelora care sub orice formã aveau vreo legãturã cu evreii.<br />
În baroul avocaþilor, Egey a desfãºurat o activitate de<br />
înlãturare a elementului strãin de naþionalitatea maghiarã.<br />
În societatea comercianþilor creºtini maghiari a fãcut la fel.<br />
Înainte de Egey fusese ºeful partidului imredyst<br />
Joos Andor, care sub guvernul Stojay ajunsese prefect.<br />
În partid a desfãºurat o intensã activitate<br />
propagandisticã, sãdind în suflete ura de rasã. A fost un<br />
fruntaº, nu ºtiu dacã nu chiar preºedinte în asociaþia<br />
industriaºilor creºtini, desfãºurând activitate pentru<br />
înlãturarea elementului strãin de naþionalitatea maghiarã<br />
din industrie.<br />
ªeful organizaþiei locale a partidului crucilor cu<br />
sãgeþi (Nyilas Keresztes párt) era Panajoth Albert, astãzi<br />
fugit la Budapesta. Acesta nu avea ocupaþie precisã mai<br />
înainte ºi era cunoscut ca un om neserios ºi fãrã nici un<br />
cãpãtâi, ocupându-se mai mult de tenis ºi de cabarete.<br />
Prin anii 1942-1943 a devenit organizatorul partidului<br />
crucilor cu sãgeþi, fãcând întruniri ºi având de lucru chiar<br />
cu poliþia care pe atunci nu tolera aceastã organizaþie.<br />
Totuºi, izbutise în cele din urmã sã adune mulþi tineri,<br />
creând o organizaþie destul de puternicã în Tg-Mureº,<br />
care în 1944 trecuse la acte de teroare contra evreilor<br />
chiar pe stradã.<br />
Vicepreºedintele aceleiaºi organizaþii era Bakalo<br />
Zoltan, care a sãvârºit aceleaºi fapte ca ºi ºeful sãu<br />
Panajoth.<br />
Dr. Elmer Matias – avocat – a fost consucãtorul<br />
grupului etnic german (Volksbund) ºi în aceastã calitate<br />
era difuzorul propagandei naziste în Tg-Mureº. El era<br />
organizatorul germanilor de aici ºi apãra la toate autoritãþile<br />
interesele germanilor. El era în contact cu Gestapo-ul ºi,<br />
de asemeni, primea la el pe toþi ofiþerii superiori germani<br />
în trecere.<br />
VII<br />
În ziarul «Székely Szó», nr 100 din 4 mai 1944, a<br />
apãrut un articol pe care, dupã cum este redactat, îl<br />
socotesc inspirat de prefectul Joos Andor, în care se<br />
spune cã «ordonanþa Ministerului de Interne referitoare<br />
la strângerea evreilor în ghetou s-a executat aici cu o<br />
disciplinã exemplarã ºi cu acel ton boeresc care a<br />
caracterizat totdeauna naþiunea maghiarã. Cu o mânã a<br />
sfãrâmat pe inamic ºi cu cealaltã mânã s-a grãbit a veni în<br />
ajutorul inamicului cãzut. Evreii evacuaþi au fost puºi în<br />
tabere ºi s-a îngrijit ca din punct de vedere sanitar ºi<br />
alimentar sã nu se poatã face nici un fel de reclamaþie.»<br />
Dupã citire, stãrui ºi semnez.<br />
Urmeazã semnãtura martorului ºi a acuzatorului<br />
public G. Râpeanu. Aceste semnãturi se regãsec în subsolul<br />
fiecãrei pagini a depoziþiei reproduse. (Filele 1-24)<br />
Tabelul nominal al persoanelor de etnie<br />
evreiascã deportate din Târgu Mureº<br />
(de la nr. 1 la 150. Lista are 4552 de poziþii)<br />
1. Aba Hugóné, n. 1907, str. Kossuth Lajos<br />
2. Aba Rózsi, n. 1899, str. Kossuth Lajos<br />
3. Ábrahám Rudolf, n. 1884, str. Kossuth L.<br />
4. Ábrahám Rudolfné, nãscutã Léb Gida, n. 1883, str.<br />
Kossuth L.<br />
5. Alsó Ferencné, nãscutã Hülsenrath Zelma, n. 1923,<br />
str. Kossuth L.<br />
6. Anhalmer Ágnes, n. 1922, str. Kossuth L.<br />
7. vv. Áron Mártonné, n. 1860, str. Kossuth L.<br />
8. Auerhahn József, n. 1893, str. Wesselényi.<br />
9. Auguszt Regina, n. 1894, str. Wesselényi.<br />
10. Aba Adolfné, n. 1913, str. Kõmûves Kálmán.<br />
11. Aba Erzsébet, n. 1904, str. Kemény Zsigmond.<br />
12. Ábrahám András, n. 1932, str. Kemény Zsigmond.<br />
13. Ábrahám Anna, n. 1915, str. Kemény Zsigmond.<br />
14. Ábrahám György, n. 1931, str. Kemény Zsigmond.<br />
15. Ábrahám Imre, n. 1925, str. Kemény Zsigmond.<br />
16. Ábrahám Ödön, n. 1900, str. Kemény Zsigmond.<br />
17. Ábrahám Ödönné, nãscutã Mendel Berta, n. 1898,<br />
str. Kemény Zsigmond.<br />
18.Ackermann Samu, n. 1893, str. Kemény Zsigmond.<br />
19. Aba Ibolya, n. 1924, str. Honvéd.<br />
20. Aba Izsák, n. 1882, str. Honvéd.<br />
21. Aba Izsákné, nãscutã Weisz Irma, n. 1887, str.<br />
Honvéd.<br />
22. Aba Magda, n. 1911, str. Honvéd.<br />
23. Aba Rudolf, n. 1919, str. Honvéd.<br />
24. Ábrahám Lili, n. 1926, str. Honvéd.<br />
25. vv. Ábrahám Vilmosné, nãscutã Glück Vilma, n. 1883,<br />
str. Honvéd.<br />
26. Adorján György, n. 1928, str. Honvéd.<br />
27. Adorján I. Imre, n. 1896, str. Honvéd.<br />
28. Adorján I. Imréné, nãscutã Citrom Sarolta, n. 1897,<br />
str. Honvéd.<br />
29. vv. Auslander Sándorné, n. 1884, str. Honvéd.<br />
30. Adorján Albert, n. 1889, str. Honvéd.<br />
31. Barabás Albertné, nãscutã ???<br />
32. Ábrahám Eugénia, n. 1911, str. Regele Ludovic<br />
(Lajos király), nr. 65.<br />
33. vv. Ábrahám Hermanné, b. 1878, str. Regele Ludovic, nr. 65.<br />
34. vv. Ábrahám Mártonné, n. 1856, str. Regele Ludovic,<br />
nr. 78.<br />
35.vv. Ábrahám Náthánné, n. 1876, str. Regele Ludovic, nr. 65.<br />
36. Áron Hermina, n. 1925, str. Arany János, nr. 8.<br />
37. Axelrad Iboly, n. 1926, str. Vulpii (Róka), nr. 3.<br />
38. Axelrad Simon, n. 1893, str. Vulpii, nr. 3.<br />
39. Axelrad Simonné, nãscutã Kaufmann Pepi, str. Vulpii, nr. 3.<br />
40. Ábrahám Gézáné, n. 1912, str. Rozei (Rózsa), nr. 12.<br />
41. Ábrahám Judith, n. 1935, str. Rozei, nr. 12.<br />
42. Ábrahám Márton, n. 1936, str. Rozei, nr. 12.<br />
43. Ábrahám Rella, n. 1937, str. Rozei, nr. 12.<br />
44. Ábrahám Gizi, n. 1943, str. Pâinii (Kenyér), nr. 15.<br />
45. Ábrahám Izidorné, n. 1911, str. Pâinii, nr. 15.<br />
46. Alsó Sarolta, n. 1907, str. Bernády György, nr. 15.<br />
47. Ábrahám Gizella, n. 1915, str. Gecse Dániél, nr. 59.<br />
48. Ábrahám Márton, n. 1886, str. Gecse Dániél, nr. 59.<br />
49. Ábrahám Mártonné, nãscutã Gottlieb Berta, n. 1886,<br />
str. Gecse Dániél, nr. 59.
50. Ábrahám Simon, n. 1881, str. Fabricii (Gyár), nr. 35.<br />
51. Ábrahám Simonné, nãscutã Herman Klára, n. 1886,<br />
str. Fabricii, nr. 35.<br />
52. Áron Ágnes, n. 1942, str. Podeni (Hídvég), nr. 65.<br />
53. Áron Zoltánné, nãscutã Struhl Sarolta, n. 1913, str.<br />
Podeni, nr. 65.<br />
54. Ábrahám Izsák, n. 1894, str. Jókai Mór, nr. 42.<br />
55. Ábrahám Izsákné, n. 1904, str. Jókai Mór, nr. 42.<br />
56. Adler Ármin, n. 1912, str. Jókai Mór, nr. 16.<br />
57. Adler Árminné, nãscutã Kata Gitta, n. 1912, str. Jókai<br />
Mór, nr. 16.<br />
58. Adler Kornél, n. 1938, str. Jókai Mór, nr. 16.<br />
59. Appel Ármin, n. 1938, str. Jókai Mór.<br />
60. Appel Ernõ, n. 1934, str. Jókai Mór.<br />
61. Appel Hermann, n. 1936, str. Jókai Mór.<br />
62. Appel Izidor, n. 1936, str. Jókai Mór.<br />
63. Appel Izidorné, nãscutã Fruchter Róza, n. 1898, str.<br />
Jókai Mór.<br />
64. Appel Lázár, n. 1931, str. Jókai Mór.<br />
65. Appel Wolf, n. 1929, str. Jókai Mór.<br />
66. dr. Almási Andorné, n. 1911, str. Biró.<br />
67. Ábrahám Magda, n. 1927, str. Baross Gábor.<br />
68. Ábrahám Samu, n. 1891, str. Baross Gábor.<br />
69. Ábrahámovitz Ágnes, n. 1943, str. Baross Gábor.<br />
70. Ábrahámovitz Edith, n. 1941, str. Baross Gábor.<br />
71. Ábrahámovitz Lajos, n.<br />
72. Ábrahámovitz Lajosné, nãscutã Pál Ibolya, n.<br />
73. Adler András, n. 1926, str. Baross Gábor, nr. 9.<br />
74. vv. Adler Oszkárné, nãscutã Maroné Etelka, n. 1896,<br />
str. Baross Gábor, nr.9.<br />
75. Alsó Berta, n. 1933, str. Tisza Kálmán, nr. 19.<br />
76. Alsó Hermanné, n. 1910, str. Tisza Kálmán, nr. 19.<br />
77. vv. Alsó Józsefné, nãscutã Reiszfeld Hermina, n. 1888,<br />
str. Tisza Kálmán, nr. 19.<br />
78. Alsó Ferenc, n. 1873, str. Husar, nr. 26.<br />
79. Alsó Ferencné, nãscutã Weisz Léni, n. 1877, str.<br />
Husar, nr. 26.<br />
80. Ábrahámovits Lajos, n. 1933, str. Teleki Mihály, nr. 94.<br />
81. Ábrahámovits Mayerné, n. 1912, str. Teleki Mihály,<br />
nr. 94.<br />
82. vv. Angyal Józsefné, n. 1879, str. Borsos Tamás, nr. 17.<br />
83. Angyal Lívia, n. 1913, str. Borsos Tamás, nr. 17.<br />
84. Ács Ilona, n. 1917, str. Petelei István, nr. 8.<br />
85. dr. Ács Lajos, n. 1887, str. Petelei István, nr. 8.<br />
86. dr. Ács Lajosné, nãscutã Bernáth Matild, n. 1886,<br />
str. Petelei István, nr. 8.<br />
87. Adler Áron, n. 1926, str. Rákoczi, nr. 5.<br />
88. Adler Jakab, n. 1897, str. Rákoczi, nr. 5.<br />
89. Adler Jakabné, nãscutã Weiszmann Aranka, n. 1895,<br />
str. Rákoczi, nr. 5.<br />
90. Adler József, n. 1925, str. Rákoczi, nr. 5.<br />
91. Adler Mária, n. 1930, str. Rákoczi, nr. 5.<br />
92. Adler Márton, n. 1928, str. Rákoczi, nr. 5.<br />
93. Adler Frida, n. 1902, str. Garai János, nr. 6.<br />
94. Ancsel Andor, n. 1928, str. Eötvös József, nr. 6.<br />
95. Ancsel Antal, n. 1895, str. Eötvös József, nr. 6.<br />
96. Ancsel Antalné, nãscutã Kohn Irén, n. 1903, str.<br />
Eötvös József, nr. 6.<br />
97. Ancsel Dávid, n. 1904, str. Eötvös József, nr. 6.<br />
98. Ancsel Edith, n. 1931, str. Eötvös József, nr. 6.<br />
99. Aftel Ernõ, n. 1925, P-þa Szécsenyi, nr. 7.<br />
100. Aftel Erzsébet, n. 1913, P-þa Szécsenyi, nr. 7.<br />
101. Aftel Ibolya, n. 1926, P-þa Szécsenyi, nr. 7.<br />
102. Aftel Miksáné, n. 1894, P-þa Szécsenyi, nr. 7.<br />
memento<br />
25<br />
103. Dr. Balogh Rezsõ, n. 1882, str. Kossuth L., nr. 35.<br />
104. Bartha Ferencné, nãscutã Greszberg, str. Kossuth<br />
L., nr. 15.<br />
105.Bartha Pál, n. 1887, str. Kossuth L., nr.<br />
106. Bartha Pálné, nãscutã Hörer Frida, n. 1904, str.<br />
Kossuth L., nr.<br />
107. Basch Dávid, n. 1908, str. Kossuth L., nr.<br />
108. Basch Dávidné, nãscutã Ruttner Hani, n. 1899, str.<br />
Kossuth L., nr.<br />
109. Basch Emanuel, n. 1930, str. Kossuth L., nr.<br />
110. Basch Hermann, n. 1931, str. Kossuth L., nr.<br />
111. Basch Juda, n. 1936, str. Kossuth L., nr.<br />
112. Basch Mózes, n. 1938, str. Kossuth L., nr.<br />
113. Basch Mártonné, nãscutã Turel, n. 1911, str. Kossuth<br />
L., nr. 20.<br />
114. Baum Ferenc, n. 1842, str. Kossuth L., nr. 106.<br />
115. Baum Ferencné, nãscutã Klein Irén, n. 1902, str.<br />
Kossuth L., nr. 106.<br />
116. Bannyanka Cecilia, n. 1921, str. Kossuth L., nr. 17.<br />
117. Bannyanka Herman, n. 1888, str. Kossuth L., nr. 17.<br />
118. Berger Edit, n. 1924, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
119. Berger Emánuel, n. 1896, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
120. Berger Emánuelné, nãscutã Ábrahám Regina, n.<br />
1894, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
121. Berger Flóra, n. 1934, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
122. Berger Imre, n. 1922, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
123. Berger Klára, n. 1931, str. Kossuth L., nr. 40.<br />
124. Berkovits Albertné, nãscutã Ackermann Lili, n. 1884,<br />
str. Kossuth L., nr. 69.<br />
125. Berkovits Albert, n. 1872, str. Kossuth L., nr. 69.<br />
126. Berkovits Elvira, n. 1937, str. Kossuth L., nr. 12.<br />
127. Berkovits Herman, n. 1915, str. Kossuth L., nr. 12.<br />
128. Berkovits Józsefné, n. 1880, str. Kossuth L., nr. 23.<br />
129. Berkovits Miksa, n. 1901, str. Kossuth L., nr. 97.<br />
130. Berkovits Miksáné, nãscutã Friedmann Róza, n.<br />
1898, str. Kossuth L., nr. 97.<br />
131. Berkovits Mózesné, nãscutã Perl, str. Kossuth L.,<br />
nr. 12.<br />
132. Berkovits Nánder, n. 1909, str. Kossuth L., nr. 69.<br />
133. Berkovits Pál, n. 1913, str. Kossuth L., nr. 12.<br />
134. Bermann Antal, n. 1936, str. Kossuth L., nr. 55.<br />
135. Bermann Ferencné, nãscutã Rózner Berta, n. 1917,<br />
str. Kossuth L., nr. 55.<br />
136. Bernát Kappel, n. 1861, str. Kossuth L., nr. 16.<br />
137. Bernát Kappelnl, nãscutã Áronovics Hani, n. 1864,<br />
str. Kossuth L., nr. 16.<br />
138. Bernstein Ábrahámné, n. 1867, str. Kossuth L., nr. 63.<br />
139. Bernstein Zenkó, n. 1904, str. Kossuth L., nr. 63.<br />
140. Bindiger Ezekiel, n. 1911, str. Kossuth L., nr. 66.<br />
141. Bittman Dávid, n. 1897, str. Kossuth L., nr. 64.<br />
142. Bittman Dávidné, nãscutã Adler Róza, n. 1903, str.<br />
Kossuth L., nr. 64.<br />
143. Belyum Hermanné, nãscutã Wiesel Regina, n. 1910,<br />
str. Kossuth L., nr. 19.<br />
144. Braun Henrik, n. 1897, str. Kossuth L., nr. 99.<br />
145. Braun Henrikné, nãscutã Rosenfeld Ilona, n. 1898,<br />
str. Kossuth L., nr. 99.<br />
146. Breier Etelka, n. 1926, str. Kossuth L., nr.<br />
147. Breier Mór, n. 1885, str. Kossuth L., nr.<br />
148. Breier Mórné, nãscutã Pál Laura, n. 1892, str. Kossuth<br />
L., nr.<br />
149. Breier Rezsin , n. 1920, str. Kossuth L., nr.<br />
150. Breier Szerén, n. 1922, str. Kossuth L., nr.<br />
(va urma)
26 prim-plan alexandru vlad<br />
Alexandru VLAD<br />
Recapitulare ºi anatomie<br />
(Anatomia frigului)<br />
Am scris „Drumul spre Polul Sud” într-o perioadã<br />
când consideram cã toate lucrurile narabile, chiar ºi cele<br />
care þi se întâmplã cu adevãrat, au neapãrat ºi un nivel<br />
simbolic. Când am pierdut aceastã convingere am avut<br />
deja probleme cu scrisul, au început sã aparã stazele.<br />
Pãrþile au fost scrise oarecum separat, ºi doar la un<br />
moment dat mi-a fost ºi mie limpede cã ele vor face parte<br />
dintr-o piesã unicã, se vor uni sub un singur titlu ºi vor<br />
forma un fel de ecuaþie.<br />
Am scris pentru început partea întâia, sub forma<br />
unui eseu liber despre frig. Aºa îi ºi spuneam Despre frig<br />
ºi am citit-o public prima oarã undeva la Dej, dacã bine<br />
îmi amintesc în prezenþa lui Nicu Steinhardt. Aceastã parte<br />
s-a constituit din note care se adunau ºi se coagulau în<br />
caiete, note privind mai ales dimineþile friguroase în care<br />
mergeam la serviciu pe jos, întotdeauna pe acelaºi intinerar.<br />
S-a spus, încã de pe atuncea ºi în acea formã, cã textul<br />
conþine un substrat simbolic, cã frigul acela însemna ceva.<br />
Probabil pentru cei care au luat primii cunoºtinþã cu textul,<br />
în forma aceasta, frigul trebuie sã fi fost un element care<br />
simboliza ostilitatea, inconfortul universal pe care-l crease<br />
comunismul. În general aºa se citea literatura – ca<br />
depozitarã de mesaje mai mult sau mai puþin subtile, care<br />
nu puteau fi spuse direct. Sau care n-a fi avut acelaºi<br />
impact spuse direct. Dar textul are mult mai mult elemente<br />
reale decât s-ar crede la prima vedere.<br />
Aveam pe vremea aceea o garsonierã minusculã în<br />
care nu cred cã s-ar fi putut trãi altfel decât cu geamul<br />
permanent deschis. În felul acesta spaþiul creºtea în<br />
dimensiuni prin perspectivã ºi aerul devenea mai respirabil,<br />
mai ales cã fumam seara ca un turc deasupra hãrtiei cu<br />
pãtrãþele care parcã se încãpãþâna sã refuze literele.<br />
Lucram într-o slujbã modestã la o mare intreprindere de<br />
transporturi, veneam acasã pe la orele patru ale dupã<br />
amiezii, mâncam ceva la repezealã, eliberam masa de birou<br />
ºi începeam sã scriu cu febrilitatea unui alchimist. Aºa mã<br />
gãsea seara ºi rãcoarea, cu geamul larg deschis ºi aplecat<br />
asupra mesei deasupra cãreia ardea acum o lampã de birou.<br />
Zgomotele serii scãdeau, la scara vecinã zãngãnea din ce<br />
în ce mai rara grãtarul de fier din faºa uºii, semn cã tot mai<br />
puþini locatari se întorceau din oraº, majoritatea fiind deja<br />
în cuburile lor din beton, cu perdelele trase. Afarã era în<br />
sfârºit rãcoare ºi scrisul mergea din ce în ce mai bine. Pe la<br />
orele zece încheiam totul, ºi eventual mai citeam în pat o<br />
jumãtate de orã, dupã care mã culcam. Altfel aº fi compromis<br />
ziua de mâine, când trebuia sã fac faþã aceluiaº program.<br />
Textul despre frig a fost scris aproape ca un eseu<br />
conversaþional, din seria celora pe care aveam sã le public<br />
sub titlul de „anamorfoze”, în Sticla de lampã. Am început<br />
prin adiþionãri de notaþii din carnete. Doar cã, în timpul<br />
scrierii, a început sã creascã în dimensiuni, sã se desfãºoare,<br />
sã se transforme oarecum în altceva, deocamdatã nici eu<br />
nu ºtiam în ce. De altfel ºi în text, în varianta finalã, se mai<br />
simte o oarecare aglutinare, juxtapunere.<br />
Dacã apelez din nou la carnetele de pe vremea<br />
aceea, mai gãsesc note de genul celora care au stat la<br />
baza primelor pagini din „Drumul spre Polul Sud. Le-am<br />
seelectat pe cele care au tangenþã cu „frigul”, pãstrând<br />
numerotarea lor originalã:<br />
79. Frigul tonic.<br />
118.Bãtea un vânt lichid. Era aprilie. Un amurg ca<br />
o forjã stinsã<br />
144. Apã rece. Titlu.<br />
199.Toamna natura condenseazã acizi.<br />
200.Trandafiri târzii, iubitori de brumã.<br />
207. Frigul dezhidrateazã totul, zãpada frige precum<br />
camforul.<br />
231. Stinse focul. Soba începu sã se rãceascã<br />
instantaneu, cu pocnituri uºoare ca un tors de pisicã.<br />
260.Aceste amurguri de culoarea focului se<br />
dovedeau a fi reci ºi severe.<br />
268.Pe când se vedea de ziuã auzi ºi simþi rãcoarea<br />
unei ploi fãrã tunete. Fãrã sã ºtie de ce, aceastã ploaie îi<br />
aduse un sentiment de uºuare, dând un nou impuls<br />
somnului sãu.<br />
330. Durerile reumatice îl chinuiau într-atât încât<br />
nu putea suporta nici brãþara metalicã a ceasului de la<br />
glezna mâinii.<br />
351. Durerile reumatice îl chinuiau într-atât încât<br />
nu putea suporta nici brãþara metalicã a ceasului de la<br />
glezna mâinii.<br />
356. Vântul scotea ceaþa din pãduri ca pe un fuior<br />
din pieptene.<br />
380. Frig. Simþi cã-þi îngheaþã pãrul în nãri.<br />
387.Fulgii înnebuniserã, parcã refuzau sã cadã ºi<br />
zburau aiurea prin vãzduh, ca un roi iritat. Pe dealurile<br />
vecine mai lumina soarele.<br />
391. Nu mai era aerul septic al iernii, avea oarecum<br />
aromã. Peisajul avea, parcã începând de azi, culoare, de<br />
parcã un film alb-negru ar fi devenit pe nesimþite în culori.<br />
ªi zgomotele pãreau altele, cu o sonoritate mai eliberatã.<br />
394. Un amurg rece, roºu-gãlbui ca sulful. Norii<br />
înºiºi pãrea de silitrã.<br />
407. Peste noapte mã trezeau opririle ºi porniirle<br />
automate ale frigiderului meu. Mai mult liniºtea care urma<br />
dupã cele cinci minute cât dura torsul compresorului ºi<br />
care parcã o instaurau ºi mai grea, mai perfectã. Acel<br />
frigider care nu congela nimic, producea doar cuburi de<br />
gheaþã pe care le lãsam sã cadã în paharul cu apã<br />
mineralã leºinatã.<br />
412. Un amurg rece ºi alungit, ca o cometã<br />
încremenitã.
426. Vântul ºi ploaia dãdeau acestor nopþi ceva<br />
concret. Lumina rece a becurilor se înãbuºea în frunze,<br />
peste oraº rãzbãtea fluieratul marfarelor, scurgându-se<br />
undeva în sternul meu ca niºte porniri obscure.<br />
442. Pe vremea asta rece ºi ostilã mi se fãcu brusc<br />
dor de munþi. Ostilitatea lor trebuie sã fi fost acum totalã,<br />
lipsitã de compromisuri ºi mãreaþã. Cin a vãzut oare<br />
cealaltã faþã a frumuseþii, crudã ºi realã, lipsitã de sentiment?<br />
449. Ningea. O pulbere finã plutea ca în vid în<br />
jurul becurilor rare.<br />
456. Locul acela dezolant din Apuseni (copaci morþi<br />
în picioare, iarba smulsã de mistreþi, crengi albe ca oasele,<br />
cer mult, deschis ca un hipodrom pãrãsit) pe care mi-l<br />
amintesc când sunt trist, dorind sã amplific dezolarea<br />
pânã la maxima valoare pe care o poate atinge, ca sã<br />
grãbesc convalescenþa.<br />
489. Argintul dureros al soarelui vãzut prin pãduri<br />
(iarna).<br />
Aceste note pentru mine pãstreazã atmosfera<br />
acelei perioade când lucram la ceea ce va deveni, dupã<br />
mai multe construcþii ºi deconstrucþii ceea ce este astãzi<br />
„Drumul spre Polul Sud”.<br />
În ce priveºte referinþele folosite, puþine de altfel,<br />
Jean Michel Jarre este un compozitor destul de cunoscut<br />
încã pentru a mai virbi despre el, iar Câmpiile magnetice<br />
se gãseºte încã în fiecare magazin specializat în CD-uri<br />
muzicale ºi casete. Revista National Geographic a ajuns<br />
în sfârºit ºi în Romania, acum poþi sã mergi pur ºi simpl<br />
la poºtã, sau sã completezi un cupo, ºi revista cu chenar<br />
galben ºi fotografii uluitoare îþi soseºte în cutia poºtalã.<br />
Reinhold Messner mai trãieºte ºi azi, probbail în nordul<br />
Italiei, ºi cei care citesc despre cucerirea vârfurilor din<br />
Himalaia sau Anzi, despre drumurile la poli, ºtiu foarte<br />
bine despre cine e vorba. Nici Nena Holguin nu le e<br />
strãinã. Am scris în text cã am participat la o conferinþã<br />
a lui, þinutã în capitalã. Erau anii optzeci ºi acest lucru nar<br />
fi fost posibil. Aici provocam realitatea. Dar, ceva mai<br />
târziu, când am stat câteva luni la Basel, în Elveþia, am<br />
citit într-un ziar cã urma sã þinã o conferinþã la Zürich.<br />
Ei, atunci ar fi fost posibil sã particip. Aº fi gãsit probabil<br />
un Messner ceva mai cãrunt ºi ceva mai ridat, aº fi<br />
ascultat o confeirnþã în limba germanã, pe care nu o<br />
înþeleg, dar aº fi concretizat un vis. Dar nici mãcar n-a<br />
fost ultima ºansã, pentru cã peste vreo opt ani Reinhold<br />
Messner vine la Cluj, þine conferinþe de presã ºi viziteazã<br />
Grãdina Botanicã din localitate. Atunci ar fi fost foarte<br />
uºor, prea uºor. Am avut senzaþia cã vechile simboluri<br />
mã urmãresc, aºa cã m-am mulþumit sã citesc din presã,<br />
în relatarea unor ziariºti de mâna a doua, despre vizita<br />
unui ecologist cu trecut aventuros.<br />
Partea a doua, cea cu petrecerea, a pornit tot de<br />
la impresiile date de un fapt real, o petrecere la care<br />
nimerisem întâmplãtor, în atelierul unui pictor pe care-l<br />
cunoºteam. Pentru prima oarã am auzit atunci ºi Câmpiile<br />
magnetice (Magnetic Fields) ale lui Jean Michel Jarre.<br />
Cãþeaua, ca un amãnunt, chiar a existat ºi ea (ºi se numea<br />
Daisy), ºi atunci când am sosit urla din cauza muzicii,<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
27<br />
ceea ce m-a amuzat. Muzica dinãuntru se auzea de la<br />
zeci de metri în timp ce se lãsa o searã de iarnã ºi lume<br />
ponositã se întorcea de la serivicu. Niºe siluete negre<br />
care se distribuiau pe aleile dintre blocuri, fãrã sã<br />
reacþioneze la ºuvoiul de sunete siderale ce rãzbãtea<br />
dinspre atelierele artiºtilor plastici din cartierul<br />
Grigorescu. Am intrat înãuntru ºi am fost tratat cu vin.<br />
Cei de acolo erau atât de încãlziþi încât puþini trebuie sã<br />
mã fi remarcat. A trebuit doar sã rescriu scena în<br />
tonalitatea care-mi trebuia. Sã adaug ingredientele<br />
„friguroase”, puþin gongorice, recunosc – dar se profila<br />
deja tonul „orgolios” al nuvelei. Am scris aceste pagini<br />
dintr-o suflare, cam aºa cum trebuie sã-ºi fi scris, de<br />
exemplu, Jack Kerouak unele capitole din On the Road.<br />
Pur ºi simplu ieºea de la sine. Trebuia doar sã închid<br />
ochii ºi sã las memoria sã fie puþin fecundatã de<br />
imaginaþie. Asta nu m-a scutit, dupã apariþia cãrþii, de o<br />
muºtruluialã destul de severã din partea unuia din artiºtii<br />
care s-au recunoscut ºi care îºi amintea foarte bine<br />
momentul acelei monumentale petreceri. Nu trebuia ca<br />
autoritãþile sã ºtie despre astfel de petreceri la care se<br />
insinua c-ar fi participat ºi strãini.<br />
Partea a treia descrie unul din drumurile mele în<br />
munþi, pe Vlãdeasa, unul din cele multe pe care le-am<br />
fãcut timp de zece sau cincisprezece ani, pânã la acea<br />
datã. Pe soþia cabanierului de atunci, o þãrancã<br />
zdravãnã, o chema Veronica. O femeie voinicã ºi<br />
totdeauna dispusã, a cãrei plãcere era sã-ºi recunoascã<br />
acei clienþi permanenþi care formau un fel de familie acolo<br />
sus. Notaþia este aproape reportericeascã, aº spune<br />
acum. Atmosfera din cabanã este cea pe care o percepi<br />
atunci când vii extrem de obosit ºi aproape îngheþaþi ºi<br />
nu poþi face altceva decât sã înregistrezi toate miºcãrile<br />
celor care au venit acolo doar sã petreacã un sfãrºit de<br />
sãptãmânã departe de oraº. Dacã n-ar exista personajul,<br />
cu ego-ul lui, ar fi un reportaj destul de fidel despre<br />
senzaþiile pe care le ai pe un vârf de munte, iarna, pe<br />
timp de furtunã. Mulþi dintre cei care s-au aventurat în<br />
drumeþii de iarnã pot recunoaºte cu uºurinþã aceste<br />
lucruri. Într-un grup importantã e solidaritatea în astfel<br />
de momente. Dar atunci când mergi de unul singur se<br />
întâmplã altceva, mteafizica te pândeºe la tot pasul,<br />
experienþa e cu totul alta. ªi senzaþia de dupã, când ai<br />
ajuns înapoi în oraº ºi te învârþi printre citadini cuminþi,<br />
ar merita descrisã. Drumul pe care îl aveam însã în minte<br />
când scriam textul nu era, de data aceasta, unul fãcut<br />
chiar de unul singur. Fusesem n cu multã vreme în urmã<br />
sus pe munte cu Augustin Pop, regretatul poet ºi<br />
prietenul nostru de la Echinox. Dupã ce am ajuns ºi neam<br />
odihnit, am mâncat probabil ceva, am ieºit mai<br />
degrabã pentru o plimbare, urcând muntele prin spatele<br />
cabanei printr-o zãpadã cam mare, dar feriþi de vânt câtã<br />
vreme ne-am aþinut pe sub culme. Cred cã el a considerat<br />
cã-i pun la încercare calitãþile fizice, cã provoc orãºeanul<br />
din el. Vântul ne-a surprins cu brutalitate imediat ce am<br />
ajuns pe creastã. Am continuat drumul, în loc sã ne<br />
întoarcem înapoi, ca o joacã. Ne-am întâlnit cu un grup<br />
fantomatic, din care cel care pãrea a fi liderul ne-a<br />
recomandat sã ne întoarce. Am promis cã aºa vom face.
28 prim-plan alexandru vlad<br />
Augustin era sigur acum cã-l pun la încercare ºi n-a<br />
cerut prea rãspicat sã ne întoarcem înapoi. Ne-am<br />
dezgheþat într-adevãr la cabana meteorologicã de sus,<br />
izolatã pe toatã durata iernii, unde eu eram un oaspete<br />
frecvent. La întoarcere chiar ne-a prins întunericul ºi<br />
gãsirea drumului în astfel de situaþii e întotdeauna mai<br />
mult o problemã de instinct, apelezi la un fel de memorie<br />
somaticã. Pe mãsurã ce coboram în vale, ºi aveam toate<br />
elementele ca sã fiu sigur cã suntem pe drumul bun,<br />
zãpada se fãcea tot mai adâncã, ningea din belºug ºi<br />
vizibilitatea era aproape de zero. Iar bietul Augustin,<br />
devenea probabil din ce în ce mai exasperat, mai ales cã era<br />
de fapt în niºte ghete inadecvate ºi doar permanenta<br />
miºcare l-a þinut cald la picioare. Când am ajuns la cabanã<br />
aproape cã ne-am lovit cu capetele de ea, fãrã s-o vedem.<br />
El a contrazis apoi versiunile mele, care erau oarecum eroicomice,<br />
dintr-un simþ al humorului care îi era caracteristic.<br />
Trebuia sã prezinte o versiune inversã, banalizatã la extrem.<br />
Probabil ca sã-mi dezamorseze eroismele. „A, da de unde,<br />
a fost un fel de promenadã”, zicea el. Dar a refuzat fãrã<br />
drept de apel sã mai vinã cu mine în munte de câte ori l-am<br />
invitat dupã aceea, ºi invitaþiile erau de bunã credinþã<br />
pentru cã se dovedise rezistent ºi bun camarad. Însã pe<br />
volumul sãu de versuri Ceea ce fulgerul amânã (Ed.<br />
Dacia,1981) pe care mi l-a dãruit nu multã vreme dupã aceea,<br />
a scris cu mâna lui: „D-lui Alexandru Vlad, spre a nu uita<br />
cã am fost împreunã în Valhala, cu prietenie, Augustin<br />
Pop”. Deci, drumul acela se dovedise totuºi ºi pentru el<br />
mai mult decât o glumã.<br />
Partea a patra a fost o soluþie multã vreme<br />
cãutatã. Cãutam de fapt niºte notaþii conclusive, venite<br />
cumva de la alt nivel. De la o autoritate. De la cineva<br />
care cunoscuse frigul la extrem. Când mi-am dat seama<br />
de asta n-a mai trebuit decât sã caut textele unuia din<br />
vajnicii cãlãtori ai tãrâmurilor reci. Am recitit Nansen,<br />
Amundsen, Scott, chiar Hillary ºi Herzog, dar m-am oprit<br />
pânã la urmã la amiralul Byrd, Alone, textul lui despre<br />
intervalul petrecut în Postul Avansat, text care trebuia<br />
sã completeze jurnalul de expediþie þinut de companionii<br />
lui în acest interval. Am citit cartea amiralului Byrd întro<br />
tensiune ºi o satisfacþie extremã. Era exact ce cãutam.<br />
N-a fost o lecturã obiºnuitã, pentru cã frigul era deja<br />
pentru mine mai mult decât o extremã meteorologicã.<br />
Singurãtatea amiralului Byrd mi s-a pãrut atât de<br />
mare, de perfectã, pentru cã de fapt nu era sigur cã se va<br />
mai întoarce, cã va supravieþui. Dragostea e deplinã doar<br />
dacã ai iluzia permanenþei în ea, dacã n-ai presimþirea cã<br />
se va sfârºi. În Postul Avansat amiralul Byrd nu putea fi<br />
sigur cã se va mai întoarce vreodatã la lumea civilizatã.<br />
El depãºise acel tulburãtor punct al întoarcerii sigure nu<br />
numai în teren ci ºi în frig, dacã pot fi înþeles. Singurãtatea<br />
lui era perfectã pentru cã avea puþine ºanse sã se mai<br />
întoarcã ºi cele mai multe sã sfârºeascã în moarte.<br />
În frazele alese de mine se vorbeºte de fapt mai<br />
mult despre singurãtate decât despre frig. Acestea<br />
deveniserã aproape tot una. O singurãtate perfectã,<br />
maximã, ºi la propriu ºi la figurat, obþinutã datoritã frigului<br />
inpenetrabil ºi distanþei pânã în acel loc. Termic, frigul e<br />
echivalentul distanþei. Dar concluziile amiralului, în<br />
textele selectate, sunt oarecum inverse aserþiunilor<br />
eroului nuvelei, pe parcursul celor trei pãrþi. Ele converg<br />
spre modestie, modestia ºi înþelepciunea care te aºteaptã<br />
dupã lecþia extremã.<br />
Cele trei pãrþi ale nuvele mele fiind deja scrise de<br />
ceva vreme, fragmentele citate din amiralul Byrd s-au<br />
selectat oarecum de la sine. A trebuia doar sã mai adaug<br />
o referire în partea întâia. N-aº putea explica foarte bine<br />
de ce aceste fragmente, ºi nu altele. Starea în care eram<br />
le-a selectat. Eram conºtient cã ele rebuie sã contrazicã<br />
într-un oarecare grad textul meu ºi, aparent, sã se<br />
contrazicã între ele. Altfel aº fi eºuat într-o tautologie<br />
prejudicioasã chiar ºi pentru textul deja scris.<br />
Adunarea celor patru pãrþi n-a fost întâmplãtoare<br />
ºi nicidecum un expedient de tip colaj. Nu am valorificat<br />
pãrþile separat, ºi mai ales nu le-am extins, tocmai pentru<br />
cã simþeam nevoia unei altfel de întregirii, mai prismatice.<br />
Sunt convins cã „adevãrul” genului acesta de prozã nu<br />
trebuie pur ºi simplu rostit, nu trebuie relevat diacronic,<br />
ci trebuie mai degrabã încadrat de pãrþile constitutive<br />
ale textului, în aºa fel încât el sã fie pe deplin „conþinut”.<br />
Delimitãm un miez pe care cicitorul îl va calcula singur.<br />
Cel care citeºte ia cunoºtinþã de „o hologramã”<br />
constituitã de trei, patru sau mai multe proiecþii din<br />
unghiuri diferite. Am încercat aceeaºi modalitate ºi în<br />
„Racursiu”, poate mai îndrãzneþ acolo pentru cã am<br />
constituit un triunghi. Adicã proza are doar trei pãrþi.<br />
Am publicat nuvela în revista „Steaua”, o revistã<br />
care mi-o putea, datoritã formatului, publica în întregime.<br />
Nu-mi amintesc reacþiile de cafenea, unde se dezbãteau<br />
revistele apãrute, ci doar o notã din revista<br />
„Transilvania”, la revista presei, unde se spunea: „O<br />
prozã care începe ca un eseu, continuã ca o povestire<br />
de aventuri, apoi ca un reportaj ºi apoi ca un jurnal de<br />
aforisme. Se poate ºi aºa? Se poate!” Am citat din<br />
memorie ºi cu o oarecare aproximaþie, dar am considerat<br />
cã nu e un comentariu chiar negativ.<br />
V.<br />
Iarna fãcuse o recrudescenþã. O ploaie care,<br />
mãruntã ºi ostilã, durase mai multe zile, se opri pentru<br />
câteva ore apoi se transformã decis în ninsoare. O ninsoare<br />
care încã nu reuºea sã se aºeze pe pãmântul ud, dar o<br />
ninsoare în toatã <strong>lege</strong>a, cu fulgi mari ºi grei ce se pogorau<br />
din cer cu nemiluita. Nu-þi puteai reprima senzaþia cã<br />
suporþi, odatã cu inimosul aprilie, o înfrângere personalã,<br />
ai fãcut un pas înapoi în iarna care, iatã, nu se mai dãdea<br />
dusã. Zãpada reuºise sã se fixeze însã pe acoperiºul<br />
chioºcului de ziare, care e închis, ºi printre coperte colorate<br />
de reviste ºi fotografii declorate de actori se vede un bilet<br />
autograf: Zi liberã redusã. Un nonsens din care trebuie<br />
sã înþelegi cã vânzãtoarea beneficiazã de un drept sindical<br />
mai mult sau mai puþin absurd afiºat, ºi se aflã acasã, în<br />
frigul umed din apartament. ªi probabil se uitã plictisitã<br />
pe fereastrã. O lume în care n-ai ce face, în care nu se<br />
întâmplã nimic, ºi chiar dacã se întâmplã nu scrie în presã<br />
un cuvânt. Neinteresante cum ajunseserã, ziarele ºi
evistele de dincolo de geam nici mãcar nu-mi atrãgeau<br />
privirile, ºi-mi ea tot una dacã era deschis chioºcul sau<br />
închis cu sãptãmânile. Un lucru pe care-l pot constata<br />
fãrã furie, fãrã frustrare, chiar fãrã regrete. Oricum luam<br />
de aici doar tichete de autobuz. Caut prin buzunare un<br />
capãt de bilet mai vechi. Dupã o cursã de numai câteva<br />
minute ajung fãrã probleme în centru. Roþile fâºâie, apa<br />
sare din bãltoace ca din niºte arteziene pe care pare sã le<br />
activeze autobuzul prin trecerea lui. La ora aceasta în<br />
vehicul sunt mai ales copiii care merg la cinematograful<br />
Timpuri noi, unde ruleazã pentru ei nonstop programe<br />
speciale – desene animate, Heidi ºi Muppets.<br />
Centrul, tot perimetrul acela uriaº, e aproape<br />
pustiu ca într-un film cu personaje prea puþine. Din cauza<br />
aceasta pare mai curat. Zãpada care cade fãrã încetare<br />
pare o butaforie fãrã spectatori. Cobor ºi trec prin faþa<br />
librãriei uriaºe cât o halã, care are gratii extensibile zãvorâte<br />
peste uºi ºi vitrinele largi pline de cãrþi fãrã circulaþie, în<br />
care pare – prin nu ºtiu ce efect – sã fie vorba de unul ºi<br />
acelaºi lucru. Care o fi acesta însã?<br />
Valentina, cu o sacoºã largã plinã de cumpãrãturi<br />
de tot felul, se îndrepta spre autobuzul galben din care eu<br />
tocmai coborâsem. Pãrea vulnerabilã, aºa cum se grãbea,<br />
fãrã sã mã fi vãzut încã, cu singurul gând sã apuce sã<br />
intre pe uºile pneumatice deschise, sã se adãposteascã<br />
de ninsoare. E duminicã dimineaþa, prãvãliile sunt toate<br />
închise, ºi trebuie sã fi cumpãrat totul de la piaþa liberã,<br />
unde preþurile sunt foarte mari. Când îºi dã seama cã<br />
autobuzul abia sosise ºi oricum urma sã mai stea înþepenit<br />
aici zece minute se relaxeazã, ºi abia atunci mã vede ºi<br />
pentru o clipã pare disperatã. Ne oprim faþã-n faþã ºi ne<br />
slautãm, eu iau în mâna mea sacoºa grea ºi o pun sub<br />
streaºinã în faþa vitrinei, ºi în vremea aceasta autobuzul<br />
porneºte fãrã veste, stropeºte copios ºi se înscrie în<br />
parcursul lui circular care probabil cã-i intrase ºoferului<br />
în sânge. Avea se pare o întârziere cumulatã peste zi.<br />
Râdem amândoi pe jumãtate stânjeniþi, de parcã am fi fost<br />
beneficiarii unui complot de care ne ferisem pânã acuma<br />
cu succes ºi responsabilitate. Dar suntem în acelaºi timp<br />
ºi bucuroºi de întâmplarea, neimputabilã, care ne oferea<br />
ca un cadou cele douãzeci de minute necesare autobuzului<br />
galben ca sã parcurgã traseul ºi sã revinã în staþia din<br />
centru.<br />
Vãd cã are ºi un buchet de garoafe, împachetat<br />
frumos în hârtia albã ºi subþire care se folosea în loc de<br />
celofan, pe care-l þinea strâns în aceeaºi mânã înmãnuºatã<br />
în care þinuse ºi sacoºa.<br />
- Unde mergi? o întreb cu vocea mea cea mai<br />
obiºnuitã.<br />
Mã privi o clipã dezorientatã.<br />
- Acasã, spuse.<br />
Ating florile cu mâna ca sã-i arãt unde þinteºte<br />
întrebarea mea.<br />
- Cui le duci?<br />
- Oh, fãcu ea. Le-am luat pentru cã îmi plac mie.<br />
Nu pãrea c-am fi avut prea multe sã ne spunem. În<br />
staþie mai soseºte o persoanã pentru autobuzul urmãtor.<br />
Adicã unul ºi acelaºi, care face o cursã circularã, singurul<br />
de pe traseu ºi despre care, nu ºtiu de ce, simþeam cã<br />
tocmai acum opreºte undeva în staþia penultimã, devenitã<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
29<br />
acum prima. Femeia care abia sosise se strãduia, nu ºtiu<br />
de ce, sã arate cã nici nu ne observase.<br />
- Poate te grãbeºti undeva? mã întrebã ea.<br />
Oriunde ai avea de mers dumincã dimineaþa nu merita<br />
sã te grãbeºti, dacã nu de altceva pentru simplul motiv cã<br />
e duminicã. Iar centrul este un loc inert în care lumea se<br />
roteºte într-o nãucealã plinã de o vagã ºi nemotivatã<br />
speranþã. Ieºisem sã împrumut de la cineva bani, dacã sar<br />
fi întâmplat sã dau peste careva din cunoscuþii mei.<br />
Dar nici eu nu aveam nevoie de bani chiar azi. Decid sã<br />
rãmân cu ea pînã când autobuzul cel galben se va ivi de<br />
dupã colþ. Simt în acelaºi timp cã sunt prea subþire îmbrãcat,<br />
am subapreciat vremea de afarã, ºi cã mã pãtrunde frigul<br />
încet ca niºte frisoane vagi, undeva în mãduva oaselor. O<br />
privesc direct, fãrã retincenþe. De altfel ne mai vãzusem<br />
noi din când în când, fãrã a avea însã ocazia sã schimbãm<br />
mai mult de douã trei cuvinte, de cele mai multe ori nici<br />
atât. De fiecare datã a fost mai mult un schimb de priviri,<br />
ºi un salut pentru auzul altora. Salutul pentru noi n-ar fi<br />
trebuit rostit cu voce tare. Acum însã mai aveam aproape<br />
cincisprezece minute la dispoziþie, care se tot împuþinau.<br />
Arãta ca întotdeauna, doar cã acum atrãgea atenþia prin<br />
faptul cã era bine îmbrãcatã, Nu cochet, – atrãgea atenþia<br />
nu eleganþa cât calitatea lucrurilor pe care le purta. Femeile<br />
au capacitatea de-a anticipa un sezon rece cât de mic, iau<br />
în considerare posibilile prelungiri ale acestuia, având<br />
întotdeauna în vedere moda. Între cãciula ei de blanã ºi<br />
blana gulerului pufos se vedea puþin din faþa ei cu câþiva<br />
pistrui, buzele uscate ºi dinþii albi. Respiraþia îi aburea<br />
uºor în timp ce vorbea.<br />
- ªtiam cã te voi întâlni pe tine.<br />
Am ridicat din sprâncene neîncrezãtor în timp ce ea<br />
continua:<br />
- David avea de gând sã mã însoþeascã la piaþã. ªi iam<br />
spus cã mã voi descurca mai bine singurã.<br />
- Bine, dar eu nu umblu prin piaþã, i-am spus.<br />
Dar pe urmã mi-am dat seama: sigur – rãmâneau<br />
întotdeauna ºansele pe care le ofereau autobuzul ºi staþia<br />
din centru.<br />
Dãdu din cap în semn de aprobare, încã nu era o<br />
problemã sã-mi citeascã gândurile. Mi-am strecuat mâna<br />
în sacoºa ei (gestul avea o elocvenþã aparte) unde se<br />
vedea deschisã o pungã cu floricele. Iau câteva dar îmi<br />
alunecarã printre degetele înfrigurate ºi trebui sã insist în<br />
timp ce ea ridicã puþin sacoºa ca sã-mi fie mai la îndemânã.<br />
Colaborãm perfect în acest gest. Ne-a rãmas o sincronizare<br />
pe care o putem regãsi în orice clipã.<br />
- Sunt rãcit, îi spun eu ca sã schimb un subiect nici<br />
mãcar deschis. De vreo douã zile abia respir.<br />
- ªi fetiþa mea. Doar cã ea de câteva zile se sime<br />
ceva mai bine.<br />
Oare ºtiam cã are o fetiþã, sau tocmai îmi spune pe<br />
aceastã cale?<br />
- Da, copiii sunt mai sensibili la schimbãrile de<br />
vreme. Doar cã eu n-am mai fost rãcit de vreo doi ani.<br />
- Ea mã mai þine, spuse Valentina referindu-se la<br />
fetiþã. Mã duc acasã cu plãcere doar gândindu-mã la ea.<br />
O examinez iarãºi cu luare aminte, ºi pistruii aceia<br />
puþini, de culoarea cojocului ºi cãciulii, îi dau acum un aer<br />
monocrom, plãcut.
30 prim-plan alexandru vlad<br />
- Cum, întreb, te împaci atât de puþin bine cu el încât<br />
fetiþa constituie singura bucurie?<br />
Nu rãspunse imediat ºi am avut pentru o clipã<br />
senzaþia cã nici nu-mi va rãspunde. Are o expresie ºi o<br />
miºcare a umerilor din care înþeleg starea ei de indecizie<br />
generalã, ºi-mi imaginez cumva, fãrã nici un element<br />
concret, tot intervalul în care aceasta a avut timpul sã se<br />
instaureze. Apoi ea îºi muºcã uºor buzele cu unul din<br />
acele impulsuri ascunse pe care brusc mi le amintesc atât<br />
de bine, ºi spuse tot fãrã sã mã priveascã, adresându-se<br />
parcã unei imagini cãreia i se mai adresase de multe ori,<br />
când nu fusesem eu de faþã:<br />
- M-am cãsãtorit cu el fiindcã totuºi am vrut. Dacã<br />
totuºi am vrut sã mã cãsãtoresc cu el, înseamnã cã nu are<br />
nici o vinã.<br />
- Atunci ce nu merge?<br />
Simþeam cã îi transmit liniºtea ºi neutralitatea de care<br />
avea neapãratã nevoie ca sã poatã continua aceast dialog.<br />
Un sentiment confortabil de care m-am simþit imediat<br />
vinovat. De fapt, cu toatã stãpânirea ei de sine ºi tonul<br />
aºezat, era încã foarte tânãrã, îngrozitor de tânãrã. Avea<br />
oare douãzeci ºi cinci de ani? Nu puteam face un calcul<br />
prompt, îmi lipseau astfel de amãnunte, aºa cã am renunþat.<br />
- I-este fricã sã nu-l pãrãsesc.<br />
- I-ai dat tu motive sã-i fie fricã?<br />
În staþie se adunaserã deja câþiva oameni, nu mulþi.<br />
Dupã numãrul lor îþi dãdeai seama cã intervalul de<br />
aºteptare deja se înjumãtãþise. Peste strada de un cenuºiu<br />
umed ce lucea stins, dincolo de spaþiul de parcare lipsit<br />
astãzi de automobile, zãpada se aºternuse pânã la urmã<br />
proaspãtã ºi purã peste rãzoarele largi din jurul statuii, în<br />
zadele tunse ºi chiar în brazi îngheþase o zãpadã mai veche,<br />
ºi aceasta îi fãcea sã parã fumurii ºi depãrtaþi. Chiar ºi<br />
statuia ecvestrã purta o creastã greoaie de zãpadã, ce se<br />
întindea de la coama calului peste creºtetul Viteazului<br />
spre crupã, ºi-i strica proporþiile. Turnul foarte înalt al<br />
bisericii parcã aduna din înãlþimi o ceaþã finã ºi rece. Era<br />
ca un fus uriaº într-un caier. Un autobuz dãdu fãrã veste<br />
de dupã colþ, dar nu era autobuzul nostru, adicã al ei – era<br />
un autobuz roºu, vechi ºi înclinat într-o parte.<br />
- L-am ameninþa de câteva ori c-o sã-l pãrãsesc,<br />
recunoscu ea.<br />
Am rãmas tãcut ºi i-am cântãrit cuvintele. Mã<br />
întristau oarecum, ºi i-am spus într-o doarã:<br />
- Sunteþi de cîþiva ani împreunã.<br />
- Ai mei au fost cei care au împins lucrurile pânã<br />
aici. Dacã nu erau ei...<br />
Apoi adãugã, ceva mai încet:<br />
- Desigur, am vrut ºi eu. Dar ºi ei mi-au plãtit-o cu<br />
vârf ºi îndesat.<br />
- Nu te-au iertat pentru ceea ce...<br />
Dãdu din cap în semn cã da.<br />
- Poate cã s-au temut de-o recidivã, am râs eu.<br />
Nu spuse nimic ºi pentru o clipã mi-a trecut prin<br />
minte cã poate nu cunoºtea cuvântul recidivã. Sau poate<br />
c-o supãrasem cu remarca mea. Era un frig uºor ºi<br />
încremenit, fãrã nici o palã de vânt. Fulgii deveniserã pe<br />
neobservate mici ca fãina. Am tãcut un moment cugetând,<br />
gândul meu parcã fãcu o buclã, se îndepãrtã ºi reveni.<br />
Apoi i-am spus:<br />
- Nu cred cã ar fi fost mai bine cu mine. Þi-ai fi dat<br />
seama pe parcurs cã sunt dificil ºi-l frustrez serios pe cel<br />
de lîngã mine.<br />
Dar tu ai fi vrut? pãru sã spunã ea.<br />
Am privit în altã parte ºi am simþit nevoia sã adaug:<br />
- ªi pe urmã au fost greutãþi. Mai sunt.<br />
Mai mult ca sigur n-aº fi avut, bani sã-i cumpãr<br />
cojocul acela maroniu, cizmele ºi toatã îmbrãcãmintea pe<br />
care o purta, chiar ºi mãnuºile. ªtiam cã ea nu lucreazã,<br />
deci toate acestea au fost cumpãrate de cineva. David. ªi<br />
la salariul meu ar fi fost imposibil. Nu ieºisem eu acum sã<br />
împrumut mãrunþiº? De asemenea ºtiam cât de puþine<br />
lucruri îi leagã cu timpul pe oamenii diferiþi, vreau sã zic<br />
cu preocupãri diferite, condiþie intelectualã diferitã.<br />
Trecusem prin asta, experimentasem asta chiar, ºi eram<br />
bucuros cã n-o experimentasem cu ea.<br />
N-o interesã discuþia pe aceastã pistã. Stãtea ºi<br />
tãcea, iar în vremea aceasta eu cugetam cât e de frumoasã,<br />
frumoasã în acelaºi fel în care fusese ºi atunci. Se împlinise<br />
doar, se maturizase, aproape cã nu mai era de nasul meu<br />
ºi nu-ºi dãdea seama. Eram cumva uºurat cã aceastã<br />
discuþie putea avea loc. Parcã gãsisem, presaþi de timpul<br />
scurt, o lungime de undã, un canal optim ºi direct, care<br />
aproape cã simplifica tot ce se întâmplase cîndva. Mi-am<br />
strecurat iar mâna, familiarizat deja, printre torþile sacoºei<br />
spre punga cu floricele, ºi ea fãcu acelaºi gest, cu tot<br />
trupul, ca sã mã ajute sã le culeg, dar m-am ales iarãºi<br />
doar cu vreo douã-trei între degetele amorþite. Câteva<br />
vrãbii, vreo cinci, se luptau aproape la picioarele noastre<br />
sã culeagã fãina de mãlai, scursã probabil dintr-o pungã<br />
sfâºiatã. ªi floricele scãpate de mine. Le-am privit amândoi<br />
câteva clipe.<br />
- O sã vin cu fetiþa în parc sã vadã porumbeii. E<br />
foarte fericitã când vede pãsãri.<br />
Apoi se întoarse spre mine parcã într-un efort de-a<br />
mã convinge:<br />
- Îmi place atât de puþin oraºul acesta!<br />
- Nu-þi place oraºul acesta, sau nu-þi place la oraº?<br />
am întrebat-o.<br />
- Nu-mi plac oraºele, rãspunse.<br />
Da, îmi aminteam ºi eu câmpurile pe care trebuia sã<br />
le traverseze zilnic ca sã ajungã acasã. ªi cum o urmãream<br />
printre ierburile înalte din priviri. M-am uitat la florile<br />
împachetate – erau ºi acestea niºte semne ale câmpului.<br />
- De ce nu mergi la þarã la ai tãi? De ce nu iei fetiþa so<br />
duci ºi pe ea la þarã pentru câteva sãptãmâni?<br />
Nu-mi spuse, dar probabil David nu era de acord<br />
nici cu asta. Era cu ochii pe ea. Atât de tare se temea sã no<br />
piardã încât þinea s-o aibe tot timpul lângã el. Am simþit<br />
nevoia sã trec cumva pe un teren mai sigur, sã mã mai<br />
desfac puþin de ceea ce ne lega, ºi m-am pomenit cã<br />
vorbesc ºi cuvintele ies unul dupã celãlalt:<br />
- Îmi place la oraº. Nu în mod special oraºul acesta,<br />
dar îmi place sã trãiesc într-un oraº.<br />
- ªi lui David. El nu s-a nãscut la þarã.<br />
- Ei – am spus eu aproape fãrã nici o legãturã – în þara<br />
asta aproape toþi avem bunici þãrani. Pânã acum douã sute<br />
de ani toatã lumea trãia la þarã. Adicã toþi românii. ªi<br />
existã o memorie care depãºeºte douã generaþii.<br />
M-am oprit din vorbãria aceasta inutilã. Ea îºi mutã
sacoºa încãpãtoare dintr-o mânã în cealaltã, inclusiv<br />
florile, ºi începu sã-ºi scoatã mãnuºile. Avea mâini<br />
puternice, înroºite de frig ºi nu prea frumoase. Pe degetul<br />
pe care avea verigheta mai avea un inel. Verigheta încã o<br />
jena, îi rãnise degetul ºi încercã s-o miºte de la locul ei ºi<br />
s-o întoarcã cumva. Am râs amândoi gândindu-ne la<br />
acelaºi lucru.<br />
- Dar acum, continuã ea, cã el pleacã într-o excursie<br />
la Moscova, o sã mã duc totuºi la þarã pânã când se<br />
întoarce.<br />
Deci acelaºi câmp, salcâmii ºi tufele de soc la colþul<br />
pãdurii, tufele de mure pe marginea drumului pânã aproape<br />
de casa lor. Alunecãrile de teren de la poala dealului,<br />
dezvelind solul lutos, ºi casele pustii ale oamenilor care<br />
s-au mutat ºi de-acolo, ca din toate satele din jur, la oraº.<br />
- Douã-trei sãptãmâni e prea puþin, am spus eu.<br />
- Da de unde sãptãmâni, fãcu ea. Opt zile. Doar cã<br />
nu trebuie sã afle, altfel se supãrã foarte tare.<br />
Pentru o clipã am simþit în propriul meu suflet teama<br />
lui c-ar fi posibil într-o zi s-o piardã. Un sentiment dureros,<br />
de naturã aproape spasticã. Când ne mai întîlniserãm, în<br />
trecere, ea fãcuse unele mici imprudenþe. Odatã, de fricã<br />
sã nu trec cumva pe lângã ei ºi sã nu mai aparã degrabã<br />
altã ocazie de-a ne zãri mãcar, merse pânã acolo încât mã<br />
prezentase. El era un bãrbat înalt, foarte blond ºi puternic,<br />
cu buze groase, palide, ºi niºte ochi albaºtri, mici. Atunci<br />
mi-am dat seama, dupã faþa lui crispatã, cã ºtia cine sunt<br />
ºi cã ea mersese mult prea departe, poate intenþionat, ºi<br />
mi-am luat imediat rãmas bun sã nu-i agravez situaþia.<br />
Sau m-am temut? Dupã aceea am mai simþit privirea lui<br />
vigilentã prin înghesuiala din autobuze, dar imediat ce<br />
întorceam ochii spre el se prefãcea cã se uitã în altã parte.<br />
Un om cicã plictisit ºi nepãsãtor. Stãteam în acelaºi cartier,<br />
aºa cã era imposibil ca din când în când, rar, sã nu dãm<br />
totuºi ochii unii cu alþii – totdeauna pe nepregãtite.<br />
- Tot acolo stai? mã întrebã ea.<br />
- Da, am rãspuns.<br />
ªi m-am gândit imediat dacã nu cumva, atunci când<br />
el va fi plecat, nu va face imprudenþa sã-mi batã la uºã. Va<br />
merge poate cu adevãrat la þarã, sã revadã locurile care<br />
trebuie sã fie acum acuma destul de pustii ºi deprimane,<br />
atunci când el va fi în acea excursie la Moscova? O<br />
excursie mai mult ca sigur organizatã prin sindicat – ca<br />
oamenii sã poatã face câte-o micã afacere, sã aducã douãtrei<br />
cãciuli sau aparate de uz caznic. Într-o zi, pe când mã<br />
întorsesem acasã, am gãsit un V scris cu creionul, îngrijit<br />
ºi îngroºat, pe uºa mea. Am crezut cã scrisese cineva în<br />
joacã propria mea iniþialã, dar putea foarte bine sã fie<br />
iniþiala ei, scrisã ºcolãreºte acolo cum mi-ar fi scris-o pe<br />
un caiet pe care l-aº fi uitat dupã orã pe catedrã. Sã nu-ºi<br />
dea seama ceilalþi. Dacã dimineaþa în timp ce eram eu la<br />
serviciu se strecurase în imobil, dupã ce citise lista<br />
locatarilor, ca sã vadã uºa dincolo de care stau? Am ºters<br />
acel V totemic, dar mi-a revenit acum în minte acea micã<br />
enigmã.<br />
Îmi venea sã-i spun cã acest fel de dragoste se<br />
consumã repede ºi inexorabil, ca flacãra între doi electrozi,<br />
cã din momentul în care-ºi porneºte cursul nimic nu mai<br />
are putere s-o inhibe sau s-o opreascã. Îmi venea în minte<br />
o comparaþie japonezã (ceva mã fãcea sã cred cã era vorba<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
31<br />
de fapt de-un haiku) cu o pasãre care zboarã, se înalþã, se<br />
roteºte, dar mai devreme sau mai târziu va trebui sã<br />
poposeascã undeva, obositã, cu graþia zborului adunatã<br />
tern sub aripi. Dar ochii ei de un verde-cãprui spuneau<br />
altceva, ceva ce mã fãcea sã tac.<br />
Veni un alt autobuz de dupã colþ, greoi ºi scoþând<br />
apa din toate bãltoacele, dar nici acesta nu era încã al<br />
nostru. Era deja destul de multã lume adunatã în staþie,<br />
privind cu nerãbdare în direcþia acelui colþ de dupã care,<br />
ca dintr-o culise, apãreau autobuzele colorate ºi cu numere<br />
mari pe fronton, deasupra parbrizelor. Dacã cei din jur ar<br />
fi fost mai atenþi ar fi simþit aura din jurul nostru ºi ar fi<br />
putut eventual ajunge la concluzia cã din cauza noastrã<br />
întîrzia autobuzul cel galben.<br />
- Cu tine nu mã gândisem la cãsãtorie. ªtiam cã nu<br />
se poate.<br />
De ce sã nu se fi putut? mi-a scãpat un gând, care<br />
parcã nu era în întregime al meu. Pentru moment m-au<br />
rãnit, venind din partea ei, cuvintele pe care, mai mult ca<br />
sigur, cândva i le spusesem tocmai eu. Am zãrit ºi<br />
autobuzul cel galben dând colþul. Simþi ºi ea, deºi cu<br />
spatele, cã lumea din staþie se tãlãzuieºte spre marginea<br />
trotuarului. Totuºi nu se întoarse încã, ignorã cu totul<br />
miºcarea celorlalþi. Spuse:<br />
- Dacã aº fi ºtiut eu atuncea unde eºti! Fie doar cu<br />
o zi înaintea nunþii, sau chiar în ziua aceea. I-aº fi fãcut lui<br />
David o figurã!<br />
Zâmbi ºi am zâmbit ºi eu în timp ce ea urca în<br />
autobuz.<br />
Am suflat în degetele mele aproape îngheþate, ºi în<br />
timp ce autobuzul îºi închidea greoaiele uºi articulate am<br />
rãmas o clipã singur pe trotuarul pustiu. Desprinderea<br />
lentã a masivului vehicul îmi dãdu timp de o secundã<br />
senzaþia cã de fapt eu aº fi cel care se depãrteazã de toate<br />
lucrurile fixe din jur.<br />
Locul faptei<br />
Aerul era umed ºi zãpada apoasã. Simþeam munþii<br />
aceia înalþi din jur pânã ºi cu spatele. Cerul era tot atât<br />
de alb ca versanþii din faþã, încât uneori nu erai sigur ce<br />
vezi. Colonia era formatã din barãci din beton subþire,<br />
acoperite cu un azbest cenuºiu de pe care zãpada se<br />
topise, ºi care abia în jurul coºurilor de tablã se uscase.<br />
Din coºurile acestea, în jurul cãrora erau tot felul de<br />
improvizaþii care sã le apere de vânt, ieºea fum. Printre<br />
aceste barãci dispãreau oamenii cu care venisem. Într-o<br />
clipã în jur n-a mai fost nimeni, pentru cã aici practic nu<br />
erau distanþe.<br />
Eu nu ºtiam în ce direcþie urma s-o luãm, aºa cã<br />
aºteptam un semn.<br />
Deci lumea care coborâse din autobuzul acela<br />
hodorogit se fãcuse deja nevãzutã, ºi pe platoul noroios<br />
rãmãsesem numai noi doi. Bunul meu prieten îmi spuse:<br />
- Te-am chemat aici ca sã-þi spun cã eu mã însor.<br />
Pe drum îmi povestise tot felul de nimicuri, ca sã-mi<br />
înºele vigilenþa, dar replica fusese probabil pregãtitã de<br />
multã vreme – aºa ostentativã cum era ºi epuratã de orice<br />
candoare. Pãrea cã mã provoacã. Nu m-am grãbit sã<br />
reacþionez în nici un fel, ºi l-am crezut din prima clipã, cu
32<br />
toate cã era lucrul la care mã aºteptasem cel mai puþin de<br />
la el. Lovitura nimerise la þintã, dar nu durea. Am aruncat<br />
o privire roatã sã vãd mai bine unde mã adusese.<br />
Autobuzul rãmãsese pe loc, nici n-ar fi avut<br />
altundeva unde sã parcheze. Pânã la geamuri pãrea a fi<br />
de-a dreptul tencuit cu noroiul pe care-l ridicaserã roþile<br />
pe drumul forestier. ªoferul trânti uºa din faþã ºi o încuie<br />
cu un lacãt, îºi ridicã gulerul de la haina asprã, apoi<br />
dispãru ºi el pe undeva printre barãci. Era ca un miracol<br />
– unde putea sã se ascundã toatã lumea într-un loc<br />
atât de strâmt? Munþii din jur pãreau atât de înalþi poate<br />
pentru cã erau aºa de apropiaþi încât trebuia sã-þi ridici<br />
ochii ca sã-i vezi. În câteva minute o sã-mi fie frig pânã<br />
la oase.<br />
A înþe<strong>lege</strong>, chiar ºi pentru cel mai devotat prieten,<br />
nu poate însemna uneori mai mult decât a aproba. Dar ce<br />
era aici pentru mine de înþeles? Eventual trebuia sã vãd<br />
locul. Impregnatã în memorie ºi formatã din puncte mici<br />
de intensitãþi fluctuante, imaginea se poate pãstra, se poate<br />
invoca.<br />
Rãmãsesem amândoi dintr-un grup cândva mai larg<br />
de prieteni, constituit de-alungul anilor de studiu – viaþã<br />
cotidianã într-un oraº ostil, discuþii anoste sau uneori<br />
dispute. Clãdirea enormã, camerele acelea închise în care<br />
aveam dulapuri pe lângã pereþi, cantina înghesuitã,<br />
intimitatea cu portarul care închidea ochii când ieºeam<br />
furiº pe lângã el – toate acestea ne legaserã.<br />
Ai deja vârsta de douãzeci ºi cinci de ani, e perioada<br />
când cei mai mulþi dintre prietenii tãi totuºi se cãsãtoresc.<br />
Bãieþi vulgari în anumite momente, fãrã bani puºi deoparte<br />
ºi în relaþii instabile cu pãrinþii, cu o vanitate care ºi-a mai<br />
pierdut din apret. Îi cunoºti foarte bine pe toþi, prins cu ei<br />
într-o þesãturã de mici sume împrumutate reciproc ºi<br />
insolvabile, liant subtil ca saliva de insectã, cunoscândule<br />
pânã ºi rufele angajate în lentul proces de uzurã. Gulerul<br />
cãmãºii. Te leagã de ei pânã ºi momentele de iniþiere, când<br />
te prefãceai a nu-i observa pe ceilalþi ºi erai în preajma<br />
unei fete nu atât de frumoase pe cât ai fi vrut întotdeauna<br />
(fiecare în parte sunt ºi ele tot atât de neajutorate ca<br />
surorile noastre de acasã – în grup fiind epatante, solidare<br />
ºi îndrãgostite de modã). Apoi lingerea rãnilor ºi<br />
confesiunile aproape imediat regretate.<br />
Îl priveam pe Bogdan ºi dupã expresia lui mi-am dat<br />
seama cã zîmbesc. Când zâmbeºti privirea e mai puþin<br />
frontalã. Tãcusem prea mult dupã acest anunþ pompos al<br />
lui, ºi tãcerea trebuia justificatã. Cred cã ne intimidam<br />
reciproc, ceea nu ni se mai întâmplase.<br />
- Aceasta e problema – insistã tot el.<br />
- Da, am zis eu. Cu cine?<br />
- Cu o fatã pe care am cunoscut-o exact aici, astã<br />
toamnã.<br />
Am calculat în gând. Puteau fi ºase luni, puteau fi<br />
mai puþine. Timp mult aplatizat de încercarea de-a privi în<br />
urmã, ca peste umãr, cu atât mai mult cu cât intervalul de<br />
care era vorba nu mai era de data aceasta unul comun, ºi<br />
nu-mi aparþinea în nici un fel. M-a dus apoi la baraca lui,<br />
spaþiul sãu privat, ºi poate faptul cã avusese aici un astfel<br />
de spaþiu ca toatã lumea îi schimbase pãrerea despre sine.<br />
Bogdan se miºca pe lângã mine cãutând ceºti curate<br />
pentru cafea, linguriþe ºi zahãr. N-aveam chef de cafea<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
nici unul – o cafea fierbinte într-o camerã rece ºi pãrãsitã<br />
de trei zile. Þigara nu avea gust din cauza frigului, pãrea<br />
doar cã înlocuiam aburul respiraþiei cu fumul de tutun. Era<br />
nebãrbierit, în pantaloni de bumbac boþiþi ºi descusuþi la<br />
buzunare, cu jerseul acela pe care i-l împletise maicã-sa<br />
din lânã de casã. Asta nu-l maturiza, dupã cum nici<br />
gravitatea cuvintelor nu-i fãceau vorba mai bãrbãteascã.<br />
Se fripse cu fierbãtorul (se prefãcu cã s-a fript cu<br />
fierbãtorul?), dar aduse în faþa mea cele douã ceºti cu<br />
aburi groºi ºi fierbinþi, pline ochi ºi deocamdatã imposibil<br />
de atins. Toþi aburii dispãreau foarte repede ºi înuntru<br />
pãrea mai frig ca afarã.<br />
Am rostit ºi eu cuvintele de circumstanþã, l-am<br />
aprobat ºi l-am felicitat – existã o miºcare ascensivã spre<br />
acceptarea circumstanþelor – ne înþe<strong>lege</strong>am ca<br />
întotdeauna, prietenia noastrã îºi secreta fluidul magnetic.<br />
Mã adusese la cincizeci de kilometri în mijlocul<br />
munþilor, ca sã-mi zicã fãrã veste: „Te-am chemat aici ca<br />
sã-þi spun cã eu mã însor”. N-a fãcut-o jos în oraº, la mine<br />
acasã, la cafeneaua zgomotoasã, nici în autogara<br />
înghesuitã ºi insalubrã, sau în autobuzul incomod ce<br />
mirosea a tutun, lânã udã ºi a þuicã ieftinã. N-a fost vorba<br />
de altceva decât sã-i fac o vizitã, lipsind astfel douã zile<br />
de la niºte cursuri plicticoase de politicã ºi economie<br />
socialistã.<br />
În preajma oraºului vremea era puþin altfel, un început<br />
de martie uscat ºi rece, cu zãpadã puþinã ºi dealuri minerale,<br />
cu pãdurile încã strãvezii. Apoi, cu fiecare kilometru zãpada<br />
pãru sã se îngroaºe. În mintea mea se mai derulau<br />
meandrele drumului forestier, de umbra rece ºi pe alocuri<br />
brumatã a zidurilor de stâncã.<br />
Schimbase subiectul.<br />
- Oamenii de aici, îmi explica el, mocanii, la început<br />
au ezitat o vreme sã se urce în autobuz. Se obiºnuiserã<br />
prea mult sã coboare cu mãgarul, o zi întreagã pânã la<br />
garã. Acum deja pretind ºoferului sã nu aibe întârziere,<br />
ºi fumeazã în maºinã. Într-o dimineaþã, pe întuneric,<br />
ºoferul a vãzut probabil în oglindã jarul unei þigãri. A<br />
oprit maºina ºi a venit printre scaune pânã la om: „De<br />
trei ori am întrebat cine fumeazã ºi n-ai scos o vorbã.<br />
Înþeleg – ºi eu sunt fumãtor ºi uneori nu mã pot abþine,<br />
dar trebuia sã-mi spui”.<br />
- Ce i-a fãcut?<br />
- I-a zis: „Coboarã ºi te aºtept pânã termini þigara”.<br />
- Zãu?<br />
- Da de unde. A pornit imediat ºi l-a lãsat jos, la<br />
ºapte kilometri înafara satului.<br />
Am râs amândoi. Sus, mult deasupra capetelor<br />
noastre, munþii strãluceau în soare, zãpada era aproape<br />
roz între mestecenii goi ºi subþiri ca urma de grafit.<br />
Picioarele îmi amorþiserã de frig chircite sub bancheta<br />
autobuzului.<br />
Mã adusese aici ca sã vãd, ºi nu sã „înþeleg” pur ºi<br />
simplu – ci sã simt, sã accept ºi sã aprob. Sã am empatie.<br />
Anii petrecuþi împreunã ne aduseserã la acest nivel,<br />
prietenia este o generozitate nefolositã, veºnic disponibilã.<br />
Câteodatã unul din cei doi o foloseºte – se scuzã, se<br />
îndepãrteazã. Îl urmãream ºi acum cum vorbeºte în felul sãu<br />
familiar ºi tãrãgãnat, cuvintele lui rare asprind lucrurile,<br />
dându-le o suprafaþã abrazivã ca de grund, la care eu sã pot
adera ascultând. Credem cã prietenia este sentimentul cel<br />
mai democratic, dar chiar ºi acesta creeazã obligaþii.<br />
Colonia fostului ºantier supravieþuise, singurul lot<br />
pãstrat pentru ultimii rãmaºi, semãnând cu coloniile<br />
improvizate peste tot, în Alaska pentru mineri, oriunde –<br />
barãci lungi ºi scunde aºezate faþã-n faþã, cu rufe scoase<br />
pe frânghie, ºcoala, administraþia, cinematograful,<br />
popicãria ºi, între ele, aleile asfaltate, stâlpii cu becuri fãrã<br />
apãrãtoare, rigolele pentru ploi. Totul pe câteva sute de<br />
metri pãtraþi, oamenii în salopete vãtuite ºi cãciuli ruseºti,<br />
permanent mahmuri dar treji la trei dimineaþa ºi adunânduse<br />
în echipe, dispãrând brusc în faþa ta între clãdirile<br />
înghesuite. Femeile prea apropiate ºi ele, mã gândeam.<br />
Multã bârfã ºi multã suspiciune reciprocã.<br />
- Sã lucrezi la un asemenea „cinematograf”! pufni<br />
el. Acum nu mai e lume, aproape cã pãzesc doar aparatele.<br />
Fãceam acelaºi film de trei ori pe sãptãmânã, ºi sala era<br />
întotdeauna plinã ochi. Copiii veneau de fiecare datã,<br />
ºtiau deja replicile pe de rost ºi le repetau odatã cu actorii<br />
în gura mare.<br />
- Aici ai cunoscut-o? l-am întrebat.<br />
- Da – mi-a rãspuns el imediat. Pãrinþii ei<br />
lucrau aicea amândoi, de la începutul ºantierului. Tatãl<br />
era maistru, mama „funcþionarã”. La ce sã fi rãmas ea<br />
acasã?<br />
Ca sã meargã la ºcoalã, m-am gândit eu. Cafeaua nu<br />
mai era atât de fierbinte, iar reºoul pus în prizã ºi aºezat pe<br />
o tãblie de ºamotã scotea un bâzâit continuu, întrerupt<br />
de paraziþii unor scurt-circuite minuscule, fãrã sã-i simt<br />
însã în nici un fel cãldura. La noapte va usca aerul din<br />
încãpere, ºi va lumina roºcat pereþii, voi avea tot timpul<br />
senzaþia de sete ºi gâtul uscat, ºi-mi va fi foarte frig. Pe un<br />
raft de fier forjat, fãcut aici, era câteva cãrþi, pe pereþi afiºe<br />
de film, colaje fãcute la repezealã, din tavan cobora becul<br />
suspendat ºi fãrã abajur, poliþele erau cãptuºite cu hârtie<br />
ºi pe ele borcane goale ºi murdare, acoperite cu celofan.<br />
O cutie de ºah ºi table, cuierul cu pardesiul meu, scaunele<br />
ºi mãsuþa din mozaic, patul mare, în loc de podea cimentul<br />
gol acoperit cu linoleum, pereþii din prefabricate ºi foarte<br />
subþiri.<br />
- Noaptea auzeam cum cei doi din încãperea<br />
alãturatã fãceau dragoste. Cuvintele ei mai clare ºi<br />
mormãiturile lui înverºunate, flecãreala lor de dupã aceea.<br />
Nu râdeau niciodatã. Ultimele glasuri ale celor ce veneau<br />
de la popicãrie, apoi iarãºi cei doi, luând-o de la capãt. Îmi<br />
puneam perna peste cap ºi apãsam cu mâinile. Dimineaþa<br />
îmi era ruºine sã mã uit la ei, ea avea o înfãþiºare de<br />
gospodinã prietenoasã, el avea o pasiune de-a vorbi<br />
despre politicã. Îl bãteam întotdeauna la table ºi el se mira<br />
de ce sunt atât de înverºunat la joc. Erau printre puþinii<br />
de aici care încã nu aveau copii.<br />
Ea, fata cu ochi negri ºi puri, era pisturiatã ºi cu replici<br />
debordante în ingenuitatea lor frustã, simplã, ºi incapabilã<br />
sã-ºi ascundã ºovãirile. Intra singurã în baraca<br />
cinematografului, apoi cu mama ei încotoºmãnatã pânã<br />
peste umeri în basmaua amplã de bumbac.Amândoi, ºi<br />
el ºi ea, veneau de la ºes, ºi locul acesta îngust dintre<br />
munþi îi obligase aproape sã se atingã cu umerii când<br />
mergeau pe trotuarul scurt, de cincizeci de paºi. Seara la<br />
becurile acestea cu luminã crudã aproape cã nu te puteai<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
33<br />
uita, dar nu aveau putere sã împrãºtie luminã în jur. Lumina<br />
unui canton de pe creastã era aproape suspendatã<br />
deasupra lor ca o stea. Cu vâjâitul vântului se<br />
obiºnuiserã de parcã ar fi fost zgomotul unei uzine uitatã<br />
în funcþiune. La început ea mergea devreme sã se culce,<br />
ºi el trebuia sã-ºi sfârºeascã serile la popicãrie, uitânduse<br />
cum ceilalþi pariazã orbeºte sume prea mari.<br />
- De la mine vedeam pînã la baraca ei. Dimineaþa,<br />
amândoi fãrã treabã, intram ºi ieºeam numai ca sã ne vedem.<br />
Am ieºit ºi noi afarã unde totul strãlucea de luminã<br />
ºi de frig. Casele mai frumoase ale celor ce urmau sã rãmânã<br />
permanent aici, ca electricieni de intreþinere, contrastau<br />
cu barãcile lotului. Oameni se vedeau puþini. Un câine alb<br />
ºi blând ne ocoli cu precauþie.<br />
- Nema, cãþeaua ºantierului. Câþiva tipi fãrã treabã<br />
au prins-o ºi i-au vopsit blana. S-a tãvãlit zadarnic în<br />
zãpadã ºi se freca de garduri înspãimântatã. Pe când s-a<br />
obiºnuit începea vopseaua sã se ºteargã.<br />
Purtam cojocul lui din blanã de oaie, care mirosea<br />
plãcut a piele ºi lânã, mã încãlzea. Teribilã era prezenþa<br />
uriaºului baraj. Noi trãiam mãrunþi, la picioarele lui. Alb ºi<br />
masiv, încã nu se integra în nota peisajului, ºi de aceea<br />
domina totul – rãmãºiþele altui lot demolat, taluzuri de<br />
pãmânt roºcat fãrã vegetaþie ºi fãrã copaci. Cu autobuzul<br />
acela friguros urmasem marginea lacului de acumulare<br />
nesfârºit, ºerpuind când mai lag când mai îngust între<br />
munþii verzui ºi pe alocuri acoperit de gheaþã sticloasã.<br />
Pe marginea opusã se vedeau poteci ºi drumuri care acum<br />
coborau direct în apã.<br />
Loturile acestea demolate nu lasã ruine, lasã doar<br />
un fel de hartã pe pãmântul gol.<br />
- Nimic nu se poate compara cu un ºantier în<br />
ultimele lui zile, îmi spunea Bogdan. Familile se mutã, în<br />
camioane se îmbarcã mobile ºi alte lucruri, se plãtesc scule<br />
lipsã. Barãcile se demoleazã cu o iuþealã care te lasã cu<br />
gura cãscatã. Pereþii se deschid ca niºte cutii. Un bec e<br />
uitat ºi mai arde sub apã. Se întîmplã mici accidente. Toatã<br />
lemnãria din jur devine combustibil pentru ultimele sobe.<br />
- Oamenii pleacã acasã?<br />
- Nu. Pe alte ºantiere. Se câºtigã mult – se munceºte<br />
mult.<br />
Au fost obligaþi sã ia repede o decizie.<br />
Probabil cã nu mai voia sã-mi vorbeascã despre ea.<br />
Considera c-a fost destul. Scrisorile acelea de pe masã,<br />
cu scrisul stângaci ºi neformat, rebuie sã fi fost de la ea.<br />
Acum era plecatã cu pãrinþii pe urmãtorul ºantier, unde<br />
va pleca ºi el dupã ce se va prezenta cineva de la<br />
Intreprinderea Cinematograficã sã ia în primire aparatele,<br />
uzate ºi greoaie. Aceste scrisori stângace, puþin penibile,<br />
pozele fãcute cu un aparat de amator (am recunoscut din<br />
ele stânca lustruitã de ape, cotul râului, mica insulã cu<br />
mesteceni, piua ºi moara de lemn cu scocul cât un jgheab<br />
pentru vite) ºi micile ei obiecte care se amestecau cu ale<br />
lui, acestea au constituit începutul, nisipul din scoicã.<br />
Zestrea în avans.<br />
Cojocul sãu mã încãlzea acum de-a binelea, mã<br />
simþeam înviorat în aerul rece ºi pârâul îmi vuia în urechi,<br />
asurzindu-mã. Cunoºtea fiecare potecã din preajmã. Au<br />
fost locuri unde au putut scãpa de privirile celorlalþi. Doar<br />
cã mama ei probabil ºtia.
34 prim-plan alexandru vlad<br />
Mã chemase pânã aici pentru cã doar aici aº fi<br />
putut înþe<strong>lege</strong> în adevãratul sens al cuvântului: adicã sã<br />
intuiesc combinaþia aceea unicã de spaþiu comprimat,<br />
timp – cele ºase luni depline – ºi propria lui voinþã. Doar<br />
cã aceastã voinþã pe care þinea sã i-o recunosc se nãscuse<br />
aici. Adolescenþii ºi apoi tinerii þin la prieteni mai mult<br />
decât la familie, apoi ºi asta se schimbã. Mã chemase sã<br />
iau notã cã el ajunsese în acest stadiu. ªi eu încã nu. Ca<br />
ºi cum el s-ar fi declarat din proprie iniþiativã om matur.<br />
ªi pe mine m-ar fi lãsat sã fiu, de unul singur, încã adolescent.<br />
A trebuit sã schimbãm direcþia pentru cã ajunsesem<br />
chiar în zona mai feritã în care fuseserã aruncate de-a<br />
valma deºeurile, resturile ºantierului – gunoaie, cutii<br />
ruginite de conserve, un vagonet fãrã roþi ºi bucãþi de<br />
cablu care ieºeau rãsucite din noroiul îngheþat. Pe aici se<br />
obiºnuiserã sã treacã ciorile ºi vulpile, în cãutare de resturi.<br />
Imediat ce te întorceai cu spatele, muntele pãrea iarãºi<br />
curat, de parcã ai fi întors o filã de carte ilustratã.<br />
Stânjeneala dintre noi se risipise acum. Eu râdeam<br />
ºi glumeam exact ca în anii de dinainte, îi înºiram în sfârºit<br />
tot felul de noutãþi despre cunoºtinþele comune, mã<br />
comportam ca de obicei, ºi când am ajuns sus la un cot al<br />
drumului forestier el m-a întrerupt o clipã ca sã-mi arate<br />
cum se vedea toatã colonia de aici de sus, ºi am zãrit ºi<br />
staþia unde stãtea pãrãsit autobuzul cu geamurile deja<br />
îngheþate bocnã, autobuz pe care urma sã-l iau singur<br />
mâine dimineaþã înapoi de unde venisem.<br />
Horea POENAR<br />
Catifea nocturnã, prea mare pentru<br />
tãcerea ce o înconjoarã<br />
I.<br />
Sã încep cu o imagine, ca sã vã seduc.<br />
Dimineaþa se repezea plinã de volute înspre<br />
obiectele de pe terasã. Lectura, fragilã, aºtepta o<br />
îmbogãþire anunþatã cumva, intuitã sfios printre rîndurile<br />
de cernealã tipograficã ce se imprimau pe amprentele<br />
degetelor, aºa cum se întîmplã de fiecare datã cînd o carte<br />
îºi împlineºte destinul în întîlniri tainice, luminate subþire<br />
de bucurie ºi vrajã. Atingi paginile cu palma, le ºtergi, ca<br />
un privilegiu, de apãsarea aerului (ºi, în vreun fel ciudat,<br />
de apãsarea ochilor tãi, pe care nu i-ai vrea altfel decît<br />
protectori), de forma tuturor lecturilor care se vor fi<br />
desfãºurat în ea, începînd cu aceea, de privire asprã,<br />
paternã, a autorului însuºi.<br />
Citeam pe terasã – un balcon larg deschis înspre o<br />
grãdinã neîmblînzitã – în timp ce ea, cu degete fine ºi<br />
lungi, mîngîia foile ei de hîrtie pe care scrisul se desfãºura<br />
lin, deschis în curbe ºi linii în care nu vedeam decît trupul<br />
plin al unei iubiri fãrã vîrstã. O dimineaþã ºi o lecturã ºi o<br />
iubire. Aºezate, toate, lent, spulberîndu-se – ar trebui<br />
spus – ca o zãpadã finã, cu iz de fãinã compromisã, peste<br />
anii aceºtia cu gust de portocalã în care mã privesc ca<br />
într-o sticlã de lampã ºi îmi vãd, surprins dar nu foarte<br />
tare, chipul.<br />
Iubirea iese din noapte cu destinderi de pisicã<br />
pufoasã, gingaºã, lunecînd într-o împlinire dulce. Cu tãlpile<br />
goale, ea se aºeazã pe scaunul lãsat seara în urmã, lîngã<br />
paharele de vin încã umede, mai aproape ca oricînd de<br />
ramurile de cireº în care lumina stã acum grea ºi neîntinatã.<br />
Prin uºa deschisã a terasei, din interior, se strecoarã<br />
muzica, refãcînd, cu o fragilitate în plus, unitatea a ceea<br />
ce v-am descris pînã aici, cãutîndu-ºi punctul de fugã în<br />
starea de mister ºi graþie pe care o trãiesc dimineaþa cînd<br />
deschid paginile cãrþii, o miros ºi apoi, cu miºcãri largi de<br />
inimã, o pãtrund.<br />
Scrisul e cusut cu mãiestrie pe alb. Are aripi pe care<br />
le fîlfîie ºoptit peste cel care citeºte ºi peste ea, cea care îi<br />
stã alãturi, aproape cu profunzimea îmbrãþiºãrii de noapte,<br />
are aripi prin care muzica poate, liniºtitã, sã curgã, ca un<br />
timp desãvîrºit printre vene albastre. Peste toate ºi în<br />
toate, repet, aceeaºi fragilitate de sticlã de lampã pe care<br />
„întunericul nopþilor îºi lãsa polenul ca negativul unei<br />
brume”.<br />
Sã vã mai spun cã dimineaþa e una de început de<br />
iunie, cã muzica este o arie din Puccini, cã ea ºi cu mine<br />
rãsãrim ºi prefacem o lunecare suavã a iubirii în lunimã ºi<br />
cu acestea pot considera cã am început. Da, acesta e<br />
chiar începutul potrivit.<br />
II.<br />
La un seminar þinut în Filologia clujeanã, în care<br />
studenþii se învîrteau în deliciile ºi pliurile unui drum înspre<br />
Polul Sud, le-am arãtat, þinînd cartea (Generaþia ’80 în<br />
prozã scurtã) larg deschisã, fotografia lui Alexandru Vlad.<br />
Am insistat. Am vorbit despre texte ce dau „o subþire<br />
senzaþie de frig”, care ascunde (sau relevã) întotdeauna<br />
marea. Despre frumuseþe ca „aripi bãlþate fin ºi capricios”,<br />
despre iubirea ce are uneori „culoarea primei ierbi”, despre<br />
cãrþi în care „pluteºte o umbrã a recii ploi de sezon”. Am<br />
ºovãit o clipã ºi apoi le-am vorbit despre autorii frumoºi;<br />
despre aura de frumuseþe ce stã în jurul lor, cu „strãluciri<br />
curbe”, pentru cã ei au scris acele texte în care te poþi<br />
pierdeîn splendoare. Existã frumuseþe în ei ºi cine n-a<br />
vãzut-o încã în firele de barbã ale lui Alexandru Vlad, va<br />
privi cartea ca o fereastrã deschisã în care stau „prea<br />
aproape de obiectiv, speriaþi de prezenþa fotografului,<br />
pescãruºii, într-un stol risipit, în cãdere. Trebuie imaginat<br />
þipãtul spart ºi ascuþit, multiplicat în dezordinea lor”.<br />
Trebuie sã vezi între lucruri, în spaþiul privirii reci ºi lucide,<br />
o„perfecþiune femininã” a luminii rãspîndite de o sticlã de<br />
lampã. De frumuseþe, aºadar.<br />
III.<br />
O întrebare pe care criticul ºi-o adreseazã uneori<br />
priveºte gradul de implicare cu care este mãsuratã lectura<br />
sa. Cum poþi pãstra, într-un exerciþiu în cele din urmã de<br />
admiraþie, privirea rece ºi lucidã – de data aceasta de<br />
partea ta, a cititorului empiric? Adevãrul este cã aºa cum<br />
unii autori folosesc vicleºuguri uºor detectabile pentru<br />
a impresiona – experimente poetice aºteptate,<br />
originalitãþi aprig cãutate –, alþii folosesc, în modul cel<br />
mai natural, propriul lor mod de a fi, identitatea de hîrtie<br />
în care trãiesc ºi care îi însoþeºte repetat în fiecare ieºire<br />
în lume. Imaginaþia prin care, abundent ºi strãlucit, se<br />
regãsesc (pe sine simultan cu lumea) într-o viziune, una
din care ºi alþii se pot, dupã o iniþiere fireascã, împãrtãºi.<br />
O imaginaþie ce se hrãneºte, bineînþeles, cu aroma ºi nu<br />
cu gustul: „imaginaþia, atunci cînd existã în mod natural,<br />
n-o fi avînd oare calitatea abundenþei ºi a revãrsãrii,<br />
primejdia pe care o ascunde n-o fi tocmai cea de a depãºi<br />
formele ºi tiparele, de a dizolva esenþa ideaticã ºi a<br />
multiplica imaginile?”<br />
Iatã astfel micul secret de lecturã pe care criticul îl<br />
protejeazã ca pe o armã tainicã, prin forþa ºi subtilitatea<br />
cãruia distinge ºi se distinge. Gustul e pentru critic o<br />
formã de detaºare, de a sta agãþat la capãtul opus al<br />
implicãrii, de a apropia, cu grijã, paharul de vin de<br />
simþurile treze în cãutarea unor categorii, recunoaºteri ºi<br />
ierarhizãri necesare. Aroma, însã, nu e nimic altceva decît<br />
sentimentul pe care îl am întotdeauna cînd deschid un<br />
volum al lui Alexandru Vlad. Sau cînd merg dimineaþa la<br />
serviciu ºi imaginile zorilor se desfac în variante încã vii,<br />
încã moi, încã fragile.<br />
IV.<br />
Literatura românã contemporanã îl clasicizeazã<br />
încet pe Alexandru Vlad. Dupã ani îndelungi în care<br />
optzecismul îºi gãsea acceptarea ºi poziþia valoricã în<br />
special prin diferenþa pe care o afiºa accentuat (în unele<br />
cazuri strigînd-o în faþã), ani în care zgomotul de grup<br />
închidea în sine o politicã agresivã, dar ºi o lipsã<br />
colosalã de autoanalizã, apele se limpezesc. În primul<br />
rînd, optzecismul a îmbãtrînit. Cad de pe crengile lui<br />
frunze îngãlbenite, ca autori neesenþiali de care toþi ne<br />
mirãm acum de ce se aflau în primul rînd acolo. În al<br />
doilea rînd, dupã lãtratul scurt ºi deloc sonor al<br />
nouãzecismului decedat în faºã, literatura întinereºte<br />
natural, fãrã injecþii repetate administrate de cîte vreun<br />
critic în cãutarea unei diplome de excelenþã sau de cãtre<br />
o revistã fãrã farmec. În acest peisaj în care Alexandru<br />
Vlad nu mai e un tînãr scriitor (ºi din pãcate nici Ion<br />
Mureºan), în care Mircea Cãrtãrescu, lipsit de inocenþa<br />
anilor debutului,se umple de nevoia aplauzelor, în care<br />
Gheorghe Crãciun ºi Cãlin Vlasie ºi Gheorghe Iova sînt<br />
aºteptaþi în continuare sã creascã, în care doar<br />
Alexandru Muºina ºi Aurel Pantea pãstreazã cumva o<br />
grimasã de tinereþe ºi stil, în care publicul (avizat sau<br />
nu) începe uneori sã se (mai) întrebe ºi de ce anumiþi<br />
scriitori (mai) scriu ºi nu de ce nu scriu, optzecismul se<br />
aºeazã cuminte (în sfîrºit, ar murmura criticii vechi, dacã<br />
i-ar mai asculta cineva) în locul cãlduþ al istoriei. Un<br />
cataclism de proporþii inimaginabile în spaþiul literaturii<br />
noastre ar fi necesar pentru ca sã mai fie smuls din<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
35<br />
aceastã letargie. Cînd spiritul viu al unei literaturi (al<br />
unui stil, al unor vremuri) moare, canonizarea e o<br />
acceptare lejerã a necesitãþii de tãvãlug a istoriei.<br />
Dar Alexandru Vlad?<br />
Multã vreme e aºezat în spaþiul optzecist doar<br />
datoritã unitãþii de breaslã ºi înghesuit, ca ºi Ion Mureºan<br />
ºi Aurel Pantea, într-o categorie ad-hoc a<br />
postmodernismului de provincie sau transilvan. Strategia<br />
optzecistã de a domina nu îºi putea permite sã lase pe<br />
dinafarã atîta geografie, aºa cã, sub inima grea a<br />
compromisului, toþi aceºti tineri în primul rînd nebucureºteni,<br />
care altfel ar fi fost împinºi în trecutul modernist,<br />
sînt acceptaþi la masa contemporaneitãþii. Politicã<br />
de grup, aºadar, fãcutã însã, aºa cum în România lucrurile<br />
se desfãºoarã mereu, pe faþã. În stilul: avem nevoie ºi de<br />
puþinã culoare, tocmai pentru a pune în evidenþã mai bine<br />
pe cei care realmente înþeleg cã postmodernismul<br />
înseamnã.... ºi ar urma aici lunga listã de termeni pe care îi<br />
ºtim toþi ºi, fireºte, ne-am cam sãturat de ei. Sã lãsãm însã<br />
deoparte ce au fãcut optzeciºtii între ºi pentru ei; e irelevant<br />
acum. Aº vrea sã vorbesc, mai degrabã, despre o ironie a<br />
valorii literare.<br />
Devine tot mai limpede în ultima vreme cã, dincolo<br />
de adevãrurile zgomotului, existã altele mai profunde.<br />
Cîteva cãrþi, dintre cele „revoluþionare” în anii ’80, au<br />
devenit o lecturã tot mai ternã, mai ocolitã. Atunci cînd<br />
valorizezi un produs literar prin privilegierea unui unic<br />
nivel, riscul este mare ºi transparent. Imediat ce acest<br />
nivel îºi dilueazã forþa de atracþie, obiectul estetic e lãsat<br />
descoperit. Haina care i-a cãzut trebuie sã-i dezvãluie acum<br />
forþa naturalã. Altfel spus, valoarea unui text nu se aflã<br />
într-un nivel sau altul, ci în subtila lor întretãiere ºi<br />
comunicare, în posibilitatea lor de a se „multiplica”ºi<br />
„revãrsa”. Dar aceasta e o altã poveste ºi locul ei tainic nu<br />
e probabil în acest text. O observaþie însã pe care orice<br />
istoric literar neutru o va face e aceea cã dintre textele ºi<br />
autorii optzecismului aceia care erau acceptaþi în virtutea<br />
unei politici ºi a lãrgirii benevolente a criteriilor de intrare<br />
în grup, tind acum tot mai mult, ca într-o alergare de<br />
rezistenþã, sã rãmînã în plutonul fruntaº ºi sã dea impresia<br />
cã pot, fãrã grimase de obosealã, sã continue cursa.<br />
Alexandru Vlad face parte dintre aceºtia. Dacã îl priviþi<br />
bine veþi observa cã e foarte bine antrenat. Mai ales acum<br />
cînd se apropie frigul istoriei. Nu se ºtie de ce, dar se pare<br />
cã perspectiva îl încîntã.<br />
V.<br />
Ce se poate spune despre Sticla de lampã (Grinta,<br />
2002), dincolo de faptul cã e o carte pãtrunsã de farmec?<br />
Îi seamãnã una singurã în ultimii ani: Cartea pierdutã a<br />
lui Ion Mureºan din 1998. Sînt acestea douã cãrþi ca douã<br />
ilustrate, evident, ce aratã marea. Niºte „eseuri-parantezã”,<br />
pe care le integrezi, fãrã dificultate, în spaþiul mai larg ºi<br />
fluid al operei celor doi. E ceva ce nu se poate motiva<br />
critic, dar se intuieºte în trupul lor de cuvinte, imagini ºi<br />
senzaþii: „ca o subþire senzaþie de frig în spate ar putea fi<br />
marea”. Le strãbate un stil care nu este construit din tehnici<br />
(nu în primul rînd), nu este tributar unei obsesii pentru<br />
diferenþã ºi inovaþie. Pentru cã aºa scrie Alexandru Vlad:<br />
cãutînd o frecvenþã aleasã, sesizabilã întotdeauna în chiar
36 prim-plan alexandru vlad<br />
miezul fragilitãþii ei, nu în revãrsarea cantitativã. Un vîrf<br />
de triunghi ºi nicidecum un corp rotund de sferã<br />
ornamentatã în culori stridente. O desfãºurare, un drum<br />
de regãsire prin asumarea scriiturii ca „o luminã familiarã<br />
ºi suficientã”. Orice exerciþiu de rafinament stilistic nu<br />
poate fi încadrat ºi compartimentat. Între eseu ºi prozã<br />
scurtã, între confesiune ºi roman înceteazã sã mai fie<br />
graniþe detectabile, iar toate aceste categorii eºueazã în<br />
ambiþia lor de structurare. Sticla de lampã nu e o carte de<br />
prozã ºi totuºi nu e altceva. Între paginile ei se ascunde<br />
aceeaºi umilã ºi misterioasã activitate creatoare, ca o lecþie<br />
etern reluatãºi totuºi de fiecare datã cu senzaþia primului<br />
început. Dacã am putea echivala trupul graþios al scrisului<br />
cu o sticlã de lampã, am avea deodatã a teorie a scrierii,<br />
una mai abilã sã pãstreze în carnea ei impresia permanenþei.<br />
Astfel: „forma sticlei renãºtea alungitã ºi purã, extraordinar<br />
de curatã, cum trebuie sã fie orice sursã de luminã.<br />
Totdeauna m-a încîntat ideea acelor curenþi care trebuie<br />
sã se fi nãscut în interior, cum întreþineau ei flacãra dreaptã,<br />
în forma aceea de inimã întoarsã, cu rãdãcini verzui”. O<br />
„perfecþiune femininã” la care se poate ajunge, pe care se<br />
poate aºeza fascinatºi ochiul ºi înþelesul mut al literaritãþii.<br />
Sicla de lampã e, s-ar putea spune, o compilaþie, un<br />
amalgan, o carte ce adunã de pe birou hîrtii ºi manuscrise<br />
neordonate, fiecare cu timpul lor, uneori amestecat, în<br />
destinul însumãrii. Sau eu aº spune altfel: dacã „e greu sãþi<br />
închipui o Europã a Evului Mediu în care sã fi existat<br />
fluturi”, e greu sã-þi imaginezi – ºi aþi înþeles ce sens are<br />
imaginaþia naturalã – o carte a lui Alexandru Vlad care sã nu<br />
dea impresia de lux a unor fluturi aºezaþi între pagini, încã<br />
vii, capabili de zbor imediat ce îþi apropii chipul cu destulã<br />
tandreþe de oglinda cu caligrafie neagrã. Iatã afirmaþii despre<br />
scris (pardon, despre fluturi): „uzual, de un alb impur ca<br />
zãpada penetratã de pãcurã (...) umbra unei flãcãri (...)<br />
mãruntã ºi festivã ca o fatã de þarã (...) omizi pãroase pe<br />
spinii înfloriþi ai rugilor (...) teribil cum te simþi privit de cei<br />
patru ochi falºi de pe aripile de hîrtie falsã”.<br />
Sticla de lampã e, s-ar putea spune, o succesiune<br />
liberã de notaþii în care e jefuit orice de la capriciile memoriei<br />
pînã la „tot ce adjectivul sau adverbul puteau lua de la<br />
unul din cele cinci simþuri”. Sau: e un joc de priviri dinspre<br />
ºi înspre text, de lecturã mobilã, de nuanþe, „de culoarea<br />
frunzei de plop în octombrie”.<br />
VI.<br />
Existã „lãmpi, felinare, lãmpi de miner, lãmpile<br />
pescarilor din Norvegia, cele cu carbid, cu seu de focã, cu<br />
ulei de mãsline ºi orice alt combustibil lampant. Exploratorii<br />
aveau noaptea astfel de felinare ce multiplicau umbrele<br />
junglei. Coborîte pînã la bordul bãrcii acestea scoteau la<br />
ivealã valuri fosforescente”.<br />
ªi, fireºte: „catifea nocturnã, prea mare pentru<br />
tãcerea care-l înconjoarã”.<br />
În aceste douã nuanþe aºez scrisul lui Alexandru<br />
Vlad ºi experienþa de lecturã. Se întîmplã, probabil ºi de<br />
fiecare datã, aºa: ea stã alãturi, „invizibilã în întuneric”,<br />
apoi o mîngîiere cu degete lungi naºte primele umbre ca o<br />
muzicã ce atinge dorinþa în respiraþia ei ºi „tot ce e în<br />
camerã apare la vedere în jurul meu”. O apropiere. O aromã.<br />
O intimitate.<br />
Nicoleta SÃLCUDEANU<br />
He is a tamer<br />
Între metodã ºi experienþialism e cale foarte lungã.<br />
Acele mii de ani ce i-au trebuit luminii sã le cunune se<br />
pot comprima prin practicile magiei albe ale hârtiei. Pentru<br />
a duce la bun sfârºit vrãjitoria, ai nevoie doar de câteva<br />
obiecte palpabile sau/ºi inefabile: “fructul strãveziu” ºi<br />
vulnerabil al sticlei de lampã, caligrafia efemerã a runelor<br />
de fum de pe concavitãþile ei, un microscop, un<br />
caleidoscop ºi, foarte important, resemnare vigilentã faþã<br />
cu fragilitatea ºi agresivitatea versatilului cuvânt. Ca<br />
magia sã-þi reuºeascã trebuie, dupã ce le ai pe toate astea,<br />
sã mai ai ceva din abilitatea dresorului de purici. Le<br />
închizi pe toate într-o cutie înaltã, prea înaltã ca ele sã<br />
poatã sãri pânã la înãlþimea capacului, le laºi sã salte în<br />
gol pânã la deznãdejde, apoi, când ridici capacul ºi le<br />
pui la treabã, ca un destoinic dresor, le dai din sângele<br />
tãu. Le aºezi pe braþ ºi, cu sacrificiu de sine, le laºi sã<br />
sugã sângele poporului, cum ar veni. Sacrificiu interesat,<br />
lucid. ªi o ultimã condiþie: sã te numeºti Alexandru Vlad.<br />
El are sticlã de lampã, nu jeleºte dupã ezotericele semne<br />
de fum pe care numai el le poate descifra în<br />
semitransparenþa sticlei subþiri, ba le ºi ºterge, fãrã<br />
regrete, cu o “cârpã moale, de bumbac, pãstratã special<br />
pentru acest lucru”, încredinþat de inepuizabilitatea<br />
semnului. ªi ºtie sã vadã microfotografic. Lucrurile<br />
vãzute de la aceastã distanþã devin primejdioase, aºa<br />
cum ºi mãruntele buline negre cum par puricii, la o vedere<br />
normalã, se preschimbã, la microscop, în monºtri pãroºi,<br />
hidos articulaþi. Cred cã pentru Alexandru Vlad cuvintele<br />
sunt uneori lucruri, iar, alteori, sunt diafane sau feroce<br />
ectoplasme pe care le dreseazã tocmai pentru a le<br />
consemna imaterialitatea. El este un dresor, cum s-ar<br />
spune în manualele de limbã englezã. He is a tamer.<br />
“Ce forme luxuriante, ce culori exotice, cât<br />
proteism imediat ce am coborât sub suprafaþa glazuratã<br />
a frazei” - zice ºi se bucurã el. Acolo se simte bine pentru<br />
cã “e un climat sãnãtos, antediluvian, cu temperaturi<br />
optime de incubator gestant ºi abundând de sugestii,<br />
edenic ºi strãbãtut de o luminã difuzã, odihnitoare - lumina<br />
satisfãcutã ºi calmã a spiritului creator”.<br />
Temperatura propice pentru tertipurile vrãjitoreºti ºi<br />
pentru didactica dresajului, în ce-l priveºte, e frigul verii.<br />
Aºa izbuteºte sã domoleascã sau, în funcþie de caz, sã<br />
stimuleze abuzuri semantice, “verbe irascibile, adverbe<br />
parazite, substantive imune, subiect fãrã personalitate,<br />
predicat dezamorsat”, tot ce þine de nevroza comunicãrii<br />
scrise. Un îmblînzitor ºi, prin cumul de funcþii, vrãjitor<br />
nu-ºi pierde niciodatã cumpãtul în faþa bizareriilor ºi<br />
rãsfãþurilor fiþoase ale cuvântului, cã e vorba de propriul<br />
scris sau de al altora. El nu se dã de ceasul morþii la<br />
interacþiunea cu veleitarul, cum ni se întâmplã nouã, celor<br />
lipsiþi de capacitãþi paranormale. Noi, ãºtia exotericii, ne<br />
enervãm sau îi dispreþuim harnic. În schimb, Alexandru
Vlad îºi permite, cu detaºare, cu in-di-fe-ren-þã,<br />
cordialitatea glacialã: “Putem considera pe cineva<br />
responsabil pentru cã lanseazã veleitari, ratificã<br />
impostori, aºa cum nepoþelul lanseazã baloane de sãpun<br />
peste pervazul ferestrei? Nu cred.” Pamfletul, la<br />
Alexandru Vlad, e unul aºezat, ardeleneºte tihnit. ªade<br />
ºi cujetã. ªi nu înjurã, c-ar fi un consum inutil de energie.<br />
Izotermia la care se consumã indignãrile sale e una<br />
meticuloasã, bine pregãtitã, fãcutã parcã pentru uz intern,<br />
pentru proprie folosinþã, din nevoia de desluºire a<br />
cauzalitãþii ce face mecanismul interior al subiectului<br />
indignãrii sã ºchioapete. Oricum n-ar merita sã ridice<br />
tonul pentru cã veleitarii, de-o pildã, “par foarte<br />
primejdioºi, ceea ce nu e întotdeauna adevãrat -<br />
hipoacuzici cum sunt nu se va considera nici unul þinta<br />
acestui pamflet”. Arhitectura torsului molcom al<br />
raþionamentului nu e chiar inofensivã fiindcã, uite, simt<br />
o vagã neliniºte la gândul cã nici eu nu mã consider þinta<br />
acestui pamflet.<br />
Tot aºa cum nici cei vizaþi de tema pe care o voi<br />
numi la întâmplare «rezistenþa prin inculturã» nu vor<br />
simþi furnicãturi pe ºira spinãrii, mai mult sau mai puþin<br />
îndoitã. ªi asta pentru cã Alexandru Vlad nu e nici<br />
Luminiþa Marcu, nici Costi Rogozanu. ªi nu e nici femeie,<br />
ca sã-l înjure Fãnuº Neagu în «Luceafãrul». Fiindcã e<br />
rãbdãtor în construcþia demonstraþiei, nu-i sare, juvenil,<br />
muºtarul. El e un meºter zidar care pune argument peste<br />
argument ºi nu se zgârceºte la liant. Aºa cã, prin<br />
microscopul sãu apare clar cã «prozele scurte ale unor<br />
Nicolae Velea, D. R. Popescu ºi Fãnuº Neagu abundau<br />
prim-plan alexandru vlad<br />
37<br />
în excentricitãþi care cândva vor pãrea gratuite ºi care<br />
nu erau decât substituiri ori evaziuni». Cauza, spusã<br />
verde în faþã, e «absenþa unei temeinice culturi literare».<br />
Talentele «native» de care se face vorbire «au atacat<br />
domeniul literelor cu o ucenicie pripitã», de autodidacþi<br />
bazaþi doar pe «incubaþia licealã (mai rar universitarã)».<br />
Asta nu-i împiedicã, din complex poate, sã facã paradã<br />
de referinþe pompoase. Cu cât eºti mai incult, cu atât<br />
pronunþi nume ºi titluri mai sonore: D’ Annunzio, Biblia,<br />
Debussy, Rilke, Ioan Teologul, Dostoievski, de ce nu?<br />
Dar, vorba autorului: «De aici pânã la paginile lui Radu<br />
Petrescu va fi de parcurs însã un drum lung, al adevãratei<br />
intelectualizãri sau reintelectualizãri».<br />
Nu mai puþin adecvat se aratã în evaluarea<br />
gradului de salubritate a criticii anexate la fenomenul<br />
rezistenþei prin inculturã. Complicitatea ei, voluntarã au<br />
ba, cu cenzura este imposibil de combãtut în montura<br />
temeinic armatã cu argumente. «Critica a fãcut ea însãºi<br />
jocul cenzurii, din simpatie ºi înþe<strong>lege</strong>re faþã de scriitori,<br />
oricât de paradoxal ar pãrea». Mãmoasã ºi indulgentã, a<br />
validat activitatea cenzuralã, protejând un copil debil<br />
sau, cum ar fi mai corect politic, deficient, dupã principiul<br />
«ºi ei sunt ai noºtri». Dacã insurgenþa criticii mai tinerilor<br />
are sau nu consecinþe e prea puþin important<br />
deocamdatã. Importantã e temuta receptare a acestor<br />
«scriitori ºi critici nãscuþi din «comandã socialã»». Ea<br />
spune aºa, prin vocea lui Alexandru Vlad: «Scrisul<br />
«printre rânduri» nu mai reuºeºte pânã la urmã sã<br />
comunice nimic, instinctul conservãrii sociale i-a fãcut<br />
sã prelungeascã un interval amorf ºi litigios. (...) ªi-au<br />
închipuit vreodatã cã este atât de simplu ca peste ei sã<br />
se închidã o uºã, sã fie scoºi din biblioteci nu prin<br />
cataloagele de expurgare folosite în epoca lor, ci datoritã<br />
dezinteresului unei categorii noi de cititori?» O întrebare,<br />
cum spune refrenul unui ºlagãr, «mare cât inima mea». ªi<br />
un rãspuns pe mãsurã: «În ce priveºte aceastã<br />
«obraznicã» lipsã de deferenþã a tinerilor scriitori, (...),<br />
faþã de acei clasici temperaþi ai deceniului ºapte ºi opt ce<br />
se considerã nu doar neglijaþi ci chiar înfruntaþi, ei bine,<br />
despre ei (aceºti tineri) se poate spune cã sunt încã la<br />
vârsta la care îºi pot refuza acea parte care ar fi avut<br />
nostalgia despotismului oricât de luminat, nu au un trecut<br />
chiar atât de «inamovibil». Seniorii supãraþi nu mai pot<br />
constitui de fapt modele (...). Chiar dacã aceºti tineri<br />
poate cã încearcã subconºtient sã se debaraseze de un<br />
compromis pe care într-un viitor rãmas totalitar ar fi<br />
trebuit sã-l facã, despãrþirea lor (oricât de nepoliticoasã)<br />
e fireascã, justificatoare ºi justificatã».<br />
Deloc întâmplãtor este finalul deschis al cãrþii.<br />
Apertura ei râvneºte temperatura aceea a «incubatorului<br />
gestant» ce înfrãþeºte «cãrþile ºi gerul»: «A venit<br />
iarna...». Propoziþia nici mãcar nu-i aparþine. Ce se poate<br />
spune despre un aºa sfârºit de carte decât cã e...»miºto»<br />
(oricît de neacademic ar suna)?! Cum, de altfel, e întreagã<br />
distanþa dintre o copertã ºi alta.
38<br />
starea studiilor clasice (în românia)<br />
Introducere la o dezbatere<br />
Dedicãm o parte a acestui numãr din revista noastrã unei teme pe care o considerãm de mare interes, deºi<br />
realitatea care acoperã aceastã temã pare a se afla într-o umbrã tot mai densã. Intenþia noastrã e de a releva, prin<br />
intermediul anchetei de faþã, starea actualã a studiilor clasice ºi a studiului limbilor latinã ºi greacã (elinã) în cadrul<br />
învãþãmîntului românesc. N-am vrea sã stîrnim panicã, dar - deºi, într-un mod, ce-i drept, strict empiric - ni se pare cã<br />
o mare tradiþie se aflã, de o vreme, în primejdie. Tocmai spre a vedea starea de fapt, la zi, a acestei tradiþii – atît în<br />
învãþãmînt, cît ºi, mai general, în plan cultural – am apelat la mica oaste a clasiciºtilor români, adresîndu-le un set de<br />
trei întrebãri. Iatã-le:<br />
1.- Care e azi, comparativ cu alte perioade (ºi, eventual, comparativ cu alte þãri), starea studiilor<br />
latiniste ºi eliniste (inclusiv a limbii latine ºi greceºti) în învãþãmîntul românesc?<br />
2.- Cu ce argumente aþi pleda cauza acestor discipline în faþa exigenþelor unui învãþãmînt care le<br />
marginalizeazã tot mai hotãrît? Ce nevoie mai are omul postmodern de studiul acestor discipline?<br />
3.- Ce datorii (mai) are cultura românã faþã de moºtenirea antichitãþii greco-latine? Cît din acest<br />
patrimoniu a rãmas încã netradus? Care ar fi prioritãþile “retraducerii”?<br />
Cultura românã, precum bine se ºtie, n-a avut parte de o epocã de clasicism. De o epocã, adicã, în care,<br />
vreme de o sutã de ani sau mai bine, sã deprindem/învãþãm scrisul ºi vorbitul imitînd/copiind marile modele antice.<br />
Calamitate mai mare pentru o culturã nici nu se poate închipui. Dacã nu mai mult, dar cel puþin atîta înseamnã<br />
“clasicismul”: a deprinde partea de meserie din scris ºi vorbit (pictat, sculptat etc.). Sînt culturi în care nimeni nu mai<br />
poate fi prost tocmai din cauzã cã ele au avut parte de “clasicism”. Dupã clasicism, existã numai revoluþii fãcute de<br />
inspiraþi de toate felurile. Inspiraþii se trag din înalturi sau adîncuri, nu au o origine curat omeneascã. Asta atunci<br />
cînd nu produc din pura lui (in)genuitate. Cultura românã e revoluþionarã de la temelii. Înainte de a fi umili meseriaºi,<br />
românii au fost geniali. Geniali stricþi, nu ca Rimbaud, care mai întîi ºi-a încercat puterile în latinã. Poate de aceea nu<br />
e de aºteptat ca studiile clasice sã se bucure de mare respect în ochii românului. Nici a celui de rînd, nici a celui de<br />
decizie. A celui din urmã, fireºte, cu atît mai puþin. Funcþia, la români, e un fel de supra-genialitate.<br />
Atîta vreme (nu chiar scurtã, dar nici excesiv de lungã - de pe la ªcoala Ardeleanã pînã în interbelic) cît<br />
românii ºi-au exaltat originea latinã, cultura ºi învãþãmîntul au izbutit sã ridice, împreunã, o tradiþie a acestor studii<br />
clasiciste. Azi, clasiciºtii noºtri sînt o biatã sectã în derivã. Iar mîine-poimîine, cei rãmaºi vor fi expuºi la Antipa – ca<br />
o specie strict desuetã.<br />
George Bariþiu se umfla în pene cã la teologia blãjeanã se vorbeau patru limbi (cu una mai mult decît la Cluj).<br />
Nu cea mai bine, dar bine se vorbea latina. Ar fi o îndrãznealã de prost-gust chiar ºi simpla aluzie la<br />
contemporaneitate. O declinare corectã e azi un fel de performanþã absolutã.<br />
Comunismul, apoi tehnologizarea, iar acum informatizarea învãþãmîntului au depus din rangul ºi condiþia lor<br />
studiile clasice. Nu doar în România. E o problemã “globalizatã” sau globalã (acutã ºi în þãrile “post-capitaliste”, nu<br />
doar în cele “post-comuniste”) acest impact dintre vechiul învãþãmînt, centrat pe umanioare, ºi “reformele” de azi, a<br />
cãror parte negativã constã tocmai în marginalizarea sau eliminarea “clasicelor”. Tocmai spre a avea un reper, am<br />
recurs la traducerea cîtorva studii (care ne-au parvenit prin amabilitatea Mariei-Grazia Tibaldi) “italiene” consacrate<br />
unor aspecte ce seamãnã, deºi nu sînt atît de grave, cu cele de la noi. Am prefaþat ancheta noastrã cu pledoaria lui<br />
Italo Calvino ºi am continuat-o cu “inactualitãþile” lui Massimo Cacciari, pînã nu demult primarul Veneþiei (nu facem,<br />
Doamne fereºte!, nici o tentativã de aluzie la primarii noºtri, oricînd capabili de asemenea dizertaþii). Studiul lui<br />
Ivano Dionigi e prefaþa unui volum colectiv care discutã tocmai raportul nostru posibil cu clasicii, volum rezultat<br />
din dezbaterile organizate regulat de Universitatea din Bologna. Din cartea lui Luciano Canfora (al cãrei subtitlu<br />
vine cam aºa: de ce studiul grecilor ºi romanilor e folositor inteligenþei modernilor) am desprins capitolele mai<br />
apropiate de ºcoalã. ªi în Italia are loc o reformã a învãþãmîntului. ªi acolo reforma reprimã studiile clasice. La noi<br />
însã, fiind ºi tranziþie ºi reformã, studiile clasice sînt de-a binelea “scoase la reformã”.<br />
Întrebãrile noastre, se pare, n-au nimerit prea bine. Nu peste tot. Unii dintre cei care au avut gentileþea sã ne<br />
rãspundã au trecut pe lîngã ele. Bine au fãcut. Cãci problema ca atare e importantã. Rãspunsurile conteazã. Sperãm<br />
cã ele vor ajunge unde trebuie. Mãcar pentru a necãji preþ de o cafeluþã vreun funcþionar. Sau dacã nici atît, mãcar<br />
pentru a mai irita pe cineva dintre cei care redacteazã listele pentru subvenþii.<br />
Am încercat sã compartimentãm “dezbaterea” noastrã cît s-a putut mai limpede. Dar prea tranºant nu s-a<br />
putut. Ca toate cele vii, ºi dezbaterea noastrã despre clasicism nu s-a lãsat sistematizatã prin premeditare. În mare<br />
însã, dupã reperul italian urmeazã rãspunsurile primite la ancheta noastrã. Ele curg apoi în cîteva comentarii de<br />
“problemã” sau de traduceri ºi se continuã cu cîteva traduceri propriu-zise. De încheiat se încheie cu noi episoade<br />
din expertiza în serial fãcutã de Vasile Sav unei “traduceri” din latinã.<br />
Revista noastrã mulþumeºte tuturor celor care au participat la realizarea numãrului de faþã. Nu credem cã “neam<br />
fãcut datoria” faþã de argumentul dezbãtut acum. Tocmai de aceea, vom lãsa deschisã aceastã dezbatere. De<br />
altminteri, nici nu vãd cum am încheia-o. E ca ºi cum ai închide o ranã vie.<br />
Þinem cu tot dinadinsul sã dedicãm acest numãr Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmîntului (sau cum se va numi<br />
el pe cînd numãrul nostru va ieºi din tipar). (Al. C.)
Italo CALVINO<br />
De ce sã-i citim pe clasici<br />
Sã-ncepem cu cîteva definiþii.<br />
1. Clasice sînt acele cãrþi despre care, de regulã,<br />
se spune: “recitesc…” ºi niciodatã “citesc…”.<br />
Cel puþin aºa se-ntîmplã cînd e vorba de oameni “cu<br />
vaste lecturi”; faptul nu e valabil pentru tinereþe, vîrstã în<br />
care întîlnirea cu lumea ºi cu clasicii ca parte a lumii conteazã<br />
tocmai ca primã întîlnire.<br />
Prefixul iterativ de dinaintea verbului “a citi” poate<br />
fi o micã ipocrizie din partea celor ce se ruºineazã sã admitã<br />
cã n-au citit la vreme o carte faimoasã. Pentru a-i liniºti e<br />
de ajuns sã spunem cã, oricît de vaste ar fi lecturile “de<br />
formare” ale unui individ, rãmîne totdeauna un numãr<br />
enorm de opere fundamentale pe care cineva nu le-a citit.<br />
Cine i-a citit în întregime pe Herodot sau Tucidide<br />
sã ridice mîna. Dar pe Saint-Simon? Dar Cardinalul de<br />
Retz? Pînã ºi marile cicluri romaneºti ale secolului XIX<br />
sînt mai degrabã numite decît citite. Balzac, în Franþa, se<br />
citeºte încã din ºcoalã ºi, dupã numãrul de ediþii în<br />
circulaþie, s-ar zice cã e citit ºi dupã aceea. Dar dacã s-ar<br />
face în Italia un sondaj Doxa mã tem cã Balzac ar ieºi pe<br />
ultimele locuri. Împãtimiþii de Dickens în Italia alcãtuiesc<br />
o elitã restrînsã de persoane care, atunci cînd se întîlnesc,<br />
pe loc se apucã sã vorbeascã de personaje ºi episoade<br />
dickensiene ca despre niºte cunoscuþi de-ai lor. Cu ani în<br />
urmã, Michel Butor, pe cînd preda în America, sãtul sã tot<br />
fie întrebat despre Emile Zola, pe care nu-l citise niciodatã,<br />
se hotãrî sã citeascã întreg ciclul Rougon-Macquart.<br />
Descoperi cã era complet diferit de ceea ce credea: o<br />
fabuloasã genealogie mitologicã ºi cosmogonicã, pe care<br />
o descrise apoi într-un minunat studiu.<br />
Asta doar pentru a spune cã a citi întîia oarã o<br />
mare carte la vîrsta maturitãþii e o plãcere extraordinarã:<br />
diferitã (dar nu se poate spune mai mare ori mai micã) faþã<br />
de aceea de a o fi citit în tinereþe. Tinereþea comunicã<br />
lecturii, ca oricãrei alte experienþe, o savoare aparte ºi o<br />
importanþã deosebitã; în vreme ce maturitatea apreciazã<br />
(ar trebui sã aprecieze) multe detalii, nivele ºi semnificaþii<br />
în plus. Putem încerca atunci aceastã altã formulã de<br />
definiþie:<br />
2. Sînt clasice acele cãrþi care constituie o bogãþie<br />
pentru cine le-a citit ºi iubit; dar constituie o bogãþie nu<br />
mai micã pentru cine-ºi rezervã fericirea de a le citi pentru<br />
prima datã în condiþii mai prielnice pentru a le gusta.<br />
De fapt lecturile de tinereþe pot fi puþin profitabile<br />
din cauza nerãbdãrii, distracþiei, inexperienþei în<br />
instrucþiunile de folosire, inexperienþei de viaþã. Pot fi<br />
(mãcar în acelaºi timp) formative, în sensul cã dau o formã<br />
experienþelor viitoare, funizînd modele, conþinuturi,<br />
termeni de comparaþie, scheme de clasificare, scãri de<br />
valoare, paradigme de frumuseþe: toate lucruri despre care<br />
ne amintim puþin sau nimic. Recitind cartea la maturitate<br />
starea studiilor clasice<br />
39<br />
se întîmplã sã regãsim aceste constante ce fac acum parte<br />
din mecanismele noastre lãuntrice ºi a cãror origine am<br />
uitat-o. Existã o forþã deosebitã în opera care reuºeºte sã<br />
se facã uitatã ca atare, dar care îºi planteazã sãmînþa sa.<br />
Definiþia pe care o putem da ar putea fi:<br />
3. Clasice sînt cãrþile care exercitã o influenþã<br />
deosebitã atît atunci cînd se impun ca opere de neuitat,<br />
cît ºi atunci cînd se ascund în cutele memoriei,<br />
camuflîndu-se în inconºtientul colectiv sau individual.<br />
Pentru asta ar trebui ca, la maturitate, sã existe un<br />
timp dedicat anume revizitãrii celor mai importante lecturi<br />
ale tinereþii. Cãci, dacã operele au rãmas aceleaºi (deºi ºi<br />
ele se schimbã, în lumina unei perspective istorice<br />
schimbate), noi sigur ne-am schimbat, iar întîlnirea e un<br />
eveniment cu totul nou.<br />
Aºadar, n-are nici o importanþã dacã folosim verbul<br />
“a citi” sau “a reciti”. La urma urmei, putem zice:<br />
4. Orice relecturã a unui clasic e o lecturã de<br />
descoperire asemeni cele dintîi.<br />
5. Orice primã lecturã a unui clasic e, în fond, o<br />
relecturã.<br />
Definiþia nr. 4 poate fi consideratã corolarul acesteia:<br />
6. Clasicã e o carte care nu terminã niciodatã de<br />
spus ceea ce are de spus.<br />
În vreme ce definiþia nr. 5 trimite la o formulare mai<br />
explicativã, de tipul:<br />
7. Clasice sînt acele cãrþi ce ajung la noi purtînd<br />
pe ele urmele lecturilor care au precedat-o pe a noastrã<br />
iar în urma lor amprenta pe care au lãsat-o în cultura<br />
sau în culturile pe care le-au strãbãtut (sau, ºi mai simplu<br />
spus, în limbaj ori în moravuri).<br />
Aceasta e valabil atît pentru clasicii antici, cît ºi<br />
pentru clasicii moderni. Dacã citesc Odiseea, citesc,<br />
fireºte, textul lui Homer, dar nu pot uita tot ceea ce<br />
aventurile lui Ulise au însemnat de-a lungul veacurilor ºi<br />
nu pot sã nu mã întreb dacã aceste sensuri erau implicite<br />
în text sau sînt incrustaþii, deformãri ori dilatãri. Citind<br />
Kafka nu pot sã nu aprob sau sã resping legitimitatea<br />
adjectivului “kafkian”, pe care-l auzim din sfert în sfert de<br />
orã, aplicat cînd just, cînd pieziº. Dacã citesc Pãrinþi ºi<br />
copii de Turgheniev sau Demonii lui Dostoievski nu pot<br />
sã nu mã gîndesc cum s-au tot reîncarnat aceste personaje<br />
pînã în zilele noastre.<br />
Lectura unui clasic trebuie sã ne provoace cîteva<br />
surprize, în raport cu iamginea pe care o aveam despre el.<br />
În acest sens, niciodatã nu va fi de-ajuns recomandatã<br />
lectura directã a textelor originale, evitînd cît mai mult<br />
posibil bibliografia criticã, comentariile, interpretãrile.<br />
ªcoala ºi universitatea ar trebui sã foloseascã la a ne face<br />
sã pricepem cã nici o carte care vorbeºte de o altã carte nu<br />
spune mai mult decît cartea în chestiune; în schimb,<br />
amîndouã fac totul pentru a ne convinge de contrariul. E
40 starea studiilor clasice<br />
o rãsturnare de valori foarte rãspînditã, în care<br />
introducerea, aparatul critic, bibliografia sînt folosite ca o<br />
perdea de fum pentru a ascunde ceea ce textul are de<br />
spus ºi ceea ce poate spune numai el - dacã e lãsat sã<br />
vorbeascã fãrã intermediari care pretind a ºti mai mult<br />
decît el. Putem conclude cã:<br />
8. Clasicã e o operã care provoacã neîncetat o<br />
droaie de discursuri critice despre sine, dar pe care permanent<br />
le lasã în urmã.<br />
Clasicul nu ne învaþã neapãrat ceva ce nu ºtiam;<br />
uneori descoperim în el ceva ce ºtiam dintotdeauna (sau<br />
am crezut c-o ºtim), dar nu ºtiam cã ar fi spus-o el cel dintîi<br />
(sau cã, oricum, se leagã de numele lui). ªi aceasta e o<br />
surprizã ce produce multã satisfacþie, cum produce<br />
întotdeauna descoperirea unei origini, a unei relaþii, a unei<br />
apartenenþe. Din toate astea putem deriva o definiþie de<br />
tipul:<br />
9. Clasice sînt cãrþile pe care, pe cît credem mai<br />
mult cã le cunoaºtem din auzite, pe atît, cînd sînt citite<br />
de-adevãrat, le gãsim noi, neaºteptate, inedite.<br />
Fireºte, aceasta se întîmplã cînd un clasic<br />
“funcþioneazã” ca atare, adicã stabileºte un raport personal<br />
cu cititorul. Dacã scînteia nu survine, nu e nimic de<br />
fãcut: clasicii nu se citesc din datorie ori din respect, ci<br />
numai din dragoste. Afarã de ºcoalã, desigur: ºcoala<br />
trebuie sã te facã sã cunoºti bine sau rãu un oarecare<br />
numãr de clasici, dintre care (sau referitor la care) tu vei<br />
putea mai apoi recunoaºte clasicii “tãi”. ªcoala e datoare<br />
sã-þi dea instrumentele pentru a face o opþiune; dar<br />
opþiunile care conteazã sînt cele care vin în afara ºi dupã<br />
orice ºcoalã.<br />
Numai în lecturile dezinteresate se poate întîmpla<br />
sã dai peste o carte care devine cartea “ta”. Cunosc un<br />
foarte bun istoric de artã, om cu uriaºe lecturi, care, dintre<br />
toate cãrþile, ºi-a consacrat admiraþia sa cea mai profundã<br />
pentru Clubul Pickwick ºi care la orice aluzie citeazã replici<br />
din cartea lui Dickens ºi orice fapt de viaþã îl asociazã cu<br />
episoade pickwickiene. Încetul cu încetul el însuºi,<br />
universul, adevãrata fisolofie au luat forma Clubului<br />
Pickwick, într-o identificare absolutã. Sã adãugãm, pe<br />
aceastã cale, o idee foarte înaltã ºi exigentã despre ce e un<br />
clasic:<br />
10. Se numeºte clasicã o carte care se configureazã<br />
ca echivalent al universului, la egalitate cu talismanele<br />
antice.<br />
Cu aceastã definiþie ne apropiem de ideea cãrþii totale,<br />
pe care o visa Mallarmé. Dar un clasic poate stabili ºi un<br />
raport de puternicã opoziþie, de antitezã. Tot ceea ce Jean-<br />
Jacques Rousseau gîndeºte sau face îmi merge la inimã,<br />
dar totul îmi inspirã o ireprimabilã dorinþã de a-l contrazice,<br />
de a-l critica, de a polemiza cu el. Intrã aici un fel de antipatie<br />
personalã, pe plan temperamental, dar pentru asta ar fi<br />
de-ajuns sã nu-l citesc; în schimb, nu pot sã nu-l socotesc<br />
printre autorii mei. Voi spune deci:<br />
11. Clasicul “tãu” e acela care nu-þi poate fi<br />
indiferent ºi care îþi foloseºte pentru a te defini pe tine<br />
însuþi în raport – sau mãcar în contrast – cu el.<br />
Sper cã nu voi fi silit sã mã justific pentru cã<br />
folosesc termenul “clasic” fãrã a face distincþii de<br />
antichitate, de stil sau de autoritate. (Pentru istoria tuturor<br />
acestor accepþiuni ale termenului, a se vedea exhaustivul<br />
Clasic al lui Franco Fortini, în Enciclopedia Einaudi, vol.<br />
III). Ceea ce caracterizeazã aici clasicul e, poate, doar un<br />
efect de rezonanþã, valabil atît pentru o operã a antichitãþii,<br />
cît ºi pentru una modernã, dar deja cu un loc al sãu într-o<br />
continuitate culturalã. Putem, prin urmare, zice:<br />
12. Clasicã e o carte care vine din alte cãrþi clasice;<br />
dar cine le-a citit întîi pe celelalte ºi abia apoi pe aceasta,<br />
îi recunoaºte de îndatã locul în genealogia literarã.<br />
Ajuns aici nu mai pot ocoli problema decisivã a<br />
modului în care raportãm lectura clasicilor la toate celelalte<br />
lecturi care nu sînt clasice. Problemã care se leagã de<br />
întrebãri de genul: “De ce sã-i citim pe clasici mai degrabã<br />
decît sã ne concentrãm asupra unor lecturi care ne ajutã<br />
sã înþe<strong>lege</strong>m mai profund timpul nostru?” ºi “Unde sã<br />
gãsim timpul ºi tihna minþii pentru a-i citi pe clasici,<br />
copleºiþi cum sîntem de avalanºa de hîrtie tipãritã a<br />
actualitãþii?”<br />
Fireºte, am putea presupune – strict ipotetic - o<br />
persoanã fericitã care-ºi dedicã “timpul-lecturã” al zilelor<br />
sale exclusiv lui Lucreþiu, Lucian, Montaigne, Erasmus,<br />
Quevedo, Marlowe, sau Discursului asupra metodei, lui<br />
Wilhelm Meister, Coleridge, Ruskin, Proust ºi Valéry, cu<br />
oarece divagãri cãtre Murasaki sau cãtre saga islandezã.<br />
Iar toate astea fãrã a avea de fãcut recenzii despre ultima<br />
reeditare sau lucrãri pentru concursul de catedrã ori<br />
obligaþii editoriale cu contract sau scadenþã iminentã.<br />
Aceastã persoanã fericitã, pentru a-ºi menþine dieta fãrã<br />
nici o contaminare, ar trebui sã se abþinã de la a citi ziare,<br />
ar trebui sã nu se lase niciodatã ispititã de ultimul roman<br />
sau de ultima anchetã sociologicã. Rãmîne de vãzut în ce<br />
mãsurã un astfel de rigorism ar fi just ºi folositor.<br />
Actualitatea poate fi banalã ºi mortificantã, dar e, totuºi,<br />
punctul în care ne situãm pentru a privi înainte sau înapoi.<br />
Iar pentru a-i putea citi pe clasici trebuie, oricum, stabilit<br />
“de unde” îi citeºti; altfel atît cartea, cît ºi cititorul se pierd<br />
într-o ceaþã fãrã timp. Maximul profit al citirii clasicilor îl<br />
are cel ce ºtie sã-i alterneze, cu înþelepciune, cu lecturile<br />
dozate ale actualitãþii. Iar asta nu presupune neapãrat un<br />
calm interior echilibrat: poate fi ºi fructul unei nervozitãþi<br />
nerãbdãtoare, al unei insatisfacþii care rãbufneºte.<br />
Ideal ar fi poate sã auzim actualitatea ca pe o rumoare<br />
dincolo de fereastrã, anunþîndu-ne blocajele din trafic sau<br />
schimbarea vremii, în vreme ce noi urmãrim discursul<br />
clasicilor sunînd limpede ºi articulat în camerã. Dar ar<br />
însemna deja destul dacã prezenþa clasicilor s-ar auzi ca un<br />
bubuit îndepãrtat, într-o camerã invadatã de actualitate ca<br />
de un televizor dat la maximum. Adãugãm deci:<br />
13. E clasic ceea ce tinde sã coboare actualitatea la<br />
rangul unei rumori de fond, dar în acelaºi timp nu poate<br />
exista fãrã aceastã rumoare de fond.
14. E clasic ceea ce persistã ca o rumoare de fond<br />
chiar ºi acolo unde actualitatea cea mai incompatibilã<br />
cu el e stãpînã.<br />
Cert e faptul cã a-i citi pe clasici pare în contradicþie<br />
cu ritmul nostru de viaþã, care nu cunoaºte timpi lungi,<br />
respiraþia otium-ului umanistic; ºi în contradicþie cu<br />
eclectismul culturii noastre, care n-ar mai ºti niciodatã sã<br />
redacteze un catalog al clasicitãþii – al clasicitãþii noastre.<br />
Acestea erau condiþii deplin întrunite pentru un<br />
Leopardi, datã fiind viaþa sa în casa pãrinteascã, cultul<br />
antichitãþii greci ºi latine ºi formidabila bibliotecã trasmisã<br />
lui de pãrintele Monaldo, cu anexa de literaturã italianã<br />
completã, plus cea francezã - cu excepþia romanelor ºi, în<br />
general, a noutãþilor editoriale, în cel mai rãu caz exilate la<br />
margine, pentru confortul surorii (“Stendhal al tãu”, îi scria<br />
Paolinei). Chiar ºi curiozitãþile lui ºtiinþifice ºi istorice foarte<br />
vii, Giaccomo ºi le împlinea din texte care nu erau niciodatã<br />
up to date: obiceiurile pãsãrilor le afla din Buffon, mumiile<br />
lui Federico Ruysch din Fontenelle, cãlãtoria lui Columb<br />
din Robertson.<br />
Azi o educaþie clasicã precum aceea a tînãrului<br />
Leopardi e de negîndit; dar mai ales a explodat biblioteca<br />
contelui Monaldo. Vechile titluri au fost decimate, iar cele<br />
noi s-au multiplicat, proliferînd în toate literaturile ºi<br />
culturile moderne. Nu ne rãmîne decît sã ne inventãm<br />
fiecare o bibliotecã idealã cu clasicii noºtri; ºi aº zice cã ea<br />
ar trebui sã cuprindã pe jumãtate cãrþi pe care le-am citit ºi<br />
care au contat pentru noi, iar pe jumãtate cãrþi pe care ne<br />
propunem sã le citim ºi presupunem cã ar putea conta.<br />
Lãsînd o secþiune de locuri goale pentru surprize, pentru<br />
descoperirile ocazionale.<br />
Îmi dau seama cã Leopardi e singurul nume din<br />
literatura italianã pe care l-am citat. Efectul exploziei<br />
bibliotecii. Acum aº vrea sã rescriu întreg articolul, ca sã<br />
rezulte limpede cã clasicii ne folosesc pentru a înþe<strong>lege</strong><br />
cine sîntem ºi unde am ajuns; iar pentru asta italienii sînt<br />
indispensabili - pentru a-i confrunta cu strãinii; iar strãinii<br />
sînt indispensabili - tocmai pentru a-i confrunta cu italienii.<br />
Apoi ar trebui sã-l rescriu încã o datã, ca sã nu se<br />
creadã cã clasicii trebuie citiþi pentru cã “folosesc” la ceva.<br />
Singura raþiune ce se poate invoca e cã a-i citi pe clasici e<br />
mai bine decît a nu-i citi.<br />
Iar dacã cineva obiecteazã cã nu meritã sã ne<br />
obosim atîta, îl voi cita pe Cioran (nu un clasic, cel puþin<br />
deocamdatã, dar un gînditor contemporan ce abia începe<br />
a fi tradus în italianã): “În timp ce i se prepara cucuta,<br />
Socrate învãþa un cîntec la flaut. ‘La ce-o sã-þi foloseascã’,<br />
fu întrebat. ‘La a ºti acest cîntec înainte de a muri’”.<br />
(Prima apariþie a articolului, sub titlul Italiani, vi<br />
esorto ai classici, a avut loc în L’Espresso, 28 iunie 1981,<br />
pp. 58-68. Traducerea noastrã e fãcutã dupã Italo Calvino,<br />
“Perché leggere i classici”, ed. a VIII-a, Mondadori /col.<br />
“Oscar Mondadori”/, 2003.<br />
starea studiilor clasice<br />
Traducere de Al. Cistelecan<br />
Massimo CACCIARI<br />
Scurte inactualitãþi despre studiul<br />
clasicilor<br />
41<br />
1. De la o vreme bate un vînt deprimant dinspre<br />
ºcoala noastrã în general. Certurile nu par sã priveascã<br />
însã decît mãsura în care ea trebuie sã se adapteze la<br />
exigenþele timpului. Imperativul acestei adaptãri e refrenul<br />
universal. Iar refrenul reprezintã, probabil, forma cea mai<br />
actualã ºi mai viguroasã a comenzii.<br />
2. Sã ne întrebãm însã, cu seninãtate, dacã<br />
renunþarea la a mai gîndi ºcoala pe baza unei idei de culturã<br />
sau de educaþie - sau cum naiba s-o fi numind -, dacã<br />
aceastã cedare în faþa nevoii de a o organiza în serviciul<br />
contextului tehnico-economic e ireversibilã. ªi sã ne<br />
întrebãm, apoi, dacã de aici va decurge un destin ºi dacã<br />
acesta va fi unul pe placul nostru ori ba. Cãci nu tot ce e<br />
necesar trebuie sã ne ºi placã.<br />
3. Ce ciudat: toþi termenii care în limbile civilizaþiei<br />
noastre denumesc “complexul” ºcoalã-educaþie etc. nu<br />
par reductibili la un simplu uz fenomenologico-descriptiv.<br />
Schole, fireºte, mai puþin decît oricare altul, dar ºi paideia,<br />
Bildung etc. Nici unul nu indicã specificitãþi de conþinut,<br />
domenii tehnice determinate. Toþi exprimã exigenþa de a<br />
defini un cîmp de energie, o “stare” generatoare de<br />
potenþialitãþi, o deschidere spre posibilitãþi multiple mai<br />
degrabã decît o orientare cu scopuri precise.<br />
4. Finalitatea procesului educativ nu constã<br />
niciodatã în “transmiterea” de principii ºi valori agonisite.<br />
Sau, ºi mai bine, o asemenea “transmitere” nu e niciodatã<br />
scopul sãu esenþial. Aºa cum nu e niciodatã nici pura ºi<br />
simpla afirmare a unei “concepþii despre lume”.<br />
De cînd ºcoala a încremenit între aceste douã opuse<br />
- dar totuºi complementare – tendinþe, ea a încetat de a<br />
mai fi ºcoalã dupã etimonul sãu cel adevãrat. Totuºi,<br />
dacã ne uitãm bine, aºa ceva a fost încercat de infinite ori,<br />
dar mai niciodatã – ºi ºi atunci numai pentru scurte<br />
perioade ºi în locuri circumscrise - tentativa nu a reuºit.<br />
ªcoala, locurile de formare, de Bildung, au continuat,<br />
împotriva a orice, sã fie centre de criticã, de discuþii, de<br />
confruntare între tendinþe diverse, de interogaþie.<br />
5. Paideia e ab origine legatã de parresia. Dacã<br />
cuvîntul nu mai e liber – iar cuvîntul poate înceta sã fie<br />
liber numai prin “auto-cenzurã” -, cuvîntul dispus sã<br />
dezbatã orice prejudecatã ºi orice “stare”, atunci nu mai e<br />
vorba de ºcoalã, ci doar, ca s-o spunem cu Nietzsche, de<br />
o “producþie de funcþionari”; iar dacã merge bine – de<br />
“funcþionari inteligenþi”.<br />
6. Dacã admitem cã spiritul lumii e în marº cãtre un<br />
astfel de scop nobil, atunci s-o spunem franc, tocmai en<br />
parresia, fãrã ipocrizii murdare. Iar ºcoala noastrã sã<br />
devinã atunci o intreprindere specializatã în producþia<br />
mãrfii “funcþionar”; învãþãmintele ei sã fie fondate pe<br />
transmiterea “situaþiei” tehnicilor; scopul sãu sã fie<br />
întîlnirea virtuoasã cu oferta de muncã, presupusã ori realã.<br />
7. E cu totul evident cã într-o astfel de ºcoalã<br />
învãþarea “clasicilor” va trebui sã aibã un rol strict ornamental.<br />
Pentru sufletele mai religioase ea va face parte
42 starea studiilor clasice<br />
din acea dimensiune absolut “inutilã”, ºi totuºi<br />
“convenabilã”, a vieþii noastre, adicã din cultul morþilor.<br />
8. Mã tem însã cã va fi imposibil sã rezolvãm aceastã<br />
disensiune. Ideea unei ºcoli-intreprinderi se contrapune<br />
metafizic “clasicului”. “Clasicul”, de fapt, nu exprimã nici<br />
o retrimitere în trecut, cu atît mai puþin în trecutul mort, ci<br />
cel mai temerar contrast cu prezentul, cu acum. “Clasic” e<br />
ceea ce actualmente nu e “modã”, nu e refrenul lui acum;<br />
el cuprinde în sine un strigãt de bãtãlie, o exigenþã de<br />
contra-zicere.<br />
9. Clasicii ar trebui sã ne înarmeze pentru a înfrunta<br />
prezentul, acest prezent, en parresia. Ei sînt, aºadar, opusul<br />
unei invitaþii la retragere, la fugã sau la dispreþul actualitãþii.<br />
Ceea ce e clasic cuprinde prezentul în toatã puterea ºi în<br />
toate limitele sale. Cuprinde actualitatea nu pentru a i se<br />
adapta, ci pentru a-i rezista ºi a-i supravieþui. Clasicul nu<br />
fuge; el sfideazã. Aparþine actualitãþii, dar refuzã s-o<br />
serveascã. Cunoaºte lumea actualitãþii, dar nu e un angajat,<br />
un “funcþionar”. Vorbeºte despre prezent, despre aceastã<br />
lume, chiar ºi despre viaþa noastrã cotidianã, dar de la o<br />
justã distanþã. Clasic e ceea ce ne dezleagã de pretenþiile<br />
de vrajã pe care prezentul ni le fluturã una-ntruna drept<br />
ultim cuvînt.<br />
10. Cine moleºeºte spiritul clasicilor, transformîndul<br />
într-o filologie sedentarã; cine face din el un “dulap” de<br />
amintiri depuse într-o frumoasã ordine istoricã; cine nu<br />
ºtie sã-l facã sã trãiascã într-un acord divergent cu<br />
prezentul îi distruge esenþa de zece mii de ori mai grav<br />
decît detractorii sãi vulgari. Dimpotrivã, tocmai cine ar<br />
vrea sã anuleze orice paideia, tocmai idolatrii prezentului<br />
demonstreazã cã intuiesc pericolul reprezentat de clasici<br />
mult mai profund decît cea mai mare parte a “specialiºtilor”,<br />
a aserviþilor branºei.<br />
11. Cã clasicii ar reprezenta ceva periculosum<br />
maxime a fost splendid amintit de Leopardi: “ce curios e<br />
drumul studiilor umane, prin care geniile cele mai sublime,<br />
libere ºi nesupuse, cînd au cãpãtat o faimã stabilã ºi<br />
universalã, devin clasici, iar scrierile lor intrã în numãrul<br />
cãrþilor elementare ºi sînt puse în mîna copiilor, asemeni<br />
tratatelor celor mai seci ºi ordonate ale cunoaºterii exacte”.<br />
O filologie autenticã, un studiu despre clasici care sã<br />
merite, într-adevãr, efortul, ar trebui sã reînvie toatã aceastã<br />
periculozitate.<br />
12. Clasicul nu reprezintã “norma”, condiþia<br />
normalã, continuum-ul, ci ceea ce îl întrerupe. “Starea<br />
de excepþie”, clipa în care trebuie sã decizi. Studiul<br />
clasicilor ar trebui sã “ne antreneze” anume pentru<br />
înfruntarea momentelor de primejdie, de crizã – atunci<br />
cînd, aºadar, noi energii se relevã, de-zicînd cursul normal<br />
al întîmplãrilor ºi constrîngîndu-ne sã judecãm nesiguri,<br />
fãrã sã ne mai putem bizui “în mod superstiþios”<br />
pe Tablele antice.<br />
13. Sã fie limpede: filologia sedentarã (o expresie a<br />
lui Ady Warburg) nu e filologie. Filologia e iubire pentru<br />
logos, pentru energia nesecatã a cuvîntului viu, a<br />
ritmurilor pe care ºi le asumã, a vocilor care o încarneazã.<br />
O cãutare interminabilã a logos-ului, aºa cum filo-sofia e<br />
o cãutare a înþelepciunii. Filologia ºi filosofia sînt absolut<br />
inseparabile – ºi tocmai de aceea se regãsesc împreunã în<br />
anatema aruncatã asupra lor de prezent.<br />
14. Existã o raþiune esenþialã pentru care o civilizaþie<br />
cum e cea de azi, fondatã pe ceea ce e “universal” în<br />
individ, o civilizaþie pentru idiotes consumatori, trebuie<br />
sã combatã filo-logia. Logos-ul e comun: logos e ceea ce<br />
nu-mi aparþine, ce nu poate fi redus la condiþia de<br />
posesiune. Adevãrata filo-logie educã ºi iubeºte ceea ce<br />
nu e ºi ceea ce nu va fi niciodatã “al meu” – acel fluviu<br />
neîntrerupt al cuvîntului care izvorãºte cine ºtie de unde,<br />
care ne înconjoarã ca aerul pe care-l respirãm ºi care e în<br />
orice clipã un infinit de lumi posibile. Filo-logia, prin<br />
construcþia ºi re-construcþia textelor, prin interpretarea<br />
semnificaþiilor, construieºte aceastã comunitate de<br />
vorbitori, de fiinþe în colocviu cu logos-ul.<br />
15. Filologia e o disciplinã riguroasã. Pentru ca un<br />
text sã ne vorbeascã, ba mai mult: pentru ca el sã contrazicã<br />
prezentul, trebuie sã ºtim sã-l înþe<strong>lege</strong>m dincolo de<br />
lectura sa, dar dupã ce l-am strãbãtut integral. O asemenea<br />
exigenþã nu va putea fi, desigur, împlinitã în scurta perioadã<br />
a ºcolii, dar clarificatã - da. ªcoala îºi va fi îndeplinit menirea<br />
dacã va ºti sã educe în ideea complexitãþii ºi bogãþiei<br />
inepuizabile a limbilor, dacã va vorbi despre dezvoltarea<br />
ºi întreþeserea lor, despre cum se “gãzduiesc” reciproc ºi<br />
despre cum locuim noi în labirintul lor. Învãþarea clasicilor<br />
ar trebui sã ne inducã o “salutarã macro-teroare pentru<br />
limbã” (Nietzsche): limba nu e o valijoarã de scule la<br />
dispoziþia noastrã, pentru a denumi lucruri ºi întîmplãri,<br />
nu e un simplu mijloc, precum automobilul sau frigiderul.<br />
Nici mãcar nu e un suveran absolut care ne vorbeºte; ea<br />
vrea sã poarte un colocviu cu noi. Clasicii nu sînt altceva<br />
decît locuri-limitã, topoi, unde cu maximã înþelepciune, în<br />
timpul lor, vorbitorii întîlnesc-interogheazã-exploreazã<br />
limba. Clasicii sînt locul unde limba capãtã voce (Celan).<br />
16. Ajunge clasic cel care, în vremea sa, profund<br />
înrãdãcinat în ea, îi ºtie reprezenta contradicþiile ºi<br />
disonanþele, ºtie sã dea formã varietãþii sale ºi ºtie prevesti<br />
posibilul sãu viitor. Cine ºtie sã transpunã în imagine<br />
timpul sãu ca pe o concordia discors aparþine dimensiunii<br />
clasicului.<br />
17. Se ºtie cã pãcatul mortal contra spiritului filologiei<br />
- fãcut de atîta filologie, nu clasicã, ci clasicistã -<br />
constã tocmai în înþe<strong>lege</strong>rea clasicului ca “stil înalt”,<br />
compoziþie “calmã”, cînd nu de-a binelea ca un set de<br />
norme. Fireºte, acelaºi efect e produs ºi de cei care<br />
delireazã în jurul ideii unui învãþãmînt clasic dezîncarnat<br />
de istorie, de cunoaºterea limbii, redus la o flecãrealã<br />
sociologico-literarã.<br />
18. Clasicii trebuie cunoscuþi, adicã gustaþi mãcar în<br />
timbrul cuvintelor-cheie, în þesutul epocii lor, în polemosul<br />
(rãzboi ºi relaþie) pe care-l întreþin cu ea. Numai gustaþi<br />
astfel vor putea fi ºi interpretaþi. Altminteri, e mult mai<br />
bine sã ne concentrãm asupra “tratatelor mai seci ºi<br />
ordonate ale cunoaºterii exacte” ºi sã ne dedicãm orele<br />
azi încã destinate clasicilor studierii lui Big Brother.<br />
19. ªi aici Nietzsche a arãtat cã are fler: pentru a<br />
cunoaºte (în sensul de mai sus) clasicii e nevoie de o<br />
oarecare duritate faþã de noi înºine. Nu e vorba numai de<br />
capacitatea de a rezista la Fraze, Opinii, Mode, pe scurt:<br />
de a pune în discuþie toþi aceºti idola tribus; ci de ceva<br />
mult mai adînc decît voinþa de a contrasta nevoia noastrã<br />
naturalã de justificare ºi consolare; e ca ºi cum ne-am
interzice orice speranþã oarbã în viitoarele “progrese”.<br />
Cel clasic e întotdeauna un durus sermo. Nici o disperare,<br />
fireºte – deoarece a fi disperaþi nu e decît rãsturnarea<br />
mecanicã a oarbei speranþe –, ci cunoaºtere a durerii prin<br />
intermediul durerii.<br />
20. Unii din marii noºtri umaniºti (Lorenzo Valle ºi<br />
Leon Battista Alberti in primis) ºtiau bine cã clasicii nu<br />
furnizeazã nici un “model”, nu satisfac datoritã unor legi<br />
de care ascultã “servitutea noastrã naturalã”. Din contrã,<br />
ei ne învaþã cum clasicul e varietas – varietate de ordini,<br />
da, dar de ordini care nu ascultã de nici o Lege pre- sau<br />
supra-determinatã. Ceea ce clasicul pretinde e claritatea<br />
stilului, elaborarea unui limbaj care sã creascã deodatã cu<br />
gîndirea, nu sã parã c-o traduce în mod mecanic. Ideea<br />
deplinei “simbolicitãþi” a gîndirii ºi limbajului ar putea fi<br />
socotitã ca o bunã aproximare a semnificaþiei clasicului.<br />
21. Dacã clasicul e varietas, ar trebui sã se vorbeascã<br />
numai de autori clasici. Cu toate acestea clasicii formeazã<br />
o stranie “familie”. În forme infinit variate, revin, de fapt,<br />
aceleaºi probleme; întrebãri ºi rãspunsuri îºi fac ecou dea<br />
lungul veacurilor; “locuri comune” se întreþes. Un joc<br />
de oglinzi reflectoare, fiecare de o luminã, intensitate ºi<br />
culoare proprie, formeazã dimensiunea cu multiple ape a<br />
clasicului. E imposibil sã sistematizãm clasicii dupã metoda<br />
liniºtitoare a cronologiei. Numai o examinare topologicã<br />
le face “dreptate”. Aºa cum Nunc al lor nu e un nunc al<br />
prezentului, ci un Nunc stans, tot aºa timpul lor nu e<br />
acela al cronolatriei istoriciste, ci acel “loc”, totuna cu<br />
“locul”. Clasicul e un ansamblu de topoi; clasicii sînt<br />
aceste “locuri”. E ca ºi cum, cînd e vorba de un clasic,<br />
timpul s-ar preface în “loc”. De aceea clasicii in-sistã. De<br />
aceea clasicii fac epocã.<br />
22. A face epocã, a in-sista contrazice încã o datã<br />
movimentum-ul firesc al lucrurilor, obstaculeazã acest<br />
movimentum, e dãunãtor curgerii sale “libere”. Poate<br />
Kafka se gîndea la ceva asemãnãtor cînd nota: “a fi mort<br />
pentru un individ e ca ºi seara de sîmbãtã pentru un coºar:<br />
starea studiilor clasice<br />
43<br />
spalã de pe corp funinginea. Atunci se vede dacã i-au fãcut<br />
lui mai mult rãu contemporanii sau el contemporanilor: în<br />
acest al doilea caz a fost un mare om”.<br />
23. Sensul esenþial al umanismului constã în aceastã<br />
cunoaºtere: a gîndi e o operaþiune de nedespãrþit de limbaj,<br />
iar limbajul - vocea pe care i-o conferim în timpul nostru –<br />
e ceva inseparabil de fiinþele-vorbite; tocmai de aceea noi<br />
formãm o comunitate cu trecutul. A aparþine la o asemenea<br />
comunitate trebuie a-min-tit vorbind. “Consummatum<br />
est” nu existã în viaþa cuvîntului; ruptura e chiar ceea ce<br />
de fiecare datã se reimagineazã ºi renaºte în cuvînt.<br />
Cuvîntul nu salveazã ruptura în sensul vindecãrii rãnilor,<br />
ci în sensul cã ne aratã intacta energie semnificantã.<br />
24. Cu vorbele Hannei Arendt am putea zice: a gîndi<br />
e întotdeauna o gîndire-dupã, dar gîndirea-dupã înseamnã<br />
reamintire; însã o reamintire activã, imaginativã devine o<br />
gîndire-peste, înseamnã a gîndi cu al nostru, actual trecut,<br />
ºi peste, mergînd cu el dincolo de “locul” sãu. Denken<br />
înseamnã de aceea nach-denken, an-denken, weiterdenken.<br />
Cînd gîndirea-limbaj se oferã în bogãþiacomplexitatea<br />
acestor determinaþii, strîngîndu-le într-una,<br />
atunci sîntem în faþa unui clasic.<br />
25. Va trebui sau va ºti ºcoala noastrã sã exprime<br />
acest “sunet de bãtãlie” în confruntare cu “prezentul”?<br />
Sau considerãm aceastã cerinþã produsul unei forma mentis<br />
“aristocraticã”, paseistã? Credem cã ºcoala are funcþia<br />
de a informa asupra a ceea ce ne e util pentru a fi “ocupaþi”,<br />
sau ea trebuie sã devinã un loc de comunicare, de<br />
traversare pentru a ajunge la un adevãrat, grav ºi autonom<br />
cuvînt, valabil pentru orice “ocupaþie” – ºi în contra<br />
oricãrui pretins “ocupant”? Cred cã timpul e copt pentru<br />
a decide. Sau deja s-a decis totul?<br />
26. Dupã multe semne, aºa s-ar pãrea. Mã tem însã<br />
cã nu va fi vorba de victoria unor inovatori, de “viitorul”<br />
cu care se confruntã nostalgicii lui Kultur. Mã tem cã nu<br />
va exista o utopie regresivã mai rea decît aceea care-i<br />
animã azi pe apologeþii ºcolii-informaþie, a ºcoliiintreprindere,<br />
a ºcolii “producþie de funcþionari”. Nu va<br />
trebui, în schimb, ºcoala noastrã, ºi pentru a fi “utilã”, sã<br />
vizeze mereu spre “educaþia” personalitãþilor capabile sã<br />
reacþioneze independent în “situaþii critice”, capabile sã<br />
decidã, sã-ºi asume depline responsabilitãþi? Avem<br />
“nevoie” în viitor de angajaþi obedienþi sau de navigatori<br />
de cursã lungã pe rutele grele ale arhipelagurilor noastre?<br />
Nu ºtiu. Dar ºtiu ce scenariu prefigureazã o ºcoalã care ar<br />
elimina comunicarea, critica, parresia – pe scurt: autentica<br />
filologie de care am vorbit – o ºcoalã fãrã clasici ºi redusã<br />
la prezent. Ea prefigureazã un viitor în care armate de networkers,<br />
de zece mii de ori mai subordonaþi decît strãbunii<br />
lor lanþului (de montaj), executã strategiile unor state<br />
majore “creative”.<br />
27. Cine a citit o singurã tragedie greacã, o singurã<br />
“invectivã” dantescã, un vers din Ginestra, va ºti sã<br />
asculte, va ºti sã-ºi recunoascã propriile limite ºi valoarea<br />
celuilalt – dar nu va asculta niciodatã pasiv.<br />
Traducere de Al. Cistelecan (din Di Fronte ai<br />
Classici. A colloquio con i greci e i latini, a cura di<br />
Ivano Dionigi, Milano, Rizzoli, 2002)
44 starea studiilor clasice<br />
Ivano DIONIGI<br />
Necesitatea clasicilor<br />
1. Aproape un interviu<br />
Clasic este ceea ce are încã sã mai fie<br />
(Mandelstam)<br />
Aceastã carte se naºte din dorinþa de a furniza un<br />
lexic ºi de a schiþa un orizont în cadrul cãruia sã se înscrie<br />
(sã aibã loc) o dezbatere realã ºi agiornatã despre clasicii<br />
greci ºi latini, care riscã sã fie exilaþi mai întâi de cãtre<br />
ºcoalã, apoi de cãtre universitate, ºi în sfârºit de cãtre<br />
conºtiinþa întregii naþiuni. În þara noastrã, periodic, se<br />
încearcã reforma întregii structuri instituþionale (a<br />
instituþiei), fãrã nici o reflecþie asupra memoriei ºi ereditãþii<br />
trecutului: convinºi cã clasicii sunt marfã fie inutilã, fie<br />
pentru puþini, ºi, în general – ostaºi, cum suntem, ai<br />
„provincialismului vremii” de care se plânge Eliot – cã<br />
viaþa este proprietatea exclusivã a celor vii, o proprietate<br />
asupra cãreia cei trecuþi nu deþin acþiuni. Astfel, rapid am<br />
ajuns la o idee de cezurã-cenzurã a trecutului înlocuitã de<br />
cuvinte de ordine taumaturgice ºi trinitãþi idolatrice precum<br />
Englezã Internet Intreprindere: actualizare comercialã de<br />
nu puþin notata ºi alarmanta Englezã Internet Novecento.<br />
A se adãuga duplicele paradox pentru care, pe de o parte,<br />
legislatorii, de orice convingere politicã, jurã fals cã nu<br />
doresc sã marginalizeze clasicii, iar pe de altã parte însuºi<br />
clasiciºtii nu sunt în grad sã indice strãzi practicabile ºi<br />
credibile pentru a rãspândi o culturã care sã intereseze nu<br />
doar intelectualul, ci ºi omul de rând, nu doar omul<br />
european, ci ºi muncitorul din Wall Street, nu doar<br />
Occidentul, ci ºi „celelalte” culturi. Cauzele, chiar ºi cele<br />
mai drepte, se pierd dacã ajung pe mâna avocaþilor greºiþi.<br />
„Ce au în comun Ierusalimul ºi Atena?”, se întreba<br />
polemic Tertulian între sec. II ºi III d. Cr., lãsând sã se<br />
înþeleagã faptul cã pãgânismul ºi creºtinismul nu aveau<br />
nimic de împãrþit. Actualizând termenii din acea istoricã<br />
confruntare de civilizaþie, noi, astãzi, în faþa schimbãrilor<br />
rapide ºi radicale ne întrebãm: ce au în comun<br />
„monoteismul” tradiþiei clasico-creºtine cu „politeismul”<br />
simultaneitãþii globale? Ce au de zis noului esperanto<br />
anglo-american, simultaneitãþii Internetului, legilor de<br />
piaþã Odisea lui Homer, Metamorfozele lui Ovidiu, De<br />
civitate Dei al lui Augustin? Cum sã se facã înþeles faptul<br />
cã într-o ºcoalã demnã de acest nume limbajele tradiþiei<br />
greceºti, latine, creºtine, medievale, umaniste nu sunt nici<br />
alternative, nici, calitativ, altele faþã de limbajele ºtiinþelor,<br />
ale limbilor moderne, ale comunicãrii? Cum sã se uneascã<br />
paradigma înlocuitoare a progresului tehnologic cu aceea<br />
cumulativã a memoriei istorice? O ultimã analizã: clasici<br />
interpeleazã doar arhe-ul (începutul) nostru sau ºi telosul<br />
(sfârºitul) nostru?<br />
Pentru a reflecta asupra acestor problematici ºi<br />
pentru a furniza termeni de discuþie celor ce se pregãtesc<br />
sã reformeze ºcoala noastrã, ne-am imaginat nu doar o<br />
obiºnuitã carte despre actualitatea clasicilor: tezã<br />
ambiguã ºi înºelãtoare, întrucât „problema nu este<br />
actualitatea clasicilor, problema este cât de actuali suntem<br />
noi faþã de ei. Ei sunt mereu, ajunge sã-i citeºti, noi nu<br />
totdeauna, ajunge sã ne supunem aceleiaºi probe”<br />
(pp.177…); nici nu ne-am întrebat ce este un clasic?,<br />
conºtienþi cã asupra acestui argument – având în vedere<br />
tot ceea ce s-a scris de la Eliot la Calvin – ar fi dificil sã<br />
spunem mai mult ºi mai bine; nici nu am cultivat proiectul<br />
bogat ºi atractiv al unei antologii de clasici depre clasici<br />
( sã ne gândim la colocviul cu anticii al lui Dante, Petrarca,<br />
Bernardino de Siena, Machiavelli, Foscolo, Leopardi sau<br />
de Racine, Shakespeare, Goethe, Baudelaire, Marx, Freud:<br />
un colocviu, de altfel, într-un anume fel documentat ºi în<br />
paginile acestei cãrþi).<br />
Pentru a sublinia urgenþa problemei ºi mai ales<br />
singularitatea momentului am apelat la un grup de<br />
intelectuali ºi maeºtrii contemporani: cultivatori ai literaturii<br />
greceºti ºi latine, italianã ºi europeanã, bibliºti, filosofi,<br />
istorici, oameni de ºtiinþã, critici, scriitori ºi poeþi. Lor leam<br />
adresat câteva întrebãri despre clasici (cine sunt –<br />
cum supravieþuiesc astãzi – ce rol au în societatea<br />
noastrã – care ar trebui sã fie prezenþi în ºcoli – ce<br />
canon trebuie sã stabilim pentru omul european),<br />
lãsându-le întreaga domnie asupra formelor rãspunsurilor;<br />
pentru noi era important sã cunoaºtem cum ºi în ce anume<br />
clasicii ar fi marcat disciplina ºi experienþa lor profesionalã<br />
(chiar ºi personalã). Ne-a parvenit o varietate stilisticã<br />
paradigmaticã, unde metoda ºi meritul s-au alternat ºi<br />
întrecut: de la eseu la interviu, de la reflecþie aforisticã la<br />
epistolã autobiograficã, de la poezie la povestire, de la<br />
manifestul speculativ la exemplificarea anumitor<br />
permanenþe (stabilitãþi) nu doar în scrisori ci ºi în ºtiinþe,<br />
îndeosebi în matematica ºi fizica. Varietatea – sã spunem<br />
totuºi arbitrarietatea – sã fie tematica pe care stilistica<br />
rãspunsurilor ne-a dãruit douã avantaje: în primul rând<br />
ne-a demonstrat imitativ însuºi varietas-ul comunicãrii<br />
clasice; în al doilea rând ne-a transmis resemnata<br />
presupunere cã printre aceºti interlocutori se aflã vreun<br />
uriaº pe umerii cui ne-am aºezat.<br />
2. Identitate ºi alteritate<br />
Prima paradigmã care întemeiazã ºi alimenteazã<br />
studiul clasicilor este acela al identitãþii (sau mai bine zis<br />
ale identitãþilor) în multiplele forme de rãdãcini, semne,<br />
urme, teorii, metafore.<br />
Mai întâi identitatea lingvisticã a Europei care a<br />
vorbit fãrã întrerupere latina pânã în secolul XX prin<br />
intermediul celor trei puteri: politica (imperium), ºcoala<br />
(studium), religia (sacerdotium). Mai mult decât un<br />
conþinut, latina pare a fi un destin al Europei. Europa are<br />
imaginea pluralitãþii; ºi latina este semnul lingvistic unitar<br />
al acestei pluralitãþi. Cultura europeanã moare dacã se<br />
pierde specificul ei cultural, ºi specificul sãu cultural se<br />
pierde dacã nu se pãstreazã expresiile sale lingvistice.<br />
Încurajeazã decizia Parlamentului European din 4 mai 2000<br />
de a a<strong>lege</strong> ca propriul moto „In varietate concordia”.<br />
Îndepãrtatã moºtenire clasicã sunt câteva<br />
fundamente ºi instrumente elementare ale gândirii<br />
occidentale: „prezenþa unei gândiri juridice autonome<br />
(distinsã în particular de sfera religioasã), ideea de<br />
democraþie ºi metoda ºtiinþificã” (p.203). Acestor doctrine,
noi le suntem datori nu doar printr-un lexic fundamental<br />
ºi legãmânt testamentar specific, dar ºi prin dobândirea<br />
unei forme mentale deschisã tuturor posibilitãþilor alternative,<br />
deoarece lumea clasicã nu e obiºnuitã cu o unicã<br />
ºi limitatã gândire, ci cu o pluralitate de concepþii rivale<br />
lumii. Instructiv mesajul acestei culturi care cunoaºte<br />
„deschiderea ºi radicalitatea argumentãrilor, conflictul<br />
ideilor, încrederea în capacitãþile raþiunii de a decide ……..,<br />
neobosita curiozitate în a explora perspective ºi orizonturi<br />
de cunoaºtere îndepãrtate de instrumentele gândirii […[.<br />
Autocritica crudã a formelor de gândire ºi de raþionalitãþi<br />
dominante reprezintã pentru noi un patrimoniu spiritual<br />
mai de preþuit decât sensul acelei gândiri ºi acelei<br />
raþionalitãþi” (pp. 275…). Paralel cu materialismul ºi<br />
raþionalismul ºtiinþei ionice aleargã spiritualismul ºi<br />
finalismul lui Platon ºi al stoicilor; ruºinii eroilor epici îi<br />
rãspunde vina eroilor tragici, imoralei Criþia eticul Socrate,<br />
întregitului Virgilius singuraticul Lucreþius (primul<br />
„protejat”, al doilea „neprotejat”, ar spune Alfieri),<br />
intransigentului Tertullian conciliantul Augustin.<br />
Clasicii, deci, martori ai identitãþilor plurale, sau –<br />
pentru a spune ca ºi Canetti – ai metamorfozelor: adicã al<br />
multiplului, al autenticului, a tot ceea ce este în dezacord<br />
cu scopul monocultural al producþiei. O frumoasã merindã<br />
– clasicii – în era complexitãþii fãrã chip, pentru a se orienta<br />
ei înºiºi ºi pentru a revendica propria autonomie<br />
intelectualã ºi moralã: „cine a citit o singurã tragedie<br />
greacã, o singurã „fantezie” dantescã, un vers din<br />
Ginestra, va ºti sã asculte, va ºti sã-ºi recunoascã propriile<br />
limite, ºi valoarea celuilalt – dar, pasiv, niciodatã sã se<br />
supunã (p. 29).<br />
Se poate face fãrã clasici, dar se trãieºte mai puþin<br />
bine; comunicarea este mai sãracã ºi dialogul întrerupt:<br />
fãrã Ulise al lui Homer nu am avea „zãludul zbor” al lui<br />
Dante, nici nu am ºti înfãþiºa a noastrã cupido noscendi;<br />
fãrã Antigone al lui Sofocle ne-ar fi mai puþi dragã<br />
supremaþia legilor nescrise (agrapta nomina); fãrã Enea<br />
lui Virgilius nu am cunoaºte victor tristis; fãrã carpe diem<br />
al lui Horaþiu nu vom reuºi sã dãm formã mâhnitorului<br />
sentiment al timpului; fãrã vocabularul lui Seneca nu s-ar<br />
cunoaºte limbajul interioritãþii lui Augustin ºi Petrarca. ªi<br />
chiar Petrarca, intelectualul european ante litteram, aduna<br />
în sine acest dublu suflet, aceastã prezenþã simultanã ºi<br />
deschidere largã de viitor ºi trecut (simul ante retroque<br />
prospiciens).<br />
Cealaltã paradigmã pe care clasicii se sprijinã ºi din<br />
care se alimenteazã este aceea a alteritãþii.<br />
Încãrcaþi cu judecãþile tradiþiei (ºi ale tradiþiilor), ei<br />
contestã conformismul prezentului ºi modele de astãzi<br />
(mod): „clasicii ne intereseazã pentru cã sunt radical diverºi<br />
faþã de noi. Sunt radical exotici […[ temporal ca ºi spaþial,<br />
cel puþin prin metaforã. Importã pentru cã indicã forme de<br />
experienþe îndepãrtate nouã, chiar impracticabile, ºi chiar,<br />
nu rareori, incomprensibile, dar care, tocmai de aceea, ne<br />
deschid cãtre dimensiuni diverse, de altfel necunoscute<br />
ºi insuspectabile” (p. 211).<br />
Lamentarea clasici – moderni nu este, totuºi, nici o<br />
ficþiune retoricã, nici o polemicã veche, nici o reagravare<br />
periodicã a unei neînþe<strong>lege</strong>ri, ci <strong>lege</strong>a geneticã ºi<br />
constitutivã a oricãrei forme culturale. Clasicii ne<br />
intereseazã ºi rareori ne pasioneazã pentru cã demonul<br />
starea studiilor clasice<br />
45<br />
modernitãþii nu ne este prieten ºi contemporanii nu ne<br />
sunt actuali: aceºtia de fapt vorbesc de purificare, dar nu<br />
cunosc eliberarea, au voci cavernoase, dar nu înspãimântã,<br />
privesc cerul înstelat, dar nu se minuneazã, sunt tulburaþi<br />
de existenþã, dar nu sunt tragici, se supun tuturor testurilor,<br />
dar nu se întreabã dacã moartea este finis sau transitus.<br />
Elaboreazã reþete, dar nu redacteazã tablele legii. Vorbesc<br />
de alþii, nu de noi nici pentru noi; în schimb clasic este<br />
„un scriitor care a vorbit pentru noi” (p. 263).<br />
În zilele noastre paradigma diversitãþii se<br />
îmbogãþeºte cu motivaþii noi ºi urgente. Doi „barbari” bat<br />
la poartã de ani de zile: globalizarea care pierde categoriile<br />
timpului, distanþei ºi diferenþei ºi impune domnia<br />
prezentului; ºi sosirea masivã de noi culturi , din punct de<br />
vedere istoric „altele” ºi ireductibile canoanelor<br />
occidentale. În acest scenariu nou, orizontul se dilatã ºi<br />
modelul eurocentric se revelã insuficient (dacã mai era<br />
nevoie , evenimentele din 11 septembrie 2001 i-au convins<br />
pe toþi). Grecia cuceritã cuceri asprul sãu victorios, meritã<br />
spus Roma; Roma cuceritã cuceri asprul sãu victorios,<br />
meritã spus barbarii. De aceastã datã istoria nu se va repeta:<br />
Europa cuceritã nu-ºi va cuceri învingãtorul, „barbarii”<br />
sãi învingãtori. Suntem spectatorii „unui fapt nou care<br />
impune a reconsidera funcþia clasicilor într-o opticã<br />
ineditã. Pânã nu de mult principiul clasic, în uniune /<br />
opoziþie cu cel creºtin, a reprezentat o instanþã<br />
universalisticã într-o lume – acea europeanã, la<br />
început,apoi occidentalã – care avea tendinþa<br />
particularitãþilor lingvistice ºi culturale. Clasicii au acþionat<br />
fie ca ºi coezivi, pãstrând vie, cu succes, ideea de<br />
patrimoniu comun, fie ca element progresiv, ca element<br />
fondant al umanismului clasic ºi creºtin. În epoca<br />
comunicãrii planetare ºi globalizãrii economice, când alte<br />
galaxii culturale strãbat cerurile noastre ºi-ºi depoziteazã<br />
pe peisajele noastre pulberea lor nouã, pentru noi însã<br />
atât de diversã, acea adunãturã de principii, de practici ºi<br />
de produse care trec sub eticheta clasicilor riscã, poate<br />
pentru prima datã, sã fie elementul unei pãrþi, de a distruge<br />
în loc sã omologheze, de a divide în loc sã uneascã” (p.<br />
228).<br />
Risc binevenit, chiar felix culpa, aceea a celui ce<br />
marcheazã ºi pãstreazã diferenþele. Clasicii – protagoniºti<br />
ºi martori seculari ai identitãþilor plurale, ale tradiþiilor<br />
multiple ai labirinturilor limbilor ºi culturilor – în timp ce<br />
ne sustrag fluxului de neoprit ºi nediferenþiat al informãrii<br />
ºi al informaticii, ne introduc – cu criteriile lor de relevanþã<br />
ºi de silentium – în limbajul ºi cultura diversitãþii; ne sustrag<br />
civilizaþiei aut aut-ului, meritã spus a excluderii ºi a<br />
nulitãþii, ºi ne educã în aceea a et et-ului, meritã spus a<br />
includerii ºi a momoriei.<br />
Un exemplu al identitãþii ºi al diversitãþii clasicilor, al<br />
existenþei lor atât ca antecedenþi, cât ºi ca adversari, îl<br />
reprezintã fenomenul literar al traducerii. Aici, textul<br />
pãstreazã identitatea limbii de plecare ºi dobândeºte din<br />
când în când noul chip dal limbii de sosire; aici, se<br />
concretizeazã „ospitalitatea lingvisticã” al copiei propriu<br />
/ strãin (Ricoeur). Culegând „silentiurile textului” (Ortega),<br />
traducerea supune clasicul la o continuã împlinire. Clasicul<br />
continuu idem et alius. Clasic e ceea ce are încã sã mai<br />
fie. (Mandelstam).
46 starea studiilor clasice<br />
ªcoala: problema crucialã<br />
Medierea clasicilor cere filologi nu profani. Totuºi<br />
va trebui sã existe o turmã micã de specialiºti cãrora sã li<br />
se încredinþeze conservarea, interpretarea ºi traducerea<br />
textelor greceºti ºi latine. Spre deosebire de alte naþiuni<br />
europene ºi occidentale, unde studiile clasice sunt<br />
rãmãºiþe ºi filologii clasici o specie de extindere (chiar ºin<br />
glorioasa Germanie al lui Mommsen, Jager ºi<br />
Wiliamowitz), în Italia noastrã numãrãm încã mulþi (prea<br />
mulþi zic unii) ºi chiar excelenþi filologi clasici. E uºor sã se<br />
prevadã cã atât numãrul, cât ºi calitatea lor vor scãdea, nu<br />
din lipsã de tineri buni ºi interesaþi, care se înghesuie spre<br />
departamentele noastre, ci pentru cã cercetarea filologicoliterarã<br />
(ºi în general cea umanistã), clasificatã ca „purã”<br />
ºi „de bazã”, are concurenþi impari: disciplinele juridicoeconomice<br />
ºi politico-sociologice, ºi proiectele<br />
tehnologice de cercetare finalizatã. Acestor filologi –<br />
comparaþia sã nu fie blasfemie - le este încredinþatã o<br />
sarcinã asemãnãtoare cu cea pe care o avuserã monahii<br />
benedictini în transmiterea codicelor.<br />
Obiect de studiu pentru puþini, clasicii sunt<br />
moºtenire pentru toþi. La aceastã hotãrâre ºcoala,<br />
universitatea, instituþiile publice ºi private, asociaþiile<br />
culturale, protectorii noºtri sunt chemaþi sã inventeze<br />
formele cele mai potrivite, originale ºi curajoase de<br />
divulgare: de la activitatea editorialã la lectura publicã, de<br />
la dezbatere la reprezentare, tulburând apele limbajelor<br />
tradiþionale ale scrisorilor cu cele inovative ale artei ºi ale<br />
ºtiinþei.<br />
Necesitãþii clasicilor trebuie sã-i facem faþã cu un<br />
rãspuns adecvat. Acolo unde se adunã un regizor, un<br />
actor, un muzicant, un filolog clasic, un intelectual pentru<br />
a reciti Medeea lui Seneca, Eneida lui Virgilius, De rerum<br />
natura lui Lucretius, chiar ºi un mare teatru poate fi<br />
insuficient. Verile rimineze vãd mulþimile nu numai din<br />
puburile de-a lungul mãrii sau discotecile colinare din<br />
Montefeltro, ci ºi salvatul Amfitatru Roman, unde actori<br />
ºi studioºi recupereazã polemica dintre Simmaco ºi<br />
Ambrogio asupra construirii Altarului Victoriei; sau unde<br />
poeþi ai zilelor noastre secundeazã cântecul studioºilor<br />
clasicitãþii asupra motivelor nostos-ului, tellus-ului, puer<br />
aeternus-ului.<br />
Între primul plan al specialitãþii ºi orizontul divulgãrii<br />
se aflã – decisiv ºi de neînlocuit – pãmântul ºcolii.<br />
O perversiune ideologicã bine cunoscutã (parþial<br />
justificatã de anumite izomorfisme istorice ºi de anumite<br />
aproprieri din partea ideologiilor elitare, naþionaliste ºi<br />
rasiste) a identificat apãrãtorii clasicilor cu conservatorii<br />
ºi defãimãtorii inovatorilor: ca ºi cum latina ºi greaca ar fi<br />
de dreapta ºi computerul ºi engleza de stânga<br />
(schimbându-se jocul pãrþilor când se inverseazã<br />
responsabilitãþile guvernului). Acestei lamentãri bolnave<br />
a se adãuga faptul cã atât unii cât ºi alþii, servatores ºi<br />
novatores sunt de acord în a defini ºcoala ca locul<br />
modernitãþii ºi al deprinderii tehnicilor.<br />
Stãpânind aceastã idee de hic et nunc, ºcoala va<br />
trebui sã plãteascã tribut clasicilor acelaºi cult rezidual<br />
rezervat Penaþilor. Doar prin alte promisiuni ºi o altã idee<br />
de ºcoalã clasicii pot sã mai aibã încã dreptul la cetãþenie.<br />
Dacã a preda înseamnã a comunica ºi a educa, ºcoala<br />
se va opune conformismului cultural al utilitarismului<br />
dominant: „ ar fi un prisos inutil sã aºezãm aceastã lume (a<br />
computerului, a noilor tehnologii) în centrul<br />
învãþãmântului, întrucât ea face deja parte din ambientul<br />
în care trãim ºi-ºi ºtie rãspândi prea bine propria<br />
pedagogie. Dimpotrivã, ºcoala ar trebui sã se opunã<br />
presiunii acestui univers, învãþând tot ceea ce acesta de<br />
obicei nu-ºi propune, adicã tot ceea ce ne ajutã sã fim<br />
indivizi liberi […] dacã noi europenii dorim sã urmãm ideea<br />
libertãþii ºi al individului împlinit, este necesar ca ºcoala<br />
sã fie o alternativã stereotipurilor universale mercantile ºi<br />
tehnologice” (p. 146). Nu se înþe<strong>lege</strong> proasta alternativã<br />
pentru care engleza ºi informatica trebuie sã înlocuiascã,<br />
în loc sã se integreze, alte discipline, cuprinzând latina ºi<br />
greaca. A mãri ºi a creºte, nu a micºora ºi a sustrage,<br />
trebuie sã fie mãsura ºcolii.<br />
A preda înseamnã a comunica ºi a educa, pentru cã<br />
ºcoala este locul analizei, al criticii, al confruntãrii, al<br />
interogãrii, al argumentaþiei; unde se formeazã cetãþeni ºi<br />
nu funcþionari, ºi unde copiii se simt comunitate cu<br />
trecutul: „E straniu: toþi termenii care în limbile civilizaþiei<br />
spun „complexul” ºcoalã-educaþie, ecc., nu par a fi<br />
reductibili la un simplu uz fenomenologico-descriptiv.<br />
Schole, în mod natural, mai puþin decât orice, dar ºi paidea,<br />
Bildung, ecc. Nimeni nu se opreºte sã indice specificitãþi<br />
de conþinut, domenii tehnice determinante. Ei îºi exprimã<br />
exigenþa de a defini un câmp energetic, un „statut” generator<br />
de potenþialitate, deschiderea multiplelor<br />
posibilitãþi, în locul orientãrii cãtre scopuri precise” (p.21).<br />
Astãzi la ºcoalã „clasicii sunt ameninþaþi de un<br />
duºman care îi înfruntã. Îi ignorã […] Existã un aspect […]<br />
care dezamãgeºte, lasã un gust amar, descurajeazã prin<br />
stupiditatea sa. Este programa ºcolarã […] Niciodatã<br />
America, dacã Roma s-ar fi nãscut în Texas, nu s-ar fi<br />
comportat ca ºcoala italianã” (pp. 178,181…).<br />
A lega clasicii de destinul ºcolii nu este o operaþie<br />
nici politicã, nici corporativã; dacã nu se înþe<strong>lege</strong> cã este<br />
o problemã de civilizaþie, cel puþin sã se înþeleagã cã este<br />
în joc bunul uz al unei ereditãþi preþioase.<br />
În mod substanþial trei tipuri de acces mi se par<br />
practicabili pentru studiul clasicilor în ºcoalã.<br />
Primul are în vedere deprinderea limbilor latine ºi<br />
greceºti în aºa numitul liceu clasic. Studiul limbilor nu<br />
doar consimte mai bine înþe<strong>lege</strong>rea textelor originale, dar<br />
leagã de cuvântul concret orice concept, amintire, imagine:<br />
în mod necesar ºi revelator. Nu se va reflecta niciodatã<br />
îndeajuns asupra plãcerii ºi puterii ce sunt transmise de<br />
uzul propriu ºi de conºtiinþa etimologicã a unui cuvânt,<br />
care îmbogãþeºte capacitatea de a comunica ºi de a citi<br />
realul. Una dintre cauzele principale ale vulgaritãþii actuale<br />
este neglijarea cuvintelor.<br />
Al doilea tip de acces are în vedere cunoaºterea<br />
clasicilor în traducere pentru alte tipuri de liceu: ºtiinþific,<br />
artistic, lingvistic, muzical, pedagogic, ecc.. Pentru a le<br />
arãta copiilor atât mizeria cât ºi splendoarea textelor<br />
traduse – în funcþie de felul în care acestea sunt obscurate<br />
sau înþelese – va fi nevoie de profesori pregãtiþi ºi manuale<br />
potrivite. Astfel chiar ºi discipolii vor trebui sã posede o<br />
bazã lexicalã clasicã, a cãrei deprindere poate fi îmbinatã<br />
sau cu limba italianã sau cu alte limbi strãine.
Al treilea tip de acces este reprezentat de cultura<br />
clasicã pentru toate ºcolile. Dacã – în diferitele ei forme<br />
de limbã, literaturã, arheologie, artã, muzicã, ºtiinþã,<br />
tehnicã, economie, filozofie – cultura clasicã este parte a<br />
identitãþii individuale ºi colective, dacã reprezintã diversul<br />
modernitãþii ºi omologare adecvatã, dacã ne înmâneazã<br />
nu doar o ereditate spiritualã ci ºi o investiþie economicã;<br />
dacã toate acestea înseamnã culturã clasicã, atunci ne<br />
rezultã cã aceasta este un drept de cetãþenie pentru toþi.<br />
Pluralul întâlnit în aceastã introducere nu e retoric,<br />
ci real, aº vrea sã spun seminarial; este semnul unei reflexii<br />
la care au participat ºi alþii care îmi sunt în acelaºi timp<br />
colegi, colaboratori, prieteni: Francesco Citti, Camillo Neri,<br />
Bruna Pieri.<br />
Traducere de Toader DULÃU (din Di Fronte ai Classici.<br />
A Colloquio con I greci e I latini, a cura di Ivano<br />
Dionigi, Milano, Rizzoli, 2002)<br />
Luciano CANFORA<br />
Probleme ºcolare<br />
I.- Despre traducere<br />
Din pricina distanþei care ne separã de textele<br />
antice ºi, prin urmare, a precaritãþii contextului factual ºi<br />
intelectual pe care reuºim sã-l reconstruim în jurul lor,<br />
activitatea de traducere a ceea ce ne-a rãmas din producþia<br />
scrisã a antichitãþii e una din provocãrile intelectuale cele<br />
mai temerare ºi bazate, în cea mai mare mãsurã, pe intuiþie.<br />
Îmi închipui cã la fel se petrec lucrurile ºi pentru<br />
matematicieni sau fizicieni atunci cînd se aventureazã pe<br />
un teren încã neexplorat.<br />
Interdependenþa, circularitatea dintre “detaliu” ºi<br />
“ansamblu” e, în traducerea textelor antice, chematã în<br />
cauzã în mod exemplar. Cine i-a frecventat pe greci ºi latini<br />
ºtie bine în ce mãsurã (poate pentru greacã încã mai mult<br />
decît pentru latinã) valoarea unui termen – cît se poate de<br />
ductil ºi polisemic – se clarificã numai dacã funcþioneazã<br />
înþe<strong>lege</strong>rea-intuiþie a sensului din întreaga frazã. E<br />
adevãrat, pe de altã parte, cã fraza capãtã deplinã luminã<br />
mai cu seamã prin înþe<strong>lege</strong>rea cuvintelor principale care o<br />
compun. Acelaºi raport de reciprocitate se stabileºte între<br />
întreg contextul ºi frazele care-l alcãtuiesc. Iatã de ce nu<br />
existã reguli ºi nici reþete pentru traducere, ci doar un<br />
continuu antrenament de felul unui procedeu intuitiv;<br />
cunoaºterea civilizaþiei care înglobeazã acele texte ne<br />
uºureazã, fireºte, înþe<strong>lege</strong>rea; dar ea singurã nu ajunge:<br />
mai rãmîne de fãcut un “salt”, un salt încredinþat intuiþiei;<br />
desigur, tocmai pentru acest motiv traducerile primilor<br />
interpreþi erau adesea defectuoase, oricît ar fi avut ei mai<br />
mult exerciþiu, în traducere, decît noi; între timp, însã, s-a<br />
produs o acumulare secularã. De aici necesitatea de a<br />
înfrunta, în ºcoalã, aceastã probã esenþialã, nu pentru a<br />
dezlega ºarade sau pornind de la presupunerea dramaticã<br />
a unei interpretãri unice, singura adevãratã ºi dintotdeauna<br />
cunoscutã, dar de fiecare trebuind sã fie descoperitã, ci<br />
starea studiilor clasice<br />
47<br />
cu inteligenþã istoricã. Istorie a traducerii, anume: a erorilor<br />
ºi a progresivelor aproximãri.<br />
Reflecþia asupra traducerii pune, cu necesitate ºi<br />
în modul cel mai general, problema fragmentului, a<br />
fragmentarietãþii cu care o lume apusã ajunge la noi.<br />
Fragment e, fireºte, bucãþica de poezie (a lui Saffo<br />
ori a altora: resturi ale unui întreg pierdut pe drum) asupra<br />
cãruia revãrsãm fluvii de vorbe, amãgindu-ne sã explicãm<br />
biata parte a unui întreg fãcut fãrîme.<br />
Tot fragment e însã ºi un text “întreg” care<br />
navigheazã într-un spaþiu pe care filologii se iluzioneazã<br />
adesea cã-l pot recompune, fãcînd sã dialogheze textele<br />
între ele, “pe deasupra” unei realitãþi intermediare ºi<br />
înconjurãtoare, cunoscutã numai în micã mãsurã. (A<br />
observat asta, cu o extraordinarã acuitate, cu mulþi ani în<br />
urmã, Angelo Brelich, în neuitatul sãu Ad philologos).<br />
Fragmentar e, în fine, þesutul însuºi al unui text<br />
întreg: deoarece orice limbã are tãcerile sale, pe care<br />
traducãtorul le umple pe riscul sãu. “Tãceri ale textului”,<br />
specifice oricãrei limbi, dupã fericita formulã a lui Ortega<br />
y Gasset. “Orice limbã – scria Ortega – e o ecuaþie diferitã<br />
între exprimare ºi tãcere. Fiecare popor tace anumite lucruri<br />
pentru a putea spune altele. Pentru cã ar fi imposibil sã<br />
spui totul. De aici derivã uriaºa dificultate a traducerii: ea<br />
constã în a spune într-o limbã tocmai ceea ce alta tinde sã<br />
tacã” (1). Aceasta e cu atît mai adevãrat pentru textele<br />
antice.<br />
În faþa acestui “întreg” compact care e þesutul<br />
textului antic, pasul, dificil, de fãcut e – încã o datã – de la<br />
fragment la întreg: de la explicit (ºi fragmentar) la acel<br />
întreg ce zace sub suprafaþa textului. Ne revine nouã sãl<br />
scoatem la luminã: tuturor “modernilor” care se succed,<br />
unul dupã altul, în cursul veacurilor. De aici continua<br />
reluare a actului de traducere. De aici caracterul de probã<br />
maximã pe planul intuiþiei, ca ºi pe acela al cunoºtinþelor<br />
istorice.<br />
A traduce (ºi nu doar din limbile clasice) e una din<br />
cele mai serioase sarcini ºcolare. Asupra sa se concentreazã<br />
însã, de multã vreme, neîncrederea inovatorilor. Care, în<br />
loc sã fortifice aceastã importantã practicã ºcolarã, o<br />
exorcizeazã; poate pentru cã au amintiri urîte despre o<br />
pedagogie nesãnãtoasã.<br />
În realitate, din perspectiva programei ºcolare<br />
problemele sînt douã: pe de o parte, nevoia de a perpetua<br />
oarece cunoºtinþe despre civilizaþiile antice, iar pe de altã<br />
parte - oportunitatea (pusã la îndoialã de unii miniºtri) de<br />
a pãstra, în ºcoli, un spaþiu (nu o biatã niºã opþionalã)<br />
dedicat cunoaºterii directe a limbilor. În primul caz pare a<br />
se impune, în noile programe, o orientare de mare<br />
superficialitate: atacate sînt cunoºtinþele istorice ca atare,<br />
nu doar istoria anticã. În cel de-al doilea caz se ia în cãtare<br />
o þintã greºitã, cum sînt arhaicele “pledoarii pentru latinã”;<br />
uitîndu-se cã acela care nu se antreneazã pentru a trece<br />
de la o limbã la alta, adicã pentru a umple tãcerile textului,<br />
va ajunge sã se asculte doar de sine.<br />
Note:<br />
1.- Miseria e splendore della traduzione, Sugarco, Milano,<br />
1984, cap. III, p. 86
48 starea studiilor clasice<br />
II. Filiera greacã<br />
Cãlugãrii occidentali, avînd de-a face cu texte<br />
latine, dacã se loveau (cum se întîmplã adesea în textele<br />
latine) de cuvinte sau fraze greceºti, le copiau cum se<br />
copiazã un desen sau o hieroglifã. În fond nici Machiavelli<br />
nu stãpînea greaca ºi recurgea, ori de cîte ori putea, la<br />
traducerile latine din clasicii greci. Greaca a pãtimit nu<br />
puþin, în Italia, pentru cã limba Bisericii – ºi mai ales a<br />
Contrareformei triumfãtoare – a fost latina. Leopardi a<br />
constatat cã e unul dintre puþinii înþelegãtori de greacã<br />
din vremea sa; iar dupã realizarea unitãþii Italiei, primele<br />
gramatici greceºti pentru uz ºcolar erau traduse din<br />
germanã. Cultura greacã ºi gîndirea laicã au rãmas pentru<br />
totdeauna un binom neplãcut reacþiunii: fascismul a fost<br />
romanolatru, iar la un anumit moment a decis, umplînduse<br />
de ridicol, “sã-i rupã Greciei ºalele”.<br />
În orarul ºcolar, în liceele clasice, în mod caraghios<br />
orele de latinã sînt patru iar cele de greacã trei: nu pentru<br />
cã greaca ar fi consideratã mai uºoarã (din contrã, e deajuns<br />
sã se anunþe cã la bacalaureat se va da examen scris<br />
din greacã pentru a se stîrni panicã), ci pentru cã ne simþim<br />
întotdeauna un pic “romani”.<br />
Literatura greacã curge neîntrerupt vreme de douã<br />
milenii ºi jumãtate, de la poemele homerice la istoricii<br />
bizantini ce descriu în limba lui Tucidide cucerirea<br />
Constantinopolului de cãtre Mahomed al II-lea. Existã,<br />
aºadar, o gamã foarte diversificatã de prozã ºi de poezie în<br />
greacã (fãrã sã mai amintim de diversificarea datoratã<br />
dialectelor). În ºcoalã se studiazã, cu greu, puþinã aticã ºi<br />
un pic de koiné, în vreme ce se simuleazã înþe<strong>lege</strong>rea<br />
dialectului homeric ºi doricul corurilor tragice. Pe de altã<br />
parte, s-a stabilit ºi consolidat convenþia ca la proba de<br />
greacã scrisã, la examenele de bacalaureat, sã se dea un<br />
fragment de prozã aticã (sau în koiné din epoca elenisticã<br />
ºi romanã, care are la bazã aticul). Din pãcate ne antrenãm<br />
puþin ºi rãu; dar cu mare dogmatism. De pildã, e dat ca<br />
sigur cã în fragmentele propuse, ba mai mult, în fiecare<br />
din cuvintele lor, existã întotdeauna o singurã traducere,<br />
singura adevãratã. Fireºte, nu e niciodatã astfel (chiar<br />
dacã, desigur, erorile de interpretare datorate studenþilor<br />
nu intrã decît foarte rar în seria interpretãrilor posibile).<br />
Dacã se trec în revistã traducerile din clasicii greci, de la<br />
cele ale umaniºtilor la cele mai recente, se observã o mare<br />
oscilaþie ºi un mai mare sau mai mic, dar constant, progres.<br />
Gradul de înþe<strong>lege</strong>re a textelor greceºti în care putem avea<br />
azi încredere a fost încetul cu încetul sporit; ºi totuºi nu sar<br />
putea zice cã e pe deplin satisfãcãtor.<br />
De aici extrema dificultate de a a<strong>lege</strong> – ca probã de<br />
examen – o bucatã care sã aibã în cel mai probabil grad o<br />
interpretare univocã ºi verificatã; ºi mai ales o bucatã<br />
care sã aibã într-adevãr un sens rotund. Aici dificultatea<br />
e într-adevãr mare. Funcþionarii sau experþii ministeriali<br />
care aleg fragmentele pentru examenele de maturitate nu<br />
se întreabã aproape niciodatã cîte elemente din contextul<br />
precedent sînt chemate în cauzã, implicate, subînþelese,<br />
în fragmentul propus. (Tocmai de aceea ar fi, în general,<br />
mai prudent dacã s-ar a<strong>lege</strong> “începuturi”: de operã sau de<br />
capitol.) Se-nþe<strong>lege</strong> cã mai sînt ºi subînþelesuri ºi implicaþii<br />
culturale: cu cît se ºtie mai puþinã istorie ºi civilizaþie greacã,<br />
cu atît mai puþin bine se traduce un fragment din greacã:<br />
pentru simplul motiv cã acel fragment vorbeºte în mod<br />
sigur de ceva care se integreazã într-un context material,<br />
istoric, cultural, filosofic etc. Cine e ignorant, sau aproape,<br />
se va afla într-o dificultate serioasã. Pe de altã parte,<br />
programa noastrã ºcolarã e structuratã în aºa fel încît se<br />
ajunge la proba scrisã finalã cînd mult ºi din puþinul învãþat<br />
din istoria ºi civilizaþia greacã a fost deja uitat.<br />
O frînã gravã e reprezentatã de dez-obiºnuinþa de<br />
a traduce, sau, ºi mai bine, de a citi în limba pe care<br />
pretindem a o învãþa. O practicã sãnãtoasã ar fi aceea de<br />
a citi mult în texte bilingve, urmãrind însã cu seriozitate<br />
atît traducerea, cît ºi originalul grec: în clasã, cu mare<br />
implicare, paginã cu paginã. Din pãcate nu se întîmplã<br />
decît rareori ºi pentru mici fragmenþele de text. E mereu<br />
actual leneºul adagiu al cãlugãrilor medievali: “Graecum<br />
est, non legitur.”<br />
V. – Reformele înºelãtoare<br />
A.- Profesorii de discipline clasice din liceele<br />
noastre care, cu gîndul de a apãra ori mãcar de a valoriza<br />
obiectul pe care-l predau, revendicã prioritatea sa<br />
formativã faþã de alte discipline (nu întotdeauna apelînd<br />
la evaluãri comparative), repetã, de fapt, poate fãrã s-o<br />
ºtie, dar în mod sigur simplificînd, argumentele puternice<br />
ºi coerente pe care Antonio Gramsci le-a dezvoltat în cîteva<br />
importante, dar azi cu totul uitate, pagini din Caiete din<br />
închisoare.<br />
“Nu se învãþau latina ºi greaca pentru a le vorbi,<br />
pentru a se exercita profesiunea de ospãtar, de interpret,<br />
de corespondent comercial. Se învãþau, pentru a cunoaºte<br />
direct civilizaþia celor douã popoare, suport necesar al<br />
civilizaþiei moderne, adicã pentru a fi noi înºine ºi pentru<br />
a ne cunoaºte pe noi înºine, în mod conºtient. Limbile<br />
latinã ºi greacã se învãþau dupã gramaticã, mecanic; dar<br />
existã multã nedreptate ºi inexactitate în acuzaþia de<br />
mecanicitate ºi de ariditate. Avem de-a face cu copii, pe<br />
care trebuie sã-i determinãm sã dobîndeascã habitudini<br />
de sîrguinþã, de exactitate, de comportare cuviincioasã, chiar<br />
ºi fizicã, de concentrare psihicã pe baza unor anumite<br />
subiecte, care nu se pot deprinde fãrã o repetare mecanicã<br />
de acte disciplinate ºi metodice. Un cercetãtor în vîrstã de<br />
patruzeci de ani ar fi, oare, în stare sã stea la masa de lucru<br />
cîte ºasesprezece ore, fãrã întrerupere, dacã de copil n-ar fi<br />
dobîndit co-activ, printr-o constrîngere mecanicã, habitudinile<br />
psiho-fizice adecvate? Dacã vrem sã selecþionãm mari oameni<br />
de ºtiinþã, e necesar sã se înceapã din acest punct, e necesar<br />
sã se solicite întreaga suprafaþã ºcolarã, pentru a reuºi sã<br />
determinãm ridicarea acelor mii sau sute sau doar duzini de<br />
savanþi de mare anvergurã, de care orice civilizaþie are nevoie<br />
(deºi se pot aduce îmbunãtãþiri substanþiale în acest domeniu,<br />
prin subvenþii ºtiinþifice adecvate, fãrã o întoarcere la<br />
metodele scolastice ale iezuiþilor).<br />
Se învaþã latina (sau mai bine zis, se studiazã<br />
latina), se analizeazã aceastã limbã pînã în componentele<br />
ei cele mai elementare, se analizeazã ca un lucru mort, cei<br />
drept, dar orice analizã intreprinsã de un copil, nu poate<br />
fi fãcutã decît pe lucruri ‘moarte’. De altfel, nu trebuie sã<br />
uitãm cã – acolo unde acest studiu are loc în asemenea<br />
forme – viaþa romanilor e un mit care, într-o anumitã<br />
mãsurã, l-a interesat dinainte pe copil ºi continuã sã-l
intereseze, aºa cã ‘în mort’ e întotdeauna prezent un ‘viu’<br />
mai mare. ªi-apoi: limba a murit, e analizatã ca un lucru<br />
inert, ca un cadavru pe masa de disecþie, dar retrãieºte<br />
mereu în exemple, în povestiri. S-ar putea oare întreprinde<br />
acelaºi studiu cu limba italianã? Imposibil! Nici o limbã<br />
vie n-ar putea fi studiatã ca latina: ar fi ºi ar pãrea absurd.<br />
Nici unul dintre copii nu cunoaºte latina, cînd începe<br />
studiul prin aceastã metodã analiticã. O limbã vie ar putea<br />
fi cunoscutã ºi ar fi deajuns ca un singur copil s-o<br />
cunoascã, pentru ca vraja sã se destrame: toþi ar merge la<br />
ºcoala Berlitz, pe loc. Latina se prezintã (ca ºi greaca)<br />
fanteziei, ca un mit, chiar ºi pentru profesor. Latina nu se<br />
studiazã pentru a se învãþa latina. Latina, de multã vreme,<br />
ºi dintr-o tradiþie cultural-didacticã ale cãrei origini ºi<br />
dezvoltare ar putea fi cercetate, se studiazã ca element al<br />
unui program didactic ideal, element care rezumã ºi<br />
satisface o întreagã serie de nevoi pedagogice ºi<br />
psihologice. Latina se studiazã pentru a-i obiºnui pe copii<br />
sã studieze într-un anumit mod, sã analizeze un corp istoric<br />
ce poate fi tratat ca un cadavru mereu readus la viaþã,<br />
pentru a-i obiºnui sã judece, sã abstragã schematic, fiind<br />
în acelaºi timp capabili sã coboare de la abstracþie la viaþa<br />
realã imediatã, pentru a vedea, în orice fapt sau lucru dat,<br />
ceea ce acesta are general sau ceea ce are particular –<br />
conceptul ºi individualul. Dar ce nu înseamnã, din punct<br />
de vedere educativ, continua comparaþie între latinã ºi<br />
limba pe care o vorbim? Deosebirea ºi identificarea<br />
cuvintelor ºi a conceptelor, întreaga logicã formalã, cu<br />
contradicþiile opuºilor ºi analiza distincþiilor, cu miºcarea<br />
istoricã a ansamblului lingvistic, care se modificã în timp,<br />
care are o devenire ºi nu e doar static. În cei opt ani de<br />
gimnaziu-liceu se studiazã toatã limba istoric-realã, dupã<br />
ce a fost vãzutã ca fotografiatã, într-un moment abstract,<br />
sub formã de gramaticã: se studiazã de la Ennius (ba chiar<br />
de la cuvintele din fragmentele celor douãsprezece table)<br />
pînã la Phedru ºi la creºtino-latini; un proces istoric e<br />
analizat de la naºterea ºi moartea sa, în timp, moarte<br />
aparentã, deoarece se ºtie cã italiana, cu care latina e<br />
mereu confruntatã, e latina modernã. Se studiazã gramatica<br />
unei anumite epoci, o abstracþie, vocabularul unei anumite<br />
perioade, dar se studiazã (prin comparaþie) gramatica ºi<br />
vocabularul fiecãrui autor, în parte, ºi înþelesul fiecãrui<br />
termen în fiecare ‘perioadã’ (stilisticã) în parte; se<br />
descoperã, astfel, cã gramatica ºi vocabularul lui Phedru<br />
nu sunt acelea ale lui Cicero ºi nici acelea ale lui Plaut sau<br />
Lactanþiu ºi Tertulian, cã o aceeaºi conexiune de sunete<br />
nu are acelaºi înþeles în diferite timpuri, la diferiþi scriitori.<br />
Se comparã mereu latina ºi italiana; dar fiecare cuvînt e un<br />
concept, o imagine, care asumã nuanþe diferite în funcþie<br />
de timp, de persoane, de fiecare dintre cele douã limbi<br />
comparate. Se studiazã istoria literarã a cãrþilor scrise în<br />
aceastã limbã, istoria politicã, faptele de vitejie ale<br />
oamenilor care au vorbit aceastã limbã. De tot acest complex<br />
organic e determinatã educaþia tînãrului vlãstar, de<br />
faptul cã a parcurs în mod material acest itinerar, cu aceste<br />
etape etc. S-a scufundat în istorie, a dobîndit o intuiþie<br />
istoristã a lumii ºi a vieþii, care devine o a doua naturã,<br />
aproape spontaneitate, întrucît nu e pedant inculcatã,<br />
printr-o ‘voinþã’ extrinsec educativã. Studiul acesta educa<br />
fãrã sã aibã aceastã voinþã anume declaratã, cu minima<br />
intervenþie ‘educativã’ a profesorului: educa pentru cã<br />
starea studiilor clasice<br />
49<br />
instruia. Experienþele logice, artistice, psihologice erau<br />
fãcute fãrã a sta ‘prea mult pe gînduri’, fãrã priviri continue<br />
în oglindã, ºi se fãcea, mai ales, o mare experienþã<br />
‘sinteticã’, filosoficã, de dezvoltare istorico-realã. Aceasta<br />
nu vrea sã însemne (ºi ar fi o inepþie s-o gîndim) cã greaca<br />
ºi latina, ca atare, ar avea virtuþi taumaturgice în domeniul<br />
educativ. Cea care produce asemenea consecinþe este<br />
întreaga tradiþie culturalã, care trãieºte ºi în afara ºcolii,<br />
mai ales în afara ºcolii, într-un anumit mediu. Se vede,<br />
dealtfel, cum, schimbînd tradiþionala intuiþie a culturii,<br />
ºcoala a intrat în crizã, ºi a intrat în crizã ºi studiul limbii<br />
latine ºi eline.<br />
Va trebui sã se înlocuiascã greaca ºi latina, ca<br />
pîrghie a ºcolii formative, ºi ele vor fi înlocuite, dar nu va<br />
fi uºor sã se organizeze noua materie sau noua serie de<br />
materii într-o ordine didacticã aptã sã dea rezultate<br />
echivalente de educare ºi formare generalã a personalitãþii,<br />
plecînd de la copil pînã în pragul a<strong>lege</strong>rii profesiunii. În<br />
aceastã perioadã, de fapt, studiul, sau partea cea mai mare<br />
a studiului, trebuie sã fie (sau sã aparã discipolilor)<br />
dezinteresat, neavînd adicã scopuri practice imediate sau<br />
prea imediate, trebuie sã fie formativ, chiar dacã e<br />
‘instructiv’, adicã bogat în noþiuni concrete. În ºcoala<br />
actualã, datoritã crizei profunde a tradiþiei culturale ºi a<br />
concepþiei despre viaþã ºi despre om, are loc un proces de<br />
degenerare progresivã: ºcolile de tip profesional, adicã<br />
preocupate de a satisface interese imediate, dobîndesc o<br />
precãdere faþã de ºcoala formativã, imediat dezinteresatã.<br />
Aspectul cel mai paradoxal e cã acest nou tip de ºcoalã<br />
apare ºi e predicat ca democratic, în timp ce nu e sortit<br />
doar sã perpetueze diferenþele sociale, ci ºi sã le cristalizeze<br />
în forme foarte rigide.<br />
ªcoala tradiþionalã a fost oligarhicã, deoarece era<br />
destinatã noii generaþii a grupurilor conducãtoare,<br />
destinatã, la rîndul ei, sã devinã conducãtoare; dar nu era<br />
oligarhicã prin modul învãþãmîntului sãu. Nu dobîndirea<br />
de capacitãþi de conducere, nu tendinþa de a forma oameni<br />
superiori, sînt cele care dau o amprentã socialã unui tip de<br />
ºcoalã. Amprenta socialã e datã de faptul cã fiecare grup<br />
social are un tip de ºcoalã propriu, destinat sã perpetueze,<br />
în aceste straturi, o anumitã funcþie tradiþionalã, diriguitoare<br />
sau instrumentalã. Dacã vrem sã destrãmãm aceastã<br />
urzealã, trebuie, deci, nu sã multiplicãm ºi sã gradãm tipurile<br />
de ºcoalã profesionalã, ci sã creãm un tip unic de ºcoalã<br />
preparatoare (elementar-medie), care sã-l ducã pe tînãr pînã<br />
în pragul opþiunii profesionale, formîndu-l, între timp, ca<br />
persoanã capabilã sã gîndeascã, sã studieze, sã conducã<br />
sau sã-l controleze pe cel care conduce.<br />
Multiplicarea tipurilor de ºcoalã profesionalã tinde,<br />
prin urmare, sã eternizeze diferenþele tradiþionale, dar,<br />
întrucît, în aceste diferenþe, tinde sã suscite stratificãri<br />
interioare – iatã cã ia naºtere impresia unei tendinþe<br />
democratice. Salahor ºi muncitor calificat, de exemplu,<br />
þãran ºi geometru sau mic agronom etc. Dar tendinþa<br />
democraticã, din punct de vedere intrinsec, nu poate sã<br />
însemne doar cã un muncitor salahor devine calificat, ci cã<br />
orice ‘cetãþean’ poate sã devinã ‘guvernant’ ºi cã societatea<br />
îl aºazã, fie chiar în mod ‘abstract’, în condiþiile generale de<br />
a putea deveni ca atare: democraþia politicã tinde sã creeze<br />
o coincidenþã între guvernanþi ºi guvernaþi (în sensul unui<br />
guvern cu consimþãmîntul guvernaþilor), asigurînd fiecãrui
50 starea studiilor clasice<br />
guvernat deprinderea gratuitã a capacitãþilor ºi a pregãtirii<br />
generale necesare scopului. Dar tipul de ºcoalã ce se<br />
dezvoltã ca ºcoalã pentru popor, nu mai tinde nici mãcar sã<br />
menþinã iluzia, deoarece el se organizeazã, tot mai mult,<br />
astfel ca sã restrîngã baza pãturii guvernante, tehnic<br />
pregãtite, într-un cadru social-politic, care restrînge ºi mai<br />
mult ‘iniþiativa particularã’, astfel cã în realitate asistãm mai<br />
curînd la o reîntoarcere la împãrþirile în categorii ‘juridic’<br />
fixate ºi cristalizate, decît la o depãºire a împãrþirilor în<br />
grupuri: multiplicarea ºcolilor profesionale, din ce în ce mai<br />
specializate, încã de la începutul carierei studiilor, e una din<br />
manifestãrile cel mai izbitoare ale acestei tendinþe.” (1)<br />
Argumentele dezvoltate de acest mare gînditor<br />
comunist în pagini de o acutã reflecþie istorico-pedagogicã<br />
stau (fãrã sã fie, probabil, în intenþia lui Gramsci) la<br />
antipodul sugestivei ºi strãlucitei propuneri a liberalconservatorului<br />
Aléxis de Tocqueville, care gãsea necesar<br />
sã reducã la minim ºcolile clasice, dînd spaþiu – în<br />
instituþiile formative – în primul rînd cunoaºterii ºtiinþifice<br />
ºi tehnologice. (2)<br />
Pentru Tocqueville studiul antichitãþii clasice, dacã<br />
e transformat în axa centralã a instituþiilor formative, riscã<br />
sã producã iacobini nesuferiþi sau oricum “revoluþionari”<br />
periculoºi pentru echilibrul social ºi nefolositori producþiei<br />
- ºi cu atît mai puþin utili pentru funcþionarea unei societãþi<br />
modern-industriale. Pentru Gramsci, în schimb, proba durã<br />
a studiilor limbilor clasice e, pînã cînd nu va fi încoluitã cu<br />
alta mai bunã, cel mai eficace instrument de disciplinã<br />
intelectualã ºi, prin urmare, eticã; fireºte cã vor apãrea<br />
alte instrumente – adaugã el – dar nu într-un viitor imediat<br />
previzibil, ci, dimpotrivã, într-un timp foarte lung.<br />
B. – “Simplii” profesori nemulþumiþi, care deplîng<br />
degradarea învãþãmîntului (îndeosebi cînd e vorba de<br />
starea actualã a disciplinelor predate de ei), apãrã ºi<br />
revendicã – un pic confuz ºi, poate, ºi un pic ºovin - o mai<br />
serioasã - ºi tocmai de aceea mai formativã - tradiþie<br />
ºcolarã. Ei par dispuºi la o adevãratã revendicare a propriei<br />
“grãdini”, însã pun – sau contribuie la punerea – unei<br />
exigenþe juste, de valoare generalã, care nu poate fi<br />
desconsideratã. A le replica împãrþindu-le prea facilele lecþii<br />
asupra demnitãþii egale a altor discipline denotã - nu vã<br />
parã excesiv – rea-credinþã. Stilul învãþãmîntului s-a<br />
deteriorat, de fapt, foarte mult: au contribuit la aceastã<br />
degradare factori multipli, într-o climã complexã de fatalism<br />
ºi scepticism, cãrora le dau o mînã de ajutor valuri de<br />
demagogie ºi infantilism. Cu daune evidente pentru toate<br />
tipurile de ºcoalã. Care sînt, toate - dupã mine, în specificul<br />
lor, în grad înalt formative, dacã sînt practicate cu<br />
seriozitate ºi severitate: acea severitate pe care Gramsci o<br />
identifica cu disciplina, cãreia ºcolarul trebuie sã i se<br />
supunã pentru a creºte intelectual, nu numai uman.<br />
C.- Cred cã diagnosticul gramscian referitor la<br />
durata ºi încã nesubstituita eficacitate pedagogicã a<br />
studiului limbilor rãmîne valabil. Pe urmele reflecþiilor sale,<br />
cred ºi eu cã e vorba totuºi de un primat istoric, afirmat<br />
adicã în istorie, ºi care, deci, de la un punct încolo, va<br />
ceda locul altor prioritãþi. Care încã nu se întrevãd sau<br />
poate deja se iþesc din mijlocul crizei care de multã vreme<br />
cuprinde toate instituþiile de transmitere a cunoaºterii.<br />
Pentru moment însã tocmai cunoaºterii istorice ar<br />
trebui sã i se dea mai multã atenþie: o solidã ºi comunã<br />
“fîºie” de cunoaºtere istoricã (diacronicã ºi criticã) ar trebui<br />
sã constituie numitorul comun al diferitelor ordini de<br />
ºcoalã.<br />
Ceea ce mi se pare, cu mai mare siguranþã, demn<br />
de susþinut e cã criza ºcolii, în diferitele sale forme, derivã<br />
de la alþi factori ºi nu de la neîncrederea (a cui, la urma<br />
urmei? A elevilor? A familiilor lor?) faþã de un anumit tip<br />
de cunoaºtere. Criza se datoreazã modului amãgitor, ºi<br />
tocmai de aceea fraudulos, cu care a fost tradusã în<br />
practicã, înainte de a intra în programã, exigenþa egalitarã.<br />
S-a oferit unui public mai vast un produs “minor”. Acelaºi<br />
lucru se întîmplã ºi în programele universitare ca urmare a<br />
tristei reforme Berlinguer-Zecchini, nu întîmplãtor pãstratã<br />
în vigoare ºi de guvernul de dreapta: o reformã bazatã pe<br />
presupunerea cã, dacã clientela e de masã, trebuie sã i se<br />
dea mai puþin, trebuie sã i se dea ceva edulcorat, banalizat,<br />
simplificat; în ultimã analizã, cã e legal sã o pãcãlim,<br />
oferindu-i, la sfîrºit, un petec de hîrtie fãrã valoare.<br />
S-ar putea argumenta la nesfîrºit asupra acestui<br />
punct, central ºi pentru implicaþiile sale generale. Mã voi<br />
limita doar la cîteva constatãri:<br />
1.- Nu se poate, din pãcate, reforma cu adevãrat,<br />
în sens egalitar, ºcoala, fãrã a reînnoi de la rãdãcinã<br />
raporturile de clasã.<br />
2.- Nu e “democraticã” o cale ce oferã majoritãþii<br />
un surogat de cunoaºtere, lãsînd elitelor mai abile calea<br />
regalã ºi învingãtoare a costisitoarelor ºcoli private (iar<br />
acum ºi a universitãþilor private), a cãror profitabilã<br />
frecventare permite elitelor conducãtoare sã rãmînã astfel.<br />
3.- Dupã cum se ºtie, “reforme cu costuri zero” nu<br />
existã. Cele puse la noi în practicã, datoritã cãrora atîþia<br />
profesori cu salarii mici ºi cu o formare foarte aproximativã<br />
(dãruitã lor de o universitate tot mai demagogicã) dau, la<br />
rîndu-le, cîte ceva tuturor, reprezintã un compromis<br />
grosolan. Categoriile mai puþin avute sînt doar amãgite cã<br />
s-ar fi realizat un adevãrat progres în direcþia unei mai<br />
mari egalitãþi. E vorba, de fapt, doar de o soluþie de<br />
cîrpãcealã.<br />
4.- Cel mult se poate zice cã toate acestea<br />
reprezintã un moment dintr-o istorie mult mai lungã ºi<br />
care trebuie încã parcursã de cei mai mulþi, în direcþia<br />
egalitãþii, adicã a libertãþii. E, aºadar, zadarnic sã intonãm<br />
un pean lucrului deja fãcut, care e ºi puþin ºi frustrant. ªi<br />
e primejdios sã încercãm sã ne convingem ºi sã-i<br />
convingem ºi pe alþii cã tipul de formare împãrtãºit de<br />
ºcoalã elitelor, pe vremea cînd funcþiona, nouã nu ne mai<br />
foloseºte.<br />
Note:<br />
1.- Amplul citat din Antonio Gramsci a fost preluat în<br />
traducerea lui Florian Potra, din Antonio Gramsci, “Intelectuali,<br />
literaturã ºi viaþã naþionalã”, Scrieri alese, traduse ºi prefaþate<br />
de Florian Potra, Bucureºti, Editura Univers, 1983, pp. 162-<br />
166<br />
2.- De la démocratie en Amérique, vol. II, 1840, partea<br />
I, cap. 15<br />
Traducere de Al. Cistelecan din: Luciano Canfora,<br />
“Noi e gli antichi”, Milano, Rizzoli, 2002
Momentul I.<br />
Liviu FRANGA<br />
Homo classicus<br />
Deunãzi, un distins coleg de catedrã a publicat, întrun<br />
cotidian bucureºtean (fireºte, cu acoperire naþionalã),<br />
un articol despre actualitatea învãþãmântului clasic, poate<br />
mai ales ºi mai special în România. Cum articolul a fost<br />
transmis pe cale electronicã ziarului cu pricina, el a putut<br />
fi accesat on line, înainte ºi chiar ºi dupã apariþia sa<br />
tipograficã. În afara unor gratulãri, mai mult sau mai puþin<br />
întâmplãtoare, la persoanã, nu toate tocmai delicate,<br />
distinsul nostru coleg a primit, din partea unui grup de<br />
elevi (dintre care unii se pregãteau sã termine, în sfârºit,<br />
liceul), urmãtorul mesaj (reprodus de mine aproximativ):<br />
Mai lãsaþi-ne cu latina ºi greaca astea. Ce vreþi sã facem<br />
cu ele? Nu ne intereseazã. În general, ar fi bine mai puþine<br />
ore. Sã ne mai ºi distrãm. Voi n-aþi fost tineri? Textul avea<br />
urmãtoarea anexã post scriptum: Dacã vreþi sã ne bãgaþi<br />
ºi nu sã ne scoateþi ore, mãcar sã fie ceva despre sex,<br />
droguri, afaceri. Chestii d-astea. Atunci e OK.<br />
Momentul II.<br />
Peste câteva zile. Fãrã legãturã aparentã cu primul,<br />
dar într-un singur, acelaºi ºi determinant, context: al<br />
neliniºtii comune, mature, conºtiente, neindiferente faþã<br />
de ceea ce se întâmplã, astãzi, la noi, în zona umanitãþilor<br />
(«umanioarelor», cum le spuneau interbelicii) grav<br />
agresate. Solicitasem conducerii Ministerului Educaþiei<br />
ºi Cercetãrii o audienþã. Intenþionam ca aceasta sã<br />
legitimeze, prin calitatea oficialã a celor trei reprezentanþi<br />
ai studiilor clasice din România - care formam o minimã<br />
delegaþie împuternicitã ad hoc -, urgenta repunere, oficialã,<br />
în discuþie ºi mai ales în drepturi, a învãþãmântului clasic<br />
de la noi. Întâmplatã pe data de 16 aprilie, întâlnirea cu<br />
reprezentantul Ministerului, un remarcabil receptiv<br />
secretar de stat, a debutat sub semnul regretului domniei<br />
sale cã discuþia pe care tocmai o amorsam nu era atât de<br />
arzãtoare pe cât zelul nostru de a o (re)pune pe tapet; cã,<br />
în fond, ºi alte probleme sunt, în învãþãmântul românesc<br />
ºi la ora actualã, cel puþin la fel, dacã nu (cu mult) mai<br />
arzãtoare. Intratã pe un astfel de fãgaº al bunelor auspicii,<br />
discuþia noastrã s-a îndreptat dupã aceea rapid spre o<br />
ieºire uºor previzibilã, cum se întâmplã la cinematograf<br />
sau la teatru, dupã ce, la sfârºitul programului, se aprinde<br />
brusc lumina ºi începe ridicarea de pe scaune. Vã rog sã<br />
îmi permiteþi sã redau esenþa ideilor. «Dumneavoastrã, ni<br />
s-a adresat domnul secretar de stat, cu o penetrantã privire<br />
de ansamblu, vreþi ore de latinã ºi de greacã. Mã rog.<br />
Foarte bine. Fiecare disciplinã vrea cât mai multe ore pe<br />
sãptãmânã ºi are dreptul sã cearã aºa ceva. Cei de<br />
matematicã - mai multe ore de matematicã. Cei de fizicã -<br />
mai multe ore de fizicã. De românã - mai multe ore de<br />
românã. De limbi strãine - cât mai multe pentru fiecare<br />
limbã strãinã, ºi, bineînþeles, cât mai multe limbi strãine în<br />
ºcoalã. Acum dumneavoastrã veniþi la noi ºi cereþi ore de<br />
limba latinã ºi de limba greacã, vã înþeleg, cât mai multe.<br />
starea studiilor clasice<br />
51<br />
Dar ºi eu vin la dumneavoastrã ºi vã întreb: în ce orar vreþi<br />
sã bãgaþi toate orele astea? Sau le scoateþi pe unele ºi<br />
puneþi în locul lor ore de latinã ºi de greacã? Programul<br />
sãptãmânal european al unui elev de liceu este de 30 de<br />
ore. Mai mult nu am ce sã vã spun.» Conducându-ne spre<br />
aceastã concluzie (care cred cã a fost, mai curând, în optica<br />
domniei sale, premisa discursului), interlocutorul<br />
dialogului nostru vãdit unilateral a mai apãsat o datã pe<br />
pedala reformei. Dacã vrem reformã în învãþãmânt, a<br />
subliniat domnia sa, atunci trebuie sã fim pe deplin<br />
conºtienþi de faptul cã ea nu se face cu ochii înapoi, pentru<br />
cã nici o reformã nu poate fi o întoarcere înapoi, la stadiul<br />
interbelic în cazul dumneavoastrã - cum ziceþi -, ci o<br />
restructurare cu privirea înainte, care sã þinã cont de<br />
realitãþile zilelor noastre. Or, aceste realitãþi duc spre o cu<br />
totul altã zonã de interes, a þinut sã precizeze domnul<br />
ministru. Spre care? am întrebat noi tacit. Spre manageriat<br />
ºi spre marketingul afacerilor, a reflectat din nou cu glas<br />
tare domnia sa, însoþindu-ne în direcþia uºii impozantului<br />
birou. În care poposisem, de nu prea multe minute, in<br />
corpore, întrerupând cu sincer regret activitãþi mult mai<br />
profitabile pentru gestionarea învãþãmântului românesc<br />
contemporan decât solicitata noastrã întrevedere ºi, mai<br />
ales, obiectul ei situat, cum se vedea bine, într-o cu totul<br />
altã zonã de interes.<br />
Epilog în chip de Prolog - sau Momentul III.<br />
De la aceste douã întâmplãri recente aº vrea sã<br />
pornesc însemnãrile mele.<br />
Poate mai ales de la ultima. Totuºi, sunt de pãrere cã<br />
ambele fapte, deºi extrem de reale (dacã pot zice aºa), deci<br />
absolut autentice, se ridicã parcã deasupra anecdoticului<br />
strict ºi pur, prin excelenþã narabil - ceea ce am încercat sã<br />
redau: o atmosferã, o experienþã, directã sau indirectã,<br />
personalã în orice caz - ºi dobândesc, în plutirea lor peste<br />
viaþa noastrã de zi cu zi, un fel de aurã simbolicã. Cuvintele<br />
elevilor ºi cuvintele domnului ministru secretar de stat se<br />
întâlnesc pe undeva. Se ating într-o zonã profundã. Mã<br />
feresc sã spun unde, ºi cum anume, ºi de ce. Nu de alta,<br />
dar aº dori sã nu influenþeze pãrerea dumneavoastrã,<br />
stimaþi cititori ai acestor rânduri. Poate - ceea ce doresc<br />
absolut sincer - veþi lua ºi dumneavoastrã parte la discuþii.<br />
Sau veþi spune ºi altora pãrerile dumneavoastrã. Eventual<br />
celor care nu (ne) citesc. Adicã nu prea mai au de a<br />
face, azi, cu cititul. Exceptând, eventual, etichetele de pe<br />
produse.<br />
1. Sigur cã da, o reformã nu se poate face stând cu<br />
privirea numai înapoi ºi nici mãcar din când în când înapoi.<br />
Ea þinteºte evident dinspre prezent înainte, în faþa noastrã,<br />
nu în spate. În aceastã privinþã, domnul ministru are<br />
perfectã dreptate. Dar, vrem-nu vrem, acest trecut, acest<br />
«înapoi», acest «în spate», situat mai departe ori mai<br />
aproape de noi, este exact obiectul reformei. Pentru cã<br />
nimeni pe lumea asta nu poate reforma… viitorul. Þinta<br />
reformei (a oricãreia, nu în mod special a celei din<br />
învãþãmânt) rãmâne indiscutabil viitorul. Ce poate fi, însã,<br />
mai schimbãtor decât viitorul? Cum poþi prevedea cã vor<br />
mai fi valabile proiectele educaþionale, formativ-informative,<br />
de azi peste douãzeci (sã zicem) de ani? În învãþãmânt,
52 starea studiilor clasice<br />
construcþie nu înseamnã nici doi-trei ani, nici cinci, nici<br />
zece. Înseamnã cel puþin o generaþie pe care, ca gestionarguvernant<br />
al educaþiei mereu nou apãrutelor promoþii de<br />
absolvenþi la toate nivelurile (gimnazial, liceal, universitar<br />
ºi postuniversitar), ai datoria ºi obligaþia sã o formezi azi<br />
pentru urmãtorii 15-20-25 de ani. Strategiile didactice ºi<br />
educaþionale au cea mai lungã bãtaie ºi nu se pot schimba<br />
de la un an la altul. Altminteri introducem deruta, ºi aºa se<br />
nasc, în mintea elevilor, a studenþilor, a oricãrui tip de<br />
absolvenþi ai ºcolii, dar ºi în mintea pãrinþilor sau a rudelor<br />
din familie, cele mai grave confuzii. Pseudo-reforme de la<br />
un an la altul sau la doi-trei ani, de la procedurile de<br />
examinare (la bacalaureat, de pildã) pânã la nivelul<br />
structurilor profunde (planuri de învãþãmânt, pompos ºi<br />
tehnocratic numite curricula - cu un termen latin al cãrui<br />
înþeles mã îndoiesc sincer cã este perceput cu claritate<br />
chiar de cãtre cei care l-au introdus ºi îl vehiculeazã, astãzi<br />
-, precum ºi alte aspecte, precum raporturile dintre ciclurile<br />
de învãþãmânt, dintre programele aferente, dintre<br />
învãþãmântul cu caracter informativ general ºi cel de<br />
specialitate etc. etc.) sfârºesc, în fond ºi la urma urmei,<br />
prin a zãpãci pe toatã lumea ºi a ne arunca în ceaþa<br />
bâlbâielilor penibile, aºa cum se întâmplã acum, când<br />
mergem înainte ca orbii, cu mîna întinsã sau cu substitutul<br />
ei, bastonul, pipãind obiectele ºi nu de puþine ori izbindune<br />
de ele. Orice reformã trebuie sã ºtie ce vrea. Ea trebuie<br />
sã se raporteze, din ºi prin prisma prezentului atât de<br />
efemer în care este conceputã, ºi la trecut, ºi la viitor. În<br />
egalã mãsurã. În numele, este adevãrat, greu previzibilului<br />
viitor, pe durata chiar ºi a câtorva ani, nu mai zic a câtorva<br />
zeci de ani, nu avem, totuºi, dreptul ºi nici nu se poate<br />
arunca, peste bord sau (ca sã folosim limbajul<br />
informaticienilor) în recycle bin, trecutul învãþãmântului.<br />
Pentru cã acest trecut al învãþãmântului românesc ne<br />
aparþine, este în noi, cum a fost în pãrinþii ºi bunicii ºi<br />
ceilalþi predecesori ai noºtri, ºi cum este ºi va fi în copiii<br />
noºtri, pe care i-am crescut cu o anumitã mentalitate<br />
educaþionalã ºi formativ-informativã, ºi cum, la rândul lor,<br />
copiii copiilor noºtri vor duce mai departe aceastã gândire<br />
ºi fire a românului, despre ºcoalã ºi viaþã, chiar dacã noi ºi<br />
pãrinþii ºi bunicii noºtri am crescut fãrã sã avem habar de<br />
calculator (oricum, nu exista încã!), iar copiii copiilor noºtri<br />
vor ajunge, probabil, sã îl foloseascã ºi pentru necesitãþi<br />
fiziologice.<br />
2. Guvernanþii de azi, ca ºi cei care vor urma, trebuie,<br />
în concluzie, sã înþeleagã un adevãr atât de simplu, încât,<br />
din pãcate ºi din nefericire, nimeni, dintre cei ajunºi la<br />
putere, nu îl mai ia în seamã. Guvernezi nu pentru tine, ci<br />
pentru cei care te-au ales ca sã guvernezi, având încredere<br />
în tine ºi în voinþa ta prezumatã de a face bine. Guvernezi<br />
pentru þarã. Atunci, dupã ce ai ajuns la guvernare, prin<br />
mecanismele greu previzibile ºi (uneori ºi) greu de lãmurit<br />
ale democraþiei, explicã tuturor celor care sunt partenerii<br />
actului de guvernare ce vrei sã faci, cum vei acþiona, în ce<br />
perioadã ºi în câte etape, mai ales de ce aºa ºi nu altfel.<br />
Program de guvernare este obligatoriu sã aibã nu numai<br />
guvernul, ci fiecare domeniu al gestiunii publice, de la cea<br />
economicã pânã la culte ºi culturã, sau invers. Esenþial în<br />
domeniul nostru, în învãþãmânt, este sã ni se spunã nouã,<br />
actanþilor procesului de instruire ºi educaþie, de la început<br />
ºi periodic, pe parcurs, încotro mergem. Ce urmãrim. Unde<br />
dorim sã ajungem. Ce programe formativ-informative, ce<br />
strategii educaþionale punem la bãtaie, în detrimentul<br />
altora. Esenþial este, deci, sã creãm o dezbatere generalã<br />
ºi publicã, o dezbatere cu cei interesaþi ºi pentru ei, inclusiv<br />
cu beneficiarii învãþãmântului: elevi, studenþi, pãrinþi,<br />
familie. Din orice conflict de idei chiar ºi atunci când ele<br />
par ireconciliabile - se naºte încrederea. Numai aºa poate<br />
avea loc înaintarea gândirii. Or, realitatea timpului nostru<br />
imediat ne dezvãluie o cu totul altã faþã. Un dirijism aparent,<br />
în realitate haotic, o politicã (indiferent de culoare) a<br />
faptului împlinit, înaintea cãruia te vezi pus. Sã mã explic<br />
pe scurt. Nici un ministru, din ’89 încoace, dintre cei<br />
perindaþi în fruntea venerabilului edificiu din strada<br />
bucureºteanã odinioarã cu nume de flori, acum purtândul<br />
pe acela al unui (azi, uitat) general francez din primul<br />
rãzboi, nu ne-a prezentat, celor interesaþi, specialiºti sau<br />
nu, un program coerent, sistematic ºi amplu, de guvernare<br />
în domeniu. Un raport despre starea actualã a<br />
învãþãmântului, comparativ cu starea lui trecutã. Nici un<br />
proiect sau program riguros, clar, transparent, de acþiune<br />
pe ºi în viitorul învãþãmântului. Aici, ideea de reformã, ca<br />
ºi teoretizarea ei, s-au nãscut brusc, în intervalul 1997-<br />
1998, ºi s-au finalizat rapid, în 1999, printr-un fel de<br />
programe autointitulate «curriculare», pretins naþionale,<br />
operã a unor tehnocraþi anonimi ascunºi în vastele birouri<br />
din venerabila clãdire de pe strada cu fost nume de flori.<br />
În mod previzibil, aceste programe sunt contestate azi de<br />
actuala echipã aflatã în fruntea destinelor învãþãmântului.<br />
Iar reforma, în loc sã ofere, celor care o aºteaptã, lungimea<br />
ºi adâncimea viziunii, se pãruieºte cu opera teoreticã a<br />
foºtilor guvernanþi. ªi mai este un aspect pe care nu trebuie<br />
sã-l trecem cu vederea, datã fiind aparenþa lui de modestie,<br />
falsã în realitate. Niciodatã, pânã în prezent, nu am ºtiut,<br />
cum nici acum nu ºtim, pe cine exact sã tragem la<br />
rãspundere. Toate aºa-zisele programe din aceastã penibilã<br />
comi-tragedie a «reformei» învãþãmântului nu poartã nici<br />
o semnãturã. Sunt perfect anonime. Corect ºi obligatoriu<br />
este, în orice þarã a civilizaþiei bunului simþ ºi rãspunderii<br />
asumate, ca orice iniþiativã, de la cele legislative pânã la<br />
proiectele educaþionale circumscrise unei specializãri sau<br />
alteia, sã fie semnatã de autorii lor: un responsabilcoordonator<br />
(inclusiv ministrul de resort ºi locþiitorii sãi),<br />
echipe de lucru cu componenþa nominalã bine precizatã<br />
(de la directori generali pânã la ultimul inspector), în sfârºit,<br />
autorii individuali. La noi domneºte o anonimitate perfect<br />
congruentã spiritului mioritic (poate, mai exact,<br />
dâmboviþean-mioritic) care ne predeterminã originar ºi<br />
ancestral. Pe cine sã tragem, atunci, la rãspundere?<br />
3. Pentru ce sã tragem la rãspundere pe cineva?<br />
Mai întâi, pentru cã situaþia, degradându-se progresiv, o<br />
impune. Ea nu te lasã sã o mai laºi aºa cum a ajuns. Apoi,<br />
pentru cã <strong>lege</strong>a nescrisã a democraþiei o cere. Când<br />
lucrurile nu merg bine, în ansamblu ca ºi în particular, cei<br />
desemnaþi sã conducã trebuie luaþi la întrebãri. Dacã s-a<br />
defectat ceva, nu poþi remedia nimic fãrã sã ºtii exact ce sa<br />
întâmplat. Dialogul, cât de simplu sau cât de complicat<br />
ar fi, trebuie sã preceadã reparaþia, aºa cum îl consulþi pe<br />
doctor înainte sã începi medicamentaþia ºi tratamentul, ºi<br />
pe mecanicul auto înainte sã-þi suie maºina pe rampã. Noi<br />
pe cine (sã) luãm la întrebãri? Cine semneazã «reforma»<br />
din fiecare an? Cine micºoreazã numãrul de ore pe fiecare
disciplinã, zicând cã: «Aºa-i în Europa»? Cine se ascunde,<br />
laº, dupã perdeaua Europei? Când noi spunem cã am avut<br />
ºi noi, românii, un învãþãmânt specific românesc, de mare<br />
ºi ilustrã tradiþie, un învãþãmânt care nu stãtea cu ochii pe<br />
«numãrul de ore pe sãptãmânã» ºi nici pe «numãrul de<br />
studenþi pe cap de profesor», ci pe valoarea ºi bogãþia<br />
informaþiei oferite acelora care, printr-o solidã pregãtire<br />
de elev sau de student, aveau sã devinã, aproximativ întrun<br />
deceniu, dascãlii generaþiilor urmãtoare, ei bine, când<br />
spunem aceste lucruri, cine ne priveºte plictisit ºi, cu aerul<br />
cã vorbim vorbe cunoscute, cine abia catadicseºte sã ne<br />
spunã: «Stimate domn, au fost alte vremuri»? Nu stimabile<br />
ministeriabil, acele vremuri tot vremuri au fost, ºi acei<br />
oameni tot oameni au fost, ca ºi noi, cei de astãzi. Ceea ce<br />
vã lipseºte dumneavoastrã, guvernanþi ai partidelor ºi nu<br />
ai þãrii care, cu naivitate, vã aºteaptã în continuare ºi crede<br />
în continuare cã pentru ea vã duceþi zi de zi la minister,<br />
este sinceritatea. Asumaþi-vã direct rãspunderea ºi<br />
declaraþi, conºtient ºi sincer, ce urmãriþi sã faceþi din<br />
învãþãmântul românesc. Vreþi ca, de pe bãncile ºcolii, sã<br />
iasã roboþi ai informaticii? Ai matematizãrii ºi fizicochimizãrii<br />
absolute? Tineri care, pe urmã, sã îngroaºe diverse<br />
cozi pe la ambasade ºi consulate fluturând burduºite<br />
dosare de emigrare? Sau vreþi sã faceþi din absolvenþii<br />
noºtri doar maeºtri ai business-ului, nu de puþine ori<br />
transformat, în timp, în ordinarã biºniþã, finalizatã prin<br />
cãtuºe ºi sechestru? Sau poate doriþi ca elevii ºi studenþii<br />
din România, lãsaþi cât mai mult timp liberi, adicã fãrã ore<br />
de curs (vezi, Doamne, supraîncãrcarea.), sã ajungã sã<br />
(se) întrebe, câtã vreme dau din ce în ce mai rar pe la<br />
ºcoalã, ce rost mai are sã înveþe ºi dacã nu-i mai bine sã<br />
sarã peste etapa asta, când îi aºteaptã diverse joburi ºi<br />
nenumãrate oportunitãþi împãrþite generos pe fluturaºi la<br />
intrãrile ºi ieºirile din metrou? Ce fel de om vreþi sã iasã,<br />
foºti, actuali ºi viitori guvernanþi - întotdeauna de altfel<br />
stimabili - de pe, cum încã se zice (mã întreb dacã mai are<br />
vreun sens), bãncile ºcolii? Vã uitaþi la prezentul þãrii ºi al<br />
educaþiei doar cum vã uitaþi pânã la vârful propriului nas<br />
atunci când vã apare, fereascã Dumnezeu, câte un coº?<br />
Sã vã spunem noi ce se întâmplã? De când dezastrul se<br />
vede la microscop? Toate întrebãrile, toate observaþiile,<br />
toate frãmântãrile noastre, azvârlite precum sãgeþile din<br />
vechile arcuri îndreptate spre cer, ajung de la noi într-un<br />
pustiu total ºi se înfig în nisip.<br />
4. Dar ce propunem noi - vom fi întrebaþi. Ce punem<br />
în loc? Nu ne vom lãsa nicidecum purtaþi pe aripile fanteziei,<br />
dupã cum nici partizanii celui mai negru nihilism nu suntem.<br />
Noi, clasiciºtii zilelor de azi prin care trece România spre<br />
mâine, vrem ca tânãrului sã i se ofere ºansa egalitãþii tuturor<br />
posibilitãþilor de formare ºi realizare în viaþã. ªtim foarte<br />
bine cã limbile clasice nu sunt, de fapt, nu mai sunt -<br />
subliniez, la noi - cheia acestei formãri, astãzi. Nu vom<br />
împinge lucrurile la absurd (ca, în matematicã, demonstraþia<br />
denumitã - stupoare! -, tot cu termeni latineºti, reductio<br />
ad absurdum), sã afirmãm cã omul care nu ºtie latinã ºi<br />
greacã nu va ajunge nicãieri în viaþã. Deºi, în Occidentul<br />
european, procente importante din ansamblul populaþiei<br />
cred ºi azi cu convingere acest lucru ºi îl sprijinã<br />
instituþional, prin diverse pachete de programe ºcolare<br />
alternative ºi prin absenþa oricãrei restricþionãri<br />
educaþionale. Noi suntem, sã zicem, mai realiºti, ºi ceva<br />
starea studiilor clasice<br />
53<br />
mai modeºti. Nu vrem sã instituþionalizãm obligativitatea<br />
predãrii ºi învãþãrii generale a limbilor clasice, dar nici nu<br />
putem accepta pasivi, criminal indiferenþi, ºi asista la<br />
distrugerea învãþãmântului românesc umanist-clasic de<br />
cãtre diverºii reprezentanþi ai partidelor care se rotesc pe<br />
la putere. Sau care rãmân ºi vor, bineînþeles, sã rãmânã<br />
acolo. Indiferent de ºi indiferent la culoarea sau poziþia<br />
acelora în spectrul politic, învãþãmântul clasic are un singur<br />
sens ºi un singur scop. Formarea umanã. Instruirea clasicã<br />
ne apare profund beneficã în calitatea ei cea mai<br />
performantã: ca modelatoare a tipologiei personalitãþii<br />
umane în formare, în procesul formãrii umane pur ºi simplu.<br />
Infinit mai mult decât matematicile, ºtiinþele fizico-chimice<br />
sau, mai recent, informatica, învãþãmântul umanist clãdit<br />
pe temelia limbilor clasice se adreseazã nu doar inteligenþei<br />
celui care se formeazã ºi se informeazã totodatã, ci ºi - de<br />
fapt, în primul rând - sufletului, sensibilitãþii pur ºi exclusiv<br />
omeneºti, laturii moral afective a personalitãþii unui tânãr<br />
abia ieºit din copilãrie. Limbile strãine ºi limba ºi literatura<br />
românã, studiate din primii ani de ºcoalã, vor fi ajutate ºi<br />
mai mult ºi vor fi înþelese ºi mai bine prin intermediul<br />
tezaurului cultural-spiritual clasic, latin ºi grecesc, pus la<br />
îndemâna tinerilor - atâþia, debusolaþi - de azi de la noi,<br />
care, derutaþi, cei mai mulþi scârbiþi în mijlocul corupþiei ce<br />
se întinde ca lepra printre pãrinþii lor ºi ceilalþi adulþi din<br />
jurul lor, nu mai ºtiu încotro sã se îndrepte, ce sã facã. Nu<br />
mai ºtiu sã deosebeascã ce e bine de ce e rãu pentru cã nu<br />
mai ºtiu nici ce e bine, nici ce e rãu. Orele de religie din<br />
ºcoalã vor cãpãta mai multã consistenþã dacã tânãrul va<br />
cunoaºte frumuseþea, dar ºi perisabilitatea ºi limitele<br />
mitologiei clasice, pãgâne din unghi de vedere creºtin.<br />
Intrat pe poarta ºcolii un prichindel ºi ieºit din universitate<br />
(dacã va ajunge pânã acolo) aproape un adult, tânãrul de<br />
azi - la noi, ca ºi oriunde - are nevoie de repere atât morale,<br />
deci spirituale, cât ºi intelectuale. Unele fãrã celelalte<br />
prejudiciazã grav formarea personalitãþii. Fabulosul joc al<br />
inteligenþei, active ºi interactive, care este informatica,<br />
practicat cu patimã, cu lipsã de control, ºi în exces, duce,<br />
dacã lipsesc reperul moral ºi (auto)cenzura spiritualã, la<br />
delir, la forme grave de paranoia: cu un cuvânt, la<br />
sinucidere intelectualã. Sã dãm exemplul tinerilor morþi în<br />
café-internet-uri cu capul pe masã lângã «mouse» ºi cu<br />
seringa alunecatã pe jos? Drogul minþii ajunge sã aibã<br />
vitalã nevoie, sã cearã chiar drogul venelor. Sau, la fel de<br />
rãu, sã nu mai aibã nevoie de nimic altceva în afarã de<br />
calculator, care devine astfel, de-a dreptul, o armã<br />
îndreptatã, precum pistolul în secolul ºi secolele trecut(e),<br />
direct spre tâmpla celui care îl þine în mânã. ªtiinþa abstractã<br />
vorbeºte teoreticului pur, adicã cerebralului din om, nevoii<br />
lui de abstracþiuni: grafice, simboluri, vectori. Tehnica ºi<br />
tehnologiile - tehnicului din om. Biologia - fiziologicului<br />
omenesc ºi filogeniei sale. În schimb, limbile, istoria,<br />
dreptul, filosofia, religia - toate aceste fundamentale ºtiinþe<br />
nu urmãresc doar cunoaºterea în sine, cunoaºterea<br />
«purã», nu potolesc doar setea noastrã absolutã ºi<br />
devastatoare de a ºti. Ele satisfac ºi nevoile sufletului,<br />
pentru cã i se adreseazã în primul ºi ultimul rând. Sã nu<br />
uitãm cã dreptul s-a nãscut din nevoia de dreptate a<br />
singurului mamifer biped înzestrat cu limbaj articulat.<br />
Filosofia, la rândul ei, s-ar fi identificat pentru totdeauna<br />
cu logica (disciplinã prin excelenþã matematicã, deci pur
54 starea studiilor clasice<br />
abstractã), dacã purtãtorii ei de cuvânt n-ar fi sãpat decât<br />
pe ogorul raþiunii pure. Or, vãzând lumea din perspectivã<br />
umanã (ºi nu teologicã), filosoful o ia în posesie la fel, dar<br />
exact la fel, cum poetul, în elanul sãu cel mai înalt, dominã<br />
faustic lumea ºi cere clipei sã se opreascã în loc.<br />
5. Puteþi merge, stimaþi cititori, singuri mai departe.<br />
Noi, filologii clasici, nu vrem nicidecum sã cãscãm, din<br />
nou, prãpastia dintre ºtiinþele «ºtiinþe» (pure, abstracte,<br />
exclusiv mentale ca demers) ºi «tehnologie» (ca domenii<br />
aplicative ale vieþii reale, faþã de care ºtiinþele «pure» se<br />
percep a fi un soi de regulamente teoretice ºi programecadru)<br />
- pe de o parte, ºi, pe de alta, ºtiinþele tradiþional<br />
denumite «umaniste», ca specializãri ale cunoaºterii în<br />
interiorul spiritului ºi sufletului uman. Cu un cuvânt, nu<br />
vrem, câtuºi de puþin, sã rupem din nou armonia dintre<br />
raþiune (logicã, noeticã) ºi spiritualitate (sensibilitate,<br />
luciditate moralã), aºadar dintre cele douã fundamentale<br />
componente ale unicatului personalitãþii omeneºti. Ele nu<br />
trebuie niciodatã rupte una de alta, ci sprijinite, ajutate sã<br />
se dezvolte una prin cealaltã. Cine poate realiza acest<br />
lucru? Cine poate reconverti în unitate dualitatea, cultivatã<br />
mai ales la noi de-a dreptul schizofrenic, a firii omeneºti?<br />
Fire care vrea sã practice, în egalã mãsurã, ºi cunoaºterea<br />
prin matematicã-informaticã, dar ºi aceea prin muzicã; ºi<br />
cunoaºterea prin fizicã, biologie, chimie, medicinã,<br />
economie, tehnologie poli- ºi plurivalentã, dar ºi<br />
cunoaºterea prin limbile ºi literaturile pãmântului (de ieri<br />
ºi de azi), prin arte plastice, prin istorie, prin religie. Cred<br />
cã intuiþi rãspunsul exact. A putea avea ocazia, oferitã<br />
prin sistemul de învãþãmânt al þãrii tale - þarã care (sã fie o<br />
întâmplare a Istoriei?! .) a fost, cândva, o parte, cea mai<br />
importantã în rãsãrit, a unui Imperiu unificator de civilizaþie,<br />
prima formã a Europei Unite -, sã înveþi latineºte ºi, pe cât<br />
posibil, greceºte, înseamnã mult mai mult decât sã<br />
stãpâneºti douã limbi, de altfel dificile, dar la urma urmei<br />
doar douã limbi. Latina ºi greaca te pun, ca tânãr ºi, de ce<br />
nu, ºi ca adult, oricând, în contact cu lumea veche.<br />
Aceastã lume veche a Europei (ºi nu numai a ei, ci ºi a<br />
Orientului mediteranean, pânã în pragul celui extrem) a<br />
clãdit o civilizaþie, aceea numitã clasicã, extrem de<br />
performantã, tocmai pentru cã ea a fost cea care a inventat<br />
toate ºtiinþele ºi tehnicile cunoscute de noi astãzi. Nu le<br />
mai enumerãm încã o datã. De la matematicã ºi astronomie<br />
pânã la instalaþiile de irigare. De la arhitecturã la oratorie<br />
ºi retoricã. De la agronomie la tehnica sticlei. Tânãrul care<br />
învaþã, cât mai devreme, latineºte ºi greceºte, tânãrul care,<br />
pasionat de aceastã unicã lume, atât de actualã dupã<br />
aproape trei milenii, vrea ºi are dreptul ºi are ºi posibilitatea<br />
(oferitã de stat, instituþionalizatã), de a o aprofunda în<br />
toate laturile ºi dimensiunile sale, nu învaþã, de fapt, doar<br />
una sau douã limbi clasice. El reface, prin demersul sãu<br />
cognitiv, unitatea sfâºiatã, în secolul trecut, dintre ºtiinþele<br />
de tip matematico-tehnic ºi cele ale spiritului. Astfel, printro<br />
unicã pãtrundere, se ajunge la cunoaºterea Lumii Clasice.<br />
Nu este deloc târziu ca, în acest nou veac ºi nou mileniu,<br />
sã restabilim unitatea armonioasã a fiinþei umane.<br />
Cunoaºterea clasicã, pornitã de la aceea a limbilor Lumii<br />
Clasice, te întoarce spre rãdãcinile ºtiinþelor sau artelor<br />
omenirii. Ai nevoie de aceste rãdãcini când înveþi, sã<br />
zicem, fizicã cuanticã? Aº rãspunde la astfel de întrebãri<br />
prin întrebãri asemãnãtoare. Poþi sã ajungi la geometrii<br />
neeuclidiene fãrã sã ºtii teorema lui Pitagora? Poþi sã<br />
construieºti analize matematice fãrã sã ai habar de<br />
aritmeticã? Poþi înþe<strong>lege</strong> mecanismul forþelor universului<br />
atomic înainte de a fi învãþat <strong>lege</strong>a lui Arhimede?<br />
Învãþãtura, ca ºi educaþia, se realizeazã prin acumulare.<br />
Omul de azi este un postmodern pentru cã au existat,<br />
înaintea lui, oamenii de ieri, care au fost ( îi numim noi aºa)<br />
moderni. Nimic nu se naºte din nimic, nihil ex nihilo gignitur,<br />
zicea romanul epicureic Lucretius. Omul postmodern<br />
construieºte în deconstrucþia sa prin raportare nu la neant,<br />
nici la absolut, ci la trecutul global. În primul rând, la trecutul<br />
imediat. Înainte sã dãrâme sau sã ia în suficientã derâdere,<br />
universalul om postmodern ºi post-postmodern trebuie sã<br />
ºtie exact ce anume sã dãrâme sau ce anume sã ironizeze, sã<br />
demaºte, sã demitizeze. Dacã þine neapãrat sã facã astfel de<br />
lucruri, ºi nu - ca posibilitate alternativã - sã fie sau sã<br />
rãmânã un ignar. Clasicismul i se oferã cu dãruire. Poate,<br />
vãzându-l atât de întreg, de rotund, de inteligibil ºi de<br />
misterios totodatã, dupã milenii de supravieþuire,<br />
postmodernul se va opri o clipã, sã reflecteze.<br />
6. Un ultim apel.<br />
Democraþie înseamnã, între altele, posibilitatea ºi<br />
garanþia libertãþii tuturor ºanselor. Din punctul de vedere<br />
al indivizilor, ca personalitãþi inconfundabile, dar ºi din<br />
punctul de vedere al oportunitãþilor. Guvernanþi de azi,<br />
guvernanþi de mâine ºi de oricând, datoria voastrã este sã<br />
oferiþi tuturor toate ºansele posibile. Dupã pãrerea mea,<br />
aceasta este cheia democraþiei. Sã nu favorizãm o laturã a<br />
personalitãþii umane - ea însãºi, cel mai mare mister ºi cea<br />
mai mare bucurie a creaþiei universale - în detrimentul<br />
alteia, numai pentru a servi interesele de moment,<br />
economico-financiar-bancare (nu mai vorbesc de<br />
repercusiunile politice ale acestor interese), urmãrite de<br />
guvernatori ºi de partidele/coaliþiile care i-au lansat. Este<br />
în joc formarea naþiunii noastre înseºi, a viitorului nostru<br />
ca popor, viitor pe care numai prin aceºti copii ºi tineri,<br />
apãruþi pe lume din 1990 încoace, îl putem materializa.<br />
Pentru cã noi îi formãm, dupã ce Dumnezeu i-a adus pe<br />
lume. Învãþãmântul clasic nu moare nicãieri. Numai în<br />
România de azi moare încet ºi sigur. Cãci este abia tolerat,<br />
catalogat drept «ineficient» sub raport financiar (mai ales<br />
în etajul superior al învãþãmântului), creator ºi responsabil<br />
de «imensele» (?!) gãuri (adicã, deficite) bugetare din<br />
învãþãmântul românesc. Dacã raportãm totul la asta, putem<br />
comanda deja o eºarfã (eventual neagrã), sã ne legãm<br />
singuri la ochi ºi sã ne aruncãm direct cu capul în jos,<br />
drept prãpastie servindu-ne gropile ºi ºanþurile mereu mai<br />
adânci din asfaltul strãzilor patriei parþial reparate cu<br />
promisiuni. Noi oferim tuturor acestor gropari - cu<br />
statisticile confecþionate pe loc ºi scoase rapid din sertare<br />
ºi serviete, atunci când vor sã-ºi justifice decizii pe care le<br />
iau numai între ei, ignorând total regula pur democraticã a<br />
dialogului cu guvernaþii - alternativa învãþãmântului ºi<br />
culturii clasice. Noi venim în contra aberaþiei înarmaþi cu<br />
logica frumosului, a bunului simþ, a echilibrului, cu o acutã<br />
percepþie a realului ºi a Istoriei, pe care nici un finanþist<br />
din lume (cu atât mai puþin cei de la noi) nu le posedã.<br />
Pentru cã noi, cei care credem ºi vom crede nesmintit în
valorile Umanismului, nu în fetiºul cifrei care sãrãceºte<br />
realitatea uscând-o tocmai de seva ei vitalã, noi, umaniºtii<br />
clasiciºti, propunem, în locul omului dereglat al zilelor<br />
noastre, idealul, transpus în realitatea Istoriei de trei milenii<br />
încoace, al omului total ºi complementar dezvoltat,<br />
intelectual-mental, psihic, cognitiv ºi fizic, aºadar în toate<br />
direcþiile, capabil sã înveþe toatã viaþa, fie adâncindu-ºi<br />
specializarea ºi extinzând-o în ramuri conexe, fie<br />
deprinzând noi cunoºtinþe, schimbându-ºi domeniul ºi<br />
chiar profilul. Acesta este Omul Viitorului. Din lumea veche,<br />
el a preluat superlativele caracteriale ale personalitãþii:<br />
echilibru, dinamism, tenacitate, curaj, raþionalitate,<br />
perfectibilitate, mãsurã, încredere. Din lumea nouã, de azi,<br />
de mâine, de oricând înainte, Omul pe care îl preconizãm,<br />
ºi care a existat cândva, la altã scarã, preia ºi va prelua<br />
permanent informaþia, prelucrând-o, apropriind-o,<br />
nerespingând-o niciodatã, analizând-o, însuºindu-ºi-o<br />
finalmente. Noi îi spunem noului Om al Viitorului: homo<br />
classicus. Perenul uman ca matrice a noului. Politica nici a<br />
unui guvern, de aici sau de aiurea, nu îl va putea împiedica<br />
sã aparã. De fapt, sã aparã din nou. Cu alte forþe, mentale,<br />
spirituale ºi fizice. În noi structuri de civilizaþie. Chiar ºi în<br />
condiþiile, niciodatã irepetabile, ale celei mai negre dictaturi.<br />
Pentru cã nimeni nu poate opri viitorul.<br />
Eugen CIZEK<br />
«bolºevismul a lovit crunt în limbile<br />
clasice»<br />
Stimaþi colegi,<br />
Scuzaþi-mã de a vã rãspunde atât de târziu. Dar am<br />
fost plecat în Franþa, unde am încercat sã expediez o<br />
scrisoare-articol pentru Le Figaro sau Le Monde, cu privire<br />
la situaþia limbilor clasice în România, situaþie<br />
dezastruoasã ºi care ameninþã sã se deterioreze dramatic<br />
în continuare. Noi cerem doar acordarea unui statut decent<br />
învãþãmântului acestor limbi. De altfel, Uniunea Latinã<br />
(a þãrilor de limbi romanice), în colocviul de la Treveso, a<br />
pledat împotriva marginalizãrii învãþãmântului limbilor<br />
clasice. Rãspund pe scurt la întrebãrile Dumneavoastrã.<br />
1. În prezent, limba greacã practic nu se mai studiazã<br />
nicãieri, la noi, în învãþãmântul preuniversitar. Cel mult 1<br />
orã sãptãmânal în câteva clase din seminariile teologice.<br />
Limba latinã se studiazã 1 orã obligatoriu în clasele a VIIIa<br />
din toate ºcolile. Dar aceastã orã este în proporþie de<br />
80% predatã de profesori de românã, care de fapt o<br />
transformã în predarea limbii române. În clasele a IX-a, se<br />
mai predau obligatoriu 1-2 ore de latinã. În clasele a X-a, a<br />
XI-a ºi a XII-a doar în cele de filologie-istorie se mai predau<br />
1-2 ore de latinã. Se adaugã uneori 1 orã de latinã în clasele<br />
de ºtiinþe sociale. Desigur existã ºi pachetul «opþional».<br />
Dar acolo elevii trebuie sã aleagã latina dintr-un numãr<br />
mare de materii. În plus, directorii liceelor se opun<br />
îndeobºte cu strãºnicie ca elevii sã opteze pentru latinã.<br />
Înainte de 1948, limba latinã era predatã obligatoriu în<br />
toate liceele: 2 ore în actualele clase a VII-a, 3 ore în clasele<br />
starea studiilor clasice<br />
55<br />
a VIII-a, a IX-a, a X-a. În continuare se studia latina în<br />
clasele a XI-a ºi a XII-a, 4 ore sãptãmânal în ramura «modern-umanisticã»,<br />
unde se studia ºi puþinã greacã. La noi,<br />
ca în toate þãrile aºa-zis socialiste, bolºevismul a lovit<br />
crunt în limbile clasice. Între 1948 ºi 1958, s-au predat<br />
limbile clasice numai în cele 6 (ºase) licee clasice, dintre<br />
care unul era clasic mixt maghiar. Între 1958 ºi 1976, dupã<br />
reforma Ilie Murgulescu se studia latina astfel: 2 ore<br />
obligatorii la toate clasele din licee, clasele a IX-a ºi a Xa<br />
; apoi 4 ore în a XI-a ºi 2 ore în a XII-a, la secþiile<br />
umaniste. Ulterior predarea latinei s-a redus la 1 orã<br />
sãptãmânal, numai în clasele (a IX-a, a X-a, a XI-a ºi a XIIa)<br />
de filologie istorie. In 1990 s-a acordat limbilor clasice<br />
un statut decent, subminat prin 1998 de reforma Marga –<br />
Dagmara Georgescu. Acum se intenþioneazã: 1 orã de<br />
latinã în clasele a VII-a ºi a VIII-a (de acaparat de profesorii<br />
de românã) ºi 1-2 ore în clasele a XI-a ºi a XII-a de filologieistorie<br />
(dupã o pauzã de doi ani!). În alte þãri, situaþia este<br />
diferitã: în unele landuri din Germania se predau 4 ani de<br />
latinã în clasele a V-a – a VIII-a (5-3 ore sãptãmânal). In<br />
clase specializate, învãþãmântul clasic continuã pânã la<br />
terminarea liceului. În Franþa se predau multe ore de latinã<br />
în numeroase licee. ªi ceva greacã. În alte þãri (Italia,<br />
Spania, Olanda, Belgia, Marea Britanie etc.) se studiazã<br />
intens limbile clasice.<br />
2. Limba românã este cea mai conservatoare limbã<br />
romanicã faþã de limba latinã. Nu se poate înþe<strong>lege</strong> fãrã<br />
latinã. Limbile clasice sunt matematica, algebra ºtiinþelor<br />
sociale. Chiar ºi ºtiinþele «pozitive» au nevoie de<br />
gimnastica mentalã oferitã de limbile clasice. De altfel,<br />
latina ºi greaca au fost limbile creºtinismului.<br />
3. Sunt încã multe texte latineºti netraduse sau prost<br />
traduse. Existã foarte numeroase documente de arhivã<br />
latineºti netraduse ºi chiar neconsultate vreodatã.<br />
Dan SLUªANSCHI<br />
«post-modern» sau «prost-modern»<br />
1. Trecem, din nou, pentru a patra oarã în<br />
ultimii 50 de ani, printr-o perioadã foarte grea pentru<br />
studiile clasice din România. Fenomenul reflectã, desigur,<br />
o scãdere culturalã care afecteazã mentalitatea postmodernã<br />
a întregii Europe, lãsatã în voia desconsiderãrii<br />
marilor valori ale înaintaºilor ei, dar, la noi, el a luat proporþii<br />
de catastrofã. Originea stã în aparenta lipsã de însemnãtate<br />
promoþionalã a culturii, în general, ºi a calitãþii estetice ºi<br />
logice a exprimãrii în particular - semn al unei vremi a<br />
decadenþei. Rezultatul îl constituie o alungare tot mai<br />
vãditã a latinei dintre obiectele ºcolare, cãci despre elinã<br />
nici nu avem ce pomeni. Procedura aceasta aplicatã tot<br />
mai apãsat Liceului, dupã revenirea la o stare oarecum<br />
normalã în 1990-1991 (cînd aveam 2 ºi, respectiv, 3 ore de<br />
latinã în Liceu, în special pentru umaniºti, teologi ºi<br />
pedagogi), pînã la a se ajunge, acolo unde se mai face, la<br />
1 (una!) orã sãptãmînalã - cu perspectiva de a se limita<br />
predarea numai la clasele a 11-a ºi a 12-a umaniste - a avut<br />
repercusiuni imedi-ate asupra Universitãþilor ºi asupra<br />
profesorilor, care devin din nou, tot mai mult, cîte o rara
56<br />
avis în peisajul nostru didactic. De ce toate acestea?<br />
Foarte simplu - dacã se vede cã poþi ajunge ministru,<br />
parlamentar, sau om de afaceri, fiind nu numai un<br />
necunoscãtor absolut al latinei sau elinei, ci un agramat<br />
total, dar agresiv, ce rost mai are sã te fi ostenit cîndva sã<br />
înveþi versuri din Homer sau maxime ciceroniene? Desigur<br />
cã dacã ºi meseriile exacte ar merge fãrã matematicile<br />
fundamentale, ºi asupra lor s-ar abate acelaºi fenomen al<br />
minimului efort cultural ºi intelectual: cãderea în barbarie,<br />
ba pînã la vandalism, este, fãrã control, o tendinþã la fel de<br />
implacabilã ca aplicarea legii a doua a termodinamicii.<br />
2. Omul post-modern are de ales între a fi<br />
kalokagathos, «frumos ºi bun», cum spuneau Grecii, sau<br />
prost-modern. Singur va decide cum îi va arãta gîndul ºi<br />
traiul, ºi ce va lãsa în urma sa. Cine admirã frumuseþea<br />
oamenilor ºi a operelor Renaºterii va tinde, la fel, cãtre<br />
acea bucãþicã de cer a idealurilor ei. Cine nu, nu. Calea<br />
spre toate marile culturi clasice, fie ele ºi cele din India<br />
sau din China, tot prin Italia ºi Grecia clasicã trece. Sau nu<br />
trece, pentru cã lumea, cum e ea, poate decide cã tot mai<br />
bine este la discotecã.<br />
3. Cultura româneascã a început sã fie vrednicã de<br />
acest nume numai odatã cu formarea trudnicã, tot în<br />
idealurile culturii clasice, a unor mari oameni cum au fost<br />
Costineºtii, Cantemir, corifeii ªcolii Ardelene º.a.m.d. Ce a<br />
dat ºi poate cã mai poate da «frumos ºi bun» literatura,<br />
muzica, pictura, în genere, formarea unui om întreg, în<br />
Þara aceasta a noastrã, prea plinã de haz ºi prea lipsitã de<br />
seriozitate, a depins, depinde ºi va depinde mereu de o<br />
educaþie ºcolarã elegantã plinã de miez: iar, în privinþa<br />
umanioarelor, atare lucru nu se poate face fãrã asimilarea<br />
valorilor profunde ale clasicismului - temeiul tradiþiei<br />
noastre bune de altãdatã. Traduceri de calitate avem în<br />
româneºte, existã ºi prin librãrii. Marile opere au fost deja<br />
transpuse în limba noastrã, mai demult sau mai de curînd,<br />
avînd, adesea, mai multe variante. Dacã ar fi sã ne doresc<br />
ceva înainte de toate, ar fi o serie de Opera omnia ale lui<br />
Aristotel (la fel cu cele platonice), o mai serioasã<br />
cunoaºtere a lui Demosthene ºi a lui Isocrate ºi o bunã<br />
retraducere, completã, a lui Plaut.<br />
starea studiilor clasice<br />
Petre Gheorghe BÂRLEA<br />
«tinerii care au studiat limbile ºi literaturile<br />
clasice devin buni manageri în orice doemniu<br />
de activitate»<br />
1. Din pãcate, perioadele faste pentru studiul<br />
limbilor clasice au fost foarte puþine ºi foarte scurte în<br />
istoria învãþãmîntului ºi a culturii româneºti. Starea vitregã<br />
în care se aflã astãzi repetã stãri în care aceste studii s-au<br />
aflat ºi în urmã cu vreo cinci decenii (cînd latina ºi greaca<br />
au fost aproape complet eliminate din programele de<br />
învãþãmînt preuniversitar), dar ºi pe vremea cînd Titu<br />
Maiorescu a fost obligat sã intervinã, cu autoritatea sa<br />
ºtiinþificã ºi politico-administrativã, pentru redresarea unei<br />
situaþii tragice s.a.m.d. Uneori, la baza acestei situaþii s-au<br />
aflat considerente de ordin ideologic ºi politic, alteori<br />
explicaþia a fost de ordin « practic », adicã strict material;<br />
de fiecare datã însã, motivul adevãrat a constat, credem, în<br />
obtuzitatea gîndirii celor care au decis soarta învãþãmîntului<br />
ºi a ºtiinþei româneºti. Se ia în calcul, în mod absurd, «<br />
productivitatea », utilitatea directã, imediatã a studiilor<br />
clasice, dupã un tipar logic comparabil cu cel care a dus la<br />
concluzia, pînã nu de mult vehiculatã, cã « învãþãmîntul nu<br />
este o ramurã productivã de activitate ».<br />
Exista astãzi, evident, mai multe cursuri ºi seminarii<br />
de latinã ºi chiar de greacã veche în învãþãmîntul superior,<br />
pentru cã s-au înmulþit universitãþile ºi secþiile<br />
umaniste care au în planul de învãþãmînt cîteva ore de<br />
limbi clasice – oricum, departe de necesarul impus de<br />
importanþa unor asemenea studii - , existã ceva mai multe<br />
manuale, traduceri din autori latini ºi greci, mai ales din<br />
pãrinþii bisericeºti sau din filosofi, dar totul, repet, departe,<br />
foarte departe de ceea ce ar fi normal.<br />
2. Se spune cã învãþarea limbilor clasice reprezintã<br />
o gimnasticã a minþii, idee contracaratã cu argumentul cã<br />
ºahul poate servi foarte bine în acest scop. Este vorba,<br />
evident, despre douã lucruri diferite. Aducînd în plus o<br />
imensã informaþie despre cultura ºi civilizaþia anticã, pe<br />
care se întemeiazã întreaga gîndire modernã, limbile clasice<br />
formeazã un sistem de valori, o concepþie despre viaþã –<br />
etern valabile, o atitudine, un stil de gîndire ºi de<br />
comportament. Antropologii americani au constatat cã<br />
tinerii care au studiat limbile ºi literaturile clasice devin<br />
buni manageri în orice domeniu de activitate…<br />
3. Cultura noastrã mai are încã multe de valorificat<br />
din moºtenirea spiritualã greco-latinã, avînd în vedere<br />
specificul istoriei poporului român ºi a limbii române. Texte,<br />
documente, inscripþii, valori ale vieþii materiale etc. rãmîn<br />
încã necunoscute generaþiilor tinere, pentru cã nu avem<br />
încã instrumentele de lucru necesare (corpusuri, indexuri,<br />
dicþionare, ediþii ºtiinþifice etc.). In al doilea rînd, în orice<br />
þarã civilizatã, raportarea la spiritualitatea universalã<br />
presupune o cît mai cuprinzãtoare valorificare a operelor<br />
antichitãþii. Or, pentru noi existã încã autori sau opere<br />
care nu s-au tradus niciodatã în limba românã. Apoi, oricît<br />
s-ar fi tradus, cãrþile de valoare trebuie reluate mereu, nu<br />
numai pentru cã vechile ediþii se epuizeazã repede, ci ºi<br />
pentru cã fiecare nouã generaþie de cititori are nevoie de<br />
versiuni adecvate vremii.
Ion ACSAN<br />
Reformele învãþãmântului ºi salvgardarea<br />
studiilor clasice în România<br />
Studiile clasice au luat un mare avânt în þara noastrã<br />
odatã cu înfiinþarea secþiei latinã-greacã, la liceele<br />
teoretice, clasele 5-8. Reforma iniþiatã de profesorul Ion<br />
Petrovici a intrat în vigoare în anii 1935-36. Pentru aceastã<br />
secþie licealã s-au editat manuale speciale semnate de Al.<br />
Graur, C. I. Balmuº, N. I. Herescu, Andrei Marin º. a. Cu<br />
aceastã zestre culturalã, viitorii studenþi erau pregãtiþi sã<br />
asiste la cursurile de înaltã þinutã ºtiinþificã pe care le<br />
audiau la Facultãþile de filologie din Bucureºti, Cluj ºi<br />
Iaºi. La rândul lor, profesorii acestor Facultãþi, care<br />
înlocuiau vechea generaþie, au publicat cursuri<br />
universitare, fiind pionierii primelor manuale universitare<br />
ºi tratate de istorie, la nivel internaþional, studii de literaturã<br />
greco-romanã etc. Vârsta de aur a filologiei clasice<br />
româneºti a fost reprezentatã, pe lângã cei antecitaþi, de<br />
Aram Frenkian, D. Marmeliuc, ªt. Bezdechi, Teodor Naum,<br />
Cezar Papacostea, Th. Simensky, N. Lascu, N. I. Barbu,<br />
Maria Marinescu-Himu, J. Coman, I. Fischer, Radu Hâncu,<br />
Petru Creþia ºi mulþi alþii.<br />
La polul opus s-a situat Reforma învãþãmântului<br />
din 1948, care a început campania împotriva menþinerii<br />
latinei ºi elinei în învãþãmântul eminamente etatizat ºi<br />
politizat. Liceul «Sfântul Iosif» din Bucureºti, unde<br />
apucasem sã fac ore de limbi clasice, a fost desfiinþat. În<br />
locul lui, s-a înfiinþat Liceul Clasic Mixt, unde, în urma<br />
unui examen, am intrat direct în clasa a IX-a. Doar câteva<br />
licee din întreaga þarã mai aveau în programa lor ore de<br />
elinã ºi latinã. Dupã absolvirea liceului (1951), am urmat<br />
cursurile Facultãþii de filologie din Bucureºti (1951-1955),<br />
beneficiind de îndrumarea unei strãlucite pleiade de<br />
asistenþi, conferenþiari, lectori ºi profesori. Unii dintre ei<br />
mi-au devenit ulterior colaboratori la editurile unde mi-am<br />
desfãºurat activitatea vreme de 35 de ani (1956-1991).<br />
Înflãcãratul “umanist” N. Ceauºescu ºi “savanta” lui soþie<br />
au desfiinþat puþinele licee clasice din întreaga þarã, fãrã a<br />
cruþa nici Catedra de Filologie clasicã, anexatã limbilor<br />
romanice ºi orientale, primind studenþi noi din doi în doi<br />
ani. Dupã 1989, s-au introdus ore de elinã la unele licee<br />
bucureºtene, palidã reminiscenþã a liceelor clasice de<br />
odinioarã, dar iniþiativa a fost abandonatã. Doar la<br />
Institutele teologice se mai studiazã elina, orele de latinã<br />
urmând sã fie reduse.<br />
Chiar ºi în þãrile occidentale, fãrã nici o afinitate<br />
directã cu latina ºi elina, limbile clasice sunt studiate<br />
temeinic nu numai în ºcoli ºi universitãþi, ci ºi prin<br />
intermediul eseurilor ºi traducerilor, indispensabile pentru<br />
educaþia omului modern chiar ºi într-un secol computerizat.<br />
Cultura românã ºi-a îndeplinit în trecut datoria faþã de<br />
moºtenirea greco-latinã, cu tot dezinteresul arãtat de<br />
regimul totalitar. Editura ªtiinþificã, devenitã ulterior Editura<br />
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, a concurat cu Editura<br />
Academiei. ªi-au adus aportul Editura Univers, Editura<br />
Minerva, Editura Albatros, Editura Dacia º. a. Privatizãrile<br />
pripite au dus la dispariþia unor edituri prestigioase, altele<br />
sunt în pragul falimentului fiindcã nu s-au adaptat la<br />
starea studiilor clasice<br />
57<br />
condiþiile vitrege ale economiei de piaþã, la costurile<br />
exorbitante. Cele care încurajeazã filologia clasicã sunt<br />
Editura Humanitas, Editura Polirom, Editura Mondero,<br />
Paideia ºi Editura Hasefer. Deoarece Editura ªtiinþificã ºi<br />
Enciclopedicã n-a dus pânã la capãt editarea operei<br />
integrale a lui Platon, oprindu-se la volumul VII, Editura<br />
Humanitas ºi-a propus sã realizeze ea acest grandios<br />
proiect, dând la luminã primele volume. Perseverentã s-a<br />
dovedit Editura Hasefer, încredinþând tiparului traducerea<br />
integralã a scrierilor marelui istoric Flavius Josephus. Miam<br />
asumat eu însumi aceastã dificilã sarcinã, pe care am<br />
îndeplinit-o dupã ºapte ani de muncã asiduã. Doar Istoria<br />
rãzboiului iudeilor împotriva romanilor, apãrutã în 1997,<br />
poartã semnãtura a doi traducãtori: Cheneli Wolf ºi Ion<br />
Acsan, ultimul fiind ºi autorul aparatului critic. Celelalte<br />
lucrãri au un singur traducãtor ºi prefaþator, adicã Ion<br />
Acsan ºi respectiv Rãzvan Theodorescu. Este vorba de<br />
Antichitãþi iudaice, Vol. I, Cãrþile I-X ºi Vol. 2, Cãrþile XI-<br />
XX (2000 ºi respectiv 2001) ºi de Autobiografie. Contra<br />
lui Apion (2002). Mã bucur cã ºi Editura Dacia a iniþiat<br />
traducerea integralã a Operelor Sfântului Augustin,<br />
primele douã volume ajungând deja în librãrii. Fireºte cã<br />
editurile mai au încã multe datorii faþã de autori antici<br />
precum Aristofan, Plutarh, Xenofon, ba chiar ºi Arrianus,<br />
Periplul Pontului Euxin (Înconjurul Mãrii Negre) fiind<br />
o scrisoare adresatã lui Traian. Mai ales cã anul 2003 este<br />
închinat împãratului optimus maximus. Revistele ar avea<br />
ºi ele datoria sã “mediatizeze” acest eveniment festiv.<br />
Viorica LASCU<br />
«ca la Academia din Scorniceºti»<br />
Chestionarului pe care revista “<strong>Vatra</strong>” îl propune, îi<br />
voi rãspunde prin câteva observaþii disparate, care se vor<br />
organiza de la sine într-o pledoarie pentru reluarea ºi<br />
aprofundarea studiilor clasice.<br />
Participând în 1989 la Sulmona la o întrunire care<br />
avea tocmai aceastã temã, am aflat – ceea ce nu m-a<br />
consolat – cã în toate þãrile situaþia învãþãmântului limbilor<br />
latinã ºi elenã este în plin declin. Motivaþia: la ce foloseºte?<br />
Nu se aplicã nici în economie, nici în tehnicã.<br />
Ne cãznim sã construim o Europã unitã ca un etaj<br />
fãrã parter. Familia europeanã nu trebuie sã fie o sucursalã<br />
a Americii; ea îºi are identitatea sa proprie ºi fundamentul<br />
sãu specific. La destrãmarea echilibrului antic ºi în<br />
perioada migraþiunilor, cultura greco-romanã, filtratã prin<br />
creºtinism, a dat o nouã unitate continentului. Sf. Ioan<br />
Cassian, purtãtor al spiritualitãþii Sf. Ioan Chrisostomul,<br />
s-a maturat în Gallia, unde a redactat Regula din care au<br />
derivat benedictinii, cu deviza Ora et labora, incluzând<br />
cultivarea studiilor ºi transmiterea textelor antice gãsite.<br />
Slavii au fost încreºtinaþi de fraþii greci Ciril ºi Metodiu,<br />
trimiºi sã-i evanghelizeze de cãtre episcopul Romei. În<br />
îndepãrtata Aquitania, în ruinele unei mãnãstiri ridicatã în<br />
“secolul de plumb” (sec. XI), am vãzut douã capiteluri<br />
care spun mult: unul îl reprezintã de douã ori pe Ulise,<br />
legat de catarg, devenit simbol al rezistenþei la ispitã ºi pe<br />
capitelul din faþã, douã sirene… Nu lipsesc nici centaurii.
58 starea studiilor clasice<br />
Timp de secole, limba latinã a fost limba de<br />
comunicare în domeniul culturii (v. Universitãþile) ºi în<br />
diplomaþie. ªi astãzi botaniºtii descriu plantele în “latina<br />
lor”. ªi nu numai. În anii dictaturii comuniste, când Biserica<br />
Greco-catolicã era interzisã în România, fãcând o cãlãtorie<br />
turisticã în Cehoslovacia, am intrat într-o bisericã ºi m-am<br />
spovedit în limba latinã.<br />
Exersarea limbii latine îþi formeazã diciplina gândirii,<br />
te ajutã sã construieºti fraze logic ordonate. O colegã dea<br />
mea de liceu, transplantatã în America, lucrând în<br />
domeniul învãþãmântului ºi observând cã tinerii nu sunt<br />
capabili sã gândeascã, deci sã se exprime corect, a iniþiat<br />
o acþiune de predare a limbii latine în ºcoli. Nu mai ºtiu cât<br />
a rezistat.<br />
Te doare inima când auzi difuzate, prin Tv ºi Radio,<br />
cuvinte accentuate ca la academia din Scorniceºti: avioane<br />
Hercúles, aúto, doctor hónoris causa, ántic. Sau,<br />
complexaþi de propria inculturã, vor sã afiºeze o pojghiþã<br />
care îi trãdeazã însã: quo vadis, homine? Vivat Academia,<br />
vivat profesores!<br />
Cea mai instructivã ºi mai plãcutã metodã de predare<br />
a limbii latine sunt etimologiile, prin care se învaþã nu<br />
numai un cuvânt, ci ºi istorie. Mirele român este soldatul<br />
roman (miles), pruncul care rezultã din cãsãtorie este<br />
puerunculus: câtã duioºie! ªi prin cunoaºterea limbii în<br />
evoluþia ei istoricã, se lãmuresc ºi “savanþii” tracologi…<br />
Prin absenþa nivelului clasic de culturã, generaþiile<br />
sunt mutilate de mari valori. Cine a mai auzit azi de<br />
Kallokagathia? ªi ce sentiment de libertate îþi dã conºtiinþa<br />
cã nu eºti un rob al vieþii materiale, cãci cunoºti lucruri<br />
inutile. Ce lux!<br />
Latinistul Nicolae Lascu a compilat un repertoriu al<br />
traducerilor din autorii greci ºi latini, precedat de un studiu<br />
(1974). Este un ghid care trebuie þinut la zi. El însuºi a<br />
lãsat Metamorfozele ovidiene traduse în metru original,<br />
care aºteaptã un editor!<br />
Nicolae Lascu spunea, încã în 1941: «ªi, în adevãr,<br />
acum avem, poate mai mult ca oricînd, nevoie sã ne<br />
întoarcem la izvorul limpede al latinitãþii, spre a ne feri de<br />
bezna teoriilor obscure ºi nebuloase, ce se lasã tot mai<br />
greu pe sufletul românesc».<br />
Ce ar zice azi?<br />
Urez din suflet ca ancheta deschisã de <strong>Vatra</strong> sã<br />
miºte conºtiinþele celor ce poartã rãspunderea<br />
învãþãmântului în România.<br />
Lucia WALD<br />
«nivelul cel mai de jos înregistrat<br />
vreodatã în þara noastrã»<br />
1. Comparativ cu alte perioade (pînã la Reforma<br />
învãþãmîntului din 1948, dar ºi dupã aceea), situaþia<br />
studiilor de latinã ºi greacã este în prezent mult mai proastã,<br />
atingînd nivelul cel mai de jos înregistrat vreodatã în þara<br />
noastrã:<br />
- a scãzut numãrul liceelor cu profil umanist ºi cel al<br />
claselor de filologie;<br />
- a scãzut drastic numãrul orelor de predare a limbii<br />
latine la clasele X-XII. In multe ºcoli, în locul orelor de<br />
limba latinã, se predau alte materii;<br />
- în universitãþi, s-a redus mult cifra de ºcolarizare<br />
la secþia de filologie clasicã, precum ºi numãrul de ore<br />
afectate celor douã materii de bazã – latina ºi greaca.<br />
Situaþia actualã a studiilor clasice în România –<br />
þarã de limbã romanicã – este mult sub nivelul celei din<br />
alte þãri, precum Polonia, Ungaria, Croaþia.<br />
2. Necesitatea studiilor clasice :<br />
- pentru pãstrarea ºi continuarea unor tradiþii de<br />
secole;<br />
- pentru înþe<strong>lege</strong>rea istoriei limbii române, a<br />
componentei lexicului ei ºi a structurii ei gramaticale;<br />
- pentru o corectã însuºire a vocabularului<br />
internaþional (chiar în sfera tehnicii);<br />
- pentru pregãtirea de viitori specialiºti în domeniul<br />
arheologiei, epigrafiei, paleografiei;<br />
- pentru facilitarea accesului în domeniul dreptului<br />
roman ºi al istoriei filosofiei antice ºi medievale.<br />
3. O mare parte a literaturii (în sens larg)<br />
latine ºi greceºti este încã netradusã sau se aflã<br />
consemnatã încã în traduceri învechite ºi<br />
necorespunzãtoare (ca terminologie, aparat critic, apel la<br />
ediþii de datã recentã etc.).<br />
Se impun mãsuri urgente de revenire la o situaþie<br />
normalã, cea din perioada antebelicã, atunci cînd latina<br />
era echivalentul matematicii, iar studiile umaniste au stat<br />
la baza efervescenþei culturale ºi literare dintr-o epocã cu<br />
realizãri pînã acum neegalate.<br />
Ana-Cristina HALICHIAS<br />
«miracolul grec» ºi «miracolul latin»<br />
Stimaþi colegi,<br />
Vã felicit pentru iniþiativa de a consacra un numãr<br />
al revistei Dumneavoastrã stãrii actuale a studiilor clasice<br />
în România. Aveþi dreptate: un nou «secol de fier»<br />
ameninþã, vã citez, «cu o umbrã tot mai densã» acest<br />
domeniu.<br />
Pornind de la chestionarul Dumneavoastrã, încerc<br />
sã pun pe hârtie cîteva gânduri pe care le înfãþiºez, la<br />
fiecare început de an universitar, studenþilor altor secþii<br />
decât cea de Filologie clasicã, într-o încercare de a-i<br />
convinge de utilitatea învãþãrii limbii latine. Dacã socotiþi<br />
cã meritã sã vadã lumina tiparului, în totalitate sau parþial,<br />
voi fi onoratã de faptul cã am putut sã contribui ºi eu la<br />
generosul Dumneavoastrã demers.<br />
Pct. 2. Alãturi de «miracolul grec», care este sursa<br />
filosofiei, a ºtiinþei ºi a artei, existã ºi un «miracol latin»<br />
(tradus în talentul de a conduce printr-un amestec subtil<br />
între a convinge ºi a obliga) cãruia i se datoreazã<br />
constituirea dreptului ºi a noþiunii de stat. Expresie a unei<br />
strãlucitoare civilizaþii, latina a fost instrumentul de<br />
comunicare al marelui Imperiu Roman, a devenit limba<br />
oficialã a Bisericii ºi a creºtinismului occidental, a fost<br />
limba de vehiculare a culturii medievale, în învãþãmânt, în<br />
ºtiinþã, în literaturã, în diplomaþie ºi în toate celelalte
manifestãri ale vieþii civilizate, a supravieþuit în limbile<br />
romanice. Chiar dacã astãzi limba latinã ºi-a încheiat cariera<br />
ca limbã practicã, uzualã, ea se aflã în bunã mãsurã la baza<br />
expresiei lingvistice a lumii moderne: asimilînd în mod creator<br />
tot ceea ce i-a fost util din cultura greacã, ea ºi-a pus<br />
amprenta asupra limbilor de culturã, iar lexicul greco-latin<br />
este prezent peste tot în terminologia ºtiinþificã.<br />
Limbile clasice au, fãrã nici o îndoialã, un rol<br />
formativ.<br />
Într-o lume a interdisciplinaritãþii ce poate fi mai util<br />
decât iniþierea într-un domeniu care impune educarea<br />
gândirii în spirit interdisciplinar (accesul la operele grecolatine<br />
înseamnã îmbinarea abilitãþilor lingvistice - fie ele ºi<br />
minimale - cu interpretarea literarã ºi de idei, cu istoria<br />
socio-politicã, cu istoria mentalitãþilor, a instituþiilor)?<br />
Într-o lume a reconversiei profesionale, oricine a<br />
venit în contact cu studiile clasice se poate adapta cu<br />
uºurinþã unor cerinþe aflate într-o rapidã schimbare ºi<br />
evoluþie, cãci aceste studii l-au deprins sã aibã o gândire<br />
mobilã, l-au educat în spiritul unei abordãri riguroase ºi<br />
metodice a problemelor pe care le are de rezolvat. Aºa se<br />
explicã faptul cã filologii clasici se dovedesc a fi<br />
profesioniºti remarcabili în cele mai variate domenii:<br />
învãþãmânt, arhivisticã, muzeografie, arheologie, istorie<br />
ºi teorie literarã, romanisticã, românisticã, presã etc.<br />
Într-o lume în care obþinerea unui loc de muncã<br />
depinde în bunã mãsurã de capacitatea de a face faþã unui<br />
«interviu», studierea textelor eline sau latine faciliteazã<br />
contactul cu retorica, îl învaþã pe cel care le parcurge, prin<br />
puterea modelului oferit, arta argumentãrii, a construirii<br />
unui discurs bine articulat ºi convingãtor, a unei fraze<br />
armonioase ºi originale.<br />
Pct. 3. Se ºtie cã cele mai importante materiale, atât<br />
sub aspect cantitativ, cât ºi sub aspect calitativ, de care<br />
se foloseºte ºtiinþa pentru reconstituirea trecutului sunt,<br />
începând cu apariþia scrisului, izvoarele scrise.<br />
Valorificarea moºtenirii noastre culturale a permis<br />
publicarea cronicilor, documentelor, textelor bisericeºti,<br />
scrierilor juridice, literare, ºtiinþifice.<br />
În arhivele româneºti ºi strãine se pãstreazã un numãr<br />
imens de documente scrise în limbile greacã ºi latinã care<br />
încã aºteaptã sã vadã lumina tiparului, în ediþii bilingve<br />
alcãtuite dupã cele mai riguroase criterii ºtiinþifice. Actele<br />
medievale latineºti emise de cancelariile Þãrilor Române<br />
constituie izvoare inestimabile pentru istoria limbii române<br />
în perioada anterioarã atestãrii ei scrise, prin prezenþa în<br />
cuprinsul lor a numeroase cuvinte sau structuri<br />
morfosintactice româneºti. În acelaºi timp, studierea unui<br />
asemenea tip de texte înseamnã alinierea filologilor clasici<br />
din România la preocupãrile actuale ale clasiciºtilor<br />
europeni care se consacrã într-o mãsurã tot mai mare<br />
cercetãrii latinei medievale ºi neolatinei..<br />
Încã existã cronici medio- sau chiar neolatine care,<br />
deºi prezintã interes pentru istoria noastrã, sunt prea puþin<br />
cunoscute (dacã nu chiar complet necunoscute). Editarea<br />
ºi traducerea unor asemenea izvoare înseamnã nu numai<br />
îmbogãþirea patrimoniului ºtiinþific românesc ci ºi un argument<br />
pentru sprijinirea studierii în licee a limbii latine,<br />
ca o premisã pentru opþiunea unor tineri în direcþia formãrii<br />
lor ca specialiºti în domeniul latinei medievale ºi în cel al<br />
paleografiei latine.<br />
starea studiilor clasice<br />
59<br />
Iatã, spre exemplu, o cronicã destul de puþin<br />
cunoscutã (Historia Carpato-Ruthenorum, sacra et civilis,<br />
antiqua et recens usque ad praesens tempus), scrisã<br />
pe la 1842 de Mihail Luèkai, un ucrainean, preot grecocatolic,<br />
a cãrui biografie dovedeºte faptul cã el a trãit<br />
printre români, cunoscând bine atât pe cei contemporani<br />
cu el, cât ºi pe cei din trecut, prin intermediul documentelor<br />
de arhivã ºi al lucrãrilor istoriografice. Consacratã istoriei<br />
ucrainenilor subcarpatici, cronica lui Mihail Luèkai include<br />
numeroase informaþii privitoare la popoarele vecine cu<br />
aceºtia. Datele referitoare la români (ºi mai ales la cei din<br />
Transilvania) acoperã o problematicã foarte largã: originea<br />
lor, continuitatea în Dacia, evenimente importante care leau<br />
marcat destinul (venirea hunilor, invaziile tãtare, luptele<br />
cu turcii, rãscoala lui Doja etc.), descrieri geografice, istoria<br />
bisericii ortodoxe române ºi a celei greco-catolice din<br />
Transilvania. Am ales spre exemplificare douã pasaje care<br />
atestã faptul cã aceastã lucrare depãºeºte graniþele unei<br />
opere pur istorice, dovedindu-se a fi o lecturã plãcutã,<br />
datoratã unui spirit cultivat ºi dãruit cu har în mânuirea<br />
condeiului (subtitlurile ne aparþin).<br />
Columna lui Traian<br />
În anul 1830 eu însumi am privit acest monument<br />
celebru; chiar de n-ar mai fi dãinuit nici o altã rãmãºiþã a<br />
Romei antice afarã de aceastã columnã ºi de Forul lui<br />
Traian, cu coloanele sale strãvechi zãcând fãrâmate la<br />
pãmânt, tot ar fi fost o mãrturie îndestulãtoare despre<br />
strãlucirea ºi bogãþiile romanilor.<br />
Pe partea din afarã a Columnei se aflã dãltuit, cu<br />
mare meºteºug, rãzboiul dacic, cu ale sale chipuri de oameni<br />
ºi de cai.<br />
Pe când urcam treptele ce duc spre vârful columnei,<br />
m-a copleºit o asemenea sfialã, de parcã m-aº fi dus spre<br />
a mã înfãþiºa acelui mare împãrat.<br />
Despre originea ºi firea românilor<br />
Oricine ar avea prilejul ºi rãbdarea de a cunoaºte –<br />
fie ºi de la distanþã – obiceiurile ºi ascendenþa valahilor,<br />
ar trebui sã îºi dea seama cã valahii nu au fost nicicând<br />
scoborâtori din slavi. Ar trebui sã fim convinºi de la prima<br />
vedere cã ei sunt urmaºii Coloniei lui Traian. […] Valahii<br />
locuiesc pe pãmântul vechii Dacii sau, altfel spus, în<br />
Valahia, Moldova, Transilvania ºi cea mai mare parte a<br />
Ungariei de peste Tisa, în dieceza Munkaè . […] Dacã am<br />
socoti prin câte ºi câte încercãri a trecut Dacia, nu ne-am<br />
putea mira îndeajuns de cât a ocrotit pronia cereascã<br />
neamul valah, care a þinut piept atâtor ºi atâtor vitregii ºi<br />
strãmutãri, pãstrându-ºi fiinþa ºi limba. Pricina trebuie<br />
cãutatã în însãºi firea lor, fiindcã, dar numai la nevoie,<br />
valahii, ca ºi italienii, vorbesc ºi o altã limbã; între ei însã<br />
folosesc doar limba româneascã. Nu primesc cu uºurinþã<br />
sã-ºi schimbe locul ºi þin cu îndârjire la sãlaºurile<br />
strãmoºeºti; pãstreazã cu strãºnicie datinile ºi canoanele<br />
bisericeºti, dar sunt mai degrabã superstiþioºi decât<br />
cucernici; nu iartã cu uºurinþã ocara ºi într-aceea au ºi<br />
vorba þine minte – adicã “rãmâne la pãstrare adânc în<br />
minte” – ºi au aplecare cãtre rãzbunare, altminteri spus au<br />
fire aprigã, dar sunt, în genere, oameni buni la inimã […].
60 starea studiilor clasice<br />
Ovidiu PECICAN<br />
“lovitura de graþie”<br />
1. În momentul de faþã, studiile clasice în<br />
învãþãmântul din România sunt într-un proces de treptatã<br />
dispariþie. Paradoxal, într-un moment în care se discutã<br />
aprins despre necesitatea reformei învãþãmântului, dupã<br />
ce pe aceastã cale s-au ºi fãcut paºi semnificativi, mai ales<br />
în timpul ministeriatului lui Andrei Marga, înalþii<br />
funcþionari ai MEN au decis sã dea lovitura de graþie<br />
studiilor latine ºi eline. Atunci când mult clamata abordare<br />
pragmaticã, în funcþie de nevoile societãþii, nu poate fi<br />
atinsã altminteri, datoritã, probabil, lipsei de concepþie ºi<br />
a neînþe<strong>lege</strong>rii esenþei activitãþii manageriale, se crede,<br />
pesemne, cã o punere drasticã în crizã a filologiei clasice<br />
– la nivelul liceelor dar, în multe privinþe ºi în lumea<br />
universitarã ori în cercetarea ºtiinþificã – ar putea da alura<br />
de primenealã utilitaristã formulei actuale de<br />
dezorganizare.<br />
Recenta tentativã de reducere a orelor de istorie ºi<br />
limba românã la una singurã pe sãptãmânã este încã un<br />
pas înspre aneantizarea umanisticii în ºcoala româneascã.<br />
Într-adevãr, dacã nici limba românã, în care se strãduie sã<br />
se exprime pânã ºi cei mai lamentabili politicieni, nu li se<br />
lasã copiilor la dispoziþie, spre a fi în viitor scutiþi de<br />
formulãrile care fac azi deliciul presei (vorba Academiei<br />
Caþavencu: fereascã-ne Dumnezeu de „bula demnitarului<br />
de supt poala dealului”), ce mai poþi spera pentru latinã ºi<br />
greacã?! La fel, când istoria rãmâne pe mâna regizorilor<br />
anilor 70 de filme orientate ideologic cãtre o lecturã „soft”,<br />
netezitã, a trecutului, iar Academia Românã emite un tratat<br />
înþesat de plagiate ºi, oricum, gândit, în bunã mãsurã, în<br />
spiritul naþionalismului ceauºist, ce mai poþi aºtepta pe<br />
seama acestor douã zone filologico-culturale socotite a fi<br />
periferice?!<br />
2. Europa Occidentalã, tocmai cea în care ne<br />
strãduim sã pãtrundem la nivelul unui proces politicoadministrativ,<br />
de securitate, economic, ºi la valorile cãreia<br />
ne raportãm, oricum, de secole, ca la valorile noastre (chiar<br />
dacã accentuate diferit), aceastã Europã pune la baza<br />
construcþiei sale aporturile antichitãþii clasice, greco-latine,<br />
creºtinismul ºi anumite aporturi septentrionale. Dacã în<br />
asimilarea tipului de gândire nordic s-ar zice cã întâmpinãm<br />
dificultãþi felurite (nu avem disciplina muncii ºi nici<br />
perseverenþa de tip nordic, nu împãrtãºim aceeaºi eticã<br />
cotidianã ºi nici nu ne organizãm viaþa în virtutea unor<br />
norme ºi cutume de tip contractual, intrând astfel într-o<br />
logicã socialã a controlabilului dezirabil), celelalte douã<br />
componente – greco-latinitatea ºi religia lui Isus – le-am<br />
moºtenit în egalã mãsurã ºi fac parte dintre fundalurile<br />
esenþiale ale civilizaþiei româneºti. Practic, faþã de vestul<br />
european, diferenþa, la noi, este cã, în loc sã asumãm ºi<br />
încarnãm virtuþi ºi atitudini germanice, dispunem de altele,<br />
de origine slavã; pe care nici mãcar nu le analizãm, spre a<br />
evidenþia valorile specifice pe care le conþin ºi limitãrile<br />
pe care le impun, preferând sã le refulãm lamentabil. Lãsând<br />
însã deoparte, aici, chestiunea diferenþelor, ºi rãmânând<br />
la florilegiul de trãsãturi comune dintre Europa comunitarã<br />
ºi noi, remarc cã într-un moment de apogeu al strãdaniei<br />
de integrare în structurile federaþiei de state occidentale,<br />
ajunse, în fine, la frontiera noastrã vesticã, dintr-o<br />
incoerenþã decizionalã greu de explicat, noi tãiem ºi ultimele<br />
punþi solide. În România se face mult caz de latinitatea<br />
noastrã în discursul public. De fapt, însã, cum se dovedeºte<br />
acum, nici mãcar naþionalismul argumentat consecvent în<br />
linia teoriei continuitãþii nu face un loby pozitiv studiilor<br />
latine, care apar, probabil, futile, superflue... Se preferã,<br />
tot în linia moºtenirii dictaturii, ºi printr-o lamentabilã<br />
cunoaºtere a trecutului, apelul la tracism. Într-o veche<br />
formulã pe cât de extravagantã, pe atât de neîntemeiatã,<br />
însã resuscitatã mai recent, se vede în limba latinã un<br />
dialect al... idiomului dac. Iar pentru acerasta se þin<br />
congrese ºi se alocã spaþii ample în emisiuni televizate!<br />
Nu trebuie sã mire cã, exagerându-se partea contestabilã<br />
a operei istoricului N. Densuºianu, au putut prolifera<br />
broºurile ce susþin cã Dacia a fost patria arienilor, buricul<br />
lumii, Centrul universului! Cine se îndoieºte de caracterul<br />
descriptiv al cuvintelor mele, atribuindu-le unei pasiuni<br />
pentru metaforã sau unei propensiuni pamfletare, n-are<br />
decât sã citeascã din textele abracadabrante ale lui Vasile<br />
Lovinescu (Dacia hiperboreanã), Nicolae Miulescu ori<br />
Dumitru Bãlaºa ºi sã arunce o privire prin opurile lui Napoleon<br />
Sãvescu, Nicolae Copoiu ºi Dumitru Iscru. La ce<br />
dezastruoase consecinþe în conºtiinþa publicã poate duce<br />
ignoranþa dublatã de o pretinsã ingeniozitate se poate<br />
constata la radiografierea Codex-ului Rohonczi publicat<br />
de Viorica Enãchiuc, unde sã delireazã pe sute de pagini<br />
cu pretenþia cã textele de acolo ar reprezenta adevãrata<br />
limbã românã din secolul al XI-lea.<br />
A studia latina ºi greacã, sub raport filologic ºi,<br />
prin cunoaºterea limbii, dobândind acces la arealul<br />
studiilor culturale elino-latine a devenit un imperativ care<br />
nu mai poate întârzia. Se fãcea mai multã latinã în ºcolile<br />
Ungariei medievale ºi moderne, unde aceasta era limbã de<br />
cancelarie ºi idiom liturgic (lingua sacra) decât se face<br />
printre români, astãzi. Sã ne mirãm cã unii compatrioþi se<br />
declarau, la ultimul recensãmânt, daci, iar alþii, mult mai<br />
specializaþi în cunoaºterea lor tracizantã, direct costoboci?<br />
Se poate spune cã asemenea fenomene extravagante au<br />
relevanþã pe palierul social inferior. Dar cum se explicã<br />
atunci, la nivel elitar, incapacitatea României de azi de a<br />
finaliza o ediþia Platon începutã odinioarã, sub coordonarea<br />
lui Constantin Noica ºi Petru Creþia (amândoi, din<br />
nefericire, decedaþi)? Reluând traducerile deja existente,<br />
Ed. Humanitas le pãgubeºte de admirabilele ºi utilele<br />
comentarii noiciene ºi adnotându-le minimal, prin<br />
contribuþia lui Cãtãlin Partenie. În Italia – dau un exemplu<br />
care îmi stã la îndemânã -, profesorul Giovanni Reale de la<br />
Universita del Sacro Cuore din Milano, coordonator de<br />
ediþii ºi exeget platonician el însuºi, a scos – la editura<br />
Vita e Pensiero - a douãzeci ºi cincea ediþie italianã din<br />
Platon, cu traducere integral nouã. Aici, erudiþia ºi hãrnicia<br />
îºi spun pe deplin cuvântul, fiecare dialog fiind dotat cu<br />
subtitluri explicative, o notã iniþialã în care se rezumã<br />
parcursul, comentarii ajutãtoare. Cãtãlin Partenie, care,<br />
din câte mi-am putut da seama, reia ediþia Noica-Creþia,<br />
pare sã ignore principiul general dupã care fiecare ediþie<br />
nouã ar trebui sã o îmbunãtãþeascã, oricât de puþin (dar<br />
nicidecum sã o sãrãceascã!), pe cea preexistentã.
Facultãþile de filosofie din þarã scot astãzi promoþii întregi<br />
– ºi încã ample – de absolvenþi, dintre care unii cu excelente<br />
cunoºtinþe ºi în domeniul gândirii lui Platon ºi al limbilor<br />
clasice. Nimeni nu îi solicitã mãcar în sensul unor exerciþii<br />
de acribie ºi comentariu scolastic, dacã nu pentru a-i pune<br />
la treabã în sensul redemarãrii traducerilor da capo.<br />
Când, în fine, Ed. Dacia din Cluj întreprinde gestul<br />
eroic de a începe publicarea operei lui Aurelianus<br />
Augustinus, gerstul îºi pierde jumãtate din valoarea eroicã<br />
prin încredinþarea coordonãrii lui Vasile Sav, a cãrui<br />
transpunere în românã se dovedeºte înþesatã de arhaisme<br />
ºi fãcãturi; drept pentru care comentatorii au ºi reacþionat<br />
(Alex Baumgarten în Studia Universitatis „Babeº-<br />
Bolyai” ºi Vianu Mureºan în Piaþa Literarã), atrãgând<br />
atenþia cã savoarea esteticã a limbii ªcolii Ardelene nu<br />
suplineºte nevoia de comprehensibilitate actualã.<br />
Dincolo de asemenea peripeþii culturale care, nici<br />
ele, nu dau prea multe speranþe iubitorilor de latinitate ºi<br />
de antichitãþi greceºti, rãmâne de decis rãspicat dacã<br />
suntem un popor neolatin ºi dorim sã pãstrãm aceastã<br />
emblemã, fiindcã acestei condiþii îi incumbã, pe lângã fala<br />
de paradã, ºi niºte obligaþii, responsabilitãþi. Atuul<br />
clasicitãþii este, astãzi, în românia, grav subestimat, iar<br />
consecinþele acestei stãri de fapt se aratã a fi cât se poate<br />
de grave.<br />
3. Un munte de generaþii traduce, retraduce, publicã<br />
ºi republicã, ameliorând-o de la o ediþie la alta, moºtenirea<br />
greco-latinã, în Occident ºi în Grecia. Strãlucite contribuþii<br />
au dat Du Cange, Ludovico Muratori, editorii marilor<br />
colecþii patristice, ºcoala istoricã germanã a lui Niebhur,<br />
specializatã în editare de documente, atâþia alþii. Noi<br />
obiºnuim sã ne plângem cã trecutul nostru istoric ºi cultural<br />
ºi-a pãstrat parcimonios mãrturiile, dar cât am fãcut<br />
pentru a le introduce în circuitul conºtiinþelor chiar ºi pe<br />
cele cunoscute deja? Descoperiri uluitoare pentru<br />
luminarea trecutului românesc ºi european fãcea, cu numai<br />
puþine decenii în urmã încã, canonicul Ludovic Aloisie<br />
Tãutu, editor extraordinar al unei serii de documente<br />
papale medievale. Ovidiu Ghitta, bunul meu prieten<br />
specializat în istoria Bisericii Greco-Catolice din nordvestul<br />
actualei Românii, se întoarce de ani buni din Italia,<br />
Budapesta ºi din arhivele româneºti cu sute ºi sute de<br />
documente, unele dintre ele latine, inedite ºi<br />
indispensabile unei perceperi nuanþate, proaspete, a<br />
trecutului.<br />
Nu avem nici mãcar o ediþie latinã ºi românã a<br />
corespondenþei dintre Ioniþã Caloian ºi papa Inocenþiu al<br />
III-lea, care a condus la primul eveniment major din istoria<br />
comunitãþilor româneºti medievale: încoronarea ºi<br />
legitimarea stãpânirii primului stat vlah din istoria noastrã.<br />
Vãd, în acest domeniu, prioritãþi la tot pasul. Mi se<br />
pare însã elementar ca instituþiile abilitate cu servirea ºi<br />
dezvoltarea culturii – de la ministerele de resort la<br />
Academie ºi institutele de cercetare ori universitãþi – sã<br />
revinã, într-un proces acutizat de conºtiinþã, la misiunea<br />
care le incumbã ºi sã porneascã la treabã în direcþia<br />
relansãrii studiilor clasice. Fiindcã nu numai ajustãrile din<br />
mers la ultima modã sau la oportunismele politice<br />
momentane dau semnificaþia unei culturi.<br />
starea studiilor clasice<br />
Iacob MÂRZA<br />
«izolare culturalã»<br />
61<br />
I. Discuþia iniþiatã de Revista <strong>Vatra</strong> asupra stãrii<br />
actuale a studiilor clasice ºi a studiului limbilor greacã ºi<br />
latinã în cadrul învãþãmântului preuniversitar ºi<br />
universitar românesc este, cel puþin din perspectiva<br />
noastrã, mai mult decât necesarã. Activitatea de peste trei<br />
decenii în efortul de cercetare al istoriei culturii în veacul<br />
Luminilor ºi în Vormärz, cât ºi munca la Catedra de Istorie,<br />
la Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, îmi<br />
conferã o experienþã ºi mã determinã sa iau poziþie. Mã<br />
gândesc, aproape automat, la afirmaþiile polihistorului<br />
Vasilie Popp (1789-1842) din Prefaþa La Psaltirea în<br />
versuri, Braºov, 1827, editatã de I. Pralea: “/…/ unde e<br />
limba latineascã, acolo e ºi culturã ºi unde nu se preþuieºte,<br />
acestea nu sunt nice semne de culturã.” Concluziile lui<br />
Vasilie Popp nu mai trebuie comentate; ele deschid gustul<br />
de lecturã pentru dimensiunile continentale ale<br />
fenomenului, admirabil surprins de eruditul Ernest Robert<br />
Curtius în Literatura europeanã ºi evul mediu latin.<br />
Dacã în epoca interbelicã funcþiona, la Cluj, sub<br />
egida Universitãþii Regele Ferdinand I, Institutul de Studii<br />
Clasice, unde a lucrat, printre alþii, Profesorul Teodor A.<br />
Naum, care ne-a oferit echivalenþe româneºti pentru<br />
Supplex Libellus Valachorum (1791) ori a tradus cu<br />
succes texte din Antichitatea clasicã greacã ºi latinã, astãzi<br />
se mai aºteaptã apariþia unui Glosar latinesc de termeni<br />
medievali, atât de necesar muncii de cercetare ºi<br />
valorificarea unor izvoare documentare diplomatice ori<br />
narative redactate în limba lui Cicero. Chiar dacã existã<br />
colective mici ori celule de traducãtori din limbile latinã<br />
ºi greacã în cadrul unor Institute ale Academiei Române<br />
(Bucureºti, Cluj, Iaºi etc.), din lipsa unor resurse financiare<br />
apare, dupã pauze alarmante, câte un volum din colecþiile<br />
Documente privind Istoria României, respectiv<br />
Documenta Romaniae Historica.<br />
Starea precarã a cercetãrilor româneºti actuale<br />
asupra textelor latineºti ºi greceºti se reflectã foarte bine<br />
în dezinteresul la diferite nivele faþã de studiile clasice în<br />
învãþãmântul preuniversitar ºi universitar românesc actual.<br />
Lipsa unui modul bine gândit ºi organizat de latinã ºi<br />
greacã în licee ºi colegii “justificã” atitudinea studenþilor<br />
– de la Istorie, de pildã! faþã de limba latinã. Mulþi dintre<br />
studenþi intrã la facultate cu ori fãrã sumare informaþii de<br />
latinã cãpãtate în clasa a VIII-a, unde se predã limba lui<br />
Caesar în doar douã ore pe sãptãmânã. În aceste condiþii<br />
se lucreazã foarte greu cu studenþii din anul I de la<br />
Specializarea Istorie ºi Filologie, unde se predau doar<br />
noþiuni fundamentale de morfologie ºi sintaxã (douã<br />
semestre), pentru ca la Teologie Pastoralã ori Teologie –<br />
Litere sã se încerce aplicaþii pe texte în limba latinã ºi<br />
greacã, în raport direct cu profilul specializãrii. Din acest<br />
punct de vedere, experienþa colegilor mei de la<br />
Universitatea “1 Decembrie 1918” este edificatoare.<br />
II. Marginalizarea pe mai departe a limbilor clasice<br />
în învãþãmântul preuniversitar ºi universitar românesc va<br />
duce, într-un fel, la o nedoritã izolare culturalã a ºcolii<br />
româneºti în general, într-o epocã în care se militeazã
62 starea studiilor clasice<br />
pentru o integrare comunitarã europeanã a României. Chiar<br />
dacã primatul cultural ºi politic al limbii engleze este<br />
indiscutabil, schimbarea atitudinii faþã de studiul limbilor<br />
latinã ºi greacã – la nivel instituþional, dar ºi al<br />
beneficiarilor – ar exprima ataºamentul poporului român<br />
ºi al culturii sale faþã de fondul latin al spiritualitãþii<br />
europene. Aceasta cu atât mai mult cu cât latinitatea limbii<br />
române ºi romanitatea poporului nostru nu pot fi puse,<br />
cel puþin din perspectivã autohtonã, sub semnul atât de<br />
periculos al întrebãrii. De altfel, disertaþia lui Titu<br />
Maiorescu, Pentru ce limba latinã este chiar în privinþa<br />
educaþiunei morale sudiul fundamental în gimnaziu?,<br />
publicatã odinioarã în Anuarul Gimnaziului ºi<br />
Internatului din Iaºi (ºi reprodusã în Opere, III. Ediþie de<br />
Georgeta Rãdulescu – Dulgheru ºi Domnica Filimon,<br />
Bucureºti, “Minerva”, 1984) nu indicã numai lecturi selecte<br />
din zona Luminilor (Eduard Gibbon) ori a Liberalismului<br />
timpuriu ºi Romantismului (Johann von Müller, Johann<br />
G. Herder º.a.), ci ºi preocupãrile aceluiaºi Spiritus rector<br />
de la Junimea faþã de educarea moralã a tinerilor, pornind<br />
chiar de la studiul limbii în care ºi-a scris Tacitus operele.<br />
În fond, aceastã disertaþie ar trebui conspectatã de unii<br />
factori decizionali din sistemul învãþãmântului<br />
preuniversitar ºi universitar românesc, iar conþinutul de<br />
idei trebuie avut în vedere atunci când se stabilesc planuri<br />
de învãþãmânt ori programe analitice. Mai mult decât atât,<br />
concluziile lui Titu Maiorescu, care îndeamnã la educarea<br />
tinerilor cu ajutorul civilizaþiei latine, în spiritul onestitãþii,<br />
a iubirii de adevãr ºi a seriozitãþii de caracter, ar trebui<br />
aplicate ºi astãzi. Dar, sã-i dãm cuvântul lui Titu Maiorescu:<br />
“/…/ limba latinã, având gramatica cea mai riguroasã, având<br />
o întindere de sferã care poate îmbrãþiºa toate pãrþile<br />
inteligenþei, având, în fine, obiectivitatea anticã, este<br />
studiul fundamental al gimnaziului, nu numai ca studiu<br />
teoretic, ci chiar în privinþa moralã, ºi este totdeodatã<br />
modelul care ne aratã cum instrucþiunea ºi educaþiunea<br />
se întãresc una prin alta. La acest merit principal ºi decisiv<br />
al numitului studiu mai vin ca nouã merite cã este deja<br />
admis în instrucþiunea popoarelor civilizate ºi cã, prin<br />
urmare, formeazã astãzi o rãdãcinã comunã a întregei<br />
culturi europene etc.”<br />
III. Dacã cineva ar dori sã afle care sunt datoriile<br />
(în sensul de officia), pe care cultura românã le mai are<br />
faþã de moºtenirea antichitãþii greco-latine, va trebui sã<br />
rãsfoiascã, atent ºi punctual, cu creionul în mânã, cartea<br />
fostului nostru profesor de Istoria Universalã Veche,<br />
Nicolae Lascu, avizat traducãtor din literatura istoricã<br />
latinã, Clasicii antici în România, Cluj, “Dacia”, 1974.<br />
Suntem în faþa unei evaluãri istorice ºi filologice, de la<br />
care ar trebui sã se porneascã, atunci când s-ar stabili<br />
prioritãþile unor “retraduceri” din latinã ºi greacã. Oricum,<br />
din câte cunoaºtem pânã acum, “strigãtul” lansat de<br />
acelaºi erudit profesor, în volumul editat postum, în 1997,<br />
tot în Cluj, Pentru Clasicism, a rãmas fãrã ecou. În raport<br />
direct cu prestaþia noastrã de la Anul I Istorie, unde predãm<br />
Istoriografia generalã, se impune retraducerea dupã<br />
metode moderne a unor texte reprezentative din discursul<br />
istoric la greci ºi romani (Herodot, Tucidide, Polibiu,<br />
Sallustiu, Titus Livius, Tacitus, Suetonius º.a.). De ce?<br />
Ediþiile de pânã acum, pe care le-am folosit ca studenþi dar<br />
ºi dupã încheierea studiilor universitare, sunt, cu puþine<br />
excepþii, depãºite sub raportul redãrii mesajului original<br />
transpus în româneºte, fãrã sã uitãm uzura lor fizicã.<br />
În fine, datoria culturii române faþã de moºtenirea<br />
antichitãþii greco-latine, aºa cum am încercat s-o exprim<br />
pe parcursul intervenþiei, trebuie raportatã la una din<br />
afirmaþiile exiomatice ale istoricului Nicolae Iorga, extrase<br />
din eseul Despre concepþia actualã a istoriei ºi genesa ei<br />
(1894): “Trebuie sã fim romani, numai romani, sã pãstrãm<br />
legãturile noastre numai cu apusenii, sã trãim în comunitatea<br />
de spirit cu fraþii rãmaºi prin locuri mai prielnice, unul lângã<br />
altul, îndemnându-ne ºi apãrându-ne.”<br />
ANTAL Gyöngyvér<br />
Patul lui Procust. Etalon contemporan<br />
al abordãrii clasicismului latin<br />
Tinzând sã devinã o societate a ciborgilor, cetatea<br />
dezumanizatã a pãmântenilor creeazã panicã ºi crizã de<br />
conºtiinþã în rândul celor care ar întreprinde ceva întru<br />
salvarea chintesenþei umane din om. La scarã micã, la<br />
nivelul care ne implicã imediat, ne confruntãm cu un trecut<br />
ostil culturii, mai ales celei umaniste. Se adaugã la aceasta<br />
pierderea contactului cu romanitatea, spre deosebire, de<br />
pildã, de situaþia unei þãri, totuºi, de sorginte slavã, cum<br />
este Polonia, unde catolicismul a putut menþine, peste<br />
timp, preþuirea valorilor conscrate de latini. În intenþia de<br />
a ne redescoperi, ultimul deceniu a promovat iniþiative<br />
menite sã contracareze acest “lapsus memoriae”, acestea<br />
fiind, neîndoielnic, lãudabile. Privind însã finalizarea lor,<br />
situaþia din cultura ºi învãþãmântul actual este elocventã<br />
ºi dã de gândit.<br />
S-a trecut la introducerea studiului latinei la toate<br />
profilurile liceale. Prin aceasta, clasele de informaticã se<br />
confruntau cu dificila gramaticã latinã, în moment ce<br />
programa ºcolarã nu prevedea nici o orã pentru însuºirea<br />
gramaticii limbii române sau materne, chiar dacã mulþi<br />
absolvenþi luau apoi calea facultãþii de drept, unde elocinþa<br />
le era cert pusã la încercare. În acest timp, filologii<br />
beneficiau de trei ore de limba latinã sãptãmânal. Fãrã<br />
tezã. Iar manualele ofereau doi ani de gramaticã, apoi doi<br />
de literaturã, segregând, în aceºtia din urmã, proza de<br />
poezie ºi, prin urmare, lipsind elevii de posibilitatea de a<br />
avea o viziune asupra epocilor studiate.<br />
Mai recent, “situaþia s-a îmbunãtãþit din ce în ce<br />
mai rãu”: introducerea manualelor alternative a fãcut ca<br />
profesoriii sã recomande profilurilor care nu erau de<br />
specialitate variantele, firesc, cele mai accesibile, fãrã a ºti<br />
cã se poate întâmpla ca acelea sã nu aibã continuare în<br />
anul urmãtor (cãci, la un moment dat, nu doar filologii<br />
studiau latina în clasa a X-a). Dar nici profilul de limbi<br />
moderne sau de filologie nu s-a ales cu avantajele<br />
preconizate, deoarece, pe de o parte, orele au scãzut în<br />
clasele a IX-a ºi a X-a de la douã la una (ca la profilurile<br />
“reale”!), având, în schimb, tocmai în pragul stresant al<br />
bacalaureatului, douã ore sãptãmânal (firesc ar fi fost<br />
invers), deºi latina nu este disciplinã obligatorie la acest<br />
examen. ªi, culmea!, s-a introdus teza (chiar ºi cu o orã pe<br />
sãptãmânã, deºi cu trei ore nu s-a dat), când elevii claselor
de limbi moderne tocmai solicitau tezã la a doua limbã<br />
modernã… Iar, de o vreme, literatura latinã se studiazã pe<br />
module, ceea ce în continuare face imposibilã conturarea<br />
unui orizont diacronic, elevii fiind avantajaþi doar în studiul<br />
individual pe text – important, desigur, dar insuficient.<br />
În conexiune cu aceastã stare de fapt, oare care<br />
este ponderea demersurilor de “formare a formatorilor”,<br />
de asigurare a metodiºtilor? Latina nu este nici în car, nici<br />
în cãruþã, nu are o catedrã proprie ºi nici inspector de<br />
specialitate. Neajunsurile semnalate nu îºi gãsesc ecoul<br />
la forurile competente, iar dacã profesorul lucid face apel,<br />
pe propria rãspundere, la soluþii necesare, riscã sã se<br />
confrunte cu consecinþe neplãcute (neparcurgerea<br />
programei, lipsirea elevilor sãi de a fi în rând, la concursuri,<br />
cu elevii ai cãror profesori “s-au conformat”, de voie, de<br />
nevoie, alegând rãul care li s-a pãrut mai mic.).<br />
Soluþii?<br />
În afara celor sugerate deja printre rânduri,<br />
obþinute prin ameliorarea situaþiilor concrete menþionate,<br />
poate cã ar fi suficient un singur manual pentru toþi anii<br />
de studiu, care sã conþinã trei pãrþi: gramatica, istoria<br />
literaturii ºi civilizaþia romanã, la care sã existe o anexã,<br />
eventual un volum separat, antologic, de texte cu gradul<br />
de dificultate semnalat. Elevii ar putea, astfel, pune laolaltã<br />
cunoºtinþele fragmentare pe care le au, ar avea întregul<br />
înaintea ochilor, iar aceastã perspectivã unitarã ar fi<br />
punctul de sprijin pentru cercetare.<br />
Cãci se duce lipsã de lingviºti, de romaniºti, de<br />
cercetãtori în domeniul etimologiei ºi, mai ales, de<br />
traducãtori. Se impune numaidecât un reviriment, chiar ºi<br />
pentru cultura generalã.<br />
De aceea, pentru clasele cu profil umanist, cum,<br />
de bine, de rãu, existã traduceri din antici ºi pentru cã<br />
textele autohtone de expresie latinã, mai ales documentele<br />
ºi beletristica din Transilvania, rãmân un patrimoniu latent<br />
tot mai evident lipsit de ºanse de pãtrundere în cultura<br />
“vernacularã”, ar fi utilã introducerea studiului latinei<br />
umaniste, medievale, eventual într-un cadru<br />
interdisciplinar (ºi numai dupã aprofundarea celei clasice).<br />
Cât priveºte celelalte specializãri, nu ar fi lipsit de<br />
interes sã se insiste mai curând asupra aspectelor care au<br />
tangenþa cu profilul respectiv (terminologie ºtiinþificã, de<br />
pildã, pentru biologi, ei studiind la facultate latina în mod<br />
obligatoriu – vezi facultatea de farmacie – sau realizãri<br />
romane în domeniul tehnic, al construcþiilor, al ºtiinþelor<br />
etc.).<br />
De asemenea, experienþa ne învaþã cã elevii ar fi<br />
dornici sã cunoascã latina nu ca pe o limbã moartã, ci întrun<br />
cadru colocvial, chiar adaptând-o la realitãþile lumii<br />
moderne, prin dialoguri vii, facile la început; existã, pe<br />
alocuri, chiar dicþionare de latinã “actualã”, precum ºi<br />
reviste care, prin benzile lor desenate ºi prin varietatea ºi<br />
accesibilitatea tematicii, stârnesc interesul tinerilor ºi îi<br />
captiveazã, fiind nu o corvoadã, ci o plãcere ºi o cale<br />
deschisã spre latina clasicã.<br />
Deocamdatã, latina din ºcoalã e mãsuratã de<br />
Procuºti, fiind ba prea “înaltã”, ba prea “joasã”, ba prea<br />
multã, ba prea puþinã, deºi nevoia ºi opþiunea tinerei<br />
generaþii se “autoregleazã”: tinerii noºtri nu sunt refractari<br />
la clasicism, la valorile perene; ei doar solicitã o cale de<br />
acces la toate acestea pe gustul lor adaptat la noile vremuri.<br />
starea studiilor clasice<br />
Francisca BÃLTÃCEANU<br />
«elevii care învaþã latina au performanþe<br />
mai bune ºi la matematicã»<br />
63<br />
Onoratã Redacþie, mã bucur foarte mult sã vãd cã se<br />
mai luptã cineva pentru limbile clasice la noi, ºi mai ales o<br />
revistã de importanþa Vatrei. Mai multe facultãþi din<br />
Universitatea Bucureºti, având ca iniþiator Catedra de limbi<br />
clasice, au fãcut tot felul de memorii ºi petiþii la Minister,<br />
cu o lungã ºi semnificativã listã de semnãturi. A participat<br />
ºi InstitutulTeologic Romano-Catolic din Bucureºti (unde<br />
lucrez), pe cât a putut. Nu ºtiu ce rezultat se poate spera.<br />
Cu privire la întrebãrile propuse de dvs.:<br />
1. Latina e pe cale de dispariþie din licee, la fiecare<br />
moment de reformã a învãþãmântului, în mod voit sau ca<br />
«pagubã colateralã», s-au mai scos din ore, iar tendinþa<br />
continuã. Elina a dispãrut de mult. Încercãm sã ne<br />
consolãm cu ideea de a introduce/ amplifica studiul limbilor<br />
clasice în învãþãmântul superior, în facultãþile «de profil»:<br />
(litere, istorie, teologie etc.). Nu e acelaºi lucru: pentru cã<br />
se limiteazã accesul la aceste limbi doar la cei cu studii<br />
superioare ºi doar în anumite ramuri; ºi pentru cã se<br />
depãºeºte vârsta optimã de asimilare.<br />
2. S-a tot vorbit, în timp, de valoarea formativã, pentru<br />
intelect, a limbilor clasice. Acum s-au fãcut ºi studii cu<br />
mijloace moderne. În SUA acest gen de studii a dus la<br />
concluzia cã elevii care învaþã latina au performanþe mai<br />
bune ºi la matematicã. Cunosc, în speþã, programa unei<br />
secþii de informaticã de la un liceu american, unde sunt<br />
prevãzute douã ore de latinã sãptãmânal!<br />
Oricât ar fi de mare necesitatea de specializare<br />
timpurie în învãþãmânt, o culturã umanistã, o cãutare a<br />
rãdãcinilor sunt cu atât mai mult indispensabile pentru<br />
împlinirea omului (se vorbeºte atâta despre «calitatea<br />
vieþii»!). ªi mai presus de toate, cãutarea unei împliniri<br />
spirituale.<br />
În plus, omul postmodern ar trebui sã se caracterizeze<br />
printr-o curiozitate de a cerceta lucruri «stranii», fie ºi<br />
«retro»! Sã nu se lase constrâns de limitele unei pregãtiri<br />
pur funcþionale în imediat.<br />
Ce ar fi sã vorbim despre «dreptul egal de a avea<br />
acces la limbile clasice», mai degrabã decât despre «materii<br />
obligatorii»? Poate ar stârni interesul!<br />
Sigur cã se poate discuta ºi despre o adaptare a<br />
modului de a preda aceste limbi. Dar ar fi un alt capitol.<br />
3. Ar fi multe de tradus sau de retradus. Sau de<br />
popularizat traducerile existente: de exemplu Tacit ar trebui<br />
sã-l intereseze pe orice om politic, Augustin e<br />
«inventatorul introspecþiei» etc.<br />
M-aº gândi ºi la multe texte latine din Evul Mediu:<br />
pe când lucram la Universitate, am þinut timp de mulþi ani<br />
un seminar de texte medievale (cam cu ferealã, pentru cã<br />
era înainte de ’89, iar majoritatea textelor erau religioase)<br />
ºi studenþii le apreciau foarte mult. Într-un fel, poate cã<br />
erau mai actuale pentru ei decât cele clasice. Sigur, multe<br />
sunt texte poetice, deci o traducere care sã se apropie de<br />
frumuseþea originalului e mai greu de realizat.
64 starea studiilor clasice<br />
George Bogdan ÞÂRA<br />
Limbile clasice ºi unitatea culturalã<br />
europeanã<br />
La fiecare început de an ºcolar, în deschiderea<br />
cursului de latinã prevãzut (încã) la secþiile de limbi<br />
moderne, mã adresez studenþilor cu urmãtoarele cuvinte:<br />
„Ne vom ocupa începînd de azi, timp de un an, dar nu vã<br />
temeþi, doar o datã la douã sãptãmîni, de o limbã ciudatã,<br />
care nu ºtiþi la ce vã foloseºte ºi în care e foarte probabil<br />
sã nu citiþi nici ziare, nici reviste, niciodatã”. Dupã ce sînt<br />
aprobat, uneori frenetic, risc o primã întrebare referitoare<br />
la numele celei mai cunoscute capodopere a antichitãþii<br />
latine, precizînd cã este vorba despre o epopee. Cel mai<br />
adesea se face liniºte, dar se întîmplã sã fie ºi „curajoºi”<br />
care sã rãspundã... „Iliada !”.<br />
1. Cred cã din acest punct trebuie pornitã o discuþie<br />
despre necesitatea limbilor clasice într-un învãþãmînt care<br />
încã nu ºi-a gãsit fãgaºul dupã 1989. Deºi, într-o primã<br />
fazã, marile centre universitare: Bucureºti, Iaºi, Cluj,<br />
Timiºoara au încercat sã-ºi regãseascã tradiþia studiilor<br />
clasice desfiinþate brusc ºi fãrã justificãri de regimul<br />
comunist, procesul de „modernizare” prin care a trecut<br />
ºcoala româneascã în ultimii ani a zãdãrnicit aceste eforturi.<br />
Cercul vicios în care ne zbãteam la început, cînd marea<br />
problemã era cu cine sã formezi profesorii care sã dea<br />
prestigiu universitar secþiilor reînfiinþate, s-a inversat<br />
astãzi cînd noua generaþie de profesori, care a beneficiat<br />
ºi de erudiþia predecesorilor, dar ºi de cunoºtinþele aduse<br />
la zi graþie studiilor completate în strãinãtate ºi mai ales<br />
bibliografiei radical modernizate prin eforturile<br />
Bibliotecilor Centrale Universitare, nu mai are cui sã-ºi<br />
transmitã învãþãtura. Pe de altã parte, naºterile succesive<br />
la care a fost supus învãþãmîntul preuniversitar au condus<br />
la moartea clinicã a celor douã gemene: latina ºi greaca. În<br />
lipsa unei poziþii ferme, a cãrei voce oricum nu ar fi fost<br />
auzitã, limbile clasice au nevoie de protecþie „de sus”,<br />
adicã de la Ministerul Educaþiei ºi de la conducerile administrative<br />
ale unitãþilor de învãþãmînt. Or, tocmai în<br />
aceste locuri se pregãteºte decesul total, pentru cã, la<br />
concurenþã cu Ministerul Industriilor, se urmãreºte<br />
eficienþa în organizarea învãþãmîntului (nu în rezultatele<br />
sale), ceea ce se traduce în atragerea unui numãr cît mai<br />
mare de studenþi, adevãrate cohorte, de cele mai multe ori<br />
în detrimentul calitãþii actului didactic. Nici la noi, nici<br />
altundeva, studiile clasice n-au fost rentabile în sensul<br />
celor de mai sus. Puþine universitãþi, prin bunãvoinþa ºi<br />
deschiderea unor oameni luminaþi, fac eforturi disperate<br />
pentru a susþine împotriva calculelor contabile aceste<br />
secþii. Tinerii studenþi nu au umplut nicicînd cu sutele<br />
amfiteatrele unde se preda latina sau greaca ºi este cu<br />
totul excepþional cînd se reuºeºte ocuparea locurilor<br />
suplimentare „cu taxã”. Aceste douã limbi au fost ºi e de<br />
aºteptat sã rãmînã privilegiul, lipsit de orice urmã de<br />
discriminare, al unor elite. Ele sînt sinonime cu<br />
specializarea în unele domenii fundamentale, cum ar fi:<br />
lingvistica, literatura universalã ºi comparatã, filozofia,<br />
istoria în general ºi arheologia în particular etc. Latina ºi<br />
greaca nu constituie un scop în sine, deºi existã ºi oameni<br />
pasionaþi de universul pe care îl reprezintã aceste douã<br />
limbi, secþiile de studii clasice, însã, da! Fãrã locul în care<br />
sã se formeze ºi sã se specializeze cei interesaþi, domeniul<br />
însuºi va dispãrea pentru toþi ceilalþi.<br />
2. O privire comparativã cu situaþia studiilor clasice<br />
în Franþa zilelor noastre ne aratã cã situaþia de crizã ºi<br />
incertitudine care planeazã asupra destinului lor nu þine<br />
de specificul societãþii româneºti. Am folosit cuvîntul<br />
societate pentru cã dezbaterea creatã în jurul acestei<br />
probleme depãºeºte cadrele stricte ale învãþãmîntului.<br />
Existã douã mari curente de opinie contrare ºi aparent<br />
ireconciliabile, din a cãror confruntare singurul rezultat<br />
concret este reculul orelor de latinã ºi greacã din<br />
învãþãmîntul preuniversitar ºi universitar. Cel mai puternic<br />
curent afirmã, cum era de aºteptat, inutilitatea acestor limbi<br />
într-o societate (post)modernã, pragmaticã ºi interesatã<br />
în primul rînd de progresul tehnic. Se cautã de fapt<br />
înlocuirea unor valori, nu atît pentru ceea ce reprezintã ele,<br />
cît mai ales pentru faptul cã acestea caracterizau pînã în<br />
anii ‘68 o anume parte a societãþii consideratã azi retrogradã.<br />
Celebra expresie fort en thème „tare în retroversiune<br />
(traducerea din francezã în latinã)”, din perioada în care<br />
predarea limbilor clasice era o garanþie a calitãþii<br />
învãþãmîntului din respectiva ºcoalã a fost înlocuitã azi cu<br />
formula fort en maths. Împotriva acestei stãri de lucruri se<br />
ridicã vocile care invocã faptul cã latina ºi greaca au<br />
reprezentat valori centrale timp de milenii ºi cã nu se poate<br />
renunþa nici astãzi la ele. Din pãcate, acest discurs pe cît de<br />
just, pe atît de învechit, nu mai poate reuni mulþi adepþi, mai<br />
ales pentru cã ajunge aproape inevitabil la concluzia<br />
pesimistã a decadenþei societãþii actuale.<br />
Concret, în liceele din Franþa, latina sau greaca nu<br />
mai sînt materii obligatorii, iar fiecare liceu este liber sã le<br />
propunã sau nu. O cifrã aproximativã situeazã la numai 10<br />
% procentul elevilor care studiazã aceste limbi, dar ele<br />
sînt predate în clasele considerate cele mai bune din<br />
unitãþile respective. Cunoaºterea acestor limbi în urma<br />
studiilor universitare, chiar dacã ºi aici numãrul orelor nu<br />
este ridicat (în jur de douã pe sãptãmînã, timp de un an) se<br />
justificã prin includerea lor în programa concursurilor finale.<br />
Dacã la CAPES existã posibilitatea de a înlocui latina<br />
cu greaca sau cu o limbã modernã, la agrégation<br />
(concursul care permite absolvenþilor unei facultãþi de<br />
litere sã predea în învãþãmîntul superior) latina e o<br />
disciplinã obligatorie, care face diferenþa între cei care<br />
ºtiu ºi cei care, în plus, ºtiu ºi de ce. Latina este însã în<br />
Franþa o limbã vie graþie faptului cã asupra ei sau cu<br />
ajutorul ei se face o intensã muncã de cercetare lingvisticã,<br />
filozoficã, istoricã, religioasã etc. în ºcoli de prestigiu<br />
precum Ecole Pratique des Hautes Etudes, Ecole Normale<br />
Supérieure, Ecole des Chartes sau în centre de cercetare<br />
precum Centre Alfred Ernout de Linguistique Latine ºi<br />
Institut d’Etudes Augustiniennes. Atîta vreme cît ele<br />
reprezintã nu numai un mijloc, ci ºi un subiect de cercetare<br />
ºtiinþificã ºi culturalã, limbile clasice în general ºi latina în<br />
particular nu pot fi caracterizate decît de ignoranþi cu<br />
sintagma „limbi moarte”. Mulþimea documentelor pãstrate<br />
sub forma textelor scrise în piatrã, pe pergament ºi pe hîrtie<br />
într-o perioadã de timp care coincide cu formarea Europei<br />
(din antichitate pînã la sfîrºitul secolului al XIX-lea, cînd<br />
tezele de doctorat se mai scriau încã la Paris în latinã) justificã
interesul pentru aceastã limbã nu numai în Franþa, ci ºi în<br />
toate fostele provincii ale Imperiului Roman.<br />
Nu este de mirare faptul cã, în ultima vreme, discursul<br />
despre utilitatea ºi necesitatea limbilor clasice s-a înnoit<br />
ºi reformat punîndu-se accentul pe valoarea socialã pe<br />
care o au cele douã limbi constitutive ale culturii europene<br />
în sensul unei viziuni moderne ºi unitare a acesteia ºi în<br />
contextul ideilor politice actuale asupra valorilor comune<br />
din spaþiului european. Acestea sînt noile argumente care<br />
ar trebui sã readucã interesul cultural ºi ºtiinþific pentru<br />
studierea limbilor clasice, o datã cu reîntoarcerea lor în<br />
instituþiile de învãþãmînt * .<br />
Revenind la cultura noastrã, nu putem încheia fãrã<br />
a aminti îndemnul uneia dintre cele mai reprezentative<br />
personalitãþi europene ºi mondiale ale românilor,<br />
profesorul Eugen Coºeriu : „este indispensabil ca, pentru<br />
formarea viitorilor lingviºti români, dar ºi pentru reintegrarea<br />
în cultura occidentalã, în cultura romanicã ºi în cultura<br />
noastrã tradiþionalã, sã se reintroducã limbile clasice în<br />
ºcoalã ºi sã se predea aceste limbi în mãsura necesarã întro<br />
þarã romanicã, adicã limba latinã trebuie sã se predea<br />
aicea atît cît se predã în Italia sau cît se predãîn Spania<br />
sau în altã þarã latinã, fiindcã este ruºine ca un român sã<br />
nu poatã cunoaºte baza însãºi a limbii române.”<br />
* Doresc sã aduc sincere mulþumiri domnilor dr. Laurent<br />
Dubreuil ºi David Schreiber, cercetãtori ºi foºti elevi ai ªcolii<br />
Normale Superioare rue d’Ulm, pentru amabilitatea cu care miau<br />
furnizat o seamã de date referitoare la învãþãmîntul francez,<br />
pe care le-am folosit în acest articol.<br />
Gabriela RADU<br />
«incapacitatea societãþii româneºti de a<br />
se reconecta la valorile democraþiei<br />
occidentale»<br />
Catedra de Limbi Clasice din cadrul Facultãþii de<br />
Litere, Filosofie ºi Istorie a Universitãþii de Vest din<br />
Timiºoara, înfiinþatã în 1990 din iniþiativa entuziastã a<br />
domnului Prof. Gh. I. Tohãneanu (ºi nu numai) numãra la<br />
început doar cîþiva profesori, cîþiva studenþi, un fond<br />
restrîns de carte de specialitate, dar un uriaº entuziasm ºi<br />
dorinþã de perfecþionare. Deºi azi, Biblioteca Centralã a<br />
Universitãþii din Timiºoara ºi-a îmbogãþit considerabil<br />
numãrul de cãrþi de specialitate în domeniul limbilor clasice,<br />
numãrul ºi entuziasmul studenþilor care au acces la aceste<br />
colecþii sunt în evidentã descreºtere, fapt datorat în primul<br />
rînd deteriorãrii continue a situaþiei posturilor de specialiºti<br />
în limbi clasice pe piaþa forþei de muncã, deci a lipsei de<br />
perspective a studenþilor dupã absolvirea acestei facultãþi.<br />
Revenirea la o situaþie rezonabilã a învãþãmîntului clasic<br />
este condiþionatã de reintroducerea orelor de limba latinã<br />
în liceele cu profil umanist, de reînfiinþarea secþiilor de<br />
limbi clasice din cadrul liceelor cu profil filologic ºi, eventual,<br />
de introducerea în programa ºcolarã a cîtorva ore de<br />
culturã ºi cilvilizaþie anticã greacã ºi latinã. In acelaºi timp,<br />
catedrele de istorie, de filosofie, de drept, de medicinã<br />
care au renunþat acum cîþiva ani la predarea acestor discipline,<br />
ar trebui sã regîndeascã procesul de învãþãmînt ca<br />
starea studiilor clasice<br />
65<br />
pe unul interdisciplinar, sã reconsidere importanþa limbilor<br />
latinã ºi greacã. O dovadã cã acest lucru este funcþionabil<br />
o reprezintã situaþia limbilor clasice la Arizona State University<br />
din USA: la cursurile de limba ºi literatura latinã ºi<br />
greacã, se înscriu studenþi cu diverse interese: în englezã,<br />
în filosofie, în istorie, etc., studenþi care nu vor preda<br />
probabil niciodatã limba latinã sau greacã, dar care au ales<br />
sã cunoascã aceste limbi în mod conºtient, pregãtindu-se<br />
astfel mai bine pentru a face faþã cerinþelor din domeniul lor<br />
de activitate. In acelaºi program de învãþãmînt<br />
interdisciplinar este implicat Centrul de Studii renascentiste<br />
ºi medievale din Arizona, care oferã studenþilor douã trasee<br />
de urmat: studierea latinei, limba internaþionalã a Evului<br />
Mediu ºi a Renaºterii ºi studierea paleografiei, mijloc fizic<br />
prin care limba latinã ºi alte limbi au fost transmise.<br />
Cele amintite mai sus reprezintã doar cîteva aspecte<br />
practice care asigurã funcþionarea învãþãmîntului clasic<br />
în USA, dar cauza majorã a marginalizãrii acestuia în<br />
România rãmîne incapacitatea societãþii româneºti de a se<br />
reconecta profund la valorile democraþiilor occidentale,<br />
nicidecum altele decît cele ale Antichitãþii greco-romane.<br />
Maria CONÞ<br />
«nu un scop în sine»<br />
Studierea limbii latine trebuie realizatã nu ca un scop<br />
în sine, ci din perspectiva integratoare a culturii ºi civilizaþiei<br />
greco-romane, reper fundamental al Europei dintotdeauna.<br />
Este trist faptul cã în þara noastrã interesul pentru<br />
civilizaþia greco-romanã, în general, ºi pentru studierea<br />
limbii latine, în special, scade tot mai mult, fiind înlocuit<br />
cu interesul pentru englezã, spaniolã, limbi orientale etc.<br />
Este normal ºi acest interes pentru limbile moderne, dar<br />
nu este normal sã neglijãm ºi chiar sã uitãm limbile clasice,<br />
latina ºi greaca, limbi în care au fost scrise atâtea opere de<br />
valoare, baza civilizaþiei europene (ºi nu numai) actuale.<br />
Este destul de ciudat ºi faptul cã nici în alte þãri “de<br />
gintã latinã”, cum ar fi Franþa ºi Spania, interesul faþã de<br />
limba latinã nu este prea mare, în timp ce în Germania sau<br />
Polonia i se acordã o importanþã deosebitã.<br />
În urma reformei realizate în învãþãmântul românesc,<br />
latina se studiazã o orã pe sãptãmânã, în clasa a IX-a la<br />
toate profilurile ºi numai la filologie se continuã studierea<br />
ei cu o orã pe sãptãmânã la clasa a X-a ºi câte douã ore pe<br />
sãptãmânã la a XI-a ºi a XII-a. se mai studiazã o orã pe<br />
sãptãmânã la clasa a VIII-a.<br />
În aceste ore nu se poate realiza decât o foarte<br />
sumarã demonstraþie de latinitate a limbii române ºi sã fie<br />
prezentate câteva aspecte ale civilizaþiei romane.<br />
Chiar ºi în învãþãmântul superior filologic ar fi<br />
necesar sã se acorde o mai mare importanþã limbii latine.<br />
În ceea ce priveºte traducerile din limba latinã pot<br />
spune cã în general s-a tradus destul de mult, catedrele de<br />
limbi clasice de la universitãþile din Bucureºti, Cluj, Iaºi,<br />
Timiºoara fiind preocupate în acest sens. De altfel, ºi la noi<br />
în oraº colega noastrã Antal Gyöngyvér, profesoarã la Liceul<br />
“Bolyai Farcas”, care este înscrisã la doctorat (la Iaºi), a<br />
tradus douã lucrãri ale transilvãneanului Nicolaus Olahus.
66 starea studiilor clasice<br />
Radu BERCEA<br />
«ceva de la sine înþeles»<br />
Am primit cu interes invitaþia de a comenta starea<br />
actualã a studiilor clasice la noi în þarã, pãrîndu-mi-se cu<br />
totul lãudabilã ideea de a dedica un numãr din <strong>Vatra</strong><br />
acestei chestiuni “la ordinea zilei”. Citind recentele<br />
intervenþii pe aceeaºi temã din Observator Cultural ºi<br />
România Literarã, provocarea dumneavoastrã m-a gãsit,<br />
într-un fel, deja “pus în prizã”. Dar asta nu înseamnã cã a<br />
rãspunde invitaþiei mi se pare treabã uºoarã, deºi iubesc<br />
limbile clasice de mai bine de treizeci de ani, sau poate<br />
tocmai de aceea… Din cauza acestei iubiri era cît pe-aci sã<br />
dau examen de admitere la filologie clasicã, în locul<br />
facultãþii pentru care mã pregãtisem doi ani de zile cu<br />
osîrdie. Nu am fãcut acest pas, nici nu regret cã nu l-am<br />
fãcut, dar iubirea cu pricina mi-a rãmas; poate nu mai este<br />
la fel de febrilã ca-n prima zi, dar este o iubire pe care cred<br />
cã anii au fãcut-o ºi mai statornicã. Nu numai afecþiunea<br />
mea pentru studiile clasice mã determinã sã scriu aceste<br />
rînduri, ci mai ales faptul cã nu sînt din breaslã.<br />
Pronunþîndu-se, specialiºtii domeniului vor pleda în mod<br />
inevitabil pro domo, ceea ce nu este ºi cazul meu. Sînt un<br />
intelectual umanist în a cãrui formaþie studiul limbilor<br />
clasice a avut un rol extrem de important, dar rãmîn un<br />
“outsider” în lumea clasiciºtilor, ceea ce nu e neapãrat un<br />
lucru rãu…<br />
Trebuie spus cã nu-mi este deloc uºor sã demonstrez<br />
necesitatea studierii limbilor ºi literaturilor clasice; o vãd<br />
ca ceva ce la sine înþeles. De altfel, argumentele – nici<br />
puþine, nici neglijabile – au fost deja formulate: mai întîi în<br />
luarea de poziþie a proaspãt resuscitatei Societãþi de Studii<br />
Clasice, apoi în articolele publicate de “clasiciºti” în presa<br />
culturalã. Evident, putem încã o datã sã amintim cã este<br />
vorba de fundamentele civilizaþiei ºi culturii europene (ºi<br />
de tip european), sã subliniem rolul formativ al studiului<br />
limbilor clasice, sã relevãm utilitatea unei minime culturi<br />
clasice pentru cele mai diferite domenii de activitate<br />
intelectualã, ºi aºa mai departe. Am însã impresia cã riscãm<br />
sã debitãm truisme. – Sînt chiar uimit cã unora le trece<br />
prin minte sã alunge limbile clasice din învãþãmînt. – Este<br />
ca ºi cum ai încerca sã explici cuiva de ce soarele rãsare la<br />
soare-rãsare, de ce rîurile curg de la izvor spre vãrsare,<br />
sau sã convingi pe cineva cã omul trebuie sã meargã pe<br />
douã picioare ºi nu în patru labe, cã e sãnãtos sã respiri<br />
aer curat etc., etc., etc.<br />
Oricît de interesante pot fi asemenea dezbateri (ºi<br />
sînt sigur cã cea din revista <strong>Vatra</strong> va fi interesantã), mã<br />
tem cã impactul asupra forurilor de decizie va fi nul. La<br />
noi, argumentele de fond nu au greutate. Pentru ca ele sã<br />
aibã geutate, ar fi nevoie de un alt context, iar dacã acel<br />
context ar exista, nici un om de bun simþ ºi cu capul pe<br />
umeri nu s-ar gîndi sã submineze studiile clasice pe cale<br />
administrativã. Poate cã niºte exemple favorabile din þãrile<br />
Europei (în care ne tot integrãm) ar convinge: am auzit,<br />
bunãoarã, cã în ºcolile italiene se studiazã zdravãn limba<br />
latinã, iar în Germania orice doctorand trebuie sã susþinã<br />
un examen numit “grosses Latinum”. Dar te pomeneºti cã<br />
vine cineva cu contraexemple, arãtîndu-ne cã reducerea<br />
drasticã a orelor de latinã, ca sã nu mai vorbim de greaca<br />
veche, este în perfectã concordanþã cu “standardele<br />
europene”?<br />
Îmi este greu sã compar starea actualã a studiilor<br />
clasice cu cea dintr-un trecut pe care eu nu l-am apucat.<br />
Mã tem însã cã evocarea unei aurea aetas cînd toþi elevii<br />
erau tobã de latinã ºi greacã, putîndu-i citi, masiv ºi fluent,<br />
pe autorii antici în original, comportã o anumitã dozã<br />
de mitologie. Alãturi de asemenea atleþi liceali ai literelor<br />
clasice, trebuie sã fi fost destui elevi terorizaþi de aceste<br />
limbi “foarte grele”. Într-adevãr, ele sînt dificile, de o<br />
dificultate pe care o realizezi tot mai bine pe mãsurã ce le<br />
aprofundezi. Dar ce nu este greu, la urma urmei?<br />
Matematicile nu sînt grele, informatica nu este grea? ªi<br />
totuºi, ele au o mare pondere în programa ºcolarã, iar la<br />
televizor vedem mereu elevi laureaþi ai olimpiadelor de<br />
profil, precum ºi juni informaticieni români dupã care firmele<br />
din Occident jinduiesc… Percepþia dificultãþii limbilor<br />
clasice decurge, cred eu, nemijlocit din percepþia<br />
inutilitãþii lor. O percepþie cu totul ºi cu totul greºitã, dar<br />
foarte rãspînditã, cãci nu puþini sînt cei care descoperã<br />
iarba fiarelor exclusiv în abilitatea de a comunica în “American<br />
English” ºi de a exploata un “computer”.<br />
Dupã pãrerea mea, orice intelectual (ºi nu mã gîndesc<br />
doar la cei din zona umanistã), ar face bine sã þinã, cu titlu<br />
experimental, evidenþa cazurilor în care propriile preocupãri<br />
îl trimit la limbile ºi la cultura Antichitãþii clasice. S-ar<br />
convinge atunci fãrã probleme de utilitatea – ba chiar de<br />
necesitatea – unui bagaj de cunoºtinþe în acest domeniu.<br />
Iar dacã respectivului intelectual nu-i vine ideea sã þinã o<br />
asemenea evidenþã, lucrul se explicã printr-o proastã<br />
aºezare culturalã, pentru care vina este tot a învãþãmîntului,<br />
dar ºi a vremurilor.<br />
În sfîrºit, un domeniu sau o disciplinã cu greu pot fi<br />
considerate separat de exponenþii sãi. {n cazul care ne<br />
intereseazã, exponenþii sînt în majoritate filologi clasici,<br />
reprezentanþi actuali ai unei tradiþii româneºti foarte<br />
respectabile. Avem oameni extrem de competenþi în materie<br />
de limbã, literaturã ºi civilizaþie greco-latinã; avem prin<br />
urmare ºi de la cine învãþa. Clasicismul antic nu este,<br />
dupã gustul meu, cîtuºi de puþin arid, plicticos ori prãfuit,<br />
dar nu sînt singurul care sã fi observat cã, din nefericire,<br />
în primul rînd clasiciºtii sînt cei care îl fac sã parã astfel.<br />
Covîrºiþi de o erudiþie pe care, adeseori, nu sînt în stare,<br />
dar nici nu-ºi propun sã o exercite – necum sã o fructifice<br />
– ºi în afara propriei tagme, ei nu ne vor convinge cã<br />
“limbile moarte” rãmîn purtãtoarele unei culturi vii.<br />
Pe de altã parte, oricît de bine ºi-ar servi (sau deservi)<br />
clasiciºtii propriul domeniu de competenþã, ei sînt mai<br />
mult decît îndreptãþiþi sã “tragã semnalul de alarmã”. Sã<br />
nu uitãm totuºi cã momentul actual este unul de<br />
degringoladã generalã a valorilor; de ce ar scãpa acestei<br />
degringolade tocmai o disciplinã atît de “abstrusã” ºi de<br />
“gratuitã” ca studiile clasice?<br />
Aºa cum am spus, pentru toþi cei care vrem sã<br />
rezistãm degringoladei valorilor, studiile clasice reprezintã<br />
o ramurã indispensabilã ºi vie a culturii. Îmbinînd optimismul<br />
cu raþiunea, sã încheiem cu o legitimã (ºi retoricã) întrebare:<br />
cum sã nu supravieþuiascã ºi în þãriºoara noastrã – în<br />
pofida ignoranþei ucigaºe de moment – ceea ce a fost, este<br />
ºi va fi fundament pentru Cultura vie?
Cornelia Lucia FRIªAN<br />
Pecetea clasicã<br />
Profesorul de umanioare<br />
Credo<br />
Cred cã:<br />
- romanitatea /latinitatea este o componentã<br />
esenþialã a identitãþii noastre naþionale, capabilã sã<br />
susþinã efortul de integrare europeanã;<br />
- adevãrul acestei afirmaþii poate fi cel mai bine<br />
demonstrat de realitatea limbii române înseºi;<br />
- studiul limbii române în ºcoalã trebuie sã se<br />
raporteze la studiul limbii latine ca martor obligatoriu; cu<br />
cît mai devreme va intra limba latinã în dimineaþa studiilor<br />
ºcolare, cu atît mai bunã va fi ziua vorbitorilor de limbã<br />
românã;<br />
- disciplina Limba latinã ar trebui sã intre în orizontul<br />
de învãþare în ciclul de dezvoltare, la vîrsta de 12 ani,<br />
adicã acolo unde ar putea sã participe eficient la<br />
cristalizarea unui model al gîndirii ºi la întemeierea unui<br />
limbaj individualizat, corect ºi expresiv;<br />
- dacã spunem, pe bunã dreptate, împreunã cu<br />
Nichita Stãnescu: ”Limba românã este patria mea”, ar<br />
trebui sã continuãm cu gîndul cã limba latinã ne este casa<br />
pãrinteascã: acolo ne-am întors mereu, cu pasul sau cu<br />
gîndul, atunci cînd nu mai ºtiam cine suntem, cînd nu<br />
gãseam rãspuns la întrebãri sau cînd nu mai aveam curajul<br />
sã punem întrebãri;<br />
- a învãþa limba latinã este pentru copiii noºtri ºi<br />
pentru noi înºine nu o obligaþie, ci o ºansã, poate chiar un<br />
avantaj, în supravieþuire ºi în regãsirea de sine a fiinþei<br />
noastre naþionale.<br />
Sper cã tinerii acestor ani vor valorifica aceastã ºansã<br />
cu înþelepciune.<br />
Imago Portret<br />
Magister,-a Latine docens Profesorul.-oara de latina<br />
Bonus et benevolus; Bun ºi binevoitor;<br />
Honestus et iustus; Onest ºi drept;<br />
Peritus et doctus sine Priceput ºi învãþat, dar fãrã<br />
ostentatione; ostentaþie;<br />
Exigens, sed cum amore; Exigent, dar cu iubire;<br />
Gravis, sed non tristis; Serios,dar nu trist;<br />
Loquax, sed non mendax; Volubil, dar nu flecar;<br />
Elegans et semper subridens; Elegant ºi mereu surîzãtor;<br />
Numquam desperans Niciodatã disperat<br />
Et impigerrimus. ªi foarte harnic.<br />
starea studiilor clasice<br />
Latina pentru toþi<br />
67<br />
Expresia traduce dreptul legitim al întregii populaþii<br />
ºcolare la un instrument cultural a cãrui valoare formativã<br />
a fost verificatã în formaþia multor generaþii, în ºcoala<br />
româneascã: “Cultura clasicã are calitatea determinantã<br />
de a creºte, ea este în esenþã educativã…”, scria Eminescu,<br />
ºi pe bunã dreptate; prin cele douã componente ale sale,<br />
cea lingvisticã ºi cea culturalã, studiul limbilor clasice<br />
participã eficient la creºterea intelectualã ºi socialã a omului<br />
tînãr.<br />
IDENTITATE NAÞIONALÃ: limbile ºi cultura<br />
clasicã sunt esenþiale pentru cunoaºterea ºi înþe<strong>lege</strong>rea<br />
în profunzime a limbii ºi a culturii noastre. Cultivarea limbii<br />
române, ca cerinþã a existenþei naþionale, a fost mereu, în<br />
mod fericit, legatã de evidenþierea latinitãþii ei. In epoci<br />
varii, contactul cu suflul revitalizant al latinitãþii ºi-a<br />
demonstrat pe deplin valenþele creatoare ºi creative. Noi<br />
înºine suntem într-un asemenea moment ºi, oare, ce antidot<br />
mai eficient pentru o evidentã ºi progresivã deteriorare a<br />
limbii române contemporane am putea gãsi decît<br />
întoarcerea la izvoare? In prezenþa limbii latine, elevii noºtri<br />
deprind ºi exerseazã o stare de comunicare vie cu<br />
latinitatea limbii materne , adevãr respirabil la orice vîrstã.<br />
INTEGRARE EUROPEANÃ: dimensiunea<br />
europeanã a educaþiei în ºcoalã impune, cu prioritate,<br />
formarea unei personalitãþi de tip european, printr-o<br />
echilibrare culturalã în spaþiul moral al idealului umanist;<br />
energia inepuizabilã cu care moºtenirea comunã a<br />
antichitãþii greco-romane continuã sã hrãneascã ºi astãzi<br />
cultura europeanã, se verificã, la început de mileniu III, în<br />
perenitatea modelului uman transmis. Nu este de neglijat<br />
nici avantajul raportãrii la acest model ca la un fapt de<br />
patrimoniu comun, faþã de care nici un popor european<br />
nu se aflã într-o poziþie privilegiatã. Aici este ºansa pentru<br />
libertate ºi pentru comunicare, dar ºi pentru rezistenþã la<br />
haos.<br />
Integrarea în instituþiile europene cere sporirea<br />
acestei baze culturale cu temei într-un etimon comun, cum<br />
ar fi, de exemplu, modelul lumii multiculturale a Romei<br />
antice, care ar putea încuraja, cu valoare de matrice,<br />
atitudinea de toleranþã, înte<strong>lege</strong>re, cooperare. Faptul cã,<br />
pentru noi, aceastã moºtenire se plaseazã în contextul<br />
unei romanitãþi originare, se cere bine aprofundat ºi<br />
valorificat.<br />
CONTEXTUL NEO-LATIN: practica demonstreazã<br />
cã un adevãrat latinist nu poate fi decît acela care a studiat<br />
ºi elina. Ori, aºa cum elina, greaca veche, este un exerciþiu<br />
obligatoriu pentru un latinist, tot astfel, latina, limba<br />
vernacularã, odinioarã, a popoarelor care vorbesc astãzi<br />
o limbã romanicã, continuã sã îmbogãþeascã ºi sã<br />
împrospãteze aceste limbi, ºi altele, desigur. Susþinem<br />
studiul limbii latine prin frcventarea obligatorie a limbilor<br />
moderne, aºa cum acestea, la rîndul lor, gãsesc în limba<br />
latinã o sursã inepuizabilã de îmbogãþire ºi nuanþare.<br />
NOVA VETERAQUE: întemeierea ºtiinþificã a unei<br />
didactici moderne a limbilor clasice obligã la cãutarea unor<br />
rãspunsuri la cîteva exigenþe de tip general în ºcoala<br />
româneascã:<br />
- abordarea interdisciplinarã a conþinuturilor, precum
68 starea studiilor clasice<br />
ºi munca în echipã a profesorilor unei clase, ar putea oferi<br />
avantaje importante profesorului de limba latinã, cum ar<br />
fi, de pildã, acela de a nu lucra de unul singur, în absenþa<br />
unui interlocutor de aceeaºi specialitate, iar elevilor le-ar<br />
facilita achiziþia prin asocierea mai multor domenii;<br />
- decompartimentarea studiului disciplinelor înrudite<br />
ºi conexiunea integrativã a studiului limbilor clasice, latina,<br />
ºi romanice, ca materie de susþinere reciprocã ºi de<br />
referintã, de puncte comune de accedere la trunchiul<br />
comun, prin comunicarea în echipã de profesori autori de<br />
manuale;<br />
- depãºirea crizei de adecvare a metodei moderne la<br />
un obiect “tradiþional” prin accesul la dotarea modernã a<br />
ºcolii, colaborarea cu catedra de informaticã în realizarea<br />
unor baze de date în specialitate, a unor mini programe<br />
LAC, latina asistatã de calculator – nici o altã disciplinã<br />
de învãþãmînt nu se preteazã mai eficient decît limbile<br />
clasice la învãþarea pe program- ;<br />
- necesitatea ultimativã a unei foarte serioase oferte<br />
de opþionale pentru curriculum-ul extins, care sã lãrgeascã<br />
oferta achiziþiei ºi sã pregãteascã temeinic opþiunea pentru<br />
ciclurile superioare;<br />
- adecvarea conþinuturilor învãþãrii la nevoile<br />
specifice ale unor generaþii aparent mult deosebite de cele<br />
anterioare: mai mult conþinut pentru sensibilizarea la<br />
frumuseþea atît de vulnerabilã a mediului natural, la<br />
comunicarea interumanã ºi la recuperarea încrederii în<br />
valorile spirituale ale vieþii, în general, ale familiei, în mod<br />
expres, cu un serios avertisment asupra pericolului, mereu<br />
iminent, al sãrãciei ºi al rãzboiului.<br />
Limbile clasice în lume<br />
- puncte de vedere –<br />
Ignoranþã, improvizaþie ºi mimetism…<br />
“Recesiunea limbilor ºi culturii clasice din<br />
învãþãmîntul european este unul dintre semnalele cele mai<br />
puþin optimiste ale evoluþiei lumii noastre… Nici un cuvînt<br />
nu s-a spus în favoarea lor în instituþiile europene, în timp<br />
ce þãrile arabe, India continuã sã rãmînã solidare în cultura<br />
lor. ªi totuºi, comunitatea europeanã este ultima<br />
reîncarnare a spiritului Romei… Pierderea identitãþii,<br />
pierderea rãdãcinilor este întotdeauna o tragedie; viitorul<br />
porneºte din trecut, traversînd prezentul. Restul este<br />
ignoranþã, improvizaþie ºi mimetism.… Cred cã a sosit<br />
momentul ca Europa ºi Spania sã revinã la raþiune în<br />
domeniul învãþãmîntului clasic… Dacã nu, Europa ºi<br />
Spania se vor nega pe ele însele.”<br />
(Francisco RODRIGUEZ ADRADOS, membru al<br />
Academiei Regale spaniole, ABC,1993)<br />
Alma Europa<br />
“Ce poate sã ofere un profesor elevilor sãi în situaþia<br />
în care bacalaureatul cu limbi clasice nu mai este obligatoriu<br />
în Spania?<br />
- sã-i conducã spre o mai accentuatã maturizare<br />
umanã;<br />
- sã le dezvolte capacitatea de a învãþa;<br />
- sã-i înveþe sã asculte, sã comunice, sã dezbatã, sã<br />
argumenteze, cu respect pentru opinia celorlalþi, cu<br />
claritate ºi precizie în utilizarea limbii materne;<br />
- sã-i ajute sã descopere ºi sã aprecieze critic tot<br />
ceea ce am primit de la trecut, mai ales din lumea antichitãþii<br />
clasice, ca patrimoniu cultural a ceea ce numim cu tandreþe:<br />
Alma Europa”<br />
(Jesus LERIDA DOMINGUEZ, Didactica de las<br />
humanidades clasicas, Madrid, 1989)<br />
Cetãþenie europeanã<br />
“…cultura generalã oferitã de studiile clasice te<br />
învaþã sã înveþi…familiarizarea cu moºtenirea culturalã<br />
comunã a europenilor va fi utilã pentru împãrtãºirea<br />
aceleiaºi cetãþenii europene cu vecinii noºtri…”<br />
(Bertrand POIROT –DELPECH, Academia Francezã,<br />
Le Monde, 4/3/92)<br />
Latinistul<br />
“Latinistul este un individ care se încãpãþîneazã sã<br />
creadã cã limba lui Vergilius este un excelent instrument<br />
de acces la culturã, la istorie, la practicarea propriei<br />
limbi…”<br />
(Ph. MEYER, L’Eveniment, 5/3/92)<br />
“Lãsaþi sã trãiascã limbile ‘moarte’!”<br />
“Limbile clasice ocupã un loc esenþial în tradiþia<br />
europeanã ºi au deopotrivã o valoare formativã generalã,<br />
care conteazã mult în învãþarea ºi practicarea limbii<br />
franceze, în înþe<strong>lege</strong>rea literaturii franceze…”<br />
(Jaqueline de ROMILLY, Academia Francezã, SEL,<br />
1991)<br />
“Trecutul este garantul viitorului…”<br />
“Dacã latina ºi greaca nu se mai regãsesc la baza<br />
învãþãmîntului nostru, n-ar mai trebui sã venim sã ne<br />
plîngem de declinul limbii franceze… Trecutul este garantul<br />
viitorului. Franceza nu este o creaþie cãzutã din cer. Ea ºia<br />
înfipt de multã vreme rãdãcinile în grãdina tragicilor greci,<br />
a istoricilor ºi a marilor filosofi, în grãdina lui Vergilius, a<br />
lui Tacitus ºi a lui Horatius. Dacã-i tãiaþi rãdãcinile, limba<br />
noastrã va pieri…”<br />
(Jean D’ORMESSON, Figaro-Magazine, 7martie,<br />
1992)<br />
Limba latinã în curriculum<br />
“…încurajeazã competenþa de învãþare prin: atenþia<br />
la detaliu în lecturã, abilitãþi de analizã ºi sintezã, tehnica<br />
memorãrii;<br />
…produce o atitudine pozitivã faþã de învãþarea altor<br />
limbi strãine, chiar non-europene;<br />
…oferã un suport pozitiv în însuºirea ºi practicarea<br />
corectã a limbii engleze;<br />
…dezvoltã deprinderile sociale, prin munca în<br />
echipã ºi prin dezbatere;<br />
…susþine ºi încurajeazã o atitudine pozitivã faþã de<br />
oamenii de altã culturã.”
(Scotish Office Educatio, Department Latin, 1991)<br />
“21 de obiective urgente pentru cursul de latinã în<br />
ºcoala secundarã”<br />
- un model performant de investigaþie menit sã<br />
lanseze studiul limbii latine în ºcoala americanã -<br />
*din obiectivele “aplicative”:<br />
- a citi englezeºte cu o corectã înþe<strong>lege</strong>re;<br />
- a vorbi ºi a scrie corect englezeºte;<br />
- a învãþa alte limbi strãine;<br />
*din obiectivele “disciplinare”<br />
- dezvoltarea unei deprinderi corecte de gîndire<br />
reflexivã, operantã în învãþarea altor discipline precum ºi<br />
în rezolvarea unor probleme asemãnãtoare din viaþa<br />
cotidianã;<br />
-creºterea capacitãþii de a face analize logice;<br />
*din obiectivele “culturale” :<br />
- creºterea capacitãþii de a aprecia influenþa<br />
civilizaþiei romane asupra cursului civilizaþiei occi-dentale;<br />
- o profundã înþe<strong>lege</strong>re a problemelor politice ºi<br />
sociale de astãzi.”<br />
(Classical Investigation, SUA, 1920, cf. Sir Anthony<br />
CLEAVER, Preºedinte al AEA, Autoritatea pentru energia<br />
atomicã, Anglia, 1996)<br />
“Nuntii Latini”<br />
“Se împlinesc 10 ani, din 1 septembrie 1989, cînd<br />
Compania Radiofonicã Finlandezã, a început sã transmitã,<br />
în mod regulat, Nuntii Latini, o revistã internaþionalã de<br />
ºtiri în limba latinã, unicã în Europa ºi în lume. Aceastã<br />
iniþiativã curajoasã ºi uimitoare s-a nãscut într-o þarã a<br />
cãrei limbã nu se bazeazã pe tradiþia Europei de Sud ºi<br />
Centrale ºi într-un moment în care multã lume în Europa<br />
afirmã sus ºi tare cã latina este o limbã fãrã nici un viitor<br />
ºi, în nici un caz, nu ar putea servi comunicãrii, într-o lume<br />
modernã a vieþii ºi evenimentelor de secol XX. ªi totuºi,<br />
Nuntii Latini a devenit un proiect de mare succes, probînd<br />
excepþionala utilitate a latinei, chiar într-o lume a tehnicii<br />
celei mai înalte, precum ºi capacitatea acesteia de adaptare<br />
în situaþii de o noutate la care nimeni nu s-ar fi gîndit pe<br />
vremea Romei antice, acum 2000 de ani, sau de-a lungul<br />
Evului Mediu, cînd latina era limba comunã a celei mai<br />
mari pãrþi a Europei.<br />
Din punctul de vedere al Consiliului Europei de la<br />
Strasbourg, iniþiativa finlandezã de a lansa un program de<br />
ºtiri în limba latinã a fost foarte bine primitã din mai multe<br />
motive.<br />
Latina face parte din moºtenirea culturalã ºi din<br />
tradiþia Europei. De la începuturile Imperiului Roman ºi<br />
pînã în secolul al XVIII-lea, latina a fost vorbitã ºi înþeleasã<br />
aproape în toatã Europa, cel puþin de persoanele care au<br />
frecventat ºcoala. Toate documentele importante au fost<br />
redactate în latinã, ºi latina era limba universitãþilor<br />
europene. Chiar ºi în zilele noastre, teologii, filosofii,<br />
medicii, juriºtii, chimiºtii, biologii, botaniºtii, zoologii<br />
etc.supravieþuiesc greu fãrã noþiuni rudimentare de limba<br />
starea studiilor clasice<br />
69<br />
latinã. Latina ne ajutã sã înte<strong>lege</strong>m moºtenirea culturalã<br />
comunã a Europei ºi istoria ei, promoveazã ideea cetãþeniei<br />
europene, de care toate organismele europene þin cont.<br />
Invãþarea limbilor este vitalã pentru unirea Europei.<br />
Pentru a convieþui paºnic ºi pentru a coopera este nevoie<br />
de înþe<strong>lege</strong>re reciprocã. Engleza americanã singurã, ca<br />
limbaj internaþional, nu va reuºi, atîta vreme cît diversitatea<br />
culturalã ºi lingvisticã a Europei nu poate fi apreciatã decît<br />
de oameni care vorbesc mai multe limbi decît pe cea<br />
maternã ºi care nu ºtiu dacît un pic de englezã.<br />
Multe din limbile europene se bazeazã în întregime<br />
sau parþial pe limba latinã: catalana, franceza, italiana,<br />
occitana, portugheza, provensala, româna, spaniola etc.<br />
Alte limbi, precum letona sau lituaniana au rãdãcini indogermanice<br />
comune cu latina sau au, asemenea limbii<br />
engleze,o mare parte a vocabularului bazat pe latinã.<br />
Anumiþi termeni tehnici, comuni aproape tuturor limbilor<br />
europene, sunt derivaþi din latinã.<br />
Oamenii care ºtiu latina vor descoperi cã este uºor<br />
sã vorbeºti sau mãcar sã înþelegi multe din limbile<br />
europene… Cînd Finlanda a deþinut preºedenþia Uniunii<br />
Europene, s-au fãcut eforturi pentru a reabilita valenþele<br />
europene ale latinei. Prezentînd în latinã evenimentele<br />
contemporane, vrem sã demonstrãm cã latina nu trebuie<br />
privitã ca o limbã de anticariat, asa cum întreaga culturã<br />
europeanã, bazatã pe latinã trãieºte, nici ea nu trebuie<br />
uitatã…”<br />
(Nuntii Latini, News in Latin, Helsinki, 1999)<br />
Andreea MÂRZA<br />
«În Apus limbile clasice sunt<br />
studiate încã din primele clase de<br />
liceu»<br />
1. Astãzi, din pãcate, starea studiilor latiniste ºi<br />
eleniste este foarte precarã în învãþãmântul românesc<br />
superior; ºi afirm acest lucru, deoarece, de câþiva ani, de<br />
când mã preocupã limbile clasice, am observat dezinteresul<br />
continuu al tinerilor (elevi, studenþi) în faþa lor. Argumentul<br />
unora dintre tineri este: „La ce ne trebuie ºi aceastã limbã?”<br />
cu referire la latinã. Deºi nu se mai bucurã la noi de atenþia<br />
de care s-a bucurat în secolele XVIII-XIX ºi începutul<br />
secolului XX, în ºcolile din Apus limbile clasice sunt<br />
studiate încã din primele clase de liceu, îmbogãþind mult<br />
cultura generalã a elevilor. În România se pune prea mult<br />
accentul pe materiile despre care se crede cã pot asigura<br />
unui tânãr viitorul, cum ar fi economie, drept; dar, din<br />
pãcate, mulþi tineri care au terminat facultãþile de economie,<br />
drept etc. nu-ºi gãsesc chiar aºa de uºor de lucru. În<br />
schimb, materiile umaniste sunt neglijate, deoarece la<br />
terminarea facultãþii poþi ajunge profesor sau cercetãtor<br />
(dacã vrei sã rãmâi în domeniu), ºi toþi ºtim care este<br />
retribuþia pentru munca prestatã de ei. Tinerii nu mai sunt<br />
atraºi de ele pentru cã studiile umaniste, în general, nu le
70 starea studiilor clasice<br />
oferã o viaþã mai bunã, ci numai satisfacþii personale, iar<br />
din satisfacþie nu se poate, din pãcate, trãi. Totul se învârte<br />
în jurul banului. Iar politica practicatã în România în<br />
învãþãmântul superior marginalizeazã hotãrât studiile<br />
clasice.<br />
2. Cauza acestor discipline a fost bine pledatã de<br />
Titu Maiorescu, care susþinea cã<br />
- traducerile nu reuºesc sã redea originalul;<br />
- modernii sunt inferiori clasicilor;<br />
- cei mai de seamã oameni din secolele anterioare<br />
„au fost adãpaþi la fântâna antichitãþii” (Dante, Boccaccio,<br />
Petrarca, Leonardo Bruni, Flavio Biondo, Poggio<br />
Bracciolini, Aenea Silvio Piccolomini, Molière, Shakespeare,<br />
Lorenzo de Medici þi foarte mulþi alþii). De<br />
asemenea, fiind un popor latin, fãrã latinã nu putem studia<br />
ºi cunoaºte temeinic limba românã.<br />
3. Moºtenirea antichitãþii greco-romane în cultura<br />
românã este enormã. Dacã stãm sã ne gândim numai la<br />
anul 1754 (deschiderea ºcolilor de la Blaj) ºi la semnificaþia<br />
lui pentru români. Posibilitatea ce li se oferea: ºtiinþa de<br />
carte, de care românii duceau atât de mare lipsã în acele<br />
vremuri. Pe lângã o ºcoalã în limba românã, exista o ºcoalã<br />
(ºcoala latinã) în care se preda ºi în latinã, iar în diferite<br />
perioade în maghiarã ºi germanã. Faptul cã mulþi tineri<br />
ajungeau funcþionari la terminarea ºcolii, impunea<br />
cunoaºterea a cât mai multor limbi din partea elevilor. Iar<br />
latina era limba de bazã în gimnaziile Imperiului, dar ºi în<br />
ºcolile confesionale. Materiile, o parte din ele, erau predate<br />
în latinã, aºadar în jur de 20 de ore de latinã pe<br />
sãptãmânã în perioada 1754 - primele douã-trei decenii ale<br />
secolului XIX la ºcolile din Blaj. Exista posibilitatea de a<br />
se învãþa ºi limba greacã, în jur de patru ore pe sãptãmânã.<br />
Se pare cã nevoia ca românii sã aibã oameni<br />
învãþaþi, care sã pledeze mai departe cauza, care sã afle<br />
cât mai multe despre trecutul lor, despre ceea ce se<br />
cunoºtea pânã atunci numai din izvoarele strãine ºi care<br />
nu erau întotdeauna obiective, i-a împins ºi spre studiile<br />
clasice.<br />
Astãzi mulþi au impresia cã nu a mai rãmas mare<br />
lucru de tradus, dar se înºalã amarnic. Existã puþine ediþii<br />
din clasicii greci ºi latini, iar editurile nu îi promoveazã<br />
deoarece nu prea au trecere. Puþini cercetãtori îºi asumã<br />
traducerea unui clasic pentru cã este o muncã<br />
anevoioasã, grea, care necesitã foarte mult timp, atenþie<br />
ºi colaborare. ªi asta referitor la clasici; dar existã atâtea<br />
lucrãri din secolele XVIII-XX, teze de doctorat, disertaþii,<br />
diferite discursuri adãpostite în bibliotecile din þarã ºi<br />
strãinãtate, spre exemplu: Biblioteca Academiei Române<br />
ºi Biblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga” din<br />
Cluj, bibliotecile vieneze ºi cele de la Roma, unde tinerii<br />
ardeleni ºi-au fãcut studiile ºi chiar au scris. Toate<br />
acestea ar trebui traduse, aduse la cunoºtinþa publicului<br />
deoarece conþin informaþii foarte interesante. Dar sunt<br />
prea puþini cercetãtori, chiar profesori care sã se poatã<br />
ocupa ºi aceasta din cauzã cã studiile clasice sunt<br />
marginalizate ºi neglijate începând cu cele mai înalte<br />
foruri competente din aceastã þarã.<br />
Ioana ZIDÃRESCU<br />
«exemplul lumii multiculturale a<br />
Romei»<br />
Probabil cã o pledoarie “pro lingua latina” ar fi mai<br />
convingãtoare dacã am începe cu spusele lui Fr. Rodriguez<br />
Adrados, membru al Academiei Regale Spaniole, ºi anume<br />
“este un lucru rãu a-þi pierde identitatea, rãdãcinile…<br />
Viitorul porneºte din trecut”.<br />
Limbile clasice nu intereseazã doar ca limbi ale<br />
Romei sau ale Greciei antice, ci ca limbi în care s-a exprimat<br />
civilizaþia care a produs cultura europeanã. În altã ordine<br />
de idei, parafrazându-l pe T.S. Eliot, am putea spune cã<br />
sângele care curge prin literatura europeanã este cultura<br />
greacã ºi latinã.<br />
Studiul limbilor clasice dezvoltã inteligenþa,<br />
sensibilitatea, imaginaþia. Totodatã, prin latura sa esenþial<br />
educativã, cultivã o atitudine pozitivã faþã de oameni ºi<br />
popoare cu un alt tip de culturã, oferind exemplul lumii<br />
multiculturale a Romei antice, lucru care, credem, este<br />
foarte important în contextul lumii actuale, al lumii fãrã<br />
graniþe. Înscriindu-ne în aceeaºi idee a aspectului educativ<br />
ºi actual al studiului limbilor clasice, mai putem aminti cã<br />
metoda cercurilor de “dezbateri”, folositã în învãþãmântul<br />
modern, este preluatã de la acele dialoguri antice atât de<br />
cunoscute nouã ºi þinta lor nu este alta decât aceea de a<br />
propaga valori atât de familiare culturii clasice: toleranþa<br />
pentru punctul de vedere al celuilalt ºi disponibilitatea de<br />
a împãrtãºi ºi coopera, lucruri pe care, din nou, le<br />
considerãm extrem de necesare într-o lume ºi într-o<br />
societate în care comunicarea ºi transmiterea informaþiei<br />
joacã un rol din ce în ce mai accentuat.<br />
Am dori sã subliniem ºi un alt obiectiv al studiului<br />
limbilor clasice: acela al dezvoltãrii unor deprinderi corecte<br />
de gândire reflexivã aplicabilã ºi altor domenii ale învãþãrii<br />
ºi chiar unor situaþii din viaþa cotidianã. Modalitãþile de<br />
operare în cadrul studiului, precum abstractizarea,<br />
raþionamentul, formeazã spiritul critic ºi cultivã<br />
creativitatea. Nu în mod gratuit vorbea Mihai Eminescu<br />
despre caracterul puternic educativ ºi formativ al limbii<br />
latine, amintind de spiritul de adevãr al proverbelor ºi de<br />
simetria intelectualã a gramaticii.<br />
ªi dacã tot ne mai întrebãm “cui prodest”, am putea<br />
sã ne gândim ºi la faptul cã limba latinã este cea care e<br />
menitã sã producã reflecþia istoricã ºi lingvisticã asupra<br />
originii noastre, furnizând totodatã o susþinere a studiului<br />
limbii române. Cunoaºterea limbii latine asigurã<br />
corectitudinea, precizia, supleþea propriei limbi. Însã,<br />
caracterul interdisciplinar (atât de valorificat în învãþãmântul<br />
modern) al limbii latine nu se mãrgineºte doar la limba<br />
românã, ci se extinde ºi la alte materii, din alte arii curriculare<br />
(istoria, filosofia, studiul limbilor neolatine, dar ºi al celor<br />
neromanice cu fond lexical moºtenit).<br />
Prin cele câteva lucruri amintite mai sus considerãm<br />
cã studiul limbilor clasice, aceastã gimnasticã utilã<br />
spiritului (H. Poincaré) a trecut testul exigenþelor<br />
învãþãmântului actual, însã noi, prea preocupaþi în goana<br />
noastrã spre viitor, nu mai avem timp sã ne întoarcem<br />
ochii ºi sufletul ºi mintea spre ceea ce ne-a dat aripi.
Programa actualã prevede doar o orã pe sãptãmânã<br />
în clasa a IX-a pentru profilul ºtiinþe socio-umane, ceea<br />
ce considerãm a fi extrem de puþin pentru niºte elevi care<br />
în mare parte se vor îndrepta spre o facultate de istorie<br />
sau de drept sau poate chiar spre filologie. Or, cum se vor<br />
forma istorici, avocaþi, filologi fãrã o brumã de limbã latinã?<br />
ªi putem sublinia faptul cã am amintit aici doar câteva<br />
dintre disciplinele care interfereazã cu limba latinã ºi cultura<br />
clasicã.<br />
La fel, numãrul scãzut de ore îºi spune cuvântul ºi<br />
în ceea ce priveºte performanþele tot mai scãzute la profilul<br />
filologie, unde programa de liceu acordã doar câte o orã<br />
pe sãptãmânã în clasele a IX-a ºi a X-a.<br />
Dan UNGUREANU<br />
Apologia studiilor clasice în<br />
România<br />
“Fiind Vladislav crai însufleþit la fapte, mai mult decît<br />
îi era firea, de curajul lui Pavel Chinezul, a hotãrît sã vadã<br />
Timiºoara la întoarcerea din Ardeal. Auzind Pavel de<br />
venirea regelui, a instruit exemplar trupele de soldaþi, ºi<br />
cu ele i-a ieºit în întîmpinare regelui la hotarele Banatului,<br />
mãrturisind mai mult prin fapte decît prin vorbe; fiindcã,<br />
din cauza hemiplegiei, nu putea sã se facã înþeles bine<br />
nici mãcar celor apropiaþi. Cu voce ºovãitoare ºi<br />
bolborositã, îndreptîndu-ºi dreapta spre hotarul turcesc,<br />
fãgãdui, atingîndu-ºi cerbicea, cã el, pentru mîntuirea<br />
regatului, ar primi de bunã voie chiar ºi jugul duºmanului.<br />
Miºcat de înfãþiºarea lui, craiul, amintindu-ºi de vitejia lui<br />
de odinioarã, i-a strîns mîna, izbucnind în lacrimi,<br />
fãgãduindu-i cã nu va ºovãi niciodatã în apãrarea cauzei<br />
drepte, dîndu-ºi chiar viaþa pentru ea.”<br />
(Mathias Bell, Historia Comitatus Temesiensis)<br />
Mergi, carte, ºi zboarã cu aripi repezi deasupra<br />
cerului, ºi îndreaptã-te repede spre stelele din înalt. Cînd<br />
vei fi sãturat urechile zeilor din tãrii, atunci vei fi miºcat<br />
tot cerul cu o bucurie nouã. Întoarce-þi drumul ºi purificã<br />
trupuri muritoare, ºi locurile mãnoase de pe pãmînt. Te vei<br />
întoarce în mîini, cãrþulie plãcutã, ºi vei zbura din nou prin<br />
mii de guri ale oamenilor. Nu te vor dispreþui, frumoasã<br />
carte, nici bãtrînii, nici tinerii, nici mamele vorbãreþe, sau<br />
fetele. Multe lucruri plãcute sînt scrise în paginile tale,<br />
lucruri plãcute de aflat, scrise în mai multe limbi – ceea ce<br />
le poate aduce tuturor mare bucurie. Sã trãieºti, deci, ºi sã<br />
întreci monumentele bãtrînului Virgilius, ºi cele ale lui<br />
Pannonius al meu. Sã nu te roadã carii dãunãtori, ºi<br />
ºoarecii scîrboºi – sã fii departe de ei!<br />
(Nicolaus Olahus, Elegie închinatã lui Iacobus<br />
Danus)<br />
La primul punct mãrturiseºte cã cei doi oameni care<br />
îi dãduserã de veste tîlharilor cu privire la acei greci, au<br />
fost urmãtorii: primul a fost Tudor, din satul Crãciuneºti ºi<br />
care era numit tatãl tîlharilor, fiindcã în Ungaria, pânã la<br />
Timiºoara, ºi înlãuntrul munþilor, ba chiar pânã în Polonia,<br />
starea studiilor clasice<br />
71<br />
decât acesta, un tîlhar ºi un tãinuitor mai mare n-a mai<br />
stat, ºi cã el este izvorul ºi cuibul tuturor tîlhãriilor. Apoi,<br />
cel de-al doilea se numeºte Ioan Grigora, zis ºi Tudor<br />
Grigora. La al doilea punct mãrturiseºte, întregind cele<br />
spuse mai sus, cã tîlharii ºi tãinuitorii acestora îºi puseserã<br />
în gând sã-i atace ºi sã-i jefuiascã pe acei greci încã de pe<br />
vremea când aceºtia din urmã se aflau în oraºul Sighet. ªi<br />
mai spune cã tîlharii, o sutã douãzeci ºi cinci la numãr,<br />
dacã ploaia aceea deasã nu i-ar fi stat împotrivã, s-ar fi<br />
nãpustit, împreunã cu câþiva orãºeni -, asupra grecilor ºi<br />
i-ar fi jefuit, iar apoi ar fi dat foc oraºului. Cu toate acestea,<br />
ºtie cã ºi aceia au luat parte la acþiune. [Apoi spune] cã el<br />
se afla la vremea aceea împreunã cu jefuitorii maghiari. La<br />
al treilea punct zice cã ginerele unui preot din Bekes a fost<br />
acela care îi arãtase lui Pintea drumul pe unde puteau sã<br />
le-o ia înainte acelor cãlãtori greci, ºi cã tot el este cel care<br />
a fãcut rost de cai pentru Pintea ºi însoþitorii sãi.<br />
(Depoziþia haiducului Nemeº Balaº. Procesul lui<br />
Pintea, 1701)<br />
Primul text povesteºte întîlnirea dintre marele<br />
luptãtor contra turcilor, Pavel Chinezu, ºi regele Vladislav<br />
al Ungariei; e întîlnirea emoþionantã dintre un bãtrîn<br />
rãzboinic ºi neputincios, ºi un rege tînãr, care fãgãduieºte<br />
sã-i ducã mai departe curajul. Al doilea este un poem<br />
graþios scris de Nicolaus Olahus, mare cãrturar<br />
renascentist, episcop ºi prieten al lui Erasmus. Al treilea e<br />
o stînjenitã depoziþie de inculpat din procesul <strong>lege</strong>ndarului<br />
haiduc Pintea.<br />
Tustrele fragmentele au ceva în comun: sînt scoase<br />
din lucrãri scrise de români sau privesc istoria României,<br />
mai mare sau mai mãruntã, sînt scrise în latinã, ºi rãmase<br />
în manuscris. Ele nu vor fi vreodatã publicate sau traduse<br />
în România: generaþia veche a cãrturarilor latiniºti e<br />
chematã sã disparã fãrã urmaºi. Probabil nu-ºi va gãsi<br />
traducãtor nici originalul latin al Creºterii ºi descreºterii<br />
curþii otomane de Dimitrie Cantemir, descoperit ºi publicat<br />
recent.<br />
Nu mai priveºte pe nimeni cã Nicolaus Olahus era<br />
român, ca ºi Dimitrie Cantemir, ºi cã scriau amîndoi<br />
latineºte. Nu-i mai pasã nimãnui cã se fãrîmiþeazã în arhive<br />
documente latineºti privitoare la istoria noastrã, a<br />
românilor. Ministra Educaþiei a hotãrît sã lichideze predarea<br />
limbii latine în ºcoalã.<br />
Consideraþiunile de ordin economic sînt meschine.<br />
Citesc, tot mai des, cãrþi despre antichitatea greacã<br />
ºi latinã; apariþiile noi sînt numeroase, ceea ce dovedeºte<br />
interesul publicului pentru subiect. Cãrþile acestea sînt,<br />
în majoritatea lor covîrºitoare, traduse din englezã ºi<br />
francezã. Desigur, e mai ieftin sã plãteºti o studentã din<br />
anul II englezã sã traducã o carte, bine scrisã, decît sã<br />
formezi un specialist în domeniu. E o logicã de contabil.<br />
Dar sã nu creadã cineva cã textele istorice din arhivele<br />
noastre vor fi traduse ºi publicate de streini.<br />
Dupã prãbuºirea Imperiului Roman, latina a rãmas<br />
unicul factor de coeziune al Apusului, de coeziune<br />
culturalã. Ea a fost pînã tîrziu limbã vie: Gaudeamus<br />
igitur… e un cîntec studenþesc de petrecere din Evul<br />
Mediu, epocã în care latina era vorbitã îndestul ca unui<br />
cartier din Paris sã i se spunã Quartier Latin. Fiind limba
72 starea studiilor clasice<br />
nimãnui, latina era limba tuturor. Cogito, ergo sum e rostit<br />
de Descartes, în sec. XVII. Procesul lui Pintea, scris<br />
latineºte, e din 1701. Cînd a devenit latina limbã moartã?<br />
Româna vine din latinã, ºi românii sînt mîndri de<br />
asta. Dar predarea latinei fiind costisitoare ºi grea, trebuie<br />
eliminatã. Sã scriem deci cu â, e suficient pentru<br />
preamãrirea originii noastre latine.<br />
Ministra învãþãmîntului ºtie preþul fiecãrui lucru ºi<br />
valoarea niciunuia. Pentru aristocraþi, lucrurile au valoare.<br />
Pentru pulime, lucrurile au cost ºi preþ. Aceasta e problema<br />
limbii latine: valoarea ei e ne-comercialã: nu poate fi<br />
vîndutã în calupuri, la tarabã, ºi nu face senzaþie la<br />
talk-show-uri televizate. Prin acest gest, ea cauþioneazã o<br />
mentalitate de geambaº.<br />
Se bucurã cineva de scoaterea limbii latine din<br />
învãþãmînt? Se bucurã întîi de tot secta celor care cred cã limba<br />
noastrã provine dintr-a dacilor; se bucurã alde Napoleon<br />
Sãvescu, Pavel Coruþ ºi alþi ambuscaþi de teapa lor.<br />
În momentul urcãrii pe tron a lui Teodosie II al<br />
Bizanþului, în ºcoli înceteazã a mai fi predate astronomia,<br />
matematica, fizica, geografia ºi geometria; toate sînt<br />
înlocuite de teologie. Din acel moment, Imperiul Bizantin<br />
înceteazã sã mai conteze în ºtiinþã, ºi fiecare intelect mai<br />
rãsãrit din imperiu se consacrã sterilelor dispute teologice.<br />
Ministra învãþãmîntului face la fel – economia ºi<br />
calculatoarele sînt teologia de azi; latina devine þapul<br />
ispãºitor al învãþãmîntului aºa-zis mai eficient.<br />
Huo.<br />
Despre studiile clasice, cu mînie<br />
de Calimah<br />
Urãsc poezia de rînd, nici drumul nu-mi place<br />
Pe unde umblã gloata încoace ºi-ncolo.<br />
Ocolesc eromenul cu prea mulþi admiratori, ºi nici de la<br />
Fîntînile publice nú beau. Tot ce-i comun mã dezgustã.<br />
Lysanias, ai un farmec cum n-are altul. Dar pînã s-o<br />
spun rãspicat,<br />
Un ecou îmi rãspunde: ”are pe altul ”.<br />
de Asclepiade<br />
Bea, Asclepiade. De ce plîngi? Ce-i cu tine?<br />
Nu doar pe tine te-a prins în laþ cruda Venus,<br />
Nu doar þie þi-a pus nenduratul Eros deoparte<br />
Arc ºi sãgeþi. De ce sã tragi peste tine de viu<br />
Cerga de pulbere? Sã bem tãrie. Ziua-i pe ducã.<br />
Sau vrei sã aºteptãm pînã se-aprinde lumina de seara?<br />
de Meleagru<br />
Priincios suflã corãbierilor Notos, vîntul<br />
De Miazãzi. El mi-a luat jumãtatea inimii, pe<br />
Andragathos,<br />
O, voi îndrãgostiþi tînjitori.<br />
Corãbii, ferice de voi; ferice de voi, o, talazuri,<br />
Ferice de tine, boare care mi-l porþi...<br />
De-aº fi un delfin, ca, strãbãtînd pe umerii mei<br />
Marea, sã zãreascã insula Rhodos, cu flãcãi mlãdioºi.<br />
de Meleagru<br />
S-au ºi ivit zorii: nedormit, colo pe prag,<br />
Damis îºi dã ºi cea din urmã suflare,<br />
Bietul de el – vãzîndu-l pe Herakleitos; cã a stat sub vãpaia<br />
Ochilor lui, cearã aruncatã-n jãratic.<br />
Mi te scoalã, Damis sãrmane: ºi eu port rana<br />
Lui Eros, peste lacrimile tale vãrs ºi eu lacrimi.<br />
de Rhianos<br />
Bãieþii, labirint fãrã ieºire. Oriunde þi-ai<br />
Arunca ochii, sînt prinºi ca pasãrea-n clei.<br />
Ba Theodoros i-atrage cu rumena floare a pielii,<br />
Cu feciorelnica floare a mãdularelor sale,<br />
Ba Philocles cu chipul de aur, la înãlþime<br />
Nu mare, înflorind însã cu nuri ca din ceruri.<br />
Îþi întorci spre Leptinos fãptura, nici cã-þi mai poþi<br />
Miºca vreun deget, ºi rãmîi stanã de piatrã,<br />
Cãci aºa-i scînteie ochii flãcãului...<br />
Bunã vreme, bãieþi frumoºi, sã ajungeþi în floarea<br />
Juneþii; ºi sã vã acopere apoi plete dalbe.<br />
de Meleagru<br />
Vis plãcut noaptea: cu un bãiat rîzînd galeº<br />
De optsprezece ani, purtînd încã hlamidã<br />
Mi l-a strecurat Eros sub cergã.<br />
Eu strîngeam pielea sa catifelatã la piept<br />
ªi primeam numai speranþe deºarte.<br />
ªi acum mã arde dorul amintirii. Pãstrez<br />
În ochi somnul, mereu,<br />
Doar-doar va vîna zburãtoarea nãlucã.<br />
Suflete, ce iubeºti fãr-a fi iubit, înceteazã<br />
Ca ºi-n vis sã te-aþîþe chipuri frumoase, deºarte.<br />
de un necunoscut.<br />
Pe Meneharmos, fiul lui Anticles, biruitor<br />
La lupta cu pumnii
L-am încununat cu zece moi ºuviþe<br />
ªi de trei ori l-am sãrutat, aºa cum ºiroia de sudoare<br />
ºi sînge,<br />
Dar mi-era mai dulce la gust decît mierea.<br />
de Calimah<br />
Ranã avînd strãinul se ascundea. Ce trudit<br />
Îi urca sufletul în piept, ai vãzut? încã<br />
de la al treilea pahar. Iar petale<br />
De trandafir îi cãdeau pe pãmînt din cununã.<br />
E ars tare. Mã jur, nu vorbesc fãrã rost:<br />
Hoþ fiind, cunosc bine urma de hoþ.<br />
de Straton<br />
Urãsc sãruturile smulse cu greu, urãsc ºi<br />
Cuvintele bãtãioase, braþul care se opune-ndîrjit.<br />
Nu-mi place nici cel care se lasã de-ndatã, atunci<br />
Cînd þi-e-n braþe, care-þi dã tot cu toptanul.<br />
Ci calea de mijloc, a celui<br />
Care ºtie sã dea ºi sã nu dea totodatã.<br />
tot de el<br />
Ieºit dupã cinã la agãþat, pe înnoptate,<br />
Cum lupul dã peste miel, aºa l-am gãsit<br />
ªi eu pe bãiatul lui Aristodíkos vecinul, în poartã,<br />
Rezemat... L-am copleºit cu sãrutãri îmbrãþiºîndu-l<br />
Cu juruinþe. Acum, ce daruri sã-i duc?<br />
Nu meritã sã-l amãgesc, sã-mi calc jurãmîntul de searã.<br />
Poeziile de mai sus sînt versuri de dragoste adunate<br />
în antologia Stephanos a lui Meleagru din Gadara, poet<br />
grec din primul veac înainte de Hristos. Nu sînt nicidecum<br />
dedicate unor fete drãguþe, ci dimpotrivã. Nici nu sînt<br />
scrise ermetic, ci sînt directe.<br />
Cum se ºtie, dupã ce Teodosie II al Bizanþului<br />
îndepãrteazã din învãþãmînt ultimii pãgîni, cultura<br />
bizantinã rãmîne, o mie de ani, pînã la cãderea Þarigradului,<br />
o culturã ortodoxã ºi teologicã. Vreme de o mie de ani,<br />
doar clericii ºtiau carte, ºi singurele biblioteci mai<br />
însemnate au fost cele bisericeºti. Biserica a controlat, un<br />
mileniu, transmiterea culturii greceºti antice, prin<br />
scriptoriile mãnãstireºti, unde erau copiate manuscrisele<br />
vechi.<br />
Oricine s-ar fi aºteptat ca asceticii cãlugãri ºi<br />
înduhovniciþii preoþi sã punã pe foc ºocantele poezii de<br />
mai sus, iscate dintr-o dragoste împotriva firii, hulitã de<br />
Bisericã ºi scîrbitã de opinia publicã. Zelul creºtinesc a<br />
doi, trei episcopi ar fi ajuns ca sã distrugã toate exemplarele<br />
din Meleagru : în epocã, mult mai puþini oameni ºtiau carte,<br />
iar cãrþile erau copiate de mînã, în foarte puþine exemplare.<br />
Erau întrunite toate condiþiile.<br />
Cu toate acestea, n-au fãcut-o. A existat un consens<br />
tacit în aceastã privinþã: cãlugãri, preoþi, ierarhi au gãsit<br />
de cuviinþã sã nu dea pierzãrii poemele lui Meleagru ºi ale<br />
lui Straton, chiar dacã le osîndeau. Mîinile ascetice au<br />
copiat fãrã murmur lascivele strofe. Se gîndeau probabil<br />
în <strong>lege</strong>a lor: «încã ºi de au agonisit aceste stihuri Gheena<br />
starea studiilor clasice<br />
73<br />
pentru cei cari le-au scris, nu este cu cale sã le nimicim pre<br />
ele noi smeriþii, ce mai vârtos sã ne plîngem pãcatele<br />
noastre».<br />
Acum, la începutul secolului XXI, Ministerul<br />
Învãþãmîntului vrea sã suprime predarea limbii latine în<br />
ºcoli. Dincolo de orice alte consideraþii ºi motive, un lucru<br />
e clar: Ministerul considerã cã înþe<strong>lege</strong> mai bine de ce<br />
suprimã predarea latinei în ºcoalã. Mai bine decît clasiciºtii.<br />
Mai bine decît restul lumii.<br />
Austerii ierarhi bizantini au evitat sã suprime ceea<br />
ce nu înþe<strong>lege</strong>au ºi nu acceptau (chiar dacã li se pãrea<br />
pãcãtos ºi diavolesc). Ministreasa învãþãmîntului nostru<br />
va suprima învãþãmîntul limbii latine – nu fiindcã i se pare<br />
diabolic sau ceva la fel de grav – ci fiindcã, dupã înþe<strong>lege</strong>rea<br />
ei, i se pare inutil. Tãioasã lecþie, insultãtoare lecþie dau<br />
acestei femei bizantinii din vremuri apuse. Îmi e greu sã<br />
bãnuiesc o asemenea mãsurã (ca suprimarea latinei din<br />
învãþãmînt) de complicitate cu inteligenþa; ceva atît de<br />
satanic ar fi ticluit doar o minte de conþopist, un suflet de<br />
contabil, o inteligenþã de boxer.<br />
***<br />
Baudelaire a scris în latinã :<br />
Franciscae meae laudes<br />
Novis te cantabo chordis<br />
O, novelletum quod ludis<br />
In solitudine cordis.<br />
Sicut beneficum Lethe<br />
Hauriam oscula de te<br />
Quae imbuta es Admethe.<br />
În latinã a scris ºi ªerban Foarþã, autorul Micii<br />
Þiganiade :<br />
Nubillusio<br />
Nam hoc est vagulum<br />
Aurum pluvium<br />
Noctis coagulum<br />
Coeli exuvium<br />
Marmor et iaspis<br />
Si istas, una<br />
Leuco-aspis<br />
Illuminat luna<br />
O, nostra tegula,<br />
Virginis fulcrum,<br />
Nubes, nubecula<br />
Extra sepulchrum!<br />
Citatele sînt din memorie. Nu le mai traduc.<br />
Traducerea n-are chichirez nici cît un meci povestit. Le-am<br />
evocat ca sã arãt cã expresivitatea limbii latine n-a fost<br />
abandonatã nici în secolul XIX, nici în secolul XX.<br />
Andrei Pleºu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici,<br />
primii doi discipoli (aºa zic) ai lui Constantin Noica, fin<br />
cunoscãtor al limbii elene ºi promotor al ei, ar trebui sã ia
74 starea studiilor clasice<br />
vehement ºi autoritar apãrarea studiilor clasice la noi. Încã<br />
n-au fãcut-o. Primul a pãrãsit istoria artei pentru eseisticã;<br />
al doilea s-a dezis de filozofie într-o carte de memorii, ca<br />
de-o amintire neplãcutã.<br />
Ar fi fost salutarã o reacþie a prinþilor Bisericii, pentru<br />
apãrarea celor douã limbi în care s-au scris textele<br />
întemeietoare ale creºtinismului. Dar în afarã de izolata<br />
glorie a lui D. Stãniloae, Facultãþile noastre de Teologie<br />
n-au mai adãpostit nume însemnate de clasiciºti.<br />
Watson ºi Crick au descoperit structura ADN în<br />
1954. La un an ºi la zece km distanþã de ei, Ventris ºi<br />
Chadwick au descifrat silabarul cretan, aºa-numitul linear<br />
B, citind texte cu o mie de ani mai vechi decît cele mai<br />
vechi texte greceºti ºtiute pînã atunci. Poate cã prima<br />
descoperire a fost mai spectaculoasã; a doua era de<br />
necrezut. În anii lui Ventris ºi Chadwick, sãpãturile de la<br />
Oxyrinchus din Egipt au scos la luminã papirusuri greceºti<br />
din primele secole de dupã Hristos, printre care ºi o<br />
Evanghelie dupã Ioan din sec. II, copiatã, poate, dupã<br />
autograful apostolului. Fãrã munca austerã a papirologilor<br />
– un papirus grec seamãnã, mai mult sau mai puþin, cu<br />
electrocardiograma unei pisici încolþite de cîini – n-am fi<br />
putut citi aceste texte, n-am fi avut ce face cu ele. Un<br />
papirus nou apare din întîmplare, dacã vrea el, cînd vrea<br />
el. Papirologii trebuie sã fie acolo, gata sã primeascã<br />
descoperirea. Cutremurele apar la întîmplare, rar; ºi totuºi,<br />
avem nevoie de seismologi.<br />
Lipsa tradiþiei clasice în þara noastrã nu e o scuzã.<br />
Cehoslovacia se mîndreºte cu specialiºti de marcã în<br />
asirologie, limbi semitice ºi limbile Americii de Sud;<br />
egiptologii ºi orientaliºtii polonezi sînt respectaþi pe plan<br />
internaþional. Cel mai mare specialist european în<br />
arheozoologie este maghiarul Sandor Bököny. Ungaria<br />
n-a avut un ministru al cercetãrii ºtiinþifice care sã-i spunã:<br />
«domnu’, cu alte cuvinte, dumneata vrei sã cercetezi<br />
potcoave de cai morþi pe banii statului ? Se respinge».<br />
Datoritã unor miniºtri buimaci ai Culturii, nu existã<br />
încã un dicþionar etimologic al limbii române. Or pînã acesta<br />
va apãrea, parcã mai e nevoie de studii clasice la noi.<br />
***<br />
N-o sã fac mai departe apologia studiilor clasice, o<br />
ramurã a cercetãrii între altele. Trãiesc într-o þarã în care<br />
sabotatã este cercetarea ºtiinþificã în general. Îmi aduc<br />
aminte ce umilit m-am simþit cînd o colegã de clasã, care<br />
avea un corp frumos (ºi atît) a cîºtigat un concurs de<br />
Miss ºi a primit ca premiu o maºinã ºi o excursie în SUA;<br />
altã colegã, laureatã la Olimpiada Naþionalã de Chimie, s-a<br />
întors acasã cu un premiu mai mic decît un salariu mediu<br />
pe economie. Mi-e greaþã de România, þara în care<br />
fotbaliºtii cîºtigã sume fabuloase, iar fizicienii, geneticienii<br />
ºi biochimiºtii abia îºi duc zilele. Or, funcþia statului, prin<br />
ministerele sale, e sã echilibreze dezechilibrele prea<br />
hidoase.<br />
Problema României este cã statul finanþeazã cu<br />
200 000 de dolari o expediþie sterilã în Himalaia (din bugetul<br />
pentru imagine al Guvernului) în loc sã cumpere un<br />
tomograf, un spectrometru de masã, un aparat de rezonanþã<br />
magneticã nuclearã, de care ar beneficia cinci centre<br />
universitare. Himalaia a fost urcatã, pînã acum, de orbi, de<br />
paraplegici, de alpiniºti fãrã mascã de oxigen, de puºti de<br />
14 ani; de bãtrîni, femei însãrcinate, invalizi ºi persoane<br />
cu copii în braþe. De banii expediþiei se puteau cumpãra<br />
patru tomografe imense ori patru aparate de RMN.<br />
În locul acestui articol, îndemn pe oricine sã citeascã<br />
pasionata pledoarie pentru studiile clasice a fizicianului<br />
atomist Erwin Schrödinger: el spunea cã adevãrata fizicã<br />
atomicã n-a învãþat-o de la profesorii sãi, ci din lectura<br />
atomiºtilor greci, a lui Leucip ºi a lui Democrit. Ca un<br />
fizician atomist sã aducã un omagiu apãsat filologiei<br />
clasice mi se pare destul de grãitor.<br />
Nu trageþi în ambulanþã<br />
400 000 de lei costã cartea Codex Rohonczi:<br />
descifrare, transcriere ºi traducere de Viorica Enãchiuc<br />
– carte apãrutã la editura Alcor în 2002. Autoarea a dat<br />
douã lungi interviuri despre carte la TVR 2, difuzate în<br />
douã duminici din iarna aceluiaºi an.<br />
Autoarea<br />
Viorica Mihai, cãsãtoritã Enãchiuc, a absolvit în 1966<br />
Facultatea de Filologie, Românã-Istorie, la Iaºi. A fost<br />
arheoloagã. A primit o bursã la Roma, în 1983, pe probleme<br />
de arheologie ºi lingvisticã istoricã. În 1982 a auzit de<br />
existenþa Codexului Rohonczi. Directorul Institutului de<br />
studii istorice ºi social-politice (de pe lîngã C.C. al P.C.R.),<br />
Ion Popescu-Puþuri (ideolog de sinistrã memorie), i-a fãcut<br />
o copie dupã codex ºi i-a «încredinþat-o» spre studiu.<br />
Dupã cercetãri preliminare, V. E. a publicat un articol<br />
despre codex în Analele de Istorie (ale Institutului de<br />
studii istorice ºi social-politice de pe lîngã C. C. al<br />
P. C. R.) în numãrul 6/ 1983. Aratã ea acolo cã a fost codexul<br />
scris în latina vulgarã, în sec. XI-XII, cu caractere<br />
moºtenite de la daci. ªi-i dã ºi cîteva pagini traduse.<br />
Pînã aici am reprodus conþinutul paginii de gardã a<br />
cãrþii. Parantezele sînt ale noastre.<br />
Am citit respectivul articol. Înghesuit între unul<br />
despre miºcarea muncitoreascã interbelicã ºi unul despre<br />
rolul conducãtor al P. C. R. în lupta etc. ºamd., articolul<br />
cuprinde cîteva pagini traduse din codex. Practic, autoarei<br />
nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii ºi a limbii.<br />
Publicarea întregii cãrþi n-a fost decît o chestiune de timp.<br />
ªi a apãrut cartea – 850 de pagini in octavo, cu copertã,<br />
supracopertã ºi finanþare de la Ministerul Culturii.<br />
Publicarea ei a fost recomandatã de bãrbaþi cu titluri<br />
academice, profdîrdoci : Ariton Vraciu «prof. univ. dr.»<br />
lingvist din Iaºi, în 1983, unu’ Ioan Chiþimia «prof. univ.<br />
dr. doc», ºi unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea<br />
Bucureºti, «prof. univ. dr. doc.», prin 1990. Cele trei<br />
recomandãri apar în postfaþa cãrþii. Nici un cunoscãtor de<br />
latinã, de prisos s-o spunem, printre cei care gireazã<br />
cercetãrile Enãchiucei.
Manuscrisul<br />
Autoarea e suficient de onestã sã-l descrie. Codex<br />
Rohonczi e scris pe hîrtie, al cãrei filigran, o ancorã<br />
încadratã într-un cerc, sub o stea cu ºase raze, a permis ºi<br />
datarea : conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e<br />
vorba de hîrtie din Italia de nord, produsã între 1529-1540.<br />
Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text într-o scriere<br />
necunoscutã, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la<br />
stînga, ºi cîteva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul<br />
îºi face prima apariþie în 1838, cînd Gusztav Batthyany îl<br />
doneazã Academiei de ºtiinþe ale Ungariei – cum de nu e<br />
pomenit în nici un catalog, timp de trei secole dupã<br />
presupusa sa scriere ? E scris dupã 1500 – cine sã-l fi<br />
copiat, într-un alfabet nefolosit, într-o limbã necunoscutã<br />
? Autoarea depãºeºte apoi orice limitã cînd afirmã cã e<br />
scris de jos în sus. Or bunul-simþ însuºi ne spune cã nu se<br />
poate scrie astfel, fiindcã mîna care scrie ar ºterge rîndurile<br />
deja scrise, mînjindu-le. Nu e în toatã istoria scrisului vreun<br />
scris de jos în sus. Alfabetul «dac» are 150 de semne –<br />
chiar dacã prezumtivii autori s-ar fi încãpãþînat sã-ºi<br />
foloseascã alfabetul lor «dacic» ar fi ales doar cîteva litere<br />
– autoarea nu foloseºte nici 20 de sunete în transcriere.<br />
Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, alb-negre 1 – ºi<br />
asta, într-o epocã în care copiºtii lui ªtefan cel Mare ºi cei<br />
ai lui Matei Corvinul rivalizau în rafinament.<br />
Limba manuscrisului<br />
Limba în care e scrisã cartea ar fi «latina vulgarã»<br />
din sec. XI-XII – pe atunci se vorbea deja româna, ºtim<br />
asta comparînd româna ºi aromâna, fondul lor comun<br />
seamãnã bine cu limba care va fi fost vorbitã în sec. XI.<br />
Autoarea oferã un îngrijorãtor «dicþionar latin<br />
vulgar-român» la finele cãrþii – latinã vulgarã din sec. XII,<br />
care n-are nici un cuvînt comun cu româna din sec. XV, pe<br />
care o cunoaºtem. Faptul cã a lucrat la manuscris ºi la<br />
traducere 20 de ani, între 1982, cînd primeºte manuscrisul,<br />
ºi 2002, cînd apare cartea, e inexact : articolul apãrut în<br />
1983 demonstreazã cã încã de pe atunci avea autoarea<br />
idei clare despre scrierea ºi limba codexului. În schimb, nu<br />
i-au ajuns cei 20 de ani de muncã pentru ca sã ofere o<br />
echivalenþã a zisului alfabet ºi o gramaticã minimalã a<br />
închipuitei ei «latine vulgare». Dãm mai jos cîteva mostre<br />
de traducere :<br />
«Prielnic în trãire, din nou sã strigi dãtãtor! Iubire<br />
aleasã, matur de a merge cu cavaleria, sã trãieºti plecarea<br />
! « (p. 7).<br />
«Depãrtezi blestemul nereidei cãtre iad.» (p. 35)<br />
«Cu adevãrat a arãta brãzdare.» (p. 37)<br />
«Ater iris imiuoi nectani =<br />
curcubeu spãimîntãtor pãtrunde spre a ucide» (p.<br />
143)<br />
«Pe acei unguri sã spãdãseºti.» (sic ; p. 143)<br />
«Fie cã am spãlat lovind, sprijinul sporind, lupta am<br />
unit!» (p. 57)<br />
Fie cã am spãlat lovind, sprijinul sporind - fie cã am<br />
lovit spãlînd, sporul sprijinind – tot aia este.<br />
Restul cãrþii e cam la fel.<br />
Totul se petrece într-o þarã ipoteticã, condusã de<br />
unul Vlad : singurele localitãþi ale þãrii lui sînt Ineul, Aradul,<br />
starea studiilor clasice<br />
75<br />
Olbia ºi Dridu (existã un sat cu acest nume, lîngã Bucureºti,<br />
pe unde a fãcut sãpãturi Viorica Enãchiuc) ; mai figureazã<br />
Nistrul ºi Tisa, apoi Rarãul. Da’ cel mai frecvent figureazã<br />
Rarãul ºi Ineul. ªi Dridu. Alea trebuie apãrate, cam asta e<br />
ideea textelor din carte.<br />
Textul manuscrisului e neîntrerupt. Autoarea simte<br />
însã nevoia de a pune subtitluri : unele sînt discursuri ale<br />
acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate<br />
primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin<br />
Ducas. Nu conteazã cã în Alexiada, biografia lui Alexie<br />
Comnenul, Ana Comnena nu pomeneºte nicidecum de<br />
asemenea solii adresate vreunui Vlad ; cã nici documentele<br />
referitoare la Robert de Flandra, Ducas, ºi nicãieri în altã<br />
parte nu e pomenit vreun Vlad. El existã, ºi gata. Nu<br />
conteazã cã n-are capitalã, cã localitãþile cele mai frecvent<br />
pomenite sînt Ineul ºi Dridu. Vlad e puternic. Ce-i cere<br />
Constantin Ducas lui Vlad ?<br />
«Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarãu, mai ales<br />
rade la Tisa» (p. 259) Cam mare teritoriul stãpînit de Vlad<br />
acesta !<br />
Apar ºi diverse popoare dãunãtoare – uzii, cumanii,<br />
ungurii – ºi goþii, despre care ºtiam cã dispãruserã deja în<br />
sec. VI. Ei, nu-i aºa : goþii îi trimit o solie zisului Vlad, în<br />
1101. Mai apar ºi niºte oameni galbeni : «ikter eua=<br />
oamenii galbeni strigã» ; «a glivi reden = pe cei galbeni<br />
stãpînind» ;»liviso ala iucet iustis= pe cei galbeni îi<br />
bate cavaleria cu dreptate». Anii, în manuscris, sînt<br />
numãraþi dupã Christos, fãrã ca autoarei sã-i pese cã în<br />
epocã se folosea cronologia de la facerea lumii.<br />
Concluzii<br />
Nimic nu se potriveºte din cele avansate de autoare.<br />
Manuscrisul e cu siguranþã o contrafacere tîrzie. Autoarea<br />
nu publicã nici regulile folosite de ea în transliterare, nici<br />
gramatica ipoteticei sale «latine vulgare». Oferã în schimb<br />
facsimilul manuscrisului ºi un îngrijorãtor vocabular latin<br />
vulgar-român. Textul traducerii ar fi fãcut deliciile<br />
dadaiºtilor, ºi aduce cu dicteul automat visat de Tristan<br />
Tzara.<br />
Ei, ºi ce-i cu asta ? veþi spune. Nu e nici prima, nici<br />
ultima apucatã de la noi, ºi sînt sute adepþii – era sã spun<br />
«tovarãºii de boalã» – ai lui Napoleon Sãvescu, animatorul<br />
unui halucinant Congres internaþional de dacologie ;<br />
emulii din salonul lui Pavel Coruþ sînt la fel de numeroºi.<br />
Ambuscaþi e peste tot.<br />
Alarmante sînt vocile care cauþioneazã aceastã<br />
patologicã imposturã. Alde Ariton Vraciu, Chiþimia ºi<br />
Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam odatã cu<br />
orînduirea care le dãduse titluri academice ºi statut social<br />
; cu atît mai bine pentru ei, fiindcã ar fi trebuit sã dea<br />
seamã în faþa respectivelor Universitãþi pentru aiurelile<br />
pe care le-au girat.<br />
Am crezut cã impostura dacomaniei ºi paranoia<br />
protocronismului au dispãrut odatã cu funestul regim.<br />
M-am înºelat. G. C. Pãunescu a susþinut din banii lui<br />
fantasmagoricele congrese ale lui Sãvescu ; televiziunea<br />
a fost însã cea care i-a fãcut propagandã. Acum, cu acest<br />
aiuritor Codex Rohonczi, Ministerul Culturii finanþeazã<br />
publicarea unei cãrþi paranoice, Televiziunea naþionalã<br />
acordã douã lungi ore de interviu autoarei. E de prisos
76 starea studiilor clasice<br />
sã spun cã ºi generozitatea Ministerului Culturii, ºi cea<br />
a Televiziunii vor fi fost puse în miºcare de vechi reþele<br />
securiste, la fel de eficace acum ca înainte. Mi-e silã cã<br />
se gãsesc bani pentru a publica volume atît de groase<br />
de þicnealã, ºi se gãsesc ore de emisie pentru a face<br />
publicitate unor asemenea tîmpenii. Mi-e silã de<br />
C.N.A.-ul care n-a gãsit nimic de spus împotriva<br />
emisiunilor ; cã banii care se puteau da pentru publicarea<br />
unor cãrþi de istorie cinstitã s-au risipit pe publicarea<br />
acestei maculaturi.<br />
Asemenea deliruri sistematizate existã în toatã lumea.<br />
Doar la noi sînt susþinute de reþele influente ºi bogate,<br />
care pot asigura publicarea unor cãrþi ireproºabil redactate,<br />
le pot asigura promovarea prin mass-media. Reþele care<br />
pot scurt-circuita circuitul ºtiinþific ºi comunitatea<br />
academicã, care pot crea o legitimitate factice. Voluminoasa<br />
carte cu aiureli, ºi deºãnþata publicitate din jurul ei, e dovada<br />
faptului cã orice nebun poate scurt-circuita consensul<br />
specialiºtilor, fie istorici, fie lingviºti, fie paleografi. E destul<br />
sã flateze frustrarea tãlîmbã a unora ca fraþii Pãunescu,<br />
finanþatorii lui Napoleon Sãvescu. Celãlalt mare magnat al<br />
economiei române, Iosif Constantin Drãgan, e ºi el un corifeu<br />
al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi-recente, ºi<br />
dacomania sînt legate între ele ºi se sprijinã. Aceºti oameni<br />
influenþi polueazã cu banii lor pînã ºi rîurile liniºtite ale<br />
dezbaterii ºtiinþifice.<br />
P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul<br />
sãu medieval : atunci cînd oamenii n-au gãsit antichitãþi,<br />
le-au fãcut singuri : de la cîntecele lui Ossian la ruinurile<br />
factice de la curþile prinþilor ruºi, veacul e plin de falsuri<br />
pioase. Ungaria e o þarã în care contrafacerile au fost<br />
numeroase : un anume Kálman, în sec. XIX, a produs el<br />
singur un numãr de documente medievale din care o parte,<br />
(pare-se) trec ºi azi drept autentice. Din fericire, tot în Ungaria<br />
a apãrut reacþia opusã, spiritul ironic : Istoria prostiei<br />
omeneºti a fost scrisã de un maghiar, Rath-Vegh István.<br />
Departe de mine sã neg interesul intrinsec al cãrþii :<br />
deschisã la-ntîmplare, cititã de-andoaselea, pe lunã plinã,<br />
la trei rãscruci, ea vindecã de bubat, de gîlci, de nãbãdãi,<br />
de bubã-neagrã. De deochi, de dambla, de orbu-gãinii, de<br />
trînji ºi de opãcealã e bunã mai ales aia cu :<br />
«Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires.<br />
Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot»<br />
=Adesea uzii merg ºi nãruie. Loveºte furia unitar ! Dacã<br />
ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vãzut pe aceia<br />
lovind. Secarea împãrþirii. Fãrã stãpînire goþii sã vinã !<br />
Enrique Gómez-Coreea<br />
& Ludwig Zeller,<br />
Santiago de Chile, 1980<br />
Liviu FRANGA<br />
Vocea poetului latin<br />
Din primii ani ai adolescenþei noastre, nu se poate<br />
sã nu fi dat, întâmplãtor ori printr-o poate neaºteptatã<br />
decizie personalã, peste opera unui poet latin din<br />
Antichitate. ªcoala medie contemporanã, fie cã îi spunem<br />
liceu sau altcumva, nu ne mai oferã, ca pe vremea lui Victor<br />
Hugo, sã spunem, mirabila ocazie de a plonja în<br />
adâncimile unui text latin mai întins (de regulã în versuri,<br />
proza fiind din totdeauna, la cei vechi, cu cât mai elaboratã,<br />
cu atât mai puþin atractivã pentru începãtori sau pentru<br />
nespecialiºti: direct spus, mai “dificilã”). Liceul de azi lasã<br />
aproape totul în seama Universitãþii. Acolo pot fi parcurºi<br />
autorii antici în ambele direcþii: în adâncimea, dar ºi în<br />
suprafaþa textelor lor. Liceul rãmâne, în Europa cel puþin<br />
(însã situaþia este, practic, aceeaºi oriunde), spaþiul<br />
primelor întâlniri, al familiarizãrii cu Antichitatea. În fond,<br />
este firesc sã fie aºa. Specializarea îºi are vârsta, ca ºi<br />
rigorile ei. Totuºi, oricât de devreme ne-am întâlni cu poeþii<br />
latini, în liceu, ºi oricât de adânci sau întinse ar fi, mai<br />
târziu, contactele noastre cu textele lor, am constatat, prin<br />
experienþã personalã directã, precum ºi din aceea,<br />
împãrtãºitã cu bunãvoinþã, a colegilor noºtri, un lucru ce<br />
ni s-a pãrut cel puþin straniu. Manualele, antologiile,<br />
cursurile universitare, vorbite sau scrise, seminariile<br />
aferente cursurilor, tratatele de istorie a literaturii latine,<br />
monografiile de istorie a poeziei clasice, studiile<br />
nenumãrate publicate în diverse periodice de specialitate,<br />
în sfârºit, orice activitate de investigaþie, teoreticã ºi<br />
practicã, consacratã poeziei, de cercetare mai mult (cazul<br />
tezelor de doctorat, de pildã) sau mai puþin sistematicã a<br />
culturii literare din Antichitatea greco-romanã în general,<br />
se îndreaptã cu precãdere asupra paginilor celor mai<br />
rezonante - ceea ce înseamnã ºi cele mai frecventate, ºi<br />
cele mai celebre - aparþinând unor binecunoscute texte<br />
poetice: imnuri, epopei, poeme didactice, satire, elegii,<br />
epigrame, º.a.m.d. Astfel de texte sau pãrþi de text se bucurã<br />
întotdeauna de cel mai vechi ºi constant renume, sunt<br />
catalogate sub denumirea de “clasice” ºi utilizate în milenar<br />
circuit ºcolar. Ele conþin descrieri, discursuri, dialoguri,<br />
monologuri, impresii personale (ale autorului sau ale altor<br />
personaje), observaþii ºi notaþii pe teme infinite, pentru a<br />
nu mai vorbi de sentimente, pe de o parte, de povestiri ºi<br />
alte scheme narative, pe de alta. Desigur, enumerarea<br />
conþinutului (mai exact spus, a conþinuturilor) celebrelor<br />
texte poetice (în cazul interesului nostru, latine) este<br />
departe de a fi fost epuizatã. Un singur aspect al proteicului<br />
discurs poetic, o singurã “faþã” a textului - chiar ºi a celui<br />
investigat de specialiºti - pare a sta (cu excepþii care, cum<br />
se spune, vin sã întãreascã regula) în umbra interesului<br />
major ºi, prin aceasta, generalizat. Sunt acele texte sau,<br />
cel mai adesea, pãrþi de text, în care poetul vorbeºte, cu<br />
sine însuºi sau, în alte cazuri, cu cititorul, despre poezie în<br />
general, despre propria poezie în mod special. El îl lasã<br />
sau îl cheamã pe cititor sã intre în casa propriilor gânduri,<br />
dacã putem spune aºa. De cele mai multe ori, prin<br />
ansamblul operei puse la dispoziþie de cãtre autorul antic,<br />
cititorul stã afarã, accesul în camera de creaþie, în sediul
interior al poetului (ca ºi al prozatorului sau al<br />
dramaturgului) antic fiindu-i interzis. Publicul, din<br />
Antichitate ca ºi cel modern, asistã, cu urechile sau/ºi cu<br />
ochii, la derularea operei, cum spectatorii de azi vãd un<br />
film sau o piesã de teatru. Foarte puþini, în zilele noastre,<br />
ºtiu, ºi, practic, nimeni, în Antichitate, nu ºtia ce se petrece<br />
înainte ca opera sã capete o formã definitivã, înainte ca ea<br />
sã fie scrisã pentru a fi cititã, ascultatã ori reprezentatã.<br />
Acest lucru se întâmpla - ºi se întâmplã adesea în<br />
continuare ºi astãzi - pentru cã autorul, poet sau prozator,<br />
obiºnuia sã îl þinã departe pe cititorul-auditor sau pe spectator<br />
de propriul proces, intim ºi solitar, de creaþie. În<br />
aceastã privinþã, scriitorul antic se comporta aidoma altor<br />
artiºti (pictori, sculptori, artizani de tot felul etc.): prefera<br />
sã îºi etaleze opera numai în stare finitã, altfel spus, doar<br />
odatã încheiatã.<br />
Rare, dar mai ales foarte izolate ºi, de cele mai multe<br />
ori, extrem de discrete în raport cu ansamblul operei, sunt<br />
situaþiile în care poetul (latin în cazul de faþã ºi cu precãdere,<br />
dar ºi prozatorul) îºi lasã auzitã propria voce. Atunci, textul<br />
nu mai vorbeºte despre altceva, ci despre sine însuºi ºi<br />
despre cel ce l-a creat. Vocea textului poetic latin lasã,<br />
rareori ºi cu multã parcimonie, sã se audã ºi devine efectiv<br />
vocea poetului, se confundã cu ea, în dublu sens: poetul<br />
vorbeºte despre textul pe care îl scrie ºi despre poezie în<br />
general, iar textul, citit cu maxima atenþie cuvenitã, spre ai<br />
percepe toate nuanþele rãzbãtând dincolo de ºirul<br />
cuvintelor potrivite în ritm, vorbeºte, direct dar mai cu<br />
seamã sugerat, subînþeles, uneori chiar încifrat, despre<br />
poet ºi existenþa lui în aceastã dimensiune. Noi am plecat<br />
urechea la o astfel de îndoitã voce: a poetului din text ºi a<br />
textului despre poet. Am vrut, în paginile ce urmeazã, sã<br />
ascultãm în primul rând gândurile poeþilor latini despre<br />
propria lor muncã ºi operã, ca ºi despre munca Poetului ºi<br />
despre sensul sau menirea Poeziei în lume. Poeþii latini, se<br />
ºtie, au venit dupã cei greci, pe care i-au considerat<br />
întotdeauna dacã nu modele permanente, în orice caz<br />
repere sigure pe ºi pentru propriul lor drum, personal,<br />
înainte. Dupã ce, vreme de peste douã veacuri, au mers,<br />
însoþiþi de maeºtrii greci, pe acest drum pe care l-au vrut<br />
dintru început al lor, poeþii latini au sfârºit prin a se compara<br />
cu cei ce îi învãþaserã drumul ºi a se pune alãturi de ei. Or,<br />
vorbind despre poezie ºi efortul zãmislirii ei, ca ºi despre<br />
feluritele forme de a fi, în valabil ca ºi în caduc, ale poeziei,<br />
autorii latini au învãþat, cât se putea de eficient, sã se<br />
confrunte ºi, totodatã, sã se înfrunte cu modelul grecesc,<br />
întrucât ºi poeþii Helladei (mai ales în ultima ei vârstã, cea<br />
elenisticã), alãturi de filosofi ºi de retori, se arãtaserã întrun<br />
grad foarte înalt preocupaþi sã vorbeascã despre propria<br />
creaþie sau despre creaþia musicã în general. Astfel<br />
încât se poate afirma, ca o concluzie în aceastã privinþã,<br />
cã efortul global al poeþilor latini îndreptat spre a-ºi<br />
descoperi identitatea a început cu mult înainte de epoca<br />
unui Vergilius sau Horatius ºi cã a avut în centrul<br />
preocupãrilor obiectul specificei sale îndeletniciri: creaþia<br />
poeticã, odatã cu produsul ei direct, poemul. Oferim, prin<br />
urmare, cititorului de azi un fel aparte de istorie a poeziei<br />
latine. În orice caz, una incompletã în primul rând, cãci se<br />
opreºte în pragul celui de-al doilea secol de dupã Hristos.<br />
Pe de altã parte, «istoria» noastrã este altfel pentru cã noi<br />
am conceput-o ºi realizat-o nu prin intermediul, deja<br />
starea studiilor clasice<br />
77<br />
tradiþional de atâtea secole, al vieþilor ºi operelor autorilor,<br />
ci cu ajutorul ideilor acestora despre poezie (ºi întreg<br />
domeniul aferent), dupã cum am subliniat deja. Am fi putut<br />
intitula sau subintitula lucrarea noastrã O istorie a ideilor<br />
poetice în Roma anticã, dacã hotãrârea pe care o luasem<br />
de a ne opri la Martialis nu ne-ar fi arãtat cã o abordare<br />
incompletã nu poate nicidecum uzurpa demersul integral<br />
propus de termenul «istorie». Nu este locul, aici, sã ne<br />
argumentãm hotãrârea luatã, sã dezvoltãm motivaþiile care<br />
au stat la baza ei. Într-un fel, îl lãsãm pe cititor sã descopere<br />
singur ºi sã ne spunã chiar el de ce ni s-a pãrut potrivit sã<br />
ne oprim la Martialis. În orice caz, Iuvenalis trage dupã el<br />
sfârºitul marii poezii latine pãgâne. Este cântecul ei de<br />
lebãdã, surâsul muribundei. Dacã am procedat bine sau<br />
nu, aceasta rãmâne o altã chestiune, asupra cãreia se poate<br />
discuta. La urma urmei, oricãrui început i se pot selecta,<br />
diacronic vorbind, finaluri parþiale cu mult înaintea<br />
sfârºitului definitiv. Rãmâne la latitudinea celui care,<br />
precum orice istoric, îmbrãþiºeazã un anume arc de timp.<br />
Nu am dorit - rezultã, credem, cu fermitate - sã ne punem<br />
în slujba nici a biografismului, nici a descriptivismului<br />
literar. Istoria ideilor are contacte nule ca importanþã cu<br />
istorismul literar (confundat de cãtre unii cercetãtori chiar<br />
cu arhivistica ºi/sau cu muzeografia, iar de alþii, în mod<br />
regretabil, cu anecdoticul cancanier) ºi, în egalã mãsurã,<br />
se situeazã la fel de departe de analiza de tip sincronicdescriptiv<br />
a unei opere. Demersul nostru, fãrã sã recuze<br />
în nici un fel dimensiunea istoricã, a intenþionat sã<br />
retraseze, exclusiv din interiorul operelor investigate,<br />
itinerarul ideilor poeþilor latini privitoare la esenþa activitãþii<br />
ºi existenþei lor creatoare. Am încercat sã surprindem<br />
matricile gândirii poetice latine ºi conexiunile ce se pot<br />
stabili între aceste idei (limitate ca interval de timp), în<br />
temeiul manifestãrii, la Roma, a unei solide tradiþii literare<br />
globale corespunzând, în plan cultural, rigorismului ºi<br />
vitalitãþii lui mos maiorum din planul mentalitãþilor.<br />
Accentuãm, în finalul însemnãrilor noastre introductive,<br />
asupra caracterului particular al cercetãrii întreprinse,<br />
caracter pe care l-am putea defini utilizând, ca sinonim<br />
virtual al titlului întregului volum, termenul de eseuri.<br />
Conferim acestui termen sensul sãu plenar, cel<br />
etimologic. Efectiv, eforturile noastre, egal distribuite dea<br />
lungul fiecãrui capitol, trebuie considerate tot atâtea î<br />
n c e r c ã r i de a recompune, într-o manierã abreviatã<br />
(cu deliberate ºi, totodatã, inevitabile omisiuni) - ceea<br />
ce înseamnã, cum notam mai sus, într-o manierã<br />
incompletã - o istorie de peste douã veacuri a poeziei<br />
latine prin ºi despre ea însãºi. Credem cã încercãrile<br />
noastre de a face o istorie a literaturii (ori a unei pãrþi din<br />
aceasta) prin intermediul ºi pe baza istoriei ideilor literare<br />
- idei ce constituie, în perimetrul culturii spirituale a<br />
oricãrui popor, elementul cel mai viu, cel mai mobil ºi cel<br />
mai circulant de la o epocã la alta ºi de la o generaþie la<br />
alta - pot susþine convingãtor teza (premisã, de altfel, a<br />
întregii noastre lucrãri) în conformitate cu care, înaintea<br />
oricãrei receptãri critice exterioare, specializate sau nu,<br />
cuvintele scriitorului, rostite din spaþiul însuºi al textului<br />
oferit, deschid drumul cel mai direct ºi cel mai sigur cãtre<br />
maxima înþe<strong>lege</strong>re a textului, a operei, a epocii, a tot ceea<br />
ce are legãturã, directã sau indirectã, mediatã sau<br />
nemediatã, cu spaþiul - pe care Anticii (ºi de ce nu ºi
78 starea studiilor clasice<br />
noi?) îl considerau sacru - al ficþiunii literare, adicã în<br />
primul rând poetice.<br />
(Reflecþii preliminare la volumul Poeþii latini ºi<br />
poezia lor - de la Lucilius la Martialis, în pregãtire)<br />
Alexander BAUMGARTEN<br />
Sfântul Augustin, De doctrina<br />
augustiniana, în traducere<br />
româneascã<br />
Editura Humanitas a publicat recent traducerea<br />
reputatului clasicist Marian Ciucã din Sfântul Augustin,<br />
De doctrina christiana 2 . Traducãtor, între altele, al<br />
dialogului platonician Theaithetos, profesorul M. Ciucã<br />
prezintã cititorului român una dintre capodoperele<br />
augustiniene ºi unul dintre textele fondatoare ale culturii<br />
medievale într-o ediþie bilingvã elegantã, corectã din punct<br />
de vedere filologic, cu un aparat critic ºi o bibliografie<br />
impresionante, dovadã a unui studiu îndelungat ºi<br />
minuþios al operei augustiniene. Introducerea, notele ºi<br />
bibliografia sunt semnate de Lucia Wald, iar stabilirea<br />
textului latin, traducerea, nota asupra ediþiei ºi indicii de<br />
Marian Ciucã. Prezenþa unui asemenea text în limba<br />
românã, contextul apariþiei, cele câteva mãrunte remarci<br />
de ordin filosofic care se pot face la adresa traducerii<br />
suscitã o meditaþie mai largã asupra modului în care<br />
cultura românã recepteazã traducerea filosoficã ºi, în particular,<br />
traducerile din Sfântul Augustin.<br />
De docrina christiana este tratatul prin care Sfântul<br />
Augustin enunþã o întemeire a gândirii ca hermeneuticã a<br />
textului sacru, îi stabileºte regulile ºi propune principii de<br />
transmitere didacticã a ei. Încadrând experienþa artei<br />
retoricii în noul proiect hermeneutic, Sfântul Augustin<br />
lanseazã un program filosofic de stabilire a sensurilor<br />
multiple ale textului sacru, pledând pentru acceptarea<br />
caracterului multiplu al acestei interpretãri. Prezenþa unui<br />
asemenea text în limba românã trebuie sã satisfacã, din<br />
aceste motive, mai multe exigenþe: sã clarifice proiectul<br />
hermeneuticii augustiniene, sã indice traseul pe care acest<br />
text întemeiazã discuþiile medievale asupra statutului<br />
teologiei ca ºtiinþã purtate în secolele XII-XIII ºi sã ofere<br />
cititorului o terminologie unitarã care sã redea textul<br />
Sfântului Augustin unui circuit savant în mai mare mãsurã<br />
decât circuitului afectiv-pietist cãruia i s-a adresat o parte<br />
a traducerilor augustiniene mai vechi.<br />
Cultura românã a beneficiat de traduceri foarte<br />
numeroase din cultura augustinianã, chiar dacã nu existã<br />
încã, dupã ºtiinþa noastrã, un nomenclator limpede al<br />
tuturor textelor disponibile în limba românã (aºa cum existã<br />
deja, de exemplu, pentru Sfântul Toma din Aquino 3 ).<br />
Preocuparea pentru Sfântul Augustin este întãritã de douã<br />
monografii originale, semnate de Alin Sebastian Tat<br />
(Sfântul Augustin ºi filosofia, ed. Galaxia Gutenberg, 2002)<br />
ºi de Anton Adãmuþ (Filosofia Sfântului Augustin, ed.<br />
Polirom, 2001). Preferinþa pentru acest autor al Evului<br />
Mediu a provenit în mod originar, probabil, dintr-un soi<br />
de simpatie faþã de instaurarea subiectivitãþii ºi de primatul<br />
afectivitãþii afirmate în opera augustinianã, concepte mult<br />
mai interesante pentru modernitatea filosoficã instalatã<br />
tardiv în cultura românã decât construcþiile scolasticii.<br />
Diversitatea traducerilor a creat un teren deschis celor<br />
mai variate stiluri de traducere, de la o latinizare radicalã a<br />
lexicului folosit în traducere (stil adoptat de Vasile Sav în<br />
volumele care deschid proiectul unei traduceri complete<br />
a operei Sfântului Augustin la Editura Dacia), la o folosire<br />
a terminologiei pietiste ortodoxe în traducerile lui N. Barbu<br />
(într-o mai veche traducere a Confesiunilor) ºi, în fine, la<br />
un limbaj decent al unei terminologii conceptuale care sã<br />
poatã atesta calitatea Sfântului Augustin de întemeietor<br />
al câtorva teme fundamentale ale culturii medievale (este<br />
cazul recentei traduceri din De doctrina christiana). Între<br />
aceste extreme, s-au încercat totate stilurile, toate formele<br />
de exprimare terminologicã.<br />
Consecinþa imediatã a acestei varietãþi este o<br />
impresie de eclectism problematic al textelor Sfântului<br />
Augustin însuºi, fapt care creeazã o premisã<br />
dezavantajoasã în încercarea de întemeiere a unei exegeze<br />
augustiniene în cultura românã. Cauzele acestui aspect<br />
sunt emblematice pentru o situaþie de fapt în producþia de<br />
traducere filosoficã în limba românã: absenþa unei receptãri<br />
critice, a unei ºcoli de traducere a textului filosofic vechi<br />
(greco-latin), caracterul nesistematic al proiectelor de<br />
traducere. Citim Confesiunile în excelenta traducere a<br />
profesorului Eugen Munteanu ºi De doctrina christiana<br />
în traducerea prezentã, dar Solilocviile într-o traducere<br />
ezitantã ºi cu un aparat critic discutabil, De musica într-o<br />
limbã românã foarte diferitã terminologic de ceea ce am<br />
numi un stil riguros conceptual. Fãrã a ne permite judecãþi<br />
de valoare sau opþiuni definitive, diversitatea acestor<br />
stiluri nu poate produce decât insuficienþa unei perspective<br />
unitare asupra operei Sfântului Augustin ºi, în cele<br />
din urmã, o nouã ratare a receptãrii profesioniste a<br />
Sfântului Augustin în cultura românã. (Scriem aceste<br />
rânduri asumând efectiv principiul conform cãruia<br />
impostura ºi provincialismul din filosofia româneascã<br />
academicã þin în primul rând de traducerile proaste ºi<br />
dezorganizate din autorii clasici).<br />
Apoi, sesizãm în aparatele critice ale traducerilor<br />
(atunci când ele sunt profesioniste, ºi este cazul primelor<br />
citate) numeroase referinþe la alte pasaje augustiniene<br />
corelative celui adnotat, trimiteri la surse latine ale filosofiei<br />
sale, dar foarte puþine trimiteri la sursele neoplatoniciene<br />
ºi aproape niciodatã nu întâlnim trimiteri la dezvoltarea<br />
pasajelor augustiniene în gândirea medievalã, ca dovadã<br />
a faptului cã aceastã filiaþie este puþin cultivatã în cultura<br />
românã ºi intereseazã prea puþin modul de receptare al<br />
filosofiei Sfântului Augustin. Dar, dacã suntem de acord<br />
cu principiul conform cãruia sensul unei afirmaþii este<br />
adesea condiþionat de dezvoltarea lui istoricã, atunci<br />
evaluarea influenþei textelor augustiniene din perspectiva<br />
culturii medievale ulterioare ar fi un fapt imperios necesar.<br />
De exemplu, putem discuta despre caracterul oportun al
traducerii unui pasaj tocmai din De doctrina christiana,<br />
I, 8, unde distincþia dintre peregrini/ in patriam este<br />
tradusã cu cuplul terminoogic cãlãtori/în þara noastrã,<br />
ceea ce este corect din punct de vedere formal, dar<br />
blocheazã înþe<strong>lege</strong>rea modului în care aceastã relaþie a<br />
rodit în mistica victorinã, oferind la Hugo de Saint Victor,<br />
de pildã, distincþia in via/in patria (pe cale/în patrie),<br />
unde deosebirea se referã la statutul vieþii pãmântene ºi a<br />
celei din paradis, care este vãzut aici ca „þarã a tatãlui”,<br />
reflex târziu al interpretãrii plotiniene a transcendenþei<br />
platoniciene a lumii inteligenþei ca loc ce aparþine Tatãlui<br />
transcendent. Traducând patria prin „þarã”, în ciuda<br />
corectitudinii gramaticale, sensul teluric al „þãrii” pierde<br />
conotaþia paternitãþii transcendente. Un alt exemplu: în<br />
aceeaºi De doctrina christiana, I, 15, Sfântul Augustin<br />
se referã la Dumnezeu ca la aliquid quo nihil sit melius<br />
atque sublimius, ceea ce în traducerea româneascã devine<br />
„ceva mai bun ºi mai sublim decât orice altceva”, deºi o<br />
traducere impusã de o urmare strictã a gramaticii ar fi<br />
condus la formula „acela decât care nu existã nimic mai<br />
bun ºi mai sublim”, ceea ce construieºte o semnificaþie<br />
diferitã. Ar fi fost loc, probabil, aici de un comentariu care<br />
sã arate cã intenþia Sfântului Augustin a fost aceea de a<br />
da un nume simultan pozitiv ºi negativ transcendenþei, cã<br />
formula filologicã are rãdãcini în Plotin ºi se aflã în mai<br />
multe tratate augustiniene ºi cã ea a dat la Sfântul Anselm<br />
un celebru argument al existenþei divine. Desigur,<br />
traducerea româneascã este corectã, dar ea închide poarta<br />
receptãrii sensului istoric al textului.<br />
Nu este cazul aici sã aducem remarci negative<br />
traducerii acestui tratat, realizatã în cel mai înalt grad de<br />
profesionalitate pe care l-au atins în ultimii ani traducerile<br />
din Sfântul Augustin în limba românã, ci este vorba mai<br />
degrabã de a sublinia cu ocazia acestei apariþii editoriale<br />
caracterul improvizat în care se traduce din Sfântul<br />
Augustin ºi, în general, din autorii antici, fãrã un program<br />
ºi o unitate terminologicã, fãrã o instanþã criticã în stare<br />
sã deconstruiascã metodele adoptate ºi sã le enunþe<br />
presupoziþiile tacite. O asemenea schimbare, probabil, ar<br />
trebui sã aibã urmãtoarele trãsãturi: ea ar trebui sã fie<br />
iniþiativa unui colectiv ºi nu a unei persoane, ar trebui sã<br />
fie susþinutã de un program naþional de traduceri (personal,<br />
pledez pentru ideea cã este mai de folos pentru<br />
cultura românã sã iniþiem un program de traduceri<br />
profesioniste din textele fondatoare ale culturii europene<br />
decât sã cheltuim inutil în reeditarea textelor vetuste ale<br />
culturii române care au fãcut parte odatã dintr-o panoplie<br />
a unei spiritualitãþi naþionale din care nu a mai rãmas decât<br />
o fantomã fãrã sens actual) ºi, în cele din urmã, sã fie<br />
rezultatul efortului unei singure generaþii. Probabil, forþa<br />
catalizatoare a traducerilor þine de rapiditatea cu care<br />
sunt ele fãcute, deoarece, realizate rapid, ele pot fixa<br />
contextul unei terminologii ºi pot asigura o sintezã<br />
intelectualã, aspecte fatalmente pierdute în ediþii proiectate<br />
pe mai multe decenii. Fãrã un asemenea program, se pot<br />
acum traduce (ca sã ne rezumãm la Sfântul Augustin)<br />
lucrãri cum sunt Confesiunile, De libero arbitrio sau De<br />
doctrina christiana, dar niciodatã nu vor putea deveni<br />
starea studiilor clasice<br />
79<br />
performanþe traducerile unor tratate cum sunt De trinitate,<br />
sau De civitate Dei (vezi eºecul lamentabil al traducerii<br />
unei prime pãrþi a acestui din urmã text la Editura ªtiinþificã<br />
cu mai mulþi ani în urmã, comparabil doar cu caracterul<br />
total neºtiinþific al traducerii la aceeaºi Editurã a unei<br />
pãrticele minuscule din Summa theologica a Sfântului<br />
Toma, traducere de care se tot amuzã într-un serial din<br />
„<strong>Vatra</strong>” dl. Vasile Sav).<br />
Este evident cã traducerea tratatului De doctrina<br />
christiana este una dintre performanþele cele mai reuºite<br />
în traducerile augustiniene. Tocmai din acest motiv, dorim<br />
sã salutãm apariþia acestui volum exprimându-ne<br />
aºteptarea unei noi atitudini culturale, mai sistematice,<br />
mai mature terminologic ºi cu standarde critice mai larg<br />
asumate în recuperarea autorilor fundamentali ai tradiþiei<br />
europene.<br />
1 Îmi vin în minte, ca asemãnare stilisticã, doar caricaturile<br />
din «România Mare».<br />
2 Sfântul Augustin, De doctrina christiana, Introducere<br />
în exegeza biblicã, ediþie bilingvã, stabilirea textului latin,<br />
traducere, notã asupra ediþiei ºi indici de Marian Ciucã,<br />
Introducere, note ºi bibliografie de Lucia Wald, ed. Humanitas,<br />
Bucureºti, 2002, 461 p.<br />
3 Cf. B. Tãtaru Cazaban
80 starea studiilor clasice<br />
Cristian ªOIMUªAN<br />
Sfîntul Augustin sau Augustin –<br />
despre o demistificare a<br />
hagiografiei<br />
Mircea Eliade afirmase în una din lucrãrile sale de<br />
istorie a religiei cã mintea umanã nu poate reþine<br />
evenimentul în istoricitatea lui decît dacã-l transformã în<br />
mit. Aceasta ar putea fi o explicaþie plauzibilã cu privire la<br />
naºterea mitologiei, anume un miez de realitate înveºmîntat<br />
de generaþiile ulterioare în aburii fabulaþiei ºi ai mitului.<br />
Explicaþia aceasta m-a frapat cu atît mai mult cu cît<br />
am observat cã ea este o constantã a comportamentului<br />
uman, ce se regãseºte ºi în universul de credinþã al<br />
creºtinului. Fac aici referire la cultul sfinþilor ºi la<br />
hagiografie. Probabil cã s-ar cere acum o cuvenitã<br />
explicaþie. Ce este, în esenþã ei, o hagiografie? Etimologic,<br />
cuvîntul hagiografie provine din limba greacã, unde<br />
hagios însemna sfînt, sacru, iar graphe era termenul folosit<br />
pentru scriere, descriere. Deci, hagiografia se ocupa cu<br />
descrierea vieþii sfinþilor. Istoric vorbind, hagiografia îºi<br />
gãseºte punctul de plecare în perioada bizantinã timpurie.<br />
Desigur, lucrurile sînt nuanþabile, dar în principiu în epoca<br />
bizantinã se extinde acest obicei de întocmire a unor<br />
cataloage în care sã se înscrie vieþile sfinþilor ºi ale<br />
martirilor spre a nu fi date uitãrii ºi pentru a constitui un<br />
model de urmat. Procesul poate fi urmãrit încã din perioada<br />
antichitãþii tîrzii. Odatã cu tolerarea oficialã, iar mai apoi<br />
cu adoptarea creºtinismului ca religie de stat, creºtinii<br />
pioºi simt din ce în ce mai mult nevoia de a-ºi celebra<br />
sfinþii ºi martirii. Se întocmesc dosare cu numele lor, cu<br />
faptele de eroism ºi pioºenie, cu minunile sãvîrºite dupã<br />
moarte ºi cu tot instrumentarul inerent acestui proces de<br />
sanctificare.<br />
Problema intervine însã odatã cu trecerea timpului<br />
ºi cu aºezarea prafului uitãrii peste toate acestea. Este<br />
normal ca în asemenea condiþii oamenii sã fi uitat realitatea<br />
unui eveniment. Astfel se explicã de ce atîtea figuri de<br />
sfinþi ºi martiri din prãfuitul timp al antichitãþii, dar nu<br />
numai, ajung sã fie îmbrãcate aproape în figuri ireale.<br />
Minuni de genul unui Hieronymos (sf. Hieronim) care<br />
scoate ghimpi din gheara unui leu, iar acesta îi devine<br />
credincios ca un cîine, pînã la moarte, sau a unui Gregorius<br />
(sf. Gheorghe) care se luptã cu un balaur, din gura cãruia<br />
salveazã o fecioarã ce urma a-i fi jertfitã, aproapre cã ating<br />
fantasticul sau, de ce nu mitologicul.<br />
Însã, miza acestui articol nu este sã punã la îndoialã<br />
valoarea unui sfînt, ci cautã sã desprindã din acesta<br />
imaginea prea mitologizatã cu privire la persoana sa.<br />
Sfinþii din vechime, dar ºi alþii, au fost înainte de toate<br />
niºte oameni. Iatã ceea ce, personal, mã intereseazã mai<br />
mult sã vãd la ei. Dar spre a nu ne abate în explicaþii<br />
obositoare, sã ne concentrãm atenþia asupra unui personaj<br />
predestinat parcã a ocupa un loc de seamã în istoria<br />
Bisericii, mai ales latine; este vorba despre cel numit<br />
îndeobºte sfîntul Augustin (pentru Biserica Occidentalã)<br />
sau fericitul Augustin (pentru Biserica Orientalã).<br />
În continuarea acestui articol, îmi voi permite sã-l<br />
numesc simplu Augustin. Deºi s-a scris, s-a comentat ºi<br />
s-a vorbit mult despre el, voi încerca totuºi, din experienþa<br />
celui care ºtie cã gradul de cunoaºtere a unei persoane<br />
de seamã este invers proporþional cu faima care-l<br />
depãºeºte, voi încerca, aºadar, sã prezint pe scurt cine a<br />
fost individul Augustin.<br />
Nimic mai strãin bunului Aurelius Augustinus decît<br />
faptul de a fi ºtiut cã odatã, viitorimea îl va celebra într-un<br />
mod atît de aprig, de intens ºi de aprins, încît aproape cã<br />
va risca sã-i deformeze imaginea. Aurelius Augustinus sa<br />
nãscut în anul 354, în localitatea Thagaste, din nordul<br />
Africii, astãzi orãºelul Souk-Ahras din Algeria. Timpurile<br />
în care a trãit aparþin, istoric, perioadei antichitãþii tîrzii.<br />
De prea multe ori s-a vorbit în mod negativ despre aceastã<br />
perioadã, în care, totuºi, se poate situa secolul de aur al<br />
creºtinãtãþii, secolul IV, cu anul 313 ºi edictul de toleranþã<br />
de la Mediolanum (Milano) al împãratului Constantin.<br />
Pãrinþii sãi erau niºte oameni simpli. Tatãl, Patricius, era<br />
un biet decurion de provincie, împovãrat de fiscalitatea<br />
excesivã a imperiului, care asigura din greu traiul celor trei<br />
copii ai sãi, iar mama, Mónnica, era o pioasã creºtinã de<br />
originã localã, cel mai probabil de origine berberã sau<br />
punicã. Deci, din start, fiul lor Aurelius Augustinus era<br />
predestinat parcã unui destin circumscris lumii din care<br />
provenea. În aceastã perioadã a antichitãþii tîrzii, statul se<br />
vede tot mai nevoit sã-ºi oblige cetãþenii a rãmîne închiºi<br />
în statutul lor social. Dacã erai simplu meºteºugar trebuia<br />
sã rãmîi simplu meºteºugar, ºi sã nu încerci a fi ceva mai<br />
mult decît ceea ce eºti. Dar, pe tînãrul Augustin l-a salvat<br />
ºansa unui bogat patron din orãºelul natal, pe nume<br />
Romanianus, care – am spune noi astãzi – i-a sponsorizat<br />
studiile. De remarcat faptul cã în epocã puteai spera la o<br />
promovare socialã, ºi deci la o depãºire a statutului tãu,<br />
dacã urmai studiile superioare de oratorie. (Evident cã<br />
existã ºi excepþii de la aceastã regulã; spre exemplu, faptul<br />
de a aspira la ordinul sacerdotal te putea ajuta la a ieºi din<br />
sistemul închis, promovat de stat.) Cu timpul, prins în<br />
vîltorile tinereþii ºi ale vieþii, Augustin ajunge sã<br />
dobîndeascã un post de profesor de retoricã la o catedrã<br />
plãtitã din banii municipalitãþii oraºului Carthagina, la<br />
vremea respectivã cel de-al treilea oraº ca importanþã din<br />
imperiu. Iatã, aºadar, calea deschisã unui cariere importantã<br />
pentru tînãrul Augustin, care ulterior se mutã la Roma, iar<br />
apoi la curtea imperialã de la Mediolanum, unde spera<br />
într-o promovare în cariera administrativã. Totul îi era<br />
deschis, cînd intervine brusc fenomenul convertirii, cu<br />
episodul botezului primit din mîna episcopului Ambrosius,<br />
devenit peste veacuri figura <strong>lege</strong>ndarã a sfîntului<br />
Ambrozie. De aici, drumul lui Augustin se intersecteazã<br />
tot mai mult cu o voinþã divinã. Retras în Africa, iniþial el<br />
s-a gîndit sã întemeieze o comunitate de filosofi ocupaþi<br />
cu aflarea înþelepciunii în Domnul, comunitate cãreia i-a<br />
pus bazele în oraºul natal Thagaste. De aici, cu timpul a<br />
luat naºtere comunitatea monasticã a augustinienilor. Dar<br />
aceasta este o altã chestiune !<br />
Revenind la omul nostru Augustin, îl observãm<br />
prins aproape fãrã voia sa în structurile ecclesiastice, ºi<br />
obligat, la strigãtele entuziastei mulþimi de credincioºi din<br />
Hippona – un port la mare, aflat la cîþiva zeci de kilometri
de Carthagina – sã accepte a fi preotul, iar mai apoi<br />
episcopul comunitãþii de aici. Desigur, un atent observator<br />
ºi cunoscãtor al timpului, ar putea surîde uºor la viclenia<br />
acelor timpuri, cînd episcopii ºi preoþii erau aproape vînaþi<br />
de comunitãþile mai mici, pentru a-ºi gãsi în aceºtia un<br />
protector în faþa puternicilor timpului. Iar Augustin, prin<br />
talentele sale de orator era o pradã tocmai bunã! Dar, s-a<br />
dovedit ulterior cã necunoscute sînt cãile Domnului, iar<br />
Augustin, din sincerul convertit la credinþã, se ºi vede<br />
aruncat în viaþa Bisericii, destinat unei cariere mai mari,<br />
nu numai în timpul sãu, ci de-a lungul timpului. Ajunºi<br />
aici, nu credem cã ar mai fi necesar sã insistãm asupra<br />
vieþii celui care a fost pentru mulþi episcopul Augustin,<br />
pãstor de suflete.<br />
Sã încercãm acum a urmãri în altã luminã<br />
personalitatea celui care a fost Aurelius Augustinus. În<br />
secolele care s-au scurs dupã moartea lui, ideile ºi<br />
concepþiile acestuia au fost preluate, gîndite, regîndite,<br />
disputate, apãrate ºi adoptate de numeroase generaþii de<br />
teologi ºi credincioºi mai luminaþi într-ale cunoaºterii.<br />
Totodatã, atunci cînd teologii ajungeau în anumite<br />
impasuri de credinþã obiºnuiau sã apeleze, printre alþii, ºi<br />
la autoritatea magistrului Augustin, care de acolo, din<br />
inima timpului sãu pãrea a fi vorbit ºi gîndit pentru toate<br />
secolele ce urmau. Este firesc ca în asemenea cazuri, ºi<br />
sub efectul pioºeniei, figura lui Augustin sã fi prins<br />
proporþii în imaginaþia tuturor. Din aprigul ºi neînfricatul<br />
episcop de Hippona, care toatã viaþa a avut de luptat<br />
pentru pãstrarea dreptei credinþe, el s-a transformat în<br />
sfîntul Augustin. În acest punct, a fost foarte uºor pentru<br />
credincioºi sã-l imagineze ca pe un mare sfînt. Nu<br />
contestãm cã aºa a fost. Ne intereseazã doar sã-l repunem<br />
pe Augustin pe fãgaºul firescului. Precum spuneam anterior,<br />
sub efectul imaginarului colectiv al creºtinului, orice<br />
personalitate mare are o imagine idealã invers<br />
proporþionalã cu ceea ce se ºtie despre ea efectiv; cu cît<br />
eºti mai mare, cu atîta riºti sã devii mai necunoscut. Toþi<br />
vorbesc despre tine, dar nimeni nu prea îºi mai aduce<br />
aminte cine ai fost cu adevãrat. Devii aproape o victimã a<br />
imaginaþiei tuturor celor pentru care eºti obiect de<br />
veneraþie. Acesta este destinul implacabil al unei<br />
personalitãþi.<br />
În timp, gîndirea lui Augustin ajunge sã fie o<br />
autoritate în domeniul teologic apusean, aceasta înainte<br />
de a fi oarecum eclipsatã de aceea a lui Thoma d’Aquino.<br />
Dar dacã privim în subiectivitatea acestui african, vedem<br />
cã toate concepþiile lui, incontestabil valoroase, pot fi<br />
situate chiar sub semnul unei relativitãþi. Chiar el însuºi a<br />
fost atît de nemulþumit de activitatea sa ºi atît de îngrijorat<br />
de eventualele interpretãri eronate ale celor care-l vor citi,<br />
încît a ajuns, spre sfîrºitul vieþii, sã redacteze o operã de<br />
revizuiri, Retractationes, instituind un gen nou în<br />
literaturã, nemaicunoscut pînã atunci. Originalitatea lui<br />
Augustin constã mai mult într-un efort personal de gîndire;<br />
cãci, spre deosebire de teologii din partea rãsãriteanã a<br />
Imperiului, vorbitori de limbã greacã, cu toate subtilitãþile<br />
lor metafizice, importate de la filosofi, el a trebui sã<br />
compenseze lipsa documentaþiei prin puterea gîndirii.<br />
Valoarea aceasta îl remarcã printre atîþia teologi ai vremii<br />
mai cultivaþi, dar virtutea conþinutã în ea este dublatã de<br />
starea studiilor clasice<br />
81<br />
un pericol: acela al erorii. Omul este ºi rãmîne, în fondul<br />
sãu, o fiinþã pînditã de umbra relativismului. Dar în aceasta<br />
stã ºi meritul sãu!<br />
Prin urmare, întorcîndu-ne la timpurile noastre, ce<br />
importanþã ar putea avea pentru mintea umanã<br />
demitologizarea modelelor? Poate cã unii, în asemenea<br />
momente, ar fi încercaþi de gîndul unei melancolii: era mai<br />
bine sã rãmînem în naivitatea acelei iluzii, decît sã fim<br />
treziþi la realitatea brutã ! Mie mi se pare mult mai important<br />
sã desprind din privirea ce cautã spre figurile sfinte<br />
straturile de imaginar colectiv, pentru cã acestea acþioneazã<br />
asupra cunoaºterii noastre ca un soi de frînã. Sentimentul<br />
pioºeniei nu trebuie cultivat prin printr-o imaginaþie<br />
compensatorie, ci prin apropierea de modelul ei pe calea<br />
cea mai dispreþuitã de muritori: banalul, simplul, cotidianul.<br />
Nu e nevoie sã abordãm sacrul prin imaginaþii<br />
mistificatoare! E mai bine sã ni-l apropriem pe calea<br />
firescului din noi. Un sfînt îmi face mai multã impresie<br />
atunci cînd îl privesc în ceea ce este uman în el, iar nu în<br />
suprafirescul unor acþiuni care, în fond ºi la urma urmei,<br />
rãmîn atît de aristocratic îndepãrtate în raport cu fiinþa<br />
mea obiºnuitã. Sfîntul Augustin este ca un tablou pe carel<br />
aºez într-un muzeu ºi-l vizitez din cînd în cînd, fie spre a<br />
mã delecta, fie spre a mã informa, fie pentru cã mã plictisesc<br />
de îndatoririle cotidiene ºi caut ceva ieºit din normalitate.<br />
Augustin, în schimb, este omul cu care pot vorbi atunci<br />
cînd gîndurile mele se poticnesc de barierele cunoaºterii,<br />
de care mã pot apropia atunci cînd simt cã în mine cultura<br />
este limitatã la tragismul neputinþei. Din nefericire, sarcina<br />
cotidianului este atît de dificilã pentru mine, ca om simplu,<br />
încît pînã ºi aceste cuvinte ce se doresc demistificatoare<br />
tind, sub efectul legii lui Eliade, pomenite la început, sã se<br />
transforme ele însele în istorie umanã, ºi, deci, în mit !
82<br />
Sorana SORTA<br />
Simbolistica mãrii în Evanghelii<br />
Cuvînt introductiv<br />
Lucrarea de faþã se constituie ca o hermeneuticã<br />
literar-filozoficã a acelor pasaje din Evanghelii în care<br />
marea apare ca simbol. Ea porneºte de la analiza comparatã<br />
a acestor pasaje în cele trei Evanghelii sinoptice, începînd<br />
cu cea dupã Matei, se întoarce la originea veterotestamentarã<br />
a simbolului mãrii, în acele locuri în care el<br />
este preluat din Vechiul Testament, ºi puncteazã<br />
continuarea acestor semnificaþii în restul Noului Testament.<br />
Nu lipsesc elemente de teologie ºi de antropologie<br />
religioasã, inerente unei teme de acest tip.<br />
Pentru o mai bunã înþe<strong>lege</strong>re a sensului neotestamentar<br />
al mãrii, ne vom ocupa în capitolul introductiv<br />
al lucrãrii de simbolistica generalã a apei în iudeocreºtinism,<br />
în care cea a mãrii se încadreazã.<br />
Demersul nostru este însã numai un început. El are<br />
valoarea unei propuneri, ce poate fi continuatã printr-o<br />
analizã mult mai cuprinzãtoare a acestor semnificaþii în<br />
Vechiul Testament. În ce priveºte perspectivele de<br />
abordare a temei, cercetarea poate fi extinsã atît pe linie<br />
istoricã, printr-o studiere mai amãnunþitã a originii<br />
prebiblice a simbolurilor, cît ºi printr-o îmbogãþire a<br />
interpretãrii literare.<br />
Introducere<br />
Simbolistica generalã a apei în iudeo-creºtinism<br />
Element privilegiat de trecere de la uman la divin,<br />
apa are în Biblie un rol întotdeauna fundamental. Ea este<br />
creaþie a lui Dumnezeu, binefacere divinã, dar poate fi ºi<br />
forþã distrugãtoare. Izvor de viaþã, ea este regeneratoare,<br />
curãþã rãul, dar prin aceasta transportã totodatã cu sine ºi<br />
transmite acest rãu. Sensul ei simbolic prim este legat de<br />
virtutea ei purificatoare — cãci curãþenia fizicã este<br />
simbolul nevinovãþiei, al puritãþii sufleteºti —, virtute prin<br />
care apa, purtãtoare de spiritualitate, este calea de acces<br />
la sacru. 1<br />
În pustie, înainte de a primi <strong>lege</strong>a divinã, Tora,<br />
evreilor li s-a dat porunca sã-ºi spele veºmintele ºi trupul.<br />
Pentru a-ºi primi funcþiile sacerdotale, Moise ºi Aaron au<br />
trebuit sã se „spele“, adicã sã se scufunde în apã. Spãlarea<br />
ritualã a mîinilor înaintea oricãrei mese sau înaintea oricãrui<br />
consum de pîine ridicã alimentul la rangul de hranã sfîntã<br />
ºi totodatã înalþã mîinile omului, ºi deci pe om în întregul<br />
sãu. Are loc prin aceasta spiritualizarea actului, care nu<br />
mai este unul mecanic, cãci apa este purtãtoare de<br />
sfinþenie. Ritul apei instaureazã astfel conºtiinþa unei<br />
separaþii materiale, temporale ºi spirituale (Numeri 8: 6–<br />
7 ; Exod 19: 10–11). 2<br />
Încã de la primii profeþi, apa a fost pusã în legãturã<br />
cu lumea care va sã vinã, cu epoca mesianicã 3 . În lumea<br />
de apoi, la venirea lui Mesia,<br />
„Pãmîntul va fi plin de cunoaºterea Domnului, ca<br />
fundul mãrii de apele care îl acoperã“. (Isaia 11: 5–9)<br />
Învierea morþilor va fi semnificatã tot prin ape vii.<br />
Dumnezeu însuºi se proclamã „izvor de apã vie“, iar la<br />
Ezechiel (47: 9–12), torentul care izvorãºte din templu este<br />
sinonim cu nemurirea. În episodul întîlnirii cu samariteanca<br />
(Ioan 4: 14), Isus îi spune acesteia cã apa pe care o împarte<br />
el este una de naturã divinã, care dã speranþa vieþii veºnice,<br />
starea studiilor clasice<br />
o apã spiritualã, a viitorului. Marea de cleºtar din<br />
Apocalipsã simbolizeazã puritatea ºi gloria lui Isus la a<br />
doua lui venire, aºa cum o face ºi culoarea alb.<br />
Apa este instrument de separare într-un sens chiar<br />
mai general decît cel purificator. Ea delimiteazã cele douã<br />
lumi, dar face ºi trecerea dintr-una în cealaltã, în ambele<br />
sensuri: în Talmud se vorbeºte despre „cãrþi sfinte“ ca<br />
despre „cãrþi care prihãnesc mîinile“. Dupã atingerea lor<br />
erau necesare abluþiuni înaintea întoarcerii la activitãþi<br />
profane. Spãlatul morþilor este pus în relaþie cu obiceiurile<br />
legate de naºtere: dupã cum copilul care începe sã trãiascã<br />
este imediat spãlat, la fel se face ºi cu cel care pãrãseºte<br />
viaþa.<br />
Strãvechi ºi ecumenic, simbolismul imersiunii este<br />
legat de ideea de purificare. Apele Edenului, care hrãnesc<br />
pãmîntul ºi la care face trimitere orice apã în ipostaza ei<br />
purificatoare, reprezintã legãtura dintre materie ºi spirit.<br />
Din ele provin metaforic toate apele vii, ºi de aceea<br />
imersiunea ritualã iudaicã (miqve) are loc prin scufundarea<br />
de trei ori într-o apã vie (ceea ce înseamnã cuvîntul miqve<br />
în Pentateuc). Ea este o cufundare în rîul paradisiac, spalã<br />
de pãcat ºi duce la regãsirea Edenului pierdut, a integritãþii<br />
ºi perfecþiunii dintru începuturi. Ieºirea din apã echivaleazã<br />
cu regãsirea statutului lui Adam de dinaintea cãderii.<br />
Reîntoarcerea la viaþa paradisiacã – început, dar ºi<br />
capãt de drum – este posibilã, în creºtinism, graþie<br />
regenerãrii prin botez. Ipostaza creºtinã a imersiunii,<br />
botezul este legat de mîntuire, cãci dispariþia în apã ºi<br />
apoi ieºirea la suprafaþã simbolizeazã moartea ºi învierea<br />
lui Isus. 4<br />
„Au nu ºtiþi cã toþi cîþi în Christos Isus ne-am botezat,<br />
întru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu<br />
el în moarte prin botez pentru ca, precum Christos a înviat<br />
din morþi, prin slava Tatãlui, aºa sã umblãm ºi noi întru<br />
înnoirea vieþii.“ (Sf. Pavel, Romani 6: 3)<br />
În acest cod simbolic, apa de botez reprezintã,<br />
aºadar, mormîntul. 5<br />
Scufundarea totalã în bazinul de botez semnificã<br />
abandonarea pãcatului printr-o pãrãsire de sine, o pãrãsire<br />
a lumii, iar apa de botez este locul în care e lãsat pãcatul.<br />
Ea purificã tocmai pentru cã preia în sine rãul.<br />
Marea Evangheliilor ca loc al morþii ºi învierii<br />
continuã vechiul simbol biblic al morþii ºi renaºterii prin<br />
apã. Dacã marea care îl înghite pe Iona este un mormînt<br />
individual, ce-i drept cu valoare universalã, prin moartea<br />
cristicã pe care o semnificã, potopul era mormînt al omenirii<br />
întregi. Pedeapsã datã oamenilor pentru pãcat, el distruge<br />
pentru a purifica, punînd astfel temelia pentru o nouã<br />
umanitate. Potopul este prototip al purificãrii, ºi de aceea<br />
funcþia purificatoare a apei se referã ºi la potop. El a<br />
regenerat omenirea, ca o prefigurare a renaºterii omului în<br />
botez, care este, la rîndul lui, o anticipare a învierii. Botezul<br />
reia la scarã individualã semnificaþia potopului.<br />
Marea ca punte spre absolut<br />
Evanghelia dupã Matei ºi cea dupã Marcu<br />
povestesc cum Isus vorbeºte oamenilor stînd pe þãrmul<br />
mãrii 6 . Pentru cã mulþimea celor veniþi la el este numeroasã,<br />
Isus intrã în corabie, iar oamenii rãmîn pe þãrm, încît<br />
ascultîndu-i pildele, ei au în faþã marea:<br />
În ziua aceea, a ieºit Iisus din casã ºi a ºezut la<br />
þãrmul mãrii. ªi s-au adunat la El mulþimi multe, încit intrînd<br />
in corabie ºedea în ea ºi toatã mulþimea sta pe þãrm. ªi lea<br />
grãit lor multe pilde, zicînd: . . .
(Matei 13: 1–3)<br />
În Evanghelia dupã Marcu, relatarea acestei<br />
întîmplãri este încã mai exactã în ce priveºte poziþia lui<br />
Isus în vas, pe mare, în faþa mulþimilor care stau pe uscat<br />
ºi-l ascultã: 7<br />
ªi iarãºi a început Iisus sã înveþe, lîngã mare, ºi s-a<br />
adunat la El mulþime foarte multã, încît el a intrat în corabie<br />
ºi ºedea pe mare, iar toatã mulþimea era lîngã mare, pe<br />
uscat. ªi-i învãþa multe în pilde, ºi în învãþãtura Sa le<br />
zicea: . . .<br />
(Marcu 4: 1–2)<br />
Întindere fãrã variaþii, simplã, uniformã, fãrã nimic<br />
care sã-þi distragã ochiul ºi mintea, imagine a nemãrginirii<br />
— spaþial, prin imensitate, în întîlnirea cu orizontul — , iar<br />
prin miºcarea ei monoton-repetitivã dînd mãsura<br />
neputinþei noastre, expresie a forþei universale<br />
atotstãpînitoare, implacabile, marea este un alt tãrîm faþã<br />
de uscat, ea însãºi o altã lume sau trecerea cãtre o altã<br />
lume, un interval de trecere, prag cãtre „dincolo“, la care<br />
privind cu ochii trupului, sufletul ajunge mai uºor. În acest<br />
sens transcendent, þãrmul este locul cel mai potrivit pentru<br />
meditaþie, pentru cã transformã actul fizic al privirii într-o<br />
punte a sufletului spre absolut.<br />
Din prima carte a Genezei aflãm cã marea s-a nãscut<br />
în cea de-a doua zi a Creaþiei, prin împãrþirea apei originare,<br />
asociate dumnezeirii 8 , în ape superioare, adicã ce este<br />
dincolo de firmament, cerurile (cu care este asociat<br />
transcendentul), ºi ape inferioare, care formeazã o<br />
îngrãmãdire (miqve), numitã de Dumnezeu „mãri“. 9 De<br />
altfel, termenul maim, care înseamnã „apã“, este o parte<br />
din cuvîntul ºamaim, care desemneazã cerurile ; ºa<br />
înseamnã „acolo“. Cerurile sînt, în chip explicit, prin chiar<br />
denumirea lor, „apele de dincolo“.<br />
Între mare ºi cer nu este aºadar numai o continuitate,<br />
o legãturã. Ele compun o unitate, o singurã apã, un întreg<br />
pe care Dumnezeu îl desparte abia într-un moment secund<br />
al Creaþiei. Faptul cã marea ºi cerul sînt douã este efectul<br />
acþiunii divine modelatoare, prin urmare ulterior stãrii<br />
originare.<br />
Comentarii biblice medievale ne spun cã împãrþirea<br />
apelor din Creaþie a provocat rãzvrãtirea apelor de mare<br />
care, ca ºi celelalte elemente primordiale, ar fi dorit sã<br />
rãmînã cît mai aproape de divinitate 10 . Libaþia cu apã din<br />
cadrul unor vechi ritualuri iudaice apare ca o compensare a<br />
separãrii mãrilor de cer: Dumnezeu a pretins aceastã libaþie<br />
din partea oamenilor la fel cum a cerut sarea de sacrificiu,<br />
pentru cã mãrile sînt sãrate. Jumãtatea de cer lãsatã<br />
oamenilor, marea poartã aºadar într-însa aspiraþia spre cer,<br />
dorinþa de unire cu cealaltã parte a ei (consoanele din miqve<br />
sînt aceleaºi cu ale cuvîntului care înseamnã ºi „înãlþare“,<br />
ºi „speranþã“). Creatorul însuºi restabileºte legãtura între<br />
cele douã lumi, reunificînd simbolic marea cu cerul.<br />
Marea este spaþiu intermediar între om ºi divinitate<br />
ºi în afara universului iudeo-creºtin, avînd de aceea rolul<br />
de face cu putinþã comunicarea între cele douã lumi. În<br />
mitologia celticã, zeii au venit în Irlanda pe mare ºi tot prin<br />
ea se ajunge în Lumea Cealaltã. Aºa cum se întîmplã de<br />
multe ori cu apa în genere, trecerea pe care o permite<br />
marea în acest caz are loc în ambele sensuri. În hinduism,<br />
oceanul este cel care, dupã incinerarea morþilor, primeºte<br />
ºi risipeºte cenuºa celui decedat, adunatã ºi împrãºtiatã<br />
întîi în Gange. Marea devine astfel principalul instrument<br />
al eliberãrii din ciclul dureros al renaºterilor succesive, al<br />
eliberãrii de moarte, ºi simbolizeazã prin aceasta trecerea<br />
cosmicã între cele douã lumi, între „lumea temporalitãþii<br />
naºterii ºi aceea în care orice suferinþã este înlãturatã“. 11<br />
starea studiilor clasice<br />
83<br />
Acest rol mediator al mãrii se regãseºte, aºa cum am<br />
arãtat în Introducere, în acela general-religios al apei, ca<br />
purtãtoare de spiritualitate. Apa este elementul care<br />
delimiteazã ºi totodatã leagã lumea umanã ºi cea divinã,<br />
nu numai în mod concret, spaþial, ca interval, aºa cum o<br />
face marea, ci în sens mai general, ritual, în primul rînd<br />
prin funcþia ei purificatoare. Apa mãrii are deseori chiar ea<br />
aceastã funcþie. În sec. al III-lea a. Chr., vorbind despre<br />
minunata traducere în greacã a Torei, autorul din Alexandria<br />
al Scrisorii lui Aristeu cãtre Philocrate descrie<br />
ritualul care precedã munca traducerii: „Dupã ce ºi-au<br />
spãlat mîinile în mare, dupã obiceiul tuturor evreilor, ºi<br />
îndatã ce ºi-au terminat rugãciunea cãtre Dumnezeu,<br />
traducãtorii treceau la munca cititului ºi a traducerii fiecãrui<br />
pasaj. Am pus ºi eu aceastã întrebare: « Pentru ce îºi spalã<br />
ei întotdeauna mîinile atunci cînd se roagã? » Ei mi-au<br />
explicat cã este o dovadã cã nu au fãcut nici o acþiune rea,<br />
cãci orice acþiune se face cu mîinile“.<br />
În Vechiul Testament, Marea Galileei apare ca loc<br />
de purificare, iar la începuturile creºtinismului marea era<br />
loc al botezului: grupuri de neofiþi erau botezate în Iordan,<br />
în apele curgãtoare, dar ºi în mare (despre simbolismul<br />
botezului ca mod de redobîndire, prin moarte ºi înviere, a<br />
paradisului pierdut, v. supra, pp.3-4 ).<br />
Calitatea mãrii, ºi a apei în genere, de a fi liant între<br />
om ºi divinitate, face ca ele sã fie asociate puterii profetice.<br />
La Lilybaeon, în Sicilia, cultul grec al Sibyllei s-a suprapus<br />
peste un cult primitiv local care îºi avea centrul într-o<br />
peºterã inundatã de ape. 12 Acolo a stãpînit ºi a profetizat<br />
Sibylla în timpul colonizãrii greceºti. Oracolele sînt adesea<br />
situate în preajma apelor. Pythia se pregãtea bînd din apele<br />
fîntînii Kassotis. La Colophon, profetul bea apã din izvorul<br />
sacru aflat în grotã (Iamblichos, De Mysteriis III, 11), la<br />
Claros, preotul cobora în grotã, bea din apa unei fîntîni<br />
misterioase (hausta fontis arcani aqua) ºi rãspundea în<br />
versuri la întrebãrile care îi erau puse în gînd (super rebus<br />
quas quis mente concepit, Tacit, Annales II, 54). Faptul<br />
cã puterea profeticã emanã din ape este o credinþã arhaicã,<br />
întîlnitã pe o arie foarte vastã. Oceanul, de pildã, este<br />
numit de babilonieni „casa înþelepciunii“. 13 Oannes,<br />
personajul mitic, înfãþiºat jumãtate om, jumãtate peºte, se<br />
ridicã din Marea Eritreei ºi dezvãluie oamenilor cultura,<br />
scrisul, astrologia.<br />
Marea – mormînt<br />
Cînd fariseii ºi cãrturarii îl ispitesc pe Isus, cerînd<br />
un semn din cer pentru a se încrede în învãþãtura lui, El le<br />
rãspunde:<br />
Neam viclean ºi desfrînat cere semn, dar semn nu i<br />
se va da, decît semnul lui Iona proorocul. Cã precum a<br />
fost Iona în pîntecele chitului trei zile ºi trei nopþi, aºa va<br />
fi Fiul Omului în inima pãmîntului trei zile ºi trei nopþi.<br />
(Matei 12: 39–40) 14<br />
Rãspunsul lui Isus se referã, prin comparaþia pe care<br />
o cuprinde, la cartea lui Iona din Vechiul Testament.<br />
Cînd Dumnezeu îi încredinþeazã misiunea de a merge<br />
în cetatea Ninivei, cãzutã pradã pãcatului, ºi de a<br />
propovãdui acolo <strong>lege</strong>a Sa, Iona se sperie ºi pleacã spre<br />
Tarsis pe o corabie, fugind de Dumnezeu ºi de sarcina cei<br />
fusese datã. Dumnezeu stîrneºte însã o furtunã, iar Iona<br />
este aruncat în mare ºi înghiþit de un peºte uriaº, în<br />
pîntecele cãruia stã trei zile ºi trei nopþi. De aici el se roagã<br />
Domnului ºi îi cere iertare, promiþînd cã-l va asculta, dupã<br />
care, la porunca divinã, peºtele îl aruncã pe Iona la þãrm.<br />
El se duce la Ninive ºi vesteºte locuitorilor cã cetatea va
84<br />
pieri din pricina nelegiuirii lor, iar ei se întorc la calea cea<br />
dreaptã ºi cetatea este salvatã.<br />
În povestirea evanghelicã, referirea la întîmplarea<br />
lui Iona este o prevestire a morþii ºi învierii lui Christos:<br />
Fiul Omului va fi în inima pãmîntului trei zile ºi trei nopþi<br />
precum a fost Iona în pîntecele chitului, în mare.<br />
Stîrnind dintotdeauna oamenilor deopotrivã teamã<br />
ºi atracþie, pentru cã dezintegreazã ºi genereazã totodatã,<br />
marea este ºi aici valorizatã simbolic prin prisma dublei ei<br />
valenþe. Strãine ºi chiar ostile omului, pentru cã sînt un<br />
spaþiu al tenebrelor, haotic, abisal, niciodatã cunoscut pe<br />
deplin, apele mãrii apar încã din istorisirea veterotestamentarã<br />
ca sãlaº al morþii.<br />
Strigat-am cãtre Domnul în strîmtorarea mea, ºi el ma<br />
auzit ; din pîntecele iadului cãtre el am strigat, ºi el a luat<br />
aminte la glasul meu!<br />
Tu m-ai aruncat în adînc, în sînul mãrii, ºi undele mau<br />
înconjurat ; toate talazurile ºi valurile tale au trecut<br />
peste mine.<br />
Apele m-au învãluit pe de-a întregul, adîncul m-a<br />
împresurat, iarba mãrii s-a încolãcit în jurul capului meu.<br />
Mã coborîsem pînã la temeliile munþilor, zãvoarele<br />
pãmîntului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar<br />
tu ai scos din stricãciune viaþa mea, Doamne, Dumnezeul<br />
meu!<br />
(Iona 2: 3–4, 6–7)<br />
Iona se aflã în pîntecele chitului, dar iadul (tehom),<br />
despre care vorbeºte în rugãciunea lui („locuinþa morþilor“,<br />
în alte traduceri) este marea, de a cãrei forþã ucigãtoare<br />
chitul îl protejeazã de fapt. De altfel, tehom desemneazã în<br />
Biblie tocmai abisul adîncimilor acvatice, loc ce nu poate<br />
fi cercetat, ºi reprezintã sãlaºul morþilor, ªeol. Orice om,<br />
cînd moare, este înghiþit în tehom, care a fost comparat cu<br />
personificãrile sumeriene ºi babiloniene ale lumii infernale<br />
ºi ale oceanului primordial, Kur sau Tiamat 15 .<br />
Apa mãrii este însã substanþa primordialã din care<br />
se nasc ºi în care se întorc toate. Ea intrã ºi în alcãtuirea<br />
omului, împreunã cu pãmîntul: Dumnezeu l-a creat pe om<br />
din aburul care umezeºte solul, provenit din apa mãrii, ºi<br />
pulberea pãmîntului 16 (Gen. 2: 6–7), ºi poate de aceea, la<br />
fel ca pãmîntul, marea este uneori mormînt. Fãcut din<br />
pãmînt ºi din apã de mare, omul se întoarce în pãmînt<br />
(„ . . . cãci pãmînt eºti ºi în pãmînt te vei întoarce“, Gen. 3:<br />
19), dar pãstreazã poate, în intuiþia mãrii ca mormînt, nostalgia<br />
întoarcerii în celãlalt element care îl constituie.<br />
În virtutea acestui joc continuu între viaþã ºi moarte<br />
pe care-l presupune sensul ei simbolic, marea este mormînt<br />
numai pentru a face apoi cu putinþã renaºterea, este<br />
închidere numai pentru a fi în cele din urmã deschidere.<br />
Iona se roagã lui Dumnezeu sã-l salveze, sã-l scoatã la<br />
luminã. Dumnezeu îi ascultã ruga ºi peºtele îl depune la<br />
þãrm, iar aceastã ieºire din mare la mal, descãtuºarea de<br />
forþele ei obscure, este simbol al învierii, al eliberãrii de<br />
moarte, prin eliberarea de pãcat („dar tu ai scos din<br />
stricãciune viaþa mea, Doamne, Dumnezeul meu“). Iona<br />
îºi recunoaºte greºeala ºi se cãieºte. Mai mult, el<br />
fãgãduieºte ascultare, ºi abia dupã cãinþã ºi dupã acest<br />
legãmînt este readus la viaþã, cãci moartea care i-a fost<br />
datã ca pedeaspsã nu poate fi înfrîntã decît prin<br />
îndepãrtarea pãcatului care a produs-o.<br />
Potenþatã simbolic prin învierea cristicã, metafora<br />
mãrii-mormînt este legatã de simbolismul imersiunii. Marea<br />
care îl þine într-însa pe Iona vreme de trei zile este<br />
echivalentã simbolic cu potopul ºi cu apa botezului 17 .<br />
Primele baptisterii sau cristelniþe erau asociate în<br />
mod direct cu marea ca mormînt ºi matrice, ca loc al morþii<br />
starea studiilor clasice<br />
spre înviere, aºa cum aratã reprezentãrile de monºtri marini<br />
de pe cristelniþe: lei, dragoni, ºerpi cu botul cãscat, îi<br />
personificau pe Satana ºi oºtirile lui. Dar aceºti monºtri<br />
„înghiþitori de oameni, purtãtori de moarte ºi care stîrnesc<br />
groaza“, sînt totuºi simboluri de înviere, aºa cum balena<br />
îºi înghiþise prada spre a o elibera în cele din urmã,<br />
semnificînd ºi ea, ca ºi animalele de pe cristelniþã, cã<br />
moartea nu poate fi o nimicire definitivã. Asocierea mãrii<br />
cu moartea ºi mormîntul era atît de puternicã, încît pentru<br />
turnarea apei de botez se foloseau la început triacne, scoici<br />
uriaºe, însemne ale mãrii care sã indice cã botezul este ºi<br />
el întîi îngropare. Analogia cu apa din imersiunea ritualã<br />
nu se opreºte însã la botez. Aceeaºi semnificaþie o are<br />
purificarea cu agheasmã, în toate formele ei, aceasta<br />
echivalînd cu o reactualizare a botezului, precum ºi<br />
sfinþirea apei lustrale. În liturghia catolicã, lumînarea<br />
pascalã este scufundatã de trei ori în apa lustralã care<br />
urmeazã a fi sfinþitã, de fiecare datã mai adînc, gest ce<br />
aminteºte ºi el de cele trei zile în care a stat Christos în<br />
mormînt. 18 În sfinþirea altarului, stropirea cu agheasmã<br />
semnificã potopul, iar altarul este simbolul arcei oprite pe<br />
un munte, dar ºi al omenirii înnoite, care se trage din Noe<br />
ºi este o prefigurare a Bisericii.<br />
Pescari de oameni<br />
Pe cînd umbla pe lîngã marea Galileii, a vãzut doi<br />
fraþi, pe Simon ce se numeºte Petru ºi pe Andrei, fratele<br />
lui, care aruncau mreaja în mare, cãci erau pescari. ªi le-a<br />
zis: Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni. Iar<br />
ei, îndatã lãsînd mrejele, au mers dupã el. De acolo, mergînd<br />
mai departe, a vãzut alþi doi fraþi, pe Iacov al lui Zevedeu<br />
ºi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatãl lor,<br />
dregîndu-ºi mrejele, ºi i-a chemat. Iar ei îndatã, lãsînd<br />
corabia ºi pe tatãl lor, au mers dupã El.<br />
(Matei 4: 18, 22)<br />
În fragmentele care descriu a<strong>lege</strong>rea primilor patru<br />
ucenici, marea are douã semnificaþii. Ele nu constituie însã<br />
o valenþã dublã (aºa cum se întîmplã în cazul mãrii ca<br />
mormînt), nu sînt într-un raport dialectic, de alternanþã ºi<br />
complementaritate, ci într-unul de opoziþie. Marea este în<br />
acelaºi timp prag al transcendenþei, al împãrãþiei lui<br />
Dumnezeu, la care vorbele lui Mesia cãlãuzesc (cap.<br />
Marea ca punte spre absolut), — ºi simbol al lumii<br />
acesteia.<br />
Înainte de a-l întîlni pe Isus, cei care urmau sã-i fie<br />
apostoli erau pescari, fapt cu privire la care s-au încercat<br />
mai multe explicaþii 19 , bazate pe o presupusã condiþionare<br />
socialã sau spaþio-temporalã. Realitatea istoricogeograficã<br />
nu impune însã ca ei sã fi avut aceastã meserie. 20<br />
A<strong>lege</strong>rea primilor „pescari de oameni“ dintre pescari, deºi<br />
ei puteau fi la fel de bine pãstori sau meºteºugari, nu este,<br />
credem, întîmplãtoare. Prin natura ocupaþiei lor, ei îºi petrec<br />
timpul pe mare ºi au mereu înaintea ochilor întinderea ei<br />
nesfîrºitã. Dacã marea este prag ºi astfel început al lumii<br />
celeilalte, cei care îºi duc viaþa pe mare, care o „vãd“ tot<br />
timpul, sînt deja ai ei, într-un fel, îi aparþin mai mult decît<br />
ceilalþi oameni, fiind poate chemaþi sã-i aparþinã, ºi de<br />
aceea, chemaþi sã cheme ºi ei la rîndul lor spre ea. Cel mai<br />
aproape de mare, pescarii sînt poate, în mod simbolic, cei<br />
mai potriviþi pentru a face trecerea.<br />
Faptul cã viitorii ucenici prindeau peºti (ºi nu<br />
pãºteau oi, de pildã), a fost legat de ciclul astronomic al<br />
Peºtilor. 21 Asociat cu aerul 22 — în opoziþie cu apa —, ca<br />
simbol al minþii faþã de corp 23 , peºtele reprezenta puterea<br />
spiritului asupra materiei, a vieþii asupra morþii, ºi era
considerat hranã divinã. Pescuitul apare aºadar ca o<br />
îndeletnicire privilegiatã, simbol al uneia spirituale, cum<br />
este prin excelenþã cea de apostol. 24<br />
Pe de altã parte, cînd îºi lasã uneltele ºi se alãturã lui<br />
Christos, ucenicii fac trecerea în sens invers, ºi aceasta<br />
este aici cea de-a doua semnificaþie a mãrii. Marea era<br />
sursa lor de hranã, domeniul de negotium prin excelenþã,<br />
loc de cîºtigare a existenþei, ºi reprezenta astfel grijile lumii<br />
acesteia, viaþa lumeascã pe care o lasã în urmã pentru a-l<br />
urma pe Învãþãtor. Trecerea de pe mare pe uscat este<br />
trecerea de la aceastã viaþã la una în care cele materiale,<br />
trupeºti, nu mai au importanþã, adicã la condiþia de ucenic<br />
al lui Christos. Hotar între douã lumi, þãrmul marcheazã o<br />
transformare a fiinþei, o renaºtere.<br />
Marea nu este strãinã de semnificaþia de lume<br />
pãmînteascã nici în alte pasaje neo-testamentare. În Matei<br />
(13: 47–49) ea simbolizeazã omenirea, cu bune ºi rele,<br />
amestecate, indistincte, în care singurul principiu de<br />
ordine, care a<strong>lege</strong> binele de rãu, este voinþa divinã,<br />
Evanghelia, „plasa“ ucenicilor pescari 25 .<br />
Interesantã în acest sens ar putea fi ºi ideea 26 cã<br />
înainte de fi convertiþi la creºtinism, oamenii sînt ca niºte<br />
peºti în apã, care vor fi „prinºi” de ucenicii pescari. Cînd<br />
creºtinii pãcãtuiesc dupã convertire, ei se scufundã înapoi<br />
în apã, duºmanul mitologic al lui Dumnezeu.<br />
Pre moarte cãlcînd<br />
ªi îndatã Iisus a silit pe ucenici sã intre în corabie ºi<br />
sã treacã înaintea lui pe þãrmul celãlalt, pînã ce El va da<br />
drumul mulþimilor. Iar dînd drumul mulþimilor, s-a suit în<br />
munte, ca sã se roage deosebi. ªi, fãcîndu-se searã, era<br />
singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de<br />
pãmînt, fiind învãluitã de valuri, cãci vîntul era împotrivã.<br />
Iar la a patra strajã din noapte, a venit la ei Iisus, umblînd<br />
pe mare. Vãzîndu-L umblînd pe mare, ucenicii s-au<br />
înspãimîntat, zicînd cã e nãlucã, ºi de fricã au strigat. Dar<br />
El le-a vorbit îndatã, zicîndu-le: Îndrãzniþi, Eu sînt; nu vã<br />
temeþi! Iar Petru, rãspunzînd, a zis: Doamne, dacã eºti Tu,<br />
porunceºte sã vin la Tine pe apã. El i-a zis: Vino. Iar Petru,<br />
coborîndu-se din corabie, a mers pe apã ºi a venit cãtre<br />
Iisus. Dar vãzînd vîntul, s-a temut ºi, începînd sã se<br />
scufunde, a strigat, zicînd: Doamne, scapã-mã! Iar Iisus,<br />
întinzînd îndatã mîna, l-a apucat ºi i-a zis: Puþin<br />
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ? ªi suindu-se ei în<br />
corabie, s-a potolit vîntul. Iar cei din corabie I s-au închinat,<br />
zicînd: Cu adevãrat Tu eºti Fiul lui Dumnezeu.<br />
(Matei<br />
14: 22-33)<br />
Spre deosebire de celelalte pasaje din Evanghelii<br />
în care marea are un sens simbolic, episodul mersului pe<br />
mare a primit, datoritã corespondenþei cu unele fragmente<br />
din literatura pãgînã (elenisticã, indianã sau chinezã), din<br />
cea creºtinã sau din Vechiul Testament, mai multe<br />
interpretãri.<br />
Pus deseori în legãturã cu mersul lui Iahve pe mare<br />
(Iov 9: 8 ; Ps. 77: 20 ; Isaia 51: 9–10, 43: 16 ; Exod 15: 11),<br />
episodul a fost considerat de mai mulþi comentatori (printre<br />
care Léon-Dufour 27 ºi T. M. Suriano 28 ) o epifanie a gloriei<br />
lui Isus care are loc pe fundalul vetero-testamentar al luptei<br />
lui Dumnezeu cu marea „în actele sale de creaþie ºi<br />
rãscumpãrare”. Povestirea lui Marcu aminteºte de limbajul<br />
epifaniilor vetero-testamentare (Amos 7: 8 ; 8: 2). Verbul<br />
regent care exprimã intenþia lui Iahve sau a lui Isus este<br />
urmat de infinitivul parelthein, iar în Amos, „a trece de”<br />
înseamnã „a salva”. Marcu 6: 48 C s-ar putea traduce, „ºi<br />
starea studiilor clasice<br />
85<br />
voia sã-i salveze”, în cele douã sensuri : de furtunã, pe<br />
de-o parte, ºi de pãcat, de rãu, pe de cealaltã. Cadrul temporal<br />
al celei de-a patra strãji trimite cu gîndul la straja de<br />
dimineaþã din povestea salvãrii de la Marea Roºie. Dacã<br />
mesajul Vechiului Testament este cã Iahve e creatorul ºi<br />
stãpînul mãrii, atunci episodul evanghelic este „o realitate<br />
ºi un semn cã Dumnezeu cel viu a venit în Fiul Sãu,<br />
dovedind astfel identitatea lui Isus ca fiu al lui<br />
Dumnezeu” 29 .<br />
Unele interpretãri se îndreaptã spre cîteva pasaje<br />
din literatura budistã, care se aseamãnã evident, în multe<br />
privinþe, cu cel evanghelic.<br />
În istorisirea convertirii fraþilor Kassapa<br />
(Mahâvagga 1.20.16), sãlaºul lui Buda este inundat de<br />
ape, dar Buda, trecînd printre ele, creeazã o zonã uscatã în<br />
mijlocul lor. Cînd fraþii Kassapa vin într-o barcã pentru al<br />
salva, el apare în barca lor plutind prin aer.<br />
Aplicînd metoda „critic-structuralã” în compararea<br />
istorisirii creºtine cu cea budistã, N. Klatt pune în evidenþã<br />
unsprezece elemente comune :<br />
· Isus, ca ºi Buda, se aflã într-un loc singuratic ;<br />
· Isus, ca ºi Buda, sãvîrºeºte un act religios<br />
(rugãciune / meditaþie) ;<br />
· amîndoi merg de jur-împrejur pe mare (peripatein) ;<br />
· apa este agitatã ºi în miºcare ;<br />
· perspectiva se schimbã de la cea a ucenicilor,<br />
respectiv a fraþilor Kassapa, la cea a lui Isus, respectiv a<br />
lui Buda ;<br />
· pe apã se aflã o barcã cu cîþiva oameni în ea ;<br />
· aceºtia sînt înspãimîntaþi de cel care merge pe apã ;<br />
· nu ºtiu cine este ºi îl întreabã ;<br />
· el se lasã recunoscut : „Eu sînt.” ;<br />
· ei vor sã-l ia în barcã ;<br />
· el intrã în barcã. 30<br />
Trecerile de apã miraculoase au fost considerate<br />
mituri a cãror origine se aflã în ritualurile iniþiatice 31 , mituri<br />
de „trecere”. Legenda despre mersul lui Buda pe apã este<br />
expresia alegoricã a trecerii rîului acestei vieþi lumeºti,<br />
Samsára, pentru a ajunge de partea cealaltã, Nirvana. Buda<br />
trece de la o lume senzorialã ºi iluzorie la adevãr, iar mersul<br />
lui Isus pe mare ar putea fi ºi el o alegorie a ritualurilor<br />
iniþiatice : În Marcu 6: 45, apare toponimul Bethsaida,<br />
care înseamnã casa pescuitului (din rãdãcina ebraicã<br />
însemnînd a prinde, a sta la pîndã, a vîna, a pescui), a<br />
pescuitului în sens propriu, dar ºi a „pescuitului” de<br />
suflete. Mersul pe apã simbolizeazã testul pe care cei ce<br />
vor fi iniþiaþi trebuie sã îl treacã, miracolul pe care trebuie<br />
sã-l sãvîrºeascã : acela de a face întîi ei înºiºi „trecerea”<br />
pentru a-i „pescui” apoi pe alþii, pentru a-i conduce spre<br />
adevãr (ºi aceasta este valoarea exemplarã a mersului pe<br />
mare al lui Petru, aºa cum aratã ºi Origene — v. infra, nota<br />
39 — precum ºi interpretarea noastrã).<br />
În Anguttara, descoperim o poveste în care caii ºi<br />
curtenii unui rege într-un pelerinaj cãtre Buda trec trei<br />
rîuri printr-un singur „act de adevãr”, o recunoaºtere cã<br />
Buda este „învãþãtorul suprem”. Regina ºi doamnele ei, în<br />
trãsuri, îi urmeazã ºi trec cele trei rîuri în acelºi mod.<br />
O traducere chinezã a unei povestiri din viaþa lui<br />
Buda, care dateazã din anul 70 a.C., este foarte<br />
asemãnãtoare pasajului neo-testamentar.<br />
Buda stã sub un copac lîngã un rîu. Sãtenii, uimiþi<br />
de apariþia lui, vin sã-l salute, dar cînd el le predicã, ei nu<br />
cred. Atunci, în chip miraculos, Buda a creat un om care a<br />
venit din josul rîului, mergînd pe apã, ca ºi cum s-ar fi<br />
scufundat numai pînã la glezne. El a venit în faþa lui Buda,<br />
s-a prosternat ºi i s-a închinat. Toatã lumea era de faþã ºi
86<br />
toþi erau uimiþi. El le-a spus : „Sînt un om simplu, din Sudul<br />
rîului. Auzind cã Buda este aici, am vrut sã mã bucur de<br />
înþelepciunea ºi virtutea lui. Am coborît la rîu ºi i-am<br />
întrebat pe oamenii de pe celãlalt mal cît este de adînc, iar<br />
ei mi-au rãspuns cã apa mi-ar ajunge pînã la glezne, ºi cã<br />
nu m-ar împiedica sã-l trec. Am crezut în vorbele lor, ºi<br />
astfel am ajuns, trecînd rîul”. Buda l-a lãudat zicînd :<br />
„Foarte bine, foarte bine! Într-adevãr, cel care crede în<br />
adevãrurile absolute poate sã treacã peste golful<br />
naºterii ºi al morþii. Ce-i de mirare cã poate trece un rîu<br />
lat de cîþiva li?” Cînd au auzit ce a spus Buda, ºi vãzînd<br />
dovada spuselor lui, sãtenii ºi-au simþit inimile deschise<br />
ºi credinþa întãritã. Au devenit oameni puri ºi credincioºi.<br />
Credinþa lor luminoasã a crescut pe zi ce trecea. Învãþarea<br />
legii s-a rãspîndit pretutindeni.<br />
Povestirea atribuie mersul pe apã credinþei, care este,<br />
în acest context, luarea în serios a unei remarci ironice.<br />
Matei 14: 31 pune scufundarea lui Petru pe seama „puþinei<br />
lui credinþe” (oligopiste).<br />
Mersul lui Isus pe mare a fost pus în legãturã ºi cu<br />
unele scrieri din tradiþia greacã ºi elenisticã. În Iliada 13:<br />
26-31, Poseidon apare mergînd pe mare, dar nu pãºeºte el<br />
însuºi pe apã, ci conduce un car tras de cai care aleargã<br />
peste valuri. Nu existã martori, nici într-o barcã, ºi nici pe<br />
þãrm, la venirea zeului, iar Poseidon este un zeu al mãrii, ºi<br />
nu o fãpturã omeneascã. Între cele douã pasaje existã, de<br />
altfel, ºi diferenþe de vocabular. În timp ce în Noul Testament<br />
apar forme ale lui peripatein, Homer foloseºte verbul<br />
baino. În Iliada, caii „au zburat”, petonto. Isus merge pe<br />
mare: epi tes thalasses sau epi ten thalassan, pe cînd<br />
Poseidon trece peste valuri : epi kymat’.<br />
A fost amintitã în acest context ºi trecerea<br />
Hellespontului de cãtre Xerxes, relatatã de Herodot 7: 34,<br />
Lysias 2: 29 ºi Isocrates, Panegyricus 88-89. Dar în cazul<br />
lui Xerxes, este vorba de construirea unui pod: a fãcut<br />
drum prin mare, unind Hellespontul, iar faptul este<br />
menþionat totdeauna împreunã cu construirea unui canal<br />
în peninsula Athos : ºi strãpungînd Athosul, ceea ce nu-ºi<br />
aflã un corespondent în povestirea evanghelicã. În plus,<br />
„mersul” pe apã al lui Xerxes este prezentat ca un fapt ostil.<br />
Existã, de asemenea, un fragment (Katasterismoi<br />
32), atribuit de cãtre Pseudo-Eratosthenes lui Hesiod, care<br />
vorbeºte despre mersul pe mare al lui Orion, fiul lui<br />
Poseidon :<br />
Hesiod spune cã acesta este fiul Euryalei a lui<br />
Minos, ºi al lui Poseidon, ºi cã i-a fost dat darul de a<br />
merge pe valuri ca pe uscat. 32<br />
În Argonautica I, 178-184, Apollonios din Rhodos<br />
îl înfãþiºeazã pe Euphemos, fiu al lui Poseidon ºi al Europei,<br />
mergînd pe mare.<br />
Fragmentul a fost interpretat ºi ca un dublet simbolic<br />
al potolirii furtunii. Absenþa lui Isus ºi teama ucenicilor<br />
reprezintã deopotrivã agonia lor în timpul patimilor lui<br />
Isus ºi situaþia bisericii în mijlocul lumii. Mersul pe mare<br />
simbolizeazã învierea lui Isus, iar încercarea lui Petru de a<br />
merge pe apã a fost înþeleasã ca o parabolã a „traseului lui<br />
spiritual”: mîndrie, cãdere, salvare, reabilitare.<br />
***<br />
Fãrã a fi de partea acelora care cred cã mersul pe<br />
mare a avut loc dupã înviere 33 , sîntem de pãrere cã episodul<br />
constituie în mod limpede o anticipare a învierii. Încã de la<br />
începutul relatãrii, imaginea mãrii sugereazã adversitate,<br />
luptã. Este redat un moment în care marea este ostilã,<br />
simbolizînd rãul, iar Isus umblînd pe mare reprezintã binele<br />
starea studiilor clasice<br />
care îl învinge, îl supune. Cãci rãul face parte din lume ºi<br />
este asemenea tumultului mãrii care te înghite, cu care<br />
trebuie sã te lupþi, pe care poþi sã navighezi cu o corabie,<br />
ºi ea mereu în pericol, supusã capriciilor mãrii, dar pe care<br />
nu poþi sã mergi pur ºi simplu ca pe uscat, cu propriile tale<br />
forþe umane.<br />
Binele absolut este însã ideal, iar oamenii nu sînt<br />
obiºnuiþi cu imaginea acestui bine. Ucenicii se sperie ºi<br />
strigã fiindcã ei au acces, pentru cîteva momente, la un<br />
spectacol care þine de o altã ordine, la o întîmplare care nu<br />
este una umanã, una a lumii acesteia. Isus fãcuse deja<br />
multe minuni, vindecase bolnavi ºi înviase morþi, dar nici<br />
una dintre ele nu are încãrcãtura simbolicã a acesteia. Iar<br />
dacã celelalte minuni fuseserã primite cu uimire, bucurie<br />
ºi evlavie, priveliºtea grandioasã a supunerii rãului de<br />
cãtre Bine, stîrneºte, celor puþini aleºi s-o vadã, tulburare<br />
ºi teamã. Spaima ucenicilor seamãnã cu aceea a oamenilor<br />
din mitul peºterii al lui Platon, care se sperie la vederea<br />
Binelui Absolut, a Binelui în stare purã, nelumesc, prea<br />
luminos ºi prea mãreþ pentru ochii ºi mintea umanã, de<br />
necuprins pentru om. ªi tot ca în mitul peºterii, Binele<br />
Suprem este unul care cheamã la sine, care se vrea<br />
cunoscut ºi împãrtãºit, care întoarce spre el pe cele ce<br />
deja, dar încã în mai micã mãsurã, participã la el. În mitul<br />
peºterii o face printr-un intermediar, primul om scos din<br />
lumea umbrelor ºi adus la lumina soarelui. În Evanghelii,<br />
cel care face legatura este Isus însuºi, ºi el, prin firea lui<br />
dublã, un intermediar între Dumnezeu ºi oameni, aºa cum<br />
o exprimã, cu atîta limpezime ºi cãldurã, cuvintele cu care<br />
el le alungã teama. („Dar el le-a vorbit îndatã, zicîndu-le:<br />
Îndrãzniþi, eu sînt. Nu vã temeþi.”).<br />
Simbol al rãului prin excelenþã, marea trimite ºi de<br />
astã datã la rãul ultim care este moartea, ºi tocmai prin<br />
înfrîngerea ei, mersul pe mare devine, ca ºi pilda lui Iona,<br />
o anticipare a învierii. Isus mergînd pe mare prefigureazã<br />
aºadar triumful vieþii asupra morþii: cu moartea pre moarte<br />
cãlcînd.<br />
În iconografia creºtinã, biruinþa asupra rãului este<br />
reprezentatã tot prin cãlcarea în picioare a duºmanului ºi<br />
trecerea peste el înainte: Sfîntul Gheorghe ucide balaurul<br />
ºi calcã peste el ; la fel ºi Sfîntul Theodor Stratilat.<br />
Arhanghelul Mihail îl distruge pe Satana ºi calcã peste el,<br />
iar Sfînta Fecioarã stã cu picioarele pe ºarpe. În pictura lui<br />
Leonardo da Vinci, care înfãþiºeazã fecioara cu pruncul,<br />
pruncul întinde piciorul ca sã calce pe ºarpe, dar calcã ea.<br />
Pe pietrele de mormînt din Apus, apar frecvent reprezentãri<br />
ale morþilor cãlcînd pe animale, care simbolizeazã cã<br />
sufletul lor învinge pãcatul, ºi prin el moartea, iar în<br />
Psalmul 90: 13 se spune: „Cãlca-vei pe ºarpe ºi pe vasilisc.”<br />
Isus este un Bine care se transmite, care se infuzeazã:<br />
Petru însuºi, prin propria-i credinþã, învinge la rîndul lui<br />
rãul. Credinþa lui este însã slabã. Petru simte vîntul ºi, ca<br />
om ce este, se teme („De veþi avea credinþã cît un grãunte<br />
de muºtar, veþi muntelui acestuia: mutã-te de aici dincolo,<br />
ºi se va muta.”, ne spune în altã parte Evanghelia 34 ).<br />
Izbînda lui este una umanã, limitatã, ºi nu una divinã,<br />
totalã. El învinge rãul, ce-i drept, dar nu în mod absolut,<br />
ca Isus, pentru cã nu este Binele Absolut, ci doar în mãsura<br />
în care participã la Bine. Acolo unde încrederea lui se<br />
clatinã, Petru se scufundã: ca muritor ce este, moartea<br />
(marea) îl înghite. Mesajul Scripturii devine astfel limpede.<br />
Petru este simbolul oricãrui om, care are ca unicã ºansã<br />
de eternitate, credinþa. El merge pe mare prin Isus, pentru<br />
cã Isus este cu el — dovadã faptul cã nu se scufundã pur<br />
ºi simplu, cum ar fi fost firesc, ci „începe” sã se scufunde<br />
— dar gestul sãu are o semnificaþie general-umanã.
Concluzie<br />
Unitate de contrarii, sorginte a vieþii dar în acelaºi<br />
timp loc al întunericului ºi dezordinii, marea are în<br />
Evanghelii multiple semnificaþii. Ca interval de trecere<br />
sau ca mormînt — temporar, desigur, cãci este, în aceastã<br />
ipostazã a ei, numai mormînt al trupului ºi al pãcatului —<br />
ea trimite spre „dincolo”, spre paradisul pierdut pentru a<br />
fi în cele din urmã regãsit. Ea exprimã uneori rãul, moartea,<br />
asupra cãrora viaþa ºi binele triumfã ; alteori, însã (în<br />
fragmentul despre aruncarea în mare a turmei de porci<br />
îndrãciþi), este abis demonic, sãlaºul ultim al rãului 35 .<br />
În pasajul despre potolirea furtunii, Isus liniºteºte<br />
marea exorcizînd-o parcã: „taci, liniºteºte-te“, iar în<br />
Apocalipsã, fiara care îl defãimeazã pe Dumnezeu se ridicã<br />
din mare (13: 1) ºi „sãlãºuieºte pe ape multe” (17: 1). În<br />
lumea reînnoitã de a doua lui venire, marea nu va mai fi, cãci<br />
nu va mai fi nici moarte, nici durere (Apocalipsa 21:1, 4).<br />
Aceste simboluri nu se exclud însã. Dimpotrivã, ele<br />
sînt întreþesute: semnificaþia transcendentã a mãrii nu o<br />
anuleazã pe aceea legatã de moarte, ci chiar o presupune,<br />
aºa cum, atunci cînd este simbolul mormîntului, ea<br />
cuprinde în sine începutul unei noi vieþi. Cu deosebire<br />
convingãtor cu privire la aceastã „comunicare” între<br />
sensurile mãrii evanghelice este pasajul cu care îºi începe<br />
interpretarea la episodul mersului pe mare, Origene: Înainte<br />
de desfãºurarea miracolului propriu-zis, Isus „a silit pe<br />
ucenici sã intre în corabie ºi sã treacã înaintea Lui pe<br />
þãrmul celãlalt, pînã ce El va da drumul mulþimilor”.<br />
Mulþimile, ne spune Origene, nu ar fi putut sã treacã pe<br />
þãrmul celãlalt. Aceastã trecere le este rezervatã ucenicilor,<br />
pentru cã ea înseamnã depãºirea a ceea ce este „vizibil ºi<br />
trupesc”, spre ceea ce este „nevãzut ºi veºnic” — iar ei,<br />
poate nu întîmplãtor pescari (aºa cum am încercat sã arãtãm<br />
în cap. Pescari de oameni), sînt cei dintîi chemaþi sã o<br />
facã. 36<br />
Chiar ºi atunci cînd înseamnã în chip aproape explicit,<br />
ºi aproape unanim recunoscut, moarte — ºi încã<br />
moarte ca pãcat, ca rãu —, aºa cum se întîmplã în acest<br />
episod, marea îºi pãstreazã, prin urmare, sensul de trecere,<br />
pentru cã deschide, de fiecare datã, spre propria ei<br />
depãºire; nu numai ca înfrîngere, „pe verticalã”, în înviere,<br />
aºa cum o exprimã cãlcarea sub tãlpi, ca gest suprem de<br />
posesie ºi supunere, ci ºi „pe orizontalã”, ca interval de<br />
parcurs (nu supus, ci „rãzbit”, mai curînd, cu un cuvînt<br />
care ar reuni ambele sensuri ale acestei duble depãºiri), ca<br />
punte spre Absolut.<br />
Bibliografie<br />
· Novum Testamentum Graece, Nestle-Aland, Stuttgart,<br />
1993.<br />
· Biblia, Institutul Biblic al Bisericii Ortodoxe Române,<br />
Bucureºti, 1968.<br />
· Septuaginta, Deutsche Bibelgessellschaft, Stuttgart,<br />
1979.<br />
· X. Léon-Dufour, Vocabulaire de Théologie Biblique,<br />
Les Éditions du Cerf, Paris, 1970.<br />
· P. M. Bogaert, M. Delcor, E. Jacob, E. Lipinski,<br />
Dicþionar Enciclopedic al Bibliei, Humanitas, Bucureºti, 1998.<br />
· A. Olivieri, ed., Mythographi Graeci, Teubner, Leipzig,<br />
1897.<br />
· Origène, Commentaire sur l’Évangile selon Matthieu,<br />
Les Éditions du Cerf, Paris, 1970.<br />
· P. Hidiroglou, Apa divinã ºi simbolistica ei, Univers<br />
Enciclopedic, Bucureºti, 1997.<br />
starea studiilor clasice<br />
87<br />
· M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas,<br />
Bucureºti, 1992.<br />
· P. J. Madden, Jesus’ Walking on the Sea, Walter de<br />
Gruyter, Berlin. New York, 1997.<br />
· C. Buchet, C. Thomasset, „Le Naufrage“, Actes du<br />
Colloque tenu à l’Institut Catholique de Paris (janvier 1998),<br />
Honoré Champion Éditeur, Paris, 1999.<br />
· K. C. Hanson, „The Galilean Fishing Economy and the<br />
Jesus Tradition”, Biblical Theology Bulletin 27 (1997).<br />
· X. Léon-Dufour, Les Miracles de Jesus selon Jean,<br />
Paris, Éditions du Seuil, 1977.<br />
· T. M. Suriano, „Jesus Masters the Sea“, The Bible Today<br />
79 (1975).<br />
· D. Losada, „Jesús camina sobre las aguas: un relato<br />
apocaliptico”, Revista biblica 38 (1976).<br />
· H. J. Richards, The Miracles of Jesus, Collins, London,<br />
1975.<br />
· J. Kallas, The Significance of the Synoptic Miracles,<br />
SPCK, London, 1961.<br />
· P. Saintyves, „ Le miracle de la marche sur les eaux“, în<br />
Essais de folklor biblique, Paris, Nourry, 1922.<br />
· L. Ginzberg, The Legends of the Jews, The Jewish Publication<br />
Society of America, Philadelphia, 1968.<br />
· E. W. Burlingame, Buddhist Parables: Translated from<br />
the Original Pâli, Yale University Press, New Haven, 1922.<br />
· R. Stehli, „Boudhisme et Nouveau Testament à propos<br />
de la marche de Pierre sur l’eau”, Revue d’histoire et de<br />
philosophie religieuses 57 (1977).<br />
1 Sensurile metaforice ale apei reies deseori din funcþia ei<br />
ritualã. De aceea, pentru a pune în luminã aceste sensuri, vom<br />
recurge în cele ce urmeazã la descrierea succintã a unor rituri.<br />
2 Cf. P. Hidiroglou, Apa divinã ºi simbolistica ei, Univers<br />
Enciclopedic, Bucureºti, 1997, p. 19.<br />
3 „Mesia va coborî ca o ploaie pe un pãmînt uscat, ca<br />
burniþa care înmoaie pãmîntul.” (Ps. 71: 6)<br />
4 În primele secole de creºtinism, neofiþii erau botezaþi în<br />
noaptea de Paºte.<br />
Moartea ºi învierea lui Christos, semnificate prin<br />
scufundarea ºi ieºirea din apã ºi imitate în botez, se regãsesc<br />
simbolizate ºi în construcþia primelor baptisterii, dupã cum atestã<br />
mãrturiile arheologice: baptisteriul se afundã în pãmînt prin<br />
cuva sãpatã ºi ziditã în sol, dar se ºi înalþã spre cer printr-o<br />
arhitecturã în boltã, alcãtuind astfel un mormînt din care cel<br />
botezat se exhumeazã pentru noua sa viaþã. v. P. Hidiroglou, op.<br />
cit., p. 106.<br />
5 Metafora apei de botez ca mormînt apare la Sf. Chiril<br />
din Ierusalim (Cateheze II, 4):<br />
„În scufundare, ca în noapte, voi nu vedeaþi nimic, dar la<br />
ieºirea din apã vã gãseaþi ca în plinã zi. ªi în aceeaºi clipã mureaþi<br />
ºi vã nãºteaþi ; aceastã apã mîntuitoare a fost mormîntul vostru<br />
ºi mama voastrã“,<br />
precum ºi la Ioan Hrysostomul (Homilii, XXV, 2):<br />
„El (botezul) reprezintã moartea ºi îngroparea, viaþa ºi<br />
învierea . . . Cînd ne cufundãm capul în apã ca într-un mormînt,<br />
omul vechi este scufundat, îngropat în întregime ; cînd ieºim din<br />
apã, apare în acelaºi timp o fãpturã nouã“.<br />
6 Marea Galileei, numitã ºi Marea Kinneret, Marea<br />
Kinnarot, Marea Tiberiadei, Lacul Ghennezaret sau Lacul<br />
Gennezar, este de fapt un lac. El are însã o suprafaþã foarte<br />
mare, de 144 km2, iar diferenþele de temperaturã dintre lac ºi<br />
înãlþimile învecinate provoacã puternici curenþi de aer, care pot<br />
ridica valuri periculoase (cf. infra, n.20). În limba ebraicã, marea<br />
ºi lacul sînt desemnate prin acelaºi cuvînt, yâm, dar în textul<br />
grec al Evangheliilor termenul folosit este thalassa, care înseamnã<br />
mare. vezi P. M. Bogaert, M. Delcor, E. Jacob, E. Lipinski,<br />
Dicþionar Enciclopedic al Bibliei, Humanitas, Bucureºti, 1998.<br />
7 La fel, cînd începe sã vesteascã apropierea împãrãþiei<br />
cereºti, Isus merge sã locuiascã într-un þinut aflat lîngã mare:<br />
„Pãmîntul lui Zabulon ºi pãmîntul lui Neftalim spre mare, dincolo<br />
de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul care stãtea în întuneric<br />
a vãzut luminã ºi celor ce ºedeau în latura ºi în umbra morþii<br />
luminã le-a rãsãrit. De atunci a început Isus sã propovãduiascã<br />
ºi sã spunã: Pocãiþi-vã, cãci s-a apropiat împãrãþia cerurilor.”<br />
(Matei 4: 15–17)<br />
8 „Pãmîntul era pustiu ºi gol. Peste faþa adîncului de ape
88<br />
era întuneric ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra<br />
apelor.“ (Gen. 1: 2).<br />
9 “ªi a zis Dumnezeu: “Sã fie o tãrie prin mijlocul apelor<br />
ºi sã se despartã ape de ape !“. ªi a fost aºa. A fãcut Dumnezeu<br />
tãria ºi a despãrþit Dumnezeu apele de sub tãrie de apele cele de<br />
deasupra tãriei. Tãria a numit-o Dumnezeu cer. [. . .] ªi a zis<br />
Dumnezeu: “Sã se adune apele cele de sub cer la un loc ºi sã se<br />
arate uscatul !“. ªi a fost aºa. ªi s-au adunat apele cele de sub cer<br />
la locurile lor ºi s-a arãtat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu<br />
pãmînt, iar adunarea apelor a numit-o mãri.“ (Gen. 1: 6–10).<br />
10 Dupã cum aratã L. Ginzberg, The Legends of the<br />
Jews, 7 vol., The Jewish Publication Society of America, Philadelphia,<br />
1968, V, 18, n. 52-53.<br />
11 M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas,<br />
Bucureºti, 1992, p. 171.<br />
12 Cf. M. Eliade, op. cit., p.165.<br />
13 ªi în mentalul iudaic apa este uneori un simbol al<br />
cunoaºterii (ca formã de înãlþare, de „participare“ la dumnezeire,<br />
am putea spune): misterele Universului ºi înþe<strong>lege</strong>rea lui sînt<br />
explicate alegoric pornind de la „Piatra de temelie“ — stînca lui<br />
Dumnezeu, principiu primar — de unde s-au ivit ºapte izvoare<br />
sau fîntîni, simbolizînd o formã de cunoaºtere ezotericã,<br />
„cunoaºterea cãii celei drepte pe care o va a<strong>lege</strong> omul, însufleþit<br />
de o rîvnã înflãcãratã“; ibidem, p.167.<br />
14 În Evanghelia dupã Luca, comparaþia mãrii cu<br />
mormîntul nu apare în mod explicit.<br />
15 Cf. P. M. Bogaert, M. Delcor, E. Jacob, E. Lipinski,<br />
op.cit.<br />
În poemul Creaþiei, Enuma Eliº (sfîrºitul mileniului al IIlea<br />
a.C.), Tiamat este biruitã de cãtre Marduk, care o împarte în<br />
douã: cu jumãtate el cãptuºeºte cerurile, ceea ce va da apa de<br />
mare, sãratã ºi amarã ; cu cealaltã jumãtate îl creeazã pe Apsu,<br />
divinitate care personificã rezervele de apã dulce.<br />
16 Care ar fi fost „inapt pentru aceastã operã dacã nu ar fi<br />
fost umezit ºi înmuiat. În însãºi crearea omului, Dumnezeu a folosit<br />
apã pentru a-ºi desãvîrºi opera.“ (Tertullian, De bapt. III-V)<br />
17 v. supra, p.4; un poem compus în aramaicã în sec. al<br />
IV-lea aseamãnã apa de botez cu un sîn, accentuînd astfel<br />
asemãnarea cu marea ca loc al renaºterii: „Trupurile coboarã în<br />
apã, murdare de greºelile lor, dar ies apoi pure asemenea copiilor.<br />
Cãci botezul devine pentru trupuri ca un al doilea sîn.“<br />
P.Hidiroglou, op.cit., p. 100.<br />
18 În Evul Mediu se introducea chiar tãmîie în lumînare în<br />
cinci locuri spre a pomeni rãnile lui Christos ºi parfumurile<br />
cumpãrate de Femeile Sfinte pentru a-i îmbãlsãma trupul, ceea ce<br />
trimite la semnificaþia de mormînt a apei; cf. ibidem, p.108 sqq.<br />
19 Sintetizate de K. C. Hanson, în „The Galilean Fishing<br />
Economy and the Jesus Tradition”, Biblical Theology Bulletin<br />
27 (1997).<br />
20 Marea Galileei are la est pantele abrupte ale platoului<br />
Gaulanitida, iar nivelul sãu mai jos decît al Mediteranei ºi aºezarea<br />
adãpostitã dau zonei un climat aproape tropical. În antichitate,<br />
micile cîmpuri de pe þãrm erau menite agriculturii. Se practicau<br />
de asemenea pãstoritul ºi meºteºugurile.<br />
21 Sistemele astrologice din vechime îºi reprezentau<br />
zeitãþile ca fiind nãscute din mame-peºti, sub semnul Peºtilor.<br />
În mitologia egipteanã, zeiþa Neith îl pescuieºte pe Horus din<br />
apele mãrii, dupã cum fiica faraonului îl gãseºte ºi salveazã pe<br />
Moise dintr-un coº plutind pe apele unui rîu. Alte douã zeiþe<br />
din regiunea Mediteranei orientale, Atergatis ºi Semiramis, erau<br />
numite „mame peºti“. În creºtinismul timpuriu, simbolul<br />
peºtelui devine tot mai frecvent, coexistînd cu cel al mielului,<br />
în concordanþã cu spiritul tradiþiilor religioase ale vremii: era<br />
epoca de tranziþie de la ciclul astronomic al Berbecului cãtre<br />
cel al Peºtilor. Ne putem imagina cu uºurinþã cum, în cazul<br />
naºterii lui Christos sub un alt semn, al Berbecului, al Taurului<br />
sau al Capricornului, sã spunem, cei doisprezece discipoli ai<br />
sãi ar fi fost reprezentaþi simbolic ca pãstori de oi, de vaci, sau<br />
de capre.<br />
Peºtele, înotînd cu vioiciune prin apã, reprezintã cel mai<br />
puternic simbol al vieþii încarnate într-un mediu material, o fãrîmã<br />
de spirit divin imersat în apã. În mitologia egipteanã, apele<br />
primordiale nediferenþiate purtau numele de Nu. Manifestarea<br />
lor masculinã era Nun, iar opusul ei feminin, Nut. Nun, în<br />
caldeeanã ºi siriacã „Marele Peºte“, reprezenta spiritul Tatãlui<br />
ceresc, sufletul încarnat în corp.<br />
starea studiilor clasice<br />
Pentru grecii acelei vremi, Christos era reprezentat de<br />
Avatarul Peºte. Ei au creat din literele cuvîntului Ichthys expresia<br />
Iesous Christos, Theou Yios Soter. Sumerienii, predecesori ai<br />
babilonienilor, vorbeau de încarnarea în peºte a lui Viºnu, în<br />
timp ce eroul eponim al caldeenilor era Dagon, de la dag, care în<br />
ebraicã înseamnã peºte, dupa cum aratã ºi K.C. Hanson, op. cit.<br />
22 spiritus.<br />
23 Peºtele, ale cãrui branhii conþin aer, era simbol al<br />
prezenþei spiritului în corp (apa).<br />
24 Deºi Scriptura spune cã numai patru dintre ucenici ar<br />
fi fost pescari, erau denumiþi astfel în mod simbolic ºi ceilalþi.<br />
ibid.<br />
25 Metafora pescuitului apare ºi în Vechiul Testament,<br />
unde are un sens pozitiv, salvator, legat de izbãvirea ºi întoarcerea<br />
poporului evreu în þara fãgãduitã:<br />
„ . . . îi voi întoarce în þara pe care le-am dãruit-o pãrinþilor<br />
lor. Iatã, voi trimite mulþime de pescari, zice Domnul, ºi-i vor<br />
pescui.“ (Ieremia 16:16)<br />
dar ºi unul negativ, de pedepsire a lui pentru ingratitudinea<br />
faþã de Dumnezeu care îl scosese din robie, pentru nelegiuirea de<br />
a-ºi fi fãcut idoli ºi de a se fi închinat lor, ºi este asociatã în acest<br />
al doilea sens unei metafore a vînãtorii:<br />
„ . . . iar apoi voi trimite mulþime de vînãtori ºi-i vor vîna<br />
de prin toþi munþii, de pe toate dealurile ºi de prin crãpãturile<br />
stîncilor. Pentru cã ochii mei sînt asupra tuturor cãilor lor, care<br />
nu-s ascunse de la faþa mea, ºi nedreptatea lor nu se ascunde<br />
privirilor mele. ªi le voi rãsplãti mai întîi pentru nedreptatea<br />
lor.“ (Ieremia 16: 17)<br />
26 sugeratã de Patrick J. Madden, în Jesus’ Walking on<br />
the Sea, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1997, p. 26.<br />
27 X. Léon-Dufour, Les Miracles de Jésus selon Jean,<br />
Paris, Editions du Seuil, 1977, pp. 269-286.<br />
28 T. M. Suriano, „Jesus Masters the Sea”, The Bible<br />
Today 79 (1975).<br />
29 Ibidem.<br />
30 N. Klatt, Der Wasserwandel: Literarkritische Beiträge<br />
zum Problem christlich-buddhistischer Parallelen, Brill, Cologne,<br />
1982, pp. 143-200.<br />
31 Este pãrerea lui P. Saintyves, în „Le miracle de la<br />
marche sur les eaux“, în Essais de Folklor Biblique, Nourry,<br />
Paris, 1922, p. 337.<br />
32 A. Olivieri, Mythographi Graeci, Teubner, Leipzig,<br />
1897, 3.1, 37–38, t.n.<br />
33Cf. Patrick J. Madden, op. cit., pp. 116-139.<br />
34 Matei, 17:20.<br />
35 în Matei 8: 28-32, care aminteºte de sensul negativ al<br />
mãrii din Psalmi, unde ea este loc al nedreptãþii ºi al urii, al<br />
durerii ºi înjosirii (Ps. 17: 19–20), al spaimei ºi dezorientãrii,<br />
ruºinii ºi necazurilor, al duºmãniei ºi viciilor de tot felul, ce<br />
sufocã sufletul „bãtut de furtuna încercãrilor din aceastã viaþã”<br />
ºi îl înghit ca într-o mlaºtinã (Ps. 39: 1–3). Valurile mãrii<br />
simbolizeazã nelegiuirile omeneºti, propriile noastre pãcate care<br />
ne copleºesc cu mulþimea ºi urîciunea lor. Adîncul mãrii este o<br />
temniþã — loc al întunericului total, simbol al osîndei ireversibile<br />
—, în care nu mai pãtrunde nici o razã de luminã ºi din care nu<br />
mai existã cale de ieºire (Ps. 129: 1 ºi Isaia 43: 2).<br />
36 „ . . . dar acesta era lucrul pe care îl aveau de fãcut<br />
ucenicii lui Iisus: sã ajungã pe þãrmul celãlalt ºi sã lase în urmã<br />
cele vizibile ºi trupeºti (ta blepomena kai somatika), pentru cã<br />
sînt trecãtoare (os proskaira), ºi sã se îndrepte spre cele nevãzute<br />
ºi veºnice (ta me blepomena kai aionia).“ (Commentaire sur<br />
l’Évangile selon Matthieu XI, 5: 6–9, t.n.).
Astfel grãia Zarathustra:<br />
Avesta. Gathas: Yasna 46 A<br />
.<br />
1. Spre ce þinut sã merg? Au unde-am a mã duce?<br />
Din casã ei<br />
m-alungã, din neam mã dau afarã!<br />
Nici nu m-a mulþumit ce obºte-apoi<br />
urmat-am, Dar nici ai<br />
astei þãri haini stãpînitori!<br />
Cum, dar, Te-aº mulþumi pe Tine, Doamne<br />
Sfinte?<br />
2. ªi ºtiu de ce, o, Doamne, mã aflu fãrã vlagã:<br />
Doar sunt cu cai puþini<br />
ºi n-am nici prea mulþi oameni! Spre<br />
Tine glasu-nalþ: ascultã-l, o, Stãpîne,<br />
Dînd ajutorul Tãu, prieten<br />
spre prieten,<br />
Sã vãd stînd împreunã Gînd Bun ºi Lege Bunã!<br />
3. Cînd, o, Stãpîne Mare, cereºtii Tauri, oare,<br />
Purcede-vor sã þinã a lumii<br />
Lege bunã? Puterea<br />
mîntuirii e dupã vrerea-þi dreaptã!<br />
La cine sã fi mers cu bun gînd, spre<br />
scãpare? Eu unul, o,<br />
Stãpîne, doar Spusa-Þi pot a<strong>lege</strong>.<br />
4. Dar cel Hain þinut-a voinicii boi ai Legii<br />
În frîu, sã nu<br />
purceadã în sat, ca ºi în þarã,<br />
Greu de-nfruntat fiind –<br />
nestãpînit în fapta-i!<br />
Cine-l alungã, Sfinte, din tron ºi din viaþã,<br />
Acela-i ºi sloboade pe<br />
boi spre calea dreaptã.<br />
5. Cine-i de neam, stãpîn în casa lui, cu bine<br />
Pe cãlãtor<br />
primeascã-l, dînd zor, cu vorbe bune!<br />
Trãind sub dreaptã Lege, cel ce hainu-l<br />
simte, Acela casei<br />
sale pe faþã i-l arate,<br />
Ca de prihanã, Doamne Preasfinte, s-o<br />
fereascã!<br />
6. Dar cel avut, ce nu vrea sã-l ia pe cel ce vine,<br />
Acela dea-n strînsoarea<br />
cea grea a hainiei –<br />
Cãci un hain e-acela ce bun e cu vicleanul:<br />
Om drept e-acela care cu<br />
dreptul e prieten,<br />
Încã de cînd fãcut-ai întreaga Fire, Doamne!<br />
7. Pe cine oare, Sfinte, mi-ai da drept ocrotire,<br />
Odatã ce Hainul rãu<br />
cutezã sã-mi facã? Pe<br />
cine alt trimis-ai? Doar Focul ºi cu Gîndul,<br />
traduceri<br />
Prin a cãrora faptã hrãnit-ai<br />
Legea, Doamne! Dã glas<br />
minunii Tale Spre mine-n glãsuire!<br />
89<br />
8. Cel ce pe-ai mei cuteazã cu rãu sã mi-i loveascã,<br />
Ameninþarea-i crudã la mine sã<br />
n-ajungã: Ea<br />
înapoi sã-l batã cu neagrã pedepsire<br />
Asupra-i, pînã-n firea ce l-a þinut<br />
departe De bine,<br />
nu de rele - vrãjmaº sã-l batã, Sfinte!<br />
9. ªi cine-i cel ce mie, dintîi, mi-a da luminã?<br />
Cum, eu sã-Þi dau cinstire,<br />
eu Þie, Preaputernic<br />
Cum eºti, ºi Sfînt în faptã, o, Doamne al Dreptãþii<br />
?! Ei cautã cu toþii<br />
ce-i Legea Ta, iar Duhul<br />
Grãit-a cãtre Legea din Gîndul Bun venitã.<br />
10. Oricine, om, femeie, mi-ar da-o, Sfinte Doamne,<br />
Din cele bune, toate, ce<br />
ºtii Tu cã-i mai bine,<br />
Ce-i Legea cãtre Lege ºi, prin Bun Gînd, domnia,<br />
Cu ei ºi cu aceia spre Slava Ta,<br />
olaltã, Cu toþii,<br />
noi vom trece a Judecãþii Punte.<br />
11. Karpanii ºi cu Kavii domnind, sub împilare,<br />
Cu rele fapte, lumea, pe<br />
muritori zdrobirã:<br />
Pe ei a lor poruncã ºi suflet îi lovirã –<br />
Cînd Puntea o cãlcarã, a<br />
Judelui, cu pasul,<br />
Toþi, oaspeþi în sãlaºul de chin pe veci stãturã.<br />
Traducere de Dan SLUªANSCHI
90 traduceri<br />
Egeria - “Itinerarium”<br />
“Itinerarium” este un jurnal de cãlãtorie care<br />
relateazã un pelerinaj în locurile sfinte, una dintre rarele<br />
opere scrise de o femeie pe care ni le-a lãsat Antichitatea.<br />
O doamnã pe nume Egeria sau Etheria, venind de<br />
undeva din extremitatea vesticã a Europei, ”de extremis<br />
terris”, poate Galicia spaniolã sau poate Aquitania<br />
francezã, viziteazã, între anii 381-384, toate locurile sfinte<br />
din Orientul Apropiat creºtin: Palestina, Egiptul, Muntele<br />
Sinai, Transiordania, Siria, cu escale repetate la<br />
Constantinopol, de unde, asemenea unui reporter al<br />
secolului XXI, îºi trimite relatarea corespondenþilor ei din<br />
Occident.<br />
Fervoarea trãirii, farmecul relatãrii ajung la cititorul<br />
modern într-o latinã colocvialã, puternic angajatã deja pe<br />
drumul spre limbile romanice, drastic sancþionatã de<br />
latiniºti prin sintagma “infima latinitas”, dar foarte<br />
adecvatã subiectului, sub aspectul sinceritãþii, cu<br />
siguranþã foarte gustatã în epocã.<br />
Textul s-a pãstrat fragmentar ºi a fost descoperit la<br />
sfîrºitul secolului al XIX-lea în biblioteca unei confrerii<br />
laice, Fraternita S Maria, din micuþa localitate toscanã<br />
Arezzo. De aici a plecat din nou în lume Jurnalul Egeriei,<br />
însoþit, de astã datã, de ºansa extraordinarã a unei mãrturii<br />
din secolul al VII-lea: ” Scrisoarea lui Valerius de Bierzo<br />
asupra preafericitei Egeria”. In anul 680, la 300 de ani de la<br />
pelerinajul Egeriei, Valerius, un ascet ºi scriitor din N-V-ul<br />
Spaniei, de la Compludum, între Galicia ºi Leon, adreseazã<br />
unui grup de cãlugãri de la mãnãstirea San Pedro de<br />
Montes mai multe scrieri menite sã contribuie la formaþia<br />
lor culturalã, dar ºi la educaþia lor spiritualã. El le prezintã<br />
acestora jurnalul Egeriei, desigur, în forma lui completã ºi<br />
cu certitudinea cã interlocutorii sãi au în faþã textul analizat.<br />
Valerius rezumã conþinutul ºi-l comenteazã în perspectiva<br />
evidenþierii unor calitãþi exemplare, care fac din Egeria un<br />
model: fidelitatea eroicã faþã de vocaþia asumatã, dorinþa<br />
de a vizita locurile sfinte, curajul de a gãsi în rugãciune ºi<br />
pelerinaj sensul comunitãþii cu sfinþii ºi cu poporul lui<br />
Dumnezeu, forþa sufleteascã a acestei femei capabilã de<br />
eforturi incredibile pentru a-ºi îndeplini devoþiunea. La<br />
toate acestea, cititorul modern va adãuga eterna ºi<br />
irezitibila tentaþie a cãlãtoriei, precum ºi bucuria cu care<br />
Egeria trãieºte fiecare clipã ºi pe care ºtie s-o împartã cu<br />
cei care o însoþesc, dar ºi cu cei pe care îi poartã cu ea în<br />
suflet ºi cãrora le scrie.<br />
N.B. Traducerea fragmentului iniþial al jurnalului are<br />
în vedere textul latin accesibil pe Internet:<br />
www.thelatinlibrary.com/christian.html<br />
EGERIA “Itinerarium”<br />
Pars prima<br />
Peregrinatio ad loca santa<br />
O zi de pelerinaj: 16 decembrie 383, Muntele Sinai<br />
1.1 …ºi mergînd noi astfel, am ajuns în locul (ad<br />
locum) unde munþii printre care înaintam se deschideau<br />
formînd astfel o vale (vallem) nesfîrºitã, imensã, perfect<br />
planã ºi nespus de frumoasã iar peste vale apãrea<br />
(apparebat) chiar muntele sfînt al lui Dumnezeu: Sinaiul.<br />
Acest punct, în care munþii se deschid se aflã în<br />
imediata vecinãtate a locului numit “Mormintele lãcomiei”<br />
(Numeri, 11,34).<br />
1.2 Indatã ce am ajuns aici, cãlãuzele noastre,<br />
cuvioºii cãlugãri care erau cu noi ne-au avertizat cã în<br />
locul acesta, de unde se vede pentru prima datã muntele<br />
sfînt, este obiceiul sã se facã o rugãciune. Ceea ce am<br />
fãcut ºi noi. Din acest loc ºi pînã la Muntele Sfînt mai erau<br />
la 4 mile, de-a lungul acestei vãi, despre care vã spuneam<br />
cã era imensã.<br />
2.1 Valea se întindea de-a lungul poalelor muntelui<br />
ºi era cu adevãrat uriaºã, dupã cum am putut aprecia din<br />
ochi ºi dupã cum ni se spusese, avea în lung (in longo)<br />
cam 16000 de paºi, iar în lat (in lato) cam 4000. Ca sã<br />
ajungem la munte aveam deci de traversat aceastã vale.<br />
2.2 Era aceasta vestita vale, uriaºa ºi planã, în<br />
care au poposit fiii lui Israel (Ex.19,2) în zilele cînd Moise<br />
s-a fost urcat pe Muntele Domnului, rãmînînd acolo 40 de<br />
zile ºi 40 de nopþi (Ex.24,18).<br />
Aceasta era chiar valea în care a fost fãcut viþelul de<br />
aur (Ex. 32,4), într-un loc ce se vede ºi astãzi, semnalat<br />
printr-o piatrã uriaºã fixatã acolo.<br />
Era cu adevãrat valea în al cãrei capãt (in capite) lui<br />
Moise cel sfînt, pe cînd pãºtea turmele (pecora) socrului<br />
sãu (soceri sui) (Ex. 3,1), i-a vorbit Dumnezeu, în mai multe<br />
rînduri (Ex. 3,15;4,6) din rugul (de rubo) de foc(Ex. 3,4).<br />
2.3 In drumul nostru, urma sã urcãm mai întîi<br />
Muntele Domnului, fiindcã ascensiunea (ascensus) era<br />
mai uºoarã dinspre partea de unde veneam, ºi, de acolo,<br />
puteam sã coborîm în celãlalt capãt al vãii, adicã acolo<br />
unde era locul rugului, fiindcã pe acolo coborîºul era mai<br />
bun. ªi astfel, am hotãrît cã, dupã ce vom fi vãzut tot ce<br />
doream, sã coborîm de pe munte ºi sã ajungem acolo unde<br />
este rugul iar apoi, de-a lungul întregii vãi, sã ne întoarcem<br />
la drum însoþiþi de oamenii lui Dumnezeu, cãlãuzele<br />
noastre, care urmau sã ne prezinte toate locurile, pe rînd,<br />
aºa dupã cum stau scrise (scripta sunt). ªi aºa am ºi fãcut.<br />
2.4 ªi astfel, pornind noi din locul în care, venind<br />
dinspre Pharan, fãcuserãm rugãciunea în onoarea<br />
muntelui, am traversat (transversaremus) pe la mijloc (per<br />
medium) capãtul vãii ºi am plecat (plecaremus) spre<br />
Muntele Domnului.<br />
2.5 Privit dimprejur, muntele pare a fi unul singur,<br />
dar din interior vezi cã sunt mai mulþi. Ansamblul acestora<br />
însã este numit Muntele Domnului. Cel mai important<br />
dintre toþi, acela pe culmea cãruia s-a coborît mãreþia lui<br />
Dumnezeu (maiestas Dei), dupã cum stã scris (Ex. 24,16)<br />
se aflã în mijlocul tuturor celorlalþi munþi.<br />
2.6 ªi cu toate cã toþi aceºti munþi sunt atît de înalþi<br />
încît mã gîndesc cã nu am mai vãzut niciodatã unii la fel,
totuºi cel din mijloc, acela pe care a coborît mãrirea lui<br />
Dumnezeu, îi depãºeºte atît de mult pe ceilalþi încît, de pe<br />
culmea lui, toþi ceilalþi, care-mi pãruserã atît de înalþi, acum<br />
aflaþi mult sub noi, erau asemeni unor modeste coline<br />
(colliculi).<br />
2.7 Ceea ce este însã cu adevãrat impresionant<br />
ºi consider cã nici nu ar putea fi astfel fãrã graþia divinã,<br />
este faptul cã acest munte median, chiar fiind cu atît mai<br />
înalt decît ceilalþi, cel numit Sinai, deasupra cãruia s-a<br />
coborît gloria lui Dumnezeu, totuºi nu poate fi zãrit decît<br />
atunci cînd ajungi la picioarele lui, tocmai acolo unde începi<br />
urcuºul. Iar, dupã ce dorinþa þi s-a împlinit ºi cobori, poþi<br />
sã-l vezi de departe; de altfel, ºtiam lucrul acesta chiar<br />
înainte de a ajunge la munte, din relatãrile fraþilor (fratribus)<br />
cãlugãri, dar, dupã ce am ajuns aici, m-am convins cã aºa<br />
este întocmai.<br />
3.1 Am intrat între munþi sîmbãtã seara (sabbato sera)<br />
ºi, odatã sosiþi la mãnãstiri (ad monasteria), ne-au<br />
întîmpinat aici, foarte omeneºte (satis humane) monahii<br />
(monachi) care sãlãºluiesc acolo, oferindu-ne toatã omenia<br />
(omnem humanitatem), cãci este aici bisericã (aeclesia) cu<br />
preot (presbytero).<br />
Am rãmas (mansimus) deci acolo peste noapte (ea<br />
nocte) ºi apoi, dimineaþa devreme, în zi de duminicã<br />
(dominica), cu preotul ºi cu monahii care sãlãºluiesc acolo,<br />
am început urcuºul munþilor, pe rînd. Munþii aceºtia se<br />
urcã prin mare trudã (infinito labore), nu-i urci încet-încet<br />
(lente et lente), în ocoliºuri (per girum), precum cochilia<br />
melcului (in coclea), cum se zice, ci urci de-a dreptul (in<br />
directum), ca pe un perete ºi trebuie sã–l ºi cobori direct,<br />
pe fiecare, pentru a ajunge la rãdãcina (ad radicem) celui<br />
din mijloc, care este Sinaiul.<br />
3.2 ªi astfel, cu voia lui Cristos Dumnezeul<br />
nostru, ajutatã de rugãciunile cuvioºilor care ne însoþeau,<br />
cu mare trudã, fiindcã a trebuit sã urc cu piciorul (pedibus),<br />
fiind absolut imposibil de urcat cu litiera (in sella), totuºi<br />
nu simþeam truda ºi n-o simþeam pentru cã îmi vedeam<br />
visul împlinindu-se, cu voia Domnului.<br />
Am ajuns, la ora a patra (9-10 a.m., n.t.), pe vîrful<br />
vestitului munte sfînt al lui Dumnezeu, Sinaiul, acolo unde<br />
s-a coborît maiestatea lui Dumnezeu, acolo unde a fost<br />
datã Legea (Ex. 24,16), în ziua în care muntele a fumegat<br />
(mons fumigabat), (Ex.19,18).<br />
3.3 In acest loc se aflã acum o bisericã, nu mare,<br />
fiindcã locul însuºi, pe culmea muntelui, nu este prea mare;<br />
biserica este însã de o mare frumuseþe (gratiam grandem).<br />
3.4 Indatã ce am ajuns pe culme, la porþile bisericii,<br />
s-a ºi grãbit în întîmpinarea noastrã un preot, venit ºi el<br />
din mãnãstirea lui ºi care avea în grija biserica de aici. Era<br />
un bãtrîn în putere (senex integer) ºi monah din prima<br />
tinereþe (a prima vita), ascet (ascitis), dupã cum ni s-a<br />
spus. Ce sã vã mai spun! Era un om demn de a se afla în<br />
acel loc. Ne-au mai întîmpinat ºi alþi preoþi, trãitori în<br />
vecinãtatea vestitului munte precum ºi toþi monahii, în<br />
afarã, fireºte, de cei pe care vîrsta sau neputinþele i-au<br />
împiedicat sã ni se alãture.<br />
3.5 De fapt, chiar pe culmea muntelui nu trãieºte<br />
nimeni, nici nu se aflã aici nimic altceva decît biserica ºi<br />
grota (spelunca) în care a stat Moise cel sfînt.<br />
3.6 Dupã ce s-a citit pe acest loc pasajul din<br />
Cartea lui Moise ºi dupã ce s-a fãcut închinarea dupã<br />
rînduialã sa (facta oblatione ordine suo), dupã ce ne-am<br />
cuminecat (hac communicantibus nobis), la ieºirea din<br />
traduceri<br />
91<br />
bisericã, preoþii ne-au oferit darurile tradiþionale ale locului<br />
(loci ipsius eulogias): roade nãscute chiar în acel munte.<br />
Cu toate cã muntele Sinai însuºi este cu totul pietros, în<br />
aºa mãsurã încît nu are nici mãcar un arbore, mai jos,<br />
aproape de poalele munþilor, ale celui din mijloc sau ale<br />
celorlalþi care-l înconjoarã, existã un pic de pãmînt fertil.<br />
Pe acesta îºi aºeazã cuvioºii monahi, cu hãrnicie, mici<br />
livezi sau arãturi, chiar pe lîngã mãnãstirile lor, ºi este ca ºi<br />
cum ar cu<strong>lege</strong> fructele Muntelui, obþinute prin truda<br />
braþelor lor (manibus suis.)<br />
3.7 Iatã deci cã, dupã ce ne-am cuminecat ºi am<br />
primit darurile, am ieºit dincolo de porþile bisericii ºi i-am<br />
rugat pe aceºti oameni sfinþi sã ne prezinte locurile iar ei<br />
s-au învoit cu bucurie sã ni le arate pe rînd: ne-au arãtat<br />
vestita grotã în care a stat Moise cel sfînt cînd a urcat<br />
pentru a doua oarã pe Muntele sfînt (Ex.34,1), pentru a<br />
primi din nou tablele, dupã ce pe cele dintîi le sfãrîmase<br />
din pricina pãcatului sãvîrºit de poporul sãu (Ex.32,19),<br />
ne-au arãtat apoi ºi alte lucruri, pe care voiam noi sã le<br />
vedem sau pe care ei înºiºi le cunoºteau mai bine.<br />
3.7 Aflaþi, onoratele mele stãpîne ºi surori<br />
(dominae venerabiles sorores), cã din locul unde stãteam,<br />
în jurul pereþilor bisericii, de pe vîrful muntelui din mijloc,<br />
acei munþi pe care abia îi urcasem, ni se pãreau niºte coline,<br />
cu toate cã ei erau totuºi foarte înalþi, cum nu cred sã mai<br />
fi vãzut alþii, în afarã de acesta din mijloc care-i depãºea<br />
cu mult! Vedeam sub noi, într-un mod incredibil, Egiptul<br />
ºi Palestina, Marea Roºie ºi Marea Parthenianã, pînã la<br />
Alexandria, precum ºi nesfîrºitele þinuturi ale Sarazinilor.<br />
Iar acei cuvioºi ni le-au arãtat pe fiecare în parte.<br />
4.1 Odatã împlinitã dorinþa care ne imboldise<br />
la urcuº, am început sã coborîm Muntele Sfînt, cãtre un<br />
alt munte vestit din apropiere, numit Horeb (Ex.17,6); ºi<br />
aici se aflã o bisericã.<br />
4.2 Acest loc numit Horeb este chiar cel în care<br />
s-a ascuns Sfîntul profet Ilie (propheta) dupã ce a fugit<br />
din faþa (a facie) regelui (regis) Achab, ºi unde Dumnezeu<br />
I s-a adresat astfel: ”Ce faci tu aici, Ilie?”,<br />
Dupã cum stã scris în Cartea Regilor (Regi I,19,9).<br />
Grota în care s-a ascuns Ilie este chiar în faþa porþilor<br />
bisericii. Se vede aici ºi altarul de piatrã (altarium lapideum)<br />
pe care Sfîntul Ilie l-a aºezat acolo pentru a-i aduce jertfã<br />
lui Dumnezeu.<br />
4.3 Ne-am închinat ºi aici ºi am înãlþat o rugãciune<br />
fierbinte iar apoi am citit pasajul din Cartea Regilor fiind<br />
acesta lucrul pe care mi l-am dorit întotdeauna cel mai<br />
mult: ca peste tot unde vom fi ajuns sã facem lectura<br />
respectivã din Biblie (de Libro,i.e.Vetus Latina.n.t.).<br />
4.3 ªi am ajuns apoi într-un alt loc, nu prea<br />
departe, pe care ni l-au prezentat monahii:era locul în care<br />
stãtuse cîndva piosul Aaron cu cei 70 de bãtrîni, în timp<br />
ce Moise primea de la Dumnezeu Legea pentru fiii lui<br />
Israel (ex.24,9-14). Aºadar, în acest loc anume, cu toate cã<br />
nu este consemnat în scripturi, gãsim o uriaºã piatrã<br />
circularã, cu o suprafaþã planã, unde stãtuserã acei sfinþi;<br />
în mijloc se aflã ceva asemenea unui altar de piatrã. S-a<br />
fãcut ºi aici lectura din Cartea lui Moise referitoare la acest<br />
loc ºi s-a spus un psalm. ªi astfel, odatã rugãciunea fãcutã,<br />
am coborît. ªi se fãcuse deja aproape de ora a opta (în jur<br />
de ora 4 p.m., n.t.) (hora octava)…<br />
Prezentare ºi traducere de Eugenia FRIªAN
92<br />
Vasile SAV<br />
Catârii domnului Vlãduþescu<br />
sau<br />
Toma-Sterpu-Gãleºanu versus<br />
Thoma Aquinul<br />
( XIX. Babylonie dâmboviþeanã.)<br />
“CEI CARE INTUIESC ªI CONSTATÃ PRIN<br />
VIZIUNE / ESENÞA DUMNEZEIRII O ªI CUPRIND CU<br />
MINTEA ? // La al ºaptelea capitol pocedãm aºa; 1.<br />
Este evident cã cei care-l vãd pe Dumnezeu prin esenþa<br />
lui îl ºi înþeleg. Într-adevãr, Apostolul Pavel spune în<br />
Epistola cãtre Filipeni, III, 12: « Îmi continui alergarea,<br />
pânã la capãt, ca sã-i ajung pe cei dinainte ». Însã Apostolul<br />
nu-ºi continuã cursa de-a surda, cãci tot el mai spune ( în<br />
Epistola I cãtre Corinteni, IX, 26): « Aºa fel alerg, dar nu<br />
de-a surda ». Apostolul îl înþe<strong>lege</strong> pe Dumnezeu ºi pentru<br />
acelaºi temei ºi ceilalþi pe care ei îi învitã în aceºti termeni:<br />
« Alergaþi, ca sã-l înþe<strong>lege</strong>þi pe Dumnezeu » ( ibid., IX,24 ).<br />
2. În afarã de aceasta, aºa cum spune Augustin în<br />
Videndo Deum ad Paulinam ( epistola CXII, cap. 9 ): « În<br />
modul acesta se înþe<strong>lege</strong>, pentru ca cel care vede nimic sã<br />
nu-i rãmânã ascuns, intuind totul ». Dar dacã Dumnezeu<br />
e vãzut prin esenþa lui ºi deci în totalitatea lui e vãzut, iar<br />
celui care are viziunea Dumnezeirii nimic nu-i rãmâne<br />
ascuns, Dumnezeu e simplu. Deci de oricine e vãzut, prin<br />
esenþa sa, acea fãpturã omeneascã este înþeleasã.<br />
3. Dacã s-ar spune cã Dumnezeu e vãzut în<br />
integritatea sa, dar nu totalmente, rãspunsul e acesta:<br />
totalmente se referã la modul de-a vedea sau la obiectul<br />
vãzut. Acela care îl vede pe Dumnezeu prin esenþa lui îl va<br />
vedea pe el totdeauna dacã se referã la modalitatea<br />
obiectului vãzut, deoarece îl vede aºa cum este, cum s-a<br />
spus mai sus, la capitolul precedent, punctul 1. În mod<br />
similar îl vede totalmente, dacã ne referim la modalitatea<br />
de-a vedea, pentru cã va vedea esenþa Dumnezeirii cu<br />
toatã capacitatea inteligenþei sale. Deci îl va înþe<strong>lege</strong>.<br />
Din contra, profetul Ieremia ( XXXII, versetele<br />
18 ºi 19 ) spune: « Prea puternice, mare ºi veºnice, al cãrui<br />
nume este domn al oºtirilor, mare în sfaturi, de neînþeles în<br />
cugetãrile tale ! ». Deci Dumnezeu e cu neputinþã de<br />
cuprins cu mintea.» (p. 167 ). Da, aºa, deci, ºi nicicum<br />
altfel, i-a maiplãcut încãlþat catârului nostru, dintru a cãrui<br />
fire corcitã, asinocabalinã, urlã ascendenþa-ncãpãþânãrii<br />
mãgãreºti, sã-ncopiteze cu-nscârnata-i copitã ºi aceast<br />
mirific început al Articolului al ºaptelea al Chestiunii a<br />
douãsprezecea din Prima Parte a Summae-i Angelicului,<br />
ºi aºa a ajuns el, la Editura ªtiinþificã, pe-ncãrcata-i masã<br />
ºi sub nasul fin al redactorului Idel Segall, care, moþãind<br />
ºi uitând cã se aflã, în miezul secolului al treisprezecelea<br />
dupã Christos, în aulele ªcolii Superioare, alãturi de floarea<br />
tinerimii europene, iar nu, la finele secolului al douãzecilea,<br />
în halele Pieþii Obor, alãturi de parlamentari, haimanale,<br />
geambaºi ºi precupeþe, l-a citit, desigur, cu plãivasul întro<br />
mânã, ºi cu indicele celeilalte sãrpinându-ºi, ici fruntea<br />
creaþã, ici teºita-i ceafã, ici þuguiata-i poponeaþã, ºi,<br />
entuziasmat de harul limbistic ºi, totodatã, de aureola<br />
adversus haeresiorum<br />
traducãtorului, pe care le-a intuit, constatându-le prin<br />
viziune, în chiar esenþa loruºi, dupã ce, bine-nþeles, în<br />
mintea lui ºi-au plinit lucrarea, ciocãnindu-i-o cu atotfine<br />
ciocãnaºele loruºi, ºi atoteleganta locuþiune adverbialã,<br />
de-a surda, pe care gãleºanul nostru, cãruia, cum însuºi o<br />
spune, i-a plãcut sã varieze rostirea filosoficã a originalului<br />
ºi, ca atare, ºi-a dat, scriboman, în petec ºi a variat-o, -n<br />
dorul lelii, ºi de-a lela, ºi de-a moaca, voind sã prindã<br />
iepuri în bisericã, o fãcu sã iasã, ºi mugitã, din gura<br />
sfântului, din moment ce tot i s-a spus lui, odatã ºi-odatã,<br />
pe când era învãþãcel, Boul Mut, ºi rãguºitã, din gura<br />
Apostolului, de vreme ce tot a fost el, odatã ºi-odatã,<br />
înainte sã calce drumul Damascului, prigonitorul<br />
creºtinilor, ºi, mai cu seamã, adâncurile cugetãrii abisale,<br />
«Deci de oricine e vãzut, prin esenþa sa, acea fãpturã<br />
omeneascã este înþeleasã», ºi, nu în ultimul rând, varierea<br />
însãºi cu-mpestriþate arabescurile eiºi, cum e, de pildã, ºimpeliþatul<br />
titlu al operei lui Augustin, Videndo Deum ad<br />
Paulinam, care spune, ehei, cu totul ºi cu totul alta faþã<br />
de titlul real, De videndo Deum ad Paulinam, ori<br />
încornorata contrapunere a lui totalmente integritãþii,<br />
din care curge, iacãtã, lapte de cocoº, sau subtila<br />
strecurare, din neantul negândului, a acelui totdeauna,<br />
din sintagma «îl vede pe el totdeauna», l-a lãsat, astfel<br />
sulimenit, sã ajungã de mangafache în mâna cititorilor.<br />
Sã ieºim, dar, o clipã, din cloaca rostirii babyloniei<br />
dâmboviþene, din cloaca confuziei confuziilor, care-vasã-zicã,<br />
a rostirii iraþionale ºi absolut iresponsabile, în<br />
danþul cãreia am cãluºerit, ºi s-ascultãm vocea raþiunii,<br />
atât cât i-a fost ei datul sã se rosteascã, în confuzia<br />
generalã, în care trãim încã împreunaþi, în acestã vale a<br />
plângerii, întru încurcarea limbilor, pânã la marea ºi cea<br />
din urmã despreunare. Zice, aºadar, Angelicul: « / AR-<br />
TICULUS VII // Utrum videntes Deum per essentiam<br />
ipsum comprehendant // [ 3 Sent., Dist. 14, art. 2, q. I;<br />
Dist. 27, q. 3, art. 2; 4, Dist. 49, q. 2, art.3; Cont. gent., cap.<br />
55; de Verit., q. 8, art. 2; q. 20, art. 5; de Verit., q. 2, art.10, ad<br />
5; Comp. Theol., cap. 106]. // AD SEPTIMUM sic<br />
proceditur. Videtur quod videntes Deum per essentiam<br />
ipsum comprehendat. Dicit enim Apost., Phil. 3 [ v. 12 ]: «<br />
Sequor autem si quo modo comprehendam. » Non autem<br />
frustra sequebatur: dicit enim ipse I Corinth. 9 [ v. 26 ]: «<br />
Sic curro, non quasi in incertum. » Ergo ipse comprehendit:<br />
et eadem ratione alii, quos ad hoc invitat, dicens [ ibid., v.<br />
24 ]: « Sic currite, ut comprehendatis.»<br />
2. PRAETEREA. Sicut Augustinus dicit, in lib. de<br />
Videndo Deum ad Paulinam [ Epist. 112, cap. 9 ]: « Illud<br />
comprehenditur, quod ita totum videtur, ut nihil eius lateat<br />
videntem ». Sed si Deus per essentiam videtur, totus<br />
videtur, et nihil eius lateat videntem ; cum Deus sit simplex.<br />
Ergo a quocumque videtur per essentiam,<br />
comprehenditur.<br />
3. Si dicatur quod videtur totus, sed non totaliter,<br />
contra: totaliter vel dicit modum videntis, vel modum rei<br />
visae. Sed ille qui videt Deum per essentiam, videt eum<br />
totaliter, si significetur modus rei visae: quia videt eum<br />
sicuti est, ut dictum est [ art. praec., ad. I ]. Similiter videt<br />
eum totaliter, si significetur modus videntis: quia tota virtute<br />
sua intellectus Dei essentiam videbit. Quilibet ergo<br />
videns Deum per essentiam, totaliter eum videbit. Ergo<br />
eum comprehendet.
SED CONTRA est quod dicitur Ierem. 32 [ v. 18, 19<br />
]: « Fortissime, magne, potens, Dominus exercituum nomen<br />
tibi; magnus consilio, et incomprehensibilis cogitatu.<br />
» Ergo comprehendi non potest.», adicã: «/ Articolul VII.<br />
// Dacã vãzãtorii prin esenþã ai lui Dumnezeu Îl cuprind<br />
sau nu pe El Însuºi.// La al ºaptelea se procedeazã astfel.<br />
Se pare cã vãzãtorii prin esenþã ai lui Dumnezeu Îl<br />
cuprind pe El Însuºi. Zice, într-adevãr, Apostolul, Filip.,<br />
3 [ v. 12 ]: « Contunui, însã, dacã-ntr-un mod anume pot<br />
cuprinde ». Nu continua, însã, în van: cãci zice el însuºi,<br />
I Corint. 9 [ v. 18, 19 ] : «Aºa alerg, nu cvazi-n incert».<br />
Deci a cuprins el însuºi: ºi, din aceeaºi raþiune, alþii, pe<br />
care-i invitã la asta, zicând [ ibid., v. 24 ] : «Alergaþi<br />
aºa, încât sã cuprindeþi ».<br />
2. Încaltea. Precum zice Augustin, în cartea Despre<br />
a-L vedea pe Dumnezeu, cãtre Paulina [ Epist. 112, cap. 9 ]<br />
: « Este cuprins ceea ce este astfel vãzut, încât nimic din el<br />
nu-i rãmâne ascuns vãzãtorului ». Dar, dacã Dumnezeu<br />
este vãzut prin esenþã, este vãzut totul, ºi nimic dintru El<br />
nu-i rãmâne ascuns vãzãtorului; cum Dumnezeu este simplu.<br />
Deci, de cãtre oricine este prin esenþã vãzut, este cuprins.<br />
3. Dacã se zice cumcã este vãzut totul, dar nu total,<br />
din contra: total numeºte fie modul vãzãtorului, fie<br />
modul lucrului vãzut. Dar cel ce-L vede prin esenþã pe<br />
Dumnezeu, Îl vede total pe El, dacã se semnificã modul<br />
lucrului vãzut : fiindcã Îl vede pe El precum este, dupã<br />
cum s-a spus [ art. prec. la I ]. Similar, Îl vede total pe El,<br />
dacã se semnificã modul vãzãtorului, fiindcã cu toatã<br />
vârtutea sa va vedea intelectul esenþa lui Dumnezeu. Orice<br />
vãzãtor, aºadar, prin esenþã al lui Dumnezeu, Îl va vedea<br />
pe El total. Deci Îl va cuprinde pe El.<br />
Dar din contra-i ceea ce se zice la Ierem. 32 [ v.<br />
18, 19 ] : «Atotputernicule, marele, tarele, Domn al<br />
oºtirilor Þi-e numele; marele de sfat, ºi<br />
incomprehensibilul la cugetat». Deci nu poate fi<br />
cuprins.» Atât, ºi nimic alta, la care e doar de adãugat cã,<br />
prin acest articol, traducãtorul în general, ºi, în special,<br />
traducãtorul lui în româneºte, este pus în faþa unei delicate<br />
probleme, anume, redarea cât mai exactã a sensurilor<br />
spirituale ale comprehensiunii, lipsitã, deocamdatã, în<br />
româneºte, de un verb în literã dreaptã ( cãruia, dacã am<br />
voi neapãrat sã-l chemãm sã se rosteascã în româneºte, ar<br />
trebui sã-i spunem fie a comprehenda, fie a comprehende,<br />
fie a comprehensa, la care eu nu mã încumet, cãci nu-i<br />
simt deocamdatã acutã nevoia, ci mã mulþumesc cu orfana<br />
lui familie, compusã din substantiv, adjectiv ºi adverb) ºi<br />
ale lui comprehendere, de la care noi îl avem în dreaptã<br />
etimologie pe a cuprinde, ale cãrui sensuri fizice au<br />
dobândit, cu timpul, o oarecare ascendenþã asupra celor<br />
spirituale, deci traducãtorului nu-i va fi rãmas decât, fie sã<br />
procedeze întocmai cum am procedat eu, pãstrându-l, pur<br />
ºi simplu, pe a cuprinde ºi forþându-l sã-ºi arate mirificelei<br />
latenþe spirituale, pe care poeþii noºtri le-au relevat din<br />
plin, ºi fãcându-ºi din cititor un aliat în surprinderea<br />
eforturilor pe care Sfântul Thoma le-a fãcut pentru a da<br />
rãspuns problemei: Vãzãtorul lui Dumnezeu prin esenþã<br />
Îl cuprinde el s-au nu-L cuprinde totodatã pe Dumnezeu,<br />
pe care nu el a generat-o, ci ea s-a nãscut din interpretarea<br />
cuvintelor Apostolului, aºa cum sunt ele redate de<br />
Vulgata, fie sã-l redea oricum altfel : a înþe<strong>lege</strong> pe deplin,<br />
adversus haeresiorum<br />
93<br />
a cuprinde cu mintea, a cuprinde integral cu mintea,<br />
dar sã pãstreze peste tot unica formã pe care o va fi ales,<br />
cãci a propaga, pânã la epuizarea lor chiar, feluritele forme<br />
sinonimice ori analogice, în loc sã-l limpezeascã, încurcã<br />
mai mult înþelesul, întocmai cum ne-o învedereazã absurda<br />
(ba, -ntra-adevãr, de-a surda ) propagare a analogicei: «ca<br />
sã-i ajung pe cei dinainte», în chiar traducerea citatului<br />
ales din cuvintele Apostolului, pe care nimenea de pe<br />
lumea aceasta nu le-a mai tradus astfel, deºi, riguros<br />
vorbind, o astfel de traducere a lor nu este cu totul ºi cu<br />
totul contrarã sensurilor lui comprehendere. Trist e, apoi,<br />
cã, ºi-n rãspuns, unde Angelicul neagã, în dreaptã tradiþie,<br />
posibilitatea cuprinderii lui Dumnezeu de cãtre un intelect<br />
creat, ºi-n lãmuriri, în subtilele-i exegeze scripturistice ºi<br />
interpretãri ale tradiþiei, acest gãleºan, care, la fel ca sterpul<br />
nostru, nu-i nimereºte nici mãcar o datã înþelesul adverbial<br />
lui puta, comite o samã de greºeli impardonabile,<br />
atribuindu-i Sfântului Thoma idei nãstruºnice, zicând, de<br />
pildã, cumcã el ar zice: «Într-adevãr, orice lucru e cognoscibil,<br />
în mãsura în care o fiinþã este în acþiune» (p.168),<br />
conform cu care putem nestingherit zice: Gãleºanu scrie,<br />
deci, catârul e fluture, iar musca, elefant, pe când textul<br />
original cuvântã : «Unumquodque enim cognoscibile<br />
est, secundum quod est ens in actu», adicã, «Fiecare,<br />
într-adevãr, este cognoscibil, conform faptului cã este<br />
ente în act», afirmaþie, în care, asupra sensurilor entelui,<br />
cum am mai promis, voi reveni ; sau : «...nimic finit nu<br />
poate sesiza ceea ce este infinit» ( Ibid.), mãgãrie pe care<br />
o las aºa, în bunã pacea eiºi, cãci, de-ar fi sã fie adevãratã,<br />
atunci nu m-aº mai munci, acum, în bãltoaca babyloniei<br />
dâmboviþene, cu atâtea nebuniile gãleºanului, care, finit<br />
fiind, ºi cum, dupã el, finitul nu poate sesiza infinitul, n-ar<br />
mai fi ajuns niciodatã sã punã mâna pe textul Angelicului,<br />
ci ar asuda ºi acum, etern repetent, sã sesizeze, în banca<br />
mãgãreascã, în acea clasã, unde i s-a predat întâi, infinitatea<br />
numãrului; sau: «Tot aºa este ºi sensul termenului<br />
comprehensio formulat de Apostolul Pavel :<br />
Comprehensio reprezintã una dintre cele trei calitãþi ale<br />
spiritului omenesc, care corespund speranþei, viziunii<br />
credinþei ºi voioºiei iubirii. La noi oamenii, tot ce se vede<br />
este þinut în mânã ºi luat în posesie: deoarece se vãd între<br />
timp la distanþã lucrurile care nu sunt în puterea noastrã<br />
ºi nu ne mai bucurãm în continuare de tot ce-avem, fie<br />
pentru cã nu mai aflãm nici o plãcere în ele, fie pentru cã<br />
nu reprezintã ultimul scop al dorinþelor noastre, pentru ca<br />
sã se împlineascã ºi sã ne potolim» (p. 169), tâmpenie<br />
multiplu rotundã, faþã cu care neºtine se tot poate-ntreba<br />
care anume vor fi fiind ele, celelalte douã calitãþi ale<br />
spiritului omenesc, care, alãturi de comprehensiune ( de<br />
cuprindere, adicã), corespund speranþei, viziunii credinþei<br />
ºi voioºiei iubirii, ºi-i va da, la Paºtele cailor, de capãt,<br />
dupã cum, dacã se va întreba cum anume se face cã la noi<br />
oamenii tot ce se vede este þinut în mânã ºi luat în posesie,<br />
etc., îi va da de capãt la Kalendele grecilor, pe când<br />
cuvintele originalului strigã sã înþeleagã pânã ºi cel din<br />
urmã catâr, cãruia îi va fi fost dat darul înþe<strong>lege</strong>rii, cu<br />
condiþia ca el sã nu fie nici Gãleºanu, nici perechea lui de<br />
brazdã, nici niciunul dintre cei doi aurigari ai lor, numai ºi<br />
numai: «Et sic intelligitur auctoritates Apostoli de<br />
comprehensione. Et hoc modo comprehensio est una de
94<br />
tribus dotibus animae, quae respondet spei, sicut visio<br />
fidei et fruitio charitati. Non enim, apud nos, omne quod<br />
videtur, iam tenetur vel habetur: quia videntur interdum<br />
distantia, vel quae non sunt in potestate nostra. Neque<br />
iterum omnibus quae habemus fruimur : vel quia non<br />
delectamur in eis ; vel quia non sunt ultimus finis nostri<br />
desiderii, ut nostrum desiderium impleant et quietent»,<br />
adicã : «ªi aºa se-nþeleg autoritãþile Apostolului despre<br />
comprehensiune. ªi-n acest mod comprehensiunea (<br />
altfel: cuprinderea) este una dintre cele trei dote ale<br />
sufletului, care-i rãspunde speranþei, precum credinþei<br />
vederea ºi charitãþii îmbucurarea ( altfel: înfruptarea<br />
bucuriei). La noi, într-adevãr, nu tot ceea ce este vãzut<br />
este þinut deja ori avut : fiindcã se vãd încaltea distantele,<br />
ori cele care nu-s întru potestatea noastrã. ªi, iarãºi, nu<br />
de toate, pe care le-avem, ne bucurãm : fie fiindcã nu ne<br />
delectãm întru ele ; fie fiindcã nu-s ultimul fine al dorului<br />
nostru, ca sã ne plineascã dorul ºi sã ni-l liniºteascã»,<br />
care-va-sã-zicã, Angelicul ne spune, clar ca lumina zilei,<br />
cumcã celor trei concepte cardinale, prin care este cultivat<br />
Dumnezeu, credinþei, speranþei ºi charitãþii ( altfel: iubirii),<br />
le corespund trei înzestrãri ale sufletului, anume : credinþei<br />
îi corespunde vederea, speranþei îi corespunde<br />
cuprinderea (altfel, la fel de bine: comprehensiunea),<br />
despre care tocmai e vorba în acest articol, iar charitãþii (<br />
altfel: iubirii, în profundul ei sens creºtin, paulin) îi corespunde<br />
îmbucurarea, iar eu, deºi sunã puþin mai<br />
neobiºnuit, am lãsat în pacea ei expresia auctoritates<br />
Apostoli, aducând-o, întocmai, în literã, pe româneºte,<br />
întrucât sunt absolut sigur cã cititorul îºi va da, tocmai<br />
datoritã mai neobiºnuitului ei, imediat seama cã, în cea<br />
mai dreaptã tradiþie patristicã, ºi pentru Sfântul Thoma,<br />
ca, de altfel, pentru oricare drept gânditor creºtin,<br />
cuvintele Apostolului sunt, în adevãratul sens al<br />
cuvântului, autoritãþi, ºi încã mari autoritãþi, dupã cum<br />
sunt, iarãºi, absolut sigur cã, citind expresia dote ale<br />
sufletului, cititorul îºi va da la fel de bine seama cã este<br />
vorba despre înzestrãrile sufletului, despre darurile dãruite<br />
lui de cãtre Creator, adicã, deºi nu mai sunt la fel de sigur<br />
cã o va înþe<strong>lege</strong>, fãrã explicaþie, în adevãrata ei profunzime,<br />
ºi tocmai de aceea vin ºi zic, acum, precum într-o notã,<br />
cumcã sufletul, în latineºte fiind de genul feminin, este ºi<br />
a fost subînþeles, în gândirea creºtinã, într-o sublimã<br />
adversus haeresiorum<br />
misticã a iubirii, drept mireasã a mirificului ºi unicului Mire,<br />
ceea ce, pãstrându-ne în limitele genului natural, nu<br />
putem zice, în româneºte, decât echivalând-o prin<br />
expresia dote ale inimii, ºi, deci, dote ale miresei sunt<br />
cuprinderea, vederea ºi îmbucurarea, vocabulã, care,<br />
iarãºi, spune puþin mai puþin decât spune latineasca<br />
fruitio, ºi tocmai de aceea am mai zis înfruptarea<br />
bucuriei; cât despre faptul cã «la noi oamenii, tot ce se<br />
vede este þinut în mânã ºi luat în posesie», una ca asta<br />
face parte, cum s-a vãzut, sper, din traducerea de mai<br />
sus, din constantele gândirii babylonice gãleºene, dupã<br />
care albul este negru, iar negrul este alb, întrucât<br />
Angelicul spune, iarãºi, tocmai contrariul a ceea ce spune<br />
gãleºanul c-ar spune ; iar, dacã eventualului cititor al<br />
acestor rânduri nu-i va fi plãcut cã eu am zis distantele,<br />
poate foarte bine zice îndepãrtatele, dupã cum, în locul<br />
dorului, poate foarte bine sã zicã dorinþa, ºi, -n locul<br />
finelui, scopul, cãci aceste posibilitãþãþi i le sugereazã,<br />
în context, vocabulele însele.<br />
Citeascã, prin urmare, Preºedintele Academiei<br />
Române, oricine va fi fiind el, acela, mãcar douã-trei dintre<br />
babyloniile, de felul acestora, cuprinse, cu sutele, în<br />
aceastã, aºa-zisã, carte ºi-n altele de felul acesteia, ºi<br />
precugete el, moþãind în nemuritoru-i fotoliu, cam ce ar<br />
trebui sã facã, într-o þarã de origine latinã, venerabila<br />
instituþie a spiritului, ca unele de-acestea sã nu mai ajungã<br />
în mâinile cititorilor.<br />
( XX. În oglindã. )<br />
“Despre Thoma de Aquino, celebrul teolog ºi<br />
filosof, Chateaubriand susþinea cã este « un geniu pe<br />
deplin comparabil cu cele mai rare genii filosofice ale<br />
timpurilor vechi ºi moderne », iar Jacques Maritain, cã «<br />
sfinþenia sfântului Thoma este sfinþenia inteligenþei ».<br />
Înclinarea spre metafizicã a lui Thoma de Aquino,<br />
construcþia monumentalã, arhitectonicã, a operelor sale,<br />
expunerea riguroasã, sistematicã a ideilor sale se regãsesc<br />
îndeosebi în cartea definitorie pentru gândirea sa Summa<br />
theologiae, din care apare volumul I : Despre Dumnezeu.<br />
Aceastã carte are ca temã principalã armonia dintre<br />
credinþã ºi raþiune. Thoma de Aquino încearcã unirea<br />
filosofiei lui Aristotel cu gândirea creºtinã. Dupã el,<br />
doctrina sacrã este necesarã pentru mântuirea omului;<br />
aceasta constituie adevãrata ºtiinþã în acelaºi timp<br />
speculativã ºi practicã.<br />
Volumul II al acestei ediþii, în curs de pregãtire,<br />
este intitulat Despre creaþie.” Aºa ne prezintã, -n oglinda<br />
copertei din urmã, dupã scremuta strigare: Înafarã-i vopsit<br />
gardu’, înlãuntru-i leopardu’, circarã Editura ªtiinþificã,<br />
adulterina, rãscrãcit aºternutã încã, dupã muncile lepãdãrii,<br />
mucilaginos avortonul ridicol, conceput din îngemãnatai<br />
catârcire cu cabaloasinul Gheorghe Sterpu ºi cu<br />
asinocabalul Paul Gãleºanu ºi scãpat din puturoase<br />
vintrele-i pestifere, pe care, în chiar debutul Studiului<br />
sãu introductiv, Preliminarii la Thoma, academicul<br />
Gheorghe Vlãduþescu ni-l moºeºte astfel: “Asemenea<br />
cãrþilor, ºi filosofiile îºi au destinul lor, cel mai adesea,
imprevizibil, câteodatã, parcã, jocul cu noi al timpului -<br />
copil heraclitean” (p. 5 ), iar inconºtient sterilii sãi taþi nentind,<br />
într-o Notiþã introductivã, mortu-ncârpat drept Fãt-<br />
Frumosul-Fiul-Iepei, cu-adevãrat pui al târgului, menitul<br />
sã ne subjuge spiritele, pilduindu-ni-l: “Étienne Gilson,<br />
celebru specialist în domeniul filosofiei medievale relateazã<br />
despre efectul provocat de opera lui Thoma asupra sa: «<br />
Acest studiu a constituit pentru mine o revelaþie ºi nu<br />
sunt în stare sã gândesc cã mi-ar fi posibil sã abandonez<br />
studiul operei celui mai lucid gânditor ºi a celei mai minunat<br />
organizate doctrine care mi-a fost dat s-o întâlnesc »”, ºi<br />
tãmâindu-ni-l, ºi parfumându-ni-l cu aghiasmã papalã: “În<br />
primul plan al promotorilor doctrinei thomiste se gãsea<br />
Papa Leon XIII, care, în prima sa Enciclicã ( Aeterni Patris<br />
) din 4 August 1879, consacratã filosofiei creºtine ºi<br />
exaltãrii celui pe care-l considera apãrãtor de marcã ºi<br />
onoarea bisericii, Sf. Thoma de Aquino, scria, între altele:<br />
« Dotat cu un spirit deschis ºi penetrant, cu o memorie<br />
prodigioasã ºi sigurã, cu o integritate perfectã a<br />
moravurilor, având drept singurã iubire adevãrul, foarte<br />
bogat în ºtiinþã divinã ºi umanã, pe drept comparat cu<br />
soarele, el a reanimat pãmântul prin strãlucirea virtuþilor<br />
sale ºi l-a umplut cu splendoarea doctrinei sale. Nu existã<br />
vre-o parte a filosofiei de care sã nu se fi ocupat în mod<br />
profund ºi cu temeinicie: legile raþionamentului, Dumnezeu<br />
ºi substanþele spirituale, omul ºi celelalte creaturi sensibile,<br />
acþiunile umane ºi principiile lor, - toate acestea constituie,<br />
rând pe rând, obiectul tezelor pe care le susþine, în care<br />
nimic nu lipseºte, nici cercetãrile minuþioase, nici armonioasa<br />
ordonare a pãrþilor, nici soliditatea principiilor<br />
sau forþa argumentelor, nici claritatea stilului sau<br />
proprietatea expresiei, nici profunzimea sau supleþea cu<br />
care rezolvã punctele cele mai obscure »” ( pp. 31-32 ).<br />
Da, într-adevãr, imbecilitatea, infatuarea ºi inconºtienþa<br />
n-au, la Editura ªtiinþificã, nici un fel de limitã, iar eu,<br />
strigând-o sus ºi tare pe asta, mã grãbesc sã strig, la fel de<br />
sus ºi de tare, cumcã, dacã astfel de elogii ºi încã oricâte<br />
altele, oricât de alese ºi de sublime ºi le poate imagina<br />
neºtine, i se potrivesc originalului, puse alãturi de rahitica<br />
lepãdãturã românescã, faþã de care timpul s-a dovedit a fi<br />
nu copil heraclitean, ci, cu adevãrat, pui de curvã, sunã<br />
precum adevãrate blasfemii ale blasfemiilor, cum ne-o<br />
învedereazã oricare paginã a acestei spurcate cãrþi ºi cum<br />
o voi învedera ºi-n cele ce urmeazã ! Zice, aºadar, iarãºi,<br />
gãleºanul cumcã ar zice Angelicul la Articolul al optulea<br />
al Chestiunii a douãsprezecea din Prima parte a Summaei<br />
: “La al optulea capitol procedãm aºa: 1. În mod evident<br />
cei care vãd esenþa Dumnezeirii vãd totul în Dumnezeu;<br />
într-adevãr, Grigorie cel Mare, în Dialogul IV, cap. XXXIII,<br />
spune: « Cei care îl vãd pe cel care vede totul, ce mai<br />
rãmâne ca sã nu vadã ?» Dar Dumnezeu vede totul. Prin<br />
urmare, cei care-l vãd pe Dumnezeu, vãd totul.<br />
2. La fel, cine priveºte într-o oglindã vede tot ce se<br />
reflectã în ea. Ori tot ce se face, sau se poate face, îl reflectã<br />
pe Dumnezeu, aidoma unei oglinzi, cãci el cunoaºte de la<br />
sine totul. Prin urmare, oricine îl vede pe Dumnezeu vede<br />
toate care sunt ºi care pot fi. [...].<br />
4. În afarã de aceasta, o creaturã umanã dotatã cu<br />
raþiune doreºte în mod firesc sã ºtie totul: deci dacã,<br />
vãzându-l pe Dumnezeu nu cunoaºte totul, dorinþa sa<br />
adversus haeresiorum<br />
95<br />
fireascã nu se potoleºte, ºi astfel vãzându-l pe Dumnezeu<br />
nu va fi fericitã. Ceea ce nu-i convine. Deci vãzându-l pe<br />
Dumnezeu ºtie totul. [...].<br />
2. La a doua obiecþie trebuie sã spun cã privind<br />
într-o oglindã nu-i necesar ca totul sã se reflecte în oglindã,<br />
dacã aceasta nu cuprinde în cadrul sãu totalitatea lucrurilor<br />
care trebuie vãzute « ( pp. 170-171).<br />
Da, la Editura ªtiinþificã, totul este cu susul în<br />
jos ! ªi trec acum cu vederea faptul cã acest gãleºanu îl<br />
traduce pe videtur prin în mod evident, reducând la absurd<br />
întreagã demonstraþia thomistã, ºi-l subînþeleg ca<br />
specificul casei. Cine citeºte, însã, ceea ce-i pune, la 2. La<br />
fel, gãleºanul sã-i iasã, ca posibilã întãrire a concluziei<br />
pãrelnice cã cei ce-L vãd pe Dumnezeu le vãd întru El pe<br />
toate, nãscutã din judecata construitã pe baza spuselor<br />
Sfântului Grigorie cel Mare, pe gurã Sfântului Thoma,<br />
anume, cã « tot ce se face, sau se poate face, îl reflecã pe<br />
Dumnezeu, aidoma unei oglinzi, cãci el cunoaºte de la sine<br />
totul», chiar dacã n-ar ºti acela cã prin «ce se poate face»<br />
sunt subînþelese îndeobºte ºi futuribilele, pe care nu ºi lear<br />
putea nicicum închipui realiter o oglindã, ajunge, totuºi,<br />
faþã cu logica strâmbã a acestui raþionament, la unica posibilã<br />
concluzie cã Sfântul atotlãudat de cãtre papii ºi filosofii<br />
lumii acesteia este un cretin sadea, iar elogiile respective<br />
sunt, alãturate unui asemenea text, o ruºine la adresa a<br />
ceea ce-l deosebeºte pe om de dobitoc, la adresa raþiunii,<br />
adicã. Concluzie, care, pe cât de adevãratã este pentru textul<br />
românesc, pe atât de neadevãratã este pentru textul<br />
Angelicului, care cuvântã: «2. ITEM, quicumque videt<br />
speculum, videt ea quae in speculo resplendent. Sed omnia<br />
quaecumque fiunt vel fieri posunt, in Deo resplendent,<br />
sicut in quodam speculo: ipse enim omnia in seipso<br />
cognoscit. Ergo quicumque videt Deum, videt omnia quae<br />
sunt et quae fieri possunt.», adicã : 2. Iarãºi, oricine vede<br />
oglinda, le vede pe cele ce se reflectã-n oglindã. Dar toate,<br />
oricâte-s fãcute ori pot fi fãcute, se reflectã întru<br />
Dumnezeu, precum într-o oglindã anume: într-adevãr, El<br />
le cunoaºte pe toate întru Sine Însuºi. Deci, oricine Îl<br />
vede pe Dumnezeu, le vede pe toate cele ce sunt ºi pe cele<br />
ce pot fi fãcute.<br />
ªi mai cretin îi apare atotlãudatul Sfânt, ºi o ºi mai<br />
mare ruºine, faþã cu suverana raþiune, îi apar acele elogii,<br />
ale papilor ºi filosofilor lumii acesteia, celui ce le ia de<br />
bune pe cele pe care i le pune sã-i iasã pe gurã, la 4. În<br />
afarã de aceasta, gãleºanul nostru, întâi ºi-ntâi, fie ºi<br />
numai pentru atotcatârceasca expresie «o creaturã umanã<br />
dotatã cu raþiune», apoi, datoritã hipernebuniei pe care<br />
poate s-o deducã din absurda întreþesãturã a aºa-zisei<br />
logici a textului, conform cãreia, pentru simplul motiv cã<br />
unei «creaturi umane dotate cu raþiune» nu-i convine<br />
faptul cã, vãzându-L pe Dumnezeu, nu cunoaºte totul,<br />
ºi, ca atare, dorinþa sa fireascã nu se potoleºte, ºi, astfel,<br />
vãzându-L pe Dumnezeu, nu va fi fericitã, iacãtã, deci,<br />
pentru ºimplul fapt cã ei nu-i convine una ca asta,<br />
vãzându-l pe Dumnezeu ºtie, hocus-pocus, totul, prostie<br />
enormã, care s-a nãscut din simplul fapt cã gãleºanul a<br />
tradus rãu, întâi ºi-ntâi expresia: raþionalis creatura,<br />
care nu-nseamnã ºi nu va însemna niciodatã: «o creaturã<br />
umanã dotatã cu raþiune», ci numai ºi numai: creatura<br />
raþionalã, apoi, la fel de rãu, ba chiar mai rãu, atotuzi
96<br />
tata expresie: Quod est inconveniens, care nu-nseamnã<br />
decât numai ºi numai : Ceea ce-i inconvenient, adicã,<br />
ceea ce raþiunea respinge fie ca argument, fie ca ºi<br />
concluzie logicã a celor mai nainte afirmate. Dar, ehei,<br />
cât de ramolit trebuie sã fie traducãtorul, care, dupã ce<br />
a tradus greºit expresia rationalis creatura, traduce<br />
imediat, la SED CONTRA, un text în care este vorba<br />
despre îngerii din sfera superioarã ºi despre cei din<br />
sfera inferioarã ºi despre felul cum Îl vãd ei pe<br />
Dumnezeu, îngeri, care, evident, nu sunt «o creaturã<br />
umanã dotatã cu raþiune», ºi totuºi nu se corecteazã, ºi<br />
cu cât mai ramolit trebuie sã fie redactorul care citeºte<br />
una ca asta ºi o lasã, totuºi, sã ajungã aºa în mâna<br />
cititorului ?<br />
Cu totul ºi cu totul ieºit din minþi, cretinul cretinilor<br />
ºi nebunul nebunilor, îi apare atotlãudatul Sfânt ºi neruºine<br />
a neruºinii ºi blasfemie a blasfemiilor îi apar acele mirifice<br />
elogii, ale papilor ºi filosofilor lumii acesteia, celui care<br />
citeºte ºi le ia de bune pe cele pe care i le pune, la 2. La a<br />
doua obiecþie, gãleºanul nostru sã-i iasã din gurã drept<br />
lãmurire a argumentului adus ca augment al concluziei<br />
pãrelnice, rezultate din spusele Sfântului Grigorie cel Mare,<br />
adicã: « trebuie sã spun cã privind într-o oglindã nu-i<br />
necesar ca totul sã se reflecte în oglindã, dacã aceasta nu<br />
cuprinde în cadrul ei totalitatea lucrurilor care trebuie<br />
vãzute», catârcie, faþã cu perfecþiunea cãreia tac, cãci miram-aº,<br />
de-aº putea gãsi, în câte limbi cunosc, fie ele cea<br />
îmbibatã cu sare neagrã, a lui Bion, ori cea a priapeelor, o<br />
imprecaþie mai pe mãsura-i decât neaoºa noastrã sudalmã.<br />
Dar zice Angelicul: «AD SECUNDUM, dicendum quod<br />
videns speculum, non est necessarium quod omnia in<br />
speculo videat, nisi speculum visu suo comprehendat»,<br />
adicã: «La al doilea e de zis cumcã nu-i necesar ca<br />
vãzãtorul oglinzii sã le vadã-n oglindã pe toate, dacã<br />
nu cuprinde cu vederea sa oglinda», text care poate fi<br />
tradus ºi altfel, adicã : «La al doilea e de zis cumcã nu-i<br />
necesar ca vãzãtorul oglinzii sã le vadã-n oglindã pe<br />
toate, decât numai ºi numai dacã cuprinde cu vederea<br />
sa oglinda», ceea ce nu spune decât numai ºi numai unul<br />
ºi-acelaºi lucru ºi se referã numai ºi numai la modalitatea<br />
de a vedea a vãzãtorilor din rândurile creaturii raþionale,<br />
care, neputând cuprinde perfect cu vederea loruºi oglinda,<br />
care este Dumnezeu, nu le pot, deci, nici vedea pe toate<br />
cele pe care le cuprinde oglinda.<br />
Ei, bine, faþã cu atâtea ºi atâtea belele, de genul<br />
celor de care mi-e datul sã mã ocup acum, nu mã mai mirã<br />
absolut deloc faptul cã Sterpu ºi Gãlãºeanu greºesc,<br />
întrucât greºeala este pentru ei ceea ce este pentru plantã<br />
lumina, ci mã mirã, pânã la stupefacþie, cum anume se face<br />
cã, uneori, ei nu greºesc ºi, totuºi, nu se ofilesc.<br />
Da, ºi Summa Theologiae, ºi Summa contra Gentiles<br />
sunt douã cãrþi de cãpãtâi din tezaurul culturii<br />
spirituale a lumii acesteia, prin care, într-adevãr, geniul<br />
«pe deplin comparabil cu cele mai rare genii filosofice ale<br />
timpurilor vechi ºi moderne» este pururea viu, în viaþa<br />
tuturor popoarelor, care ºtiu sã ºi-l asume, ºi-i vorbeºte<br />
fiecãrei generaþii de intelectuali, din indiferent care<br />
naþiune va fi fãcând ea parte, iniþiind-o întru interpretarea<br />
ºi înþe<strong>lege</strong>rea, atât cât pot fi ele înþelese, marilor taine ale<br />
credinþei, speranþei ºi iubirii, dându-i încrederea în sine<br />
ºi-n puterile raþiunii sale ºi învãþând-o, în mirificul limbaj<br />
adversus haeresiorum<br />
al silogisticii, cum nu s-a mai împletit el, nici anterior, nici<br />
posterior, în nici o altã ºtiinþã, într-o atât de minunatã<br />
simfonie a argumentelor, care a rãsunat, pânã mai ieri, în<br />
divina ei limbã, ºi rãsunã ºi astãzi, în acordurile limbilor<br />
pe care le-a-mbogãþit, ordonându-le, în aulele marilor<br />
ºcoli ale popoarelor, lipsit cu totul de-mpestriþãrile<br />
stilistice, dar plin, totodatã, de rogvaivul pe care, cu<br />
fiecare raþionament, îl trezeºte, din cristal, raza, censeamnã<br />
libertatea asumatã, care anume sunt limitele<br />
sale, ºi, mai cu seamã, cui ºi cum se cuvine, liberã, sã-i<br />
serveascã ea liber.<br />
O primã pãrticicã, din Prima Parte a primei, valoric,<br />
dintre aceste capodopere, a dat în mâinile cititorilor cu<br />
totul ºi cu totul iresponsabila Editura ªtiinþificã, în care,<br />
în locul construcþiei monumentale, arhitectonice, avem<br />
harababura unei nenorocite colibe, în locul expunerii<br />
riguroase, sistematice, a ideilor, suveranitatea<br />
anacolutului, în locul metafizicii, delirul, în locul unirii<br />
filosofiei lui Aristotel cu gândirea creºtinã, unirea<br />
nimicniciei cu superbia, ºi din care, în locul adevãrului,<br />
rãsunã falsitatea, în locul ºtiinþei divine ºi umane,<br />
prostia ºi încãpãþânarea animalicã, în locul claritãþii,<br />
nebulozitatea, în locul proprietãþii expresiei, confuzia,<br />
în locul armoniei, haosul, crimã spiritualã, inimaginabilã<br />
într-o culturã normalã, care poate fi-nvederatã prin<br />
citarea oricãrei pagini a acestui execrabil product numit<br />
carte ºi pe care eu o-nvederez, acum, prin reproducereaa<br />
prooemiului Chestiunii a trisprezecea, în care zice<br />
gãleºanul, deºertându-ºi întreagã mizeria organului sãu,<br />
care, la o fiinþã normalã, este numit îndeobºte creier,<br />
cumcã ar zice Angelicul : «// Despre denumirile ºi<br />
atributele Dumnezeirii// Dupã ce a fost luatã în<br />
consideraþie în ce anume constã cunoaºterea esenþei<br />
Dumnezeirii, se cuvine sã se purceadã la considerarea<br />
atributelor lui Dumnezeu. Într-adevãr vom menþiona<br />
fiecare atribut în parte, în mãsura în care ºtim în ce<br />
constã.<br />
În aceastã privinþã vor fi prezentate 12 capitole: 1.<br />
Oare noþiunea de Dumnezeu a fost creatã de noi, oamenii<br />
? - 2. Anumite denumiri atribuite lui Dumnezeu au fost<br />
dictate de el ºi-i desemneazã, îi cuprind substanþialitatea<br />
lui? - 3. Anumite denumiri au fost atribuite lui Dumnezeu<br />
cu sens propriu sau i-au fost acordate în sens metaforic?<br />
- 4. Toate denumirile pe care le-am acordat lui Dumnezeu<br />
sunt sinonime? - 5. Printre denumirile date îndeobºte lui<br />
Dumnezeu ºi creaturilor sale, unele sunt univoce sau<br />
echivoce? - 6. Presupunând cã aceste denumiri sunt<br />
atribuite prin analogie, sunt oare atribuite cu prioritate lui<br />
Dumnezeu sau o datã cu creatura sa? - 7 Unele denumiri<br />
ºi atribute au fost atribuite lui Dumnezeu în funcþie de<br />
factorul temporalitãþii? - 8. Noþiunea de Dumnezeu<br />
desemneazã o fire sau o lucrare? - 9. Oare denumirea lui<br />
Dumnezeu poate fi comunicatã? - 10. Noþiunea de<br />
Dumnezeu rãmâne în permanenþã univocã, devine<br />
echivocã, desemnând Divinitatea în naturã, în participaþie<br />
ori în operaþiune? - 11. Oare aceastã denumire CEL CARE<br />
ESTE, este prin excelenþã denumirea proprie a lui<br />
Dumnezeu ca Divinitate Supremã? - 12. Se pot oare forma<br />
propoziþii afirmative referitor la existenþa lui Dumnezeu?»,<br />
pe când textul original zice: «// De nominibus Dei//<br />
Consideratis his quae ad divinam cognitionem perti
nent, procedendum est ad considerationem divinorum<br />
nominum : unumquodque enim nominatur a nobis secundum<br />
quod ipsum cognoscimus.<br />
Circa hoc ergo quaeruntur duodecim: 1. Utrum<br />
Deus sit nominabilis a nobis. - 2. Utrum aliqua nomina<br />
dicta de Deo, predicentur de ipso substantialiter. - 3.<br />
Utrum aliqua nomina dicta de Deo, proprie dicantur de<br />
ipso; an omnia attribuantur ei metaphorice. - 4. Utrum<br />
multa nomina dicta de Deo, sint synonyma. - 5. Utrum<br />
nomina aliqua dicantur de Deo et creaturis univoce, vel<br />
aequivoce. 6. Supposito quod dicantur analogice, utrum<br />
dicantur per proprius de Deo, vel de creaturis. - 7. Utrum<br />
aliqua nomina dicantur de Deo ex tempore. - 8. Utrum<br />
hoc nomen Deus sit nomen naturae, vel operationis? -<br />
9. Utrum sit nomen communicabile. - 10. Utrum<br />
accipiatur univoce vel aequivoce, secundum quod<br />
significat Deum per naturam, et per participationem, et<br />
per operationem. - 11. Utrum hoc nomen qui est sit<br />
maxime nomen proprium Dei. - 12. Utrum propositiones<br />
affirmativae possint formari de Deo.», adicã : // Despre<br />
numele lui Dumnezeu// Considerate fiind cele ce þin de<br />
cunoaºtera divinã, e de purces la considerarea numelor<br />
divine: fiecare e, într-adevãr, numit de cãtre noi dupã<br />
cum îl cunoaºtem.<br />
În legãturã cu asta sunt, deci, de cãutat<br />
douãsprezece: 1. Dacã Dumnezeu este nominabil de<br />
cãtre noi. - 2. Dacã unele nume zise despre Dumnezeu<br />
sunt substanþial predicate despre El. - 3. Dacã unele<br />
nume zise despre Dumnezeu sunt zise propriu despre El;<br />
sau toate-I sunt atribuile Lui metaforic. - 4. Dacã multe<br />
nume zise despre Dumnezeu sunt sinonime. - 5. Dacã<br />
unele nume sunt zise despre Dumnezeu ºi creaturi univoc,<br />
sau echivoc. - 6. Presupunând cã se zic analogic, zicuse<br />
îndeobºte despre Dumnezeu sau despre creaturi. - 7.<br />
Dacã unele nume se zic dintru timp despre Dumnezeu. -<br />
8. Dacã numele Dumnezeu este numele naturii ( altfel:<br />
firii; n.n.), sau al lucrãrii. - 9.Dacã este nume comunicabil<br />
( altfel: transmisibil, n.n.). - 10. Dacã se ia univoc sau<br />
echivoc, dupã cum îl semnificã pe Dumnezeu prin naturã,<br />
ºi prin împãrtãºire, ºi prin lucrare. - 11. Dacã numele:<br />
Cel Carele Este ( altfel, ºi sper sã reuºesc sã-l impun<br />
astfel în româneºte: Estele, n. n.) este mai cu seamã<br />
numele propriu al lui Dumnezeu. - 12. Dacã despre<br />
Dumnezeu pot fi formate propoziþii afirmative.» Aºa,<br />
deci, la care e de adãugat cã toate acestea mai pot fi la fel<br />
de bine traduse prin marcarea alternativei, pe care o<br />
presupune utrum, ºi a potenþialitãþii, pe care o impicã,<br />
desigur, conjunctivul, zicând, de pildã: Dacã Dumnezeu<br />
poate sau nu poate fi nomibabil de cãtre noi, etc., iar<br />
cine voieºte sã vadã întreagã nemernicia gãleºanului<br />
citeascã numai, la locul lor, în fruntea fiecãrui articol, aceste<br />
titluri ºi vadã cum acolo unele apar modificate ºi<br />
stãpâneascã-ºi, dacã ºi-l poate, râsul.<br />
Citeascã, prin urmare, ministrul învãþãmântului,<br />
oricare va fi fiind el, acela, fie ºi numai nebuniile acestea ºi<br />
precugete cam ce ar avea de fãcut, într-o þarã de origine<br />
latinã, ca niciodatã sã nu mai ajungã în mâinile studioºilor<br />
asemenea porcãrii.<br />
adversus haeresiorum<br />
( XXI. D’ale gãleºanului. )<br />
97<br />
Zice gãleºanul, la Respondeo dicendum-ul<br />
Articolului întâi al Chestiunii a treisprezecea, dupã ce<br />
traduce marxist-leninist, prin ce minune numai el ºi Idel<br />
Segall pot ºti, titlul articolului : Utrum aliquod nomen<br />
Deo conveniat prin: “Oare noþiunea de Dumnezeu a fost<br />
creatã de noi oamenii?”, pe când el nu spune, în literã,<br />
decât absolut numai ºi numai : Dacã lui Dumnezeu îi<br />
convine un nume anume, iar în spirit : Dacã lui Dumnezeu<br />
i se potriveºte un nume anume, ceea ce-i totuna cu : Dacã<br />
lui Dumnezeu i se potriveºte, sau nu, un anume nume;<br />
dupã ce enunþã, apoi, absolut aberant problema care<br />
urmeazã a fi lãmuritã, spurcând faþa albã a hârtiei ºi<br />
scrijelind-o: “În mod evident nici o denumire nu e<br />
corespunzãtoare”, aºa, în absoluta ei generalitate, fãrã<br />
absolut nici un fel de delimitare, ceea ce nu-i decât o<br />
enormitate hohotitoare faþã cu originalul: Videtur quod<br />
nullum nomen Deo conveniat, ceea ce nu-nseamnã decât<br />
numai ºi numai: Se pare cã lui Dumnezeu nu i se potriveºte<br />
nici un nume; dupã ce traduce, apoi, lãbãrþându-se, un<br />
citat din Dionisie Areopagitul: “Dumnezeu nu poate fi<br />
denumit, nu poate avea un nume ºi nici a se avea o pãrere<br />
asupra lui”, ceea ce vrea sã fie varianta româneascã pentru:<br />
neque nomen est ejus neque opinio, adicã: nici nume nui<br />
de el, nici opinia; dupã ce se screme, la 2. Praeterea :<br />
“orice nume are o formã abstractã ºi o formã concretã”,<br />
ceea ce poate fi, desigur, adevãrat, când se disputã despre<br />
forma numelui, dar este absolut fals, când pretinde a fi<br />
redarea sensului originalului: omne nomen aut dicitur in<br />
abstracto, aut in concreto, care nu înseamnã decât numai<br />
ºi numai: tot numele se zice, sau în abstract, sau în<br />
concret, ºi care mutã într-o cu totul altã sferã ideaticã<br />
disputa; dupã ce, apoi, înnodã bine funia ºi o pune în sac,<br />
bolborosind, la 3. Praeterea: “numele (sau substantivele)<br />
desemneazã o substanþã dotatã cu calitate, verbul ºi modul<br />
participiu au semnificaþia creatã de timp. În schimb<br />
pronumele pot fi demonstrative sau relative”, ceea ce,<br />
iarãºi, cu tot anacolutul sãu, poate fi adevãrat, când o<br />
disputã-n crâºmã, la un pahar de vorbã, cei patru crai ai<br />
noºtri: Sterpu, Gãleºanu, Segall ºi Vlãduþescu, numai cã,<br />
auzindu-i, eu le strig de la masa-ncãrcatã, la care-mi petrec<br />
dimpreunã cu Augustin, Dionisie ºi Thoma, în mare<br />
admiraþia convivilor, cumcã ºi substantivele ºi pronumele<br />
au, vezi-bine, semnificaþia creatã în timp, ºi nu vãd pe<br />
unde ºi-ar mai putea ei scoate, la una ca asta, cãmaºa,<br />
numai cã, iarãºi, originalul: nomina significant<br />
substantiam cum calitate; verba autem et participia significant<br />
cum tempore; pronomina autem cum<br />
demonstratione vel relatione, nu zice nimic alta decât<br />
numai ºi numai, în literã: numele semnificã substanþa cu<br />
calitatea; verbele, însã, ºi participiile semnificã cu<br />
timpul; pronumele, însã, cu demonstraþiunea sau<br />
relaþiunea, iar în spirit: numele semnificã substanþa implicând<br />
calitatea; verbele, însã, ºi participiile semnificã<br />
implicând timpul; pronumele, însã, implicând<br />
demonstraþiunea ( altfel: îndegetarea) sau relaþia, sau<br />
oricum altfel, numai sã reiasã cã este vorba despre modul<br />
semnificãrii; dupã ce, în imediata succesiune, îi arde o<br />
copitã unui dumnezeu creat de el, aci, pe malul Dâmboviþei,
98<br />
fãcându-ni-l temporal ºi rãgindu-ni-l: “Niciunul dintre aceºti<br />
termeni nu i se potriveºte lui Dumnezeu, deoarece el e fãrã<br />
calitate, fãrã atribut accidental ºi atemporal”, cãci ce alta<br />
poate înþe<strong>lege</strong> neºtine, lipsit de varianta latineascã a textului,<br />
faþã cu expresia “fãrã atribut accidental ºi atemporal”, decât<br />
numai ºi numai cumcã dumnezeul pe care i-l prezintã, aci,<br />
gãleºanul, fiind lipsit de atribut atemporal, nu este<br />
nicidecum etern, ci-i, iacãtã, supus timpului, mãgãrie,<br />
desigur, perfect rotundã, cãci originalul cuvântã: “Quorum<br />
nihil competit Deo: quia sine qualitate est et sine omni<br />
accidente, et sine tempore, adicã (iar eu reproduc, aci,<br />
pentru o mai clarã-nþe<strong>lege</strong>re, întregul fragment, în mirifica<br />
lui întreþesãturã logicã): numele semnificã substanþa<br />
implicând calitatea; verbele, însã, ºi participiile semnificã<br />
implicând timpul; pronumele, însã, împlicând<br />
demonstraþiunea sau relaþiunea. Dintre care nimic nu-i<br />
compete lui Dumnezeu: fiindcã este fãrã calitate ºi fãrã<br />
absolut orice accident, ºi fãrã de timp; care-va-sã-zicã,<br />
nici vorbã, aci, ca, de altfel, absolut nicãieri, cu excepþia<br />
Editurii ªtiinþifice, unde este vorba despre Dumnezeu, de<br />
“fãrã atribut accidental ºi atemporal”; dupã ce, în fine, nencropeºte,<br />
aci, în cetatea lui Bucur, un Iehova antropomorf,<br />
încopitându-ni-l, desigur, negru, pe albul hârtiei, dar cu<br />
atât mai grav, cu cât la Sed contra al aceluiaºi articol, loc, în<br />
care sporeºte, ca argument, în pondere: “Din contra, în<br />
Exod (XV, 3) se citeºte: « Iehova este un rãzboinic viteaz.<br />
Numele lui este Atotputernicul », ceea ce se poate spune,<br />
desigur, într-o disputã a loruºi, a celor patru crai, la rãspântii,<br />
la care eu vin, însã, ºi strig din braþele bãtrânului Samuilã,<br />
aºezat pe chiar bronzul Cãrþii Cãrþilor, deschisã chiar la Exod,<br />
la cincisprezece cu trei, ºi sub privirile blânde ale lui<br />
Gheorghe ºi Ion: Domnul cel ce sfarmã rãzboaiele, Domnul<br />
numele lui, ºi, amintindu-mi ºi cearta grãmãticilor asupra<br />
acestui verset, ºi interpretãrile pe care i le dau diferitele<br />
culte, strig iarãºi, magna cum voce, cumcã, indiferent de<br />
orice traducere, în indiferent care limbã a pãmântului<br />
acestuia, a Bibliei, Gãleºanu avea de tradus textul: SED<br />
CONTRA est quod dicitur Exod.15 [v. 3]: «Quasi vir<br />
pugnator, omnipotens nomen eius », cãci acesta este textul<br />
Summae-i ºi din el ni se-nvedereazã exegeza thomistã, iar el<br />
cuvântã în literã: Dar din contra-i ceea ce se spune la Exod,<br />
15 [ v. 3]: «Cvazi bãrbatul luptãtor, omnipotentul numele<br />
lui», precum ºi-n spirit: « Asemenea bãrbatului luptãtor<br />
în luptã, atotputernicul numele lui », dupã toate acestea,<br />
aºadar, zic, zice gãleºanul, la Respondeo dicendum, cumcã<br />
ar zice Angelicul: “Rãspunsul meu este acesta: conform<br />
teoriei Filosofului, « numele sunt semnele conceptelor ºi<br />
conceptele sunt similitudinile lucrurilor». De aci urmeazã<br />
cã conceptele se referã la lucruri cu o semnificaþie prin<br />
intermediul concepþiilor spiritului” (p. 185), ceea ce, desigur,<br />
într-o disputã, la rãspântii, a tuspatru crailor, este, în parte<br />
adevãrat, întrucât numele sunt ºi semne ale conceptelor,<br />
cãci, vezi-bine, ºi conceptele au nume, dar cu asta suntem<br />
într-o cu totul ºi cu totul altã sferã a disputei, în parte, însã,<br />
este atotfals, întrucât conceptele nu sunt încã, în starea<br />
babylonicã în care ne petrecem viaþa, sperând cu toþii starea<br />
ierusalemicã, similitudini ale lucrurilor, ci numai ºi numai,<br />
poate, dupã o interpretare subiectivã, desigur, similitudini<br />
ale similitudinilor lucrurilor, pe când Sfântul Thoma zice,<br />
iarãºi, sã se cutremure din temelii Editura ªtiinþificã:<br />
Rãspund spunând cumcã; conform Filosofului, la<br />
adversus haeresiorum<br />
începutul Preiher., « vocile ( altfel: cuvintele) sunt semnele<br />
înþelesurilor ºi înþelesurile sunt similitudinile lucrurilor».<br />
ªi aºa se face cã, prin mijlocirea concepþiunii înþelesului,<br />
vocile se referã la lucrurile de semnificat, cuvinte, ºi ale<br />
Filosofului, ºi ale Sfântului, prin ale cãror înþelesuri suntem<br />
bine, bine statorniciþi în ontologie, de unde ni se deschid,<br />
desigur, mirificele orizonturi ale metafizicii, dar nu tot astfel<br />
i se deschid ºi cititorului încopitat gãleºanului, care-l tragen<br />
bãltoaca în care el ºi confraþii sãi se scaldã, lãmurindu-l<br />
buºtean, la 2. În al doilea rând, unde iarãºi zice cumcã ar<br />
zice Angelicul: “ªi pentru cã la creaturile dotate cu<br />
corporalitate umanã ceea ce este perfect ºi subzistent este<br />
ºi compozit, în schimb forma la aceste creaturi nu este ceva<br />
complet ºi subzistent, ci un ce care e cu mult mai mult,<br />
rezultã cã toate denumirile puse de noi pentru a semnifica<br />
ceva complet, subzistent desemneazã printr-o noþiune<br />
concretã corespunzãtoare formelor compuse. Denumirile<br />
date pentru semnificarea formelor simple ºi pure nu<br />
înseamnã ceva care nu e subzistent, ci în care existã ceva,<br />
aºa cum culoarea albã ºi albiturile înseamnã un corp care<br />
este alb” (p. 186), vorbe, vezi-bine, de clacã, întrucât, dacã,<br />
la acele creaturi, forma nu este ceva complet ºi subzistent,<br />
ci “un ce care e cu mult mai mult”, atunci rezultã cu necesitate<br />
cumcã ele sunt fie dumnezei, fie supradumnezei,<br />
bolborosealã, din care se holbeazã-nspre noi erezia ºi care<br />
e potrivitã, desigur, numai ºi numai la un chef ºi într-o stare<br />
de ebrietate avansatã, dupã ce neºtine ºi-a bãut, de niscaiva<br />
ori, ºi numele sãu, ºi pe-ale convivilor, pe când textul<br />
Sfântului cuvântã: Et quia in huiusmodi creaturis, ea quae<br />
sunt perfecta et subsistentia, sunt composita; forma autem<br />
in eis non est aliquid completum subsistens, sed magis<br />
quo aliquid est: inde est quod omnia nomina a nobis<br />
imposita ad significandum aliquid completum subsistens<br />
significat in concretione, prout competit compositis; quae<br />
autem imponuntur ad significandas formas simplices, significant<br />
aliquid non ut subsistens sed ut quo aliquid est:<br />
sicut albedo significat ut quo aliquid est album”, adicã:<br />
ªi, fiindcã cele ce-s perfecte ºi subzistente sunt, întru<br />
creaturi de felul acesta, compozite ; forma, însã, nu-i întru<br />
ele ceva complet subzistent, ci mai cu seamã ceea prin ce<br />
ceva este : de-aci se face cã toate numele, impuse de cãtre<br />
noi spre a semnifica ceva complet subzistent, semnificãntru<br />
concreþiune, precum li se compete compozitelor ;<br />
cele, care-s impuse, însã, spre a semnifica formele simple,<br />
semnificã ceva nu ca subzistent, ci ceea prin ce ceva este:<br />
precum albitudinea semnificã drept ceea prin ce ceva<br />
este alb”, aºa, care-va-sã-zicã, sau oricum altfel numai sã<br />
se pãstreze acest sens, ºi cui nu-i place albitudinea poate<br />
foarte bine sã zicã, în locu-i, albul generic, în nici un caz,<br />
însã, albiturile, pe care, iacãtã, felinian întinzându-ºi-le-n<br />
vânt ºi ridicându-ºi-le-n cap, Editura ªtiinþificã ºi lenvedereazã<br />
ºi-nscârnate, ºi c-au fãtat în ele mâþele, iar eu<br />
am încropit aceastã scurtissimã bustrofedonicã frãzuliþã,<br />
nu pentru a-nvedera babylonia sterpogãleºeneascã, cãci,<br />
pentru asta, ar fi trebuit s-o desfãºur pe câteva bune sute<br />
de pagini, treabã la-ndemâna oricui le citeºte acest monstru<br />
cu plãivasul în mânã, ci numai ºi numai pentru a sugera ºi<br />
huruitul, ºi repeziciunea avalanºei prostiei, ºi hãurile fãrã<br />
de fund ale nemerniciei, ºi þuguiate piscurile cãrunte ale<br />
netrebniciei, într-un spaþiu cuprins în mai puþin decât<br />
oglinda normalã a unei pãginuþe, din care, scârbit ºi luat cu
graba de-a mã purga cât mai repede cu putinþã de-ntreagã<br />
mizeria, în care mi-a fost datul sã mã scald, citind acest<br />
execrabil product, era cât pe ci sã scap din vedere faptul cã,<br />
zicând gãleºanul, la acelaºi Respondeo dicendum: “De aci<br />
rezultã, prin urmare, cã inteligenþa noastrã poate cunoaºte<br />
orice ºi acest orice poate avea o denumire”, ceea ce nu vrea<br />
sã fie absolut nimic alta decât numai ºi numai<br />
corespondentul românesc al latineºtilor: Secundum igitur<br />
quod aliquid a nobis intellectu cognosci potest, sic a<br />
nobis potest nominari, dar nu este ºi nu va fi niciodatã<br />
corespondentul acestora, cãci ele cuvântã numai ºi numai:<br />
Dupã cum, aºadar, ceva poate fi cunoscut de cãtre noi<br />
prin intelect, aºa poate fi numit de cãtre noi, continuã sã<br />
calce zdravãn în strãchini, voind, dupã ce a creat el câþi<br />
dumnezei i-a cântat lui pãsãrica sã creeze, sã-l elimine pur<br />
ºi simplu pe adevãratul Dumnezeu, cum l-a ºi eliminat, pe<br />
hârtie, desigur, cãci ce alta înseamnã zicând verde, pe<br />
româneºte: “S-a arãtat mai sus, la capitolul 11 al chestiunii<br />
precedente, cã Dumnezeu nu poate fi vãzut de noi prin<br />
esenþa lui în decursul acestei vieþi, dar poate fi cunoscut<br />
de noi prin intermediul creaturilor sale, prin aflarea<br />
cauzalitãþii, superioritãþii ºi eliminãrii sale. În consecinþã,<br />
Dumnezeu poate fi denumit de noi prin intermediul<br />
creaturilor sale, dar nu într-o astfel de mãsurã încât<br />
denumirile date de noi sã exprime esenþa divinã în conformitate<br />
cu ceea ce este el, aºa cum noþiunea de om<br />
exprimã prin semnificaþia sa esenþa omului, în conformitate<br />
cu ceea ce reprezintã el, cãci acest ultim termen sau aceastã<br />
denumire semnificã definiþia omeneascã care reflectã fiinþa<br />
umanã; într-adevãr, noþiunea obiectivã care semnificã<br />
numele este definiþia, cum se menþioneazã în Metaph.,<br />
IV.”, ceea ce nu-i absolut nimic alta decât numai ºi numai<br />
traducerea rozbombon, adicã tâmpitã, dupã frânceºte: “Or,<br />
nous avons montré plus haut que Dieu, durant cette vie,<br />
ne peut être vue par nous dans son essence; mais que<br />
nous le connaissons a l’aide de créatures, par triple voie<br />
de causalité d’excellence et d’élimination. En<br />
conséquence, nous pouvons le nommer d’après les<br />
créatures, mais non pas de telle sorte que nos noms<br />
puissent pretendre exprimer l’ essence divine telle qu’elle<br />
est en elle-même, à la manière dont le mot homme exprime,<br />
par sa signification, l’essence de l’homme telle qu’elle<br />
est. Car ce dernier nom signifie la définition humaine, qui<br />
elle même déclare l’ essence: en effet, la notion objective<br />
que signifie le nom, c’est la définition 1 .”, pe când cuvintele<br />
Angelicului ne fulgurã, -n literã ºi spirit, numai ºi numai:<br />
Ostensum est autem supra [ art. 11 quaest. praeced.],<br />
quod Deus in hac vita non potest a nobis videri per<br />
suam essentiam, sed cognoscitur a nobis ex creaturis,<br />
secundum habitudinem principii, et per modum<br />
excellentiae et causationis: «Sic igitur potest nominari<br />
a nobis ex creaturis: non tamen ita quod nomen<br />
significans ipsum, exprimat divinam essentiam secundum<br />
quod est », sicut hoc nomen homo exprimit sua<br />
significatione essentiam hominis secundum quod est:<br />
significat enim eius deffinitionem, declarantem essentiam<br />
eius; ratio enim quam significat nomen, est definitio, ut<br />
dicitur in 4 Metaph., adicã: S-a arãtat,încaltea, mai<br />
nainte [ art. 11, chest. prec.] cã, în aceastã viaþã,<br />
Dumnezeu nu poate fi, prin esenþa Sa, vãzut de cãtre<br />
noi, ci-i cunoscut de cãtre noi prin creaturi, conform<br />
adversus haeresiorum<br />
99<br />
habitudinii principiului, ºi prin modul excelenþei ºi<br />
cauzaþiunii: «Aºa poate fi, prin urmare, numit de cãtre<br />
noi prin creaturi: nu, totuºi, aºa, ca numele<br />
semnificându-L pe El Însuºi sã exprime esenþa divinã<br />
conform cu ceea ce este », precum numele om exprimã<br />
prin semnificaþia sa esenþa omului conform cu ceea ce<br />
este: cãci semnificã definiþia lui, declarând esenþa lui;<br />
cãci raþiunea, pe care-o semnificã numele, este definiþia,<br />
precum se spune în 4 Metaph., care-va-sã-zicã, oricât ar<br />
rãgi gãleºanul ºi oricât de adevãrat ar cucuriga frâncul, în<br />
notã, cumcã: 1 “Cette dernière phrase est un adage<br />
scolastique. Noter que le mot ratio, dans S.Th. comporte<br />
des significations diverses, parmi lesquelles celle de notion<br />
ou concept objectivs, qui convient ici.”, marea<br />
problemã, aci, nu consistã în diferitele semnificaþii ale lui<br />
ratio la Sfântul Thoma, ci numai ºi numai dacã îi este sau<br />
nu-i este permis traducãtorului sã propage anacronic,<br />
neînsoþit de o notã, atunci, când e vorba despre<br />
Dumnezeu, un termen tehnic, care poate sã arunce un vãl<br />
de-ntuneric asupra sensului, întocmai cum mai, mai cã-l<br />
aruncã ºi acel d’elimination, pe care gãleºanul, tot atât<br />
francofon pe cât latinist, îl preface în munte zicând:<br />
eliminãrii sale, la care, oricât l-aº iubi eu pe acel Mihail<br />
Dragomirescu al frâncilor, pe A.-D. Sertillanges, adicã,<br />
pentru tot ce a fãcut el pentru rãspândirea ideilor thomiste,<br />
vin, totuºi, ºi strig, ºi dintru confortul jilþului gândirii<br />
thomiste, ºi dintru fortul cathedrei gramaticii latineºti, ºi<br />
dintru contrafortul tronului logicii, întrucât, e la mintea<br />
cocoºului, cã-i e de preferat confuziei claritatea, iar, în<br />
româneºte, mã duce, infinit mai degrabã cu gândul la<br />
procesul logic al îndepãrtãrii, prin eliminare, a tuturor<br />
ipotezelor, pe care raþiunea sau experienþa nu le admite,<br />
cauzaþiunea, adusã aºa, pur ºi simplu, din latineºte, sau<br />
chiar zicându-i încauzarea, ori cauzarea, ori ºi mai neaoº,<br />
împricinarea, dacã, bine-nþeles, neºtine refuzã sã zicã<br />
procedeul eliminãrii, decât absolut nebuneasca<br />
traducere, dupã traducerea frânceascã: eliminãrii sale,<br />
cumcã absolut niciunui traducãtor nu i se permite<br />
nepedepsit una ca asta, ºi asta, cu atât mai mult, cu cât<br />
una ni se dã în textul original, causationis, adicã, ºi cu<br />
totul alta traduce însuºi frâncul, pe care-l traduce mizerabil<br />
gãleºanul, remotionis, adicã, variantã, care apare în alte<br />
ediþii ale Summae-i, ºi pe care nici mãcar n-o pomeneºte<br />
frâncul, deºi o traduce, ºi care numeºte, într-adevãr,<br />
atotcunoscutul procedeu logic al eliminãrii treptate a<br />
cauzelor, pânã se ajunge la cauza cauzelor, la cauza<br />
supremã, adicã, care este Dumnezeu; aºa, deci, la care ar<br />
mai fi, totuºi, de adãugat cumcã, în mare nebunia sa,<br />
întocmai precum Sterpu, nici Gãleºanu nu vrea, în ruptul<br />
capului, sã-i dea cetãþenie româneascã suppositum-ului,<br />
pe care-l traduce, la 3. În al treilea rând al aceluiaºi articol,<br />
subiect, încheindu-ºi traducerea acestui articol într-un<br />
zornãitor marº al prostiei agresive, al imbecilitãþii superbe<br />
ºi al netrebniciei lãtrãtroare, traducând simplicia<br />
subsistentia prin fiinþele simple subzistente, marº, în ritmul<br />
cãruia încerce numai sã pãºeasã ministrul culturii,<br />
indiferent care va fi fiind el, histrionul acela, ºi precugete<br />
el cam ce ar fi de fãcut, ca asemenea nebunii sã nu mai<br />
ajungã în mâinile cititorilor, într-o þarã cãreia-i place sã se<br />
mândreascã, pe drept, cu originea sa latinã.
100 ars amandi<br />
Radu CÂRNECI<br />
Iubirea-i axul cerurilor toate…<br />
- rondosonete –<br />
La început…<br />
…la început ideea de iubire<br />
precum lumina aburea în fire<br />
neliniºte vibrând în elemente<br />
visînd la bucuriile absente<br />
chemînd împreunãri, dorind a fire<br />
la început ideea de iubire…<br />
(… ºi noi ne-am cãutat prin vremi de-a rîndul:<br />
te bãnuiam, te-apropiam cu gîndul<br />
te desenam recunoscîndu-þi mersul<br />
ºi-mpodobeam cu tine Universul<br />
fãrã-de-chipul tãu în mine-avîndu-l<br />
ºi noi ne-am cãutat prin vremi de-a rîndul…)<br />
…Iubirea-i axul cerurilor toate<br />
în mari nuntiri cu muzici peste poate<br />
un semn al ei ºi lumi cu lumi s-adunã:<br />
idei danseazã, hãurile tunã<br />
stele-n ghirlande leagãnã-se roate<br />
iubirea-i axul cerurilor toate…<br />
În cosmicã topire<br />
s-a scris pentru Emmy<br />
da, alergãm uimiþi înspre idee:<br />
bãrbatul înnoidu-se-n femeie<br />
ºi Ea în El aflîndu-ºi nãzuinþa<br />
- ce alchimii le stoarce-atunci fiinþa<br />
din care prunc se-aratã: zeu ori zee! –<br />
da, alergãm uimiþi înspre idee<br />
(fãrã de tine n-aº fi fost mãsura<br />
a ceea ce-i în sinea ei fãptura<br />
sîngele meu n-ar fi rotit plãcerea<br />
cum sufletul n-ar fi sporit averea<br />
cu infinitu-i gram n-ar fi fost ura<br />
fãrã de tine n-aº fi fost mãsura)<br />
oh, vine clipa sã plecãm în fire<br />
topindu-ne în cosmicã topire<br />
de elemente iar primordiale<br />
rodind în vegetaþii triumfale<br />
de libertate-n veºnicã robire:<br />
oh, vine clipa sã plecãm în fire…<br />
Veghea din veghe<br />
o, insomnii, imensa mea avere<br />
netrecãtor e cel ce pururi cere<br />
de la ascunsul sãu un chip cu chip<br />
de adevãr pe care-l întruchip<br />
ca pe un vis nepieritor cînd piere –<br />
o, insomnii, imensa mea avere<br />
(cine eºti Tu adînc ºi pur ºi mare<br />
Tu ce mereu rãsari în ce rãsare<br />
în vîrf de viu ºi de etern cu zborul<br />
Tu ce mãsori cu dor pe însuºi dorul<br />
de unde vii ºi fãrã de hotare<br />
cine eºti Tu adînc ºi pur ºi mare?)<br />
de veghe stînd cînd gîndul naºte gînduri<br />
imens noian în rînduri dupã rînduri<br />
plutindu-mã: eu spuma gînditoare<br />
reînviind în clipa-n care moare<br />
ivindu-mã copac în aspre prunduri<br />
de veghe stînd cînd gîndul naºte gînduri…<br />
Vîrsta a doua<br />
epuizãri anxietãþi momente:<br />
de dincolo priviri cãtînd atente<br />
cu dor ademenindu-ne spre ele<br />
- sunet-destin în cosmice mãrgele<br />
ºi nopþi de veghe zilelor accente –<br />
epuizãri anxietãþi momente<br />
(de n-ai fi Tu în teama din aorte<br />
în gîndurile nãvãlind cohorte<br />
n-ar fi nici ispitirile-esenþe<br />
nici transparenþa chip în transparenþe<br />
- o, fãrã soare-n vîrf pãmîntul mort e! -<br />
de n-ai fi Tu în teama din aorte)<br />
nedîndu-mã plãcerilor deºarte<br />
ci cãutînd a sufletului parte<br />
în partea dinspre umbra luminatã<br />
luminã mã luminã ca o patã<br />
strãlucitor nãscîndu-mã în moarte<br />
nedîndu-mã plãcerilor deºarte.<br />
O definire a Poeziei<br />
- pentru P.R. –<br />
esenþe sublimîndu-se-n esenþã<br />
vis colorat în somnul-transparenþã<br />
tînjind în miezu-i spiralata formã<br />
spre-a-nvrednici materia informã<br />
iris veghind cea tainicã prezenþã:<br />
esenþe sublimându-se-n esenþã<br />
(desãvârºire în desãvîrºire<br />
frãmînt al meu; iubire de Iubire<br />
mereu mã subþiezi pîn’ la idee<br />
precum frumosul intrã-n orchidee<br />
pisc irizînd sublim apusul-mire:<br />
desãvârºire în desãvârºire)
gînd al Naturii ferm nãzuitoare<br />
fluid etern dinspre ºi cãtre Soare<br />
distanþã mãsurînd cu ne-distanþe<br />
precum speranþa însumînd speranþe<br />
fiinþa ta mã-nalþã ºi mã doare<br />
gînd al Naturii ferm nãzuitoare…<br />
Carnaval cu mãºti<br />
In memoriam Margareta Sterian<br />
…ivind Frumosul aþipeºti Durerea<br />
iar dulcele îl îndulceºti cu fierea<br />
cerului ametist în care-adastã<br />
neîmplinirea-n împlinire vastã<br />
surîzi plîngînd ºi-þi iroseºti averea:<br />
ivind Frumosul aþipeºti Durerea<br />
(ce dans în sinea mea ce cãi ciudate<br />
strãvechi mistere invocãri uitate<br />
cînd aerul e saturat de chipuri<br />
din lumi tãcute stranii arhetipuri:<br />
om-animal mireasa mi-o strãbate!<br />
ce dans în sinea mea ce cãi ciudate)<br />
de unde vii din care gintã-amarã<br />
ce idoli bat în gîndul tãu ce þarã<br />
þi se aratã-n vuietul tãcerii<br />
ºi ce iubiri te-mpresurã?, mã sperii<br />
cu-atîtea taine-n taina mea primarã:<br />
de unde vii din care gintã-amarã?…<br />
Straniul sol<br />
de-atîtea aripi aripile-mi cad<br />
iar sîngele-n scãderi devine vad<br />
uscatã ploaia lacrimile-mi ia<br />
de nu mai are sîmburul ce bea<br />
doar vãzu-ncearcã vîrfului de brad:<br />
de-atîtea aripi aripile-mi cad<br />
(prea plin de pofte de iubiri prea plin<br />
lumina verde-a spinului despin<br />
de-atîtea ori cu toamna m-a rãnit<br />
fãcîndu-mã de gînd ºi istovit –<br />
o, ce dulceaþã-n marele venin!<br />
prea plin de pofte de iubiri prea plin)<br />
sã ferecãm acel cuvînt în gol<br />
de frunze stinse rãstignit atol<br />
ca o fîntînã-n sufletul-abis<br />
acolo unde-nchisul s-a deschis<br />
în aºteptarea straniului sol<br />
sã ferecãm acel cuvînt în gol…<br />
Obsesie cu Pygmalion<br />
- se dedicã sculptorului Marcel Guguianu –<br />
iar oboseala de frumos m-adunã<br />
pustiul clipei iarãºi mã-ncununã<br />
ºi iatã iarãºi clipa are-n sine<br />
- ca miez în miez – seminþele de bine<br />
tãceri tãcerii valurile-ºi sunã<br />
ºi oboseala de frumos m-adunã<br />
ars amandi<br />
(cînd te sculptez în trupul meu de sare<br />
îþi dau cu gîndul gînd ºi-ntruchipare<br />
viu coapsa mea îþi umblã-n coapsa dulce<br />
ºi imnul tãu din carnea mea se zmulge<br />
iar umerii zvîcnesc în zborul mare<br />
cînt te sculptez în trupul meu de sare)<br />
tîrziu spre cer o înãlþare-adîncã<br />
coboarã-ºi steaua raza ei prelungã<br />
e oboseala de frumos ºi clipa:<br />
Risipitoru-mbogãþind risipa<br />
spre-a-ºi podobi iar trecerea ºi încã<br />
tîrziu spre cer o înãlþare-adîncã.<br />
Împotriva materiei<br />
…sufletul iar îl bãnuiesc a fire<br />
nemãrginire prinsã-n mãrginire<br />
de visuri caste ºi de patimi grele<br />
efluviind dinspre ºi cãtre stele<br />
o nezãritã, - ascunsã strãlucire<br />
sufletul iar îl bãnuiesc a fire<br />
(precum o ceaþã-n ceaþa nevãzutã<br />
neînceput eram, neînceputã<br />
erai mireasmã dor eram ardoare<br />
vuiet de trup ºi fãrã de pudoare<br />
rãpus ades de spadã ori cucutã –<br />
precum o ceaþã-n ceaþa nevãzutã)<br />
putere stãruind în frumuseþe:<br />
chip se ivind în mii ºi mii de feþe<br />
vãpaie fãrã cauzã ori moarte<br />
ivind adîncul în adînc de soarte<br />
ideile voind sã le rãsfeþe:<br />
putere stãruind în frumuseþe…<br />
Îmblînzitorul de cuvinte<br />
- mie însumi -<br />
cuvintele ca pietre preþioase<br />
stînd în adînc ºi aºteptînd sfioase<br />
pe cel sortit luminii sã le deie<br />
în strãluciri de alte curcubee<br />
ca tainele din tainiþa lor scoase<br />
cuvintele ca pietre preþioase<br />
(Iubire, tu, þi-am mãiestrit carate<br />
în umbre ºi lumini neaºteptate<br />
a’ sîngelui porniri ºi-ale gîndirii<br />
þi le-am trecut prin porþile rostirii<br />
fãcându-mã de imn ºi nestemate:<br />
Iubire, tu, þi-am mãiestrit carate)<br />
ce chin sublim sã te înalþi statuie<br />
cuvintelor ºi sîngerînd în cuie<br />
spre înþelesuri veºnice cununa<br />
de spini sã þi-o aºezi pe totdeauna<br />
simþind în tine nemuriri cum suie:<br />
ce chin sublim sã te înalþi statuie.<br />
101
102 þintã fixã mircea pora<br />
Mircea PORA<br />
în dialog cu Tudor CREÞU<br />
(plus o întrebare finalã pusã de Virgil PODOABÃ)<br />
Tudor Creþu: – Dragã Mircea Pora, socoteºti cã<br />
interviul, mai exact interviul nostru, dupã tonele de<br />
interviuri publicate (scuze pentru repetarea termenului<br />
„interviu”) mai are vreo ºansã de a fi citit?<br />
Mircea Pora: – N-am sã fac acum filozofia interviului,<br />
teorii despre el, vezi Doamne, e o formã de comunicare<br />
umanã, febrilã, un dialog, ceva viu, chiar dacã „viul” acesta<br />
e de mâna a doua, cãci cuvintele schimbate între<br />
preopinenþi se înfundã în moliciunea hârtiei. Avem ºanse<br />
de a fi citiþi dacã în exerciþiul schimbului de opinii nu suntem<br />
stupizi, ºablonarzi, traºi la xerox dupã atâþia alþii, dacã<br />
evitãm megalomania ºi încercãm sã minþim cât mai puþin.<br />
– M-ai înviorat puþin cu rãspunsul dat. Sã pornim,<br />
prin urmare, la drum. Eºti nãscut cu douã zile înaintea<br />
„zilei Z”, a debarcãrii din Normandia, 4 iunie, 1944, în<br />
comuna Topolovãþ, jud. Timiº. Ce-þi mai aminteºti, eventual<br />
cu folosinþã literarã, din aceastã primã etapã a<br />
vieþii tale - s-o numim copilãria micã, inocentã - derulatã<br />
în satul natal pânã în anul 1955, când pleci pentru a<br />
urma liceul (clasele V-XI) la Bucureºti?<br />
– Sã vorbesc, în concluzie, despre primul strat al<br />
memoriei mele. Cele dintâi amintiri, cu mici efecte literare<br />
le am de pe la trei-patru ani. Nu mi se ºterge din minte o<br />
curte foarte mare, niºte scãri pe care trebuie sã fi cãzut nu<br />
o singurã datã, un coridor ºi câteva uºi ce fãceau parte,<br />
farã îndoialã, din casa în care locuiam. Mai pe urmã când<br />
am mai crescut, intrã aproape intacte în inventarul<br />
memoriei, grãdiniþa cu doamna (nu tovarãºa) preoteasã<br />
care ne supraveghea destinele, ºcoala elementarã, unde,<br />
pentru prima ºi ultima datã, am fost premiant, pe urmã, din<br />
nou, curtea de care þi-am vorbit, dar acum prevãzutã cu o<br />
fântânã ºi „locuitã” din când în când de douã tractoare<br />
vechi, bubuitoare ºi de o batozã, mai mult ca sigur cã tot<br />
veche, aflatã, (probabil), nu departe de deces. În spatele<br />
curþii mai era ºi un grajd în care erau adãpostiþi doi armãsari<br />
negri, puternici, aparþinând ca ºi tractorul, batoza, casa,<br />
chiaburului, „duºman al poporului”, Costa Curticeanu.<br />
Îmi mai amintesc din intervalul acestor ani, (mai crescusem,<br />
deci) de ºosea (în ultimul meu volum e evocatã), de cãminul<br />
cultural, de caravana cinematograficã, de fetele de þãrani<br />
venite la hore cu salbe de galbeni la gât, de vreo doi, trei<br />
miliþieni ºi ºefi de post, trataþi de tatãl meu, medic al<br />
localitãþii, de felurite boli venerice, dupã cum am aflat mai<br />
târziu.<br />
– Sã mergem în continuare pe firul cronologic - la<br />
un scriitor, mare, mic, biografia conteazã - ºi sã aflãm<br />
ceva de la dumneata, mai vârstnicul meu coleg, referitor<br />
la liceul urmat la Bucureºti, perioada 1955-1961.<br />
– Da, e un interval din viaþa mea cu adevãrat frumos.<br />
În primul rând, saltul (viaþa mea a avut parte de salturi ºi<br />
nu puþine) din Topolovãþ în Bucureºti, fãrã vreo treaptã<br />
intermediarã. În „Capitalã” am locuit la unchiul meu (frate<br />
al mamei, cum ar veni), avocatul Virgil Nemoianu. Cel mai<br />
mare dintre cei trei fii ai sãi este actualul profesor, eseist,<br />
comparatist, minunat scriitor de memorii Virgil Nemoianu,<br />
stabilit de multã vreme la Washington ºi care din când în<br />
când ne mai viziteazã þara ºi ce a mai rãmas vizitabil din<br />
familie. (Au existat pe un arc mai mare de timp, în familie,<br />
trei „Virgil Nemoianu”, bunicul, medic în Mehadia<br />
interbelicã, avocatul, fiul medicului stabilit de prin 1926 în<br />
Bucureºti ºi omul de litere ºi de mare culturã, fiul<br />
avocatului, nãscut în 1940 ºi stabilit de mai bine de 25 ani<br />
în SUA). Despre „Casa Nemoianu” s-au putea scrie cât<br />
pentru ºapte interviuri. Zilele nu erau deloc monotone<br />
acolo. Cei doi „Virgil”, tatãl ºi fiul, erau stãpânii spirituali<br />
ai familiei. Ironia, zeflemeaua, comentariile politice ºi<br />
cozeriile de toate felurile îºi aveau aici rãdãcini adânci.<br />
Nu-i prea iubeam pe „tovarãºi” ºi n-am fi regretat o cât<br />
mai rapidã plecare a lor. Noi, ca elevii, (4 bãieþi, trei fraþi<br />
Nemoianu ºi eu), cu excepþia lui Pilu (Virgil), n-am prea<br />
fost premianþi. Citeam însã mult ºi variat, cãci unchiul<br />
meu avea o mare bibliotecã. Tot la Nemoieni i-am putut<br />
vedea în carne ºi oase pe mai vârstnicii prieteni ai lui Pilu,<br />
Negoiþescu, Doinaº, Regman, apoi pe Marin Tarangul, pe<br />
doctorul Andrei Bacalu. Cu mãtuºa mea ºi cu Tani, cel mai<br />
mic dintre fraþii Nemoianu, cunoscut ca istoric al relaþiilor<br />
româno-americane, ºi el de peste 10 ani în SUA, am mers<br />
mult la operã. I-am putut astfel asculta „în direct” ºi la ani<br />
de tinereþe pe Herlea, Dan Iordãchescu, Garbis Zobian,<br />
David Ohanesian, Zenaida Pally, Elena Cernei, de care se<br />
îndrãgostise Tito. I-am mai prins dansând, tot la Operã,<br />
pe greu egalabilii Irinel Liciu ºi Gabriel Popescu. Tot în<br />
perioada liceului, cel puþin de douã, trei ori pe an, în diverse<br />
companii, mergeam la Bellu. O bunã parte din „Istoria<br />
Mare” a ultimelor douã secole (mã refer la secolele XIX ºi<br />
XX) îºi dormea somnul de veci acolo: Eminescu, Caragiale,<br />
Bacovia, Rebreanu, Camil Petrescu, Cantacuzini, Basarabi,<br />
Oteteleºeni.<br />
– Ce a urmat dupã liceul de la Bucureºti?<br />
– Mutarea la Cluj, pentru atacarea în spirit<br />
tradiþionalist-burghez, a unei facultãþi. Pãrinþii mei,<br />
neinspiraþi aici, au vrut sã încep cu biologia. Aveam acolo<br />
un mic sprijin, teoretic însã, în fratele tatãlui meu, care a<br />
fost academicianul autentic Eugen A. Pora. Biologia mea<br />
a fost însã un mare eºec. Dupã trei ani de zile de „pedalare”<br />
în gol, cu stãri de umilinþã ºi ruºine, am dat o nouã admitere,<br />
tot la Cluj, dar la istorie de data aceasta. Într-o concurenþã<br />
foarte durã, fãrã nici un fel de sprijin, am intrat foarte bine,<br />
dar am terminat sub-mediocru. De la an la an, decadenþa<br />
mea, sub raportul notelor, era clarã. Nenumãraþii tocilari,<br />
care pe „Marele Will” îl scriau „ªecspir”, mi-o luaserã<br />
înainte. Nu mã interesa, însã, prea mult problema. Perioada
Clujului (opt ani de studenþie, 1962-1970) ºi-a avut ºi ea<br />
farmecul ei. Deºi ne aflam în plin comunism, parcã nu-i<br />
simþeam otrãvurile. Ziua mergeam la cursuri, la sport, seara,<br />
obligatoriu, ieºeam la promenãzi în centru. Aveam ce<br />
vedea. Fete extrem de frumoase, fãrã ostentaþia, nesimþirea,<br />
aroganþa multora din cele de acum, boemi coloraþi, cretini<br />
infatuaþi, distractivi pânã la un punct, studenþi etern<br />
repetenþi, fotbaliºti de mare valoare, precum Ivansuc, Petru<br />
Emil, cântãreþi de Operã rãsuflaþi, inexistenþi, cu vocea în<br />
registrul acut, studenþi cu grele straie þãrãneºti pe umeri,<br />
beþivi profunzi. Mi-am fãcut la Cluj ºi câþiva prieteni foarte<br />
buni, experþi în portretizãri ºi bârfã subþire. Probabil, cã<br />
primii paºi, nesesizaþi de mine, neprogramatici, înspre<br />
literaturã i-am fãcut în cârciumile de mâna a II-a ºi a III-a<br />
ale capitalei transilvane. Trãiam cu câþiva dintre prietenii<br />
mei (Sextil Crãciun, Paul Petru, Horia Giurgiu, Dafin<br />
Handrea) într-un fel de irealitate sau, dacã vrei, într-o<br />
realitate creatã de noi, mai nobilã, mai elegantã, cu bogat<br />
fond emoþional, cu muºcãturi „artistice” în direcþia<br />
semenilor. N-am scris publicabil nimic la Cluj (doar<br />
mâzgãleam pagini, pe ascuns), deºi mã învârteam, la o<br />
oarecare distanþã, totuºi, de tinerii atunci Ion Mircea<br />
(Bruno), Mihai Radu (coleg de facultate, în SUA, acum),<br />
Dinu Flãmând, Petru Poantã, Marian Papahagi, Uricaru.<br />
Oamenii revistei aerisite „Echinox”. Seri târzii prin<br />
restaurantul “Continental”, fost pe vremuri „New-York”,<br />
am petrecut ºi alãturi de scriitorii oficiali ai Tribunei, în<br />
frunte cu Negoiþã Irimie (am aflat recent cã a murit în urmã<br />
cu câþiva ani).<br />
– Dupã terminarea facultãþii, fatalmente, ai intrat<br />
„în producþie” ca profesor?<br />
– Exact. Profesor un an la Ohaba-Românã, sat arhaic,<br />
înconjurat de pãduri pline cu fantome (strigoi, spuneau<br />
localnicii) ºi mistreþi, în afara civilizaþiei contemporane,<br />
fãrã medic, preot, miliþian, pe urmã, profesor 7 ani la<br />
Bulgãruº, sat româno-german, prin care am regãsit dupã<br />
primitivismele Ohabei, calea feratã, autobuzul, prãvãlia<br />
curatã cu orar respectat, adierea, prin nemþi, a atmosferei<br />
vest-europene, fanfara ºi acordeonul nu doar þigãnesc, ci<br />
ºi german. În sfârºit, prin concurs, de prin 1980 pânã în<br />
1988, când fosta mea soþie a rãmas în Franþa, am fost,<br />
fireºte, tot profesor, la ºcoala generalã 15 din Timiºoara.<br />
Aici i-am avut, printr-un fericit hazard, colegi pe foarte<br />
tinerii Daniel Vighi ºi Vasile Popovici. N-am sã înþeleg<br />
niciodatã de ce bãieþii aceºtia doi, cu medii maxime pe<br />
diplome, au venit într-o ºcoalã de cartier, neperformantã<br />
(cu nenumãraþi Ciurarari, Cãldãraºi, Cârpaci, Stanci, era ºi<br />
greu sã fie), în loc sã opteze pentru liceele de elitã din<br />
oraº. Poate sã fi fugit - asta ca o posibilã explicaþie - de<br />
nevestele ºtabilor care, mai toate mofturoase, periculoase,<br />
incompetente, aveau catedre acolo. Aici, la Generalã 15,<br />
la sugestia lui Vighi, în special, m-am apucat de scris. Fãrã<br />
mare avânt ºi, mai ales, farã încredere în înzestrãrile mele.<br />
Tot prin cei doi prieteni „premianþi” am cunoscut repede<br />
ºi lumea „Orizontului”.<br />
– Care þi-a fost viaþa spre finalul „Epocii de aur”<br />
ºi ... dupã?<br />
– În 1988 fosta mea soþie s-a retras din spaþiul<br />
comunist, stabilindu-se în Franþa (Paris), unde trãieºte ºi<br />
acum. La scurtã vreme, eu mi-am dat demisia din<br />
învãþãmânt. Împreunã cu bãiatul ºi soacra mea (care n-a<br />
þintã fixã mircea pora<br />
103<br />
sperat niciodatã cã va fi incineratã nu departe de<br />
mormântul lui Balzac), în februarie 1990, dupã ce vãzusem<br />
masacrarea Ceauºeºtilor (mã aºteptam în ceea ce-i privea<br />
la un proces „gen Nüremberg” ºi nu la o mascaradã), am<br />
plecat ºi noi în Franþa, la Paris. Eu am stat acolo aproape<br />
4 ani, dar totul a fost greu, la limita suportabilului. Nu<br />
ºtiam limba decât foarte vag. Graþie vârstei, nivelului de<br />
exprimare, ca ºi þãrii de origine, aveam acces doar la slujbe<br />
de subsol, pasagere, ca aide-demenageur, paznic de<br />
clãdiri, în regim nocturn, distribuitor de ziare. În final am<br />
fost „gardian” ºi antrenor de baschet la o echipã de nivelul<br />
10 dintr-un banlieu al Parisului. Pierdem toate meciurile la<br />
diferenþe astronomice. În rãstimpuri mai ºi scriam câte<br />
ceva, dar cu multã amãrãciune. Mi-am dat destul de repede<br />
seama cã un asemenea tip de viaþã îmi va fi fatal – drept<br />
care am luat deloc uºoara hotãrâre de a mã reîntoarce în<br />
„þãriºoarã”. Lucrul s-a petrecut în februarie 1994. Am ajuns<br />
la Timiºoara cu o sacoºã pe umãr ºi cu suma de 500 de<br />
franci în portmoneu.<br />
– Ai scris pânã acum, dacã socotim ºi volumul<br />
colectiv „Drumul cel Mare”, Facla, 1985, opt volume<br />
(volumele: “Drumul cel Mare”, secþiunea „Biblioteca<br />
Antiqua”, “Indiile Galante”, „Celãlalt Tãrâm”,<br />
„Glasuri lângã leagãnul meu”, „Nicãieri”, „Imperiul<br />
de Praf”, „Bãi, profesore”, „Ieºind din vis puþin<br />
îngândurat”). ªapte de prozã scurtã ºi unul de articole<br />
din care proza nu e absentã. Ce a stat la baza acestor<br />
cãrþi?<br />
– Nu-þi pot rãspunde concret cu un „asta” ºi „asta”.<br />
O sumã de stãri risipite prin timp constituie cãrãmizile<br />
cãrþilor mele. Sunt asediat demult de spaime imptrevizibile,<br />
cãrora nu le gãsesc o explicaþie clarã. Am suportat în viaþã<br />
diverse ºocuri. Din Topolovãþ, ca elev, direct în Bucureºti,<br />
de acolo, ca student, la Cluj, apoi un plonjon, în calitate<br />
de profesor, la Ohaba, în sfârºit, revenirea în civilizaþie cât<br />
de cât pe ruta Bulgãruº, Timiºoara. Au urmat apoi<br />
revoluþia, Parisul, clipele grele de acolo, revenirea pe<br />
„geantã” la Timiºoara. Dupã toate aceste „turnee” ceea<br />
ce odatã fusese familia mea se fãcuse praf. Am plecat, fãrã<br />
entuziasm, din România pe un decor ºi m-am întors pe un<br />
altul, radical schimbat.<br />
Pe urmã, cred cã s-au întrupat în cuvinte, devenind<br />
proze, situaþiile nefericite pe care le-am vãzut, provizoratele<br />
ce ne pândesc la tot pasul, insatisfacþiile cu înþepãturã<br />
mai mult sau mai puþin violentã, imposturile, rãsturnãrile<br />
scãrii de valori la care asistãm. Ne îndreptãm cu paºi repezi<br />
spre o dictaturã a idioþilor cu bani. Nu în ultimul rând<br />
trecerea timpului, despãrþirile definitive ºi – ce mai caleavalea<br />
! – moartea stau ºi ele la baza prozelor mele.<br />
– Care a fost prima ta întâlnire cu scriitorii<br />
timiºoreni?<br />
–Aproximativ o pot data, anul 1983, luna octombrie<br />
sau noiembrie, în cadrul cenaclului literar al revistei<br />
„Orizont”. Citeam pentru întâia datã un grupaj de texte<br />
bizare, apãrute unele dintre ele – de fapt, cu toleranþa<br />
cenzurii – mai târziu, în 1985, în grupajul meu „Biblioteca<br />
Antiqua” din volumul colectiv „Drumul cel Mare”. Erau<br />
în salã, pentru a auzi producþiile mele, unii dintre cei mai<br />
valoroºi condeieri ai Timiºoarei: ªerban Foarþã, Livius<br />
Ciocârlie, Marcel-Pop-Cornis, încã în þarã pe atunci, Eugen<br />
Dorcescu ºi mai tinerii Mircea Mihãieº, Daniel Vighi, Vasile
104 þintã fixã mircea pora<br />
Popovici, Viorel Marineasa. Am avut foarte mari emoþii la<br />
acea reprezentaþie, nu neg, dar pânã la urmã totul a ieºit<br />
cu bine. Prima intervenþie, dintre comentatori, a avut-o<br />
ªerban Foarþã. A vorbit succint, dar substanþial, în fond,<br />
fermecãtor, despre virtuþiile terapeutice ale râsului, despre<br />
faptul cã e destul de dificil sã-l obþii în scris. Dupã ªerban<br />
au mai vorbit, fireºte, ºi alþii, dar mie, de atunci, mi-a rãmas<br />
sufletul la cel ce spãrsese „gheaþa”. Dupã cenaclu,<br />
împreunã cu ªerban ºi alþi doi „creatori” de talie mai micã,<br />
am fost la un restaurant onorabil, atunci, dar care ulterior<br />
s-a proletarizat. Totul s-a încheiat spre miezul nopþii, în<br />
bune condiþiuni. Cu ceea ce citisem la acel cenaclu, fãrã a<br />
avea aproape nimic publicat, obþinusem un fel de legitimaþie<br />
de a circula prin lumea deosebitã a scriitorilor. De ªerban<br />
Foarþã, de atunci, de la acel prim cenaclu, mã leagã ceva<br />
durabil, e un om la care mã gândesc mult, neavând nici o<br />
îndoialã cã subteran am suferit influenþe din partea lui. Sunt<br />
aproape sigur cã e un singuratec în lumea aceasta insipidã,<br />
atât de îndepãrtatã uneori de un vers frumos.<br />
Pentru a încheia cu cenaclurile, îþi voi mai spune cã<br />
am mai citit de câteva ori la „Orizont” ºi tot de câteva ori la<br />
cenaclul „Casei Universitare”, condus de actualul director<br />
al editurii „Sedona” ºi editor al meu, dl. Cornel Secu.<br />
Când ne-am mutat la „Casa Universitarã”, cu lecturile,<br />
anii ‘85, ‘86, ‘87, dictatura devenise tot mai sufocantã. Nu<br />
mai ºtiai de cine sã te fereºti ºi de cine nu. Întâlnirile<br />
cenacliere la care veneau prof. Eugen Todoran, Deliu<br />
Petroiu, Foarþã, Ciocârlie, Ungureanu, Mihãieº, Vighi,<br />
Bunaru, Marineasa, Monoran, dar încã mulþi alþii care pe<br />
moment nu-mi vin în minte, erau pentru toþi, niºte minime<br />
guri de oxigen, niºte oaze, în mijlocul unor pustietãþi fãrã<br />
margini. Nu discutam politicã, pretextele întâlnirilor erau<br />
literare… dar nu ºtiu cum sã te fac sã înþelegi… totuºi, cu<br />
toate riscurile…discutam…ºi politicã…<br />
Plecam spre casã, spre bloc, de la „Casa<br />
Universitarã”, de regulã, cu Eugen Bunaru, de multe ori<br />
dupã miezul nopþii. Traversau o piaþã, „Piaþa 700”, absolut<br />
pustie, totul pârând mort, dus pe apa Sâmbetei. Putrezeam<br />
trãind. Pretutindeni erau portretele lui Ceauºescu, zicerile<br />
lui. Dar nopþile acelea când veneam cu Eugen spre casã<br />
erau minunate. Natura, în infinitatea ei, era prea puternicã<br />
pentru ca impuritãþile umane s-o poatã atinge. ªi pentru<br />
cã þi-am spus câte ceva despre cenacle, sã-þi vorbesc ºi<br />
despre apariþia primei cãrþi pe a cãrei copertã mi-am vãzut<br />
scris numele: „Drumul cel Mare”. Secþiunea mea din acest<br />
volum colectiv (suntem în anul 1985) se numea „Biblioteca<br />
Antiqua”. Prin titlu (redactorul Ion Nicolae Anghel, rutinat<br />
în dejucarea cenzurilor a fost de acord cu „anticizarea”<br />
paginilor mele) am încercat sã creez un spaþiu de<br />
neutralitate pentru povestirile ce-mi aparþineau. Ele nu<br />
constituiau, fireºte, un atac la adresa indigestului regim,<br />
dar, fiindcã nu-i luau numele în gurã, eu, autorul, aº fi<br />
putut sã fiu acuzat de evazionism, estetism, gratuitate,<br />
fugã din contingent. Paginile mele au fost extrem de bine<br />
primite de criticã. Cartea a avut în total 12 cronici. Lansarea<br />
a fost la Oradea, pregãtitã fãrã cusur. Cel care a vorbit, de<br />
fapt, patronul spritual al acþiunii, a fost Radu Enescu. Un<br />
adevãrat domn, un adevãrat senior. Un eºuat ºi el, ca<br />
destui alþii, în mlaºtinile ce pãreau atunci fãrã de sfârºit,<br />
ale dictaturii.<br />
– Cum consideri cã te-a calificat critica? Te-a<br />
diagnosticat exact?<br />
– Nu pot sã spun cã volumele mele au trecut<br />
neobservate. S-a scris despre ele, mai mult la început, mai<br />
puþin acum. E adevãrat cã nici eu nu mã ostenesc sã alerg<br />
cu propriile cãrþi dupã critici. Lucrul mi se pare dezonorant.<br />
Au scris, totuºi, despre mine ºi întotdeauna favorabil:<br />
Radu Enescu, ªtefan Borbely, Ioan Groºan, Radu Cãlin<br />
Cristea, Corneliu Crãciun, Alexandru Nemoianu. iar din<br />
Timiºoara, de mai multe ori, Cornel Ungureanu, Mircea<br />
Mihãieº, A.D. Rachieru, Eugen Bunaru. Sunt prezent, fãrã<br />
a „arunca buzdugane prin porþi” în vreo 3-4 dicþionare.<br />
Sunt taxat, în principal, de umorist. Aceasta e însã o mare<br />
greºealã, un verdict totalmente superficial. Umorul existã<br />
în scrierile mele, dar el e secundar, e doar un instrument<br />
din orchestrã. Notele fundamentale ce pot fi detectate<br />
uºor în tot ce am produs pânã acuma sunt absurdul,<br />
grotescul, zãdãrnicia (îl am mereu înainte pe Zorba),<br />
pieritorul, despãrþirile definitive, resemnarea într-o lume<br />
ce nu iartã ºi nu dã explicaþii. Ar mai fi apoi „luarea pe<br />
lopatã” a prostiei, stupizeniei omeneºti, un lung efort de<br />
degonflãri, de doborâri de pe socluri falsele valori, cu alte<br />
cuvinte, lumea perceputã ca un permanent carnaval, trist<br />
însã, sub aparenþe adesea vesele. Mã aplec de foarte multe<br />
ori asupra celor mai mãrunte gesturi umane, le decupez, le<br />
tai cu bisturiul pânã la cele mai mici fibre. Cam asta ar fi. În<br />
fond, îmi pare rãu de noi, de oameni.<br />
– Ce scriitori te stimuleazã, îþi sunt apropiaþi?<br />
– A-i înºira pe toþi mi-e imposibil. Îi consider ca fiind<br />
dintotdeauna „ai mei” pe Dostoievski, Tolstoi, Gogol,<br />
Cehov, Bulgakov, Kafka, Musil, Bruno Schultz, Dino<br />
Buzzati, iar de la noi pe George Cãlinescu, Radu Petrescu,<br />
V. Nemoianu, Al. Paleologu, Emil Botta, George Bacovia.<br />
Nu mã dau în vânt deloc dupã Sorescu, Nichita Stãnescu<br />
(acestuia îi prefer versurile lui A. E. Bakonsky) ºi nici dupã<br />
mulþi poeþi ºi prozatori mai tineri, unii dintre ei (ºi nu puþini)<br />
de-a dreptul ilizibili, încurajaþi însã de o criticã cu auzul<br />
fals. Am fãcut, de asemenea, vreo douã-trei încercãri de a<br />
citi cãrþi (romane) de Nicolae Breban. Stufoºenia, în primul<br />
rând, a scrisului sãu, dar ºi neputinþa de a crea o<br />
„atmosferã” care sã-i poarte pecetea, m-au învins, „m-au<br />
pus la podea”. Am încercat ºi cu Augustin Buzura. La fel,<br />
repede, m-am trezit „pus la podea” de un scris greoi,<br />
nespectaculos, tern, pe zeci ºi zeci de pagini. Nu dispun<br />
de o viaþã de rezervã pe care sã o sacrific unor astfel de<br />
scriituri. Trebuie sã mãrturisesc cã nici ce se petrece pe la<br />
eºalonul mai tânãr, de 30-35-40 de ani, nu prea ºtiu în<br />
amãnunþime. Mai mult ca sigur cã „bãieþii” îi dau cu scrisul<br />
înainte, cãci altfel nu s-ar explica puhoaiele de poeme,<br />
poezii, proze, fragmente de romane, cu care sunt<br />
bombardate revistele.<br />
– Nu te bate gândul ca noua ta carte, dacã va mai<br />
fi, sã fie un roman?<br />
– Nu mã bate deloc acest gând. Dacã sunt înzestrat<br />
sã alerg bine (folosesc cu toatã exigenþa calificativele) pe<br />
400 sau 800 de metri – ce rost ar avea sã mã sufoc sau sã<br />
fac o cursã fluieratã pe 5.000 de metri? Îi las pe alþii sã se<br />
angreneze în treburi din acestea. Prefer oricând sã surprind<br />
caraghioslâcul general-valabil, cum spuneau marxiºtii, al<br />
unui administrator de bloc, al unui funcþionar ori al unui<br />
„om-funcþie”, decât sã mã chinui cu înnodãri ºi deznodãri<br />
de situaþii pe sute de pagini care, finalmente, s-ar putea sã<br />
fie un fiasco.
– Îþi place literatura mai greu de descifrat, care nu<br />
se lasã uºor învinsã la lecturã?<br />
– Categoric, nu. În spatele încifrãrilor premeditate, a<br />
ruperilor abuzive de planuri, a amestecãrii la nesfârºit,<br />
fãrã nici o noimã, mãsurã, a visului cu realitatea se ascund<br />
mulþi, cred eu cã prea mulþi impostori. Creatorii cu adevãrat<br />
mari au fost întotdeauna înclinaþi spre limpezime, claritate,<br />
dând prin asta putere cuvântului ºi nu condamnându-l la<br />
sufocare.<br />
– Ce pãrere ai ºi despre condiþia actualã a<br />
scriitorului? Este el respectat? Societatea îi recunoaºte<br />
vreun rol?<br />
– Mã simt aproape chinuit, cînd sînt obligat sã<br />
rãspund la astfel de întrebãri. Cred cã în momentul de faþã<br />
cota scriitorului e în scãdere. Trãim o perioadã de „avânt<br />
a-cultural, de semi-doctism generalizat, ofensiv, când,<br />
drapelul” îl poartã jenanta vedetã de televiziune, omul<br />
politic mediocru, gãunos, evident pasager ºi câtuºi de<br />
puþin scriitorul, plasticianul sau muzicianul. Senzaþia mea<br />
este cã dacã nu scrii comercial, fãrã mari subtilitãþi, cu<br />
pastã groasã, cu includerea neapãratã în pagini a<br />
sexualitãþii, ai ºanse foarte mici de a fi citit. Mai citesc prin<br />
ziare liste de oameni, care, vezi doamne, s-au auto-intitulat<br />
elite ºi se întâlnesc prin cluburi selecte. Scriitorii lipsesc<br />
de aici aproape cu desãvârºire. Un posesor imbecil ºi<br />
înfumurat de B.N.W. nici nu stã de vorbã cu un poet sau<br />
eseist. El se considerã din start superior graþie bunurilor<br />
sale concrete, pipãibile, materiale. Cine ºtie, dacã cu<br />
vremea milionarii, „baronii” noºtri se vor ºlefui, dacã ne<br />
vom întoarce, într-un fel, la situaþiile din Renaºtere, când<br />
principii þineau, pentru gloria numelui lor, pe la curþi, pe<br />
lângã ei, artiºti de tot felul. Numai cã una e sã fi avut de-a<br />
face ca ºi creator (esenþa creaþiei e neschimbatã prin secole)<br />
cu un Montefeltro, Visconti, Gonzaga ºi alta cu alde Vântu,<br />
Þânþãreanu ºi cine ºtie ce alþi pitecantropi, chiar daþi puþin<br />
la rindea. (Invocãm aici pe creatorii mai mãrunþi ai Renaºterii<br />
ºi nu pe giganþi). Citind aceste nu prea vesele rânduri te<br />
poþi foarte uºor lãmuri de respectul, de rolul, de poziþia<br />
ce-o au scriitorii în actuala noastrã societate.<br />
– Crezi cã va mai trece mult timp pânã ce se va ivi<br />
un „Nobel” ºi în România?<br />
– Pertinent numai Cel de Sus poate rãspunde la<br />
aceastã întrebare. În orice caz, proclamarea de mari talente<br />
ºi chiar genii la tot pasul nu e de naturã sã creeze un<br />
climat favorabil pentru venirea, ºi la noi, a unui premiu<br />
„Nobel”. Majoritatea scriitorilor români cred despre ei cã<br />
sunt mult mai mult decât, de fapt, reprezintã în realitate.<br />
Problema numitã „cunoaºte-þi lungul nasului” nu prea<br />
existã la noi. Socotesc cã pe terenul literar e un mare haos<br />
ºi atâta vreme cât adevãratele valori nu vor fi separate de<br />
nonvalori crase nu se va veni spre nici un „Nobel”.<br />
– Iatã cã ne apropiem de încheierea dialogului<br />
nostru ºi nu te-am întrebat nimic despre persoana ta.<br />
Eºti sãnãtos, mãnânci mult sau cu precauþii, îþi alegi<br />
cravatele la cele mai fine magazine, ai trecut, muzical,<br />
de la simplista operã italianã la Wagner, la Strawinsky<br />
sau chiar mai departe pe linia pustiului melodic?<br />
– Am sã-þi rãspund chiar cu plãcere la acest foarte<br />
precis chestionar. La anii, deja destul de numeroºi pe care-<br />
þintã fixã mircea pora<br />
105<br />
i am, cred cã sunt în linii mari sãnãtos, dar pentru<br />
confirmare, totuºi, deºi sunt fiu de medic, nu m-am dus de<br />
foarte mulþi ani la nici un control. Mi-ai strecurat, însã, un<br />
fior de gheaþã pe ºira spinãrii, ºi, în primãvarã, înainte de<br />
venirea Iepuraºului, am sã-mi fac un set de analize, sã<br />
vedem cum stãm cu zahãrul, grãsimile, cu aparatele<br />
digestiv, circulator, respirator. Chiar dacã pentru moment<br />
totul e în regulã nu mã îmbãt cu ideea cã e o eventualã<br />
„cãdere în panã” ar fi chiar atât de departe. În ce priveºte<br />
consumul de alimente, aici sunt foarte ponderat, deºi multe<br />
bunãtãþi mã tenteazã. Am uneori „pofte” de femeie gravidã,<br />
dar ºtiu cã fiecare înghiþiturã în plus nu e în mãsurã sã-mi<br />
facã servicii. Am, spre binele meu, capacitãþi destul de<br />
mari de înfrânare.<br />
M-ai întrebat, vãd, ºi de…cravate. Trebuie sã-þi spun<br />
cã nu port defel un asemenea articol. Când mã vor îmbrãca<br />
alþii – ºi e uºor de ghicit la ce mã refer – atunci, da, prestant<br />
ºi fãrã proteste, voi accepta cravata.<br />
Cât priveºte muzica, e o plãcere pentru mine sã o<br />
ascult. Opera italianã mi-e foarte bine cunoscutã ºi nu mã<br />
ruºinez deloc sã spun cã o preferã tuturor Wagnerilor<br />
posibili. Când pot asculta o Aidã, Toscã, Traviatã,<br />
superbul cor din Nabuco de ce sã mã torturez cu Parsifal?<br />
Am rezistat odatã la „Maeºtrii Cântãreþi din Nurenberg”<br />
ºi mi-a fost de ajuns pentru tot restul vieþii. Mai departe,<br />
spre Strawinsky ºi alþii ºi mai dihai ca el sã se ducã cine va<br />
vrea. Dar nu trebuie sã ne facem probleme cu asta, snobi<br />
sunt pe lume destui…<br />
– ªi o ultimã întrebare acum. De ce ai scos toate<br />
cãrþile tale individuale la editura „Sedona”?<br />
– Nu lungesc aici vorba. M-am obiºnuit cu<br />
directorul editurii – Cornel Secu – ºi cu stilul de muncã al<br />
„Sedonei”.<br />
***<br />
Virgil Podoabã: – Dragã Mircea Pora, þi-am citit<br />
cât ai clipi interviul acordat poetului Tudor Creþu. E în<br />
stilu-þi caracteristic, vioi, alert, elevat. Într-un limbaj de<br />
o înãlþime incomparabilã, aproape. De-o nobleþe<br />
stilisticã pe care mai tânãra literaturã românã pare s-o<br />
fi pierdut ºi al cãrei secret pare sã-l deþii ca unul din<br />
ultimii berevoi. Aproape. Þi-am readmirat extraordinara<br />
putere de evocare, de portretizare la secundã,<br />
contrapunctatã, fireºte, de momente mordante. Te miºti<br />
vivace între evocarea nostalgicã ºi lovitura de pumnal<br />
perfectã. Loviturã, evident moralã. Cum ai luat-o pe firul<br />
biografiei mã gândesc cã n-ar strica sã adaug ºi eu o<br />
întrebare legatã de ceea ce aº numi bio-bibliografia ta<br />
revelatoare. Cred cã un scriitor are cel puþin douã<br />
biogarfii, una obiºnuitã, alcãtuitã din evenimente care<br />
nu lasã neapãrat urme foarte adânci în existenþa sa chiar<br />
dacã cuprinde amintiri memorabile, iar alta revelatoare,<br />
alcãtuitã din evenimente indelebile, care nu numai cã<br />
lasã urme adânci în existenþa subiectului care le<br />
trãieºte, dar îi pot schimba chiar cursul existenþei,<br />
fãcând din el un alt om, un alt subiect, iar dacã este<br />
scriitor, determinându-l, vizibil sau invizibil, sã<br />
purceadã la scris. E vorba de ceea ce nemþii numesc<br />
Erfahrung, adicã de experienþe care modificã subiectul,<br />
ºi au valoare de adevãr pentru el, de experienþe de genul<br />
celei de pe drumul Damarscului care l-au transformat<br />
pe Saud în Paul. Acest gen de experienþe le numesc
106 þintã fixã mircea pora<br />
“revelatoare”. Iar ele pot fi ºi livreºti în cazul în care o<br />
carte sau alta îndeplinesc acest rol. Cam care ar fi, deci,<br />
dintre toate cîte ai trãit, experienþele tale revelatoare –<br />
existenþiale sau livreºti – aflate la originea scrisului<br />
tãu?…<br />
Mircea Pora: – De regulã, propoziþia sau fraza<br />
tradiþionalã utilizatã de majoritatea intervievaþilor când<br />
trebuie sã lãmureascã o problemã de genul celei pe care<br />
mi-ai pus-o, pentru început, este… “Nu e deloc uºor sã<br />
rãspunzi la o astfel de întrebare”…<br />
Lãsând la o parte orice ironie îþi mãrturisesc cã în<br />
cãutarea unui rãspuns cât de cât mulþumitor mã aflu întro<br />
oarecare dificultate. Traseul vieþii mele, în special de la<br />
terminarea liceului, a fost accidentat, fragmentat,<br />
neîncadrabil în binecuvântatele trasee liniºtite, previzibile,<br />
ale celor mai mulþi. Indiferent cum aº fi tras de volan,<br />
simþeam cã auto-cisterna care eram, nu merge academic<br />
pe ºosea, fiind într-un anume fel, un pericol public, o<br />
apariþie care atrãgea imparabil atenþia. Când provocam<br />
aceste “caramboluri” exterioare (ultima clasã de liceu,<br />
trimestrul II, corijent la patru materii, istorie, media 4,<br />
românã, 4, fizicã, 3, chimie, 2, caraghioslâcurile de la<br />
biologie, repartiþia la Ohaba-Românã, sat suprarealist, cu<br />
fond medieval ºi elemente vag contemporane, orele de<br />
învãþãmânt, în ciuda inspectorilor idioþi, fãcute fãrã<br />
planificãri calendaristice ameþiotoare prin stupizenie),<br />
totul înainte de a fi publicat ceva (pentru prima oarã,<br />
publicatul, într-un “Forum Studenþesc”, an 1983), simþeam<br />
clar, cã jos de tot, în fiinþa mea, se zbate o vietate care<br />
doreºte aer, hranã ºi puþinã luminã. Treptat mi s-a clarificat<br />
faptul cã acel ceva, fãrã conture precise, dar presant ca o<br />
tumoare (iatã ce comparaþie am gãsit) era dorinþa de a<br />
scrie ceva publicabil. Tensiunile acestea le-am trãit în<br />
“etapa Cluj” din viaþa mea (anii 1962-1970), când mã<br />
învârteam prudent ca un iepure pe lângã literaþii oficiali ai<br />
burgului (Negoiþã Irimie, Nicalae Mãrgineanu, în lungile<br />
lor escapade de pahar) sau pe lângã “echinoxiºtii”, gãsibili<br />
în partide lungi de taclale ºi cafele la cofetãria “Arizona”.<br />
Cu necazul cã nu pot scrie nimic (eram urmãrit ºi de tezele<br />
de la românã, din Liceu, unde nu treceam de nota ºase) mam<br />
dus ca profesor de istorie, un an, la Ohaba-Românã ºi<br />
alþi 7 la Bulgãruº, sat german, civilizat, de lângã Timiºoara.<br />
Trebuie pe acest fir sã mãrturisesc însã ceva: în toþi aceºti<br />
ani ai dorinþei neîmplinite de a scrie am citit foarte mult ºi,<br />
fireºte, nu orice. Treceam, de asemenea, printre cei ce mã<br />
cunoºteau, oameni la locul lor, condamnaþi la statul sub<br />
plapomã, drept o fiinþã aparte, cu umor, un original, dar<br />
epoleþii de “þicnit”, crescãtorii aceºtia de iepuri mi-i<br />
puseserã pe umeri. Ei, care nu ºtiau altceva decît sã joace<br />
“66” pe dosul genþilor, altfel de profesiune medici,<br />
profesori, ingineri, colegi de navetã ani buni. Momentul<br />
ales, revelator (nu-l mai trec în nemþeºte), care a deschis<br />
robinetul scrisului în ce mã priveºte, a fost întâlnirea<br />
programatã de Destin, dintre mine ºi mai tinerii, eminenþi<br />
absolvenþi de filologie, Vasile Popovici ºi Daniel Vighi.<br />
Cel de Sus a hotãrât ca noi sã “dansãm” ideatic prin clasele<br />
unei ºcoli de cartier, presãrate cu mulþi copii de rromi.<br />
Mirosea greu prin ele. Dupã ce Vighi (ºi el cu planificãri<br />
dupã ureche, antiinspectoriale) îi punea pe micii elevi rromi<br />
ºi români sã memoreze poezii cu Partidul, iar eu, pe alþii, de<br />
acelaºi fel sã înveþe din manuale cã fãrã Partid nici<br />
Burebista n-ar fi fost, ne vedeam pe coridoare ºi discutam<br />
despre… literaturã. Eram volubil cu Vighi ºi el cu siguranþã<br />
cã, în spatele vorbelor mele, a mai intuit ceva. Mi-a spus<br />
clar cã trebuie sã scriu… El a fost cel care mi-a citit primele<br />
pagini ducându-le pe urmã la tipar dupã ce sãriserã<br />
cenzura… Ulterior drumurile noastre s-au mai despãrþit<br />
dar ce s-a sudat atunci e nefisurat ºi astãzi. Cãrþi care mã<br />
susþin în scris, mã îndeamnã la lucru sunt multe: printre<br />
ele, cele ale lui Buzatti, Cehov, Kafka, Bulgakov, Pasternak,<br />
Cãlinescu, Radu Petrescu, ca prozã poeticã, iar ca poezii<br />
propriu-zise, Trakl…<br />
Aceasta ar fi doat o laturã a rãspunsului la întrbarea<br />
ta…Cealaltã ar putea fi mãcar indicatã de scurtul rãspuns<br />
dat mai sus lui Tudor Creþu la întrebarea: Ce a stat la<br />
baza acestor cãrþi? Cum momentan n-aº mai prea avea<br />
mare lucru de adãugat sau, mai precis, pentru cã nu mã<br />
prea aflu acum în dispoziþia de a-l dezvolta mai cumsecade,<br />
iatã-l în reluare, în …autocitare, ba în plus, totuºi, cu<br />
cîteva sublinieri, aºa, pentru tine, ca sã nu zici cã nu m-am<br />
…strãduit chiar deloc: “Nu-þi pot rãspunde concret cu un<br />
«asta» ºi «asta». O sumã de stãri risipite prin timp<br />
constituie temelia ºi cãrãmizile cãrþilor mele. Sunt asediat<br />
demult de spaime imptrevizibile, cãrora nu le gãsesc o<br />
explicaþie clarã. Am suportat în viaþã diverse ºocuri. Din<br />
Topolovãþ, ca elev, direct în Bucureºti, de acolo, ca student,<br />
la Cluj, apoi un plonjon, în calitate de profesor, la<br />
Ohaba, în sfârºit, revenirea în civilizaþie cât de cât pe ruta<br />
Bulgãruº, Timiºoara. Au urmat apoi revoluþia, Parisul,<br />
clipele grele de acolo, revenirea pe „geantã” la Timiºoara.<br />
Dupã toate aceste „turnee” ceea ce odatã fusese familia<br />
mea se fãcuse praf. Am plecat, fãrã entuziasm, din România<br />
pe un decor ºi m-am întors pe un altul, radical schimbat.<br />
Pe urmã, cred cã s-au întrupat în cuvinte, devenind<br />
proze, situaþiile nefericite pe care le-am vãzut,<br />
provizoratele ce ne pândesc la tot pasul, insatisfacþiile<br />
cu înþepãturã mai mult sau mai puþin violentã, imposturile,<br />
rãsturnãrile scãrii de valori la care asistãm. Ne îndreptãm<br />
cu paºi repezi spre o dictaturã a idioþilor cu bani. Nu în<br />
ultimul rând trecerea timpului, despãrþirile definitive ºi<br />
– ce mai calea-valea ! – moartea stau ºi ele la baza<br />
prozelor mele”.
Mircea PORA<br />
Telegrame<br />
„Calc strâmb, un reumatism neprevãzut m-a invadat.<br />
Se anuleazã totul. Torturile ºi salatele s-au ºi acrit. Le<br />
aruncãm. Nunta asta n-a fost cu noroc”.<br />
Pavel<br />
„Plouã, totul þiuie. Nu pot scrie pe un astfel de timp.<br />
Mâine consult un medic. Visez pãduri ºi cai care sar peste<br />
ele”.<br />
Mitea<br />
„Câinele cu care v-aþi jucat când aþi fost la noi a<br />
turbat. Ochi roºii, spume la gurã. Dacã aveþi zgârieturi de<br />
la el, repede la institutul de resort. Vorbim la telefon”.<br />
Burºi<br />
„Dacã vã va cãuta un individ ºi în loc de salut va<br />
zice … „Sic transit gloria mundi”, baricadaþi-vã, fugiþi. E<br />
un asasin”.<br />
Pisu<br />
„Treceþi pe lista celor pomeniþi la parastas ºi pe Ana<br />
lui Mîþu. ªi ea l-a suportat pe „idiot” vreo câþiva ani”.<br />
Abel<br />
„Avem ºvabi ºi alte gongi. Infern. Rezistã ºi la<br />
sprayurile ruseºti. Cineva mi-a spus sã le arãt un tablou<br />
de-al lui Lenin. Vivi înnebuneºte dacã nu scãpãm de ele.<br />
Poate Vladimir Ilici sã fie o soluþie”.<br />
Iºcu<br />
„Fii liniºtit, „Iepuroiul cel cu coarne” se pare cã nu<br />
eºti tu ci altul. Îndatã ce vom afla noi amãnunte îþi spun.<br />
Sãnãtate ºi calm. Pentru moment n-o bate”.<br />
Torres<br />
„Am fãcut investigaþii. Nu soþia mea a produs<br />
zgomotul acela necuviincios la seratã. ªtiu cine. Una înaltã,<br />
blondã, mai multe nu spun. Faceþi corectãrile de rigoare”.<br />
Mihul<br />
„Am obþinut catedra pentru Costel. Sugeraþi<br />
schimbarea numelui. Conferenþiar C. Berbecu nu prea<br />
merge. Preferabil Bumbacu, Bubanfu sau ceva asemãnãtor.<br />
Aºteptãm soluþionarea”.<br />
Relos<br />
„Evitaþi pânã la noi ordine puii ºi gãinile autohtone.<br />
Fãrã risc cocoºeii din Turcia”.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
Mammy<br />
107<br />
„Operaþia esteticã a lui Gelu reuºitã. Aduce uºor a<br />
cimpanzeu dar e un lux faþã de ce-a fost”.<br />
Taty<br />
„Nu înjuraþi mai ales regimul ºi „de mamã”. Amenzi<br />
grele. Nu ºtiu deocamdatã cum stã situaþia cu „hai siktir”.<br />
Puºea<br />
„Alexamdru cel Mare credem cã e mai important ºi<br />
decât Gustav – Adolf ºi decât Napoleon. În caz de opinie<br />
contrarã contactaþi-ne la numerele de telefon ºi fax<br />
cunoscute”.<br />
Uºu<br />
„Trimite-þi urgent motanul, pe Rovart, la concursul<br />
de pisici de la noi. Arbitrii corecþi. Dacã câºtigã, pentru<br />
stãpâni premii consistente, chiar croaziere pe Mediteranã”.<br />
Filipaº<br />
„Vândut aproape tot. Pe moment într-o garsonierã<br />
cu perspectivã de cort. Toþi pantofii, praf. Ieri, mi-am bãut<br />
cãciula de iarnã. Nu cer nici un ajutor. Sãnãtate la toþi”.<br />
Lopy<br />
„Scrieþi-vã memoriile, oricât de prost, sã rãmânã<br />
totuºi ceva ºi dupã voi. Adalbert ºi anul acesta repetent.<br />
Va face împreunã cu directorul ºcolii figuraþie într-un film.<br />
Nu lucruri înalte, probabil la dat sau primit pumni ºi<br />
picioare”.<br />
Tae<br />
„Înmormântarea lui Tuºu, mâine. 90 de ani a fost<br />
destul. Slujba o va face Behãilã, preotul ce goleºte biserici<br />
când cântã. Sper ca Tuºu sã reziste”.<br />
Apis<br />
„Turismul rural minunat. Am vãzut la o fermã s..e<br />
mãgari. Aplauze. Doamnele în delir, fotografii”.<br />
Herþa<br />
„Dupã 59 de ani de la desfãºurare analizez pe hãrþi<br />
de calc bãtãlia de la Kursk. 3 tancuri germane au greºit<br />
o manevrã ºi de aici catastrofa celorlalte. 3ooo. Fac<br />
comunicare, va fi un eveniment, veþi afla prin curier<br />
data”.<br />
Fanea<br />
„Anulaþi balul mascat, posibil sã se infiltreze teroriºti.<br />
Colonelul S. a spus textual: Nici cei ce se fac ferigi, fân,<br />
struguri sau nuci nu sunt siguri”.
108 þintã fixã mircea pora<br />
Ruþã<br />
„Situaþie grea. Daþi-vã toþi fãrã studii. Cãruþaºi,<br />
oameni de lopatã, zilieri. Faceþi-vã bãtãturi în palmã. Sã<br />
ºtiþi ceva neapãrat despre Lenin, Stalin, congrese. La<br />
nevoie fredonaþi corect „Internaþionala”. Nimic despre<br />
limbi strãine, pian, lecþii de dans”.<br />
Mocu<br />
„Mulþumim pentru afumãturi. Excelente. Primiþi în<br />
schimb ceaiuri ºi fulgi de ovãz. Pe Ciuli iar l-a pãrãsit<br />
nevasta. Ar fi pentru a ºasea oarã. Cu coarnele ce le are<br />
prinde Madridul”.<br />
Voica<br />
„Nu-i trimite-þi pe cei mici deocamdatã. Casa ºi satul<br />
pline de strigoi. Vor veni vrãjitori dar numai de mâna a<br />
doua. Cei de „prima” cer foarte mult”.<br />
Fiþi<br />
„Vorbit serios, responsabil, cu doctorul T. Carnea<br />
de cioarã f. f. bine fiartã se poate mânca. Dreasã cu hrean<br />
e aproape o delicatesã. Încercaþi ºi comunicaþi senzaþia”.<br />
Piciu<br />
„Medicamentul recomandat scump ºi fãrã efecte.<br />
Oricât de puþin aº mânca mã inflamez ca un butoi. Senzaþia<br />
cã aº fi un „ºlep”, totdeauna dupã miezul nopþii.<br />
Sexualmente nul dar încã nu disper”.<br />
Ilã<br />
„Ni s-a furat tot, chiar ºi teracota. Pentru moment<br />
dormim pe jos cu niºte galoºi sub cap. Trimite-þi pãturi.<br />
Dacã nu ne revenim pentru iarnã vã rugãm ºi de o plapumã.<br />
Ca perne galoºii sunt foarte buni”.<br />
Tanþu<br />
„Am scãpat întregi din deraiaj. Eu chiar fãrã nici o<br />
ranã, Abisinia, doar cu o vânãtaie. Am zburat într-un lan<br />
de porumb. Totuºi, puþin ºocaþi. Abisinia tresare prin somn<br />
ºi spune: „Quosque tandem abutere Catilinia patientia<br />
nostra”, „Dau un cal pentru un regat”, „Ca la noi la<br />
nimenea”. A zis ceva ºi de un rãzboi cu turcii. Sper sã-ºi<br />
revinã”.<br />
Tuþi<br />
„S-a sinucis Turtea. Motivul? Soþia, alcoolul, o<br />
posibilã boalã? Zece inºi la înmormântare. Singurul<br />
vorbitor Bãlan. Ploua ºi el fãcea dezacorduri gramaticale”.<br />
Senti<br />
„Atacaþi de un rechin la o banalã baie în Atlantic.<br />
Cel mai rãu e ªpilu. Dupã operaþie aproape fãrã fese. Vom<br />
repara necazul cu perne speciale de la Tubigen. Urmeazã<br />
scrisoare”.<br />
Angi<br />
„Proiect cãzut. Ticãlosul a spus: „Nu mã poþi însoþi<br />
cu o asemenea urâtanie”. Tanti a explodat, ameninþãri cu<br />
vitriol. Calmaþi situaþia”.<br />
Rozanta<br />
„Nu mai trimiteþi peºti lãsaþi în soare, posibilã<br />
intoxicare. Danda deocamdatã fãrã dinþi. Iorgu s-a obiºnuit<br />
în scaunul cu rotile. Aºteptãm revelionul”.<br />
Baroncea<br />
„Ieri am trecut prin mari primejdii. O panterã scãpatã<br />
de la circ. Ne-a fugãrit prin trei cartiere. Pânã la urmã a<br />
cãsãpit un mãcelar. Stat peste cinci ore într-o ladã de gunoi.<br />
Mirosul de varzã a îndepãrtat fiara”.<br />
Johann<br />
„Dragã Tino, cred cã sunt bolnav. Va trebui sã consult<br />
un medic. Mi-e fricã”.<br />
Berti<br />
„Am luat medicamente americane de ultimã generaþie<br />
ca sã mã pot din nou îndrãgosti. Singurul efect pânã acum,<br />
am dat afarã servitoarea”.<br />
Prudi<br />
„Simfonia în mi bemol pentru oboi ºi coarde,<br />
minunatã. De câte ori o punem bunicul leºinã. O vom<br />
asculta, însã, în continuare”.<br />
Mãrgãritãrel<br />
„Lacul liniºtit. Prindem treptat peºti de argint”.<br />
Aldus<br />
„Lupt cu mediocrii. Greu. Nu mã uitaþi”.<br />
Mircea.<br />
“Miracol. Cocostârcu trãieºte. Fãrã un rinichi, un<br />
plãmân, un ochi, o ureche. Vrea însurãtoare. Cãutaþi<br />
partenere”.<br />
Gigea.<br />
“Nu trimitem poze de la nuntã. Exces de monºtrii.<br />
ªchiopi, cu ochi de sticlã, cu mâini false, etc. Posibilã<br />
conspiraþie. Mirii ºocaþi. Am ordonat cercetãri. Le va<br />
conduce Popândeanu”.<br />
Tãrtilã<br />
“Mimi ºi Licã sosesc joi. Puteþi încã pleca de acasã.<br />
Lansaþi ca posibilã destinaþie Africa sau ceva ºi mai rãu”.
Ciciu<br />
“Primit, în sfârºit, aprobarea pentru a circula cu un<br />
singur far ºi fãrã frâne. De Crãciun vom fi la voi”.<br />
Vilu<br />
“Minunatã Italia, Veneþia, Milano, Florescenþa.<br />
Turnul din Pissa un vis. Numai de nu ne-ar sparge<br />
apartamentul pânã ne întoarcem”.<br />
Gingea<br />
“Probleme din nou cu Prânzoianu. La cursul inaugural<br />
a spus de trei ori: „Hanibal ºi ªtefan cel Mare s-au<br />
împrietenit dupã Bobâlna”. Internare urgentã la Sanatoriul<br />
Þacu “.<br />
Arpi<br />
“Þaphi iarãºi scrie. Acum roman. Luaþi legãtura cu<br />
doctorul Plafoniu”.<br />
Nisse.<br />
Pagini inedite<br />
10 mai 2002: Pãrãsim casa, regrete neexprimate. Mai<br />
fac un tur al curþii înainte de a ieºi. Gutuiul, cireºul, seara<br />
care se apropie. În sfârºit, predarea cheilor unui ins cu<br />
figurã de strungar. Nici o formalitate. Totul rece, sec, ca<br />
într-un magazin.<br />
11 mai 2002: Blocul, el va fi de acum înainte… Douã<br />
camere mai mari, una mai micã, rãcoroasã. Bucãtãria<br />
plãcutã, gresie, punct vital de observaþie…<br />
13 mai 2002: Inventarul locatarilor, tot felul de nume,<br />
unele aproape imposibil de pronunþat. Nu mari<br />
personalitãþi.<br />
15 mai 2002: Scris foarte puþin, cred cã nici o paginã.<br />
Telefoneazã în trei rânduri Amira. Va picta o ceapã foarte<br />
mare gemând de simboluri. Monica face o supã excelentã<br />
de cartofi.<br />
17 mai 2002: În baie insecte foarte mici, þâºnite de<br />
sub un prosop. Ca prin vis tata despre pãduchii ruseºti.<br />
Front, rãzboi. Spre prânz plãtim taxa pe mormânt. Blocuri<br />
în stânga, blocuri în dreapta.<br />
20 mai 2002: La garã. Vagoane vechi, o garniturã<br />
plecând spre Târgu-Mureº. În sala de aºteptare câteva<br />
momente singur. Citesc pagini din Buzatti.<br />
22 mai 2002: Susþin primul referat la doctorat. În<br />
timp ce vorbesc vãd pe masa comisiei un doboº-tort,<br />
mare. La plecare trag un fum din þigara femeii de<br />
serviciu.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
109<br />
26 mai 2002: Administratorul blocului în vizitã.<br />
„Sunteþi scriitor” îmi spune…pe vremuri ºi eu am scris<br />
poezii… În tinereþe am fost jandarm la Galaþi, pe urmã<br />
miliþian… La despãrþire îi spun cã sunt nepotul lui Tudor<br />
Vianu.<br />
28 mai 2002: La curs un singur student în salã.<br />
Pânã la urmã ºi eu ºi el ne uitãm pe geam cum plouã.<br />
31 mai 2002: Ce mã fac cu vecinul de sub<br />
mine?...Sforãie, izbeºte în pereþi cred cã are permanent în<br />
mânã un ciocan. Nu-l pot contracara nici cu Musil, nici cu<br />
Kafka, nici cu nimeni…România mea…<br />
1 iunie 2002: Fosta zi a copilului. O micã piaþã în<br />
faþa blocului. Se vând legume, fructe, sticle mari de lapte,<br />
chiar ºi gãini. La etajul II, deasupra, o familie cu un câine.<br />
Animalul urlã, în cãlduri…<br />
2 iunie 2002: Cum o fi în peninsula Scandinavã?<br />
...Spre prânz, cu Monica la autogarã. Privim în jur de un<br />
ceas autobuze.<br />
4 iunie 2002: Ziua mea de naºtere, 59 de ani. Nici o<br />
festivitate. În cutia poºtalã o înºtiinþare de amendã. Scriu<br />
douãzeci de rânduri la roman. Un miros de varzã dinspre<br />
etajul III.<br />
5 iunie 2002: Imaginaþie stinsã. Mã gândesc sã<br />
abandonez romanul ºi sã încerc o piesã de teatru. Monica<br />
spalã în baie, fredonând ceva popular. Telefoneazã<br />
administratorul recomandându-mi pâinea prãjitã în locul<br />
celei proaspete, pufoase.<br />
7 iunie 2002: Mi se face rãu în tramvai. Cineva mã<br />
recunoaºte. Îl aud ca prin vis spunând…”A vorbit la<br />
televizor de mai multe ori”…Pe urmã, nimic.<br />
10 iunie 2002: Trei rânduri de analize, plus un consult<br />
la o doftoroaie. Doar vagi dereglãri. Voi trece de la<br />
teatru la nuvelã. Mirciulicã promoveazã cu greu un examen.<br />
12 iunie 2002: Cred cã la un pick-up sau magnetofon<br />
melodia…”Tãrãncuþã…Þãrãncuþã”. Un ºobolan mare prin<br />
mijlocul arterei de leagã Stadionul de Universitate. În casa<br />
scãrilor mã încruciºez cu o doamnã posacã numai alifii pe<br />
faþã. Stã pe undeva, pe sus, pe la zece.<br />
13 iunie 2002: Situaþie internaþionalã calmã.<br />
Diplomaþii circulã. Pe la orele 14 înmormântarea unui general<br />
pe sub geamul meu. Fanfara uºor obositã, confuzã.<br />
Împreunã cu Monica evocãm autogara. Aº vrea sã ascult<br />
puþin Mozart. Vecinul de jos mutã ceva, probabil un pat,<br />
un dulap.<br />
14 iunie 2002: Primesc un telefon ciudat. Îmi spune<br />
vocea…”Te-ai gândit, mãi frate, înainte de-a pleca la<br />
Câmpulung cum s-o fi simþit Ovidius la Tomis?”<br />
16 iunie 2002: Apare a opta carte a mea. În timp ce<br />
o þin în mânã dinspre garã se aude un fluierat. Mã uit la<br />
ceas. Pleacã un rapid ce nu e exclus sã atingã ºi Paºcanii.<br />
Inima grea ca o gutuie.
110 þintã fixã mircea pora<br />
18 iunie 2002: Conving aproape tot blocul sã<br />
mergem sã privim lanuri de porumb, de rapiþã, de soia.<br />
Eºec total. Nici o vibraþie în faþa naturii, suflete de<br />
funcþionari.<br />
22 iunie 2002: Acum nu mai ºtiu câþi zeci de ani<br />
atacarea U.R.S.S. Scriu puþin, articole insignifiante, cine<br />
te citeºte vara? La etajul V, unul Poponea îºi bate constant<br />
nevasta. Îl sun pe administrator…”Trãieºte cu ºeful<br />
ei de cel puþin trei ani…Altfel, ce mai faceþi?...Scriu,<br />
citesc…Da, e bine”…<br />
24 iunie 2002: Blocul nostru filmat…suntem<br />
celebri…un lup a urcat pânã la etajul ºase. A aflat ºi<br />
primarul, a întrerupt o ºedinþã, se va deschide o anchetã.<br />
Îi spun Monicãi…”oraºele mici, Reghin, Dolhasca,<br />
Odorhei…câtã frumuseþe…ce fascinaþii”…<br />
28 iunie 2002: Cu Mirciulicã, trecut acum în anul<br />
IV, la aeroport sã privim avioane. Ghinion. Nu vedem decât<br />
ofiþeri ºi câteva pãsãri care zboarã foarte sus. Aflu cã<br />
doamna posacã de la IX are ficatul mãrit.<br />
30 iunie 2002: Ziua de naºtere a strãbunicului meu,<br />
Omer. Dacã trãia ar fi avut 190 de ani. Ultima lui coasã o<br />
am. Ce lupte au fost pentru ea! O familie posacã de la X<br />
ºtie cã sunt scriitor.<br />
1 iulie 2002: Caniculã, parcã arde tot. Blocul în<br />
verificare. S-a început cu þevile de apã caldã. Se lucreazã<br />
mult cu ciocane ºi alte scule de izbit. Degeaba vreau<br />
Mozart, nu se poate.<br />
2 iulie 2002: Vacanþã Universitarã. Despre ultima<br />
mea carte scrie un tehnician veterinar. Piaþa de sub geam<br />
luatã la ochi de poliþiºti. Verificarea blocului continuã,<br />
acum þevile de apã rece.<br />
4 iulie 2002: Ziua Naþionalã a S.U.A.<br />
Administratorul blocului are la dispoziþie un steag<br />
american. Sã-l punã, sã nu-l punã? Pânã la urmã renunþã<br />
la idee. Mã mai întreabã încã o datã dacã sunt nepotul lui<br />
Tudor Vianu.<br />
8 iulie 2002: Monica pleacã în Ungaria dupã nuci<br />
de anul trecut. Ne despãrþim emoþionant în autogarã.<br />
Rãmân singur cu caloriferele ºi blocul aflat în verificare.<br />
10 iulie 2002: O mare surprizã. Doamna Battiste<br />
din Franþa, 71 ani, cu o cãruþã ºi un cal în drum spre Marea<br />
Neagrã. Turism extrem. „Pe unde s-o apuc prin Sibiu sau<br />
prin Craiova”?...”Dacã rezistã „trãgãtorul”, prin Sibiu,<br />
Râmnicu-Vâlcea…ºi domnul Battiste, 81 ani?”…”E sub<br />
paie, doarme, el conduce noaptea”…Franþa care i-a dat<br />
pe Napoleon, Talleyrand ºi acum pe familia Battiste.<br />
16 iulie 2002: Citesc din ultima mea carte la<br />
„Cenaclul Pensionarilor”. Dupã douã pagini toþi dorm. Îi<br />
trezeºte plutonierul Cocoº care vrea sã ºtie dacã sub<br />
pretextul „literaturii”, cenacliºtii nu sunt, totuºi,<br />
consumatori de droguri.<br />
18 iulie 2002: Aº pleca în Italia, la Rimini, Perugia,<br />
Montecattino, în orãºele mici, care sã-mi lase aceleaºi<br />
senzaþii ca ºi Reghinul, Odorheiul. Verificarea blocului sa<br />
terminat. Nu þevi sparte, nu lift defect, nu calorifere<br />
fisurate, nu rozãtoare prin boxe. Un mic conflict, nu de<br />
idei, între administrator ºi familia Posacu.<br />
22 iulie 2002: Monica reîntoarsã din Ungaria fãrã<br />
nuci. A adus însã, cantitãþi mari de morcovi, pãtrunjel,<br />
mazãre, fasole, ridichi. „Pentru tot ce-ai realizat meriþi o<br />
bere”, îi spun. O ºi bem pe o terasã foarte apropiatã de<br />
bloc. Ziua se încheie frumos. De sus, de la balcon, aruncãm<br />
cu morcovi, dupã câinii care trec pe drum pânã seara târziu.<br />
26 iulie 2002: Douã capitole din ultima mea carte,<br />
sub numele de „Piþigoiul” sunt dramatizate de fraþii Tamas.<br />
Voi fi jucat, deci, la teatrul maghiar. În rolul complex al<br />
„Piþigoiului”, cel mai bine cotat actor din Reghin, Bucsi<br />
Karoly.<br />
30 iulie 2002: Brusc, un salt…gara Strasbourg,<br />
atunci, în drum spre Franþa. Senzaþie de cufundare într-un<br />
acvariu, într-un bazin tãcut cu flori.<br />
1 august 2002: O vrabie se izbeºte de geam, eu tot<br />
cu gândul la Strasbourg. Spre searã îl chestionez pe administrator<br />
dacã a fost la Strasbourg. „Nu, doar la Galaþi,<br />
v-am mai spus, ca jandarm ºi miliþian. Pe urmã aici, la<br />
Timiºoara, pensionar. N-am cu Strasbourgul, nimic”.<br />
3 august 2002: Tragedie în bloc. Diaree generalã.<br />
Se trag ape din minut în minut. Totul merge foarte bine<br />
cãci blocul a fost verificat. Au mâncat, pare-se, urzici ºi<br />
ciuperci culese de pe câmp. Medicii de familie absenþi. Cu<br />
toþii la munte, la mare, în spaþiul Schengen.<br />
5 august 2002: S-a finalizat ancheta cu intrarea<br />
lupului în bloc. E vorba de o fiarã mai bãtrânã, nãscutã pe<br />
undeva pe lângã Alba-Iulia, fostul Apullum, capitala pe<br />
vremea romanilor a Daciei Apulensie. Deocamdatã atât.<br />
Guvernul la curent cu evenimentul.<br />
7 august 2002: Penultima mea carte comentatã<br />
favorabil la o unitate militarã din Moldova sau Muntenia,<br />
pentru moment nu ºtiu exact. Colonelul, poet pe teme<br />
militare, conducãtor al celulei literare a spus: „De acest<br />
scriitor, tonic, proaspãt, original au nevoie toate<br />
batalioanele ºi diviziile noastre operaþionale atât în þarã<br />
cât ºi în strãinãtate”.<br />
9 august 2002: Susþin al II-lea referat pentru<br />
doctorat. Vãd acelaºi tort doboº pe masa comisiei. Spre<br />
finalul expunerii un fluierat din direcþia gãrii. ªtiu despre<br />
ce e vorba. Pleacã rapidul de Galaþi ce face pânã la<br />
destinaþie dacã nu sunt probleme, 22 de ore.<br />
15 august 2002: Se constituie corul blocului.<br />
Întreaga voce a III-a o susþin administratorul ºi vecinul<br />
meu de jos. Sunt rezervã pentru vocea a II-a. Doamnele<br />
posace, vreo opt la numãr, toate soprane, vor forma octetul<br />
strãlucitor al vocii I-a. program variat, „Þãrãncuþã”,<br />
„Nabucco”, un acompaniament pentru „Animal X” ºi ceva<br />
militar pentru cei care pleacã în misiuni în Afganistan ºi<br />
Irak” .
18 august 2002: Moþãi cu Monica alãturi toatã ziua.<br />
Sunã telefonul, nu rãspundem, sunã soneria, nu<br />
deschidem. Ea-mi vorbeºte despre tãiþei cu nuci ºi urda<br />
de Braºov, eu despre cei câþiva paºoptiºti ce nu trebuie<br />
uitaþi.<br />
23 august 2002: Nici o defilare. Administratorul<br />
blocului ºi prietenul sãu joacã ºah pe-o rogojinã. Categoric,<br />
din ºcoala lui Paul Keres, amândoi.<br />
26 august 2002: Împreunã cu Monica ºi Mirciulicã,<br />
din nou la autogarã, sã vedem autobuze. Singura surprizã,<br />
un ºofer, care seamãnã leit cu Al. Pacino.<br />
Lunile septembrie ºi octombrie, nimic deosebit.<br />
1 noiembrie 2002: Ziua Morþilor, la cimitir. Tata ºi<br />
mama sunt acolo parcã mai destinºi decât anul trecut.<br />
4 noiembrie 2002: Al III-lea referat pentru doctorat.<br />
De data aceasta vãd pe masa comisiei o gãleatã cu<br />
smântânã. Vorbesc bine iar la urmã pomenesc ceva despre<br />
singurãtatea valurilor din Pacific.<br />
7 noiembrie 2002: Aniversarea Marii Revoluþii din<br />
Octombrie. Între farfuriile de supã ale familiei aºez<br />
portretele lui Lenin ºi Stalin. Spre searã, sub perna Monicãi<br />
îl strecor pe Marx. Târziu, de tot, Engels în baie. Dormim<br />
extraordinar de bine toatã noaptea.<br />
10 noiembrie 2002: Prima fulguialã. La televizor<br />
sceneta „Friptura de Mâþã” cu câþiva mari actori. A cincea<br />
mea carte comentatã la Depoul regional Galaþi. La facultate<br />
cursuri calme, adormitoare pentru studenþi. Porumbei cu<br />
aspect de corbi se rotesc pe la ferestre.<br />
12 noiembrie 2002: ªedinþã de bloc. Nu se discutã<br />
literaturã. Cine a uns cu marmeladã clanþa uºii<br />
apartamentului 19? Problema televizoarelor puse prea tare,<br />
a unor þipete isterice dupã orele 24. Mecanicul Casandru<br />
de la VIII se plimbã pe scãri îmbrãcat în mireasã.<br />
18 noiembrie 2002: Recit la radio „Noi vrem<br />
pãmânt”. Seara, ascult cu paharul ce mai discutã vecinii<br />
de apartament. „Vreau carne de porc la Crãciun”, spune<br />
el…”L-am visat pe Covaciu, logodnicul meu de acum 30<br />
de ani”…replicã ea într-un târziu.<br />
22 noiembrie 2002: A doua fulguialã, ceva mai<br />
severã decât prima. Am de câteva zile senzaþia cã-l vãd<br />
mereu pe Gerard Philippe.<br />
26 noiembrie 2002: Administratorul blocului, toatã<br />
ziua în sus ºi în jos, când cu liftul, când pe scãri. Gãsesc în<br />
cutia poºtalã un desen pornografic. De la etajul VI<br />
informaþii sigure…Cãþoi îºi ascultã vecinii cu paharul.<br />
28 noiembrie 2002: Se pregãteºte ceva…A treia<br />
fulguialã mult mai severã decât primele douã. Un urs de la<br />
grãdina zoologicã s-a ascuns printre cãrbunii din garã.<br />
30 noiembrie 2002: Prefectul, discurs televizat.<br />
Jumãtate în româneºte, jumãtate cred, în greaca veche.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
111<br />
Ursul fugit s-a înfundat ºi mai tare în cãrbuni…Vine, îmi<br />
spune un necunoscut pe stradã ºi te prinde<br />
ciufulit…Seara, telefonez la un prieten, la mai mulþi. Toþi<br />
îmi spun…Vine, vezi sã nu vã prindã ciufuliþi…Dupã miezul<br />
nopþii mesaj de la Viena…Vine, va fi formidabil…Frumoasã<br />
solidaritate umanã…<br />
1 decembrie 2002: Dimineaþã, încã beznã…<br />
bombardamente cu gheaþã… izbiþi de pãmânt…un<br />
strigãt…Tornada peste patrie…se învârteºte<br />
totul…Tornada mileniului…Izbiþi încã o<br />
datã…administratorul…clãdiri în zbor…un fel de jar în<br />
ochi…þara noastrã, sã nu vã fie fricã…pe vremuri cu<br />
turcii…A venit…mai vãd doar atât…hotelul luat pe sus<br />
ca o cutie de chibrituri…Gerard Philippe cu un<br />
geamantan…Monica…Aveþi grijã de actorul francez…<br />
15 decembrie 2002: ªi ce-am mai spus<br />
doctore?...Multe…Palatul Victoria pe sloiuri de<br />
gheaþã…oraºul Tecuci înfrãþit pentru o orã cu<br />
Madridul…banalitatea ca un munte peste noi…prietenia<br />
cu Gregory Peck, Paul Newman, Delon, dar mai ales cu<br />
Gerard Philippe…îngeri fugãriþi prin capitalele<br />
mici…bidoane cu benzinã de pe vremea lui Socrates…ºi<br />
toate acestea, aþi zis, alcãtuind Tornada…Dar de scris voi<br />
mai putea scrie?...Pentru moment, nu…Dar Tornada va<br />
mai reveni?...Nu vã mai gândiþi la ea, e plecatã pe la alþii…<br />
24 decembrie 2002: De Crãciun, acasã…Corul<br />
blocului mã colindã. „Trei Pãstori” etc. Ce voce frumoasã<br />
are administratorul. Dirijeazã delicat Poimâþu de la III.<br />
29 decembrie 2002: Liniºtiþi, pe pat. Ne gândim la<br />
revelion.<br />
30 decembrie 2002: Cumpãrat tot ce e necesar<br />
pentru marea noapte care vine. De pe o foaie Monica îmi<br />
citeºte invitaþii…Contea, Izbeliºte, administratorul<br />
blocului, Turbuletea, Puburencu, Buibaº, Poimâþu…tot<br />
unul ºi unul…E bine, mã întreabã?...E bine, dar lipseºte<br />
cineva…Gerard Philippe…
112 þintã fixã mircea pora<br />
Mircea PORA<br />
Anotimpuri prin grãdinã<br />
Trebuie sã scriu repede, altfel mã rãcesc, îmi dispar<br />
fãrã urmã cele mai potrivite cuvinte, existã riscul ca nimeni<br />
sã nu mai înþeleagã nimic, sã se micºoreze la maximum<br />
miza acestor fraze.<br />
Grãdina era extrem de frumoasã, în ciuda inflamaþiilor,<br />
o adevãratã floare ce plutea prin aerul dens al amurgurilor.<br />
Era un petec izolat de pãmânt, o bulboanã mare de sânge<br />
unde pânã ºi verile cele mai feirbinþi îºi înseninau faþa.<br />
Când ºi când, dinspre râu, zgomote surde ajungeau pânã<br />
în apropierea bãncilor de pe alei, asemeni, spuneau<br />
oamenii locului, unor zboruri înalte ºi albe. În partea ei<br />
dinspre calea feratã era o fântânã ce aducea cu o petalã<br />
de mac. Casele din jur parcã se temeau puþin de grãdinã,<br />
cãci foarte rar, chiar ºi atunci când erau vânturi, trimiteau<br />
pulberi din zidurile lor printre straturile de flori ºi ciorchinii<br />
întunecaþi ca niºte ochi de corbi. Primãvara, prin grãdinã,<br />
rãtãcea doar vântul cu spatele umed, cu degetele tãioase<br />
ca sticla. Sãrea neliniºtit din piatrã în piatrã, seara se subþia,<br />
dupã care dispãrea adânc în noapte. Aproape totdeauna,<br />
pe-ntuneric, grãdina tremura sub lunã. Iepuri cu cozi mari,<br />
albe, cu miºcãri adormite se fofilau printre straturi. Frunzele<br />
nucilor din spate semãnau cu coamele aprinse ale unor<br />
cai. Nimeni n-ar fi îndrãznit sã se lase copleºit de somn<br />
într-un asemenea decor. Venea, în sfîrºit, vara, cu arterele<br />
ei gãurite, cu pielea ei fierbinte. Dacã-þi lipeai urechea de<br />
frunze, auzeai trenuri ce se chinuiau prin tunele. Poate din<br />
cauza cãldurii, a unor umbre ce noaptea respirau prea<br />
tare, grãdina întindea mâini nevãzute spre conture ce<br />
dispãreau repede. Noi, cei ai casei, vara, nu-i tulburam<br />
singurãtatea. Pe bãncile ei se odihneau femei frumoase,<br />
soþii de generali, actriþe, amante ale unor conþi, creaturi cu<br />
gingii ºi danturi nemaipomenite, care, cu gesturi delicate,<br />
îºi îndepãrtau de pe rochii insectele înnebunite ºi ele de<br />
cãldurã. Serile treceau greu, nopþile la fel, trebuia sã ai<br />
rãbdare pânã înspre zori. Dimineaþa, câteva clipe, parcã se<br />
porneau la vale torente. Dar rãcoarea trecea repede ca o<br />
undã muzicalã, ºi totul se împotmolea din nou, în oboseala<br />
fierbinte a amiezii. Nouã, celor strict ai casei, ne pãrea rãu<br />
de aceastã stingere a grãdinii. Uneori se autoinvita la masã<br />
un colonel. Fãcuse parte dintr-o armatã, dar nu ºtiam nici<br />
noi din care. Stãtea pe scaun când drept, când puþin aplecat<br />
în faþã, pânã când ciorile de pe câmp, cu penele fierte de<br />
soare, începeau sã croncãneascã. Trebuie sã fi fost foarte<br />
multe grade, dacã vedeam printre rãsaduri cuiburi de cartofi<br />
calcinaþi, cãlãreþi ieºind din castele, coloane ionice, flautiºti<br />
ºoptind obsesiv aceeaºi frazã… “Niciodatã în oraºul nostru<br />
nu am suferit de o asemenea sete”… Pârjolul se desfãºura<br />
tãcut ca ºi înotul peºtilor la mari adâncimi. Ceasurile treceau<br />
unele dupã altele, monotone, fãrã zgomot, topite. Prin<br />
pãmântul crãpat se auzeau bâzâituri ce veneau din adâncuri.<br />
Vara, cu pipete subtile, storcea din porii grãdinii ºi ultimele<br />
picãturi de umezealã. Târziu, târziu de tot, poate dupã miezul<br />
mopþii, iarba subþiatã de cãldurã, se înclina pe-o parte, cãzând<br />
în visare. Fantomatic, grãdina era traversatã de un râu. Pe<br />
fundul lui, cu uºoare zbateri treceau în nefiinþã, cântecele<br />
unor pãsãri ºubrezite de zãduf. La un moment dat, se apropia,<br />
însã, toamna, pe aripile unor vânturi – timide, subþiri. Se<br />
simþea miros de stepã, de linii ferate atinse de brume ºi<br />
zãpezi. Plantele mici, cu o oarecare grabã, se cufundau în<br />
pãmânt, rãmânând la suprafaþã, ca niºte supradimensionale<br />
femure, doar lujerii, uºor îngãlbeniþi, de porumb. Clopotele,<br />
seara, bãteau tot mai rar, pe bãncile din grãdinã începea sã<br />
fie rece. Rând pe rând, prietenii noºtri îºi iau adio de la aleile<br />
care, din elastice, devin acum rigide, ca gândirea multor<br />
ofiþeri. Nucul începe sã semene cu un paroh bãtrân, mâhnit<br />
cã nu i se mai permite intrarea-n catedralã. “A venit toamna”,<br />
spun gutuile izbindu-se-ntre ele… “A venit” “…ºopteºte<br />
un bãtrân ºobolan…” de acum luna se va arãta rece,<br />
sticloasã” … Admitem în grãdina, acum galbenã ºi inertã,<br />
când ºi când, oameni, artiºti, loviþi de mari melancolii. Iatãl<br />
pe cel ce-a fost decenii de-a rândul un bun recitator,<br />
lãsându-se atins de amurgurile ce cad în valuri, sau pe<br />
contabilul ce mi-a povestit, în copilãrie, cum fredoneazã<br />
romanþe învãluit în pãturi…<br />
Sub forma unei pulberi vine moartea, adormirea a<br />
tot ce a fost verde… Dar dacã grãdinã, nu peste mult, va<br />
deveni tristã ca ºi pãlãria, umbletul, unui umil funcþionar<br />
evreu?… Spini ºi scaieþi a depus cineva în cursul ultimelor<br />
înserãri pe bãnci. Va veni, oare, ºi-n acest an, pianistul<br />
acela sã-ºi cânte nocturnele, prietenul nostru, ce, cu<br />
adevãrat, poartã toamna în spate, o sã strãbatã grãdina?…<br />
Toamna e amabilã, ia, pentru câteva clipe, chipul unei<br />
doamne mai în vârstã, mâncând fãrã grabã cuburi de zahãr.<br />
Pe urmã iluzia dispare, o mare pustietate e instalatã demult<br />
peste tot, prin noroiul uºor îngheþat, vântul poartã, încolo<br />
ºi încoace, ciotul verzui al unei umbrele.<br />
ªi acum, dintr-o mare eprubetã, a mai rãmas, peste<br />
grãdinã, sã se scurgã iarna. Sunt atât de speriat de<br />
clinchetele ei, de dinþii ce s-ar putea sã-mi transforme<br />
globulele roºii în globule albe. Stãm cu toþii în casã, lângã<br />
foc, ºi citim faxuri primite din partea grãdinii… “Sunt albã<br />
ºi rece acum, puþin disperatã, ca zãpada aceasta sã nu-mi<br />
devinã pentru totdeauna un sicriu”… “Pe alei nu se mai<br />
plimbã nimeni, vrãbiile îngheþate sclipesc ca niºte bani de<br />
argint”… “Citiþi cu voce tare descrieri frumoase ca mãcar<br />
ceva sã ajungã pânã la mine” …” N-am sã rostesc cuvântul<br />
pãsãsitã, dar, în realitate, mã simt astfel”…”<br />
Pentru a salva grãdina de pustiul alb am încercat, cu<br />
odgoane, s-o tragem spre zone mai calde. Am fãcut<br />
rugãciuni pentru ea în mãnãstiri pure, din care demult<br />
dispãruse ºi ultimul egumen. Cu blãnile unor animale de<br />
pradã pe noi, am muºcat zãpada ºi gheaþa instalate peste<br />
tot. Am luat pulsul unor alei, dar el era slab – semn cã<br />
pretutindeni era numai frig ºi îndârjire. Aºa a fost iarna,<br />
oglindã albã ce strãlucea mocnit sub lunã. Imperiu al<br />
tãcerii, apãsat de un cer nevorbitor, cenuºiu. Nemiºcare<br />
ce învãluia ameninþãtor tâmpele noastre.<br />
Dar într-o zi, un cocoº a ieºit de sub zãpadã. Pe<br />
urmã niºte flori din petalele cãrora picura sânge fierbinte.<br />
Presimþiri ale unor îndepãrtate încã dimineþi ºi dupã amieze<br />
calde. În faþa ninsorilor intense, oarbe, lipsite de nuanþe,<br />
cei mai curajoºi au fost pãrinþii mei. Ei au subþiat mult<br />
forþele stihiei, ºi-au plantat pe bãnci, pe alei, ceasurile<br />
care s-au dovedit a fi adevãrate pumnale pentru trupul<br />
iernii. Într-o dimineaþã gerurile, vânturile, zãpezile rãmase<br />
fãrã chip au plecat în tãcere. Ne-au eliberat spaþiul de tot<br />
ce poate fi spasm, suferinþã, semn de întrebare,<br />
nesiguranþã. O bunã vreme, acolo, nu vor mai fi vedenii,<br />
perturbãri. Odatã cu retragerea iernii au dispãrut ºi pãrinþii<br />
mei ºi o mulþime de alte lucruri vechi.<br />
Din cuiburile unde se reîmprospãtase, primãvara<br />
urma sã revinã în curând, atrasã, iarãºi, de ochiul proaspãt<br />
al grãdinii…
þintã fixã mircea pora<br />
În generaþia sa, Mircea Pora constituie un caz straniu atît ca biografie editorialã, cît ºi ca biografie<br />
existenþialã, cum rezultã limpede din interviul publicat în numãrul de faþã al revistei <strong>Vatra</strong>, precum ºi din în zona<br />
autobiograficã, de altfel, preponderentã a operei sale. A debutat – deopotrivã la cenaclu (1983) ºi, apoi, în volumul<br />
colectiv “Drumul cel mare” din 1985 (Facla, Timiºoara) – foarte sus, fãcînd parte, pentru cunoscãtorii de-atunci, din<br />
marea, cum exact se exprimã Andrei Bodiu în comentariul sãu de mai jos, “tripletã optzecistã timoºoreanã ”<br />
Marineasa–Pora–Vighi a narativei române contemporane. Dar – fenomen straniu! – din 1985 pînã în 1993 dispare<br />
complet din peisajul editorial, iar între 1990 ºi 1994 dispare ºi din þarã, la Paris, de unde se întoarce – lucru iarãºi<br />
straniu! – nu din motive de partiotism (de care fireºte, nu e lipsit în sensul bun al cuvîntului), ci fiindcã nu rezistã<br />
acolo întrucît are un sentiment diminuat al vieþii. Graþie, în mare, acestor douã dispariþii, el va dispãrea ºi din din<br />
tripletã, ºi de pe pozitia de prim-plan pe care ar fi meritat cu brio s-o ocupe în atît în proza generaþiei sale, cît ºi în cea<br />
romãneascã în genere.<br />
Dar în 1993, cu un an înainte de-a reveni acasã, reapare intempestiv în peisajul editorial ºi pînã în 2002<br />
publicã ºapte cãrþi, ºase de prozã ºi una de publicisticã de atitudine civicã ºi moralã – adicã o adevãratã operã<br />
care, deopotrivã cantitativ ºi valoric, l-ar fi îndrituit sã-ºi reocupe cel puþin poziþia pierdutã dupã debut, dacã nu<br />
cumva una ºi mai ºi. L-ar fi îndrituit cu brio dacã… Dacã nu º-ar fi editat cãrþile la o editurã (Sedona) de care el e<br />
foarte mulþumit, dar care e foarte puþin vizibilã în afara Timiºoarei. Astfel cã, în pofida tirului editorial pe care l-a<br />
lansat pe piaþa literarã localã, Mircea Pora tot dispãrut a rãmas pentru restul þãrii. ªi pentru literatura românã.<br />
Fireºte!<br />
Iatã motivul capital, deja aproape dispera(n)t, pentru care <strong>Vatra</strong> ºi-a propus sã facã un prim gest de<br />
recuperare – desigur, unul care se doreºte ºi un îndemn pentru alte reviste literare extra-timiºorene, inclusiv din<br />
Capitalã! – a operei de pînã azi a scriitorului. Gest însã – trebuie subliniat! – care n-a reuºit din diverse cauze (dintre<br />
care principala e absenþa cãrþilor în librãrii), însã nu (Doamne fereºte!) ºi din cea a semnãturilor comentariilor aici<br />
prezente, sã fie realizat la nivelul intenþiei revistei.<br />
Aceastã Þintã fixã a fost conceputã iniþial ca un calup de comentarii critice cu urmãtoarea structurã,<br />
avînd, în mare, urmãtoarele nivele: un numãr de patru-cinci texte de evocare a scriitorului ºi personajului Mircea<br />
Pora, douã-trei eseuri sau studii despre întreaga sa operã de pînã acum, altele douã-trei eseuri sau studii tematice<br />
ori pe diferite aspecte pregnante ale aceleiaºi opere ºi – nu în ultimul rînd, ci, poate, în primul – cîte un comentariu<br />
la fiecare din cãrþile scriitorului, cumva pe post de înlocuitori ai cronicilor de care n-au avut parte.<br />
Ce a ieºit, însã, cititorul poate vedea foarte bine ºi singur… Totuºi, sã spunem cã, faþã de cea imaginatã ºi<br />
îndrituitã, a ieºit o structurã simplificatã. Adicã: douã sau trei – depinde de cum clasãm excelenta pastilã criticoevocatoare<br />
a lui Eugen Bunaru – texte evocatoare de Viorel Marineasa ºi Daniel Vighi, un eseu abordînd global<br />
proza lui Mircea Pora, semnat de Georgeta Moarcãs, un comentariu despre debutul acestuia, semnat de Nicoleta<br />
Cliveþ, un altul despre Indiile galante, de Andrei Bodiu, o analizã tematicã asupra a trei din cãrþile scriitorului<br />
(Glasuri lîngã leagãnul meu, Nicãieri ºi Celãlalt tãrîm), semnatã de Aurelia Dumitru, apoi douã puncte de vedere<br />
despre Bãi, profesore…, aparþinînd Evelinei Oprea ºi lui Florin-Corneliu Popovici, ºi, în fine, cinci puncte de vedere<br />
despre cea mai nouã carte a prozatorului, Ieºind din vis puþin îngîndurat, aparþinînd Norinei Solomon, Evelinei<br />
Oprea, lui Adrian Dinu Rachieru, Florin-Corneliu Popovici ºi lui Gheorghe Secheºan.<br />
Deºi structura proiectului recuperator al revistei noastre n-a reuºit la nivelul intenþiei, nu s-ar putea zice cã<br />
Mircea Pora n-a fost norocos sub alt aspect: cel al semnãturilor. Unele avînd girul ºi pertinenþa maturitãþii coapte,<br />
iar altele prospeþimea ºi promisiunea de viitor (atît pentru ele însele, cît ºi pentru scriitor) – fireºte, în cazurile de faþã<br />
deloc lipsite de pertinenþã, ci din contrã – ale tinereþii.<br />
Virgil PODOABÃ<br />
113
114 þintã fixã mircea pora<br />
Viorel MARINEASA<br />
Pozne de doctorand<br />
Notam prin ’95:<br />
Fãrã îndoialã, Mircea Pora nu e un om norocos. Chiar<br />
ceea ce scrie e o literaturã tipicã de pãgubos ºi de<br />
neadaptat. El cultivã un umor «disperat», rezultat din<br />
exploatarea cu stil a precaritãþii ºi a angoasei. Dupã debutul<br />
sãu în volum colectiv, n-a mai reuºit sã ºi-l scoatã pe al<br />
doilea pânã-n 1990. O nuvelã ca Inspecþia amintea prea<br />
tare de festivismul idiot de care era cuprinsã toatã þara:<br />
“În sala de ºtiinþe naturale se schimbaserã cozile<br />
câtorva fazani ºi s-a izbutit ascuþirea ciocului unui vultur<br />
pleºuv. Directoarea însãºi supraveghea ordonarea<br />
insectelor, indicând pentru gãrgãriþe ºi pãianjeni locuri<br />
mai centrale. Sugerã ca secþia dãunãtori sã fie mai bine<br />
reprezentatã. Pe rafturile unor etajere se aflau acvarii cu<br />
peºti întineriþi, iar în dreptul catedrei era în faza de finisare<br />
un urangutan din muºama.”<br />
Dupã revoluþie a predat unui prieten, redactor la<br />
Editura Cartea româneascã, astãzi mare ºtab al scriitorilor,<br />
dactilograma celei mai bune cu<strong>lege</strong>ri de texte pe care le<br />
scrisese. Entuziasm, pupãturi. Asigurãri cã va apãrea<br />
foarte repede. Dar fostul prieten, astãzi ºtab peste scriitori,<br />
pierde cu nonºalanþã manuscrisul. ªi se considerã<br />
absolvit de orice obligaþie. Aºa cã volumul apare cu<br />
întârziere la editura timiºoreanã Sedona.<br />
Nefericirile lui Pora nu se opresc aici. A stat vreo<br />
patru ani la Paris, fãrã sã-ºi poatã adapta ritmul vieþii la<br />
rigorile oraºului-luminã. A fãcut totuºi câte ceva acolo.<br />
ªi-a luat o diplomã cu un eseu pe teme de istorie la<br />
Institutul de Studii Orientale. A fotocopiat, la Muzeul<br />
Militar al Franþei, sute de documente privind istoria acestui<br />
colþ de þarã, pentru Muzeul Banatului ºi pentru cel din<br />
Arad.<br />
S-a întors la Timiºoara. A lãsat un bãiat acolo. De<br />
curând i-a murit mama. Trãieºte cu bãtrânul sãu tatã întro<br />
casã tristã ºi pustie. ªi continuã sã scrie.<br />
****<br />
Între timp, lucrurile s-au miºcat. Mircea Pora a mai<br />
scos câteva volume de prozã consistentã la aceeaºi editurã<br />
Sedona (dar, din cauze pe care nu le analizez, aproape<br />
ignorate de criticã; în schimb, el reabiliteazã încrederea în<br />
cititori: ºtie cã are câteva zeci ºi cã-i aºteaptã frisonaþi<br />
fiecare carte). Autorul e astãzi doctorand bãtrân (ca ºi<br />
mine), titular la o universitate particularã în curs de<br />
desfiinþare. Tatãl sãu, venerabilul doctor Iuliu Pora, nu-ºi<br />
mai efectueazã tururile matematice în preajma strãzii Cluj,<br />
ci odihneºte pe vecie în perimetrul din Cosminului. Mircea<br />
ºi-a recuperat fiul din ceea ce numeºte el cel mai urât oraº<br />
din lume, adicã Parisul, pentru a vedea cum devine chestia<br />
cu conflictul dintre generaþii. ªi-a vândut vasta casã de<br />
pe strada Vâlcea unei persoane mult mai conectate la<br />
tensiunea economiei de piaþã ºi s-a mutat la bloc. Cãrþile<br />
lui, altele ºi mereu aceleaºi, se impun printr-un soi de dicteu<br />
al exasperãrii, de-abia controlat, pe care cei superficiali ori<br />
cei neiniþiaþi îl confundã, spre paguba lor, cu vorbele de<br />
duh spuse la o bere.<br />
Daniel VIGHI<br />
Ehee, ce vremuri de fiori ºi rîs am<br />
trãit eu cu Mircea Pora!<br />
În urmã, cu cîþiva ani, destul de mulþi de-acum, mam<br />
întîlnit pentru prima datã, cu umorul special al lui Mircea<br />
Pora. Special pentru cã, era, mai este ºi azi, unul nãscut,<br />
de fapt, din exasperare. Lui Mircea îi era atît de sincer urît<br />
de lumea în care trãiam încît ne prãpãdeam de rîs de ea, ne<br />
sufocam de rîs, ne înnebuneam reciproc în hohote de rîs,<br />
era ceva de nedescris ce mai rîdeam zilnic, amar rîdeam,<br />
chinuitor, încontinuu. Eram împreunã, la aceeaºi ºcoala<br />
de cartier periferic ºi pãstoream didactic elevi din aceia<br />
amãrîþi, cu pãrinþi pripãºiþi din sate moldoveneºti pe la te<br />
miri ce ºantiere ceauºiste ºi care locuiau în blocuri rîsuplînsu,<br />
garsoniere, cu douã camere cel mult, cu geamuri<br />
lipsã, la coridoare, cu gunoaie vraiºte, numai cã noi aveam<br />
puþine blocuri. În circumscripþia noastrã, ºcolarã, aveam<br />
mai ales case aflate pe listele de sistematizare, cu mulþi<br />
þigani gabori, din aceia ungureºti, blonzi, care trãiau în<br />
altã lume, în strãvechiul lor capitalism. Erau tinichigii<br />
gaborii noºtri ºi aveau pãlãrii mari, negre, chiar ºi pruncii<br />
aveau aºa ceva ºi pe toþi îi chema la fel, adicã, întotdeauna<br />
Gabor, doar prenumele era altfel: Pardailan, Poligrad, Atila.<br />
Am avut ºi unul pe care îl chema, pur ºi simplu, Gabor<br />
Gabor.<br />
În dupã, amiezele cînd eram de serviciu pe ºcoalã, ºi<br />
Mircea îºi þinea orele lui de istorie în care îi prezenta lui<br />
Gabor Gabor epoca Ludovic al XIV-lea, prin pauze, cum<br />
zic, petreceam vremea dînd telefoane, întrucît eram ºcoalã,<br />
care preluam ºi apoi transmiteam mai departe notele<br />
telefonice de la Inspectorat; dãdeam telefoane la ºcolile<br />
unde erau slugoii propagandiºti sau secretarii de partid,<br />
din aceia harnici ºi supuºi peste poate, ºi-i trimiteam la<br />
ºedinþe imaginare cu situaþia la zi a colectãrii borcanelor<br />
ºi a grãsimii animale – în ultimii ani ai regimului aveam de<br />
îndeplinit ºI asemenea sarcini. Uneori, cînd terminam orele<br />
sau dupã vreo ºedinþã de consiliu profesoral, prin luna<br />
mai, seara, mergeam la bere, în grãdina de vara a Casei<br />
Universitarilor, aveam acolo relaþii ºi berea era mai ieftina<br />
ºi, deh, mai cultã. Acolo ne amorþeam rîsu-plînsu cotidian<br />
în halbele cele multe; odatã, la ieºire, Mircea i-a spus unui<br />
tovar㺠universitar, din aceºtia importanþi, de la catedra<br />
de socialism ºtiinþific, teoreticienii de azi ai democraþiei<br />
pluraliste, l-a chemat pe un nene din ãsta, parcã, îl vãd,<br />
unu mic ºi cu miºcãri iuþi, de parcã tot timpul avea de<br />
rezolvat ceva care nu suferea amînare, ãstuia i s-a uitat În<br />
ochi ºi i-a spus vorba celebrã, pe care tîrziu de tot am<br />
apucat sã o strigãm în gura mare, ºi cum spun s-a uitat la<br />
el, în ochii lui universitari, ºi i-a spus clar ºi rãspicat ce<br />
avea de spus, adicã, “Jos Ceuaºescu”.<br />
ªi deoarece, în calitatea dumisale de prof de istorie,<br />
lui Mircea ii revenea ºi sarcina sã organizeze cu noi, cadrele<br />
didactice ale ºcolii, lecþiile de învãtãmînt politico-ideologic,<br />
venea de fiecare datã, cu treaba asta, la capãtul unei<br />
ºedinþe de consiliu didactic, cu broºuri cãpãtate de la mai<br />
marii noºtri ºi le dãdea doamnelor învãþãtoare mai în vîrstã<br />
– ºi deci mai docile – sã citeascã anume fragmente<br />
însemnate cu pixul. Doamnele citeau expresiv ºi monoton,<br />
nu le asculta nimeni, eu discutam cu el despre Bruno<br />
Schulz sau Isac Babel, ºi cînd doamna învãþãtoare isprãvea
de citit, Mircea îi mulþumea politicos ºi uºor rutinat, uºor<br />
profesionalizat – mima, vezi bine – ºi o invita pe<br />
urmãtoarea doamnã, învãþãtoare sã citeascã expresiv din<br />
broºuri. La urmã, adicã, dupã, vreo zece minute, ne spunea<br />
la toþi cã pentru astãzi ajunge, cã “ne-am edificat”.<br />
Îmi aduc aminte de o întîmplare superbã, înainte cu<br />
o lunã de izbucnirea revoluþiei. Conform programului<br />
“trasat de sus”, trebuia sã avem ºi un invitat “mai competent”,<br />
adicã, din structurile universitare, la lecþiile de<br />
învãþãmînt politico-ideologic. Am fost cu Mircea, în calitate<br />
de ºofer al Daciei personale, ºi am adus la ºcoalã, de la U,<br />
pe un bou cumsecade, tov. conf. Florian ºi-mai-nu-ºtiucum,<br />
un tip care vorbea monoton ca un Distonocalm. Acest<br />
tov. conf. Florian ºi-mai-nu-ºtiu-cum a început sã ne spunã,<br />
la ºedinþa de învãþãmînt politico-ideologic, cîte ceva despre<br />
gîndirea secretarului general al partidului pentru perioada<br />
1990-2000 în ceea ce priveºte nu mai þin minte ce anume.<br />
Destul de bine cã, pe cînd se desfãºurau molcom frazele<br />
cele lungi ale vorbitorului nostru, s-a stins curentul ºi am<br />
rãmas în beznã. Era prin luna noiembrie ºi ºedinþa noastrã,<br />
cum era ºi normal, se þinea seara. În liniºtea vinovatã care<br />
s-a lãsat, l-am auzit pe Mircea zicînd: “nu-i nimic, nu-i<br />
nimic, socialismul le rezolvã pe toate” ºi a apãrut cu un<br />
lãmpaº din acela cu petrol ºi l-a pus pe masã, ºi l-am vãzut<br />
pe prostovanul nostru cel simpatic ºi cumsecade în lumina<br />
palidã a lãmpii apucînd paharul cu apã ºi, chiar înainte<br />
de a înghiþi, ne-a spus vorbele cele de neuitat: “Eh,<br />
tovarãºi profesori, mai avem ºi probleme, e ºi normal sã<br />
fie aºa”. La care Mircea i-a rãspuns Îndatoritor. “Le<br />
rezolvãm, tov. conf. Florian ºi-mai-nu-ºtiu-cum, le<br />
rezolvãm”, aºa i-a spus, ºi nouã, acolo în spatele clasei,<br />
ne venea, cum se zice, “sã facem pipi pe noi de rîs”.<br />
Ehe, ce vremuri de fiori ºi rîs am trãit eu cu Mircea<br />
Pora ! Iacãtã, sã ne gîndim numai la brigãzile inspectoriale<br />
care se anunþau în ºcoalã cu strigãtul “Vine brigada !”,<br />
care avea în modulaþia lui ceva din panica strãveche a<br />
celui medieval al înaintaºilor noºtri de felul “Vin tãtarii !”.<br />
ªi venea brigada peste noi ºi toatã lumea linia caietele de<br />
opt ore, programele lunare ºi trimestriale, toatã lumea<br />
completa registrul cu ore, toatã lumea aranja panourile cu<br />
afiºe ºi erau aduse la zi zîmbetele tovarãºului ºi ale soþiei,<br />
erau schimbate în grabã toate cele ce nu erau ca lumea ºi<br />
apoi se arãtau tovarãºii inspectori ca niºte întrupãri aievea,<br />
miniaturale, ce-i drept, ale comandantului suprem al<br />
naþiuni. Pãseau grav, cîteodatã supãraþi, alteori plictisiþi,<br />
nu intrau niciodatã în cancelarie unde fojgãiam noi cu<br />
paºI vinovaþi, tãcuþi, gata sã recunoaºtem totul, sã ispãºim<br />
totul. Mergeau în cabinetele directoriale ºi de pe coridor,<br />
profesorul de serviciu ºi elevii, aflaþi în trecere<br />
respectuoasã pe acolo, puteau auzi ceva din gluma pe<br />
care tocmai o spunea tovarãºul inspector intrÎnd. Iatã, au<br />
trecut atîþia ani ºi mãrturisesc ºi azi cã niciodatã, dar absolut<br />
niciodatã, nu am înþeles de ce glumele inspectorilor din<br />
brigadã erau glume ºi nu ºtiu nici azi cum trebuia sã rîzi de<br />
ele ºi, mai ales, de ce. Pe urmã, cînd ieºeau din cancelarie<br />
ca sã meargã la clasã, tovarãºii inspectori de fiecare datã,<br />
dar de fiecare datã, îºi sugeau discret dinþii deoarece<br />
tocmai apucaserã sã mãnînce din ouãle umplute ºi<br />
paneurile reci care erau acolo pentru îmbunarea<br />
calificativelor, adicã, din motive de protocol, cum li se<br />
spunea.<br />
Iatã, îmi mai aduc aminte cum mi-a spus Mircea cã el<br />
ar avea un vis, o reverie, un scenariu epic, ºi anume cînd<br />
þintã fixã mircea pora<br />
115<br />
al lui inspector de specialitate l-ar lua la purecat ºi la analizat<br />
în cabinet, între patru ochi, la urmã, el sã-i spunã, cu<br />
umilitate supusã, dupã ce ºi-a notat cum anume ar trebui<br />
sã fie istoria factor de educaþie socialistã, la urmã, zic, sã<br />
cearã ºi el cuvîntul ºi în liniºtea înþelegãtoare care ar<br />
premerge cuvîntãrii sã tragã o bãºinã ºi sã-i spunã: “cam<br />
astea am avut de arãtat, tovarãºe inspector”.<br />
Ehe, minunate vremuri, pilduitoare vise ºi aspiraþii;<br />
sigur cã, vorba poetului, pentru cã toate acestea trebuiau<br />
sã poarte un nume a rãsãrit prozatorul Mircea Pora. Creaþia<br />
lui este chiar aºa ceva: un amestec talentat de umor, de<br />
exasperare, de absurd, de uºoare tristeþi; vã întreb: la urma<br />
urmelor, ce rîs este demn de acest nume dacã nu are în el<br />
ºi ceva exasperare, ceva absurd, ceva tristeþe ?<br />
(Stuttgart)<br />
Eugen BUNARU<br />
“Complicitatea” scriitorului<br />
Autor, pânã în prezent, - dupã un debut în volumul<br />
colectiv “Drumul cel mare”, Ed. “Facla” Timiºoara, 1985 –<br />
a ºapte cãrþi de prozã scurtã (“Indiile galante”, 1993,<br />
“Celãlalt tãrâm”, 1994, “Glasuri lângã leagãnul meu”, 1996,<br />
“Nicãieri”, 1998, “Imperiul de praf”, 2000, “Bãi, profesore,<br />
2001, ºi, cea mai recentã, “Ieºind din vis puþin îngândurat”,<br />
2002), toate apãrute la Editura Sedona din Timiºoara, toate<br />
bine ºi foarte bine primite de critica literarã ca ºi de cititori,<br />
Mircea Pora rãmâne, totuºi, un “personaj” ºi un scriitor<br />
discret (de o discreþie rasatã, bineînþeles), nu de puþine<br />
ori uitat sau marginalizat, pe nedrept, de diversele ierarhii<br />
ºi topuri literare. Anexat, oarecum forþat, de cãtre cei care<br />
i-au avut în atenþie prozele, la generaþia ’80, Mircea Pora<br />
face, totuºi, o figurã aparte în peisajul acestei generaþii, în<br />
ciuda unor afinitãþi ce þin, mai degrabã, de o anume<br />
ambianþã eticã ºi culturalã, de un anume context istoric<br />
care i-au marcat debutul ºi, mai apoi, afirmarea<br />
scriitoriceascã.<br />
Ceea ce îl singularizeazã pe Mircea Pora în raport cu<br />
majoritatea prozatorilor “optzeciºti” este o dezicere<br />
semnificativã de fascinaþia abuzivã a “lecþiei” textualiste<br />
cãreia o bunã parte a generaþiei ’80 i-a rãmas, fatalmente,<br />
aservitã. Acestui prizonierat în magma unei aventuri în<br />
sine – tot mai sterile – a “textului”, cãrþile lui Mircea Pora<br />
îi opun un alt gen de seducþie: aceea a întoarcerii la bucuria<br />
fireascã a povestirii, a epicului regãsit ºi repus în drepturile<br />
sale legitime. Susþinutã de o întreagã gamã de tonuri ºi<br />
nuanþe ale umorului, de la cel duios-tolerant pânã la umorul<br />
sarcastic sau absurd, proza lui Pora îºi obligã cititorul la a<br />
lua o decizie, la a opta între o ipostazã sau alta a<br />
personajelor sale, mai exact între superficial ºi autentic,<br />
între imposturã ºi adevãr, între kitschul existenþial ºi nostalgia<br />
unei implicãri veritabile. Combinând cu subtilitate<br />
diverse tehnici ºi tipuri de scriiturã (colaj, jurnal, scrisori,<br />
amintiri, fracturarea firului narativ etc), Mircea Pora<br />
provoacã mereu un dialog ºi întreþine o “complicitate” cu<br />
cititorul cãruia îi flageleazã – cu fineþe, dar ºi fãrã<br />
menajamente – toate comoditãþile de lecturã ºi receptare,<br />
toate inerþiile spirituale, toate conformisemele ºi tabieturile<br />
existenþiale.<br />
În cele din urmã, sub ochiul cititorului, se deruleazã
116 þintã fixã mircea pora<br />
o lume pipãibil-derizorie ºi, deopotrivã, fantasmagoricã,<br />
oniricã. O lume în are un personaj sau altul ºi altul par<br />
condamnate sã-ºi caute mereu ºi sã-ºi piardã mereu<br />
identitatea. De aici, insinuarea sentimentului cã totul, în<br />
acest univers posibil, pare guvernat de reguli nãucitoare<br />
ºi aberante, cã realul plonjeazã în absurd ºi fabulos, cã<br />
oamenii ºi vieþile lor derapeazã hilar ºi grotesc – alteori,<br />
însã, tragic – din matca normalitãþii. ªi, poate de aici,<br />
deseori, frisonul unei stãri de alertã, de neliniºte, de<br />
angoasã, dar dublatã, rãsplãtitã aceastã reacþie (în fond,<br />
fireascã) de satisfacþii estetice reale, atunci când îl citeºti<br />
– ºi nu doar îi rãsfoieºti cãrþile – pe Mircea Pora.<br />
Georgeta MOARCÃS<br />
Despre ºtiinþa de a asculta glasuri<br />
lîngã leagãnul meu fiind pe celãlalt<br />
tãrîm sau mai degrabã nicãieri<br />
Douã tonalitãþi cotrastante – în aparenþã<br />
În ciuda varietãþii cuceritoare a formulelor narative<br />
ºi a registrelor mînuite abil ºi eficient de Mircea Pora,<br />
cãrþile sale lasã asupra cititorului o amprentã unitarã.<br />
Adept al poeticii fragmentarismului, preferînd speciile<br />
minore ca jurnalul, scrisoarea, interviul, transmisia directã,<br />
descrierea albumelor fotografice sau a revistelor, autorul<br />
face dovada unei fantezii debordante ºi a unei reale ºtiinþe<br />
a dozãrii umorului care l-ar putea înscrie cu succes în<br />
continuarea unei proze de tipul celei practicate de Mircea<br />
Horia Simionescu.<br />
Însã Mircea Pora supradeterminã materialul literar<br />
din punct de vedere stilistic, creînd o scriiturã rafinatdecadentã,<br />
dominatã de douã tonalitãþi în aparenþã<br />
contrastante: un registru melancolic, evanescent, al<br />
regresiunii în trecut visare sau neant, celãlalt vioi, acerb,<br />
agil, cu uºoare inflamãri ironice, învecinîndu-se cu<br />
grotescul ºi comicul. Ele nu sînt, în fond, decît aversul ºi<br />
reversul stilistic cît se poate de rezonant cu tematica<br />
dominantã a prozelor lui Pora, ce înregistreazã continua<br />
pendulare (în momente de acalmie a fiinþei) sau sfîºiere (în<br />
momentele de crizã) între trecut ºi prezent, între acolo ºi<br />
aici.<br />
1. Descriind teritoriul<br />
Spaþiul este explorat extensiv ºi prin virtutea<br />
accidentelor biografice care îl determinã, la o vîrstã cînd<br />
alþii de mult ºi-au gãsit locul, sã emigreze în Franþa.<br />
Problema locuirii se regãseºte destul de des în fragmentele<br />
ce au ca subiect exilul parizian. Corpul resimte primul<br />
schimbarea. Un alt spaþiu se traduce în primul rînd prin<br />
sesizarea acutã, chiar prin insolitarea propriilor habitudini<br />
ce devin jenante, hilare atunci cînd sînt examinate de eulnarant<br />
printr-un ochean întors, ce exagereazã totul.<br />
Detaliile supãrãtoare ale unei conduite fruste contrasteazã<br />
puternic cu mediul aseptic occidental: „noi, cei trei români<br />
din compartiment, începem sã scormonim dupã mîncare.<br />
Aripi de pui, tîrtiþe, picioare, un castravete, piese de<br />
bucãtãrie revolutã, sub privirile celor ce pînã ºi pîinea o<br />
þin sterilizatã-n celofane. În loc de tacîmuri, degetele, în<br />
loc de ºerveþele, o batistã scoasã parcã din gura unei oi”<br />
(Ocheanul întors, în Celãlalt tãrîm).<br />
„Lumea civilizatã”, impecabilã, pare însã lipsitã de<br />
viaþã, culoare, savoare. Este prea perfectã, fiind aºadar<br />
resimþitã ca rece, inumanã: „Vienezii aceºtia impecabili, cu<br />
geamantanele lor alunecînd pe roþi, totul pus la punct,<br />
telefoanele, automatele, cutiile de Coca, restaurantul pacific<br />
ºi alb, chelnerii cãlcînd parcã pe piºcoturi.” (Ocheanul<br />
întors, în Celãlalt tãrîm), De unde neliniºtea, freamãtul,<br />
dorinþa de a gãsi undeva semnele imperfecþiunii, ale<br />
decrepitudinii, indicii cã lumea mai este încã vie ºi familiarã:<br />
„Oare ce caut?... aproape cu microscopul, cu luneta?”...<br />
Caut puþinã murdãrie, un orãcãit de raþã, o coºarcã cu<br />
gãini, un sac din care sã rãsune un timbru de purcel... Ma<br />
zdrobit civilizaþia” (Ocheanul întors, în Celãlalt tãrîm).<br />
Acelaºi contrast între „primitivitate” ºi „rafinament”<br />
este creat prin alãturarea unor personaje banale, unele<br />
aparþinînd spaþiului francez, celelalte spaþiului românesc.<br />
Distincþia cu care este impregnatã figura mãcelarului<br />
parizian este rezultatul unui proces organic, al conlucrãrii<br />
unor serii de epoci culturale: „Cît de departe eºti tu, Jean-<br />
Michel, de Costa Arãzanu sau Moisã lu Toºa! Prin degetele<br />
tale subþiri, de fapt, prin sîngele de sub pielea lor, trece<br />
cîte ceva, microscopic, desigur, din curãþenia ºi pedanteria<br />
unor bunici, din oglinzile unor saloane, din asprimea unor<br />
bãnci de ºcoalã, din moliciunea formulelor de politeþe. (...)<br />
Prãvãlia în care lucrezi e frumoasã, nu sînt resturi de sînge,<br />
cartilagii, nu se simte nici cel mai vag miros de animal<br />
sacrificat, pe halatul tãu nu sînt pete ºi nici nu atingi<br />
niciodatã o bucatã de carne fãrã a avea mãnuºi pe mîini”<br />
(Exerciþii de memorie, în Imperiul de praf). În mod<br />
paradoxal, sacrificatorul occidental pare pîndit de<br />
dezumanizare, „bunele maniere” infiltrîndu-se ºi<br />
domesticind ºi aceste meserii violente. Faþã de omologul<br />
sãu parizian, Costa Arãzanu, mãcelarul din Topolovãþ<br />
devine simbolul unei lumi ce se pãstreazã mult mai aproape<br />
de mister, figurat aici drept palpitul obscur al vieþii viscerale<br />
în clipa aflatã la confluenþa dintre viaþã ºi moarte. „Costa<br />
Arãzanu (...) tãia porcul în mijlocul curþii, dupã ce, împreunã<br />
cu nevasta Ana ºi servitorul Nicã îl alergau cam un sfert<br />
de orã pentru a-l obosi. (...) Moartea animalului era treptatã,<br />
þipetele sfîºietoare de la început, pricinuite de înfigerea<br />
cuþitului în gît, trasformîndu-se treptat în gemete tot mai<br />
stinse, tot mai domoale. (...) De obicei, curtea în care zãcea<br />
porcul tãiat era noroioasã, strãbãtutã de un aer rece,<br />
plumbos” (Exerciþii de memorie, în Imperiul de praf).<br />
Aceastã înclinaþie cãtre „primitivitate” este, în<br />
întregime, o constantã a unui tip de sensibilitate care se<br />
plaseazã întotdeauna, în exerciþiul înþe<strong>lege</strong>rii istoriei mari,<br />
dar ºi a experienþei personale, la rãdãcina lucrurilor. Între<br />
lumile pe care le parcurge subiectul creator existã o<br />
diferenþã radicalã, sintagmã folositã în cazul lui M. Pora în<br />
înþelesul ei strict etimologic. Este vorba de o diferenþã de<br />
rãdãcinã a fiinþe, iar aceastã înþe<strong>lege</strong>re organicistã a lumii<br />
poate clarifica tema centralã a textelor lui Pora. Iatã de ce<br />
noul ºi pitorescul spaþiu occidental în care pãtrunde nu<br />
este destul de puternic pentru a pãstra eul centrat asupra<br />
lui sau cel puþin pentru a-i imprima, uzînd de faima pe care<br />
o posedã, o miºcare de gravitaþie în jurul monumentelor<br />
culturale. De aici indispoziþia manifestatã deschis de a<br />
vizita muzee sau expoziþii. În lipsa unei comuniuni afective<br />
înþeleasã ca timp trãit împreunã, trecutul cultural al unei<br />
alte istorii nu este asimilabil privirii integratoare a subiectului.
Singura punte de legãturã posibilã a acestui eu exilat<br />
cu istoria culturalã a unui spaþiu strãin poate fi creatã pe<br />
un plan mult mai subtil, ce uneºte într-o aceeaºi tonalitate<br />
atmosfera vetustã datã de alunecarea discretã spre neant<br />
a sãlilor muzeale cu starea depresivã ce dominã<br />
subiectivitatea creatoare. „Oricît de lustruit ºi de<br />
reînsufleþit ar fi totul, un praf invizibil pluteºte prin<br />
încãperile lungi, o umezealã îºi îngreuneazã hainele, o<br />
durere surdã se instaleazã în zonele mai sensibile ale fiinþei.<br />
Prinþi ºi prinþese, suverani cu chipul prelung, fazani,<br />
instrumente muzicale, dealuri, transparenþe, vibraþii<br />
colorate. În fond o neodihnã a ochiului pe sute ºi sute de<br />
metri... Contactul meu cu Gioconda a fost rece, doar cîteva<br />
infime secunde am dansat pe zîmbetul ei, pe urmã totul sa<br />
stins. Nu puteam recepta nimic, eram un «X» printre<br />
atîþia alþii, 75 de kilograme de materie plimbîndu-se printre<br />
alte tone de materie” (Vis cu pudel, în Celãlalt tãrîm).<br />
Obiectele de artã devin semnificative nu datoritã<br />
prestigiului lor estetic, cît pentru faptul cã vorbesc despre<br />
epoci revolute peste care s-au aºternut, ca peste mobilele<br />
casei natale, praful ºi uitarea. Aruncat într-un spaþiu strãin,<br />
pîndit mereu de coºmarul de a muri pe stradã, necunoscut<br />
– „Un om de aproape cincizeci de ani, prelingîndu-se ca<br />
un fum pe lîngã niºte birturi, un profesor de istorie, de<br />
care atîrnau examene ºi solemnitãþi zdrenþuite, un zero<br />
desãvîrºit, pe care nici mãcar o adiere de vînt nu-l lua în<br />
seamã...” (Exerciþii de memorie, în Imperiul de praf) –<br />
eul cautã puncte de sprijin, iar acestea se aflã – unde<br />
altundeva decît… – în trecutul personal?!<br />
Aºadar distanþa spaþialã ºi criza identitarã declanºatã<br />
ulterior determinã crearea altei distanþe, a celei temporale,<br />
obiect al unei explorãri afective intensive. Fiinþa pare<br />
literalmente scindatã: „Cu picioarele calci în noua ta<br />
geografie dar cu toatã substanþa fiinþei tale eºti cãzut în<br />
trecut” (Cîmp de bãtaie, în Celãlalt tãrîm). Supusã acestui<br />
travaliu de a scruta încontinuu timpul trecut, memoria<br />
prolifereazã în exces: „Memoria þi-a devenit enormã, e ca<br />
un turn fãcut din lentile care mãresc exasperant totul”<br />
(Cîmp de bãtaie, în Celãlalt tãrîm). Creatoare de distanþe,<br />
cãlãtoria revelazã paradoxul sub care se plaseazã, adesea<br />
fãrã sã ºtie, cel care se încumetã sã o întreprindã: „Cãci nu<br />
cãlãtorim niciodatã pur ºi simplu pentru a vedea locuri<br />
noi, dar, deopotrivã, pentru a redescoperi locurile vechi ºi<br />
pe noi înºine dintr-o altã situaþie, dintr-un alt unghi”. Acest<br />
alt unghi devine, în cazul lui Mircea Pora, responsabil<br />
pentru tonalitatea meditativã, melancolic-nostalgicã ce<br />
invadeazã literalmente eul celui care este departe. El nu se<br />
poate deda pe deplin freneziei descoperirii lumii adevãrate,<br />
semnificative cultural, pentru cã interioritatea sa este<br />
aproape în întregime capturatã de întîmplãrile trecutului.<br />
Într-un duel imaginar, Place de la Concorde pierde în<br />
confruntarea cu sãrãcãcioasa cîrciumã din Topolovãþ, „mai<br />
plinã de evenimente pentru mine”. Forþa cu care îi vorbesc<br />
lucrurile ºi oamenii de altãdatã surclaseazã aura culturalã<br />
cu care sînt învãluite muzeele ºi monumentele Franþei.<br />
„Spre ora prînzului, cîrciuma funcþiona cu toate motoarele<br />
în plin. Era ca o grãdinã fermecatã în care se amestecau<br />
bîzîitul de bondari, bocãnitul cizmelor, ciripitul pãsãrilor,<br />
spartul paharelor ºi sticlelor. Fiecare masã era ocupatã, pe<br />
jos te împiedicai de genþi, pãlãrii, pompe, bastoane,<br />
ciomege. Toþi vorbeau cu toþi, se bãteau pe umeri, se<br />
cinsteau. Dominau mirosurile de cioban, cãruþaº, cãmaºã<br />
transpiratã, veselã nespãlatã. Alcoolul putea fi imaginat<br />
þintã fixã mircea pora<br />
117<br />
ca o mare cloºcã sub aripile cãreia, în loc de ouã, se aflau<br />
capete de bãutori” (Arhetipuri, în Nicãieri).<br />
Absorbit de un trecut cãutat cu înverºunare pentru<br />
cã el reprezintã garantul identitãþii fiinþei, eul se aflã<br />
simultan în situaþia de a fi vînat de acelaºi trecut care îi<br />
confiscã astfel prezentul. Astfel încît valenþa dublã,<br />
pozitiv-negativã a trecutului, antreneazã pe planul<br />
strategiilor scripturale un demers al sondãrii straturilor<br />
temporale ale fiinþei – ºi al drumului cãtre un nostos care,<br />
departe de a fi locul liniºtitor dorit, este asemeni unui<br />
vulcan activ, ºi ameninþã cu proliferarea de nestãpînit a<br />
imaginilor deja trãite, confiscînd prin exces subiectivitatea<br />
creatoare: „Tu îmbãtrîneºti, ºi trecutul rãzbunãtor, tînãr,<br />
strãlucitor, plãcut ºi în acelaºi timp chinuitor e mereu pe<br />
urmele tale. Nu te afli pe un mare bulevard ci într-o curte<br />
aridã cu pietriº mãrunt, fîntînã ºi cuºcã pentru cîine, nu<br />
consulþi o carte rarã întinsã de bibliotecar cu mîna<br />
tremurîndã, ci cauþi sã legi trudnic silabe de abecedar, nu<br />
eºti într-o maºinã zburînd spre nu ºtiu ce staþiune, ci te<br />
<strong>lege</strong>ni alãturi de tatãl tãu într-o ºaretã. Trecutul, ca o stîncã,<br />
ca un zid împrejmuitor, trecutul în care þi-ai semãnat<br />
iremediabil fiinþa...” (Cîmp de bãtaie, în Celãlalt tãrîm).<br />
Ca o soluþie salvatoare apare, pe alocuri, ironia.<br />
Pentru cã existã, afirmã Vladimir Jankélévitch în L’Ironie,<br />
„în sentimentele noastre o înclinaþie pasionalã care le face<br />
obsedante ºi canceroase (...) avem nevoie de un moderator<br />
care sã compenseze printr-o anume frivolitate<br />
binefãcãtoare tripla «frenezie» a logicii, memoriei ºi visului.<br />
Ironia este acest regulator (...), ea luptã contra inerþiei<br />
sentimentelor care se opresc, devin tic, marotã sau<br />
formulã; (...) ea este deci, în acelaºi timp o mare consolare,<br />
un principiu de mãsurã ºi de echilibru”. În mãsura în care<br />
M. Pora apeleazã, ca tehnicã soteriologicã, la ironia<br />
umoristicã, el se oferã numai pe sine ca obiect-subiect al<br />
disoluþiei ironice. Mai precis spus, ceea ce constituie þinta<br />
ironiei este chiar aceastã subjugare aproape maladivã a<br />
eului-narant faþã de trecut. Lumea acestuia, cu personajele<br />
ºi întîmplãrile ei pitoreºti este însã mereu învãluitã de<br />
prozator în haloul cald al simpatiei, platoºã activã chiar ºi<br />
împotriva muºcãturilor tandru-ironice ale umorului caustic.
118 þintã fixã mircea pora<br />
În ipostaza de autor al Albumului «Topolovãþ», el<br />
este creditat (dar se ºi autopropune spre creditare) cu o<br />
cunoaºtere ridicatã la rangul de ºtiinþã secretã a tuturor<br />
detaliilor picante despre „personajele” satului de cãtre un<br />
intervievator, novice într-ale scrisului ºi potenþial discipol.<br />
Referinþa din titlu la locul naºterii indicã „dramul” de<br />
biografism implicat în interviu ºi scopul ei este de a<br />
consolida imaginea omniscienþei personajului-autor ºi<br />
implicit a Autorului însuºi. Auto-ironia se naºte din jocul<br />
complex orchestrat între întrebãrile construite într-un stil<br />
înalt ºi subiectele înalte abordate ºi intervenþiile<br />
personajului-autor, ce trateazã subiecte vulgare / profane,<br />
într-un stil vulgar / autentic. Iatã care este miza<br />
preocupãrilor autorului acestui album, cu referire directã<br />
bineînþeles la Autorul tuturor textelor, la Mircea Pora<br />
însuºi: „marile personalitãþi aparþinînd acestei aºezãri” nu<br />
sînt altele decît Floare lu Mugieº, Cuþa Iova-Vinki, Ana lu<br />
Mîþu, Veta Lungã, Mosorica, Tenzi, care „nu s-au<br />
consumat” pentru cã nu au vizitat Lumea, ci „au avut alte<br />
trasee ºi s-au închinat altor evenimente”, adicã unor tîrguri<br />
ºi rugi locale.<br />
Preocuparea exageratã a personajului-autor faþã de<br />
lumea de altãdatã, preocupare serioasã în sensul propus<br />
de Jankélévitch, de aderenþã intimã la un trecut<br />
semnificativ este contrabalansatã de demascarea cu þintã<br />
autoironicã a insignifianþei acestor figuri din trecut, cumva<br />
fericite în ignoranþa lor.<br />
2. Acolo mai degrabã decît aici<br />
Traseul biografic, destul de fragmentat, Topolovãþ<br />
– Cluj – Bucureºti – Ohaba-Românã – Timiºoara – Paris –<br />
Timiºoara este liniar doar în aparenþã, în momentul în care<br />
este încredinþat colii de hîrtie. Pe planul subiectivitãþii<br />
creatoare, parcursul sãu poate fi apropiat mai degrabã de<br />
figura spaþialã a labirintului, unei dezordini aparente ºi<br />
unei complicaþii la nivel existenþial corespunzîndu-i de<br />
fapt încercarea de a gãsi o ordine ascunsã. Cu condiþia sã<br />
existe un traseu de parcurs, iar subiectul sã fie dominat de<br />
angoasã ºi speranþã, orice plimbare sau cãlãtorie cu<br />
metroul fãcutã în singurãtate poate deveni un labirint.<br />
Pentru cã geografia cu repere fixe a referentului este<br />
repede abandonatã în favoarea întemeierii, prin reverie ºi<br />
lecturã afectivã a lumii, a unui alt spaþiu! Aici, dincolo de<br />
nesfîrºita proliferare a imaginilor fãrîmiþate ºi suprapuse<br />
haotic, eul cautã un centru, o ordine superioarã, o senzaþie<br />
de calm: „Peronul semãnã cu o capelã (...) Eu, personal,<br />
am senzaþia, în staþia Lourmel, cã mã odihnesc în caliciul<br />
unei flori. Mã simt menajat, izolat de ghionturi ºi mirosuri,<br />
de praful ce se ridicã din tîrºîirea, timp de ceasuri, a mii ºi<br />
mii de paºi. Aº vrea ca metroul sã nu mai plece niciodatã<br />
din acest popas, sã rãmînã, sã se-nfunde în linii, în uleiuri<br />
ºi traverse...” (Metro – linii lungi..., în Glasuri lîngã<br />
leagãnul meu).<br />
Liniile metroului parizian pot fi ºi ele supuse<br />
deformãrii: se pot prelungi în spaþiile ireale ale trecutului,<br />
dorinþei, visãrii. Pe unele din aceste linii se regãsesc atunci<br />
locuri ºi oameni de altãdatã: „«De-aº avea un covrig cum<br />
gãseam pe vremuri la Lugoj....» Printr-o perdea de ceaþã<br />
mi-au apãrut Prefectura, oamenii timpului, cãruþele ce<br />
treceau podul peste Timiº. ”(Metro – linii lungi..., p. 15,<br />
Glasuri lîngã leagãnul meu).<br />
Alteori o simplã stradã poate deveni, asemeni<br />
labirintului din marile catedrale, mijlocitorul între nevoia<br />
acutã de ordine interioarã, exprimatã vehement ºi<br />
dobîndirea ei: „Strada Vaugirard, prin nu ºtiu ce miracol,<br />
era pentru mine, în acelaºi timp, ºi teren de obosealã fizicã,<br />
ºi calmant nervos, ºi repunãtor în funcþie al luciditãþii de<br />
care aveam atîta nevoie” (Vaugirard..., în Nicãieri). Spre<br />
finalul plimbãrii apar semnele ce vestesc neîndoielnic<br />
împlinirea transmutaþiei spirituale – („Parcurgînd-o pînã<br />
la capãt ºi reîntorcîndu-mã de unde pornisem, aveam<br />
senzaþia cã, de fapt, nu mã mai aflu în Paris, ci într-un alt<br />
spaþiu urban, categoric mai apropiat de România –<br />
Vaugirard..., în Nicãieri) – ºi justificã puternicul<br />
ataºament faþã de acest topos.<br />
Vãzut de departe ºi în închipuire, „acest altundeva<br />
al nostalgiei este un altundeva natal care a fost cîndva un<br />
aici” (Vladimir Jankélévitch, Ireversibilul ºi nostalgia).<br />
El reprezintã centrul labirintului cãtre care subiectul este<br />
atras aproape inconºtient, mai mult decît un peisaj familiar<br />
el este leagãnul primelor începuturi. Dar întoarcerea<br />
nu reprezintã o alinare pentru cã în cazul nostalgicului nu<br />
avem în vedere un loc absent doar în spaþiu. Trecutul,<br />
afirmã Jankélévitch tot în Ireversibilul ºi nostalgia, este<br />
„un absent care nu va redeveni niciodatã prezent”.<br />
Constatare amarã întîlnitã la tot pasul în textele lui Pora:<br />
„Astãzi Topolovãþul s-a modernizat, pierzîndu-ºi<br />
suculenþa de altãdatã (...) Nu mai existã nici cinematograful<br />
unde te rupeau purecii, unde se azvîrlea cu pîini cu magiun<br />
în Maica Ana lu Cîrlig (...) ºi unde Oproanea scrisese<br />
celebrul afiº: «Dragã, nu mai mînca sãmînþã, cã eºti om,<br />
nu eºti hîrþ” (Album „Topolovãþ”, în Imperiul de praf)!<br />
Nostalgia nu va fi niciodatã una închisã.<br />
Reîntoarcerea în România nu astupã „vidul absenþei”, ci îl<br />
acutizeazã. Centrul labirintului poate fi figurat sub forma<br />
unui vortex, ce aspirã iremediabil spre trecut. Trãind în<br />
permanenþã cu conºtiinþa ireversibilului, nostalgicul<br />
presimte inevitabila decepþie a celor regãsite. Casa din<br />
Reîntoarcerea acasã (Nicãieri), imagine prin excelenþã a<br />
nostos-ului este degradatã, pãrãsitã de locuitorii de<br />
odinioarã ºi literalmente cotropitã de indivizi bizari ce nu<br />
par sã aibã decît un singur scop – acela de a o distruge.<br />
Metamorfoza personajului în ºobolan-liliac care se petrece<br />
în pivniþã / subteranã este o desfigurare, o transformare<br />
cu semn negativ a unui subiect care, parcurgînd labirintul,<br />
trãieºte coºmarul întîlnirii cu un centru pulverizat.<br />
Fãrã îndoialã cã existã, totuºi, o atmosferã comunã,<br />
perceputã de aceastã sensibilitate exageratã, ce cuprinde<br />
casa, lucrurile ei ºi oamenii care odinioarã au locuit-o. O<br />
datã cu moartea mamei ºi în absenþa altei inimi care sã o<br />
anime, casa devine lipsitã de rezistenþã în faþa invaziei<br />
temporale, este atacatã de paraginã: „Ce gurã urîtã<br />
deschide podul, trimiþîndu-ne nouã, în nãri, mirosuri de<br />
lemn putrezit, de aºternuturi pline de gîngãnii, de hornuri<br />
în care s-au prefãcut în fum osemintele albe ale atîtor<br />
Crãciunuri, Învieri, Aniversãri (...) Peste tot ierburile au<br />
dat nãvalã, înfulecînd bucatã cu bucatã decorul de<br />
odinioarã, iar banca de sub inutilul gutui s-a subþiat,<br />
lãsîndu-ºi cãrnurile muºcate de umezeli, de nepãsãri...”<br />
(In memoriam, în Nicãieri). Ecourile vremurilor trecute<br />
mai pot fi auscultate doar prin apropierea de obiectele<br />
vechi. În mãsura în care apare ca o totalitate sau ca o<br />
prezenþã autenticã obiectul vechi are, cum afirmã J.<br />
Baudrillard, un statut psihologic special. Nemaifiind de<br />
folos, el serveºte totuºi la ceva în adîncimea lui. Prin<br />
simplul fapt de a fi fost martor, obiectul închide în el lumea
trecutã, devenind astfel suportul reveriilor: „Masa din<br />
sufragerie: Cîteva scrumiere, nu întotdeauna curate, ºi<br />
cîteva bibelouri, unele de-a dreptul ordinare, inestetice,<br />
au luat locul farfuriilor de porþelan fin ºi al tacîmurilor de<br />
argint, al paharelor de cristal, al sindrofiilor selecte ce se<br />
prelungeau pe spinarea mea de sîmbãta pînã duminica”;<br />
„Patul Tatãlui: Cînd Tatãl era tînãr, eu aveam frumuseþea<br />
florii de lotus. Somnul adînc ºi delectãrile lui senzuale<br />
erau pentru mine momente de mare sãrbãtoare...” (De<br />
vorbã cu mobilele mele, în Glasuri lîngã leagãnul meu).<br />
El este singurul care rãspunde, astfel, vocaþiei<br />
nostalgice a subiectului creator.<br />
3. Poetica punctului de fugã<br />
Practician prin excelenþã al confesiunii indirecte,<br />
Mircea Pora aduce în textele sale un strat care, fãrã<br />
îndoialã, aparþine experienþei biografice proprii. Dar<br />
totodatã ne avertizeazã cã ºi acesta poate fi (uºor!)<br />
contrafãcut potrivit dispoziþiilor fabulatorii ale autorului,<br />
proba de virtuozitate constînd în a recrea un referent pe<br />
alocuri „fals”, cedînd tentaþiei de a acorda personajelor<br />
sale din Topolovãþ dreptul de a epata, pe care nu l-au<br />
avut niciodatã în realitate. Contrafacerea referentului iese<br />
în evidenþã prin disjuncþia între autenticitatea rostirii<br />
personajelor ºi acþiunile fantaste pe care le întreprind. Floare<br />
lu Mugieº, þãrancã aproape fãrã ºtiinþã de carte, este<br />
deconspiratã de vecini indiscreþi care mãrturisesc cã adesea<br />
„cînd era doar cu ea însãºi, pronunþa cuvinte care, categoric,<br />
aparþineau altor limbi ºi cã scotea, dintr-o ladã<br />
învãluitã-n pene ºi þinutã sub lacãt, niºte volume prin care<br />
se uita ceasuri întregi”, iar preoteasa Tenzi, femeie aprigã,<br />
ajunge în audienþã la Stalin ºi Groza ºi devine vatman în<br />
Timiºoara. (Album „Topolovãþ”, în Imperiul de praf)<br />
Trãgîndu-ºi sevele din biografism, textul îºi urmeazã<br />
o <strong>lege</strong> secretã a sa, mizînd pe surprizã ºi ingeniozitate<br />
scripturalã. De la un anume punct, amãnuntele sînt<br />
mistificate prin excedentul lor. Aceastã deformare<br />
programaticã îl afiliazã pe Mircea Pora unei retorici de tip<br />
manierist, ce cultivãn cu o plãcere secretã a jocului textual,<br />
ingenium-ul ºi poanta. Scriitorul a<strong>lege</strong> sã fabuleze<br />
comic în spiritul autenticitãþii, jonglînd în construcþia<br />
textelor sale cu douã perspective narative (cea a<br />
naratorului omniscient ºi cea impusã de convenþia<br />
confesiunii, a naratorului care cunoaºte tot atît cît ºi<br />
personajele sale), pentru a se plasa astfel în zona ambiguã<br />
dintre biografie ºi ficþiune. Miza nu este însã, pentru<br />
majoritatea textelor lui Pora, de a decide care sînt indicii<br />
de ficþionalizare ce transpun adesea în registre onirice,<br />
burleºti sau absurde, posibile evenimente biografice, cît<br />
de a stabili care este poziþia (implicitã sau explicitã)<br />
adoptatã de narator faþã de aceste transformãri inevitabile<br />
ale materialului (pre)literar.<br />
A cãuta obstinat graniþa extrem de fragilã, mereu<br />
fluctuantã care desparte mãrturia biograficã de<br />
transformarea ei în fapt literar echivaleazã cu a te situa, în<br />
calitate de cititor, pe pista falsã a estimãrii autenticitãþii<br />
(care fãrã îndoialã cã existã) ºi a fi pus în situaþia ca în<br />
cazul fiecãrui text sã optezi între a-l clasa „mai aproape”<br />
de experienþa biograficã sau „mai departe” de ea,<br />
distrugîndu-i astfel ceea ce Borges numea punctul de<br />
fugã. Poziþia naratorului poate fi una de totalã adeziune la<br />
evenimentul ori starea evocate sau una de distanþare.<br />
Absorbþia în trecut dezvãluie o structurã fundamental<br />
þintã fixã mircea pora<br />
119<br />
nostalgicã, prin ipostazierea unui eu-narant hipertrofiat,<br />
a cãrui memorie funcþioneazã excesiv ºi submineazã<br />
deliberat convenþia confesiunii. Echivocul este adîncit ºi<br />
prin prezenþa planului biografic ce altereazã în bunã parte<br />
definiþia ficþiunii homodiegetice. În accepþia propusã de<br />
G. Genette, ea reprezintã un pact cu bunã ºtiinþã<br />
contradictoriu, „Eu, autorul, o sã vã povestesc o întîmplare<br />
al cãrui erou sînt eu, dar care nu mi s-a întîmplat<br />
niciodatã”, dar se transformã, în cazul formulei narative<br />
dominante a lui Mircea Pora, într-o ficþiune cu unele<br />
rãdãcini în biografie.<br />
Naratorul ficþiunii de tip (cvasi)homodiegetic<br />
depãºeºte adesea subtil graniþele propriei sale capacitãþi<br />
de cunoaºtere ºi pretinde cã noteazã, cu alte cuvinte, cã<br />
este diaristul, martorul unor evenimente din primii sãi doi<br />
ani de viaþã 1944-1946 (Doi ani de viaþã, în Glasuri lîngã<br />
leagãnul meu): intrãrile în jurnal surprind evenimente<br />
sociale, familiale, elemente de atmosferã ale unei conºtiinþe<br />
încã neformate, sau înregistreazã stãri maladive proprii<br />
(febrã, boalã, delir). Alteori, însã, naratorul este nevoit sã<br />
ia o distanþã ironicã, pe alocuri dominatã de sarcasm, între<br />
el ºi un prezent amorf, pentru a marca cît se poate de clar<br />
disocierea sa de vremurile actuale, de habitudinile unora<br />
dintre contemporani... Aici funcþioneazã ca mecanism<br />
literar pastiºa satiricã a topoi-lor (de pildã, strãinul – v.<br />
Scrisori din România, Scrisori de gardian, în Nicãieri)<br />
ºi a unor formule narative …minore (de pildã, epistola).<br />
Prezentul e în permanenþã þinta nemulþumirilor eului-narant<br />
– fie cã este vorba despre lumea ocidentalã descrisã ca<br />
inodorã, insipidã, incapabilã sã violenteze eul ºi sã-i<br />
provoace astfel senzaþia viului, fie cã acidul ironiei se<br />
îndreaptã asupra realitãþilor româneºti, mult prea corupte<br />
ºi bolnave pentru a mai oferi vreo speranþã (v. Ochi<br />
atotcuprinzãtor, în Nicãieri)<br />
Dar nu numai fragmentele ce au în prim-plan eul<br />
narant confesiv, obsedat sã-ºi sondeze trecutul cu<br />
minuþiozitate ºi sã-l deformeze prin lentila autoscopiei,<br />
pun problema temporalitãþii. Ea se regãseºte la un cu totul<br />
alt nivel ºi în cazul construcþiei celorlalte personaje<br />
prezente în textele lui Mircea Pora. Este vorba despre o<br />
dimensiune efemerã a timpului trãit, ce trebuie surprinsã<br />
ºi imortalizatã cumva, condensatã în epistolare, jurnale<br />
sau chiar fotografii. În cazul folosirii acestor specii minore<br />
ele sînt mai mult decît simple corelative ale unei poetici a<br />
fragmentului. În plus, toate reprezintã instantanee sau<br />
notaþii fulgurante care reveleazã adesea prin încremenire<br />
ridicolul, absurdul sau grotescul celor mai banale situaþii<br />
cotidiene, devenite demult automatisme.<br />
Reprezentarea trecutului personajelor este ºi ea<br />
dominatã de o formulã narativã compozitã. Mircea Pora<br />
preferã speciile minore („slabe”), ce asigurã o coerenþã<br />
minimalã la nivelul convenþiei (scrisoarea, jurnalul,<br />
fotografia) ºi o maximã permeabilitate în ce priveºte<br />
proliferarea evenimentelor multiple ºi dispersate. Forma<br />
„slabã” este doar armãtura, cadrul necesar dezvoltãrii<br />
arborescente a istoriilor personajelor, cu detalii alãturate<br />
contrastant, în vederea obþinerii unor efecte paradoxale.<br />
Ea poate fi un album de fotografii (Rãsfoind jurnalul<br />
omagial Gregor Tzutz, în Glasuri lîngã leagãnul meu)<br />
din care un narator omniscient ne a<strong>lege</strong>, descrie ºi<br />
comenteazã adesea maliþios instantanee ale vieþii unui<br />
scriitor mediocru, ajuns prin capriciile modei literare academician<br />
(fotografia nr. 2, cu Gregor Tzutz, în cãmãºuþã de
120 þintã fixã mircea pora<br />
noapte, la vîrsta de un an ºi ºase luni; sau nr. 12, cu Gregor,<br />
în frac, la nunta prietenului sãu ªaim, care din nefericire era<br />
cocoºat; sau nr. 14, unde Gregor þãºneºte cu marele-i talent;<br />
în fine, nr. 40, unde Gregor e bãtrîn de-acum).<br />
Nu este greu de observat cã pe lîngã demascarea<br />
aparenþei convenþionale, ironia prozatorului se îndreaptã<br />
ºi spre livresc (un anume tip de criticã biograficã) ºi spre<br />
social (mediocritãþile Academiei). Imaginarea<br />
instantaneelor fotografice trimite din nou la contrafacerea<br />
referentului, a lucrului care a fost odatã în faþa lentilelor<br />
camerei, comparabilã cu plãcerea de a inventa referinþe a lui<br />
Mircea Horia Simionescu. Idealul compoziþional al formei<br />
„slabe” poate fi revista (v. Dintr-o revistã, în Celãlalt tãrîm,<br />
unde se gãsesc într-o fericitã companie relatãri despre<br />
întîlnirea Goethe-Napoleon, în ilustraþii descrise ºi<br />
comentate, documente, fragmente autobiografice, epistole,<br />
articole de ziar, toate avînd la bazã tehnica parodiei ºi pastiºei<br />
satirice, cu nelipsitul rafinament umoristic) sau jurnalul (v.<br />
romanul-jurnal Indiile galante), ambele construite prin<br />
cultivarea programaticã a excrescenþelor. Acestea sînt<br />
dovada „palpabilã” a jocului de nestãpînit al fanteziei<br />
autorului care este dominat de o dimensiune exploratorie<br />
– realizabilã atît în sfera literaturii (proliferarea spectaculoasã<br />
a formulelor ºi efectelor atent regizate), cît ºi în cea a propriei<br />
biografii. Din îngemãnarea celor douã se nasc, fireºte,<br />
majoritatea textelor lui Mircea Pora.<br />
Nicoleta CLIVEÞ<br />
Visãtorul din bibliotecã<br />
Volumul colectiv Drumul cel mare (Ed. Facla,<br />
Timiºoara, 1985) cuprinde, între altele, ºi proza de debut a<br />
lui Mircea Pora – Biblioteca Antiqua –, un text conceput<br />
ca sumã de fragmente portretistice, descriptive, confesivepistolare,<br />
nelãsînd pe dinafarã nici rescrierile ironice. O<br />
asemenea tipologie textualã, deloc austerã, ar fi fost<br />
suficientã pentru nevoia de variaþie a unui cititor cu<br />
exigenþe rezonabile din acest punct de vedere. Numai cã<br />
autorul pare dintru început hotãrît sã facã dovada tuturor<br />
disponibilitãþilor sale, aºa încît diferitele stiluri ºi registre<br />
sînt ºi ele convocate. Ca urmare, se ajunge la un întreg<br />
ce tinde sã depãºeascã, în cîteva puncte, caracterul de<br />
simplã (ºi timpurie) recapitulare a tehnicilor prozastice<br />
optzeciste.<br />
Concentrarea pe corporal, pe tristeþea trupului,<br />
asociatã cu tema bolii ºi a bãtrîneþii ºi compensatã de<br />
unele cochetãrii nu tocmai lipite de penibil, este de<br />
regãsit în majoritatea fragmentelor. Dar cele cu adevãrat<br />
pregnante sînt portretele, în care tehnica detaliului este<br />
exploatatã la maximum, cu nerv, într-un ritm precipitat<br />
spre final: „Îmi imaginez camera ei îngheþatã de<br />
domniºoarã bãtrînã. Fiecare lucru încremenit la locul sãu.<br />
Pe etajere, bibelouri moºtenite de la unchi ºi mãtuºi,<br />
ºterse mereu de praf, iubite maniacal, în dulapuri, cu<br />
furnituri pe alocuri plesnit, taioare, pardesie ºi gulere de<br />
blanã, prin lãzi, poºete, umbrele, pantofi din studenþie,<br />
pãlãrii, mãnuºi ºi voaluri moarte. Într-un colþ, într-o cutie<br />
neagrã, vioara de la Adelina, plecatã cu ani în urmã în<br />
America.<br />
Are somnul fragil, subþire, întrerupt. Doarme pe perne<br />
înalte, îºi învãluie trupul într-o cãmaºã de noapte, niciodatã<br />
bulversatã de vreo mînã bãrbãteascã. Pe noptierã, îºi pune<br />
totdeauna un pahar cu apã îndulcitã, sedativele, batista ºi<br />
romanul“. Descrierea de cadru ºi cea fizionomocã se<br />
contopesc într-un discurs nominal-enumerativ ce s-ar putea<br />
prelungi la nesfîrºit dacã nu ar interveni de fiecare datã o<br />
situaþie de crizã. Finalul abrupt (cu îmbolnãviri ºi morþi<br />
subite, cu renunþãri inexplicabile) readuce forþat la realitate<br />
niºte personaje mult prea deprinse cu visarea.<br />
Dacã pe spaþii mici, talentul de portretist al lui Mircea<br />
Pora se manifestã cu pregnanþã, pe spaþii ample protagonistã<br />
devine confesiunea, mai ales cea indirectã (jurnal de<br />
cãlãtorie, corespondenþã), împãrþitã tematic, la extreme, între<br />
„nostalgia carului cu boi“ ºi problema scrisului, tratatã cu<br />
lejeritate, într-o notã comicã. Totuºi, stilul „intimist“<br />
decoloreazã pagina ºi încetineºte mersul epicului, puþinele<br />
sprinturi narative fiind datorate pitorescului limbii, umorului<br />
ºi colocvialitãþii: „Mã bucur, þi-o spun de la început, cã<br />
soþia ta a publicat eseul despre supozitoare. Scumpa de ea,<br />
îmi închipui cît a lucrat la stilizare (...)<br />
Pitzy dragã, cred cã mã las ºi eu de literaturã.<br />
Subiectele mele nu mai au nici un haz, eroii sînt palizi, replicile<br />
rãsuflate. Generaþia noastrã, care înghiþea nesfîrºite poveºti<br />
de iubire, cu rãpiri, serenade, sinucideri, versuri trimise prin<br />
prãjituri, a dispãrut. útia, de acum, rîd de orice. Spune-mi<br />
sincer, nu te mai încearcã nostalgia carului cu boi?...“<br />
Eterogene, textele Bibliotecii Antiqua sînt þinute la<br />
un loc în primul rînd de generozitatea titlului ales. Proteicã<br />
ºi ofertantã, proza cu care s-a lansat Mircea Pora anunþã<br />
cel puþin douã dintre coordonatele scrisului sãu de mai<br />
tîrziu: reveria descriptivã ºi confesiunea nostalgicã.<br />
Andrei BODIU<br />
Rîsul ca filosofie de viaþã<br />
Cu Mircea Pora critica nu a fost prea darnicã în<br />
comentarii. Este, probabil, ºi vina prozatorului timiºorean<br />
care ºi-a publicat cãrþile la edituri mai puþin vizibile. Probabil<br />
cã, acum cîþiva ani, acest lucru nu conta foarte mult.<br />
Profesionalizarea tot mai accentuantã a editurilor a fãcut<br />
ca doar autorii “vizibili” sã fie comentaþi. Proza lui Mirceaa<br />
Pora a rãmas astfel, nemeritat, într-un con de umbrã. Din<br />
tripleta optzecistã timiºoreanã, Vighi-Marineasa-Pora,<br />
ultimul este ºi cel mai puþin cunoscut. E drept cã la aceastã<br />
situaþie a contribuit ºi autorul, cu al sãu “farmec discret”<br />
al burghezului, mult mai bucuros de o poantã sau un<br />
calambur decît de orice recunoaºtere oficialã. Mi-l<br />
amintesc, de altfel, amuzîndu-se copios de glumele lui<br />
Viorel Marineasa, în frumoasa-i reºedinþã timiºoreanã, o<br />
casã plasatã superb în urbea bãnãþeanã.<br />
Tocmai pentru cã despre Pora s-a scris puþin, am<br />
ales sã discut despre o carte apãrutã acum zece ani, în<br />
1993, la Editura Sedona din Timiºoara. Indiile galante e<br />
exemplarã pentru “formula” prozatorului. Daca ar fi sã<br />
descoperim o genealogie a scrisului lui Pora ar trebui sã<br />
ne gîndim, cred, la Daniil Harms dar ºi la, pe sol autohton,<br />
Urmuz, Al. O. Teodoreanu sau Mircea Horia Simionescu.
Pora este un ironist dintr-o stirpe aparte. Ironia lui nu<br />
e corosivã, ci benignã. Autorul nu e un maliþios. Lui îi place<br />
doar sã se amuze cu lumea ºi de lume. Aici, în Indiile galante,<br />
e luatã în vizor lumea artiºtilor. Personajul principal este<br />
sculptorul Veniamin care tocami terminã o lucrare intitulatã<br />
“Toma Alimoº”. Jocul lui Pora cu personajul sãu, în general<br />
cu personajele cãrþii, este unul cu limitele verosimilitãþii!<br />
Aº fi fost tentat sã scriu cã autorul instituie neverosmilul<br />
dacã nu aº fi observat cã, la fel ca în atîtea alte dãþi, literatura,<br />
chiar ºi în zonele ei aparent neverosimile, precede fapte ºi<br />
întîmplãri pe care realitatea le confirmã. Astfel, personajele<br />
îºi dau întîlnire, la un moment dat, pe terasa hanului “Chiril<br />
ºi Metodiu”. Sã fi ºtiut Pora cã la Chiºinãu exista-existã<br />
cafeneaua “Mãmãliguþa”? Sau cã, la un moment dat,<br />
Veniamin trebuie sã meargã la aniversarea a patruzeci de<br />
ani de la absolvirea grãdiniþei. Sã fi anticipat autorul faptul<br />
cã anul acesta “absolvenþii” unei grãdiniþe braºovene au<br />
fost îmbrãcaþi în robe? Homo ludens Pora are, iatã, capcitatea<br />
de a prevedea cîte ºi mai cîte minuãþii izvodite de mintea<br />
ceaºugubeaþã a omului.<br />
Indiile galante e un fals jurnal de primãvarã-varã.<br />
Fals jurnal de douã ori: o datã pentru cã el e cuprins întro<br />
ficþiune romanescã ºi în al doilea rînd pentru întoarce<br />
pe dos moda jurnalului intim, consistent reprezentatã ºi<br />
comentatã în epoca noastrã postmodernã. Ironizat, aici,<br />
e comportamentul “corectat” al celui care scrie jurnal,<br />
atent tot timpul ”sã iasã bine“. Ironia este ºi aici, ca în<br />
întregul volum, una deloc …contondentã. Pora are<br />
fineþea unui umorist autentic, pentru care umorul e la fel<br />
de gratuit ca însãºi viaþa. A rîde este filosofia de viaþã<br />
pe care o comunicã Indiile galante. Sigur, rîsul, pare a<br />
susþine Pora în subtext, nu e pentru proºti, pentru proºtii<br />
mai mult sau mai puþin solemni. ªi pentru prostie Pora<br />
pare a fi descoperit un antidot perfect: bunãvoinþa. ªi<br />
faþã de (de)zbaterile orgolioase ale lumii artistice autorul<br />
e indulgent. Autorul lui “Toma Alimoº” e, în primul<br />
rînd, un zãpãcit, cum zãpãcite sînt toate personajele<br />
prozatorului.<br />
Povestea propriu-zisã e minatã de elanul digresiv al<br />
autorului, de o autenticã ars combinatoria în care jocul<br />
cel mai important pare cel cu convenþia prozei. Pora are<br />
voluptate de a ieºi din limitele verosimilului. Pe de altã<br />
parte, însã, aºa cum am vãzut, fanteziile autorului sînt<br />
departe de a rãmîne doar fantezii.<br />
Pora e un spirit postmodern, pentru care ludicul este<br />
superior imitaþiei realitãþii. Capacitatea de a inventa a<br />
scriitorului pare inepuizabilã. Personajele circulã prin<br />
lumea largã, fãrã rãgaz. Probabil cã aceastã libertate<br />
absolutã e un rãspuns dat regimului inchizitorial al lui<br />
Ceauºescu. Sigur, legãturile umane sînt dintre cele mai<br />
stranii. Soþii Jiplea, de exemplu, îºi petrec luna de miere în<br />
oraºul polonez Glogow ºi nu oriunde, ci la hanul “Boleslaw<br />
cel Mare”. De altfel, existã în întregul roman o autenticã<br />
plãcere de a inventa nume sau de a da nume trãznite<br />
locurilor care-l apropie pe autor de Mircea Horia<br />
Simionescu. Iatã cîteva “piese pentru expoziþie”, trimise<br />
cu acceleratul de Huºi : “Satir zîmbind ironic”, “Cap de<br />
Gãlãþeancã”, “Rictusul lui Omer Paºa.<br />
Indiile galante e un roman plin de relief în care Mircea<br />
Pora îºi insoliteazã cititorul la tot pasul. Discret, prea discret,<br />
autorul timiºorean a ocupat un spaþiu al prozei în care marca<br />
umorului sãu se distinge inconfundabil.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
Aurelia DUMITRU<br />
Lumea prin lentile<br />
121<br />
“Cel care a fost nu mai poate de-acum înainte sã<br />
nu fi fost: de-acum înainte acest fapt misterios ºi obscur<br />
de a fi fost constituie un bun al sãu pentru eternitate.”<br />
(Vladimir Jankélévitch)<br />
Fiinþa amfibie: trecut ºi prezent<br />
Prozele lui Mircea Pora sunt un colaj de însemnãri,<br />
de note sau de confesiuni ale unui personaj-narator,<br />
torturat de o eternã ºi neliniºtitoare goanã printr-un trecut<br />
care nu numai cã refuzã sã se estompeze, ci îºi sporeºte<br />
ameninþãtor dimensiunile. În ciuda unei destul de<br />
pregnante impresii de diversitate a discursului ºi a<br />
imaginarului, prozele alcãtuiesc de multe ori, nu numai în<br />
cadrul aceluiaºi volum, un univers specific, cu anumite<br />
constante. Un nucleu al acestor fire roºii îl constituie o<br />
voce narativã, de fapt un personaj, cu evidente<br />
corespondenþe autobiografice, cãruia îi aparþin cele mai<br />
multe relatãri. Fragmentele devin treptat, pe mãsurã ce<br />
cititorul parcurge traseul labirintic propus de aceste texte,<br />
piesele unui puzzle-imagine a unei biografii. Cititorul<br />
reconstituie astfel viaþa unui timiºorean, originar din<br />
Topolovãþ, care urmeazã liceul în capitalã, departe de<br />
familie, apoi, fãrã sã-ºi doreascã, facultatea de ªtiinþe<br />
Naturale, abandonând-o în favoarea istoriei. Primul an de<br />
muncã îl gãseºte, în urma unei repartiþii, profesor într-o<br />
obscurã localitate, Ohaba. O experienþã definitorie este<br />
exilul parizian, perioadã trãitã sub imperiul unei neliniºti,<br />
care atinge dimensiuni paroxistice ºi determinã întoarcerea<br />
în þarã, cu gustul amar al pãrãsirii familiei. Discursul<br />
penduleazã între aceste câteva perioade, privilegiate fiind<br />
cea parizianã ºi cea petrecutã în satul natal.<br />
Tipicã pentru aceastã miºcare bivalentã, care se<br />
traduce, în termeni temporali, într-o constantã alunecare<br />
dintr-un prezent, de cele mai multe ori monoton, în orice<br />
caz total nesatisfãcãtor pentru personajul narator, spre<br />
un trecut care pulseazã de viaþã, este povestirea care<br />
deschide volumul – Nicãieri. Rãtãcind într-un cadru<br />
celebru, cliºeizat chiar, pe malurile Senei, dupã o descriere<br />
rece a acestei “simple ape curgãtoare”, care nu face decât<br />
sã-l plictiseascã, personajul îºi îndreaptã privirea spre o<br />
altã emblemã parizianã, buchiniºtii, cu aceeaºi lipsã de<br />
entuziasm, care-l face incapabil sã perceapã farmecul<br />
priveliºtei. Textul urmeazã însã îndeaproape “ciudatele<br />
rãsturnãri ale memoriei”, cum le numeºte chiar<br />
protagonistul, astfel încât se produce regresiunea în<br />
spaþiul arhetipal al Topolovãþului. Istoria “mare” este<br />
detronatã în favoarea unei istorii fãrã evenimente ºi<br />
personalitãþi: “O anume istorie pe Sena… O altã istorie la<br />
noi, mai mãruntã, mai plinã de pete, de non-sens, de<br />
mizerie”. Pe acest fond, la un alt nivel al memoriei apar<br />
chipurile unor prieteni din copilãrie. Tabloul cârciumii din<br />
satul natal, cu savuroºii sãi protagoniºti, devine un spaþiu<br />
net mai important pentru narator: “[…] iau în ascultare un<br />
alt nivel al memoriei (s. n.), o altã fâºie de timp – copilãria<br />
din Topolovãþ, pe fondul cãreia îmi apar chipurile câtorva<br />
prieteni de-ai mei de atunci. Pe trei dintre ei i-am revãzut<br />
recent în sat, în faþa cârciumei, mai plinã de evenimente<br />
pentru mine decât piaþa Concorde”.
122 þintã fixã mircea pora<br />
Incursiunile în spaþiile sinuoase ale memoriei vor fi<br />
procedeul esenþial pentru o însemnatã parte a prozelor<br />
cuprinse în volumele Glasuri lângã leagãnul meu,<br />
Nicãieri ºi Celãlalt tãrâm (în acest ultim caz formula este<br />
mai puþin semnificativã, operâdu-se frecvente alunecãri<br />
nu atât în teritoriile memoriei, cât în cele ale imaginaþiei).<br />
Construcþia textelor se realizeazã, astfel, printr-o miºcare<br />
de regresie temporalã sau de interiorizare ºi de refuz al<br />
istoriei imediate. În Plecarea, personajele mãrturisesc<br />
tocmai aceastã apetenþã pentru “cãlãtorii” în spaþii<br />
extramundane, de fapt, încercãri de a se sustrage curgerii<br />
monotone ºi ineluctabile a vieþii: “Reîntorºi sus, în odãiþa<br />
noastrã, fugeam numaidecât la fereastrã. «Ia sã vedem,<br />
poate aici la suprafaþã, în vreme ce noi cãlãtorisem, s-a<br />
mai schimbat ceva.» Ei, desigur, lucrurile se mai miºcã! De<br />
fiecare datã când reveneam din adâncuri (s.n.) constatam<br />
modificãri. […]. Cum spuneam – mici surprize, plãceri deo<br />
clipã, cadouri populare de cinci bani”. Aceastã miºcare<br />
regresivã este însã principala manifestare a unuia dintre<br />
centrii polarizanþi ai semnificaþiilor în cele trei volume.<br />
Protagonistul-narator, a cãrui voce devine uºor<br />
recognoscibilã în multe din aceste proze, se aratã ca o<br />
fiinþã scindatã, suferind de o inadaptare maladivã la<br />
prezent. Conºtiinþa sa este, în termeni proprii, un “câmp<br />
de bãtaie” în care se confruntã satul cu civilizaþia, de fapt,<br />
prezentul cu trecutul: “Sufletul tãu e terenul de luptã dintre<br />
strada de sat ºi un ºir de catedrale, dintre un râu ºi o<br />
nesfârºitã galerie de tablouri, dintre un album ºi o întreagãnvãlmãºalã<br />
de parcuri, piscuri albe, perspective, câmpuri<br />
de bãtaie. Cu picioarele calci în noua ta geografie, dar cu<br />
toatã substanþa fiinþei tale eºti cãzut în trecut. Memoria<br />
þi-a devenit enormã, e ca un turn fãcut din lentile care<br />
mãresc exasperant totul( s.n.). Tu îmbãtrâneºti ºi trecutul,<br />
rãzbunãtor, tânãr, strãlucitor, plãcut ºi în acelaºi timp<br />
chinuitor e mereu pe urmele tale”. Pasajul semnaleazã ºi<br />
chiar concentreazã atât modalitatea narativã cea mai<br />
frecventã, cât ºi drama care se desfãºoarã în aceste<br />
fragmente aparent disparate. O fiinþã care nu se poate<br />
adapta, pentru cã nu poate uita: “Trecutul ca o stâncã, ca<br />
un zid împrejmuitor, trecutul în care þi-ai semãnat<br />
iremediabil fiinþa”.<br />
Memoria-lentilã. Privirea deformatoare<br />
Esenþialã în structurarea acestor proze este imaginea<br />
memoriei-lentilã: deformatoare, acutizând percepþia.<br />
Privirea naratorului este asumatã ca una esenþialmente<br />
mediatã. Ea nu se poate înscrie în limitele unei obiectivitãþi<br />
costrângãtoare, fiindcã se naºte în circumstanþe<br />
fluctuante, din capricii ale memoriei sau jocuri ale<br />
hazardului. Ochiul priveºte prin diferite instrumente optice,<br />
care deformeazã imaginile. Autorul vãdeºte o apetenþã<br />
pentru formule–titlu aparþinând acestui câmpul semantic:<br />
Lentile, Ocheanul întors, Privirea (din Celãlalt tãrâm),<br />
Ochi atotcuprinzãtor, Prin lentilã ( titlul unui întreg<br />
grupaj de proze din volumul “Glasuri lângã leagãnul<br />
meu”). Privirea din care se nasc micile portrete, scurtele<br />
povestiri sau barocele aglomerãri de obiecte nu este numai<br />
una excesiv de atentã, iscoditoare, ci ºi una care se lasã în<br />
voia afectivitãþii, a unei permanente deveniri. Încã de la<br />
începutul volumului Nicãieri, cititorul este avertizat: “(<br />
Despre personajele menþionate aici noi am mai scris ºin<br />
alte dãþi, cu mici modificãri. Explicaþia constã în faptul<br />
cã ochiul nostru le-a vãzut mereu altfel.”).<br />
Þinta acestui ochi atotcuprinzãtor o reprezintã, de<br />
cele mai multe ori, detaliul. Aici, într-un gest, într-o privire<br />
sau într-o replicã se aflã punctul de pornire pentru portrete.<br />
Umanitatea, în afara celor dragi, apare prin astfel de schiþe<br />
care pornesc de la detaliu pentru a capta, fie ºi inventândo,<br />
esenþa. Aceastã tehnicã a caricaturii naºte o serie de<br />
personaje memorabile, unele, apariþii fulgurante, altele,<br />
repere la care prozatorul revine mereu. În alte proze, în<br />
volume diferite. Se impune, din aceastã perspectivã,<br />
recunoaºterea unei anume coerenþe a acestui ansamblu<br />
fragmentat, la prima vedere o succesiune de imagini<br />
contrastante, pestriþe, din care cu greu compui o lume.<br />
Multe din aceste fragmente ar putea figura în Albumul cu<br />
personaje pariziene mici, în care naratorul expune<br />
minuþios, în cele patru pãrþi, “fotografii” întipãrite pe retinã<br />
în perioada exilului, sau într-o expoziþie a figurilor de aiurea<br />
sau, mai bine, din Topolovãþ, din Ohaba, din liceul<br />
bucureºtean etc. Notaþiile sunt lapidare, de la descrieri<br />
fizice, la replici, gesturi sau mici obiceiuri, liniile sunt<br />
îngroºate ºi sentinþele nu sunt evitate: “ Madame Briot<br />
Isteria pe douã picioare. Þipã permanent la fiica ei, care<br />
are trei ani ºi o categoricã mutrã de turc. S-ar putea, prin<br />
colþuri, «maman» s-o mai ºi înghionteascã, s-o mai ºi batã<br />
pe fatã. […] Veºnic nemulþumitã de ceva. Sunt convins cã<br />
dispreþuieºte emigranþii, c-ar vrea sã-i vadã, în masã,<br />
expediaþi acasã”.<br />
De multe ori portretistul îºi înmoaie penelul în “apa<br />
tare” a ironiei. Pe cât de ager, pe atât de necruþãtor.<br />
Rãsfoind acelaºi album parizian, dãm ºi peste domnul<br />
Briot: “Francez tipic de mijloc, domnos, fãrã gomã, atent<br />
la ce se petrece în jur, pricepând miracolele vieþii cam pe<br />
un sfert. Nu mi-l imaginez sub nici o formã fãcând dragoste<br />
cu doamna Briot. În tot cazul, cel puþin o datã s-au unit,<br />
rodul imediat al acestei petreceri carnale fiind infernala<br />
Charlotte. Monsieur Briot este genul de om care, datoritã<br />
unui regim monoton de existenþã, sfârºeºte prin a plictisi.<br />
Poartã cu distincþie în interstiþiile lui o gastritã sau un<br />
ulcer în variantã blândã”. Alteori, însã, portretele întreþin<br />
o anumitã atmosferã melancolicã, ochiul naratorului<br />
proiectând peste imaginea realã a unei persoane, propriile<br />
dezamãgiri. Într-un moment în care existenþa parizianã i se<br />
pare a se transforma într-un infern, luând hotãrârea de a<br />
pleca, pãrãsindu-ºi astfel soþia ºi copilul, o pariziancã<br />
alcoolicã se transformã într-o mostrã a decãderii – un<br />
spectru înspãimântãtor al unui posibil viitor: “Înãuntru,<br />
printre mese, nu arareori circula o femeie c-o nelipsitã<br />
þigarã Gauloise în gurã, vorbind de una singurã ºi toleratã<br />
cu generozitate de patron. Fianalmente, într-un colþ îºi<br />
gãsea liniºtea, pe un scaun, primind din partea stãpânirii<br />
un pãhãrel cu o bãuturã discret coloratã. Nu m-ar fi<br />
interesat pentru nimic în lume biografia ei, prin ce-a trecut<br />
în viaþã ºi prin ce va trece. Ea era franþuzoaica alcoolicã<br />
din « Le Siècle», persoana care, la un anumit moment al<br />
existenþei, a intrat în derivã, care, pânã la sfârºit, se va da<br />
de-a rostogolul la vale.”<br />
Funcþionalitatea acestei privirii este însã multiplã.<br />
Astfel încât, pornind de la cel mai neînsemnat stimul pe<br />
care îl recepþioneazã, ea poate deveni una imaginativã,<br />
fantastã, creatoare. Sã nu uitãm, privirea rãmâne, cel mai<br />
adesea mediatã, prin suprafeþe de sticlã ce modificã<br />
proporþiile, contururile ºi, mai mult, inventeazã biografii.<br />
Iatã începutul unei proze intitulatã Lentile: “Priveºte prin<br />
luneta abandonatã printre haine, pe fotoliu. Pereþii tubului
sunt lungi, privirea coboarã în adâncimi nebãnuite. […]<br />
Se sprijinã o clipã de gâtul rece-al scriitorului, lentilele<br />
mãresc ºi micºoreazã, se-aud imperceptibil foºnetele<br />
existenþelor trecute…Apare o stradã, e un amurg liniºtit<br />
pe sub castanii înalþi […]”. În acest decor, sunt amplasaþi,<br />
fireºte, ºi actorii, ºi figuranþii, iar ochiul înregistreazã o<br />
scenã de dragoste, fireºte, din alte timpuri. “Ocheanul<br />
blestemat”, amplasat, nu întâmplãtor în camera unui<br />
scriitor, îi rezervã celui care priveºte ºi o viziune sumbrã,<br />
grotescã a unui spectacol în care se vede pe sine, pe o<br />
scenã, în faþa unei înmiite ºi curioase priviri, cu trupul<br />
disecat, expunându-ºi viscerele palpitând de viaþã.<br />
Expunerea ficatului bolnav întrerupe însã reprezentaþia ºi<br />
privitul prin ochean. Deºi aceastã experienþã echivaleazã<br />
cu una oniricã, “totul în jur e presant, concret ºi scena pe<br />
care s-a desfãºurat spectacolul mai persistã undeva în<br />
depãrtare.” Alteori, în schimb, naratorul priveºte spre ceea<br />
ce îi oferã în realitatea cea mai apropiatã, prilej de a<br />
inventaria o ghicitã, dedusã sau chiar imaginatã<br />
mediocritate a unor existenþe care nu se oferã decât parþial<br />
ochiului. De pildã, în Privirea, sunt cercetate casele de<br />
vis-à-vis, pe fondul unei acute senzaþii de singurãtate:<br />
“pãtrund cu privirea dincolo de ziduri, în interioarele<br />
transmise din generaþie în generaþie […]”.<br />
Mediocritatea ºi ridicolul, surpinse în varii<br />
manifestãri, se consumã între zidurile caselor vecine: un<br />
scriitor ratat, o domniºoarã care scrie, cu încântare, o<br />
epistolã despre experienþele ei fotografice, grupaje de tipul<br />
“Cio Cio-San urcându-se în viºini”, care o vor propulsa în<br />
topul “frumuseþilor în devenire” ºi, în fine, un inginer<br />
agronom interesat doar de atentatul de la Sarajevo. Tot<br />
ceea ce descoperã acest rafinat organ vizual devine<br />
expresie a unui dezgust, a unei oboseli, a unei sfârºeli, în<br />
faþa unei existenþe prin excelenþã monotonã, fadã, mãruntã,<br />
fãrã sens. Însã ºi a unei eterne ºi copleºitoare singurãtãþi!<br />
Singurãtate, monotonie, iluzoriu<br />
Existenþa apare, în viziunea acestui personaj<br />
narator, ca iremediabil situatã sub imperiul singurãtãþii.<br />
Experienþa parizianã înseamnã contactul cu civilizaþia,<br />
descrisã în mod obsedant ca o imagine a rãcelii, a lipsei<br />
apropierii umane, dar ºi ca un teritoriu al mediocritãþii –<br />
unde “nimeni nu strãluceºte”! Nu numai lumea occidentalã<br />
este un spaþiu al alienãrii, ci chiar obiºnuitul unei existenþe<br />
este prin el însuºi otrãvitor: “Acum viseazã cum sã treacã<br />
dincolo de munþi, pentru a scãpa de plictiseli, de tratamente,<br />
de cei mai buni prieteni, de aniversãri, de anotimpuri”.<br />
Fiinþa din prozele lui Mircea Pora se zbate, într-o zadarnicã<br />
tentativã de a-ºi croi un drum prin acest regat al<br />
monotoniei, încercând diverse stratageme pentru a-l<br />
pãrãsi. Viaþa se înscrie, fãrã speranþã, pe o curbã ce indicã<br />
o stare de permanentã derivã, constituind “marea<br />
cangrenã”: “Erau ceasurile de pe mese, ce ne mãsurau<br />
viaþa, sunând mai strident în fiecare dimineaþã, erau pe<br />
balcoane, spânzurând ca niºte gâturi de miel tãiate,<br />
cãmãºile, flanelele, pantalonii tot mai vechi, tot mai uzaþi<br />
[…]”. ªi rana, cangrena aceasta, cuprinde puzderia<br />
obiectelor mãrunte care ne înconjoarã ºi care ne ritmeazã<br />
existenþa anostã.<br />
În esenþã, viziunile sunt – în cele trei volume<br />
studiate – coºmareºti. Frânturile de realitate se juxtapun,<br />
însã nu în absenþa unui principiu de unitate. Cãci, asemeni<br />
scenelor pictate de acelaºi artist, ele sînt uni(fica)te de<br />
þintã fixã mircea pora<br />
123<br />
una ºi aceeaºi privire, de una ºi aceeaºi perspectivã<br />
…ocularã: o perspectivã ce privilegiazã negativul. Omul<br />
este pretutindeni singur. Contactele interumane nu reuºesc<br />
sã distrugã izolarea: în Ohaba, obscura localitate în care<br />
personajul-narator activeazã ca profesor, nu poate scãpa<br />
de un acut sentiment de singurãtate, ceea ce îl determinã<br />
sã imagineze voaiaje incredibile, prin lumea civilizatã, ale<br />
oamenilor de serviciu de la ºcoalã, moº Ticu ºi baba Sida.<br />
Revin în mai multe proze risipite prin cele trei volume, ei<br />
sînt amplasaþi, la modul ironic, în centrul vieþii culturale<br />
universale. Alunecarea spre ironie, simultanã cu una spre<br />
spaþii ºi întâmplãri cvasi-fantastice, este – în textele în<br />
discuþie – un simptom al insuficienþei realului.<br />
Aceastã formulã narativã caracterizeazã în special<br />
prozele grupate sub titlul de Nicãieri. Autorul propune o<br />
variantã sui-generis, aproape, de basm. Veniamin este<br />
protagonistul unui periplu fantast, în manierã swiftianã,<br />
printr-un burg cu instituþii ºi ocupaþii absurde (bineînþeles<br />
o alcãtuire deloc inocentã, rãspândind exasperarea în faþa<br />
decãderii umane). Voiajul protagonistului, ascuns sub<br />
masa unui prinþ, perpetuu neliniºtit de cãutarea fãrã<br />
succes a unui… cui, e dublat de un excurs în propria<br />
memorie, retrãind scene din propria copilãrie, marcatã de<br />
figura tatãlui, sau din perioada studiului ºtiinþelor naturale.<br />
Succesiunea de scene, de-a dreptul halucinatã, semn<br />
al unei propensiuni a scriitorului pentru inventarea unor<br />
astfel de spaþii coºmareºti, este încheiatã cu o întrebare a<br />
eroului, care dezvãluie sensul întregii cãlãtorii, al basmului<br />
ca atare: “ Doamne, când se va-ntâmpla oare ceva cu<br />
adevãrat interesant pe pãmânt?”<br />
În volumul Celãlalt tãrâm, autorul exploreazã un<br />
tip de discurs care privilegiazã în speþã derapajele de la<br />
real, experienþele ambigue, de tip, sã spunem, fantastic,<br />
spre deosebire de celelalte douã volume în care predominã<br />
însemnãrile acelei voci-narative, frânturi ale unei<br />
experienþe, cu multiple faþete autobiografice. Fantasticul<br />
acesta nu este, fireºte, unul pur, paradigmatic pentru<br />
celebra definiþie a lui Todorov, ci un subtil dozaj între<br />
straniu ºi miraculos, cãruia îi lipseºte, în orice caz, una din<br />
componentele definitorii. Nu este reprezentatã ezitarea<br />
nicicând în aceste texte (cf. Todorov, Tzvetan, Introducere<br />
în literatura fantasticã, trad. Virgil Tãnase, Ed. Univers,<br />
Bucureºti, 1973). Experienþele ºi spaþiile care ies din ordinea<br />
naturalã au în economia celor mai multe din ele rolul de a<br />
face mai pregnantã structura unui personaj, de a satiriza,<br />
tocmai prin exagerare, hiperbolizând. Inspecþia<br />
funcþioneazã ca o parabolã despre omul-mecanism, omul<br />
sub imperiul rutinei sau omul închis, sechestrat de hârtii,<br />
în arhive. O anunþatã inspecþie într-o ºcoalã generalã<br />
devine centrul eforturilor febrile ºi ridicole ale personalului<br />
instituþiei. În agitaþia generalã, unul dintre profesori este<br />
însãrcinat cu verificarea arhivei. De aici, pãtrunderea întrun<br />
spaþiu subteran, depozitar al memoriei colective,<br />
labirint monstruos, alcãtuit din dosare, cataloage, albume<br />
etc. – tot atâtea mãrturii ale unor existenþe apuse. Eroul<br />
pãtrunde într-o altã dimensiune temporalã (“Ritmul<br />
timpului se rupse, secundele alergau cu viteze uluitoare”),<br />
figura unui diriginte din alte timpuri se desprinde dintrun<br />
portret pentru a-i vorbi despre datorie, copiii ies din<br />
rubricile cataloagelor ºi se învârt ameþitor în jurul sãu.<br />
Evenimentele de acest tip rezultã direct din angoasele<br />
profesorului, ca o expresie mãritã a acestora. Aºadar, ele<br />
nu sînt un scop în sine. De altminteri, nici în prozele din
124 þintã fixã mircea pora<br />
Nicãieri cultivarea fantasticului nu este un scop în sine,<br />
o purã gratuitate, ci se supune unor cerinþe interioare ale<br />
textelor. În Scrisori din România regãsim imaginea<br />
grotescã a patriarhului: “La intrarea în Capitalã am fost<br />
întâmpinaþi, eu ºi birjarul meu, de un stol de pãsãri foarte<br />
mari-condorii ne-au pãrut a fi rândunici pe lângã ele-, carel<br />
duceau pe aripile lor pe un prelat foarte important al þãrii,<br />
care, dupã odãjdii ºi întreaga lui înfãþiºare, nu putea fi<br />
decât Înalt-Preafericitul Patriarh al neamului. Stolul zbura<br />
la o înãlþime joasã, astfel încât se putea înþe<strong>lege</strong> cã<br />
Preaînaltul se ruga pentru admiterea ogrãzii sale într-o<br />
organizaþie militarã numitã, parcã, N.A.T.O”.<br />
Într-un registru oarecum diferit evolueazã însã<br />
volumul Glasuri lângã leagãnul meu. Discursul nu se<br />
construieºte prin alunecãri din real, ci printr-un demers<br />
reluat de scriere a unei biografii, fragmentatã, desigur,<br />
rãspânditã în diversitatea luxuriantã a celor privite “prin<br />
lentilã”. Glasurile de lângã leagãn se fac auzite nu numai<br />
în textul care deschide volumul, ci au ecouri în majoritatea<br />
prozelor. Ele rezumã temele asupra cãrora scriitorul revine<br />
în mod obsedant ºi care ajutã la detectarea unei coerenþe<br />
a acestor fragmente: biografia enunþatã anterior, asumatã<br />
în regimul unui blestem, al unei condamnãri la eternã<br />
singurãtate ºi incapacitate de a duce ceva la bun sfârºit,<br />
obsesia morþii (care rãbufneºte în reprezentãri ale<br />
sângelui), rãzboiul (aici se gloseazã pe baza relaþiei individ-<br />
Istorie; Istorie-istorie), liniºtea (fireºte o eternã absenþã),<br />
eternul feminin (teritoriul unui alt eºec), preocuparea<br />
pentru scris ( tematizatã ºi ea, evidentã ºi din numeroasele<br />
formule discursive încercate: dispunerea prozelor în forma<br />
unor jurnale, note, albume, scrisori, înºiruiri alfabetice,<br />
calendare, rescrieri etc.).<br />
Fragmentarismul, contrastul între registrele<br />
abordate (de la burlesc ºi ironie, la fantastic ºi chiar la un<br />
lirism autentic), scenele de o diversitate certã se întâlnesc<br />
însã într-o cronicã a unei experienþe umane recente –<br />
agitata istorie postbelicã est-europene, cuprinsã între<br />
dictaturã, exil ºi tranziþie. O cronicã subiectivã, capricioasã,<br />
surprinzãtoare, însã – tocmai de aceea – autenticã!<br />
Douã puncte de vedere despre<br />
Bãi, profesore...<br />
Evelina OPREA<br />
Prezentul strâmb<br />
În Bãi, profesore, (Ed. Sedona, 2001) imaginea lui<br />
Mircea Pora este aceea a unui jurnalist sârguincios ºi<br />
febril, a unui judecãtor infailibil al realitãþilor sociale ºi<br />
politice. Cu agresivitate, cu umor ºi spirit, el condamnã<br />
nonvaloarea, minciuna, tãcerea prefãcutã ºi impostura<br />
contemporanilor sãi. Articolele, publicate iniþial în reviste,<br />
în perioada 1995 – 2001 ºi adunate în aceastã carte sunt<br />
scurte, rapide, incomode ºi devin adesea un pretext, un<br />
vizor prin care se poate privi în mãruntaiele mecanismului<br />
politic, un mijloc eficient de aseptizare ºi purificare. Având<br />
o putere de observare copleºitoare, autorul extrage din<br />
viaþã dar ºi de la televizor, întâmplãri, portrete, exemple pe<br />
care le îneacã în ºuvoiul cernelei, lãsând sã þâºneascã<br />
adevãrul aspru, îmblânzit doar de umorul sãu natural, fãrã<br />
stridenþe: Domnii Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu,<br />
distinºi profesori de liceu sau poate chiar universitari,<br />
oferã elevilor din clasele a XI-a ºi a XII-a un manual de<br />
Istorie a Românilor care din cauza masivitãþii sale,<br />
necesitã la ºcoalã transport cu sacoºa. . . Cartea e<br />
realmente masivã ºi, la o adicã, ar putea servi ºi ca o<br />
micã halterã. . . Într-o epocã manipulatã de mass-media,<br />
aceastã formã de expresie îi permite lui Mircea Pora o<br />
analizã lucidã, criticã ºi ironicã a societãþii româneºti.<br />
Textele sale alcãtuiesc, de aceea, în bunã mãsurã un viaticum,<br />
un îndreptar axiologic ºi etic, scurte rechizitorii: Nu<br />
ºtiu cine ar putea salva România din deriva în care se<br />
afla. Un lucru însã e clar. Pentru ieºirea din impas, ca o<br />
primã condiþie, e nevoie de legi cu mult mai aspre ºi de<br />
o riguroasã aplicare a lor.<br />
Interesantã este însã nu numai morala articolelor ci<br />
ºi scenigrafia lor, hazul, formulele epatante, o oarecare<br />
pedanterie, patosul, bogãþia expresivã, limbajul spumos.<br />
Un scriitor nu este niciodatã un ziarist placid iar plãcerea<br />
literarã este vie la Pora. Ea este evidentã ºi în a<strong>lege</strong>rea nor<br />
titluri surprinzãtoare, memorabile: Scumpii noºtri mârlani,<br />
Jurãmânt pe varzã, Mocofanul nostru permanent, Cãtre<br />
Moº Crãciun, Zadarnic aruncam buzdugane. Cuprins<br />
de bucuria literaturizãrii, autorul îºi garniseºte multe pasaje<br />
cu feluriþi tropi, a<strong>lege</strong> cuvintele cele mai neaºteptate pentru<br />
a înfãþiºa fiziologia grotescã a aparatului puterii, sare dintrun<br />
registru stilistic înalt în altul jos. Etc. Deplin conºtient<br />
de faptul cã îºi poate câºtiga cititorul, fermecându-l prin<br />
abilitatea sa retoricã, el îºi doreºte în acelaºi timp sã<br />
pãrãseascã spaþiul sterp al realitãþii pentru pãmântul mãnos<br />
al ficþiunii. Iar renunþarea la examinarea atentã a prezentului<br />
strâmb ºi intrarea triumfalã în Þara fãgãduinþei reprezintã<br />
o mai veche opþiune, concretizatã în mai multe volume:<br />
Indiile galante; Celãlalt þãrm, Glasuri lângã leagãnul<br />
meu, Nicãieri.
Florin-Corneliu POPOVICI<br />
Þara „Mioriþei” la vremea<br />
(bi)lanþului...<br />
Mai deunãzi, întorcându-mã acasã pe corso-ul<br />
timiºorean, în dreptul arhicunoscutului grup compact de<br />
„chibiþi” de la ceas, e vorba („prietenii ºtiu de ce”) de acei<br />
destoinici tãietori de frunze la câini, pricepuþi la toate, dar<br />
la nimic concret, cu o „pohtã“ pantagruelicã (indiferent<br />
de momentul zilei sau de anotimp) de a debita tot felul de<br />
inepþii care mai de care mai colorate, de la politichie la<br />
filosofie (inclusiv de buduoar), trecând, la modul<br />
„profesionist” ºi „sintetic”, prin fotbal (de la A la Z), prin<br />
istoria naþionalã, universalã ºi chiar prin cea intergalacticã<br />
ºi „aterizând” forþat în chestiuni arzãtoare de economie ºi<br />
de finanþe (deh, la îndemâna tuturor), atenþia mi-a fost<br />
„reperatã“ de un cetãþean bonom, cu o pãlãrie cu boruri<br />
proptitã ºtrengãreºte în colþul capului ºi cu un burdihan<br />
care i se revãrsa generos peste pantalonii deveniþi prea<br />
strâmþi, care rostea plin de emfazã, în faþa acelor gurãcascã,<br />
urmãtoarele cuvinte memorabile: „Bã, tot rãul ne<br />
vine de la Mioriþa!” Literat fiind (un fel de „ciovârgãu”<br />
sau „ciocoflender” în viziunea dragilor noºtri guvernanþi),<br />
am rãrit pasul, curios nevoie mare sã aud argumentaþia<br />
venerabilului. În ton cu selecta asistenþã, pe buzele cãreia<br />
se citea neliniºtea acelui fatal „De ce, bre, nene, de ce?”,<br />
am luat aminte, smerit ºi umil, la evantaiul de explicaþii,<br />
una mai neaoºã decât alta, din care reproduc (pentru<br />
posteritate) doar concluziile: am aflat aºadar cã suntem<br />
singurul „bobor” din lume (în sfârºit, deþinem supremaþia<br />
într-un domeniu) care-ºi plaseazã la loc de cinste, întrunul<br />
dintre miturile fondatoare, o sãrmanã oaie (de aici ni<br />
se ºi trage talentul proverbial de „a o face de oaie”); ne<br />
mândrim, de asemenea, cu un cioban „erou”, perplex,<br />
resemnat ºi cam sãrac cu duhul, care, din motive numai de<br />
el ºtiute, se lasã cãlcat în picioare ºi fãcut una cu þãrâna,<br />
fãrã sã riposteze în vreun fel, de cãtre ortaci perfizi ºi<br />
„cremenali”; în sfârºit, facem o adevãratã paradã în a scoate<br />
la „înaintare” „o mãicuþã bãtrânã, cu brâul de lânã“, senilã<br />
ºi iresponsabilã (care, chipurile, ne re-prezintã ca popor),<br />
cu o reacþie impardonabilã prin pasivitatea de care dã<br />
dovadã în a nu alerta comunitatea în privinþa nenorocirii<br />
care se abãtuse pe capul fiului ei.<br />
Dincolo de hilarul situaþiei ºi de argumentele „forte”<br />
ale cetãþeanului (neturmentat, dar, dupã câte se observã,<br />
extrem de documentat), „terebela” cugetare m-a urmãrit<br />
ore-n ºir. Sã fie chiar aºa? Dar, oare cum au stat lucrurile<br />
pânã sã aparã Mioriþa?<br />
Am încercat sã demontez acel eºafodaj de idei tragicomice,<br />
cam din topor, ce-i drept, însã n-am reuºit. Salvarea<br />
mi-a venit de acolo de unde nici nu mã aºteptam, mai<br />
precis din direcþia lui Mircea Pora cu a sa carte, Bãi,<br />
profesore... (Ed. Sedona, 2001). Citind-o, mi-am dat seama<br />
ca în spusele acelui cetãþean era un sâmbure de adevãr,<br />
deci n-a mai fost nevoie sã-l contrazic. Cum de-am ajuns<br />
la aceastã concluzie? Simplu! Cartea în discuþie aduna în<br />
paginile sale o colecþie de articole-pamflet pe care scriitorul<br />
le-a publicat între anii 1995-2001 în presa timiºoreanã,<br />
articole care pun sub lupã „esenþa” românismului, de ieri<br />
þintã fixã mircea pora<br />
125<br />
ºi de azi: tarele contemporane, mentalitãþile pãguboase ºi<br />
retrograde, comportamentele ce derapeazã de la regulile<br />
normale de conduitã ºi de la bunul simþ elementar.<br />
Articolele în cauzã („bombiþe”, le-am putea numi) lanseazã<br />
o ofensivã necruþãtoare (dar absolut necesarã) împotriva<br />
prostiei, a infatuãrii, a intereselor de clicã (care afecteazã<br />
grav interesele majoritãþii ºi imaginea, ºi-aºa ºifonatã, a<br />
þãrii), a mârlãniei, a hoþiei (ce-ºi are deja „baronii”<br />
consacraþi), a demagogiei, a diletantismului politic, a<br />
falsulului, a minciunii ºi a ipocriziei.<br />
Dar sã începem cu titlul volumului (oximoronic,<br />
am putea spune, care alãtura inspirat mahalaua cu fineþea<br />
trãirii întru spirit), similar cu cel al articolului de debut, ºi<br />
care suportã o multitudine de interpretãri. Îndãrãtul lui<br />
Bãi, profesore... se aflã chiar scriitorul, istoric ºi deopotrivã<br />
profesor, batjocorit deopotrivã atât în comunism, cât ºi în<br />
frageda ºi debila democraþie postdecembristã de sorginte<br />
mioriticã, de cãtre „ciobani” puºi sã ne pãstoreascã, care<br />
nu au nici în „ºubã“, nici în „clabat” cu ceea ce reprezintã<br />
cultura, educaþia ºi istoria „necosmetizatã“ a neamului. E<br />
mai apoi tonul ironic ºi autoironic folosit de Pora pentru a<br />
scoate în evidenþã condiþia sa de paria într-o vreme, poate<br />
la fel de tulbure ca „înainte”, în care majoritatea<br />
problemelor existenþiale graviteazã în jurul unor întrebãri<br />
„profane”, de genul „ce mâncãm astãzi?” sau „din ce<br />
trãim?” Dupã aceea, chiar statutul de profesor (altminteri<br />
nobil) pare sã fie luat în tarbacã, în condiþiile în care autorul<br />
are mai degrabã vocaþie pentru scris decât pentru catedrã.<br />
Condiþia ingratã a intelectualului (în speþã a educatorului<br />
de profesie) din România ante ºi postrevoluþionarã este<br />
ºi ea în colimator.<br />
Sintagma Bãi, profesore... mai poate fi tãlmãcitã,<br />
tot la o privire sumarã, ca o încercare amarã a lui Mircea<br />
Pora de a face haz de necaz, de viaþa ºi de oamenii din<br />
juru-i, ca un monolog (auto) persiflant ce tradeazã<br />
dezamãgirile în cascadã ale unui om care-ºi închipuia<br />
viitorul þãrii sale cu totul altfel, ca o „zicere” la modul<br />
(fals) admirativ la adresa sa ºi la adresa noocraþilor din<br />
care face parte. În spatele comicului de limbaj se<br />
ascunde însã un acut sentiment al inutilitãþii, al lipsei<br />
de rost într-o lume haoticã, ostilã, fãrã repere, care pare<br />
sã-ºi fi rãtãcit pentru totdeauna nordul existenþial. Pora<br />
îºi asumã parþial (de aici conºtiinþa) dezastrul în care se<br />
aflã þara ºi de aceea se implicã, cu penelul sau veninos,<br />
în problemele cetãþii, ia atitudine împotriva fãrãdelegii<br />
ºi a acelora care-ºi permit sã se joace cu destinul þãrii.<br />
El e acid la adresa politicienilor, indiferent de spectrul<br />
politic din care provin, a intelectualilor de carton, a<br />
politichiei de tip dâmboviþean, a tuturor acelora care<br />
confundã „schimbarea la faþã a României” cu<br />
schimonosirea ei.<br />
Bãi, profesore... , în funcþie de unghiul din care e<br />
privitã, poate fi echivalentã cu o dojanã („cauþi acul în<br />
carul cu fân”), cu un avertisment („vezi-þi de treaba ta! nu<br />
te bãga unde nu-þi fierbe oala!”), cu o compasiune („sãracul<br />
de tine, în ce te-ai bãgat...!”), cu o lehamite („vai de noi!”).<br />
Indiferent de accepþiunea termenului, cartea lui Mircea<br />
Pora aratã cã istoria nu înseamnã numai bãtãlii, glorii sau<br />
înfrângeri, nume celebre sau duºmani feroce, ci ºi o<br />
radiografie a eºecurilor în plan intern, a dezastrelor<br />
economice, sociale ºi politice la vremea pãcii pe care<br />
scriitorul le-a trãit (alãturi de un întreg popor) ºi le trãieºte<br />
încã din plin.
126 þintã fixã mircea pora<br />
Sensibil la ceea ce se întâmplã în jurul sãu, la sfânta<br />
mediocritate a celor care ne-au guvernat ºi ne guverneazã<br />
(cãci, nu-i aºa, „erori au fost, erori sunt încã“), Pora<br />
foloseºte în pamfletele sale declicuri inspirate de<br />
emisiunile „Televiziunii române libere” (de orice<br />
responsabilitate) sau „mostre” de realitate mioriticã ºi nu<br />
numai. El face incursiuni în istoria din „imediata noastrã<br />
apropiere”, dar ºi în cea contemporanã cu bunicii ºi<br />
strãbunicii noºtri. Ín Bãi, profesore..., un dureros memento,<br />
mediocritatea ex-ministrului educaþiei, Liviu Maior,<br />
tergiversarea atât de necesarei reforme a învãþãmântului<br />
îi readuc scriitorului în prim-plan stupidele ºi degradantele<br />
„misii” la care erau obligaþi sã participe profesorii pe<br />
vremea comunismului: clãdirea societãþii socialiste multilateral<br />
dezvoltate, conturarea profilului omului nou,<br />
strângerea recoltelor de pe sfântul pãmânt al patriei...: „na<br />
fost vietate bipedã mai batjocoritã ºi umilitã de<br />
autoritãþile grosiere comuniste decât exact<br />
profesorul...”. Pora nu ezitã sã punã degetul pe ranã ºi în<br />
probleme de politicã externã, oferind, în contrapartidã,<br />
„mostre” de realitate din þãri cu capitalism de tradiþie.<br />
Invocaþia Unde eºti tu, Reagan, Doamne? trãdeazã<br />
simpatii pentru actorul ajuns preºedinte ºi o antipatie<br />
nedisimulatã faþã de cabotinismul „administraþiei Bill”,<br />
care afiºase la vremea ei o crasã pasivitate faþã de<br />
masacrul cecen, incapacitate de a potoli, cât de cât,<br />
lucrurile în fosta Iugoslavie, cochetãrii cu substrat de<br />
armament între Moscova ºi Bagdad (...)”. „Barometrul”<br />
Pora e atent la ºi sancþioneazã greºelile politice interne ºi<br />
externe, cu accent pe primele. Vocea istoricului Pora e<br />
dublatã de vocea scriitorului Pora.<br />
Nevoia de Procurorul Þepeº e motivatã de actuala<br />
lipsa acutã de mari bãrbaþi de stat ai neamului, de mizeria<br />
ºi de haosul care domnesc în þarã, de nevoia de primenire<br />
care rãzbate prin toþi porii fiinþei naþionale: „Aflãm, ºi poate<br />
de aici sã ne vinã salvarea, cã la Mãnãstirea Dealului a<br />
fost vãzut chipul lui Mihai Viteazul. Poate e un semn cã<br />
barbaþii adevãraþi ai neamului se trezesc. În varianta<br />
lor, aº fi fericit ca din sã facã<br />
neapãrat parte cel mai mare jurist al nostru, Þepeº<br />
(pãduri mai sunt încã), pe urmã ªtefan, Cuza, Carol I,<br />
Titulescu, Iorga. Toþi aceºtia, punându-se pe lucru, sã-i<br />
elibereze din parlament pe Adrian, Corneliu, Gheorghe<br />
din Constanþa, din primul-ministeriat pe Nicolae (Vãc),<br />
din preºedinþie pe Ion ºi, luând totul de la început, sã<br />
regãseascã buna direcþie pentru acest popor ce cântã<br />
atât de frumos din nai ºi frunzã ºi are calitãþi<br />
excepþionale pentru a bate în istorie pasul pe loc”.<br />
Adevãrul din spatele parãzilor militare, al defilãrilor<br />
þanþoºe, ca sã moarã de necaz potenþialii duºmani, al<br />
discursurilor sforãitoare, al festivismului cazon, cu<br />
bocanci lustruiþi (dar plini de cuie pe interior), cu arme (ce<br />
vãd muniþia o datã pe an) care iau ochiul nespecialistului<br />
ºi cu þinuta „stoc” (spãlatã ºi prespãlatã), este unul<br />
cutremurãtor: armia românã, cea cu care vrem sã intrãm<br />
(dând dovadã de o obedientã dezgustãtoare) în N.A.T.O.<br />
ºi în U.E. este execrabil dotatã din punct de vedere logistic<br />
ºi tehnico-tactic, soldaþii români îndurã frigul, stressul<br />
ºi condiþiile mizere de trai, sunt prost hrãniþi, primind în<br />
loc de raþã pe varzã (precum ofiþerii lor, la popotã)<br />
Jurãmânt pe varzã. Totuºi, încrederea cea mai mare a<br />
românului de rând, dupa biserica ortodoxã, continuã sã<br />
fie în armatã...<br />
Privind la programele postului naþional de<br />
televiziune (mijloc de informare în masã „obiectiv”,<br />
„nepãrtinitor” ºi „neaservit” politic), ochiul vigilent al<br />
scriitorului-istoric surprinde realitãþi accesibile oricui e<br />
dispus sã nu le treacã cu vederea, ºocante însã pentru o<br />
societate civilizatã: politicieni prosperi, grobieni, colþoºi<br />
ºi aroganþi (în vreme ce mai mult de jumãtate din populaþia<br />
României trãieºte sub limita sãrãciei), coloºi industriali<br />
(relicve ale „glorioasei” epoci de aur) în ruinã, aºa-zisele<br />
„gãuri negre” ale economiei româneºti, ºosele desfundate<br />
de parcã þara ar fi un imens off road, lãcaºe de cult lãsaten<br />
plata Domnului sau pângãrite (semn cã românii încep<br />
sã-ºi întoarcã faþa de la Dumnezeu), feþe de mineri abrutizaþi<br />
ºi buhãiþi de alcool, oricând dispuºi sã mai tragã o „raitã“<br />
prin Capitalã, oameni de la sate îngroziþi de urgiile naturii<br />
ºi de dealurile care sunt pe punctul de a li se surpa pe<br />
case (efect al despãduririlor iraþionale), spitale unde reînvie<br />
boli eradicate de mult (în special boli ale mizeriei ºi ale<br />
sãrãciei), unde se înregistreazã o ratã record la mortalitatea<br />
infantilã ºi multe altele asemenea, cu toate Fizionomii<br />
crispate ale originalei „tranziþii” (spre ce oare?) care ne<br />
subjugã ºi ne sufocã de aproape treisprezece ani bãtuþi<br />
pe muchie: „Scopul meu, însã, aºezându-mã în faþa<br />
micului ecran, n-a fost în primul rând inventarierea<br />
mãruntelor (...) ce formeazã care este deocamdatã ciudata , ci trecerea atentã în revistã a fizionomiilor<br />
politicienilor noºtri de vârf...”.<br />
„Zoon-politikon”-ul autohton, conturat în tuse<br />
groase de Mircea Pora, trãdeazã deziluziile unui patriot<br />
pentru care amatorismul în politicã (în România<br />
postdecembristã nu existã politicieni de profesie, ci doar<br />
„lãutari”!) ºi experimentele dubioase la care e supus un<br />
întreg popor-cobai, echivaleazã cu o sinucidere. Cartea<br />
lui Pora e un veritabil „apel cãtre lichele”, un strigãt<br />
disperat la adresa „acestor imbecili care ne guverneazã“<br />
ºi care au ajuns acolo unde au ajuns abuzând de încrederea<br />
care le-a fost acordatã la urne ºi pe care (în virtutea<br />
proverbialei resemnãri mioritice care ni se potriveºte ca<br />
marca pe scrisoare) încã îi mai tolerãm.<br />
Cu siguranþã, România post-decembristã se<br />
caracterizeazã, în linii mari, prin bulversarea valorilor, ºi<br />
aºa haotice, moºtenite de la regimul comunist. Majoritatea<br />
guvernanþilor noºtri dau cinstea pe ruºine, bunul-simþ pe<br />
nesimþirea crasã, verticalitatea moralã pe comportamentul<br />
de gloatã. Televiziunea, în loc sã educe, mai rãu<br />
imbecilizeazã, televizorul devine „tembelizor”, Þara<br />
Mioriþei se transformã într-un imens „ecran” pe care se<br />
joacã, la nesfârºit, într-un aberant cabotinism, aceeaºi<br />
piesã de prost-gust: „Dupã ‘89 lucrurile s-au mai<br />
schimbat, în sensul cã pe micul ecran, alãturi de figuri<br />
onorabile, îºi face apariþia - la o frecvenþã prea mare- o<br />
tot atât de greu de suportat ca ºi loturile<br />
de lãudãtori scorniceºteni de odinioarã... Astfel,<br />
adeseori, în miez de noapte, insomniaci ce cred cã se pot<br />
salva la televizor cu vreo emisiune cu virtuþi de seducþie,<br />
dau peste un stol de maimuþe umane compuse din plete,<br />
ochelari de soare, cizme, jachete de piele, pãlãrii de<br />
cow-boy, cu calitãþi inegalabile de a urla kilometric pe<br />
aºa-zisele acompaniamente de ghitarã... Aceste apariþii<br />
sunt faimoasele formaþii de rock de al cãror isterism nu<br />
credeam sã mai ducã cineva o acutã nevoie. Dacã<br />
deschizi televizorul ziua, ai toate ºansele sã dai -în
cadrul unor nu arareori nesãrate programe de<br />
divertisment- mai ales de interprete de muzica uºoarã<br />
cu voci de pisici opãrite, ce se frâng din toate pãrþile<br />
flexibile ale trupului pentru a ne spune lucruri esenþiale<br />
despre eterna iubire”.<br />
„Cu televizorul aþi minþit poporul”, aºa suna un<br />
slogan în acel decembrie sângeros. Televizorul continuã<br />
sã ne mintã, sã producã subculturã pe scara largã, sã<br />
suceascã minþile tinerilor, care încep sã nu mai intre-n<br />
biblioteci, în galerii de artã sau în muzee, în teatre sau în<br />
filarmonici. „Ceaiurle” TV sunt pline de fâþe (pline de fiþe<br />
ºi a cãror obraznicie e întrecutã doar de lungimea suplelor<br />
lor picioare) ºi de spectacole groteºti, în care prostia,<br />
infatuarea, artificialitatea, platitudinea, lipsa de<br />
profesionalism ºi de inspiraþie îºi dau mâna într-o horã<br />
demenþialã. Moderatori ºi „moderaþi” (uneori la fel de<br />
mediocri ca ºi primii), reporteri peltici, bâlbâiþi, repetenþi la<br />
examenele de limba românã ne intrã-n case la orice orã din<br />
zi ºi din noapte.<br />
„Cârcotaºul” Pora (suntem siguri, un ghimpe în<br />
coasta multor „of(t)icioºi”), ia atitudine ºi împotriva<br />
acelora care continuã, la modul iresponsabil ºi „patrihotic”,<br />
sã mistifice istoria naþionalã, sã ofere „alternative” (precum<br />
manualele) ale ei. Cu un ochi spre trecut, cu celãlalt spre<br />
prezent, Mircea Pora devine nostalgic atunci când îºi<br />
aminteºte de „Mica Viena“ sau de „Micul Paris” (eheheei!)<br />
ºi constatã cu amãrãciune cã, la nivel „macro”, în loc de<br />
evoluþie înregistrãm involuþie, în loc de mãrire, cãdere, în<br />
loc de extaz, agonie. Scumpii nostri mârlani, mârlani<br />
primitivi ºi mârlani „cu manuºi”, îsi disputã întâietatea, „la<br />
vedere”, într-o Românie desprinsã parcã dintr-un scenariu<br />
suprarealist, care pare a nu fi fost niciodatã „aºezatã“ ºi<br />
„calmã“: „În prezenþa acelor oameni nu-þi venea nici sã<br />
þipi, nici sã calci zgomotos pe toatã talpa, nici sã te<br />
ºtergi la gurã când te-ai fi aflat în societatea unor ºoferi<br />
de basculantã unde mai totul ar fi fost permis. Cofetãriile<br />
acelea de pe vremuri - , ,<br />
- erau ca niºte sanctuare, iar oamenii<br />
de la mese niºte domni ºi doamne de cea mai purã esenþã,<br />
care, dupã anii ‘70, pur ºi simplu au dispãrut, luându-i<br />
cu sine parcã un val, o ceaþã, o aripã negrã, pentru a-i<br />
duce cât mai departe ºi a-i pulveriza pentru veºnicie.<br />
Aceeaºi aneantizare s-a petrecut ºi cu lumea finã ce-o<br />
vedeam, fireºte, tot înainte de anii ‘70, la spectacolele<br />
Operei Române. În antracte era o adevãratã sãrbãtoare<br />
pentru ochi ºi suflet sã te uiþi la acei barbaþi ºi la acele<br />
femei pe care hainele stãteau bine ºi ale cãror gesturi<br />
mãsurate ºi zâmbete trãdau educaþie ºi culturã, fãcândute<br />
sã-þi spui cã ºi naþia româneascã a avut o pãturã<br />
aristocraticã nu mai prejos decât a altor naþiuni<br />
civilizate.<br />
Dar, cum spuneam, pulverizaþi au fost ºi ei... ªi-n<br />
locul lor s-au instalat, la scara aproape naþionalã (...)<br />
mârlanii. De unde-au apãrut atâþia n-aº putea sã spun.<br />
Sã fi avut crescãtorii sau rezervaþii secrete din mai sus<br />
amintita ?... Se poate ºi asta... Sã-i fi importat<br />
pe cãi oculte sub formã de puieþi în urmã cu<br />
cincisprezece-douazeci de ani?... Ar fi o posibilitate...<br />
S-avem o bunã parte dintre noi, românii, germenele<br />
mârlaniei în structurile noastre intime?... Nu e nici<br />
aceasta o ipoteza de dispreþuit...”. Cum arãta profilul<br />
mârlanilor mioritici (fie ei „politici”, „financiari”,<br />
„universitari”, „din învãþãmântul mediu” sau<br />
þintã fixã mircea pora<br />
127<br />
„medicali”)? Nimic mai simplu: „în ciuda þinutei<br />
vestimentare solemn englezeºti, fizionomiile, dispreþul<br />
faþã de legi, de bunul simþ natural, rapacitatea, aerele<br />
de superioritate, grosolãnia minciunilor, feluritele<br />
fraude, nedreptãþile de drumul mare, toate la un loc<br />
trãdeazã la aceºti ipochimeni suflete primare, mãrunte<br />
inteligente ºmechereºti, tot ceea ce conduce, finalmente,<br />
spre condiþia de mârlani cu dorite feþe fine”.<br />
Mircea Pora este ºi un înnãscut pedagog, evident,<br />
nu unul de „ºcoalã nouã“, ci unul cãruia-i pasã de viitorul<br />
acestei þãri, de destinul tinerei generaþii. El îndeamnã la<br />
trezirea din amorþire, încearcã sã mobilizeze conºtiinþele, e<br />
convins cã anatema abãtutã asupra României n-a purtat<br />
numai numele de rãzboi sau de comunism, ci a însemnat ºi<br />
pervertirea unui mod autentic de a fi, în rândul þãrilor<br />
civilizate ale lumii. Pentru scriitorul, dar ºi pentru istoricul<br />
în discuþie, mârlãnia, minciuna, demagogia, lipsa<br />
elementarului bun-simþ, politichia de tarabã reprezintã<br />
adevãraþii „duºmani” (poate mai periculoºi decât cei reali,<br />
„în carne ºi oase”) care atenteazã la fiinþa naþionalã.<br />
România e vãzutã ca un imens bâlci, ca o dugheanã cu iz<br />
balcanic, în care, „oameni ai nuanþei” fac negoþ, la negru,<br />
cu marfa vanda(liza)bilã, cu sentimente patriotice, cu valori<br />
morale, e o Românie subminatã chiar din interiorul ei de<br />
Corupþie ºi Violentã, cele douã mari „curtezane” care<br />
profitã de naivitatea, de prostia ºi de lipsa de verticalitate<br />
moralã a românului ºi sucesc firavu-i gât: „Termeni ca<br />
, ,<br />
, ,<br />
, , , , <br />
dominã cu autoritate limba românã”.<br />
Citind cartea lui Mircea Pora, Bãi, profesore...,<br />
cãdem într-o stare de perplexitate ºi fiori reci ne trec pe<br />
ºira spinãrii. Avem impresia (care devine din ce în ce mai<br />
mult certitudine) de continuare ºi de adâncire a absurdului<br />
în care traim, impresia cã þara idilelor pastorale s-a<br />
transformat peste noapte într-un imens „vehicul” de pe<br />
care s-a furat tot ce se putea fura, inclusiv motorul gripat,<br />
un „vehicol” fãrã a mai avea ºansa de a fi reparat (din<br />
cauza lipsei „pieselor” ºi a „specialiºtilor”) ºi de a mai rula<br />
vreodatã, în plinã vitezã ºi fãrã interdicþii, pe ºoselele lumii.<br />
Legea, care ar trebui sã se arate obiectivã, sã fie în<br />
slujba cetãþeanului, serveºte, în România de azi, interese<br />
clientelare. Nu întâmplãtor ea e comparatã de Mircea Pora<br />
cu o fetiþã sãrmanã, sedusã ºi abandonatã care, „în plinã<br />
iarna, se plimbã tremurând pe stradã, într-un costumaº<br />
de...primãvarã“. Campaniile anticorupþie, antiviolenþa,<br />
sforãitoare sub aspect propagandistic, se desfãºoarã pe<br />
teren fãrã elan, fiindcã nu existã interes sã fie eradicate<br />
cele douã mari pete de pe obrazul þãrii, sunt praf în ochii<br />
alegãtorului, vorbe goale, în plasã cãrora (ciuruitã ºi cu<br />
ochiurile mari) cad, din când în când, mãrunþi gãinari, ºi<br />
aceºtia dintre cei mai tâmpiþi... Se pare cã am uitat (sau<br />
n-am ºtiut niciodatã) sã ne facem DATORIA (ci numai<br />
„treaba”, cum spun capetele pãtrate). Deficitare sunt la<br />
români, printre altele, frumuseþea moralã ºi tãria de caracter.<br />
Tradiþionala ospitalitate mioriticã, „cu pâine ºi cu sare”, a<br />
rãmas doar un mit, în prezent „gãzduim” la mare cinste<br />
nonvaloarea, lenea, potlogãriile, aroganþa, prostia ridicatã<br />
la rang de metodã, „cãpuºele”.<br />
Sunt apoi „atentatele”, venite din interior,<br />
rezultante ale „rãzboiului româno-român”, cum inspirat
128 þintã fixã mircea pora<br />
numea Octavian Paler actuala stare de lucruri din þarã, la<br />
adresa sãnãtãþii fizice, morale ºi psihice a poporului (Pete<br />
negre pe halatele albe, Un fel de paralizie, Soluþia<br />
„Cuþitul”), a libertãþii ºi a democraþiei (din ciclul „comuniºti<br />
au fost, comuniºti sunt încã“, Comuniºtii încearcã sã<br />
revinã...), a adevãrului istoric (Manualul de Istorie<br />
(clasele XI-XII), Þebea, Viaþa cu...dosare, Cei cãzuþi,<br />
Istorie cu...goluri), a sistemului educaþional<br />
(Ínvãþãmântul, Bacalaureatul, Diplomele false), a culturii<br />
(Bãga-mi-aº, mânca-mi-ai etc...).<br />
Din cele ce vedem cã se întâmplã astãzi în þãriºoara<br />
cuprinsã între Prut la Tisa, dar ºi rememorând cei aproape<br />
cincizeci de ani de oprimare comunistã, nu cumva<br />
puseurile de revoltã (gen 1989) nu þin de accidentele<br />
istoriei? Nu cumva românii (un popor cu Vocaþia ceþii,<br />
nostalgic parcã dupã „bâta” frecvent pomenitã în carte -<br />
vezi Coºmarul libertãþii) considerã libertatea ca o povarã<br />
(o au, dar nu ºtiu ce sã facã cu ea, îi „încurca“, le complica<br />
existenþa) ºi le „place” (mioritismul ca masochism) sã fie<br />
batjocoriþi de la „centru” ºi sã se batjocoreascã între ei?<br />
κi trãdeazã românii cauza? Dau balcanismul pe<br />
europenism?<br />
De ce ia Mircea Pora atitudine, de ce protesteazã?<br />
Fiindcã e patriot, fiindcã refuzã sã rãmânã impasibil la<br />
marasmul abãtut peste þarã, fiindcã refuza „pactul”, fiindcã<br />
îi pãsa, fiindcã îºi doreºte o viaþã mai bunã pentru el ºi<br />
pentru semeni, fiindcã se cãlãuzeºte dupã principii morale<br />
sãnãtoase, fiindcã (în calitate de istoric) e conºtient<br />
cã avem o datorie moralã faþã de înaintaºi, fiindcã...<br />
Rezultatul (bi)lanþului e mai mult negativ decât pozitiv, cu<br />
diferenþe frapante între a vrea ºi a putea. Am rezistat, ca<br />
popor, urgiilor venite dinafarã; ar fi pãcat, dacã nu un<br />
dezastru, dacã istoria s-ar întorce definitiv împotriva<br />
noastrã, dacã ne-am autosubmina, autodizolva ca naþie.<br />
Unde ne sunt eroii de altadatã? e o întrebare la care ar<br />
trebui sã cugetãm profund, alãturi de „Cu adevãrat, cele<br />
mai necesare vorbe de rostit pe aceastã temã sunt:<br />
...”<br />
Cinci puncte de vedere despre<br />
Ieºind din vis puþin îngândurat<br />
Norina SOLOMON<br />
Cum a început<br />
Caleidoscop<br />
Recunosc cã nu îl citisem pe Mircea Pora. Mai mult,<br />
spre ruºinea mea, nici mãcar nu îi notasem numele pe<br />
vreuna din fiºele memoriei. Asta pânã când domnul<br />
…profesor nu mi-a sugerat o temã de casã: “N-ai vrea sã<br />
scrii despre Pora ?” ªi aºa am ajuns la… Ieºind din vis<br />
puþin îngândurat (Ed. Sedona & Cecma Partner,<br />
Timiºoara, 2002). Sincerã sã fiu am fost pusã în încurcãturã<br />
de scrierea lui Pora.<br />
Mai þineþi minte cum erau tuburile acelea din carton<br />
prin care te uitai ºi vedeai caleidoscopul ? Cam aºa mi se<br />
întâmpla ºi mie: de câte ori aruncam o privire printre pereþii<br />
rândurilor lui Pora, de atâtea ori vedeam cuvintele aºezate<br />
altfel, creând lumini ºi reflexii diferite, culori care mã izbeau<br />
diferit în retinã. Recunosc cã senzaþiile pe care le-am avut<br />
au fost destul de… Adicã eram pe punctul de a ridica din<br />
umeri ºi a spune nedumeritã ºi intrigatã: “habar n-am, habar<br />
n-am dacã e un prozator bun, nu pot decide dacã îmi place<br />
sau nu, dacã e bun, dar, oricum, nu e pe gustul meu. Sau<br />
pur ºi simplu nu e pe gustul meu fiindcã ….nu e bun.”<br />
Capcana poveºtii<br />
ªi toate acestea pentru cã primele pagini pe care leam<br />
îngurgitat au avut un gust ciudat… Mai degrabã diluat.<br />
O exprimare ce am considerat-o naivã, o construcþie a<br />
frazei ce îmi lãsa senzaþia cã e destul de ºubredã. Am<br />
simþit luciditatea adultului în încercarea de a rememora<br />
trãiri ale copilului… ºi nu mi-a plãcut… Amintirile descrise<br />
în prima parte a lucrãrii nu conving, nu transpun. Se simte<br />
în ele, undeva din spate, furia mutã a adultului faþã de<br />
regimul politic care a pãtruns pânã în miezul Crãciunului.<br />
Povestea ce se vrea a fi seducãtoare suferã de o<br />
distorsionare a exprimãrii, cauzatã de exerciþiul cronicãresc<br />
(Mircea Pora fiind un gazetar cu experienþã) în care<br />
realitatea este disecatã, analizatã, judecatã pentru a i se<br />
returna cititorului o imagine purificatã, clarã a ceea ce<br />
constituie tabloul lumii reale.<br />
Pora scrie amar. O amãrãciune ce rãzbate chiar ºi prin<br />
umor ºi ironie atunci când traiectoriile poveºtilor lui converg<br />
spre acelaºi punct: acþiunile regimului politic represiv.<br />
Rememorarea Crãciunurilor copilãriei îi asigurã<br />
autorului recuperarea unei mostre de rezistenþã în faþa<br />
unui regim politic ce avea ca þel anihilarea individualitãþii,<br />
spãlarea de creier, exterminarea credinþei ºi mutilarea<br />
imaginaþiei. Din pãcate, în amintirile povestite de Pora nu<br />
se simte acel (chiar în ºablon vorbind) fior al Crãciunului<br />
de altãdatã (deºi acesta pare a fi scopul), nu simþi miros<br />
de cozonac ºi nici nu simþi vreo umbrã de regret cã n-ai<br />
fost acolo, în camerele mari ale casei, lângã masa plinã cu<br />
bunãtãþi. Scapi din mrejele poveºtii fiindcã simþi<br />
întotdeauna în ceafã rãsuflarea lucidã a adultului supãrat<br />
cã tuturor acestor bucurii li s-a pus capãt atât de nedrept<br />
din stupida voinþã a partidului.
Dupa ce am citit primele câteva pagini din Pora eram<br />
pe punctul de a-l considera un gazetar reuºit, însã un<br />
scriitor cãruia îi lipseºte harul. Cu toate cã, printre<br />
construcþii neîndemânatice de fraze, existau unele<br />
uimitoare care însã nu fãceau decât sã mã nedumereascã<br />
ºi mai tare în graba mea de a pune etichete: ”Nu chiar atât<br />
de demult, fotoliul de piele pe care mi se aºezau cadourile<br />
s-a destrãmat. Cu un simplu zgomot s-a coborât în<br />
adâncuri…”.<br />
Dar – la un moment dat – am ajuns la primul portret<br />
realizat de autor ºi am tras prima concluzie, de data<br />
aceasta fãrã a avea vreun dubiu: un real talent în a aºeza<br />
cuvintele în aºa fel încât din ele sã rezulte un portret<br />
impresionant ºi veridic. Caracterizarile sunt fãcute<br />
temeinic, atât fizic cât ºi psihic, cu un ochi analitic caruia<br />
nu-i scapã nici un detaliu ºi cu un umor savuros.<br />
Comportamentele “victimelor” sunt descrise în detaliile<br />
hilare ºi definitorii care fac ca, în cele din urmã, personajul<br />
sã prindã viaþã, sã stea în carne ºi oase lângã tine, iar tu<br />
sã te întorci ruºinat ca sã dai un “sãru’mâna” încurcat<br />
mãtuºii Bebi…<br />
”Dintre cei trei oaspeþi mai mici, cea mai<br />
împopoþonatã era veriþoara mea Rodica. Stridente îi erau<br />
mai ales capiºoanele, dar þi fundele de diverse culori, cei<br />
transformau capul într-un fel de pepene care plutea, parcã,<br />
prin camere. Ea râdea fortat, rostea cuvinte doar pe<br />
jumãtate, nu lãsa multã vreme ca trãsãturile fetei sã-i iasã<br />
din matca lor normalã, þinea sã fie întotdeauna perfectã,<br />
auzind, probabil, încã de pe atunci, glasuri lãuntrice carei<br />
spuneau cã mai târziu va fi o femeie exemplarã, o<br />
frumuseþe dupã care armate de bãrbaþi vor alerga. De<br />
mâncat, mânca putin, dar avea obiceiul ca puþinul acela<br />
sã-l menþinã mult timp în gurã, astfel cã, sub presiunea<br />
alimentelor greoi mestecate, obrajii i se umflau, întregul<br />
chip rotunjindu-se, amintind frapant de cei bolnavi de<br />
oreion. Îmi amintesc foarte bine cã, la îndemnurile aproape<br />
militare ale mamei ei sau, altfel zis, ale mãtusii mele, tanti<br />
Bebi, Rodica, din când în când, ne mai si cânta. Spectatorii<br />
stãteau în fotolii þi pe divane, solista rezematã discret de<br />
un colþ al biroului tatãlui meu. Nici nu deschidea bine<br />
gura ºi mama ei ºi exclama: „Auziþi la fata asta!…» De<br />
fapt, nu era nimic de auzit. Cântecul era o rostogolire de<br />
sunete dogite, un fel de huruit vocal, care planta tristeþe<br />
în urechi. La sfârºitul reprezentaþiei, negreºit, se aplauda.<br />
Urmau aprecieri evident false ce o învãluiau, totuþi, ca<br />
într-o vrajã pe mãtuþã-mea”.<br />
Formaþia de istoric ca ºi experienþa de gazetar se<br />
recunoasc uºor la Pora. El nu poate renunþa în totalitate la<br />
perspectiva obiectivã ºi analiticã (atât de proprie<br />
istoricului-ziarist) în favoarea incontestabilã a artisticului<br />
(ce îl atrage ca scriitor). Totuºi, el reuºeºte sã creeze<br />
aproape întreagã capcana poveºtii ce îºi aºteaptã cititorul,<br />
atunci când îºi aduce aminte de realitãþi mai puþin plãcute,<br />
cum sunt vizitele nocturne pe care era nevoit sã le facã<br />
tatãl-doctor, condiþiile de viaþã ale þãranilor etc.<br />
Scriitorul e aproape mereu ironic ºi ironia sa este<br />
câteodatã exprimatã ascuþit chiar prin doar douã cuvinte – a<br />
cãror alãturare dezvãluie o intuiþie deosebitã, extra-ordinarã,<br />
un simþ al cuvintelor propriu doar unui adevãrat scriitor.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
Hîmm ! Bizar…<br />
129<br />
…ªi astfel, dupã ce toate aceste gânduri mi-au trecut<br />
prin cap dupã primele 20 pagini am ajuns la… Bizarerii<br />
pentru Octavian. Ei bine, aici am fost pusã într-o<br />
încurcãturã ºi mai mare. Dupã încã cinci pagini, singurul<br />
lucru pe care îl puteam spune era: hîmmm ! Bizar…<br />
Tot ce urmeazã pare a fi scris de altcineva, altcândva,<br />
altundeva… De parcã textele ar fi scrise la mare distanþã,<br />
dupã ce scriitorul ar fi trecut printr-o experienþã ce i-a<br />
afectat percepþia realitãþii, sensibilitatea cu care se<br />
raporteazã la lume. Nu o mai priveºte critic, de pe margine,<br />
ci se scrie pe sine, în mijlocul ei.<br />
Ironia nu dispare, însã este la altã scarã, în alt<br />
registru, la alt nivel de sensibilitate. Acum, Pora scrie de<br />
lângã moarte, singurãtate, obsesie. Toate le simte alãturi,<br />
în aceeaºi încãpere, le cheamã ºi în acelaºi timp încearcã<br />
sã menþinã o distanþã de siguranþã, pentru a nu fi înhãþat<br />
de ele. Scrisul este o manifestare a instinctului de<br />
autoconservare. Încearcã sã-ºi alunge frica de moarte,<br />
frica de uitare, … de singurãtate. Încearcã sã le eludeze<br />
misterul înfricoºãtor scriindu-le ºi încearcã sã le<br />
pãcãleascã prin scris. Prozatorul devine acum poet. Scrisul<br />
lui devine un mod prin care îºi atinge scopul principal:<br />
“Vreau sã am, din tot ce mã înconjoarã, documente,<br />
mãrturii”. Zice…<br />
Imaginile sunt suprarealiste, puternice, vizual<br />
conturate ferm, impresionante:<br />
“Cânt la patru mâini lieduri cu un miel. Ca de obicei,<br />
Schubert în fotoliu. Camera se umple treptat de ferigi, de<br />
animale ce, cu sigurantã, au trãit în tertiar. Tabloul e frumos<br />
si, o datã închegat, l-ar achizitiona orice muzeu. Dar pictorul<br />
întârzie… poate pe colinã sã-l fi prins iarãsi vechile lui<br />
sângerãri? “<br />
Prozatorul scrie, acum, poezie, o poezie depresivã, cu o<br />
realitate plinã de vegetaþie, de animale triste ºi pãsãri obosite.<br />
Din gând …în vis<br />
Ajunsã aici, încerc sã îmi explic toatã aceastã lume pe<br />
care Pora a creat-o ºi cãreia i-a pus un nume pe care aº vrea<br />
sã-l descifrez: Ieºind din vis puþin îngândurat. Ajung la o<br />
concluzie ce mã salveazã oarecum de nedumerirea totalã:<br />
prima parte a scrierii este echivalentã cu “ieºind puþin<br />
îngândurat”, iar a doua ar putea sã fie tradusã prin “în vis”.<br />
Un vis adevãrat despre lumea dinlãuntru, o privire înlãuntrul<br />
gândului, spaimei, obsesiei, în ”camera umplutã cu ferigi”.<br />
Sunt în cele douã pãrþi, douã stiluri diferite, parcã<br />
dictate de alte conºtiinþe, douã realitãþi ce nu se aseamãnã,<br />
douã percepþii aparte, cuvintele folosite sunt altele, vin<br />
din lumi diferite.<br />
*<br />
Aici am ajuns la alte întrebãri: unde este pragul ?<br />
Sunt cu adevãrat douã realitãþi sau este una singurã ºi<br />
doar percepþia ei diferã ?<br />
ªi totuºi, cele douã pãrþi ce alcãtuiesc romanul, chiar<br />
dacã sunt atât de diferite, au ceva în comun. Anume:<br />
portretele. Care sunt construite excelent. Scriitorul ne<br />
oferã un album de fotografii foarte bine realizate, cu lumina<br />
perfectã, cu focus corect, cu toate detaliile vizibile.<br />
Fiecare personaj aºteaptã sã fie pus într-o poveste sau<br />
mãcar sã fie lãsat sã îºi spunã singur povestea.
130 þintã fixã mircea pora<br />
Frazele sunt puternice, iar scrisul devine intim,<br />
confesiv, egolatru chiar. Citim, acum, un jurnal al unui om<br />
chinuit de singurãtate ºi de ideea morþii – a cãrei apropiere<br />
este, fireºte ! fireºte !, inevitabilã:<br />
“Din pat pânã la masa pe care scriu, trebuie sã<br />
trec prin nu ºtiu câte straturi de singurãtate. Nu e nimeni<br />
capabil sã fotografieze peisajul acesta”.<br />
Imaginile sinistre, în care moartea se face simþitã<br />
bacovian, sunt impresionante: “Locuia acolo o mãtuºã<br />
de-a mea care e ºi ea, demult, pãmânt. O datã pe an îºi<br />
deschidea casa pentru ca, oricine dorea, sã-i admire în<br />
liniºte mobila neagrã”, apoi geamantanul cu pata de<br />
grãsime ºi gãinile moarte ce erau duse cu el la crematoriu,<br />
ºi vorbele bunicii: “…sã nu te sperii, mi-a spus bunica,<br />
cimitirul din sat va locui o vreme la noi”.<br />
Dacã spuneam la început cã scriitorul nu reuºeºte sã<br />
se desprindã (de realitate) ºi sã ne prindã (în poveste), ei<br />
bine !, acum reuºeºte sã îºi facã cititorul sã simtã fiori reci<br />
pe ºina spinãrii ºi sã îºi doreascã sã se ascundã de moartea,<br />
frigul ºi îmbãtrânirea ce îi sar drept în faþã dintre cuvinte.<br />
Nici o altã speranþã…. “Rând pe rând, sfinþii fug<br />
din grãdinã”. De aici încrâncenarea, dorinþa de a salva<br />
tot, de a memora ºi rememora, de a reconstitui realitatea,<br />
de a imagina alta, de a fi ºi istoric ºi scriitor. Fiecare<br />
recupereazã realitatea în registrul propriu.<br />
În scrisul sãu, cuvinte repetate te înconjoarã<br />
fãcându-te sã simþi rãceala singurãtãþii. Toamna e peste<br />
tot, mirosul de haine vechi coboarã tiptil din pod ºi te<br />
cheamã, biserica este acolo, neclintitã, cimitirul aºteaptã<br />
sã intre în casã…<br />
Scrierea ar trebui sã fie ca un puzzle: piese din gândire,<br />
percepþie, existenþã, ce ar trebui sã formeze un tot coerent<br />
ºi complet. Însã absurdul se insinueazã continuu….<br />
Câteodata e moartea, altãdatã e doar o deformare a<br />
percepþiei, o distorsionare halucinantã a celor din jur.<br />
Putem înscrie totul, din Ieºind…, în antagonisme de<br />
discurs ºi de refernt. Este un jurnal al diurnului, al realului,<br />
al raþionalului… ªi unul al nocturnului, al visului, al<br />
halucinaþiei, al iraþionalului. Sunt douã perspective: a<br />
istoricului ºi a scriitorului. Istoricul este cel ‘îngândurat”<br />
iar scriitorul se afla “în vis”.<br />
Scrisul devine, la Pora, o preocupare obsedantã,<br />
dar moartea e o obsesie ce nu o poate anihila. Mai mult<br />
decât spaima morþii este spaima de uitare: “sute de morþi<br />
s-au cãþãarat pe zidurile bisericii. Îi îngrozeºte<br />
chestiunea uitãrii”. Realitãþile încep sã se amestece. În<br />
cãlãtoria prin Italia, percepþiile deraiazã dintr-o lume în<br />
alta, hainele cele vechi ies din magazine întrerupând<br />
discursul partenerului de cãlãtorie înºelat de soþie.<br />
Scriitorul pretinde în repetate rânduri cã îl pãrãseºte memoria<br />
istoricã. În schimb, pare cã i se acutizeazã percepþia<br />
celeilalte lumi. Poveºtile par a reveni, oarecum, în spaþiul<br />
realitãþii. Dar visul nu dispare, dozajul este însã altul.<br />
Realitatea ºi visul se amestecã, stilul clar al istoriculuiziarist<br />
se mixeazã cu cel al scriitorului-poet. Dar, din nou,<br />
se simte cum realitatea îl apasã pe autor… Ironia îºi<br />
recapãtã locul, detronând pentru o vreme poezia. Poveºtile<br />
sunt scrise în stilul clar al istoricului, dar esenþa este una<br />
suprarealista. Istorisirile alunecã dintr-o lume în alta lin,<br />
fãrã sã se poticneascã ºi cititorul este purtat, odatã cu ele,<br />
din real în imaginar ºi invers, fãrã sã se simtã agresat.<br />
Autorul pare a se juca cu cele douã planuri ale scrisului<br />
sãu. Iar rezultatul este mai mult decît …savuros.<br />
Revenirea la realitate<br />
“În camerã nimic; nici un semn de la nimeni, doar<br />
un fir de praf, ca un colibri, de pe ceas pe ochelari, de pe<br />
ultima carte cititã pe umbra ce se scurge din mâneca<br />
unui veston…”<br />
Am ajuns la ultimul rând al cãrþii ºi m-am simþit ca<br />
intr-un soi de …leagãn de cuvinte, care m-a balansat între<br />
realitate ºi suprarealitate, între rememorare ºi halucinaþie,<br />
între copilãrie ºi moarte. Am rãmas cu un gust de<br />
…poveste, dar ºi cu fotografii ale altei vieþi ce mi s-au<br />
întipãrit pe retinã. Dar, mai presus de toate, uimitor, la<br />
Pora, este felul în care se scrie ! Atunci când vorbeºte<br />
despre sine, despre gândurile, trãirile fie ale psychei, fie<br />
ale somei sale, scrisul lui are o putere nebãnuitã ºi seduce<br />
devenind poezie. Te adie senzaþia toamnei ce nu vrea sã<br />
mai plece, mobila veche ºi rece îþi pare cã scârþâie,<br />
vagoanele unui tren ruginit îþi trec pe lângã gleznã, o lume<br />
bãtrânã ºi obositã se construieºte în jurul tãu ºi mjeºte<br />
teama cã ºi tu, într-o zi ploioasã, vei ieºi din casã, pentru<br />
a “pãtrunde în moarte ca într-o apã”. Singura salvare este<br />
scrisul, iar Mircea Pora îºi îndeplineºte excelent misiunea,<br />
purtându-ne cu el pentru a învinge din nou, preþ de o<br />
carte, derizoriul existenþei ce ne-a fost datã.<br />
“Sunt peste tot foarte fierbinte. Curând va începe<br />
iarãþi toamna. Sã scrii mult, la nesfârsit, sã nu mai dormi,<br />
doar sã scrii, sã scrii, sã scrii... “<br />
Evelina OPREA<br />
Þara fãgãduinþei<br />
În Ieºind din vis puþin îngîndurat (Ed. Sedona,<br />
2002), sinuozitãþile textului, inconsistent, fragmentat,<br />
eliptic, copiazã sinuozitãþile jocului imaginar. Prozatorul<br />
se scaldã în apa protectoare a visului, încearcã sã refacã<br />
din piese de puzzle imaginea copilãriei, dar dãrâmã cu<br />
cotul, parcã din neatenþie, ceea ce construieºte.<br />
Mediteazã, inventeazã, revine la biografie: Visez cã e<br />
noapte, nu se vede absolut nimic în jur. Sunt trântit pe<br />
spate, un dulãu foarte mare îmi strânge degetele mâinilor<br />
între colþii lui; Zbor cu gândul chiar dacã nu vreau,<br />
spre îndepãrtatele mele Crãciunuri.<br />
Cartea este pânã la urmã un mixtum compositum, o<br />
sumã de reflecþii, de imagini insolite, de emoþii ºi senzaþii<br />
confuze, desfãºurate într-un tempo sincopat: Îmbãtrânind<br />
cu geanta de profesor în mânã. False respecte am din<br />
partea celor mai mulþi. Cu timpul nu valorezi nici cât un<br />
porumbel de pe casã. Poate, doar cât o grãmadã de<br />
urzici, cât o murãturã otrãvitã de bucãtãrie; Guvernul<br />
se preocupã de a dãrui poporului înserãri calme,<br />
frumoase apusuri de soare, furtuni prietenoase, furtuni<br />
amabile; sfârºit de toamnã. . . Pereþii camerei,<br />
biblioteca, magnetofonul bãtrân promis unui muzeu, o<br />
senzaþie permanentã de frig.<br />
Firul de apã al memoriei autorului oferã la tot pasul<br />
surprize: momente de flux ºi reflux, curenþi, valuri, creste.<br />
Imaginile aburite ale Crãciunului, ale familiei, ale vecinilor<br />
(rãmânând acum în braþe doar cu strada mea<br />
timiºoreanã. . . ), oraºele vizitate sau visate (spre<br />
Florenþa, pe o cãldurã comparabilã cu caniculele
noastre din Bãrãgan. . . ) se intersecteazã cu crâmpeie de<br />
vis, cu imagini fantastice sau de tip oniric, spectaculoase<br />
prin asociaþiile pe care le au la bazã: Fac parte dintr-o<br />
micã naþiune iubitoare de frunze, alune, umbre, iepuri,<br />
coline, lapoviþe, perdele, potârnichi; romanul meu<br />
terminat de curând, brusc ia forma unui bolnav. . .<br />
Impresia la lecturã este cã prozatorul noteazã<br />
conºtiincios ce vede, gândeºte sau îºi imagineazã,<br />
respectând ritmul natural al fiinþei sale ºi luptând împotriva<br />
logicii sfidãtoare. Ceea ce rezultã este un univers<br />
angoasant ºi absurd de care autorul se elibereazã,<br />
înfãþiºându-l. Portretele, cu vizibile note urmuziene sunt<br />
de asemenea ilare, absurde: Omul cu un pronunþat aspect<br />
mongoloido-tãtar, poseda ochi mici de viezure ºi o<br />
chelie vastã cu strãluciri de patinoar. Urechile clãpãuge<br />
lasã senzaþia unor aripi crescute de-o parte ºi de alta a<br />
craniului.<br />
Aceeaºi intenþie a creãrii unei lumi stranii, aberante<br />
este urmãritã ºi în prozele aparent independente. Aici<br />
asistãm însã, în plus, la o diversificare ºi multiplicare a<br />
modurilor de expunere. Mircea Pora renunþã la confesiune,<br />
la pagina de jurnal ºi experimenteazã scrisoarea (Cartea<br />
poºtalã comentatã), interviul (Divorþ târziu, Fotoliul),<br />
schiþa (Concediul lui Prãvãleanu), alfabetul (Scurt<br />
alfabetul).<br />
Amestecul de formule ºi stiluri, caracterul fragmentat<br />
al scriiturii, umorul, ironia – ingrediente optzeciste – sunt<br />
însã completate – ºi aceasta este partea cea mai originalã ºi<br />
valoroasã a cãrþii – de un efort autoscopic. În pofida inflaþiei<br />
de imagini ºi a dezordinii lor, este imposibil sã nu fie remarcatã<br />
poziþia centralã, privilegiatã, a naratorului în text. Lumea<br />
întreagã se învîrte în cerc în jurul sãu, iar în vãgãunile amintirii,<br />
ale reveriei ºi ale fanteziei pândeºte ochiul vigilent ºi se simte<br />
rãsuflarea sa fierbinte. Abandonarea persoanei întîi ºi<br />
ascunderea în spatele unor personaje nu reprezintã decât<br />
praf în ochii cititorilor, miza ficþiunii fiind pentru autor<br />
cunoaºterea de sine.<br />
Autoanaliza este întreprinsã cu scrupulozitate. Detaliile<br />
se aglomereazã din nevoia de a surprinde nuanþa exactã a<br />
unei stãri sufleteºti: Uneori parcã-mi trec, tancuri prin<br />
urechi, alteori totul e înfundat. Narator ºi pesonaj, autorul<br />
se contemplã, se examineazã ca pe un obiect aflat într-un<br />
decor încãrcat de alte obiecte sau dimpotrivã, larg, nemãrginit:<br />
O searã uscatã de varã peste blocuri, peste parcuri, peste<br />
catedralã. Singur în întregul oraº; Vocea mea subþire trece<br />
departe, printre spicele lanurilor de grâu.<br />
Sentimentul încercat este cel de insecuritate:<br />
(Redevin tot mai copil, fiinþã fãrã apãrare). Împresurat<br />
de vise (vise cam incoerente care sar prin creierul meu<br />
ca niºte animale cãrora li se pune jar sub tãlpi) sau pur<br />
ºi simplu risipindu-se (voi cãlãtori mult sub formã de<br />
atom), prozatorul constatã, cu o rãcealã suspectã,<br />
ineficienþa funcþiei sale cerebrale (Creierul uscat ca o<br />
pâine prãjitã) ºi falsificarea percepþiei sale asupra<br />
universului (o lume pe care o vãd la modul halucinant).<br />
Deschizând totuºi sipetul copilãriei sau descriind toamna,<br />
privirea se înceþoºazã de emoþie: Nu pot prinde niciodatã<br />
toamna în cuvinte. . . Simt toamna ca pe-o boalã, ca pe<br />
o melodie vagã, auzitã din spatele unei perdele. . .<br />
Toamna îmi produce mutaþii fiziologice. Cu teama de a<br />
nu scãpa printre degete trecutul, autorul noteazã grijuliu<br />
nume, impresii, deseneazã atent portretul tatãlui,<br />
veriºorilor: Dintre cei trei oaspeþi mai mici, cea mai<br />
þintã fixã mircea pora<br />
131<br />
împopoþonatã era veriºoara mea Rodica. Stridente îi<br />
erau mai ales capiºoanele, dar ºi fundele de diverse culori<br />
ce-i transformau capul într-un fel de pepene galben care<br />
plutea parcã prin camere. Amintirea rãmâne unica zonã<br />
confortabilã, ultimul liman. Odatã ce evocarea luminoasã<br />
a Crãciunului este încheiatã în text, imaginile sumbre,<br />
semne ale nesiguranþei ºi ale unei identitãþi incerte, se<br />
înmulþesc (Primesc dreptul de a traversa, pânã la adânci<br />
bãtrâneþi, pãduri; cu sufletul va fi mai greu ºi cu<br />
paianjenii ce- l strãbat de la un capãt la altul; Ies din<br />
casã ºi pãtrund în moarte ca îmtr-o apã). ªi ca un alt<br />
simptom, nu ca un artificiu formal, discursul se deviazã.<br />
Adrian Dinu RACHIERU<br />
Ironia melancolizatã<br />
Întâmpinat elogios-superficial ºi, în consecinþã, citit<br />
inadecvat, pricopsindu-se cu eticheta de „umorist”, Mircea<br />
Pora propune, printr-o proaspãtã apariþie editorialã, un<br />
titlu explicit-corectiv. Fiindcã Ieºind din vis puþin<br />
îngândurat (Ed. Sedona & Cecma Partner, Timiºoara, 2002)<br />
obligã la o reevaluare. Cartea ultimã rescrie, în fond, un<br />
embrion tematic, obsesiv, prezent în desfãºurãrile<br />
prozastice ale autorului. Încât, chiar temeinic aºezat în<br />
peisajul literar timiºorean, beneficiar al salvelor de<br />
entuziasm care, în timp, i-au însoþit volumele, prozatorul<br />
Mircea Pora, urmãrit de câteva prospere prejudecãþi, are<br />
încã, sã recunoaºtem, un statut ambiguu.<br />
Prima ar fi superstiþia romanului. Om al<br />
fragmentului, Mircea Pora n-a „trecut” — proclamã unii<br />
— proba romanului. Strãin acum de intemperanþele ºi<br />
insurgenþele unei vârste, el se cheltuie pe spaþii mici ºi<br />
poate apãrea (celor neatenþi la desfãºurãrile sale<br />
prozastice) „fãrã suflu”. O altã prejudecatã priveºte povara<br />
unei etichete. Considerat, printr-o lecturã eronatã, un autor<br />
satiric, încropind o saga bãnãþeanã comicã, închizând un<br />
suculent stil zonal, el pare „stigmatizat”. Deºi, repetãm, sa<br />
aºezat gospodãreºte în peisaj ºi cãrþile sale n-au trecut<br />
neobservate. Dar chiar prozele sale au un statut echivoc,<br />
înºelãtor, nota cu îndreptãþire Olimpia Berca. Fiindcã acest<br />
fragmentarism, închipuind — din cioburi epice — o<br />
posibilã frescã bãnãþeanã nu îngãduie o docilã aliniere la<br />
un gen. În plus, Mircea Pora dovedeºte o dezarmantã<br />
consecvenþã, gãsindu-ºi, chiar de la debut, tonul ºi o<br />
invidiabilã siguranþã. Avem în vedere, negreºit, abilitatea<br />
discursivã, propunând nivele de lecturã, mânuirea antifrazei<br />
(Eugen Dorcescu) ºi, nu în ultimul rând, infiltraþiile ironice,<br />
catifelate însã, în doze homeopatice, pe mãsura formulei<br />
temperamentale. Textele sale elibereazã valenþa confesivã,<br />
împrãºtie un abur melancolic, vorbesc despre „fericirea dea<br />
fi trist”. Iar ochiul auctorial, fãrã a cãdea în ispita (frenezia)<br />
invenþiei, se dedã la scenariul reluãrilor, iubind jocul de<br />
oglinzi. Parcã un eu multiplicat cotropeºte (cu moderaþie ºi<br />
ambiguitate) pagina, încãrcând-o cu ironie melancolizatã,<br />
în tentativa de recuperare a intimitãþii. Fiindã micul condeier,<br />
foarte atent la întâmplãri, le vede „mereu altfel”. Iar cartea<br />
(unicã) se rescrie, înviind o lume.<br />
E drept, proza lui Mircea Pora stã, toatã, sub<br />
semnul extincþiei. Dar, sã notãm imediat, o extincþie fãrã
132 þintã fixã mircea pora<br />
morbideþe. El se livreazã cu sinceritate, împreunând<br />
melancolia ºi scepticismul. Dovedeºte înþe<strong>lege</strong>re, tandreþe<br />
ºi ironie, dar cultivã ºi un comic muºcãtor, nelipsit de note<br />
sarcastice. Aici stã, dupã noi, cheia unei lecturi corecte,<br />
captând mesajul. Mircea Pora convoacã o memorie<br />
fabuloasã, intervine precis, risipind ceþurile amintirilor.<br />
Foarte „atent la amãnunte”, el ne invitã, de pildã, în decorul<br />
parizian (cu valuri de maºini, lumea amestecatã a<br />
bistrourilor, cleveteala strãzii ºi muþenia telefonului º.a.)<br />
sau, la fel de voluptuos propune un „inventar” la Mehadia.<br />
Sau ne deschide Albumul Topolovãþ, cu vechile baluri ºi<br />
rugi, reanimând personaje de altãdatã care îºi pãrãsesc<br />
mormintele (Floare lu Mugieº, Moisicã, preoteasa Tenzi<br />
º.a). Nu e vorba aici de ridurile unui scepticism obosit ºi<br />
de lamentaþiile unui suflet vulnerat. În pofida deziluziilor,<br />
a disperãrilor, prozele sale — contemplând spectacolul<br />
destrãmãrii, aºezând accente funebre — se scuturã,<br />
spuneam, de morbideþe. Observator nemilos, prozatorul<br />
vãdeºte ochi de moralist ºi îºi mascheazã sensibilitatea<br />
poeticã cu o glazurã ironicã. Mircea Pora nu are fantezie<br />
slobodã, debordantã ºi nu invocã suflul demiurgic. Decorul<br />
postmodern îi anuleazã astfel de elanuri, þinând sub control<br />
actul textualist ºi folosind, în funcþie de împrejurãri, scutul<br />
ironiei. Ceea ce îºi propune, finalmente, vizeazã tocmai<br />
recuperarea intimitãþii. Fiindcã „anul ohabian”, aruncândul<br />
în „imperiul noroaielor”, gara – sicriu (München) ori<br />
nevroza parizianã par mai degrabã a desemna o i-realitate.<br />
O existenþã iluzorie, amestecând visul, coºmarul, haosul,<br />
mizeria ºi, desigur, culoarea balcanicã. Dar atât casa<br />
Nemoianu, un spaþiu cultivat, cu indivizi „literari” cât ºi<br />
experienþa francezã (o „ieºire” nu tocmai fericitã, cum va<br />
recunoaºte prozatorul; vezi Celãlalt tãrâm, 1994) probeazã,<br />
mai degrabã, apãsarea singurãtãþii. Copleºit de singurãtate,<br />
acuzând „plictiseala oarbã”, autorul scotoceºte, cautã în<br />
om, probeazã ºi, finalmente, sperã sã se descopere pe sine<br />
— mãrturisea într-un interviu. De unde senzaþia de eu<br />
multiplicat, ocupând „Arhiva P.”. Proza lui Mircea Pora<br />
foloseºte, masiv, substanþã autobiograficã.<br />
Îngândurat, aºadar, izvodind un ºir de cãrþi<br />
Mircea Pora are convingerea întremãtoare cã va fi citit (ºi<br />
interpretat) cum se cuvine. Fãrã complicaþii tehnice,<br />
adunând cu lentoare însemnãri aparent — fugare, trãind<br />
sub fascinaþia banalului (împins în halucinanþã) ºi<br />
conservând un parfum vetust (fãrã a repudia grotescul),<br />
cutreieratã de o undã nostalgicã, proza sa topeºte, întrun<br />
fragmentarism „studiat”, ironia ºi melancolia; prima,<br />
dezvãluind „nervuri kafkiene” (cum sesiza Tudor Creþu),<br />
cealaltã, privind prin „pânza vremii”, plonjând — deseori<br />
— în oniric. Iar autorul, departe de a fi un „cantitativist”,<br />
se livreazã ritmic cu sinceritate. ªi aºteaptã.<br />
Florin-Corneliu POPOVICI<br />
Pãºind agale pe „bulevarde ale<br />
destrãmãrii”<br />
Între Bãi, profesore... ºi Ieºind din vis puþin<br />
îngândurat (Timiºoara, Ed. Sedona, 2002) existã nu numai<br />
o diferenþã de limbaj, de ton ºi de nuanþã, ci ºi de adâncime,<br />
care contureazã cele douã feþe ale lui Pora-„Ianus”: primul<br />
este un volum ce adunã între paginile sale articole-pamflet,<br />
legitimând un jurnalist protestatar, acid ºi necruþãtor, un<br />
fin observator ºi un analist minuþios al realitãþii<br />
contemporane ºi nu numai, un istoric implicat activ în<br />
problemele cetãþii; cel de-al doilea e construit dintr-o prozã<br />
fragmentarã, „avangardistã“ (deºi debutul volumului ne<br />
poartã pe piste false, fãcându-ne sã credem cã e vorba pe<br />
de-a-ntregul despre elementul autobiografic), semnat de<br />
astã datã de scriitorul Pora, care jongleazã dupã bunul<br />
plac cu tehnicile creaþiei literare, cu labilele frontiere dintre<br />
realitate ºi ficþiune. Crãciunuri bunãoarã (a se observa<br />
pluralul acestui substantiv propriu, depozitarul, sub aspect<br />
afectiv, al unui bagaj impresionant de amintiri), scrisã<br />
în maniera prozei lui Daniel Vighi (Insula de varã), de<br />
altfel coleg de generaþie optzecistã, reuºeºte sã înlature<br />
colbul uitãrii de pe evenimente petrecute aievea, unele<br />
plãcute, altele dureroase, fiind vorba în esenþã despre<br />
acei ani, niciodatã reversibili. Aici, Mircea Pora deschide<br />
o cutie a Pandorei, din care, rând pe rând (uneori de-a<br />
valma, cerându-ºi întâietatea la evocare) îi defileazã pe<br />
dinaintea ochilor, ca o peliculã pe un imens, dar iluzoriu<br />
ecran, un idilic Topolovãþ al copilariei (un veritabil centrum<br />
mundi pentru cel ce-ºi aminteºte cu nostalgie),<br />
nenumãrate sãrbãtori ale Crãciunului în sânul cald ºi protector<br />
al familiei, „zãpezile de altadatã“, o lume de basm,<br />
atemporalã, animatã de obiectele personale de care se<br />
simte sufleteºte legat, topografii misterioase, numai de el<br />
ºtiute, persoane convertite acum în personaje (servitoarea<br />
Mari, þiganii Tarasmâcu, Lala, Senti, Pleºu, cei care-i<br />
meºtereau jucãrelele-cadou, avocatul Boca, intelectual<br />
rasat ºi umblat prin lume, mãtuºa Bebi, amicii de aventuri<br />
sturlubatice Rodica, Mihãiþã ºi Stela): „De Crãciun, în<br />
faþa pomului aprins, se cântau colinde. Dintr-o casã<br />
burghezã ieºeau sunete ce se stingeau nu mai departe<br />
de curte, de grãdinã. Toþi cântãreþii aveau sub ei, printre<br />
ei, corzile ghitarei cumpãrate de tatãl meu de la niºte<br />
evrei din Cernãuþi” .<br />
Dintre toate portretele, de departe cel mai bine<br />
conturat este cel al lui Iuliu Pora, tatãl scriitorului, medic<br />
de þarã, un profesionist mereu la datorie, dedicat cu trupul<br />
ºi cu sufletul semenilor sãi aflaþi în suferinþã. Chiar ºi<br />
sãrbãtoarea sfântã a Naºterii Domnului trecea în plan<br />
secund, atunci când era vorba despre un caz care-i reclama<br />
prezenþa. Iuliu Pora fãcea parte din generaþia de aur a<br />
medicilor români, pentru care omul era profesiunea de<br />
credinþã, iar juramântul lui Hipocrate, rostit la absolvirea<br />
facultãþii, era respectat în litera ºi în spirit. „Seniorul” doctor<br />
întruneºte calitãþile unui „erou civilizator”, care are de<br />
luptat cu mentalitãþi patriarhale, cu leacuri bãbeºti ºi cu<br />
moaºe comunale atotºtiutoare. Fabuloasele sale „cizme<br />
ruseºti, de fapt, niºte enormi pâslari ce se confruntaserã
în rãzboi cu gerurile de la Cotul Donului”, bunda<br />
mitoasã (care-i trãda adeziunea la ruralitate, cu tot ce<br />
însemna ea) ºi trusa de prim-ajutor erau piesele de<br />
„armurã“ cu care „cavalerul” Pora se avânta în noapte,<br />
prin noroaie de sfârºit de lume, întru biruirea rãului, a<br />
bolii: „Filmul plecãrilor lui, fireste, nedorite, în seri<br />
solemne, unice, ca ºi cele de Crãciun, merita amanunþit.<br />
Iatã-l, deci, gata echipat pentru , cu<br />
geanta de intervenþie meticulos pregatitã, cu mâinile<br />
înfundate în mãnuºi îmblãnite, cu o cãciula pe cap care,<br />
ascunzându-i fruntea, muta centrul de greutate al întregii<br />
lui fizionomii în zona ochilor care pâlpâiau nemulþumiþi.<br />
Mustaþa de sub nas câºtiga ºi ea atunci în importanþã,<br />
îndesându-ºi, parcã, firele ºi atribuindu-ºi singurã un<br />
rol de protector al întregii feþe în lupta ce va urma cu<br />
ninsoarea, cu vântul”.<br />
Doctorul Pora se implicã ºi în problemele familiale,<br />
semnificativ fiind rolul sãu de „guru” în bizarele escapade<br />
de „înspaimântare” solicitate de fiu la casa invalidului Ion<br />
Remetana, un Quasimodo al locului: „ªi infirmul apãrea:<br />
picioarele puternic curbate, coloana vertebralã parcã<br />
frântã la mijloc, bustul alunecat înainte, bastoanele din<br />
mâini ºi capul învãluit într-un par negru ºi lung, intens,<br />
ce ameninþã sã cuprindã ºi mobilele ºi tavanul ºi pe<br />
noi. îl întreba pe<br />
tata ºi dãdea sã se apropie... Dar pe noi nu mai putea sã<br />
ne atingã. Eram deja pe coridor, din alþi doi paºi ne<br />
buluceam la poartã, împinºi tot mai tare din spate de<br />
ochii lui Ion. ªoseaua o treceam în zbor ºi ajungeam<br />
iarãºi acasã, unde era lume, cãldurã, luminã...”<br />
Figura mamei (cea de la care fiul a învãþat sã<br />
preþuiascã familia, cinstea, onoarea, adevãrul, demnitatea<br />
ºi trecutul strãbunilor) apare mai estompatã (Pânde), poate<br />
ºi datoritã faptului cã Topolovãþul îi pãruse întotdeauna<br />
strãin ºi rece, un topos carceral, anihilator de elan vital.<br />
Viaþa la þarã nu se numãra tocmai printre preferinþele<br />
acesteia, ea alegând sã se sacrifice doar de dragul soþului,<br />
pasionat de meseria lui. Dacã tatãl îl iniþiase pe copilul<br />
Mircea în cruda realitate, în schimb mama era depozitarul<br />
de amintiri (singurele cu adevãrat preþioase) al familiei,<br />
„vector” de moralitate: „Mama îmi spunea întotdeauna<br />
mai târziu, când evocam, la o cafea sau la o micã partidã<br />
de mâncat nuci, trecutul, în principal trecutul familiei<br />
noastre, ca brazii mei de Crãciun erau destul de sãrac<br />
împodobiþi ºi aerul de vrajã, de ieºire din realitate, li-l<br />
dãdeau franjurile de vatã, invenþie a mãtuºii mele Leli,<br />
cauzatã aceasta de sãrãcia de produse de orice fel ce<br />
domnea pe atunci, prin prãvãlii. În rest, aveam sã aflu,<br />
contibuiau la , la , câteva<br />
lumânãri, câteva scãpãrãtori, bomboanele tari, de<br />
nemâncat, învelite în stanioluri ºi...globurile felurit<br />
colorate, în numãr constant de patru. Din acest arsenal<br />
estetic, destul de trudnic improvizat, peste ani, în ciuda<br />
fragilitãþii lor, doar globurile au rezistat. Dãdeam mereu<br />
peste ele, unde altundeva decât în pod, când fie cãutam<br />
ceva anume, fie eram prada ciudatei dispoziþii de a<br />
scotoci, aºa, fãrã nici un scop precis. Unul dintre globuri,<br />
care, de fapt, a ºi dispãrut ultimul, prin inevitabila<br />
spargere, cel mai ponosit ca , a avut<br />
multã vreme asupra mea efectul unui declanºator de<br />
memorie, puterea de a-mi readuce înainte o groazã de<br />
ani, cu tot conþinutul lor, oameni, ploi, gesturi, strãzi,<br />
bucurii, spaime, nunþi, secvenþe de înmormântari...”.<br />
þintã fixã mircea pora<br />
133<br />
Pasajul de mai sus, admirabil scris, asemãnãtor cu<br />
fragmente din Întâmplãri în irealitatea imediatã de Max<br />
Blecher, include esenþa copilãriei, magia unei lumi de basm,<br />
la care scriitorul este tentat în permanenþã sã se întoarcã<br />
cu nostalgie, scotocind cu febrilitate dupã amintiri, fragile,<br />
în globurile de pom, efemere la rândul lor.<br />
Tot de copilarie, la vremea când peste Europa se<br />
lãsa grea Cortina de fier, se leagã ºi amintirea unor perdele<br />
care strãjuiau ferestrele camerei dinspre stradã, perdele<br />
cu un dublu rol: de „protecþie” a copilului Mircea care se<br />
înfãºura în ele privind miºcarea strãzii ºi de „avanpost”,<br />
de „bastion” de „contraspionaj” folosit de mama în<br />
supravegherea împrejurimilor, a „pânditorilor de sub<br />
ferestre” ºi a „veneticilor” atunci când doctorul Pora<br />
asculta în surdinã posturi de radio interzise, gen „Europa<br />
libera“: „Aceste geamuri, prin care eu priveam la nesfârºit<br />
ºoseaua, aveau niºte perdele lungi, reci ca aripile unei<br />
ciori îngheþate, care, atunci când erau trase, cufundau<br />
camerele în întuneric. Foºneau straniu când le puneai<br />
în miºcare. Parcã deplasai dintr-un loc în altul morminte.<br />
Eu, nu de puþine ori, mã înfãºuram sau de-a dreptul mã<br />
ascundeam în cutele lor. O micã senzaþie de spaimã<br />
însoþind jocurile mele. (...) la lãsarea întunericului, ele<br />
erau trase, dar nu complet, ci parþial. Dupã operaþia de<br />
, de regulã, mama se aºeza în poziþia de<br />
pândã, lipitã de perdele ºi, prin spaþiul neacoperit al<br />
ferestrei, se uita afarã. În acele momente, tata fãcea,<br />
cum se spune, radioul foarte mic, ºoptit. (...) erau ºi seri,<br />
nu chiar atât de puþine, când privitul afarã pe furiº, se<br />
fãcea din cinci în cinci minute... Un prim obiectiv, o<br />
primã þinta de identificat -acea posibilã persoanã care,<br />
strecuratã sub ferestre, putea sã asculte ce se vorbea în<br />
casã ºi, eventual, sã ºi priveascã ce se petrecea înãuntru,<br />
în camere. Ascultatul radioului, dar chiar ºi simpla lui<br />
prezenþã printre mobile, puteau constitui, la o adicã, un<br />
motiv temeinic de incriminare” .<br />
Imediat dupa cel de-al doilea rãzboi mondial,<br />
Banatul, inclusiv Topolovãþul, încep sã-ºi piardã din<br />
caracterul idilic, din „sacralitate”, prin „invadarea” lor de<br />
cãtre moldoveni dezrãdãcinaþi veniþi cu „trenul foamei”,<br />
oameni fãrã cãpãtâi, rataþi, leneºi, alcoolici ºi infractori,<br />
secondaþi de regãþeni la fel de debusolaþi, de lipsiþi de<br />
orice rost al existenþei lor. Din aceastã masã compactã,<br />
revarsatã ca o pecingine, Securitatea îsi va a<strong>lege</strong> turnãtorii<br />
ºi informatorii, abjecte „vârfuri” de lance ale unui sistem<br />
politic centrat pe teroare, pe înabuºirea libertãþilor de orice<br />
fel, pe dezumanizare. Dintre aceºti indivizi lipsiþi de scrupule<br />
ºi de Dumnezeu se „evidenþiazã“ un Costel Zdrenþoiu,<br />
un Fanicã Marin, ale cãror nume se mulau ca o mãnusã pe<br />
caracterele lor execrabile. ªi amintirile scriitorului au de suferit,<br />
motiv pentru care renunþã la evocare (echivalentul unui protest)<br />
ºi schimbã registrul odatã cu proza Bizarerii pentru<br />
Octavian... Dacã în paginile introductive ale cãrþii scriitura<br />
lui Mircea Pora se caracterizeazã prin solaritate, prin<br />
seninãtate, prin frumuseþe a stilului ºi prin nostalgie a omului<br />
matur faþã de ABC-ul propriei existenþe, acum avem de-a<br />
face cu notaþii fragmentare (gen jurnal), unele „cuminþi”,<br />
logice, „cu sens”, altele ininteligibile, formulate parcã în stare<br />
de transã, haotice ºi incantatorii, cu iz de avangardã, amintind<br />
de Paginile bizare ale lui Urmuz: „Mâine-poimâine o sã fiu<br />
un om bãtrân. Va trebui sã arunc în chiuvetã totul: ochii,<br />
buzele, obrajii, tâmplele. Cu sufletul va fi mai greu ºi cu<br />
pãianjenii ce-l strãbat de la un capãt la altul” .
134 þintã fixã mircea pora<br />
Mircea Pora trece aºadar, în mare vitezã ºi fãrã a-ºi<br />
pregãti cititorul, de la proza autobiograficã la proza absurdã<br />
(reflexul lumii în care trãieºte), existând totuºi tentaþia de<br />
a reveni, sporadic ºi trezit parcã din coºmar, la strada<br />
copilãriei, la portrete familiare (Madam B., S., Surlas,<br />
batrâna bântuind într-o casã enormã), la experienþele sale<br />
intelectuale (facultatea de biologie), la debutul sãu literar,<br />
la mici gânduri brodate-n paginã pe seama tragismului<br />
evoluþiei (Amoebe, parameci...): „Când suntem mici, ne<br />
mânjim unii pe alþii cu noroi, ne dãm palme peste gurã,<br />
ne minþim învãþãtoarea. Peste treizeci de ani, de<br />
nerecunoscut...Trupul ni se umflã, capul cheleºte,<br />
orgoliile cresc. Fiecare stã bombat ca un curcan pe<br />
etajera lui. Ne reîntâlnim întâmplãtor la un restaurant,<br />
într-un concediu, la un film, gravi, distanþi,<br />
condescendenþi...Cu coada ochiului ne vânãm defectele:<br />
bãtrâneþea, semnele de boalã, faciesul ºi diformitãþile<br />
soþiei, mutra cât mai tâmpã a copiilor...”<br />
Însemnãrile liniºtite, „Sã zicem, un fel de notaþii<br />
paralele...”, nu au însã aproape nimic liniºtit ºi liniºtitor<br />
în ele, conþin un mesaj grav, venit din partea unui om care<br />
trãieºte mari deziluzii, care cautã alternative („paralele”) la<br />
o „ofertã“ existenþialã ce are toate ºansele sã fie înãbuºitã<br />
de tern, de platitudine, de banal. Încercarea de ieºire din<br />
„labirint” se dovedeºte însã un fiasco, deoarece nici „aici”<br />
ºi nici „acolo” nu întrunesc aºteptãrile scriitorului care<br />
creeazã, parcã atins de o febrã care trece cu mult de punctul<br />
de „avarie”. Impresia pe care o avem este aceea cã scriitorul<br />
îsi acordã libertatea de a deschide oricând „sertarele” lumii<br />
reale ºi ale imaginaþiei ºi de a scoate de acolo „material”<br />
pentru prozele sale scurte. De pildã, un fragment echilibrat,<br />
bine ancorat în „realitate”, precum „Când mã întorc acasã,<br />
nu ma aºteaptã nimic. Un castravete pe masa din<br />
bucãtãrie, furnici pe feliile de pâine, picãturi ce-ºi vãd<br />
de drumul lor cãzând din þeava chiuvetei, televizorul<br />
încremenit ca un pietroi, poze ale fiului meu de pe vremea<br />
când era încã normal, gheme mici prin toate ungherele<br />
camerelor”. E „contrat” rapid de pasaje suprarealiste, care<br />
frizeazã ilogismul, strãbãtute nu arareori de un umor negru:<br />
„A primit ca premiu pentru scrierile lui o locomotivã, un<br />
deal, un semafor de cale feratã, o barcã ce trebuia totuºi<br />
recondiþionatã, un borcan foarte mare de compot. Când<br />
a ajuns acasã a constatat cã soþia sa se transformase<br />
într-o nucã. Cui sã mai adreseze o chemare de sprijin?...A<br />
stat aºa, cu nuca în palma, pânã la venirea<br />
iernii...Camerele se rãciserã bine de tot când i s-a<br />
comunicat cã, în sfârºit, cu barca se putea naviga” .<br />
Succesiunea prozelor ºi a fragmentelor (care dau<br />
impresia unui flux al gândirii transpus deîndatã în paginã)<br />
din Ieºind din vis puþin îngândurat, ne permite sã o<br />
comparãm cu un tren ieºind în mare vitezã dintr-un tunel,<br />
cãruia, privindu-l, nu-i poþi contura distinct vagoanele,<br />
cãlãtorii ci numai botul locomotivei deschizator de<br />
„pluton”, ferestrele parca lipite una de alta, lumini si umbre<br />
care se amesteca frenetic. ªi apoi mai e tunelul, „prag” de<br />
separaþie dintre douã lumi, cu o intrare ºi cu o ieºire care<br />
favorizeazã ruperea de realitate, intrarea în vis ºi revenirea<br />
(nu se ºtie unde, nu se ºtie când) la fel de spectaculoasã.<br />
Oricum ar fi, „trenul” de cuvinte al lui Mircea Pora e plin<br />
de imagini de o extraordinarã plasticitate ºi forþã sugestivã.<br />
Pora-prozatorul (când „serios”, profund – atunci când<br />
autobiograficul sau meditaþia sunt prezente – când ludic<br />
–atunci când se joacã cu cuvintele, imprimând în paginã<br />
arabescurile propriei imaginaþii) e dublat de Pora-poetulîn-prozã,<br />
deosebit de sensibil: „Nu pot prinde niciodatã<br />
toamna . Galbenul frunzelor, verdele<br />
stins al pomilor, dispariþia ierbii ºi aerul rece care,<br />
uneori, ºuiera pe strãzi. Simt toamna ca pe o boalã, ca<br />
pe o melodie vagã, auzitã din spatele unor perdele, ca<br />
pe o înserare ce se lasã lent pe suprafaþa unui câmp<br />
îndepãrtat. Toamna îmi produce mutaþii fiziologice, mã<br />
face sã aud clopote, sã visez cu timpuri de mult trecute,<br />
sã am o anume dorinþã de a discuta ºi a fi în apropierea<br />
morþii. S-ar putea sã dispar toamna, într-un sfârºit de<br />
octombrie, într-o zi rece, cu soare, sau într-un ceþos<br />
noiembrie. Sã-mi fie pleoapele grele, pe ochi inerþi, ca<br />
ºi norii ce, probabil, vor acoperi cerul atunci...”. Un<br />
pasaj amintind de puterea de penetraþie ºi de frumuseþea<br />
elegiilor eminesciene.<br />
Ieºind din vis puþin îngândurat este un „athanor”,<br />
în care „alchimistul” Pora „aruncã“ de-a valma vise,<br />
fragmente autobiografice, bizarerii de facturã<br />
avangardistã, impresii de cãlãtorie, în scopul de a obþine<br />
„piatra filosofalã“ atât de necesarã transmutãrii cuvintelor<br />
în aur. Este totodatã un „athanor” al unor proze „visate”<br />
(ºi de vis), al unei creaþii fãrã frontiere ce debordeazã de<br />
un prea-plin al inspiraþiei. Ciudata combinaþie de dadaism,<br />
onirism ºi acutã luciditate îi permit scriitorului sã batã cu<br />
„piciorul” ºi sã contureze itinerarii „turistice” prin memorie,<br />
prin cuvinte, prin istorie. Imagini suave, idilice, terifiante,<br />
apocaliptice („Sute de morþi s-au cãþãrat pe zidurile<br />
bisericii. Îi îngrozeºte chestiunea uitãrii...”) se succed<br />
rapid într-un caleidoscop ameþitor. Aparenta fixare a unor<br />
repere de „terra ferma” narativ este imediat subminatã de<br />
evaziunea scriitorului în irealitate. Mircea Pora ne asigurã<br />
cã „Oraºul Cluj existã.”, la fel de bine cum existã ºi<br />
Concediul lui Prãvãleanu (un ins prizonier al absurdului,<br />
îndobitocit de muncã, incapabil sã mai perceapã ºi sã<br />
priceapã sensul existenþei), întâlnirea Mariei de Mangop,<br />
soþia lui ªtefan cel Mare cu un ofiþer SS la patinoar (!), sau<br />
sursele de inspiraþie literarã pe care ni le dezvãluie, la<br />
Susana Wald &<br />
Ludwig Zeller,<br />
Santiago de Chile, 1970
modul ironic, prin intermediul personajului din Divorþ<br />
târziu: „deºi obosit de munca de spital, am fost în doi pe<br />
la cenacluri, pe la lansãri de cãrþi, la reuniuni literare<br />
prin þarã, de vreo câteva ori, cu grupuri, pe urmele lui<br />
Asachi, Bolintineanu, Conachi, am învãþat, de dragul<br />
liniºtii în familie, ce e cu romantismul, clasicismul,<br />
atmosfera bacovianã, cehovianã, buzzatianã, ce rol a<br />
jucat dadaismul, cred cã în Balcani, m-am informat<br />
despre ce se scrie acum prin þãrile nordice, mi-am pus<br />
întrebãri dacã, pe plan plastic sau literar, ne mai putem<br />
aºtepta la un nou avangardism”.<br />
Îndãrãtul acestui volum se ascunde însã Omul<br />
Pora, îngândurat, interogativ, neliniºtit, în cãutarea unei<br />
soluþii soteriologice (în speþã scrisul). Maturitatea, cea<br />
care-i aduce consacrarea din punct de vedere literar, îi<br />
trezeºte însã ºi spaime existenþiale: timpul pare sã se<br />
comprime, prieteniile încep sã se rãreascã (singura fidelã<br />
îi ramâne maºina de scris), deziluziile sporesc, amintirile îl<br />
hãituiesc, obsesia thanaticã îl macinã: „Redevin tot mai<br />
mult copil, fiinþã fãrã apãrare. De o bunã vreme am<br />
frecvente ameþeli. În consecinþã, mi-e fricã de stradã, de<br />
orice îndepãrtare cât de micã de zidurile casei. Mã simt<br />
în siguranþã doar întins pe pat sau, cel mult, prin camere,<br />
prin curte. Pe e bine, pe <br />
nu. ªi la un moment dat tot va veni...despãrþirea de<br />
covoare, de cãrþi, de tablouri, de iarnã, de copaci, de<br />
pãsãri, de felurite emoþii...”<br />
Pentru risipirea îngândurãrii de pe fruntea<br />
scriitorului, cele mai nimerite cuvinte îmbãrbãtoare, de<br />
liniºtire sunt cele scrise chiar de el în Însemnãri liniºtite:<br />
„porþi cu tine un adevãrat depozit de întâmplãri, (...)<br />
eºti o carte cu sute de file ce s-a scris zilnic, câte puþin...”<br />
þintã fixã mircea pora<br />
Gheorghe SECHEªAN<br />
Estetica derizoriului<br />
135<br />
În anul 2002 Mircea Pora publicã, la Editura Sedona<br />
& Cecma Partner, o carte cu un titlu frumos ºi în acelaºi<br />
timp potrivit, am spune, cu substanþa textului: Ieºind din<br />
vis puþin îngândurat. În secvenþa intitulatã Crãciunuri<br />
ne-am aºtepta, pe bunã dreptate (judecând dupã fraza de<br />
debut), la o evocare nostalgicã a sãrbãtorilor d’antan:<br />
Ascult colinde bine cântate, mã gândesc ce pustiu a<br />
sãdit în suflete materialismul dialectic. Zbor cu gândul,<br />
chiar dacã nu vreau, spre îndepãrtatele mele Crãciunuri.<br />
Rãul, însã, pare-se, este cu mult mai mare ºi mai greu de<br />
îndreptat. Cãci ochiul copilului nu mai (re)transmite decât o<br />
lume caricatã ºi lovitã de un caraghios iremediabil. Nimic<br />
nu scapã, astfel, acestei priviri mult prea lucide, care<br />
deformeazã într-un ridicol absolut: Atunci, în spaþiul de<br />
emisie rãmas liber, intervenea, de regulã, mãtuºa Bebi.<br />
Ea proceda, în valuri, la tãbãcirea mai tuturor<br />
cunoscuþilor, pe unii înjurându-i discret, cu o intonaþie,<br />
însã, absolut fermecãtoare, pe alþii desfigurându-i fizic<br />
prin portretele fãcute. Dacã avocatul Romi Boca, în tot<br />
ceea ce amintea verbal, putea fi comparat cu o discretã<br />
orchestrã de camerã, mãtuºa mea, în schimb, mai ales<br />
prin temperamentalitatea spuselor sale, aducea cu o<br />
fanfarã de regiment. Pãrinþii mei asistau aproape pasiv<br />
la aceste reprezentaþii, fiind mulþumiþi cã atâta inteligenþã<br />
ºi pasiune sunt risipite în casa lor.<br />
Tehnic vorbind, proza lui Mircea Pora este<br />
proustianã. Este suficient un amãnunt, un detaliu, un element<br />
aparent lipsit de importanþã, ca sã declanºeze o<br />
adevãratã avalanºã de amintiri: Unul dintre globuri, care,<br />
de fapt, a ºi dispãrut ultimul, prin inevitabila spargere,<br />
cel mai ponosit ca ,,stare fizicã”, a avut multã vreme<br />
asupra mea efectul unui declanºator de memorie, puterea<br />
de a-mi readuce înainte o groazã de ani, cu tot<br />
conþinutul lor, oameni, ploi, gesturi, strãzi, bucurii,<br />
spaime, nunþi, secvenþe de înmormântãri.<br />
Substanþa care dã viaþã acestui construct ºi pune<br />
în miºcare o maºinãrie textualã altfel foarte bine pusã la punct<br />
este ironia. Am putea spune cã ironia este aerul pe care îl<br />
respirã personajele lui Mircea Pora, chiar dacã (sau poate<br />
mai cu seamã atunci) printre ele se numãrã însuºi autorul:<br />
Deºi ocup o funcþie importantã, din când în când îmi place<br />
sã trag la târnãcop. O orã, douã, o lunã, un anotimp. Din<br />
depãrtare, rudele urmãresc totul cu o vagã ironie. Alteori,<br />
unele secvenþe i se par autorului atât de reuºite (ºi ele chiar<br />
sunt), din acest punct de vedere, al ironiei, încât nu ezitã sã<br />
,,le împrumute” din alte volume proprii anterioare. Aºa se<br />
întâmplã cu admirabilul exerciþiu de ironie textualã care<br />
prezintã…un concurs de descris ploºniþe: Concurs de descris<br />
ploºniþe. Sunt în comisie ºi fac faþã cu greu cãldurii din<br />
salã. Preºedintele comisiei a fost el însuºi muºcat de ploºniþe<br />
în locuinþa de week-end a ginerelui sãu. În general, lucrãri<br />
foarte bune, unele dintre publicabile, chiar, în reviste de<br />
prestigiu. Sponsorii concursului, fericiþi de reuºitã,<br />
mãrturisind prin diverse interviuri cã, în tinereþe, au fost ºi<br />
ei frecvent muºcaþi de ploºniþe.<br />
Am greºi însã dacã am fi tentaþi sã credem cã Mircea<br />
Pora îi ironizeazã cu seninãtate numai pe alþii: prieteni,<br />
rude, semeni,…propria þarã: O carie dentarã în care se<br />
dau în continuare bãtãliile noastre cu turcii. Zvonuri cã
136 þintã fixã mircea pora<br />
vor veni controlori. Pe o aripã de porumbel se ghemuieºte<br />
mica noastrã þarã. Cum spuneam, de foarte multe ori, sãgeata<br />
neiertãtoare a ironiei se îndreaptã împotriva propriei persoane<br />
ºi, inclusiv în aceste cazuri, rezultatul este o prozã realmente<br />
de mare percutanþã: Primesc dreptul de a traversa, pânã la<br />
adânci bãtrâneþi, pãduri.<br />
S-ar putea spune, la o privire superficialã, cã proza lui<br />
Mircea Pora este facilã, lipsitã de o mizã majorã: o înºiruire<br />
de secvenþe, o alãturare de amintiri, cu un oarecare frison<br />
de facturã temporalã ºi existenþialã, ºi atât. Una dintre mize<br />
însã, poate una dintre cele mai importante din întreaga prozã<br />
a lui Mircea Pora, este dimensiunea politicului. Conturatã<br />
aluziv, prin mici sãgeþi, prin scurte secvenþe maliþioase, în<br />
volumele precedente, în volumul de faþã s-ar putea spune<br />
cã politicul este un adevãrat personaj. Deºi ironia nu cruþã<br />
nici mãcar temuta (mai ieri) Securitate, ea nu apare într-o<br />
posturã mai puþin vinovatã: Un prim obiectiv, o primã þintã<br />
de identificat – acea posibilã persoanã care, strecuratã<br />
sub ferestre, putea sã asculte ce se petrece în casã ºi,<br />
eventual, sã ºi priveascã ce se petrecea înãuntru, în<br />
camere. Ascultatul radioului, dar chiar ºi simpla lui<br />
prezenþã printre mobile, puteau constitui, la o adicã, un<br />
motiv temeinic de încriminare. Radioul?…posturi strãine,<br />
anglo-americanii, fugiþii dincolo ce au trãit din sudoarea<br />
poporului, tot soiul de duºmani care defãimeazã,<br />
pregãtesc atentate, vor revenirea la vechea stare de<br />
lucruri. Mai conta, în cadrul unui raport, ºi ce persoane<br />
se perindau printr-o casã de intelectuali. De unde veneau<br />
oaspeþii, cum erau îmbrãcaþi, râdeau, cântau, îºi ducea<br />
mâna la gurã când vorbeau?<br />
Existã, dacã am putea spune aºa, o admirabilã<br />
modalitate textualã de redare a…spaimei acelei vremi,<br />
transmisã aproape fizic. Proza lui Mircea Pora înceteazã sã<br />
mai fie, în consecinþã, gratuitate, livresc, textualism,<br />
constituindu-se într-un remember de care nu vom înceta sã<br />
avem nevoie, orice s-ar (mai) spune în acest sens: Nu intrau<br />
atât în calcule grohãiturile lugubre ale motoarelor de<br />
camioane ce se târau cu o caroserie aproape destrãmatã<br />
pe distanþe mari, cu 30 – 40 de kilometri la orã, ci lãtratul<br />
uneori sincopat, alteori continuu, al motoarelor de maºini<br />
mici. Skodiþe, Pobede, poate chiar Gazuri. În liniºtea ce<br />
se aºternea dupã lãsarea întunericului, ele tãiau asemeni<br />
unui brici stratul de pace patriarhalã al satului. La auzul<br />
acestor posibile primejdii pe roþi, în casã ritualul era<br />
mereu acelaºi; stingerea totalã a luminilor, închiderea<br />
aparatului.<br />
Este greu de crezut cã, în viziunea lui Mircea Pora,<br />
Securitatea poate fi de-a dreptul…mãtãsoasã. Încãrcãtura<br />
de ironie este însã strivitoare: Dacã zgomotul de motor<br />
era mai mãtãsos, mai greu perceptibil, mai perfid, atunci<br />
maºina cu pricina venea dinspre stânga, lucrurile fiind,<br />
în acest context, infinit mai periculoase.<br />
Pe lângã alte lucruri memorabile ale prozei lui<br />
Mircea Pora se cuvine remarcatã poetica numelui. Totul<br />
se învãluie, dintr-odatã, într-o mâzgã de insignifianþã, întro<br />
ceaþã de ridicol absolut: …îl recuperez, dupã trecerea<br />
atâtor ani, pe Costel Zdrenþoiu; Poanca, þiganca ce se<br />
uita cu un ochi la fãinã ºi cu celãlalt la slãninã, l-a<br />
identificat, tot de un Crãciun, pe Moº Titi îmbrãcat în<br />
alb, în vârful pluþii lui Morvai…(…) Astfel cã ne ducea<br />
sã-l vedem pentru câteva minute pe bietul Ion Remeþana:<br />
Existã, în proza lui Mircea Pora, ceva ce am putea<br />
defini, printr-o formulã, estetica derizoriului. Sunt foarte<br />
puþine lucruri care scapã acestei perspective, ºi nici chiar<br />
interioarele casei pãrinteºti nu sunt cruþate de astfel de<br />
priviri, pe care le-am numi virulente: Aceste geamuri, prin<br />
care eu priveam la nesfârºit ºoseaua, aveau niºte perdele<br />
lungi, reci ca aripile unei ciori îngheþate care, atunci<br />
când erau trase, cufundau camerele în întuneric.<br />
Dacã la primele cãrþi am fi putut crede cã avem dea<br />
face cu pure întâmplãri, de data aceasta suntem convinºi<br />
cã inserarea unor fraze memorabile, frumoase la modul<br />
absolut este o strategie proprie autorului, menitã nu numai<br />
sã îl punã pe gânduri pe cititor dar ºi, realmente, sã susþinã<br />
structural edificiul de ansamblu al prozei, ameninþat, altfel,<br />
credem noi, de prea multã ironie, de ricanãri în cascade,<br />
de rictusuri tãioase, de priviri care, realmente, distrug.<br />
Aºa se întâmplã cu memorabilele pagini dedicate<br />
Crãciunului, salvate de la ,,autodistrugere” prin rotunjirea<br />
unor fraze care ilustreazã cu prisosinþã faptul cã proza<br />
optzecistã poate, în egalã mãsurã, sã ºi construiascã, la<br />
fel elegant ºi de iscusit cum poate deconstrui (citeºte<br />
distruge): La egalã distanþã de fiinþa lui sunt acum ºi<br />
oaspeþii veniþi de la oraº, ºi bolnavul de care, nu demult,<br />
s-a despãrþit, ºi Rusia, ºi Clujul studenþiei, ºi, de altfel,<br />
toate…E cam ora patru dimineaþa ºi frumoasa searã de<br />
Crãciun s-a furiºat demult din casã.<br />
Sunt apoi de remarcat fraze de o poeticitate aparte<br />
care, constituind un tot separat, ar crea un volum de prozã<br />
poeticã menit sã stârneascã indignarea întregii generaþii<br />
sau, devenite poezie, chiar dispreþul acesteia, într-o lume<br />
în care sentimentalismele nu se mai poartã în nici un chip.<br />
Prezentate sub forma unor ,,scãpãri” ele conferã nu numai<br />
o frumuseþe stranie volumului, ci ºi o realã greutate, cãci<br />
o prozã care nu comunicã nimic, ci doar se joacã,<br />
intenþionat, cu vorbele, fie aceasta ºi la modul admirabil<br />
reprezintã, în opinia noastrã, un efort absolut inutil: Un<br />
porumbel de metal, când pe o creangã, când pe alta.<br />
Rând pe rând, sfinþii fug din grãdinã. Mi-au rãmas<br />
mâinile în pâine, nu pot merge mai departe.<br />
Alteori, astfel de fraze remarcabile îl conduc pe Pora<br />
spre o prozã cu adevãrat mare, de antologie, din orice<br />
punct de vedere ai privi lucrurile: Dincolo de gardul de<br />
sârmã, doamna N. cu mãturoiul ºi fãraºul în mânã; în<br />
spatele garajului, o cuºcã în care, pentru moment, e<br />
cuibãrit doar vîntul…Sau: Sunt atât de sãrac astãzi,<br />
toate fug de mine. Mã încurajeazã la o oarecare<br />
rezistenþã doar violoncelul, al cãrui arcuº nici nu ºtiu<br />
cine îl mînuieºte. Spre prânz, statul italian aflã de situaþia<br />
mea. El îmi trimite multã liniºte ºi foºnetul binecuvântat<br />
al unor haine foarte vechi. Statul italian a fost foarte<br />
aproape de mine ºi când mi s-au rupt coardele ghitarei,<br />
ºi când tremuram noaptea de spaimã cã acum, acum îmi<br />
va plesni o arterã. Sunt atât de sãrac astãzi, încât nici<br />
nu îndrãznesc sã ies pe stradã (s.n.)<br />
ªi totuºi, nu trebuie sã uitãm nici o clipã cã înalta<br />
mizã a acestei proze este…moartea. Fapt evident, fie în<br />
secvenþele în care sunt tratate figuri senioriale ale existenþei<br />
(propriul tatã – La înapoiere nu mai e vorba de vreo grabã.<br />
Ritmul cailor prin noaptea cea întinsã. Cãruþa se înclinã<br />
prin gropi, apa apare, dispare prin stratul subþire de noroi.<br />
E timp ºi e chiar decorul potrivit pentru a-ºi aduce aminte<br />
de ,,retragerea” din Rusia. Acum mai bine de treizeci de<br />
ani, peste Nipru, pe gheaþã (p. 17), fie în cele (nu puþine)<br />
în care este vorba de propria moarte: Ies din casã ºi pãtrund<br />
în moarte ca într-o apã…
Ludwig ZELLER<br />
Autoportret ºi prezentare<br />
“M-am nãscut în 1927, la Rio Loa, o aºezare din<br />
deºertul Atacama, în Chile. Cred cã, în mare parte, opera<br />
mea poeticã ºi cea plasticã îºi au rãdãcinile în aceºti ani ai<br />
copilãriei, cînd omul are mintea limpede ºi este capabil sã<br />
înfrunte miraculosul ca pe ceva natural. Am fost librar ºi<br />
funcþionar, peste 15 ani, în Ministerul Educaþiei Publice,<br />
faþa opusã a suprarealismului, ºi asta m-a condus la o<br />
mare neîncredere în educaþie.<br />
Nu vãd diferenþe între poezia ºi colajele mele. Dacã<br />
mã dedic uneia sau alteia sau dacã, dimpotrivã, mã angajez<br />
într-o aventurã diferitã, o fac mereu dintr-o nevoie<br />
interioarã. Suprarealismul este un instrument care face<br />
posibilã echilibrarea în armonie a multiplelor aspecte, nu<br />
numai ale limbajului sau ale artelor vizuale, ci ale unei<br />
concepþii de ansamblu asupra vieþii. Dacã se poate vorbi<br />
de o nostalgie, atunci aceasta priveºte doar viitorul, ceea<br />
ce nu ne este permis sã atingem, aceastã roatã care face<br />
sã strãluceascã de-a lungul nopþilor dorinþele visului.<br />
Acolo este temeiul demersului meu, izvor de vase<br />
comunicante prin care pot transcende ºi atinge celãlalt<br />
þãrm.”<br />
***<br />
Pentru Ludwig Zeller suprarealismul este un instrument<br />
prin care-ºi inventeazã destinul, o viaþã dedicatã<br />
total promovãrii esteticii suprarealiste ca mod de a fi.<br />
Debuteazã în acest spectacol suprarealist plin de fervoare<br />
la 21 de ani, ca editor (Poemas de O.V. de L. Milosz), ca<br />
librar (El Arquero) ºi traducãtor (Hölderlin, Las grandes<br />
elegias). În calitate de asesor pentru artele plastice în<br />
Ministerul Educaþiei din Chile organizeazã sute de expoziþii,<br />
ne ilustreazã numãrul<br />
137<br />
devenind un profesionist al acestui tip de eveniment cultural<br />
(în 1967, Generacion del 13 – o serie de expoziþii<br />
pentru fiecare din membrii acesteia, însoþitã de efortul<br />
unei prezentãri antologice; în 1970, expoziþie-cheie a<br />
suprarealismului chilian – picturã, publicaþii, obiecte, design<br />
vestimentar etc., însoþitã de un Catalog, apãrut în<br />
douã ediþii. Peste timp, va relua aceastã experienþã în cadrul<br />
celor 12 expoziþii ale suprarealismului – 1975-1981 -, în<br />
colaborare cu grupul francez Phases). În 1971 emigreazã<br />
în Canada, unde fondeazã, în 1975, Oasis Publication. Va<br />
publica aici numeroase texte ale prietenilor sãi suprarealiºti,<br />
alãturi de poezia proprie. A 50-a aniversare a primului<br />
manifest suprarealist (1924 – 1974) este marcatã de o ediþie<br />
privatã: 12 timbre comemorative ºi un ansamblu de 4 file<br />
imprimate în culori diferite.<br />
Publicaþiile fondate de Ludwig Zeller, în Chile<br />
(Casa de la Luna, revistã asociatã unei galerii, unei<br />
cafenele ºi unei sãli de conferinþe) sau în Canada (El<br />
huevo filosofico, revistã multilingvã cu text ºi imagine<br />
suprarealiste), rãspund aspiraþiei sale cãtre “una<br />
concepcion total de la vida”, forþînd atît bariera lingvisticã<br />
a esteticii suprarealiste, cît ºi pe cea a specificului care<br />
diferenþiazã arta cuvîntului de cele vizuale.<br />
De o extraordinarã mobilitate, artistul, trãitor în Chile<br />
ºi mai apoi în Canada, cãlãtoreºte în spaþiul nord- ºi sudamerican,<br />
ca ºi în cel european, comunicînd, legînd<br />
prietenii ºi colaborãri statornice într-o lume a<br />
suprarealismului mondial: în 1967, la Buenos Aires<br />
contacteazã grupul suprarealist argentinian, în 1974 asistã<br />
la cea de-a 50-a aniversare a suprarealismului, la State<br />
University Pennsylvania ºi apoi la inaugurarea expoziþiei<br />
sale de colaje, în Mexic. În 1975 cãlãtoreºte în Europa ºi<br />
cunoaºte grupul Phases, la Paris. În 1982 participã, la New<br />
York, la omagierea lui Eugenio Granell, în vederea cãreia<br />
publicase, la Toronto, Eugenio Granell o la invencion<br />
del dado. În 1986 participã la cea de-a XLII-a Bienalã de la<br />
Veneþia cu un video-poem (The Alchemical Body), iar în<br />
anul urmãtor este invitat la Festivalul Internaþional de<br />
Poezie de la Rotterdam, în Olanda, unde participã cu un<br />
volum de poezii bilingv. În 1988 cãlãtoreºte în Mexic, pentru<br />
a-ºi promova o antologie de poezie, ºi publicã un nou<br />
volum, la Bogota, în Columbia.<br />
De la debutul din 1953, cu Los Elementos, poezia<br />
sa este constant secondatã de graficã: colaje, gravurã în<br />
alb-negru sau în culori, vignete sau xilografii personale
138 ne ilustreazã numãrul<br />
sau ale colaboratorilor sãi. Dincolo de extravaganþa<br />
ediþiilor private sau de lux (de pildã, în 1960, Paloma que<br />
se sueña e imprimatã în formã de porumbel, pentru a fi<br />
expediatã ca salut de Anul Nou; sau, Puente sin fin¸ exemplar<br />
de 1,10 m/45 cm, Del Manantial, exemplar unic<br />
avînd coperta încrustatã cu pietre semipreþioase, A Aloyse,<br />
poem pe o fîºie de hîrtie roºie de 2 m, asemenea benzii lui<br />
Moebius), descifrãm în efortul lui Zeller nevoia de a atrage<br />
atenþia, amplificînd astfel impactul cuvîntului asupra lumii<br />
moderne. Aici se înscriu ºi experimentele sale din domeniul<br />
educaþiei sau al medicinei: 1962-64, studiul asupra<br />
dezorganizãrii verbale în schizofrenie ºi cel asupra relaþiei<br />
medic-pacient, la ªcoala de Medicinã a Universitãþii din<br />
Chile ºi, tot acolo, un studiu de trei ani asupra visului<br />
dirijat în stare de veghe. Regãsim ecourile acestor<br />
experimente în creaþia sa artisticã, în poezie ºi graficã<br />
deopotrivã: Las reglas del juego, în limbile spaniolã,<br />
francezã, englezã ºi germanã, Los placeres de Edipo,<br />
poeme ºi colaje, Siete caligramas recortados en papel ºi<br />
Mujer en sueño, audiocasetã în spaniolã ºi englezã,<br />
introdusã într-un obiect de ceramicã (1972). În 1981, un<br />
alt poem-audiocasetã, în spaniolã ºi francezã – Cuando<br />
el animal de fondo sube la cabeza estalla. În 1986 apare<br />
videopoemul The Alchemical Body, însoþit de colaje ºi<br />
picturi proiectate peste corpul uman, iar în anul urmãtor<br />
poemul Ei faisan blanco, din volumul A Celebration,<br />
este tradus în 50 de limbi, cu ocazia aniversãrii vîrstei de<br />
60 de ani. Prietenii japonezi reiau ediþia la Osaka, în 60 de<br />
exemplare, în traducere japonezã.<br />
Ediþia cea mai completã a poeziei sale apare în 1988<br />
în Mexic, Salvar la poesia quemar las naves, iar a doua<br />
ediþie a poemelor de dragoste, în traducere englezã, apare<br />
în 1990 la Toronto, însoþitã de un epilog ºi de colajele<br />
autorului – To Saw the Beloved to Pieces only when necessary.<br />
Uneori colajul care însoþeºte poezia într-un fel de<br />
dialog interior trece în prim-plan, în ediþii speciale sau în<br />
expoziþii; în 1979, Alphacollage, un alfabet în colaje cu<br />
un text introductiv în spaniolã, englezã ºi francezã, A<br />
cuatro manos, expoziþie retrospectivã care include 100 de<br />
opere de graficã, în colaborarea statornicã a Susanei Wald,<br />
sau cele patru expoziþii personale de colaje, decupaje,<br />
caligrame ºi serigrafii (1964-1968).<br />
Poeme de Ludwig ZELLER<br />
Pentru deschiderea minþii<br />
Îngropat pînã-n gît în nisipuri<br />
Ascult ºuierînd elicele urletului,<br />
Cerul este acoperit ºi pentru totdeauna<br />
Vãd cãzînd nãvodul peste ape.<br />
Simt atunci pietrele urnindu-se în înalt<br />
ªi niºte mîini coboarã peste þeasta mea mînjitã<br />
Care, deschisã în spate, îºi aratã ciorchinele îndurerat,<br />
Amãrît ºi fãrã alinare.<br />
Corbul de fildeº nu are pene<br />
ªi apele coboarã într-un abis necercetat.<br />
Nu va avea o piele? Nu va avea o mînã<br />
ce se deschide în cãdere?<br />
M-au orbit cu un cãrbune aprins.<br />
De-acum nu mai am amintiri, mi-au luat lumina<br />
Acestei memorii, vreau doar sã mã afund,<br />
Sã fiu una cu pãmîntul<br />
ªi sã uit, sã pot închide ochiul pe care mi l-au deschis<br />
ªi sã nu mai vãd niciodatã soarele care dã în clocot.<br />
În þara ta de la antipozi<br />
Mã cheamã de cealaltã parte a pielii<br />
Pãsãrile acestea isterice, devastate de iubire încep<br />
Gesturile mari, întreabã, ciugulesc orbeºte<br />
Penele tibiene arzînd în oglinzi.<br />
Nu-i nici un conducãtor care sã taie tãcerea apelor<br />
Rotindu-se tenace ocolind golurile<br />
Aici era vîrful buzelor sale magnetice<br />
Mareea þintuindu-ne tatuîndu-ne la foc.<br />
Un cap doarme ºi altul vegheazã<br />
Scufundat în vin. Încerc sã vorbesc<br />
ªi timpul precipitã sîngele în clondire,<br />
Strig ºi deºteptat nimeresc peste spini.<br />
Nu ºtiu dacã sunt aici dacã am ajuns deja<br />
Vîntul învolbureazã fulgii fãrã veste<br />
ªi într-un balans etern zburd în propria-mi<br />
Copilãrie, bãtrîn<br />
Înconjurat de orãtãnii cibernetice.
Poezie ºi adevãr<br />
Plictisit de proverbe, sprijinit într-un ciot<br />
Care creºte precum rãdãcina din trupul sãu,<br />
Vede scurgîndu-se zilele, cioburi de sticlã<br />
Care asurzesc soarele cu urletele lor<br />
Un mare cîrlig tatuat se ridicã<br />
Lipit de scheletul sãu, undiþã în adînc,<br />
Fãrã liniºte, doar pentru apã, Un Chip,<br />
Care este chipul sãu, îl contemplã ºi nu înþe<strong>lege</strong>.<br />
Pierdut în þãrînã, urmãrind firul<br />
Cãrbunelui îºi aminteºte cum se ridicã lumina în douã<br />
Lumi diferite: peste Rano-Raraku îºi schimbã<br />
Sfinxul pielea, furtunile de pietre venite<br />
Din adînc, capete-enigme ce scrijelesc marea<br />
Cu harponul lor delicat, gravurã veche ce se ºterge<br />
Sub mîna sa ºi, de partea cealaltã, acea<br />
Floare de lavã, întrebarea sa.<br />
În mina de sare<br />
Am stat îngropat aici mii de ani, ecourile<br />
Au devenit încet-încet aºchii ale vacarmului.<br />
Tunelurile prãfuite s-au prãbuºit ºi vîntul<br />
Întoarse contra ceasului bãtrînele lui gheare,<br />
Zdrenþele lui mînioase.<br />
Construim scãri ºi coborîm ca sã fugim de luminã<br />
Cerul este zãvorît ºi nu-s decît gropi dincolo de care ascult<br />
Trecînd marile inele ale celui orb, dulce<br />
Înspãimîntãtor, somnolentul ºarpe al sãrii.<br />
Suntem cristal pribeag, particule pierdute<br />
În marmora acestei fãpturi infinite, roca aceasta<br />
Acoperitã de viermi, ºi ne rãnim mîinile pînã la os<br />
ªi continuãm bãtînd în tobe ca sã se întoarcã soarele.<br />
Suspinã cineva, cineva îmi strigã numele în tenebre.<br />
Atunci mã ridic – naufragiat printre mobile ca un peºte<br />
Fãrã solzi – mã aplec înafarã, dar nu mai e nimeni,<br />
Nimic nu se aratã<br />
Doar frigul înjurînd hoþeºte. Ninge mai departe peste<br />
cremene.<br />
ne ilustreazã numãrul<br />
Divertisment ontologic<br />
Viaþa nu este decît un tunel fãrã ieºire<br />
A intra aici dã oricui dreptul de a contempla<br />
nedreptatea,<br />
De a o lua ca pe un cãrbune aprins în pumn,<br />
De a urla torturat de colþii lui sau de a-l azvîrli<br />
Arzînd ca pe o suliþã în pînza blestematã<br />
Pe care un pãianjen o þese la cealaltã intrare…<br />
… care este un vis,<br />
Al vieþii, care este doar un tunel fãrã ieºire.<br />
139<br />
Prezentare ºi traducere (din limba spaniolã) de<br />
Cornelia FRIªAN.<br />
Ilustraþiile, precum ºi textele de ºi despre Ludwig<br />
Zeller ne-au fost transmise prin gentileþea lui Nicholas<br />
Catanoy, cãruia îi exprimãm toatã gratitudinea noastrã.
140 colocviile lui vakulovski<br />
Interviu cu Vasile ERNU<br />
«ca în reclama cu tampoane»<br />
Nãscut în 1971.<br />
Absolvent în 1996 al Facultãþii de filosofie a<br />
Universitãþii «Al.Ioan Cuza», Iaºi.<br />
În 1997 absolvã masteratul de filosofie din<br />
cadrul Universitãþii «Babeº-Bolyai» din Cluj.<br />
Din 1998 este doctorand al facultãþii de filosofie<br />
din Cluj.<br />
In 1997 este fondatorul ºi redactorul revistei<br />
Philosophy&Stuff.<br />
In perioada 1997-1999 este managerul Fundaþiei<br />
Tranzit.<br />
Din 2001 este cofondatorul ºi Directorul executiv<br />
al Fundaþiei Idea, de care aparþine Editura Idea ºi revista<br />
de artã contemporanã Balkon.<br />
Mihai Vakulovski: Vasile, toatã lumea care te<br />
cunoaºte te ºtie ca pe un om activ, care mereu a încercat<br />
sã facã, sã schimbe ceva. În prezent, deºi încã foarte<br />
tînãr (un, nu-i aºa, mare defect), eºti director executiv<br />
al Fundaþiei Idea de care þine editura “Idea” ºi revista<br />
“Balkon”, ºi altele, toate de lux, nu “doar” de calitate!<br />
Acuma, ca sã se oftice mulþi prieteni comuni, dar nu<br />
numai, ar trebui sã te întreb cum ai reuºit, cã doar ai<br />
reuºit, nu?<br />
- Vasile Ernu: Mã rog, nu mã mai simt nici eu aºa<br />
tînãr. Iar chestia cu “ai reuºit” mi se pare hollywoodianã.<br />
Nu-mi place omul-star, omul-vedetã. Intelectualul-vedetã,<br />
funcþionarul-vedetã mi se par modele care comportã un<br />
mare risc. Acest model e preocupat de construcþia<br />
aparenþei, a faþadei. Lucrurile trebuie sã fie frumos poleite.<br />
E ca în reclama cu tampoane. ªtim cu toþii cã povestea e<br />
nasoalã rãu, mai ales femeile ºtiu acest lucru, adicã cel în<br />
cauzã, însã mimãm fericirea, perfecþiunea etc.<br />
Pentru mine lucrurile au importanþã doar la nivel de<br />
semnificaþie. Nu mã intereseazã aparenþele, ºi asta nu<br />
înseamnã cã nu utilizez aceste mecanisme ale aparenþelor,<br />
ci cã mã intereseazã în mod special sensul lucrurilor în<br />
care sînt implicat. A fi mulþumit de ceea ce faci înseamnã a<br />
fi mulþumit de sensul lucrurilor realizate. Nu conteazã cine<br />
eºti, ci cum eºti ºi care e sensul pe care-l dai la ce eºti ºi la<br />
ce faci. Cum e posibil acest lucru? Pentru mine a fost<br />
importantã povestea rabinului care m-a învãþat cã nu<br />
conteazã atît de mult cine eºti, ci unde te plasezi. În grila<br />
de interpretare de mai sus asta înseamnã sã te plasezi în<br />
locul ºi lîngã oamenii care utilizeazã acelaºi etalon de<br />
utilizare a semnificaþiei (sau unul apropiat) pe care îl ai ºi<br />
tu. Sau utilizeazã un sens care te poate ajuta sã te dezvolþi<br />
ºi sã te realizezi. Ca element al unui mecanism poþi fi înlocuit<br />
oricînd ºi oriunde. Însã cînd lucrezi cu o entitate precum<br />
sensul nu poþi fi înlocuit niciodatã. De ce? Fiindcã<br />
semnificaþia este o chestiune în care instanþa faþã de care<br />
rãspunzi eºti tu însuþi. Mã rog, în caz cã eºti un om religios<br />
mai este una care se cheamã Dumnezeu. Aºa cã tu nu te<br />
poþi înlocui pe tine însuþi.<br />
- Cum ai ajuns la Iaºi ºi ce ai fãcut pînã atunci, cã mulþi<br />
“ºtiu” cã eºti evreu din Odessa? Dar la Cluj? Te opreºti aici?..<br />
- Da, e puþin hazliu… povestea cu originile e legatã<br />
întotdeauna de un anumit demers de mistificare. Originile<br />
sînt un construct, ca de fapt toatã viaþa noastrã. Însã<br />
chestia originilor are ceva special din simplul motiv cã<br />
putem interveni retrospectiv ºi putem modifica ceea ce<br />
numim realitate. Noi memorãm acea realitate selectiv ºi<br />
o prezentãm avînd anumite intenþii. Þinînd cont de aceastã<br />
posibilitate mie îmi place sã speculez acest lucru.<br />
Oamenilor e bine de multe ori sã le prezinþi ceea ce le-ar<br />
plãcea sã audã sau sã le prezinþi lucruri care-i intrigã<br />
ori altceva decît sînt obiºnuiþi sã audã. Eu am ales<br />
aceastã strategie pornind de la o observaþie<br />
elementarã: românii, în marea lor parte, sînt lipsiþi de o<br />
gîndire criticã ºi împart lucrurile în pro ºi contra. Iar a<br />
spune cã aparþii unei anumite categorii, în mintea lor<br />
existînd un etalon prestabilit, înseamnã sã-þi complici<br />
viaþa. Poþi fi supraapreciat sau subapreciat, gen:<br />
moldovenii sînt neserioºi iar ardelenii serioºi. Eu am<br />
stat în ambele regiuni ºi am vãzut la fel de mulþi<br />
“neserioºi” ºi “serioºi”. Am ales trucul cu “evreul de<br />
la Odessa”, care, fie vorba între noi, are mult adevãr,<br />
pentru cã aceastã chestie nu spune românului multe<br />
lucruri. Aceastã specie nu poate fi categorisitã uºor<br />
ºi asta presupune cã ai ºanse sã fii apreciat efectiv<br />
pentru ceea ce eºti, plus cã are un iz exotic care impune<br />
o anumitã distanþã, iar distanþa protejeazã. Dar ajunge<br />
cu aceastã poveste.<br />
Deci … Iaºul. Am intrat la filosofie aici în 1990 fiind<br />
un sovieticus revoltat. Ani frumoºi, dezamãgiri multe. Eu<br />
eram un produs sovietic format în perioada perestroika,<br />
lucru de care am fost ºi sînt mulþumit. Am fost întotdeauna<br />
adeptul acelor proceduri pe care le-am numit valorificarea<br />
dezavantajelor. Avantaj, dezavantaj sînt doar diverse<br />
unghiuri ale unor situaþii, adicã ceea ce este dezavantaj<br />
dintr-un anumit punct de vedere poate fi un mare avantaj<br />
din alt punct de vedere. În acest sens ceea ce avem<br />
moºtenit prin diverse conjuncturi devine avantaj sau<br />
dezavantaj doar în dependenþã de modul în care utilizãm<br />
datele problemei. Aºa cã ceea ce numesc unii greaua<br />
moºtenire a comunismului poate fi transformatã într-o<br />
marfã la fel de bunã ca buna moºtenire a capitalismului.<br />
De fapt, fie vorba între noi, între cele douã nu existã o<br />
diferenþã esenþialã ci numai una de nuanþã. Aºa cum, aici<br />
fac o afirmaþie ceva mai gravã, nu existã diferenþã esenþialã<br />
între comunist ºi disident. Acest lucru trebuie argumentat<br />
mai pe larg ºi nu e cazul aici. Revenind de unde am pornit…<br />
am încercat întotdeauna sã valorific experienþa,<br />
cunoºtinþele ºi chiar deprinderile spaþiului din care<br />
veneam. Fireºte, ele se transformau în altceva fiindcã<br />
aveau nevoie de adaptare la context, iar adaptarea la context<br />
presupune o preluare de noi informaþii, de cãpãtare a<br />
unor noi experienþe etc. Iaºul a fost o perioada de adaptare,<br />
deseori destul de confuzã pentru mine, însã cu întîlniri<br />
foarte importante. Þin la acest oraº destul de mult sau mai<br />
degrabã la unii oameni pe care i-am întîlnit.<br />
La Cluj am venit necunoscînd pe nimeni ºi am luato<br />
de la zero. Am vrut la acea vîrstã sã schimb locul ºi<br />
contextul. Acum Clujul nu e un oraº prea interesant pentru<br />
mine. Am fãcut un master ºi trag de coadã un doctorat<br />
care nu mã mai intereseazã. Însã aici am întîlnit oameni cu<br />
care am reuºit sã fac lucruri în care m-am regãsit ºi cred. ªi<br />
tot aici mi-am descoperit aptitudinile manageriale. Cu<br />
prietenii am pus pe picioare o revistã precum Philosophy<br />
& Stuff, am realizat multe la Fundaþia Tranzit ºi acum sînt<br />
implicat pînã peste cap la IDEA. Stai acolo unde poþi face<br />
lucruri în care te regãseºti. Adicã la Cluj sînt în deplasare<br />
(pentru tine “comandirovka”) unde am ceva de rezolvat.<br />
Dacã povestea se va termina voi pleca în altã parte în<br />
deplasare. Nu sînt legat de geografie ºi apartenenþe. Însã
în principiu sînt destul de loial faþã de o poveste în care<br />
mã implic ºi în general îmi cam ard corãbiile.<br />
- În perioada clujeanã ai fãcut, împreunã cu alþi<br />
prieteni, o altfel de revistã de filosofie, pre numele ei<br />
Philosophy & Stuff. Cu toate cã era o revistã<br />
supercãutatã, ea … a dispãrut. Cum apare o revistã ºi<br />
cum, deºi demonstreazã cã e o revistã foarte fainã,<br />
originalã, unicã ºi deosebit de necesarã, dispare?<br />
- Cred cã aceastã revistã, ºi nu exagerez de loc, a<br />
fost unul din cele mai importante fenomene culturale din<br />
România perioadei respective. Dacã s-ar fi putut extinde<br />
ºi permanentiza ar fi devenit chiar un fenomen.<br />
A apãrut printr-o întîmplare. Eu terminam masterul<br />
(1997) ºi am cunoscut o gaºcã de studenþi de la filosofie<br />
care erau prin anul 3 cu o minte brici, revoltaþi aºa cum le<br />
stã bine unor studenþi ºi foarte creativi. Ei – (Ovidiu<br />
Þichindeleanu, Alexandru Polgár, Vitalie Condraþchi,<br />
Cristian Pralea, Cristian Branea, Gilbert Danco, iar mai<br />
tîrziu Sebastian Big ºi doi prieteni dintr-o generaþie mai în<br />
vîrstã, Ciprian Mihali ºi Adi Sîrbu; sper cã nu am uitat pe<br />
nimeni) – doreau sã facã aceastã revistã, iar eu m-am<br />
alãturat. Singura problemã era faptul cã ei nu aveau ºi un<br />
proiect practic. Aºa cã am contribuit în mod substanþial la<br />
partea proceduralã a apariþiei ei. Am întîlnit la Chiºinãu un<br />
prieten care dorea sã scoatã un supliment cultural al unui<br />
cotidian ºi eu am fãcut propunerea. Înþe<strong>lege</strong>rea era ceva<br />
de genul: noi facem textele, voi o tipãriþi ºi ne daþi ºi nouã<br />
1000 de exemplare. A fost o nebunie. Cînd le-am spus<br />
bãieþilor nu le venea sã creadã. ªi a început aventura. Am<br />
scris texte, am mers la Chiºinãu ºi am fãcut revista, dupã<br />
care am transportat-o la Cluj ºi pe urmã din mînã în mînã<br />
am difuzat-o. Primele douã numere au apãrut la Chiºinãu,<br />
dupã care am gãsit ceva bani ºi am scos-o în Cluj. Am<br />
ajuns pînã la numãrul 9.<br />
De ce a fost semnificativã aceastã revistã? Pentru<br />
prima datã, cred eu, a fost schimbatã acea paradigmã<br />
filologisto-literaro-folcloricã care dominã discursul cultural<br />
românesc. Toatã România se scaldã într-un discurs<br />
da ºi nu, de facturã România literarã. Nici o altã revistã<br />
nu a reuºit sã depãºeascã aceastã paradigmã. Chiar dacã<br />
au existat mici încercãri la unii mai… dilematici. Ei bine,<br />
noi cred cã am reuºit sã producem o revistã care propunea<br />
un discurs critic avînd ºi avantajul unei echipe foarte tinere<br />
nealterate de discursul de interese a comiþiilor ºi<br />
comitetelor. Cred cã acum dacã ar trebui sã mai facem<br />
ceva de acest gen trebuie pornit de acolo de unde a rãmas<br />
Philosophy & Stuff. Din pãcate ea a þinut atît cît a þinut<br />
facultatea, dupã care lumea s-a împrãºtiat ºi a trebuit sã<br />
îngropãm jucãria. Dar eu cred cã în curînd vom reuºi sã<br />
inventãm ceva nou. Trebuie fãcut acest lucru fiindcã se<br />
poate.<br />
colocviile lui vakulovski<br />
141<br />
- Revista Balkon a ajuns la numãrul 10 ºi e, de<br />
multã vreme (încã de la numãrul 1?), de departe cea<br />
mai bunã revistã de artã (din România mi se pare puþin,<br />
dar n-aº vrea sã risc prea tare…). Gîndindu-ne cã o<br />
asemenea revistã n-avea cum sã aparã din neant (sau<br />
avea?), cum s-a fãcut echipa redacþionalã ºi ce fãceau<br />
pînã atunci oamenii ãºtia?<br />
- Aceastã revistã este proiectul unei persoane care<br />
nu avea un nume de rezonanþã în cultura românã. El se<br />
numeºte Timotei Nãdãºan ºi este un absolvent al secþiei<br />
de graficã, dupã care a rãmas la Academia de Arte, dupã<br />
care s-a lãsat ºi a încropit o micã afacere pe care a reuºit so<br />
dezvolte ºi sã devinã practic o firmã de prestigiu. Astãzi<br />
Idea Design & Print e un nume în domeniul designului ºi<br />
tipãriturii. El a decis sã facã aceastã revistã ºi dupã cum<br />
se vede a ºi fãcut-o. Revista Balkon este specializatã pe<br />
domeniul artei contemporane. Existã ºi în Budapesta o<br />
revistã cu acelaºi nume ºi cu aceleaºi preocupãri, care<br />
are o istorie mai veche. Însã aceste reviste sînt total<br />
autonome atît conceptual cît ºi financiar. Între ele existã<br />
doar un parteneriat de colaborare. Adicã împrumutãm<br />
unii de la alþii textele care ne intereseazã. Deci meritul cel<br />
mai mare aparþine celui care a avut iniþiativa ºi contribuþia<br />
financiarã ºi care reuºeºte sã fie consecvent cu ceea ce<br />
ºi-a propus. A mai reuºit sã aducã cîþiva oameni, care nu<br />
sînt nume sonore, dar sînt de mare calitate precum Attila<br />
Tordai ºi prietenul meu Alexandru Polgár (adicã Duþi<br />
pentru noi) care pentru mine este unul din cei mai<br />
promiþãtori scriitori în domeniul criticii sociale ºi filosofiei.<br />
Dacã ar accepta sã-i devin editor aº semna cu ambele<br />
mîini. Un alt lucru important este atragerea unor<br />
colaboratori importanþi din þarã ºi strãinãtate care scriu ºi<br />
de la care primim consultanþã. Din pãcate, ºi asta am mai<br />
spus-o de cîteva ori, nivelul revistei este peste nivelul<br />
artei ºi criticii de artã contemporanã care se produce la<br />
noi. Balkon este o revistã care a devenit un punct de<br />
referinþã. Însã acest lucru trebuie spus cu modestie ºi cu<br />
asumarea responsabilitãþii a ceea ce înseamnã acest lucru.<br />
- La editura Idea aþi scos cãrþi numai de filosofie,<br />
numai cãrþi bune, cel puþin deocamdatã, numai cãrþi<br />
care te lasã cu ochii în soare, din toate punctele de<br />
vedere, fãrã a le compara cu “marfa” altor edituri, unele<br />
de-a dreptul jalnice, ºi ca ºi calitate a cãrþii-obiect,<br />
uneori n-ai cum sã nu vrei sã-þi cumperi o carte, de care<br />
ai nevoie, dar care e varzã: hîrtie de ziar, înghesuitã la<br />
maximum, folosite, cu text!, ºi copertele, litere minuscule,<br />
coperte kitchioase, preþ incredibil de mare º.a.m.d.<br />
Întrebarea, oricît de aiurea ar pãrea, e dacã vã veþi<br />
limita la filosofie ºi dacã puteþi sã continuaþi în acelaºi<br />
ritm, cu aceeaºi calitate?<br />
- Echipa Editurii Idea este micã, însã nici editura nu<br />
ºi-a propus sã devinã o editurã foarte mare. ªi sîntem cam<br />
aceeaºi oameni: Timotei Nãdãºan ºi Attila Tordai –<br />
coordonatorii colecþiei Balkon, care e specializatã pe<br />
critica de artã contemporanã; Ciprian Mihali ºi Alexandru<br />
Polgár coordoneazã colecþia Panoptikon, care se vrea o<br />
colecþie de criticã socialã. Mai sînt eu care fac de toate la<br />
cîte mã pricep. Mai este tehnoredactoarea Lenke Janitsek<br />
ºi graficianul Eugen Coºorean. ªi tiparul evident la Idea<br />
Design & Print, cei care fac ca lucrurile sã arate aºa cum<br />
aratã. Editura Idea este un rezultat al cuplului Idea Design<br />
& Print ºi Fundaþia Idea.<br />
Important la aceastã editurã e faptul cã are o politicã<br />
editorialã clarã care propune nume importante ºi actuale
142 colocviile lui vakulovski<br />
ale celor douã domenii. ªi, fireºte, dorim sã prezentãm<br />
publicului român cãrþi care aratã ºi sînt tipãrite la nivelul<br />
celui occidental.<br />
Deocamdatã ne vom reduce la cele douã colecþii ºi<br />
poate anumite cãrþi în afara colecþiei care vor fi editate din<br />
raþiuni bine întemeiate. Acestea sînt domeniile care ne<br />
intereseazã, la care ne pricepem cît de cît ºi care credem<br />
pot dezvolta un anumit gen de reflexivitate de care duce<br />
atît de mult lipsã ceea ce se numeºte îndeobºte cultura<br />
românã. În ce priveºte calitatea nu cred cã putem coborî<br />
sub nivelul a ceea ce am scos din mai multe motive. Avem<br />
o echipã de calitate ºi o tehnologie care ne permite acest<br />
lucru. Însã cel mai important rãmîne dorinþa de a face<br />
lucruri de înaltã calitate.<br />
- În afara tîrgurilor de carte la care participaþi, cum<br />
distribuiþi cãrþile editurii, te întreb fiindcã n-am mai vãzut<br />
altundeva vreo carte a editurii voastre ºi e mare pãcat…<br />
- Exagerezi. Am pãtruns deja pe piaþã. Numai cã tu<br />
stai în Braºov unde e ceva mai complicat ºi noi nu<br />
producem cãrþi gen “Ghidul turistului”. Sîntem prezenþi în<br />
reþeaua Humanitas ºi în librãriile mai importante din oraºele<br />
universitare. În curînd sper cã vom intra ºi pe reþeaua<br />
Diverta. La Braºov sîntem distribuiþi prin Libris. Eram mai<br />
greu de vãzut în momentul în care aveam 5-6 cãrþi. Însã<br />
acum cînd avem 15-17 ºi vor mai apãrea încã vreo 10 atunci<br />
vor fi vãzute mult mai uºor.<br />
- Am înþeles cã nu aþi primit nici un ban de la<br />
Ministerul Culturii, care se zice cã mai ajutã, prin<br />
sponsorizãri, mizere, se înþe<strong>lege</strong>, editurile; unii însã trag<br />
foloase, chiar dacã alþii ar merita-o de o sutã de ori mai<br />
mult. Cum rezistaþi într-un asemenea ritm, existã oameni<br />
bogaþi în România care mai sponsorizeazã o carte, care<br />
susþin un grup de muzicã, comandã o sculpturã de la un<br />
artist pã bune?<br />
- Ministerul Inculturii sau al Culturii moarte<br />
poate. Nu au paginã web, nu anunþã concursurile de<br />
finanþare, criteriile ºi rezultatele. Totul se rezolvã prin<br />
relaþii ºi înþe<strong>lege</strong>ri. La început spuneam cã nu voi cere<br />
niciodatã bani de la astfel de instituþii. Însã acum spun<br />
urmãtorul lucru: noi plãtim impozite ca ºi prietenii<br />
domnilor strategic plasaþi, deci avem ºi noi voie sã<br />
concurãm pentru aceºti bani. Trebuie sã ne batem<br />
pentru ei, de ce sã ajungã pe mîna celor care ºtiu doar<br />
sã-i piºe, scuzã expresia. Asupra acestui gen de<br />
chivernisire a banului public ar trebui sã facem<br />
dezbateri publice ºi ar trebui luatã atitudine. Mã rog,<br />
ajungem la acelaºi “ar trebui”.<br />
În ce priveºte oamenii care susþin acest gen de<br />
activitãþi nu sînt prea mulþi. Noi colaborãm cu o persoanã<br />
precum Georg Lecca care a susþinut financiar apariþia cãrþii<br />
apãrute în afara colecþiilor noastre, dar care a luat cîteva<br />
premii importante la Bookarest ºi a fost recunoscutã ca o<br />
bijuterie editorialã. E vorba de publicarea unui manuscris<br />
al lui Mircea Eliade, Note asupra simbolismului acvatic.<br />
Însã astfel de oameni sînt puþini din pãcate. Cei cu bani<br />
investesc în fotbal ºi cultura divertismentului. Asta e. Dar<br />
mai colaborãm cu fundaþii care susþin astfel de preocupãri.<br />
Pentru noi partenerii importanþi sînt Fundaþia Concept,<br />
Pro Helvetia, Programul “Nicolae Iorga” al Ambasadei<br />
Franþei ºi centre culturale precum cel al Franþei ºi Germaniei<br />
etc. ªi mai alergãm dupã diverse granturi europene care<br />
susþin astfel de activitãþi.<br />
- Care sînt planurile tale, legate de editurã, dar<br />
nu numai?<br />
- Cu planurile ºtii cum e … Pînã la o anumitã vîrstã<br />
eºti prins într-un mecanism care nu-þi prea permite sã te<br />
gîndeºti la ce vei face mai departe. Sînt chestiuni pe<br />
termen scurt pe care situaþia þi le impune, cum e cazul<br />
doctoratului pe care trebuie sã-l termin sau sã-l<br />
abandonez. Fireºte o sã-l termin. În ceea ce priveºte<br />
Fundaþia Idea ºi Editura Idea, acestea sînt proiecte de<br />
lungã duratã, cred eu, care trebuie construite cu multã<br />
migalã ºi inteligenþã. Sper cã echipa care e în acest moment<br />
sã funcþioneze bine ºi sã reuºim sã dezvoltãm în<br />
timp aceste instituþii. Oricum sînt multe proiecte gîndite,<br />
vorba aceea, noi sã fim sãnãtoºi.<br />
În ce priveºte proiecte personale am în cap cîteva<br />
cãrþi. Una este legatã de modele din spaþiul estic din<br />
perioade de tranziþie. De exemplu cazul Ostap Bender. Îmi<br />
este mai greu sã gãsesc un model românesc. O altã carte<br />
gen jurnalul unui comunist… Însã ea va fi scrisã în tandem<br />
cu cineva, aºa cã aici povestea e mai complicatã. Mai<br />
am un proiect care e gata, numai trebuie pus pe hîrtie ºi<br />
care poate apãrea într-un an de zile ºi este legat tot de o<br />
carte. Dar despre asta la timpul potrivit. ªi mai am ºi niºte<br />
proiecte de grup care sînt mai greu realizabile cãci sînt în<br />
joc mai multe persoane. Însã mie îmi plac mai mult<br />
proiectele de grup.<br />
- ªi, în încheiere, o întrebare la care poate cã te-ai<br />
aºteptat: cum þi se pare literatura scrisã de tineri; literatura<br />
tînãrã vãzutã prin ochii unui tînãr editor-filosof, ca sã zic<br />
aºa? ªtiind cã nu publicaþi literaturã, ce ai publica, totuºi,<br />
din literatura contemporanã? Sau pe cine?<br />
- Bine, aici sînt un profan. Însã un lucru trebuie sã<br />
clarific: nu am nimic împotriva literaturii. O iubesc ºi o<br />
respect. Ceea ce e supãrãtor în ceea ce numim noi cultura<br />
româneascã e discursul care se vrea critic ºi care e de fapt<br />
o pastã filologico-folcloricã. ªi culmea e cã se vrea ºi<br />
etalon. Mã rog, o armatã de Titi, de Niki, Piki & Co. Mai<br />
nou pilule în forma HRP etc. “Salvatorul neamului” de care<br />
nimeni nu are nevoie, va veni din generaþii care acum sînt<br />
sub 30 de ani. ªi acest “salvator” nu va salva numic, ci va<br />
ºti pur ºi simplu sã facã un exerciþiu elementar de greu. Va<br />
ºti sã gîndeascã. Adicã va ºti sã punã bine întrebãrile, sã<br />
creeze un discurs critic despre ceea ce interogheazã ºi va<br />
ºti chiar sã-ºi chestioneze ºi propriul discurs. ªi sã nu mai<br />
gîndeascã în turmã gen ºaizeciºti, optzeciºti etc.<br />
Pe cine sã editezi… Pãi gaºca optzeciºtilor care e<br />
mai cunoscutã nu mai are nevoie de aºa ceva. Unul precum<br />
prietenul nostru Muºina are mãgãoaia lui. N-are el timp sã<br />
scrie, cã de editat… Alþii s-au înrolat la Paralela 45. Nu<br />
se zice cã optzeciºtii ºi-au “tras” editurã? Iar Cãrtãrescu a<br />
fost preluat en gross de Humi. Deci bãieþii s-au “scos”.<br />
Sau mai nou se spune s-au poziþionat corect. Termenul<br />
cicã e din economie-publicitate, nu din Kamasutra.<br />
Iar pe cei tineri din acest domeniu nu-i prea cunosc,<br />
din pãcate. ªtiu despre ei mai degrabã din auzite decît din<br />
citite. Dacã aº vrea sã editez literaturã tînãrã m-aº informa<br />
ºi aº apela la sfetnici în care am încredere ºi care cunosc<br />
acest domeniu. Sper cã sînt din ãºtia, tu ºtii mai bine. Dar<br />
momentan nu editãm acest gen de scriiturã fiindcã noi<br />
credem cã România are nevoie ºi de altceva. De fapt nu<br />
vrem sã salvãm pe nimeni ºi nici sã facem lichidarea<br />
analfabetismului la þarã. Vrem pur ºi simplu sã facem bine<br />
ceea ce ne intereseazã, în ce ne regãsim ºi ceea ce cît de<br />
cît putem sã facem.<br />
Interviu realizat de Mihai Vakulovski<br />
(august 2002, Bucureºti – Cluj)
Al. CISTELECAN<br />
Complexe resuscitate<br />
(I)<br />
E uºor “sã faci o carte groasã”, zicea Bachelard,<br />
“cînd e vorba sã scrii prostii”. Asta nu înseamnã, fireºte,<br />
cã toate cãrþile subþiri sînt operã de inteligenþã eminentã.<br />
ªi nici viþãvercea, cum cã adicã toate “cãrþile groase” ar fi<br />
operã de – eclatantã sau discretã, dar oricum productivã<br />
– prostie. Dar pentru unele – ºi de un fel ºi de altul – se<br />
potriveºte. Cartea lui Mircea Martin G. Cãlinescu ºi<br />
“complexele” literaturii române n-a fost una groasã nici<br />
la prima ediþie, cea din 1981. Ea e ºi mai subþire – cel puþin<br />
ca obiect – la ediþia a II-a, ieºitã abia anul trecut (iar multele<br />
erori de corecturã de aici trebuie luate, fãrã îndoialã, ca un<br />
omagiu adus de Editura Paralela 45 directorului sãu).<br />
Deºi (relativ) subþire (sau tocmai pentru cã), ea e o cartememento.<br />
O carte care, la prima ieºire, deºi amplu discutatã,<br />
n-a fost discutatã tocmai în partea cea mai acutã a<br />
problematicii ei. Se poate înþe<strong>lege</strong> – ºi chiar admite – de<br />
ce. Anii ’80 erau ani de triumfalism, iar o carte care examina<br />
patologia culturalã românã îndemna la o dezbatere nu prea<br />
confortabilã. ªi nicidecum convenabilã. România tocmai<br />
ajunsese “pe cele mai înalte culmi”, urcînd în vîrful<br />
destinului ei, cu entuziasm, din toate pãrþile. Inclusiv de pe<br />
versantul cultural. Dacã vor fi existat cîndva, “complexele”<br />
(nu neapãrat de inferioritate, dar totuºi cumva negative ºi<br />
jenante) erau de mult nu numai vindecate, dar ºi<br />
transfigurate într-un vîrtos complex de superioritate. ªi cu<br />
drept cuvînt: cãci dacã ºi apogeul ar fi fost marcat de oarece<br />
“complexe” (din cele rele, voi sã zic), ce s-ar mai fi putut<br />
spune de drumul spre el?! S-ar fi putut crede cã tot acest<br />
marº spre culme n-a fost decît o cale clinicã, semãnatã cu<br />
simptome, sindroame sau chiar fobii. E drept cã lucrurile nar<br />
fi ieºit rãu pentru marele vindecãtor, care devine cã ar fi<br />
curãþat spiritualitatea românã într-un mod ºi mai eroic; dar<br />
cartea lui Mircea Martin insinua cã simptomele persistã. Ba<br />
ºi mai rãu, unele “complexe” tratate de el figurau - cu semn<br />
schimbat, se-nþe<strong>lege</strong> - pe stema apoteoticã. Ar fi fost, deci,<br />
oricum am lua-o, delicat pentru cultura românã sã se<br />
problematizeze ori sã se analizeze tocmai într-un astfel de<br />
context ºi moment aproape – de nu de-a binelea - sublime.<br />
Aºa încît anume de ce era mai sensibil în carte nu s-a prea<br />
fãcut vorbire.<br />
O reeditare s-ar fi impus de îndatã dupã 1989. Dacã<br />
nu de altceva, mãcar ca pretext, ca punct de pornire/incitare<br />
într-o investigaþie de profunzime asupra status-ului cultural<br />
român. Cu atît mai mult cu cît G. Cãlinescu ºi<br />
“complexele” literaturii române mergea mult mai adînc<br />
(ºi mai nuanþat, chiar dacã pe scurt) decît alte tentative<br />
similare (care, de fapt, nici n-au prea existat) în sondarea<br />
unei direcþii extrem de delicate ºi irascibile; mult mai departe<br />
spre cauze decît, sã zicem, Paradoxul român al lui Sorin<br />
Alexandrescu ori celebra ºi radicala negaþie “postbelicã” a<br />
lui Ioan Petru Culianu (spre a pomeni doar douã intervenþii<br />
care au declanºat, totuºi, dezbateri). Dar pe cît era de<br />
necesarã – poate chiar salutarã –, pe atît reeditarea a întîrziat,<br />
pînã cînd ºi Mircea Martin ºi-a dat seama cã termenele cele<br />
mai profitabile au trecut ºi cã e pe cale sã treacã ºi ultimul<br />
dintre ele. “Acum zece ani” ar fi fost, într-adevãr, momentul<br />
cel mai potrivit. Dar, în fine, nici acum nu e (de tot) rãu.<br />
Pentru cã problemele sînt departe de a fi trecut iar<br />
complexele departe de a se fi astîmpãrat. Ba ele abia cã au<br />
cu cãrþile pe masã<br />
143<br />
prins un nou elan de exhibiþie. Iar dezbaterea, rãbdãtoare, a<br />
aºteptat reapariþia cãrþii. Dacã nu cumva, ºi mai rãbdãtoare,<br />
o va lãsa sã treacã, scãpînd astfel încã un prilej de<br />
interogaþie. Pe temeiul cã, de fapt, însuºi Mircea Martin<br />
promite sã ducã singur investigaþia mai departe.<br />
Deºi pare (ºi e, în fond, dacã socotim la pagini)<br />
subiectul acestei cãrþi, G. Cãlinescu e, de fapt, victima ei.<br />
Victimã “exponenþialã”, prin prisma cãreia se pot<br />
diagnostica majoritatea complexelor ºi, mai ales, se poate<br />
urmãri nu atît etiologia acestora, cît tratamentele ºi reþetele<br />
de convertire. “Tratamente” e însã excesiv spus. Cultura<br />
românã e impetuoasã, n-are pacienþa remediilor cu efect<br />
lent. Îi displac leacurile bazate pe rîvnã, pe duratã ºi program.<br />
În cele mai multe cazuri cura constã dintr-o simplã<br />
ºi cît mai spectacularã convertire în contrariu. Fiecare<br />
“complex”, luat la rînd, e întors în contrariul sãu pozitiv.<br />
Dar pozitiv pînã la capãt, fãrã scrupule. Cultura românã<br />
nu-ºi vindecã nicidecum complexele prin efort, ci prin<br />
interpretare. Iar pentru eficienþa unui asemenea tratament<br />
chiar cã era nevoie de un geniu sofist. Iar singurul pe<br />
care-l putea recomanda cultura românã era chiar G.<br />
Cãlinescu. În cele din urmã, aºadar, e vorba de o a<strong>lege</strong>re<br />
obligatã. Nici sã fi cãutat cu lumînarea Mircea Martin nu-<br />
ºi gãsea un “pacient” mai ofertant ºi mai generos – atît în<br />
complexele ca atare, cît ºi în soluþiile de contrastare sau<br />
sublimare. Putea gãsi, fireºte - ºi chiar nenumãrate -, cazuri<br />
de patologie grosolanã, stridentã cu fudulie ºi primitivã<br />
cu entuziasm. Dar ar fi fost, pe de o parte, cazuri parþiale,<br />
fãrã aceastã exponenþialitate “sinteticã” iar diagnoza ar fi<br />
avut nevoie de un întreg salon; pe de altã parte, bolile ar<br />
fi fost prea la vedere, ceea ce lipsea investigaþia de<br />
performanþã. Or, un psihoterapeut ca Mircea Martin, cu o<br />
rafinatã maieuticã a bolii, avea nevoie de un om “sãnãtos”<br />
(mãcar în aparenþã) pentru a putea paria pe toatã<br />
subtilitatea propriei arte. Asta nu înseamnã cã, la rîndul<br />
sãu, Mircea Martin însuºi e un sofist care relevã ºi scoate<br />
boala nu numai de unde nu e, dar ºi de unde nici n-a fost<br />
vreodatã. Dar cazurile rezolute nu-l atrag nici chiar în<br />
demonstraþie. De incitat îl incitã doar cazurile<br />
“transparente”, din care complexul se degajã doar în urma<br />
unei operaþii de hermeneuticã. În bun critic “al<br />
profunzimilor” el dã, mai întîi, deoparte toatã flora de<br />
contradicþii ºi diversitate, descoperind dedesubt structura<br />
obsesionalã, coeziunea ireductibilã. Cãlinescu e, la prima<br />
vedere, “proteic”; ba chiar prea “proteic”. El riscã astfel<br />
sã scape expertizei - dacã aceasta nu e vigilentã ºi nu-ºi<br />
noteazã scrupulos toate leit-motivele ce traduc obsesii<br />
disimulate, dar de nedisimulat. Ceea ce însã nu se va<br />
întîmpla, întrucît “o lecturã continuã descoperã propoziþii<br />
ce sunã ca niºte refrene, îndemnuri ce par sã traducã<br />
obsesii”. Iar odatã stabilitã grila de obsesii nu e greu de<br />
vãzut sub ele complexele care le-au stîrnit ºi le întreþin.<br />
Aceste complexe, la rîndul lor, sînt fie fãþise, fie ascunse.<br />
Se-nþe<strong>lege</strong> de la sine cã atractive cu deosebire sînt<br />
complexele care “se trãdeazã”, nu cele care “se declarã”.<br />
(Las’cã “declaraþiile” sînt întotdeauna suspecte în critica<br />
profunzimilor, fie de irelevanþã, fie – mai grav – de<br />
mistificare). Complexele, aºadar, nu numai refulate, dar ºi<br />
proiectate în reversul lor. Relevante cu adevãrat sînt<br />
“încercãrile de a le ascunde sau depãºi”. Pe acest material<br />
“mistificator” lucreazã în primul rînd Mircea Martin,<br />
scoþînd de sub el cauza genuinã ºi eficientã. Într-un fel,<br />
oricît de spectacular pare drumul expertizei, el e, totuºi,<br />
monoton: Mircea Martin n-are decît sã strãbatã în sens<br />
invers proiecþia cãlinescianã spre a ajunge drept la<br />
obsesia primarã, la complexul germinativ. E o metodicã
144 cu cãrþile pe masã<br />
muncã de “deconstrucþie”. Ca a oricãrui psihanalist.<br />
Mircea Martin merge înapoi, de la “complexul de<br />
superioritate” la cel de “inferioritate”. ªi merge, desigur,<br />
fãrã greº, pentru cã orice complex de superioritate nu e<br />
decît simptomul unuia de inferioritate.<br />
Cartea lui Mircea Martin nu e una de psihologie a<br />
“poporului român” (vãzutã dinspre ºi din literaturã) ºi<br />
nici una de “psihanalizã” a culturii române. Dar cîte ceva<br />
din fiecare e implicat în argumentaþie – discret, fãrã tapaj,<br />
cu riguroasã eficienþã ºi maximã economie. Ea nu face nici<br />
paradã de metodologie, definind “complexele” ca un<br />
practician, nu ca un teoretician. Adicã pe scurt, ad hoc ºi<br />
pentru stricte nevoi “de lucru”. Conceptul e aici un simplu<br />
instrument. Prea mult apel la patologia complexelor<br />
individuale nici nu putea face, întrucît oricît de “organicã”<br />
ar fi o culturã ea e un organism cu identitãþi plurale ºi<br />
reacþii diferite. La acelaºi stimul existã – chiar ºi în desenul<br />
premeditat reductiv al lui Mircea Martin - cel puþin douã<br />
reacþii. Iar aceastã “dualitate” de rãspuns traverseazã în<br />
diacronie cultura românã, împãrþind-o pe tabere în jurul<br />
fiecãrei idei “directoare”. Nu e vorba, aºadar, de simpla<br />
mutaþie în cultural a unor complexe din zona individualului.<br />
ªi nici de vreo inspiraþie din “complexele culturale” ale lui<br />
Bachelard, care sînt, la urma urmei, mai degrabã complexe<br />
ale creativitãþii sau imaginarului. Chiar dacã Mircea Martin<br />
vorbeºte despre “complexele constitutive” (poate chiar<br />
structurale) ale culturii române, ele nu sînt decalcuri dupã<br />
psihologia “arhetipalã”, ci concepte modulate la<br />
întretãierea psihologiei creative cu istoria, a literaturii cu<br />
ideologiile ºi a culturii cu societatea. În mare, fireºte, un<br />
“patent” psihanalitic e de regãsit ºi în conceptul de “complex<br />
cultural” folosit de Mircea Martin. ªi acesta “se<br />
recunoaºte nu numai prin deformãrile produse, ci ºi printro<br />
anume repetabilitate obsesionalã” ºi poate fi identificat<br />
“atunci cînd în cuprinsul sau în urma judecãþii defavorabile<br />
apar exagerãri, respectiv diminuãri ale proporþiilor reale,<br />
restricþii ori generalizãri abuzive, încercãri compensatoare<br />
în alte planuri sau, pur ºi simplu, rãsturnarea planurilor ca<br />
atare ºi, mai ales, a criteriilor”. E o definiþie de strictã<br />
utilitate, mai degrabã precauþionalã decît programaticã.<br />
Complexele listate de Mircea Martin nu prea<br />
seamãnã a dosar de beatificare. La prima vedere, n-am<br />
avea de ce ne împãuna cu ele, pentru cã dau rãu la imagine<br />
ºi afecteazã grav infatuarea naþionalã. Sînt complexe<br />
de culturã micã, provincialã ºi retardatã. Dar în culturã<br />
complexele nu sînt lucru atît de jenant ca-n sanatoriu. Ba<br />
chiar e mai bine sã le ai decît sã-þi lipseascã. Pentru cã –<br />
mãcar unele – sînt productive. Existã complexe vindicative,<br />
complexe care nu se lasã pînã nu triumfã asupra cauzei.<br />
Mateiu I. Caragiale a fãcut o astfel de demonstraþie pe<br />
seama “complexului patern”. Tinzînd la vindecare,<br />
complexele mobilizeazã. Fireºte, literatura fiind ceva<br />
constituit din valori, simplul mecanism psihic de reacþie<br />
compensatorie nu înseamnã mare lucru. Dar nici de<br />
dispreþuit nu e. Pe de altã parte, o culturã care nu rezistã<br />
ispitei de a-ºi mistifica propriile complexe nici nu va scãpa<br />
de ele. Literatura românã, de-o pildã, e una foarte tînãrã.<br />
Chiar dac-o socotim de la textele rotacizante sau de la<br />
Scrisoarea lui Neacºu n-are mai mult de cinci sute de ani<br />
bãtuþi pe muche. A o îmbãtrîni forþat, prin anexarea<br />
scrierilor în slavonã, latinã sau greacã, e o admirabilã<br />
temeritate. Aproape tot atît de admirabilã ca ºi aceea care<br />
ne descinde, abrupt, din daci ºi traci, pentru cã ar fi ruºinos<br />
pentru noi sã fim o ramurã cam tîrzie a romanitãþii. Ce sã<br />
mai vorbim de o etnogenezã împinsã pînã în miezul Evului<br />
Mediu! Un adevãrat afront! Astfel de compensaþii<br />
himerice (ºi homerice nu mai puþin) nu vor atinge niciodatã<br />
rãdãcina complexului de retardare. Mai curativã ar fi fost<br />
calea de a ne transforma tinereþea în argument (fireºte, cu<br />
nevoia de a dovedi ºi vigoarea, cum se zice, caracteristicã.<br />
S-ar prea putea, însã, ca aici sã funcþioneze un mecanism<br />
inversat: îmbãtrînirea e invocatã tocmai spre a scuza lipsa<br />
de vigoare, pe considerentul cã numai o culturã bãtrînã<br />
poate fi atît de vlãguitã). Din aceastã perspectivã,<br />
catalogul de complexe alcãtuit de Mircea Martin e inclement.<br />
Simpla lui alcãtuire pune într-o luminã crudã (dar nu<br />
maliþioasã) atît tentativele de fugã în mitografie, cît ºi<br />
tentativele de înfruntare ºi asumare.<br />
Complexele acestea, zice Mircea Martin, sînt, în<br />
mare, de douã feluri: de specificare ºi de integrare. Ceea<br />
ce înseamnã cã ele se nasc deodatã cu însãºi cultura/<br />
literatura “naþionalã”. Sînt complexe de naºtere. Dacã nu<br />
cumva e vorba de o naºtere din complexe. Fireºte, înainte<br />
vreme, cînd spaþiul cultural de aici era ataºat vreuneia din<br />
limbile ecumenice medievale nici nu se punea problema<br />
vreunui complex. De la sf. Casian (care, oricît ar fi fost el de<br />
secol IV, trebuia sã presimþã cã-i român, dar n-a fãcut-o) la<br />
Paisie Velicikovski “intelectualii” zonei vorbesc cu<br />
sentimentul cã þin de o lume coerentã ºi nu de o margine<br />
ingratã. Poiana Mãrului, spre exemplu, era mult mai integratã<br />
într-un “centru-reþea” decît e azi orice universitate<br />
româneascã. Dar dacã Paisie, cu slavona lui, n-avea de ce<br />
ºi pentru ce-ºi face complexe, nefericitul sãu contemporan<br />
Ion Neculce e deja marcat definitiv de ele. Pentru cã i le-au<br />
indus Ureche ºi Costin, oamenii de începãturã.<br />
Cultura românã nu e însã una care se naºte cu<br />
unele complexe – cum ar fi cel al “handicapului” (despre<br />
care Mircea Martin spune cã “se acutizeazã pe mãsurã ce<br />
sincronizarea intrã în faze mai avansate”, fiind mai puþin<br />
acutã la “autorii de început”); ea se naºte chiar din<br />
complexe. Se naºte din sperieturã, din spaima de gol; din<br />
spaima, la urma urmei, de inexistenþã. De la Ureche la<br />
ªincai, vreme de aproape douã sute de ani, refrenul ei e<br />
acelaºi: sã scoatã neamul din uitare ºi întuneric, sã scrie<br />
cãrþile de atestare. Ca sã nu mai fie neamul de ocarã scriu<br />
ei, unind complexul golului cu veleitãþile demonstrative,<br />
cu probele de capacitate a limbii. Mircea Martin pune<br />
mereu în evidenþã dialectica în care joacã, simultan,<br />
complexele de închidere ºi cele de deschidere. Introversia<br />
ºi extraversia cum ar veni. Lucrurile sînt cu atît mai<br />
“complexe” cu cît cele douã procese – al individuaþiei ºi<br />
al integrãrii (inflaþiei jungiene?!) – sînt atît de<br />
inseparabile încît par unul singur. Nu numai cã “abia<br />
contactul cu spiritul european ne-a revelat pe deplin nouã<br />
înºine”, dar Occidentul trece, iniþial, dincolo de rolul acesta<br />
de revelator: el e cel care ne spune cine sîntem. De la el<br />
aflãm cã existãm. Aºa încît, “la început specificarea se<br />
confunda cu integrarea”. Spaima de gol, aceastã teroare<br />
iniþialã a neantului din care s-a nãscut cultura românã e<br />
unul din complexele cele mai productive. Dar ºi unul din<br />
complexele cele mai întinse. Umplerea golului s-a fãcut,<br />
fireºte, mai întîi prin cãrþile de temelie: cãrþi de istorie, de<br />
credinþã, gramatici ºi lexicoane, lucruri, în fine, de fundament<br />
ºi de cãpãtîi. Ne putem, fireºte, întreba dacã acest<br />
sentiment al golului ºi imperativele pe care el le comandã<br />
mai persistã azi; dacã literatura ºi cultura românã au atins<br />
starea de saþietate; dacã se simt saturate, dacã pot privi în<br />
urmã cu satisfacþie ºi cu încredere în temeliile puse; dacã,<br />
în fine, ºi-au redactat toate cãrþile de cãpãtîi, toate cãrþile<br />
de atestare. Avînd în vedere frenezia de acum a<br />
lexicoanelor nu s-ar zice cã treaba e mîntuitã. Asta ca sã<br />
nu mai invocãm problema spinoasã a unei enciclopedii.
Pentru cã de îndatã ce-am invoca-o ne-am retrezi în epoca<br />
lui Costin, cu sentimentul cã toate neamurile din preajmã<br />
au “acest feliu de scrisoare”, pe cînd noi nici nu ne gîndim<br />
s-o facem. Culturile mai “aºezate” au institute anume<br />
pentru aggiornamento-ul enciclopediilor lor naþionale,<br />
pentru redactarea altora noi, domeniale. Pe la noi însã se<br />
face doar din cînd în cînd vorbire de instituþia<br />
Enciclopediei. Dar ºi vorbirea e deja o spaimã prea grea.<br />
Sigur, românul e poliglot ºi accede acum la orice<br />
enciclopedie. Dar ocara aceea iniþialã, fondatoare, tot<br />
nereperatã rãmîne.<br />
Cornel MORARU<br />
Despre melancolia lui Eminescu<br />
Pe nedrept se considerã cã, în ciuda numãrului<br />
impresionant de lucrãri ºi ediþii apãrute din anii ’90 încoace,<br />
studiile eminesciene se aflã într-un recul vãdit faþã de<br />
exegeza clasicã. Adevãrul e cã opera eminescianã, în special<br />
poezia ºi publicistica, se situeazã în continuare în<br />
atenþia cercetãtorilor ºi interpreþilor din toate generaþiile.<br />
Mereu apar cercetãri inedite surprinzãtoare, chiar sub<br />
aspect documentar ºi biografic, cum este lucrarea lui<br />
Helmuth Frisch (Sursele germane ale creaþiei<br />
eminesciene, I – II, 1999), dar ºi studii de analizã criticã<br />
aprofundatã a textelor eminesciene, proiectându-le în<br />
actualitate. Un exemplu edificator în acest sens îl<br />
constituie ultima carte a lui George Ganã, Melancolia lui<br />
Eminescu (Editura Fundaþiei Culturale Române, 2002).<br />
Criticul, cunoscut exeget ºi editor al operei lui Blaga, nu<br />
merge pe cãi bãtãtorite de alþii, ci îºi asumã un punct de<br />
vedere propriu interpretativ, oferind o lecturã atentã ºi<br />
comprehensivã, mergând direct la text, cu un scrupul al<br />
exactitãþii cum rareori se mai întâlneºte astãzi. Cartea sa e<br />
un eseu de analizã tematicã de profunzime, convergent<br />
cu unele principii ale psihocriticii ºi stilisticii moderne,<br />
dar fãrã a prelua ºi aplica mecanic grila de interpretare a<br />
acestor discipline hermeneutice. Remarcabil este contactul<br />
direct, viu ºi permanent cu textul. De aici criticul îºi extrage<br />
categoriile ºi conceptele orientative, chiar titlurile celor<br />
nouã capitole ale eseului. Printr-un asemenea mod de<br />
lecturã este pusã în evidenþã unitatea de adâncime a operei<br />
eminesciene, care se structureazã în jurul unui nucleu<br />
germinativ – element de substrat, prezent în toate<br />
interstiþiile textului. Acest nucleu liric ºi ideatic originar,<br />
care conferã “organicitate” operei eminesciene, este, în<br />
viziunea criticului, melancolia. Tocmai o astfel de<br />
“organicitate”, de expresie muzicalã în esenþa ei, precizeazã<br />
spre finalul studiului George Ganã, “duce la convingerea<br />
cã temeiul, dacã nu embrionul sau «celula germinativã»,<br />
sursa primordialã ºi cea mai productivã a lirismului<br />
eminescian este un anumit sentiment existenþial:<br />
melancolia, înþeleasã într-un fel mai profund ºi mai complex<br />
decât în vorbirea uzualã, adicã în sensul, consacrat,<br />
care face din ea o categorie culturalã de mare relevanþã<br />
pentru literatura modernã”.<br />
Despre “adânca melancolie” a versurilor<br />
eminesciene vorbea ºi T. Maiorescu, în Poeþi ºi critici, iar<br />
într-un alt loc criticul de la Junimea afirma cã pesimismul<br />
de tip schopenhauerian al poetului apare de obicei<br />
cu cãrþile pe masã<br />
145<br />
“eterizat sub forma mai seninã a melancoliei pentru soarta<br />
omenirii îndeobºte” (spre deosebire de Gherea care punea<br />
accentul pe “decepþionismul” eminescian, într-un sens<br />
mai mult ideologic). Cu alte cuvinte, melancolia<br />
eminescianã nu e una visceralã sau emanatã din<br />
“egoismul” funciar al poetului, ci apare întotdeauna<br />
transfiguratã într-un mod “impersonal” metafizic. Am fãcut<br />
aceastã trimitere la Maiorescu, deoarece intuiþiile sale sunt<br />
dintre cele mai pertinente din câte s-au fãcut în legãturã<br />
cu poetul. Toate s-au verificat de-a lungul unui secol ºi<br />
mai bine de exegezã eminescianã. Aºa se întâmplã ºi cu<br />
melancolia, cãreia George Ganã îi dedicã acum o carte<br />
profundã, bine articulatã, tratând exhaustiv subiectul (cu<br />
regretul cã, la Maiorescu, intuiþia melancoliei a rãmas fãrã<br />
urmãri notabile în analiza propriu-zisã a operei). Aº mai<br />
semnala însã o convergenþã cu Maiorescu, desigur<br />
întâmplãtoare, dar semnificativã. Primul poem asupra<br />
cãruia atrage criticul atenþia în cartea sa (încã din primele<br />
rânduri) este Singurãtate, care exprimã emblematic<br />
toposul ºi câteva dintre elementele constitutive melancoliei<br />
eminesciene, punând în luminã totodatã ºi starea de spirit<br />
originarã a creatorului. Or, volumul de Poesii din 1883<br />
începe chiar cu poemul Singurãtate. Cuprinsul acestei<br />
ediþii (princeps) nu respectã ordinea cronologicã a<br />
poemelor, aºa cum s-au publicat sau au fost ele scrise.<br />
Maiorescu structureazã volumul dupã alte criterii,<br />
nemãrturisite, dar – neîndoios lucru – nu o face la<br />
întâmplare. Este limpede cã în fruntea cu<strong>lege</strong>rii nu putea<br />
aºeza un poem oarecare, ci unul reprezentativ, poate chiar<br />
definitoriu pentru poetica eminescianã. Pentru Creþia<br />
susþine cã volumul începe ºi se încheie cu “douã concentrate<br />
de artã poeticã” (Singurãtate ºi Criticilor mei). De<br />
asemenea, poemul Melancolie figureazã printre primele<br />
piese ale aceluiaºi volum, aºezat între elegia Ce te <strong>lege</strong>ni,<br />
codrule ºi blestemul metafizic Rugãciunea unui dac.<br />
Ordinea instituitã de critic, acesta având deja formatã<br />
imaginea întregului în momentul conceperii ediþiei, vrea<br />
sã sugereze ºi o cale de introducere treptatã în intimitatea<br />
universului liric eminescian, poate chiar o formulã de<br />
înþe<strong>lege</strong>re ºi receptare mai exactã a poetului.<br />
Ambele poeme, Singurãtate ºi Melancolie,<br />
sunt creaþii emblematice ºi pentru George Ganã. Întregul<br />
demers critic îºi gãseºte un punct de sprijin solid în aceste<br />
texte, la care se adaugã multe altele. De altfel, ceea ce<br />
surprinde în mod plãcut în comentariile criticului este<br />
capacitatea impresionantã de absorbþie a unei cantitãþi<br />
imense de text eminescian. Aproape cã dispare cu totul,<br />
în exerciþiul spontan al lecturii, diferenþa dintre antume ºi<br />
postume sau dinte poezie, prozã ºi articolul publicistic.<br />
Apelul permanent la text vãdeºte într-adevãr o lecturã<br />
integralã, mereu împrospãtatã, a operei eminesciene (lucru<br />
din ce în ce mai rar), dar ºi o dovadã de bun simþ critic ºi<br />
de onestitate a exegetului. Eminescologia a acumulat în<br />
timp un numãr considerabil de concepte, categorii ºi<br />
formule critice, care de care mai sofisticate ºi pretenþioase.<br />
Aproape cã s-a ajuns la un blocaj. Exegeza eminescianã<br />
dã impresia cã se hrãneºte acum mai mult din ea însãºi, cã<br />
s-a îndepãrtat cu totul de operã, folositã doar ca un pretext<br />
pentru ipoteze de lecturã anticipate. Cu oarecare<br />
nostalgie Petru Creþia visa, în Testamentul unui<br />
eminescolog, la o apropiere mai cuviincioasã de spiritul<br />
autentic al marelui poet, într-un limbaj critic mai simplu<br />
(trimiþând la Maiorescu, Iorga, Perpessicius ºi Cãlinescu).
146 cu cãrþile pe masã<br />
Într-un fel, George Ganã reface raportul originar al lecturii cu<br />
opera, cu textul eminescian. E o întoarcere la primatul operei<br />
faþã de actul critic, la farmecul nealterat al lecturii. Fãrã aceastã<br />
experienþã priomordialã exegeza propriu-zisã, cu o mizã oricât<br />
de ambiþioasã, n-are nici o consistenþã. Aºa se explicã ºi<br />
lipsa de afectare a limbajului folosit de critic, evitând pe cât<br />
posibil cliºeele ºi formulãrile forþate, care, din pãcate, abundã<br />
uneori în studiile eminesciene recente. S-a ajuns la un fel de<br />
limbaj al superlativelor, care nu mai e în stare sã spunã nimic<br />
esenþial despre poet ºi creaþia sa.<br />
Fireºte, criticul îºi elaboreazã, pe mãsurã ce<br />
înainteazã în lectura textelor, propriul model de interpretare.<br />
În centru se aflã melancolia, analizatã, într-un prim capitol,<br />
sub toate aspectele ei. Melancolia eminescianã e pusã<br />
în legãturã cu melancolia romanticilor (“epoca romanticilor<br />
a fost un timp al melancoliei” - afirmã criticul), dar evoluþia<br />
concepþiilor despre melancolie este urmãritã pas cu pas<br />
în toatã cultura occidentalã, de la Aristotel la Baudelaire<br />
ºi simboliºti. Sunt evidenþiate simultan aspectele<br />
psihologice, literare ºi culturale (de maximã generalitate)<br />
care definesc melancolia în spaþiul spiritualitãþii europene.<br />
La Eminescu melancolia nu e un simplu tropism cultural,<br />
mimetic, ci un element fundamental constitutiv al<br />
personalitãþii sale. Interesant cã poetul se afirmã într-un<br />
moment de reflux al melancoliei la Junimea, unde dintre<br />
romantici era preferat Heinrich Heine, la care melancolia e<br />
subminatã de ironie. Eminescu era chiar ºi temperamental<br />
un melancolic (criticul evocã portretul fãcut de<br />
contemporani sau face trimitere la cercetãrile unor medici,<br />
precum Dr. Nica ºi Ovidiu Vuia). Nebunia poetului nu e<br />
strãinã nici ea de acest dat ereditar sumbru, încãrcat de o<br />
fatalitate tragicã. Dar, precizeazã la timp criticul: “Între<br />
melancolia literarã ºi melancolia psihologicã a lui Eminescu<br />
este în fond acelaºi raport ca între poezia ºi biografia lui.<br />
Una se înalþã pe experienþele celeilalte, dezvoltându-se<br />
dupã propria ei logicã ºi constituindu-se într-o realitate<br />
autonomã.” Criticul promite un comentariu echilibrat, cu<br />
accentul, fireºte, pe dimensiunea esteticã a operei, fãrã a<br />
neglija însã cu totul latura psihologicã sau unele influenþe<br />
culturale, în special contactul poetului cu filosofia lui<br />
Schopenhauer. La limita de sus, melancolia eminescianã<br />
se confundã cu tristeþea uºoarã, la limita de jos, cu tragicul.<br />
În orice ipostazã însã, melancolia poetului se manifestã<br />
ca un sentiment existenþial de adâncime, cãruia îi<br />
corespunde un tip de sensibilitate de o coloraturã<br />
inconfundabilã. Pornind de la aceste consideraþii<br />
generale, chiar teoretice (pe urmele lui Starobinski), criticul<br />
ne oferã o primã aproximare tematicã a motivului<br />
melancoliei în poezia eminescianã, un loc central revenind<br />
analizei poemului omonim, Melancolie (“alegorie a eului<br />
convertitã în viziune a lumii”). ªi cum “în forma ei radicalã,<br />
melancolia… este echvalentã cu sentimentul morþii”,<br />
comentariul se îndreaptã, în acest prim capitol, spre<br />
semnificaþiile tanatice ale unor texte eminesciene<br />
reprezentative, de la Mortua est! la Rugãciunea unui dac<br />
ºi Mai am un singur dor. Înclinaþia spre nihilism ontologic<br />
însã a poetului este în permanenþã transfiguratã ºi<br />
îmblânzitã de un sentiment metafizic al existenþei, care se<br />
confundã în esenþã cu melancolia, dincolo de suferinþele<br />
ºi mizeriile cotidiene ale eului. Rareori negaþia apare în<br />
forme extreme la Eminescu, susþine criticul, dar ºi atunci<br />
(de exemplu, în imnul cosmogonic din Scrisoarea I),<br />
nimicul, golul primordial e perceput în fond ca un plin<br />
ontologic. Mergând ºi mai departe, am putea avansa ideea<br />
cã, la fel ca la romanticii germani, nihilismul viziunii<br />
eminesciene e contrabalansat în permanenþã de plinãtatea<br />
formei, de seducþia ºi armonia interioarã a versului (a<br />
“cântecului”); spre deosebire de nihilismul lui Nietzsche,<br />
mult mai radical, care duce la dezintegrarea discursului<br />
însuºi. La Eminescu chiar ºi moartea este privitã uneori ca<br />
“un înger cu pãrul blond ºi des”. Adânca melancolie<br />
eminescianã învãluie într-o aurã de idealitate aspectele<br />
cele mai respingãtoare ale existenþei, le face suportabile.<br />
O primã concluzie a criticului este cã melancolia<br />
constituie substratul întregii creaþii eminesciene.<br />
Tematizarea motivului melancoliei se opreºte însã aici.<br />
Dacã ar fi continuat în aceeaºi manierã, studiul ar fi dus,<br />
prin acumulãri, la o conceptualizare exageratã a termenului<br />
ºi la transformarea lui în cliºeu. Un merit al criticului este<br />
cã nu cade în aceastã posibilã capcanã. Melancolia<br />
eminescianã rãmâne în continuare numai un corolar al<br />
demersului critic. Analiza avanseazã în chip revelator de<br />
la un capitol la altul, explorând noi aspecte (de fapt, cele<br />
esenþiale, definitorii) în legãturã cu temele ºi motivele<br />
eminesciene fundamentale. Aºa sunt artele poetice<br />
eminesciene ºi mitologia literarã a poetului, în ipostaza<br />
romanticã a bardului sau a geniului, recongnoscibili în<br />
figuri simbolice precum Magul, Filosoful, Sihastrul,<br />
Voevodul, Prinþul, Cezarul, Rebelul – “alte mãºti” ale eului<br />
poetic eminescian. Urmeazã alte teme cercetate pe larg în<br />
capitole distincte: absolutul naturii, erosul, reveria<br />
trecutului istoric ºi, nu în ultimul rând, rãdãcinile creaþiei<br />
eminesciene în mit ºi basm. În toate aceste analize<br />
melancolia constituie doar un punct de referinþã mereu<br />
invocat, dar cu discreþie, ca un element de substrat, cum<br />
spuneam. Doar în capitolul despre vis (“Pierdut în vis cantr-o<br />
noapte înstelatã…”) revine explicit asupra melancoliei:<br />
“Dacã melancolia este substratul poeziei eminesciene, visul<br />
este regimul ei obiºnuit, înþelegând prin aceasta starea în<br />
care ea se produce ºi sursa materiei literare.” Pornind de la<br />
unele disociaþii teoretice datorate lui Marcel Raymond, G.<br />
Bachelard ºi Albert Béguin, criticul e preocupat mai ales de<br />
distincþia dintre vis (visul nocturn, fiziologic) ºi reverie.<br />
Descrierea tematicã face loc unei investigaþii de profunzime<br />
în latura oniricã a creaþiei eminesciene. Ca ºi melancolia,<br />
visul, cu ambivalenþa lui sub raport ontologic, “este o<br />
dimensiune a poeziei eminesciene în toate ariile ei tematice”.<br />
Atunci când melancolia se intensificã, spune criticul, “lume<br />
ºi vis devin deopotrivã iluzorii”. Concluzie oarecum<br />
previzibilã, dar cu deplinã acoperire, dedusã riguros din<br />
analiza ºi lectura atentã a textelor.<br />
Cartea se încheie aºa cum începuse, sub semnul<br />
“singurãtãþii” poetului. De astã datã e vorba de<br />
singurãtatea absolutã a geniului, tematizatã în (Oda în<br />
metru antic). Condiþie ontologicã a interiorizãrii,<br />
singurãtatea este asumatã de poet ca un destin, spune<br />
criticul. Lumea exterioarã devine astfel un cosmos lãuntric,<br />
purtând amprenta unei forþe imaginative ieºite din comun.<br />
Aºa se explicã unitatea de adâncime a operei eminesciene,<br />
originalitatea ei atât de frapantã. Nu e de mirare cã mai toþi<br />
criticii au cãutat un centru generator pentru a explica<br />
aceast “miracol”. G. Cãlinescu bunãoarã l-a cãutat«» în<br />
“fiorul cosmogonic” sau în “sâmburele de întuneric al<br />
golului primar”, iar Vl. Streinu în motivul “Florii albastre”.<br />
George Ganã revine asupra melancoliei ca substrat ºi<br />
“celulã germinativã” a întregii creaþii eminesciene,<br />
justificându-ºi încã o datã demersul critic întreprins.<br />
Câteva consideraþii de bun simþ asupra singularitãþii
poetului ºi asupra posteritãþii sale (“Când n-a copleºit, poezia<br />
lui Eminescu a stimulat ºi a provocat.”), întregesc portretul<br />
critic definitiv al marelui poet. Împotriva unor încercãri de<br />
“modernizare” a imaginii poetului, considerat de unii simbolist<br />
(ªtefan Peticã), postromantic (Vl. Streinu) sau chiar<br />
existenþialist (Edgar Papu), George Ganã susþine cã poetul e<br />
totuºi un romantic, dar trebuie receptat “în perspectiva<br />
duratei lungi a romantismului, aceea care se suprapune peste<br />
un mare ciclu cultural, în interiorul sau în prelungirea cãruia<br />
ne aflãm încã”. În opinia criticului, simbolismul sau<br />
suprarealismul sunt tot prelungiri ale romantismului.<br />
Cartea lui George Ganã nu propune neapãrat un<br />
nou Eminescu, deºi nu lipsesc ipotezele ºi observaþiile<br />
critice originale. Efortul sãu cel mai susþinut e de a reorienta<br />
interpretarea eminescianã spre text, spre o lecturã mereu<br />
împrospãtatã a operei. Se fac simþite o anumitã prudenþã ºi<br />
modestie metodicã în acest demers critic de excepþie. Miza<br />
realã o constituie un Eminescu aºa cum a fost el, receptat în<br />
propria dimensiune ontologicã. Cu alte cuvinte, nici un<br />
Eminescu monumentalizat nici un Eminescu demitizat<br />
(deconstruit) cu ostentaþie. De unde seriozitatea cu care<br />
exegetul îºi cântãreºte fiecare judecatã criticã avansatã.<br />
Fãrã a polemiza cu cineva anume, nu o datã pune lucrurile<br />
la punct cu discreþie, eliminã multe din excesele ºi<br />
enormitãþile rostite în legãturã cu marele poet. Aceastã lecþie<br />
de bun simþ este rodul unei lecturi ºi documentãri atente,<br />
poate ºi al unei afinitãþi mai speciale, care l-a orientat cândva<br />
pe critic ºi spre opera lui Blaga. Nu întâmplãtor numele lui<br />
Blaga revine cu oarecare insistenþã în text, alãturi de numele<br />
lui Tudor Vianu. Se pare cã acestea sunt coordonatele pe<br />
care se miºcã din totodeauna cu familiaritate criticul.<br />
Formaþia intelectualã ºi formula criticii sale se regãsesc cel<br />
mai exact în demersuri de acest tip, la graniþa dintre literaturã<br />
ºi reflecþia culturalã de extracþie filosoficã.<br />
Iulian BOLDEA<br />
O istorie a blestemului<br />
Încã de la prima sa carte, Udriºte Nãsturel, Dan<br />
Horia Mazilu ºi-a revelat disponibilitãþile pentru studiul<br />
literaturii vechi (pasiunea pentru document, tentaþia<br />
revizuirii unor opinii acceptate, vocaþia sinteticã),<br />
disponibilitãþi ce se vãdesc cu precãdere în cãrþile de mai<br />
târziu: Barocul în literatura românã din secolul al XVIIlea,<br />
Cronicari munteni, Literatura românã în epoca<br />
Renaºterii, Proza oratoricã în literatura românã veche,<br />
Vocaþia europeanã a literaturii române vechi, Recitind<br />
literatura românã veche, Introducere în opera lui Antim<br />
Ivireanul, Noi despre ceilalþi. Fals tratat de imagologie.<br />
Aceste cãrþi reprezintã contribuþii incontestabile la<br />
reliefarea fenomenului literar ºi cultural al evului mediu ºi<br />
al Renaºterii româneºti, dintr-o perspectivã cu totul nouã,<br />
cu instrumente metodologice adecvate, într-un demers în<br />
care reflecþia de ordin teoretic se pliazã pe nevoia de<br />
delimitare a resorturilor mai mult sau mai puþin ascunse<br />
ale unui anumit fenomen cultural sau literar.<br />
În Barocul în literatura românã din secolul al XVIIlea,<br />
Dan Horia Mazilu nuanþeazã ideea existenþei unui<br />
baroc românesc, valorizând, totodatã, o astfel de opþiune,<br />
din perspectiva deschiderii ºi amplitudinii noii viziuni<br />
despre lume, a noii paradigme culturale impuse de spiritul<br />
cu cãrþile pe masã<br />
147<br />
baroc: „Ideile umanismului baroc, sensibilitatea literarã<br />
nouã au deschis cãile pe care urma sã pãºeascã literatura<br />
românã în drumul ei cãtre contemporaneizare. Barocul a<br />
însemnat o realã deschidere spiritualã ºi frângerea<br />
obstacolelor artificializate deja. Umaniºtii noºtri, În afara<br />
necesarului dialog intern pe care-l poartã cu ºtiutorii de<br />
carte dinlãuntru într-un efort susþinut de comunicare a<br />
adevãrurilor fundamentale (Virgil Cândea), întreprind acum<br />
un la fel de necesar (poate chiar într-o mãsurã sporitã)<br />
dialog cu strãinãtatea, cu învãþaþii din alte þãri, cãrora<br />
trebuie sã li se punã la îndemânã informaþii cât mai exacte,<br />
în primul rând despre istoria veche a poporului român”.<br />
Barocul e, în viziunea cercetãtorului, o epocã ce<br />
ilustreazã un anumit efort spre noutate, spre fervoarea<br />
descoperirii, a revelãrii din unghi inedit a realului, sub<br />
specia unei continue redimensionãri a umanului: „Chiar<br />
aceastã ultimã caracteristicã, descifratã de cercetãtori în<br />
aproape toate producþiile literare de marcã din aceastã<br />
zonã, ne dovedeºte cã în structura de adâncime a<br />
ansamblului ideologic în discuþie s-au produs anumite<br />
mutaþii, reclamate de aceleaºi condiþii specifice. Apare<br />
astfel, pentru a da încã un exemplu, o nouã atitudine faþã<br />
de valorile epocilor anterioare. Multe dintre producþiile<br />
literaturii medievale, laice ºi religioase, care circulaserã la<br />
noi în limba slavonã, sunt reluate în înveliº lingvistic<br />
românesc, desigur dupã o nouã selecþie pe care o impun<br />
de aceastã datã gustul ºi sensibilitatea literarã a secolului<br />
al XVII-lea. Umanismul românesc, ale cãrui începuturi<br />
analizate din aceastã perspectivã ar câºtiga, credem, un<br />
plus de preciziune sub raportul definirii, se încheagã, astfel,<br />
ca un fenomen absolut original în datele sale specifice,<br />
perfect încadrabil, în acelaºi timp, în complexul ideologic<br />
ºi cultural european”.<br />
Nu mai puþin semnificativ e studiul Proza oratoricã<br />
în literatura românã, în care Dan Horia Mazilu îºi propune<br />
sã demonstreze cã „genul oratoric, ca sistem coerent<br />
constituit (însumând, deci, mai toate «speciile» importante<br />
fixate de tradiþia elocinþei), exista în literatura noastrã<br />
înainte de Antim ºi cã izbânzile incontestabile ale acestui<br />
talentat mânuitor al cuvântului românesc, ca ºi evoluþia<br />
cu totul deosebitã pe care o va cunoaºte oratoria în<br />
literatura ºi cultura româneascã s-au datorat, în primul<br />
rând, zidirilor rostuite de înaintaºi”.<br />
Nu întâmplãtor Laurenþiu Ulici considerã cã<br />
„alãturate, studiile lui Dan Horia Mazilu, cele despre baroc<br />
ºi prerenaºtere, lângã cele monografice ºi lângã cel despre<br />
proza oratoricã sugereazã o strategie a cercetãrii istoricoliterare<br />
al cãrei imperativ este construcþia unui edificiu<br />
complex ºi atotcuprinzãtor al literaturii române vechi.<br />
Intenþie, poate, orgolioasã, cu siguranþã însã îndreptãþitã<br />
de posibilitãþile istoricului literar ºi reclamatã, în ultimã<br />
instanþã, de chiar stadiul contemporan al istoriografiei<br />
noastre literare”.<br />
Alert uneori, de incontestabilã plasticitate alteori,<br />
stilul critic are nerv, culoare ºi precizie a formulãrilor iar<br />
dinamica discursului este una a argumentãrii strânse ºi a<br />
demonstraþiei riguroase, cu ilustrãrile necesare.<br />
Atent deopotrivã la realitatea textualã, dar ºi la<br />
datele contextului, Dan Horia Mazilu a construit, prin<br />
studiile sale o perspectivã credibilã ºi viabilã asupra<br />
literaturii române vechi, într-o viziune amplã, sinteticã,<br />
cuprinzãtoare.<br />
În capitolul introductiv al cãrþii sale O istorie a<br />
blestemului (2001), Dan Horia Mazilu transcrie câteva
148 cu cãrþile pe masã<br />
dintre definiþiile ce s-au oferit acestei forme de magie verbalã<br />
fundamentatã pe „credinþa în puterea cuvântului de a institui,<br />
de a modifica o stare existentã”. Utilizat, cum se precizeazã,<br />
„ca scop de rãzbunare, pedepsire sau compromitere”,<br />
blestemul e alcãtuit „dintr-o formulã fixã sau improvizatã prin<br />
care se invocã mânia sau urgia unei divinitãþi asupra unei<br />
persoane, a unui obiect sau a unei acþiuni”.<br />
Natura blestemului este, de altfel, multivalentã; el<br />
este „figurã de stil”, „figurã a textului”, „formã literarã”<br />
dar, în acelaºi timp, ºi „semn de adeziune la mentalitatea<br />
tradiþionalã”. Autorul acestei cãrþi care îºi propune sã facã<br />
dreptate unei forme literare considerate îndeobºte minore,<br />
îºi considerã demersul ºi ca pe un „exerciþiu de<br />
persuasiune”: „Sper ca ele (blestemele furnizate în chip<br />
de citat în carte, n.n.) sã-l influenþeze pe cititor ºi sã-l<br />
conducã la încheierea cã aceste «prezenþe» asociate,<br />
veacuri la rând, sufletelor necãjite ori voievozilor orgolioºi<br />
care doreau sã-ºi eternizeze deciziile – atât de abundent<br />
încãrcate de informaþii despre mentalitatea românilor din<br />
Evul Mediu, despre spiritualitatea lor, pe palierul prea puþin<br />
investigat la noi al negativului, examinate însã cu destulã<br />
atenþie pe alte meleaguri, ºi despre chipurile în care au<br />
fost compuse textele vehemente ºi constrângãtoare -, puþin<br />
bãgate în seamã pânã acum, trebuie sã beneficieze de<br />
„priviri” mai insistente (ce pot aduce, ziceam, chiar ºi un<br />
plus de adecvare definiþiilor de prin dicþionare), mai<br />
aplicate ºi mai sistematice”.<br />
Cu un inventar de exemple extrem de relevant prin<br />
recurenþa unor motive, formule expresive ºi a unei dinamici<br />
a imaginarului, cartea lui Dan Horia Mazilu conþine<br />
interpretãri de o eficienþã metodologicã ce nu poate fi<br />
contestatã. De la blestemele biblice, la cele vedice ori la<br />
cele proferate în Grecia ºi Roma anticã se inventariazã<br />
formele mai semnificative de texte imprecative, cu<br />
trãsãturile lor distinctive, cu formele lor specifice de<br />
manifestare expresivã.<br />
Un capitol de o importanþã majorã în economia<br />
întregii cãrþi este cel intitulat Blestemul ºi mentalitatea<br />
româneascã, în care este recuperat relieful unei lumi care<br />
„credea în energiile secrete ale cuvântului”, cum precizeazã<br />
autorul. În evul mediu românesc între pãcat, obsesie, fricã,<br />
impuritate, într-un cuvânt, ºi blestem se stabileºte o relaþie<br />
de o însemnãtate inalterabilã. O astfel de relaþie este<br />
ilustratã de predicile lui Antim Ivireanul, comentate de<br />
istoricul literar cu atenþie la detaliu ºi tentaþie a recuperãrii<br />
unor înþelesuri ascunse în cutele textului. Este urmãrit de<br />
asemenea „drumul” blestemelor, procesul de degradare,<br />
de invenþie ºi de laicizare pe care îl suportã acestea în<br />
spaþiul spiritual românesc de-a lungul timpului.<br />
Un alt capitol important al cãrþii este consacrat<br />
retoricii blestemului, privit ca o figurã a „reflecþie” ºi a<br />
insistenþei. Nu se poate nega, astfel, caracterul tautologic<br />
al structurãrii sale, cãci, blestemul „aglomereazã,<br />
acumuleazã ºi amplificã, edificând un Negativ inevitabil<br />
ºi irevocabil” (subl. aut.). De la „tautologiile chinului ºi ale<br />
morþii”, la „ierarhizarea figurilor”, la prezenþa unor situaþii ºi<br />
gesturi cu însuºiri arhetipale sunt inventariate principalele<br />
structuri ale blestemului, într-un stil extrem de riguros ºi<br />
care îºi asumã, în acelaºi timp, beneficiile plasticitãþii unor<br />
imagini critice, al unor sintagme ce tind sã circumscrie cu<br />
exactitate proprietãþle textelor cu caracter imprecativ.<br />
Cartea lui Dan Horia Mazilu se impune prin calitatea<br />
interpretãrilor, prin precizia ºi acurateþea situãrii în spaþiu<br />
ºi timp a acestei specii literare nedreptãþite pânã acum,<br />
dar ºi prin efortul de a ilustra avatarurile textelor de acest<br />
tip, din perspectiva retoricii ori a imaginarului, într-un<br />
demers diacronic ºi sincronic în egalã mãsurã.<br />
Olivian DULEA<br />
Arestarea demonstranþilor din decembrie<br />
1989 din Timiºoara – element în politica<br />
comunistã de reprimare<br />
A vorbi astãzi despre miºcãrile din Timiºoara de la<br />
sfârºitul anului 1989 pare puþin deplasat. Dupã aproape<br />
13 ani de la acele evenimente, populaþia are tendinþa de a<br />
uita ceea s-a întâmplat, sau mãcar sã-ºi transforme<br />
percepþia, atât cu privire la ceea ce s-a numit Revoluþia<br />
Românã, cât ºi referitor la regimul comunist. De fapt n-au<br />
murit atât de mulþi demonstranþi, cei care au iniþiat miºcãrile<br />
erau în mare parte agenþi strãini, Ceauºescu a fost un bun<br />
conducãtor, având în soþia sa „geniul rãu”, el nu a fost bine<br />
informat cu privire la starea populaþiei, comunismul a fost o<br />
idee bunã, dar aplicatã prost, º.a., sunt fraze pe care le<br />
întâlnim adesea în unele ziare, la unele posturi TV sau pe<br />
stradã. Nu vom discuta aportul mass - media sau a unor<br />
lideri de opinie în aceste transformãri de percepþie, ci doar<br />
vom formula un fapt: astãzi se considerã cã evenimentele<br />
din decembrie 1989, care ne-au adus drepturi ºi libertãþi<br />
democratice (fie ele restrânse din motive de ordin economic),<br />
reprezintã un moment de care trebuie sã ne fie ruºine.<br />
Sigur cã existã elemente dubioase de-a lungul<br />
zilelor premergãtoare, dar ºi care au urmat lui 22 decembrie,<br />
sigur cã ADEVÃRUL nu poate fi descoperit în aºa fel<br />
încât sã fie arãtaþi cu degetul toþi cei care au tras în<br />
demonstranþi, i-au maltratat pe arestaþi sau au dat ordine<br />
incompatibile cu drepturile omului. Dar toate acestea nu<br />
trebuie sã conducã la o atitudine de uitare, de blazare, de<br />
dezgust. Ceea ce putem cunoaºte, trebuie fãcut cunoscut.<br />
Este necesar de înþeles mecanismul de funcþionare al<br />
regimului comunist, pentru a nu mai permite nicicând<br />
revenirea acelor principii la conducerea statului. Trebuie<br />
înþeles de ce sistemul totalitar este în mod organic malefic,<br />
ºi atunci nu vom mai avea rãspunsuri la sondajele de opinie<br />
în genul cã ideea comunistã este bunã, dar aplicatã greºit.<br />
Am ales ca subiect de studiu pentru paginile care<br />
urmeazã chestiunea arestãrilor efectuate de cadrele MI,<br />
MApN ºi ale Securitãþii în Timiºoara. Considerãm cã este<br />
un subiect care poate da seama foarte bine despre<br />
principiile unui stat totalitar. Dupã cum se va vedea, aceste<br />
cadre, care aveau ºi ele familii, copii, pãrinþi, la fel ca ºi cei<br />
pe care îi maltratau, uitau totul în momentul exercitãrii<br />
funcþiei lor, pentru a deveni simple instrumente ale<br />
regimului, capabile de cele mai mari atrocitãþi. La baza<br />
acþiunii acestora credem cã a stat un sentiment comun,<br />
dar pe care demonstranþii au reuºit sã ºi-l înfrângã: teama.<br />
Cadrul general în care a avut loc represiunea<br />
manifestaþiilor din Timiºoara este îndeobºte cunoscutã.<br />
Nu vom face decât sã-l reamintim, pentru o introducere a<br />
cititorului în atmosfera acelor zile.<br />
Datoritã unor mai vechi insubordonãri sistemului,<br />
ce au culminat cu apariþia la televiziunea naþionalã<br />
maghiarã, în vara lui 1989, a lui Lászlo Tókes, pastorul
eformat din Timiºoara, i s-a intentat un proces de naturã<br />
religioasã, având la bazã refuzul acestuia de a accepta<br />
transferul de la Timiºoara la Mineu, jud. Sãlaj. În urma<br />
procesului, s-a dat o sentinþã de executare silitã, termenul<br />
legal fiind stabilit pentru 15 decembrie 1 . La acea datã, mai<br />
mulþi enoriaºi reformaþi se adunã în liniºte în faþa casei ºi<br />
bisericii reformate. În orele care vor urma, numãrul<br />
acestora va creºte, ajungând dupã-amiaza la „vreo 200 de<br />
persoane” 2 . A doua zi, tot mai mulþi timiºoreni se opresc<br />
în Piaþa Maria, unde se afla casa parohialã, pentru a se<br />
interesa de cele întâmplate, îngroºând astfel rândurile celor<br />
prezenþi. Ulterior, demonstranþii se vor împãrþi, unele<br />
grupuri rãmânând pe loc, altele mergând pe strãzile<br />
Timiºoarei, pentru a-i chema pe timiºoreni la revoltã.<br />
În seara de 16 se vor scanda în Piaþa Maria primele<br />
lozinci anticeauºiste ºi anticomuniste. În aceeaºi searã s-au<br />
operat primele arestãri din rândul demonstranþilor. Deja o serie<br />
de indivizi dubioºi, în civil, se plimbaserã prin Piaþã din 15<br />
decembrie 3 . Arestãrile se vor înmulþi în zilele care vor urma.<br />
Principalele puncte de arestare din acele momente<br />
au fost urmãtoarele:<br />
- În apropierea sediului fostului Comitet Judeþean<br />
PCR (actualmente sediul Prefecturii), unde au avut loc<br />
arestãri în seara de 16 ºi în cea de 17 decembrie;<br />
- Piaþa Maria, unde au avut loc arestãri începând cu<br />
seara de 16 decembrie, continuând apoi în noaptea de 16/<br />
17, dupã care a avut loc o nouã etapã din seara de 17<br />
decembrie pânã în dimineaþa de 18;<br />
- zona Dacia – Circumvalaþiunii, aici având loc<br />
arestãri între seara de 16 decembrie ºi dimineaþa de 17<br />
decembrie;<br />
- În Piaþa Libertãþii, unde se aflã sediul Garnizoanei<br />
militare; aici au operat arestãri mai ales militarii din<br />
Garnizoanã, între orele 1.00-11.00 din dimineaþa de 17,<br />
precum ºi în dupã-amiaza aceleiaºi zile;<br />
- În zona Parcul Central - Catedralã, cu arestãri în<br />
dupã-amiaza ºi seara de 17 ºi în ziua de 18 decembrie<br />
(dupã orele 15.00); câteva reþineri s-au fãcut ºi în dimineþile<br />
de 17 ºi de 18;<br />
- În Piaþa Operei, cu majoritatea reþinerilor realizate<br />
începând cu seara de 16, apoi de-a lungul întregii zile de<br />
17 ºi câteva în dupã-amiaza de 18;<br />
- Strada Piatra Craiului, în apropiere de Restaurantul<br />
Cina, cu arestãri efectuate cu predominanþã în dimineaþa<br />
ºi în seara de 17 decembrie; un numãr redus de arestãri a<br />
avut loc ºi în seara de 18 decembrie;<br />
- Piaþa 700, cu majoritatea arestãrilor efectuate în<br />
dimineaþa de 17, între orele 0.00-5.00; o nouã etapã a început<br />
în seara de 17, ºi a continuat pânã în dimineaþa de 18;<br />
- lângã Spital Louis Þurcanu, între orele 1.00-4.00,<br />
din dimineaþa de 17;<br />
- lângã Hotel Continental, cu arestãri în dimineaþa<br />
de 17 (între orele 2.00-5.00); de asemenea, în dupã-amiaza<br />
ºi seara aceleiaºi zile (începând cu orele 13.30);<br />
- lângã Clinicile Noi, în dimineaþa de 17 decembrie,<br />
între orele 3.30-6.00;<br />
- Piaþa Iosefin; dupã câteva arestãri în jurul prânzului<br />
din ziua de 17 decembrie, a mai urmat o serie în noaptea de<br />
17/18 decembrie.<br />
Dupã cum reiese din datele prezentate, majoritatea<br />
arestãrilor s-au operat în perioada cuprinsã între seara de<br />
16 decembrie ºi seara de 18. Sunt câteva cazuri, reduse<br />
numeric, de arestãri din ziua de 19 decembrie.<br />
cu cãrþile pe masã<br />
149<br />
Din declaraþiile celor arestaþi, reiese cã autorii<br />
arestãrilor se pot împãrþi în patru categorii, uneori<br />
acþionând în combinaþie:<br />
· Indivizi îmbrãcaþi în civil; unele mãrturii îi definesc<br />
ca „securiºti” sau „miliþieni”;<br />
· Cadre MApN, soldaþi singuri sau comandaþi de<br />
ofiþeri;<br />
· Cadre MI, în uniforma specificã, în unele cazuri<br />
scutieri;<br />
· În foarte puþine cazuri, gãrzi patriotice, care erau<br />
întotdeauna în combinaþie cu miliþieni sau civili.<br />
De regulã, indivizii civili acþionau în diverse puncte<br />
ale oraºului cu maºini tip Dacia sau ARO, pe care le opreau<br />
în dreptul unor demonstranþi izolaþi sau al unor grupuri<br />
mici, obligându-i pe aceºtia, de cele mai multe ori prin<br />
aplicarea forþei, sã urce în autovehicule. Cei reþinuþi astfel<br />
erau duºi la Inspectoratul Judeþean de Miliþie sau la<br />
Penitenciar. Metodele „corective” aplicate de aceºti civili<br />
constau în: lovituri cu pari de lemn, bastoane de cauciuc,<br />
lovituri cu pumnii sau cu picioarele.<br />
Militarii care au operat arestãri au acþionat îndeosebi<br />
în zona Piaþa Libertãþii – Piaþa 700 ºi zona Piaþa Operei –<br />
Piaþa Maria. Este vorba de militari în termen, uneori<br />
conduºi de un ofiþer superior sau un civil. Fiind<br />
întotdeauna înarmaþi, îi loveau pe cei reþinuþi cu patul<br />
armei, uneori cu pumnii sau cu picioarele. În câteva cazuri,<br />
militarii au încercat sã înfigã baioneta în demonstranþi, în<br />
momentul arestãrii 4 .<br />
Miliþienii acþionau în patrule cu maºini de miliþie sau<br />
pe jos. Uneori îi regãsim în cordoane alãturi de militari ºi<br />
civili, barând trecerea la Podul Neptun, de pildã, sau în<br />
Piaþa Operei. Miliþienii erau înzestraþi cu bastoane de<br />
cauciuc, uneori arme, rareori însoþiþi de câini dresaþi. Erau<br />
deosebit de zeloºi în aplicarea loviturilor asupra celor aflaþi<br />
în custodia lor. Redãm, spre exemplificare, un fragment<br />
din declaraþia lui Florea Gheorghe, arestat de o patrulã de<br />
miliþieni în seara zilei de 17 decembrie în apropiere de<br />
restaurantul Sinaia (Piaþa Alexandru Mocioni): „m-au<br />
bãtut lasîndu-mã inconºtient; revenindu-mi, m-am trezit<br />
într-un ARO al miliþiei; la un moment dat, ARO a oprit<br />
lîngã o dubã a miliþiei, fiind aruncat în dubã unde erau zeci<br />
de corpuri, fiind pãziþi de miliþieni înarmaþi cu pistoale<br />
mitralierã, bastoane de cauciuc ºi cîini. Fiind culcaþi cu<br />
faþa în jos au început sã ne loveascã cu patul armei ºi cu<br />
bastoanele. Fiind loviþi cu furie de un sg. Major, m-am<br />
ridicat ºi i-am spus de ce ne loveºte ca pe niºte animale, la<br />
care tov. sg. major a zis cã mã omoarã lovindu-mã cu furie,<br />
dar norocul meu a fost cã a intervenit un plutonier major<br />
care i-a ordonat sã înceteze”5 .<br />
Arestaþii erau duºi în incinta Primãriei, a Comitetului<br />
Judeþean, în arestul Garnizoanei militare din Piaþa Libertãþii<br />
sau în arestul Unitãþii Militare din Calea Aradului, în<br />
funcþie de locul de unde au fost ridicaþi. În alte situaþii,<br />
erau duºi direct la Miliþia Judeþeanã sau Penitenciar. În<br />
toate aceste locuri îi aºteptau alte suferinþe. Primele patru<br />
locuri erau doar de tranzit, cei reþinuþi fiind duºi de aici la<br />
Miliþia Judeþeanã sau la Penitenciar.<br />
Cu rare excepþii, doar în data de 17 decembrie arestaþii<br />
au fost duºi în incinta Primãriei. Aici erau bãtuþi, obligaþi<br />
sã stea pe podeaua rece ore întregi, neavând voie sã se<br />
miºte, erau cãlcaþi în picioare sau puºi cu faþa la perete,<br />
loviþi cu parii sau bastoane de cauciuc. Cei care aplicau<br />
aceste tratamente erau în primul rând civili, apoi miliþieni
150 cu cãrþile pe masã<br />
(inclusiv militari în termen M.I.). Într-un caz excepþional în<br />
rolul de „bãtãuº” a fost o femeie îmbrãcatã civil. Kis Pavel,<br />
arestat în faþa Catedralei în seara de 17 decembrie, dupã<br />
ce începuse sã se tragã, a avut de suferit din partea<br />
acesteia: „la intrare în Consiliu am avut „norocul” de a<br />
întîlni o femeie care mi-a dat cu un par în cap, moment în<br />
care am leºinat. Cred cã acolo era locul ei fixat, pentru a-l<br />
întîmpina în acest fel pe fiecare prins” 6 . Civilii care l-au<br />
bãtut pe Madarasz K. au susþinut cã sunt securiºti 7 , având<br />
prin aceasta o menþiune sigurã privind activitatea<br />
profesionalã cel puþin a unei pãrþi a civililor.<br />
Tratamentul este aproape tras la indigo în incinta<br />
Comitetului Judeþean PCR. Civilii ºi miliþienii cu pari ºi<br />
bastoane sunt ºi aici prezenþi. Aceºtia îi luau în primire pe<br />
arestaþii aduºi de militari, miliþieni civili, lovindu-i sãlbatic,<br />
dupã care îi puneau în genunchi cu mâinile la ceafã (uneori<br />
le erau legate mâinile cu sârmã), continuând sã îi loveascã.<br />
Erau obligaþi sã stea în poziþia aceasta pânã venea o maºinã<br />
a Miliþiei, care îi ducea la sediul Miliþiei sau Penitenciar.<br />
Turcaº Ioan a fost pus în genunchi pe cioburi de sticlã,<br />
fiind lovit cu picioarele ºi bastoane 8 . Zmarandache Daniel,<br />
arestat în dimineaþa de 17 decembrie, îºi aminteºte<br />
cum, la intrarea în Comitetul Judeþean s-au format douã<br />
coloane de miliþieni, printre care cei arestaþi erau obligaþi<br />
sã treacã, fiind bãtuþi fãrã încetare 9 .<br />
La Garnizoana din Piaþa Libertãþii erau aduºi, de cãtre<br />
militarii în termen, de obicei, arestaþii din zonele din<br />
apropiere. Pe lângã bãtaia de la arestare, urma aici o nouã<br />
serie de lovituri, date atât de militari, dar mai ales de<br />
miliþienii ºi civilii prezenþi ºi aici. În general, aveau de<br />
suportat douã astfel de episoade, unul la intrarea în<br />
Garnizoanã, altul la ieºire. La ieºirea din Garnizoanã, erau<br />
bãtuþi mai ales de miliþienii care îi duceau cu maºinile la<br />
Miliþie sau Penitenciar. Pânã la venirea maºinilor, arestaþii<br />
aºteptau în niºte celule ale Garnizoanei. Într-un numãr<br />
redus de cazuri, arestaþii erau supuºi unui fel de<br />
interogatoriu, timp în care erau loviþi. Majoritatea<br />
arestaþilor duºi la Garnizoanã au fost reþinuþi în cursul<br />
zilei de 17 decembrie. Am putut observa cã cei care erau<br />
duºi de la Garnizoanã direct la Penitenciar au fost arestaþi<br />
în dupã-amiaza ºi seara de 17 decembrie, precum ºi în<br />
noaptea de 17 / 18 decembrie.<br />
Cei duºi în tranzit la Unitatea Militarã din Calea<br />
Lipovei au fost prinºi în zona apropiatã în seara de 17<br />
decembrie de unitãþi de soldaþi, uneori comandaþi de un<br />
ofiþer. Soldaþii, în cea mai mare parte, s-au purtat dur cu<br />
cei arestaþi. Un ofiþer ce-ºi desfãºura activitatea în acea<br />
Unitate în decembrie 1989 îºi aminteºte cã militarii fuseserã<br />
„intoxicaþi” cu tot felul de informaþii, cã cei care<br />
demonstreazã sunt huligani, ucigaºi, tâlhari 10 , aceasta<br />
constituind o justificare a acþiunii militarilor. Afirmaþiile<br />
acestui ofiþer sunt contrazise de declaraþiile arestaþilor,<br />
unii susþinând cã soldaþii le adresau cuvinte ca „ce nu vã<br />
convine?”, „vreþi libertate?”, semn cã soldaþii ºtiau clar<br />
ce cereau manifestanþii. Dupã arestare, demonstranþii<br />
aºteptau o vreme în arestul Unitãþii, pânã la venirea unor<br />
maºini, care îi duceau la Penitenciar. La intrarea în Unitate,<br />
precum ºi la urcare în maºini, arestaþii erau din nou bãtuþi<br />
de militari.<br />
Miliþia Judeþeanã (ce avea sediu comun cu<br />
Securitatea) este de departe locul unde arestaþii vor avea<br />
cel mai mult de suferit. Aici, ca ºi mai târziu la Penitenciar,<br />
arestaþii erau acuzaþi cã ar fi furat din magazine. Toþi cei<br />
care au trecut prin porþile Miliþiei au fost bãtuþi crunt,<br />
indiferent dacã erau copii sau femei sau bãtrâni, deseori<br />
pânã la leºinul arestatului. Redãm doar câteva fragmente<br />
din mulþimea de declaraþii terifiante ale celor arestaþi:<br />
- Archip Viorel, arestat în seara de 17 decembrie: a<br />
fost dus în curtea Miliþiei ºi „am fost culcaþi pe burtã ºi au<br />
pus soldaþii sã ne batã; aceºtia au început sã ne loveascã<br />
cu bastoane ºi picioare” 11 ;<br />
- Balint Costel, arestat în dimineaþa de 17 decembrie:<br />
a fost dus într-o celulã a Miliþiei ºi „dupã un timp apare un<br />
tip în civil cu un par în mînã ºi ne întreabã de ce am ieºit<br />
noaptea pe stradã ºi ce-am vrut; nu pot sã tac (...) ºi îi<br />
spun (...) cã eu sînt ilegal reþinut (...). În loc de rãspuns<br />
primesc un pumn în gurã, care îmi sparge un dinte” 12 ;<br />
- Chira Daniel, arestat în dimineaþa de 17 decembrie:<br />
„am coborît din maºinã ºi un grup de aprox. 10 miliþieni au<br />
tãbãrât pe mine ºi m-au lovit cu pumnii, cu picioarele, cu<br />
patul armei sau cu cozi de lopatã” 13 ;<br />
- Petromaniant Ion Zeno, arestat în dimineaþa de 17<br />
decembrie: „ne-au pus cu burta pe beton spunîndu-ne ca<br />
nu cumva sã ridicãm capul de jos sã ne uitãm sau sã<br />
vorbim între noi. Lîngã mine era un student care a încercat<br />
sã se uite dupã prietena lui; l-au vãzut miliþienii ºi l-au<br />
bãtut acolo jos cu picioarele pînã l-au umplut de sînge,<br />
dupã care unul dintre ei i-a spus celuilalt sã aducã o gãleatã<br />
cu apã ºi o mãturã ºi sã dea pe jos ca sã nu se vadã sînge<br />
pe beton” 14 .<br />
Odatã ajunºi la sediul Miliþiei Judeþene (de cele mai<br />
multe ori aduºi cu maºina), arestaþii erau obligaþi sã treacã<br />
printre douã cordoane de civili, miliþieni sau militari în<br />
termen MI, care îi loveau cu pumnii sau picioarele, dar de<br />
cele mai multe ori cu bastoane, bâte, pari, patul armei.<br />
Odatã ajunºi în curtea Miliþiei, cei mai mulþi erau obligaþi<br />
sã se punã pe burtã, pe ciment, fãrã a avea voie sã se<br />
miºte. Alþii erau duºi în beciurile Miliþiei, unde erau din<br />
nou bãtuþi. Atât cei din curte, cât ºi cei din beciuri, dupã o<br />
aºteptare de câteva ore, erau duºi cu maºinile la<br />
Penitenciar. O parte dintre arestaþi au fost reþinuþi în<br />
continuare la Miliþie pânã la eliberare, în timp ce o micã<br />
parte au fost readuºi de la Penitenciar, dupã 1 – 2 zile, din<br />
nou la Miliþie.<br />
La Penitenciar, arestaþii erau luaþi în primire de<br />
miliþieni sau angajaþi ai Penitenciarului. În primul caz,<br />
primeau o nouã serie de lovituri, dupã care li se luau toate<br />
obiectele personale, inclusiv actele. Bãrbaþii erau<br />
despãrþiþi de femei. Erau duºi apoi în celulele neocupate<br />
de deþinuþii de drept comun. Fiind foarte mulþi arestaþi,<br />
numãrul lor depãºea cu mult capacitãþile celulelor, astfel<br />
încât un pat revenea la doi-trei sau chiar patru arestaþi.<br />
Oricum, majoritatea arestaþilor erau prea agitaþi ºi speriaþi<br />
pentru a mai putea dormi. În zilele care au urmat, majoritatea<br />
arestaþilor au fost interogaþi, unii chiar de mai multe ori.<br />
Unii arestaþi au fost bãtuþi ºi cu aceastã ocazie, cerânduli-se<br />
sã semneze declaraþii în care sã recunoascã cã au<br />
spart magazine ºi au furat obiecte. Majoritatea au refuzat<br />
sã semneze, mulþi fiind loviþi la acest refuz.<br />
În ziua de 18 decembrie au început sã fie eliberaþi<br />
minorii. Au fost chemaþi la Penitenciar directorii liceelor<br />
sau ºcolilor unde aceºtia erau elevi. Profesorii respectivi<br />
îi luau în custodie pe elevi, angajându-se cã aceºtia nu îi<br />
vor lãsa sã iasã pe strãzi. Pentru cã ideea apãruse spre<br />
searã, doar o micã parte dintre copii au fost eliberaþi în<br />
acea zi, de teamã ca sã nu fie arestaþi din nou. În data de
19 decembrie au fost eliberaþi alþi minori, însã abia miercuri,<br />
20 decembrie vor fi eliberaþi toþi minorii, odatã cu ceilalþi<br />
arestaþi. Astfel, în acea searã, toþi arestaþii din Penitenciar<br />
au fost urcaþi în maºini ºi duºi în diverse puncte ale<br />
Timiºoarei, unde au fost eliberaþi. Unii au fost duºi în faþa<br />
Comitetului Judeþean PCR, alþii în Piaþa Libertãþii (în aceste<br />
locuri aºteptându-i manifestanþii), sau lângã depoul RATT,<br />
lângã Fabrica de Ciorapi, º.a.<br />
O micã parte a arestaþilor au rãmas în arestul Miliþiei<br />
pânã în data de 22 decembrie, dupã fuga lui Ceauºescu 15 .<br />
Dupã cum reiese din cele de mai sus, politica<br />
autoritãþilor comuniste a fost de reprimare durã a<br />
manifestaþiilor de nemulþumire ale locuitorilor Timiºoarei.<br />
Dacã în prima zi, 16 decembrie, singurele metode de<br />
reprimare au fost dispersarea manifestanþilor cu ajutorul<br />
tunurilor de apã ºi intervenþia trupelor MI ºi MApN,<br />
înarmate cu bastoane ºi bâte, precum ºi arestarea<br />
demonstranþilor, începând din 17 decembrie s-a ordonat<br />
sã se tragã în cei aflaþi în stradã. În paralel, arestãrile au<br />
continuat, atât în 17, cât ºi în 18 ºi 19 decembrie. Bãtaia a<br />
constituit tratamentul predilect aplicat de autoritãþi celor<br />
arestaþi. Dacã iniþial, la arestare, Garnizoanã, U.M. de pe<br />
Calea Lipovei, Comitetul Judeþean PCR, Primãrie, ºi chiar,<br />
în primele zile, la Miliþie, bãtaia a fost aplicatã doar din<br />
nevoia sadicã a autoritãþilor de a „pedepsi” pe curajoºi, în<br />
timpul surogatelor de interogatorii luate arestaþilor, s-a<br />
încercat justificarea arestãrilor prin „spargerile” ºi<br />
„furturile” comise de manifestanþi. În acest scop, unei<br />
mari pãrþi a celor arestaþi li s-a pus în vedere sã semneze<br />
declaraþii în care sã „recunoascã” aceste acþiuni, mulþi<br />
dintre ei fiind loviþi la refuzul de a semna aceste declaraþii.<br />
Din aceste fapte ar pãrea cã se dorea organizarea unor<br />
procese celor arestaþi, dar atunci se pune întrebarea de ce<br />
au mai fost anchetaþi minorii, din moment ce încã din 18<br />
decembrie s-a hotãrât eliberarea lor. Din datele pe care le<br />
deþinem reiese cã ordinul de a interoga persoanele reþinute<br />
la Penitenciar a venit din partea lui Diaconescu Gheorghe,<br />
pe atunci adjunctul procurorului general al României, venit<br />
la Timiºoara în acele zile 15 . Din declaraþiile procurorilor<br />
apare ca evident cã ei au fost trimiºi sã cerceteze potenþialii<br />
fãptaºi ai spargerilor ºi furturilor din magazine. O posibilã<br />
concluzie ce poate fi formulatã în stadiul actual al<br />
cercetãrilor este cã ordinul de arestare a fost dat de<br />
autoritãþile comuniste locale fãrã a se gândi la legitimitatea<br />
acestui act, chiar ºi conform legilor aflate atunci în vigoare.<br />
Apoi a urmat încercarea de a justifica aceste arestãri prin<br />
aceea cã cei arestaþi ar fi furat din magazine. Era uºor de<br />
folosit aceastã „scuzã”, cu atât mai mult cu cât, încã din<br />
momentele de început ale revoltei au existat elemente care<br />
au fost vãzute de manifestanþi cã spãrgeau magazine ºi<br />
furau din ele. Nu trebuie uitat nici faptul cã Ceauºescu, în<br />
cuvântarea de la televiziunea naþionalã, din seara de 20<br />
decembrie, a vorbit despre distrugerea ºi jefuirea unor<br />
serii de clãdiri publice ºi magazine 16 . S-a hotãrât apoi chiar<br />
înscenarea unor spargeri, pentru a justifica, începând cu<br />
17 decembrie arestãrile ºi, eventual, chiar ordinul de a se<br />
trage în manifestanþi. Aducem ca dovadã declaraþia Paulei<br />
Fekete, arestatã în seara de 17 decembrie, în spatele<br />
Primãriei, de doi civili care spãrgeau magazinele din Piaþa<br />
Operei 17 . Rezultã de aici cã se dorea, probabil, organizarea<br />
unor procese publice dupã înfrângerea revoltei, de genul<br />
celor intentate „chiaburilor” la începutul regimului<br />
comunist. În data de 20 decembrie, dându-ºi seama cã<br />
cu cãrþile pe masã<br />
151<br />
întinderea în toatã þara a revoltei este o problemã de timp,<br />
autoritãþile, în faþa zecilor de mii de manifestanþi, au fost<br />
nevoite sã elibereze arestaþii din Penitenciar. O parte a<br />
celor reþinuþi toatã perioada la Miliþie nu au fost eliberaþi<br />
decât în 22 decembrie, dovedind ºi prin aceasta<br />
ataºamentul unei bune pãrþi a cadrelor MI la fostul regim.<br />
Note:<br />
1 V. relatarea lui Gazda Arpad, în Marius Mioc, Revoluþia<br />
din Timiºoara aºa cum a fost. Mãrturii ale rãniþilor, arestaþilor,<br />
rudelor ºi prietenilor celor decedaþi în Revoluþie, Timiºoara,<br />
1997, p. 9; Gazda era unul dintre apropiaþii pastorului; cf. ºi<br />
declaraþia lui Tokes Laszlo, în T. Suciu, Reportaj cu sufletul la<br />
gurã, Timiºoara, 1990, pp. 12-14;<br />
2 Gazda Arpad, în Marius Mioc, op. cit., p. 9;<br />
3 Miodrag Milin, Timiºoara. 15 – 21 decembrie ’89,<br />
Timiºoara, 1990, p. 12;<br />
4 V., de pildã, declaraþia lui Farcãu Vasile, în Arhiva audio-video<br />
a Asociaþiei Memorialul Revoluþiei;<br />
5 Relatarea lui Florea Gheorghe, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
6 Relatarea lui Kis Pavel, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
7 Relatarea lui Madarasz K., în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
8 Relatarea lui Turcaº Ioan, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
9 Relatarea lui Zmarandache Daniel, în Arhiva<br />
Memorialului Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
10 Declaraþia lt. Ciornea, în Arhiva audio-video a<br />
Asociaþiei Memorialul Revoluþiei;<br />
11 Relatarea lui Archip Viorel, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
12 Relatarea lui Balint Costel, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
13 Reltarea lui Chira Daniel, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
14 Relatarea lui Petromaniant Ion Zeno, în Arhiva<br />
Memorialului Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
15 De pildã, Geangu Ioan, Mioc Marius, v. Marius Mioc,<br />
op. cit., p. 56; v. ºi relatarea lui Sandu Mihai, în Arhiva<br />
Memorialului Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”;<br />
15 v. declaraþiile procurorilor anchetatori, în Arhiva<br />
Memorialului Revoluþiei, Dosar „Procurori”;<br />
16 Cuvântarea tovarãºului Nicolae Ceauºescu la<br />
posturile de radio ºi televiziune, în Drapelul Roºu, nr.13952/<br />
21.XII.1989, p. 1;<br />
17 Relatarea Paulei Fekete, în Arhiva Memorialului<br />
Revoluþiei, Dosar „Arestaþi”.
152 cu cãrþile pe masã<br />
Xenia KARO<br />
Ion Bogdan Lefter, mereu<br />
surprinzãtor<br />
Am scris despre aceastã carte a lui Ion Bogdan<br />
Lefter (ca ºi despre alte câteva ale sale) în primul rând din<br />
convingerea cã modul sãu derutant de a descrie asigurã<br />
cu fiecare apariþie miºcarea severã a magmei tipologiei<br />
discursurilor, asigurã existenþa (cel puþin a) unei alternative<br />
clare…stilistice. Cu sau fãrã “instrucþiuni de folosire”<br />
(7), cum ar veni acceptând sau nu jocul autorului, cãrþile<br />
sale se citesc “ca pe apã”. Relaxarea (termen definitoriu)<br />
este întemeiatã pe unitate, claritate, pe, finalmente, un tip<br />
de oralitate penibil de cãutat în zilele noastre. În fapt,<br />
“Anii ‘60-’90. Critica literarã” trece în revistã (la propriu,<br />
aº zice) acele nume de critici, istorici literari, eseiºti care<br />
au rãmas de referinþã realã ºi într-o istorie ºi în cealaltã.<br />
Lipsit de porniri epopeizante, criticul cautã sã-ºi ritmeze<br />
“istorisirea” în funcþie de caracteristicile prime ale<br />
obiectului: “varietatea ºi vitalitatea“ (7), iar “ºantierul”<br />
(nici nu putea fi altfel, cel puþin acum) ar fi singura<br />
modalitate, pe de o parte, de control, de frunzãrire a<br />
metalimbajelor literaturii noastre, dar ºi prin opþiunile<br />
artizanului, de reconsiderare/ lãrgire a mai vechilor<br />
“ºantiere”. Format în ºfichiuitorii ani ’80, Ion Bogdan Lefter<br />
are exerciþiul ironiei (mitice) subþiri, revizioniste, pe care îl<br />
putea asocia doar cu o cãutare încãpãþânatã de caractere:<br />
“În Cenaclul nostru de Luni se simþea o oarecare presiune<br />
a Instituþiei, ºtiam cã trebuie sã ne ferim de informatori,<br />
unii colegi fuseserã luaþi de-a dreptul la întrebãri - ºi uiteaºa<br />
începu radicalizarea politicã a unei generaþii literare<br />
care se nãscuse doar radicalã moral; sau e totuna?…”<br />
(52). Accesând nu rigorile supravieþuirii, cât pe cele ale<br />
convieþuirii, o parte a literaþilor de atunci puneau în discurs<br />
ceea ce a devenit o tradiþie, aº zice cu o inutilã pãrere de<br />
rãu:” Una din trãsãturile definitorii ale momentului literar<br />
actual (articolul este scris în 1981, dar nu a fost publicat)<br />
o constituie afirmarea rãspicatã a imperativului moralitãþii”<br />
(14). Astfel, nu ne vinde o înºiruire de canoane, ci o listã<br />
(cu început ºi sfârºit din pãcate) de pilde moralizatoare,<br />
cãci nu cronologia (nu în primul rând) este motivaþia<br />
opþiunilor. Cartea este întemeiatã pe câteva criterii care<br />
nu au a face cu relativitatea.<br />
Criterii<br />
Termenul care fundamenteazã argumentaþia, pentru<br />
un nume sau altul, este moralitatea (fie cã este vorba de<br />
relaþia dintre eu ºi existent, fie cã se ia în consideraþie<br />
decisiva moralitate a receptãrii). În felul acesta, ºi-au fãcut<br />
loc în carte doar acei critici, istorici, eseiºti al cãror nume<br />
suportã prezenþa acestui determinant. Stricto sensu, toate<br />
numele primesc explicit sau implicit calificativul: Ion<br />
Negoiþescu “s-a aflat mereu pe poziþii nonconformiste,<br />
de o moralitate perfect verticalã” (93), Nicolae Manolescu<br />
“cultivã (…) spiritul de independenþã ºi integritatea<br />
moralã”, Mircea Iogulescu este “imagine a inflexibilitãþii<br />
morale” (270) etc. Pe de altã parte, “privirile din exterior”,<br />
i.e. lucide, apartinice, sunt doar douã: Monica Lovinescu<br />
ºi Virgil Ierunca. Faþã de aceºtia admiraþia e liberã sã se<br />
manifeste. Aprecierile sunt ireversibil elogioase,<br />
reverenþioase; se obþine astfel o oglindã în care cu greu ºi<br />
cu multã indulgenþã ne-am putea privi. Monica Lovinescu<br />
“fundamenteazã în epoca postbelicã o criticã eticã!” (37),<br />
în aºa fel încât cãrþile sale au un “statut complicat, cu o<br />
multitudine de semnificaþii ºi implicaþii, din care nu ºtii ce<br />
sã alegi mai degrabã pentru a o descrie, pentru a o<br />
defini”(35). Scriind despre cãrþile Monicãi Lovinescu, Ion<br />
Bogdan Lefter ajunge (inevitabil) ºi sã viseze «patru<br />
posibile consecinþe ale viitoarelor reevaluãri ale literaturii<br />
scrise la noi sub regimul comunist”(43). Urmãrile sunt<br />
legate în principal de intergrarea … fireascã a culturii<br />
române în fluxul mondial, de, finalmente, abolirea<br />
diferenþelor izolatoare de tot felul. Articolul a fost scris în<br />
1994, iar reevaluarea rãmâne un ce împins spre grotesc<br />
sau, vai!, spre ridicol; cât despre cele patru ”consecinþe<br />
posibile”, acestora li s-ar putea gãsi corespondenþe în<br />
patru sute de consecinþe reale ale nereevaluãrii…Au<br />
apãrut de curând astfel de istorii pe bune, sunt în lucru<br />
nume, însã suficient de târziu cât sã nu se mai simtã cã se<br />
poate spune ºi un pic de adevãr. E uºor de înþeles astfel<br />
cã articolele despre oameni precum Monica Lovinescu<br />
sau Virgil Ierunca ajung mai degrabã reflecþii asupra unei<br />
întregi literaturi/ culturi blocatã parcã în autodafe. ªi în<br />
acest sens, spiritul de selecþie al criticului în discuþie<br />
funcþioneazã, ºtie încotro sã se îndrepte ºi, mai ales, dã<br />
semne cã ar fi cu totul strãin de împãmântenitele nãravuri:”<br />
… nimic din ce a fost nu trebuie omis din cine-ºtie-ce<br />
raþiuni ! Sã nu uitãm cã politica jumãtãþilor de<br />
adevãr sau a tãcerilor s-a dovedit în<br />
deceniile trecute o falsã soluþie , nefãcând<br />
decât sã înlesneascã proliferarea ambiguitãþilor ºi a<br />
confuziilor încã active ºi astãzi” (56). ªi astãzi? Dupã ce<br />
grile sã mai (re)evaluãm? Ale convieþuirii sau ale<br />
supravieþuirii? Mã tem de un rãspuns onest.<br />
Sã nu trecem cu vederea ºi receptarea, care-i include<br />
deopotrivã pe creatorii de imagine, dar ºi pe<br />
receptorii pasivi. Chiar de la început sunt … descrise<br />
modalitãþile de aducere/ menþinere în “actualitate”, recte<br />
pe prima scenã a bibliografiilor, a “ marilor critici de ieri ºi<br />
de alaltãieri” (13). Ne mai amintim încã pelerinajul pe care<br />
trebuia sã-l facem ca mici roboþei la ora de românã ºi sã ne<br />
plecãm ignoranþa în faþa unor formulãri prin excelenþã<br />
autoreflexive ºi opace prin inadvertenþã; ar fi ceea ce în<br />
carte este numitã “admiraþie muzealã (…), actualitate de<br />
gradul unu”; o atitudine care, ºtim, numai popularitate nu<br />
a adus acelor nume. Pe de altã parte, mai este decelatã ºi<br />
o actualitate rezolvatã de “opþiuni spirituale, ºi prin<br />
aceasta profunde ºi inaparente”(13). Întâmplãtor sau nu,<br />
aceºtia din rândul al doilea stau foarte bine la capitolul<br />
“eticã”.<br />
O altã însuºire obligatorie (a se citi: criteriu) þine de<br />
vitalitatea, dinamismul oricãrui critic din aceastã perioadã.<br />
Dinamismul înseamnã însã de multe ori cameleonism,<br />
balcanism, ambiguitate de opþiune. Astfel, Ion Bogdan<br />
Lefter se înfãþiºeazã de-a dreptul extaziat de “vivacitatea”<br />
unui Paul Cornea sau a unui Adrian Marino, de<br />
“entuziasmul tineresc” al lui Ovid. S. Crohmãlniceanu, de<br />
relaxarea ºi eficacitatea lui Matei Cãlinescu, etc. Selecþia
fãcutã, în care aduce spre exemplu spirite vii, din rândul<br />
cãrora îþi poþi a<strong>lege</strong> (ca începãtor) un model sau altul,<br />
pentru cã, în fapt, ceea ce autorul numeºte “ºantier” -<br />
pare a fi avanpremiera unei istorii ce va fi scrisã la un<br />
moment dat. Cartea aceasta nu este de fapt scrisã; îþi sunt<br />
date incipituri ºi ca reper câteva linii bio/bibliografice; o<br />
înþelegi/scrii singur începând de unde vrei, cu cine vrei. Dar<br />
cum este vãzutã desfãºurarea criticii în perioada ‘60-’90?<br />
Cum se vede<br />
Ideologi, esteþi, teoreticieni, sunt distribuiþi în cinci<br />
casete tipologice, pornind de la unul Maiorescu ºi<br />
ajungând la mulþi postmoderni. Nu voi relua ideile expuse<br />
de autor (unele dintre ele sunt chiar recurente de la carte<br />
la carte), dar nu pot sã nu remarc cã doar doi autori de<br />
sisteme par a fi de identificat deocamdatã: Paul Cornea ºi<br />
Adrian Marino. Ca ºi în cazul poeþilor, ºi criticii au fãcut<br />
bucla întoarcerii în timp, recte în perioada interbelicã, unde<br />
mai erau de gãsit surse de supravieþuire onorabilã esteticã,<br />
din ce cauzã, nu mai discutãm, sugereazã autorul suficient<br />
de explicit în carte.<br />
Cum precizeazã încã de la început, vitalitatea ºi<br />
varietatea fenomenului critic sunt trãsãturile care nu<br />
trebuie neglijate; dar mai ales un aspect: “Norocul<br />
literaturii este cã istoria sa, mai veche ori mai recentã, i le<br />
(modele morale, n.m. X.K.) poate oferi” (15). Aceasta ar fi<br />
partea frumoasã care se poate vedea. Se mai vede însã ºi<br />
dâra “provincialismelor carpato-danubiano-pontice,<br />
mâzga groasã de obsesii localiste, pe cât de stupide, pe<br />
atât de vanitoase” (193). ªi “lumea scriitoriceascã (pe<br />
care - sfântã naivitate! - o gãseam pe atunci mirificã,<br />
misterioasã, atrãgãtoare…)” (165) este trecutã prin filtrul<br />
unor observaþii deloc comode. Scriitorii sunt fie<br />
“obsedaþi” de un critic la modã, fie lansânu-se pe cont<br />
propriu în ale recenziei. Cu aceastã din urmã pornire, Ion<br />
Bogdan Lefter e destul de dur: “ Fenomenul a mai fost<br />
semnalat: pe fundalul scãderii de prestigiu a cronicii<br />
literare profesioniste, s-a rãspândit ca pojarul firitiseala<br />
reciprocã a autorilor de versuri mediocre, care ºi-au dat<br />
repede seama cã, dacã intrã în joc, îºi vor cãpãta - mai<br />
devreme ori mai târziu - la care viseazã. Dacã<br />
de la criticii adevãraþi nu se poate, fie ºi de la !” (406).<br />
O cu<strong>lege</strong>re de articole scrise la vremea lor, aºa cum<br />
este “Anii ‘60-’90. Critica literarã”, poate ajunge o cale de<br />
panoramare a unei zone… cu probleme. Interogarea<br />
timpului se impune, “dar timpul se dovedeºte dublu, timp<br />
al scrierii ºi timp al memoriei, iar aceastã duplicitate cheamã<br />
la rândul ei un alt sens: timpul însuºi este o formã”<br />
(Barthes, 1987:113). Intervenþiile publicistice sunt aduse<br />
din anii ’80 ºi alãturate celor de ultimã orã. Un procedeu<br />
prin care se poate susþine autenticitatea opþiunilor, în cazul<br />
de faþã, morale.<br />
Am început articolul cu o serie de observaþii stilistice<br />
ºi de… atitudine. Ion Bogdan Lefter a impus un tip de<br />
atitudine, dar nu aº dori sã vãd prea mulþi emuli ai stilului<br />
sãu. Firescul, colocvialitatea pe care mizeazã criticul<br />
creeazã falsa impresie de superficialitate, iar accesibilitatea<br />
sugeratã de ironia mucalitã camufleazã sentinþe tãioase.<br />
Dar intrãm deja într-o zonã prea… normalã de discuþii.<br />
cu cãrþile pe masã<br />
Mircea STÂNCEL<br />
Rãstigniri ºi reabilitãri<br />
153<br />
Dupã 1990, jurnalul detenþiunii, al omului împins la<br />
periferia societãþii sau exilat, dar nu numai, timp de peste<br />
patru decenii, cu toatã gama de suferinþe provocate politic,<br />
a dat multã substanþã literaturii de azi ºi de aceea<br />
meritã tratat cu o atenþie aproape destinalã. E acum, parcã,<br />
o revoltã (iatã, nu numai socialã ºi politicã) a nonficþiunii,<br />
a diarium-ului ca literaturã sau pure enunþuri reflexive fãrã<br />
pretenþii literare þinute ani de zile în adâncul sertarului, în<br />
cel mai bun caz, dacã nu învelite în mai multe pungi de<br />
plastic pe fundul unui recipient umplut cu apã murdarã,<br />
pentru a nu trezi suspiciunea celor trimiºi sã le confiºte.<br />
Au apãrut ºi jurnale, deºi puþine, despre pãtimirile Bisericii<br />
Greco-Catolice, scrise de ierarhi, preoþi, cãlugãri ºi<br />
credincioºi, trecuþi prin închisorile regimului comunist,<br />
pãstrînd o eticã specificã. Dar ºi jurnale care falsificã,<br />
pentru scopuri uºor de înþeles. Cartea lui Valentin Borda,<br />
Rãstigniri, 1 este ºi ea un text ce vorbeºte despre suferinþa<br />
Bisericii Române Unite cu Roma, pe de-o parte ºi, pe de<br />
alta, despre supliciul ultimului ei Cardinal, , dar nu numai.<br />
Rãstigniri este un „jurnal” redactat pe douã voci.<br />
Una este cea care vorbeºte despre drama B.R.U. în termeni<br />
fireºti, iar cealaltã este o voce diversionistã, specificã<br />
scriitorului „implicat” (prea mult) în politica sistemul trecut<br />
ºi care doreºte ca poziþia lui sã se facã auzitã ºi acum,<br />
alãturi de colegii sãi, sub semnul „iubirii de patrie”, iubire<br />
pe care cei de azi, crede el, nu o mai au. E, pânã la urmã, ºi<br />
o carte apostazicã. Valentin Borda ne avertizeazã sã nu<br />
luãm tale quale toate personajele din text, chiar dacã au<br />
atingere într-un fel sau altul cu biserica greco-catolicã.<br />
Ficþiunea ºi pasajele romaneºti sunt prezente doar pe<br />
scurte etape. Sunt vizibile atunci când notaþiile vin dintrun<br />
trecut îndepãrtat pentru a salva prezentul; vin din<br />
copilãria ºi adolescenþa Eminenþei Sale Cardinalul, dar,<br />
din pãcate, pentru a susþine ºi poziþiile doctrinare actuale<br />
ale autorului. Jurnalul acesta cu accente romaneºti nu<br />
poate sã ascundã, însã, prea mult persoanele reale din<br />
spatele personajelor, ºi în speþã originalul personajului<br />
central: Cardinalul Alexandru Todea.<br />
Cartea are o structurã inelarã. O ciudatã combinaþie<br />
încropitã din note, informaþii culturale ºi istorice, memorii<br />
etc. etc. Dupã cum mãrturiseºte Valentin Borda, lucrarea<br />
are la bazã notaþiile pãrintelui greco-catolic Ilarion<br />
Cioclea. Asta ar fi, sã spunem, sursa primarã pe care<br />
Valentin Borda o extinde ºi supune unor „denaturãri”,<br />
folosindu-se de tehnica lesnicioasã a colajului. Nu ºtim<br />
cât s-a mai pãstrat din manuscrisului pãrintelui Cioclea !<br />
Volumul lui Valentin Borda, Rãstigniri, autor despre<br />
care avem puþine date, (din câteva pagini reiese cã este<br />
membru al Vetrei Româneºti, organizaþie naþionalistã<br />
înfiinþatã în martie 1990, la Târgu Mureº, ca rãspuns la<br />
UDMR), se poate numi ºi Reabilitãri. Acest titlu mi-a<br />
fost sugerat de intenþia autorului, vizibilã cu ochiul liber,
154 cu cãrþile pe masã<br />
de a strecura cititorului neavizat, pe lângã figura centralã<br />
a cãrþii - Cardinalul -, sub aura fãrã egal a Bisericii Române<br />
Unite cu Roma, în suferinþã o jumãtate de secol, ºi alte<br />
„personaje”, cuprinse, subit, chipurile, de spiritul iezuit al<br />
greco-catolicismului, imediat dupã venirea comuniºtilor<br />
la putere. Acestea se pot confesa în liniºte acum, fãrã<br />
teama cã îºi vor pierde locurile de muncã. „Personajele”<br />
vorbesc multe, dar mai ales despre realizãrile lor, despre<br />
cum a fost posibil ca în literaturã, artã, învãþãmânt ºi ºtiinþã,<br />
timp de o jumãtate de secol de cenzurã, sã aparã atâtea<br />
lucruri pozitive pe care unii nu le vãd. ªi rezultã cã aceºti<br />
înalþi funcþionari nu au stat de-o parte, s-au implicat în<br />
viaþa sistemului lucrînd în chip iezuit. Aºa se explicã, dupã<br />
ministrul (ambasadorul) Onucu Raþiu, apariþia pe scena<br />
literaturii româneºti a generaþiei ºaizeci, salvarea unor<br />
scriitori ca „Mihail Sadoveanu, Camil ºi Cezar Petrescu”,<br />
Tudor Vianu ºi George Cãlinescu, iar mai târziu Tudor<br />
Arghezi ºi Ion Barbu.<br />
În aceastã atmosferã creatã pe rãzbunarea<br />
suferinþei bisericii greco-catolice, a ierarhilor ei (dar<br />
redatã ºi ea în sens „ecumenic” de autor, ca sã nu cadã,<br />
chipurile, nimeni pradã „patimilor confesionale” ºi sã nu<br />
ajungã nimeni duºmanul celui ce te-a „încreºtinat prin<br />
botez” dupã 1948), convivii se simt excelent. Astfel,<br />
Onucu Raþiu îi atrage atenþia autorului cã nu Dr. Petru<br />
Groza a fost responsabil de prigonirea B.R.U. cu Roma,<br />
ci instrumentele Moscovei. Apoi, suntem informaþi,<br />
imediat, de renaºterea literaturii ºi învãþãmântului<br />
românesc sub Petru Groza. Prin urmare, întâlnim nume<br />
de înalþi funcþionari comuniºti, cu „realizãri”, lângã<br />
suferinþele greco-catolicilor.<br />
În acest jurnal se beau cafele multe, se pun mese<br />
mereu ºi seara vine imediat, dar mai ales ne este sugeratã,<br />
în termeni de reportaj tv. de altãdatã, natura de basm a<br />
Ardealului. În altã parte, întâlnim un dialog, pe acelaºi<br />
tipic, între Onucu Raþiu - fost elev al Blajului, retras de la<br />
studii din pricini materiale, conducerea Liceului Sf. Vasile<br />
cel Mare neinteresîndu-se de el - ºi Leonte Rãutu: „-<br />
Biserica Românã Unitã cu Roma nu trebuie sã rãmânã nici<br />
mãcar în amintirea noastrã, tovarãºe Raþiu, darmite s-o<br />
aducem în discuþia forului suprem al Partidului. Scoate-þi<br />
din cap pânã nu-i prea târziu, gândul cã am vrea sã ne<br />
ocupãm cu astfel de bazaconii. – Chestiunea ridicatã în<br />
memoriul episcopilor nu-i bazaconie, tovarãºe Rãutu, s-a<br />
revoltat fostul soldat în Divizia „Tudor Vladimirescu”.<br />
Citiþi-l ºi veþi constata cã propune o lecþie de istorie. – Cu<br />
Papa de la Roma, nu ? – În primul rând, istorie româneascã.<br />
Sunt convins cã dacã i s-ar prezenta tovarãºului secretar<br />
general adevãrul, ar înþe<strong>lege</strong>, se apãrã în faþa evreului mai<br />
tânãrul demnitar.” (pp. 300-301)<br />
Valentin Borda, în cele peste 460 de pagini, nu se<br />
ocupã decât de dimensiunea istoricã a marilor figuri ale<br />
Blajului, ºi implicit a B.R.U., începând cu Inocenþiu Micu,<br />
dar nu ºi de fermentul catolic ce a produs schimbarea în<br />
istoria noastrã, de Biserica propriu-zisã. Blajul propus de<br />
Valentin Borda, cu unele excepþii, a circulat în presa<br />
româneascã ºi pânã la 1989. Valentin Borda face un diptic,<br />
totuºi, ca în aproape toate cãrþile apãrute dupã 1990 în<br />
acest sens, cu figurile luminoase ale vlãdicilor trecuþi prin<br />
închisori. Ceea ce dã puþinã consistenþã cãrþii. Abordarea<br />
naþionalismului luminat practicat de blãjeni este un lucru<br />
fãcut cu premeditare, pentru a justifica, pânã la urmã,<br />
întoarcerea spre istoria naþionalã a nomenclaturilor de<br />
dupã 1940. În acest context, Valentin Borda se simte acasã<br />
în jurnalul sãu, iar foºti funcþionari, Onucu Raþiu,<br />
Alexandru Borza, Honoriu Sârbu ºi alþii, de la diferite<br />
niveluri, simt cã au ce spune, simt cã se pot mula pe „noul<br />
subiect”, ºi îºi gãsesc un rost în ceea ce se întreprinde<br />
acum sub semnul restitutio in integrum. Cu condiþia ca<br />
totul sã fie fãcut „ecumenic”, sã nu „ne batem între noi ca<br />
troglodiþii de irlandezi”, pentru cã, nu-i aºa, existã „un<br />
singur Dumnezeu”! Iar paradigma la care Valentin Borda<br />
apeleazã pentru a-ºi convinge cititorii este mediatizata<br />
îmbrãþiºare dintre Miron Cristea ºi Iuliu Hossu, de la 1<br />
Decembrie 1918. Sau faptul cã imnul naþional este scris de<br />
cãtre „profesorul blãjean, Andrei Mureºanu!” ºi muzica a<br />
„fost compusã de un ortodox, Anton Pann”, iar noi, cei de<br />
azi, dorim sã trãim în pace cu fraþii ortodocºi „sub semnul<br />
îmbrãþiºãrii de la Alba Iulia”. Apelul la istorie, la<br />
naþionalism, face parte din strategia jurnalului de faþã.<br />
Este invocatã perioada hortistã a Ardealului, pentru a<br />
creºte tensiunea cãrþii ºi interesul pentru ceea ce a fãcut<br />
B.R.U. în istoria ei. Când Valentin Borda revine la istoria<br />
de dupã 1990, se limpezesc ºi alte elemente în „imposibila<br />
neutralitate” a jurnalului. La pagina 332 aflãm cã Piaþa<br />
Universitãþii a fost un „focar de infecþii antiromâneºti în<br />
spirit”, apãrat de opozanþii puterii: Ion Raþiu, Corneliu<br />
Coposu ºi de „comuniºti convertiþi peste noapte, precum<br />
Emil Constantinescu”. În pagina urmãtoare, întâlnim,<br />
imediat, informaþii despre <strong>Vatra</strong> Româneascã, care a<br />
încercat „sã sensibilizeze sentimentul naþional în fiinþa<br />
locuitorilor Capitalei”. Unii colegi de-ai lui Valentin Borda<br />
îºi aduc aminte cã ºi ei au fost cândva greco-catolici, dar<br />
au fost obligaþi de regimul comunist sã treacã la strana<br />
cealaltã. Nimeni nu spune cã este nefireascã aceastã<br />
„convertire”, apoi „reconvertire”, ca în cazul lui Alexandru<br />
Borza, vãr al Cardinalului Liviu Branea, cã nu este demnã<br />
de menþionat, pentru cã la urma urmei inconsecvenþa,<br />
nu-i aºa, face parte din fiinþa umanã. Dar melanjul de<br />
nomenclaturã cu sens pozitiv ºi suferinþã greco-catolicã<br />
este un semn cel puþin bizar în aceste pagini. Jocul acestei<br />
cãrþi-jurnal pleacã de la modul de abordare a celor trei<br />
veacuri de existenþã greco-catolicã. Nu lipsesc nici<br />
elementele ºovine, ce se repetã mereu ºi fac parte din<br />
programul cãrþii. Valentin Borda doreºte sã provoace, sã<br />
incite spiritele, în contextul discursului sãu naþionalist<br />
despre Biserica Românã Unitã. Numai aºa se explicã<br />
repunerea în discuþie a unor sintagme ce au tulburat<br />
secolele trecute, ca: büdös olah sau altele. Nu se spune<br />
mai nimic despre principiile creºtine, despre morala,<br />
demnitatea ºi autoritatea Bisericii. Sunt amintite însã<br />
unele indecizii, în momente istorice maxime, ale unor<br />
ierarhi greco-catolici. Valentin Borda, deºi scrie un fel<br />
de jurnal în jurnal, nu încearcã sã salveze „clipa realã”, ci<br />
sã o ascundã. E ºi ãsta un mod de a incita, de a produce<br />
senzaþie.<br />
1 Valentin Borda, Rãstigniri, Bucureºti, Ed. A.P.P., 2002.
Mihai POSADA<br />
Rãsfrângerile lui Goga<br />
Dupã ce a publicat douã cãrþi legate de Octavian<br />
Goga, una despre poet: Octavian Goga – argumentul<br />
operei (1987) ºi o alta ca îngrijitor de ediþie: Octavian<br />
Goga, În împãrãþia firii (2001), cercetãtorul Ilie Guþan se<br />
prezintã cu o nouã carte despre «poetul pãtimirii noastre»,<br />
excelent editatã în acest an (2002), de „Imago” Sibiu ºi<br />
intitulatã: Octavian Goga – rãsfrângeri în evantai.<br />
Opul universitarului sibian este organizat în patru<br />
capitole.<br />
Cel dintâi, intitulat: Jocuri de oglinzi, prezintã câteva<br />
faþete ale personalitãþii lui Goga, rãsfrânte prin contactul<br />
acestuia cu M. Eminescu, T. Maiorescu sau T. Arghezi,<br />
bogat ilustrate documentaristic. Astfel, Eminescu este,<br />
pentru Goga, Cel dintâi care a dat o ideologie naþionalã<br />
în sensul adevãrat al cuvântului, înfiptã în nevoile<br />
noastre, în rãrunchii poporului nostru, dar I. Guþan<br />
subliniazã ºi alunecarea în xenofobie a autorului Doinei,<br />
angajat politic. Marele critic al momentului, Maiorescu,<br />
impresionat de volumul de debut al lui Goga, Poezii, apãrut<br />
în 1905, este omul care îl invitã pe Goga la Bucureºti ºi<br />
chiar redacteazã raportul oficial pentru premierea poeziilor<br />
tânãrului autor ardelean de cãtre Academie. Arghezi – o<br />
altã dragoste de tinereþe a profesorului Ilie Guþan, cãruia<br />
i-a îngrijit douã ediþii: Ars poetica (1974), Poeme în prozã<br />
(1985) ºi despre care a scris un eseu critic: Tudor Arghezi<br />
– imaginarul erotic (1980) – poetul nãscut la un an<br />
diferenþã de Goga, ºi de care aproape totul îl desparte,<br />
este cel care îi va lua apãrarea, atunci când memoria lui<br />
Goga va fi insultatã trivial de un membru al Uniunii<br />
Scriitorilor, chiar în Academie.<br />
Al doilea capitol, intitulat: Dosar epistolar – sentimental<br />
ºi politic (în patru pãrþi), introduce lectorul în<br />
intimitatea vieþii personale ºi publice a celui care a fost nu<br />
doar un mare poet – care se simte obligat sã cumpere<br />
conacul de la Ciucea, aflat în stare de degradare, de la<br />
vãduva poetului maghiar Àdy Endre -, dar ºi un important<br />
om politic român, aflat în þinutul înstrãinat al Ardealului,<br />
pentru a cãrui libertate ºi-a ars energiile.<br />
Prezentarea ºi comentarea momentelor de vârf ale<br />
acestei vieþi se face într-un preambul din alte patru texte,<br />
Dosarul alcãtuind o operã exegeticã ºi o analizã de istorie<br />
literarã, ci nu o simplã cu<strong>lege</strong>re de scrisori. Poate cã<br />
numãrul mare al documentelor cercetate ºi prezentate<br />
bibliografic impresioneazã, chiar dacã practica denotã<br />
numai ceea ce numim profesionalism. Ele sunt fireºti întro<br />
lucrare ca aceasta, prin care cercetãtorul operei ºi vieþii<br />
lui Octavian Goga îºi continuã, cu pasiune aplicatã ºi<br />
acribie, o preocupare mai veche, cum spuneam la început,<br />
materializatã cu consecvenþã ºi prin coordonarea apariþiei<br />
volumelor Caietele Octavian Goga (1999, 2000, 2001,<br />
2002) ºi a Colocviilor „Octavian Goga” din toþi aceºti ani,<br />
organizate la Sibiu ºi Rãºinari, localitatea natalã a poetului.<br />
Al treilea capitol, Octavian Goga în evocarea<br />
rãºinãrenilor, este un comentariu pe marginea cãrþii lui<br />
Corneliu L. Dragoman, Bunãvestirea numelui. Octavian<br />
Goga în memoria rãºinãrenilor, în ediþia îngrijitã de<br />
Valentin Marica, apãrutã în 1998.<br />
cu cãrþile pe masã<br />
155<br />
Ultimul capitol al cãrþii, intitulat: Cazul Goga, este o<br />
«concluzie», pe aproape opt pagini, în care se „reflectã”<br />
imaginea unui Goga dihotomic, impusã de miza esteticã<br />
sau politicã a receptãrii. Pânã la completarea „dosarului”<br />
sãu, Goga rãmâne un „caz”, încã unul, din lungul ºir<br />
reprezentat de figurile marilor bãrbaþi ai neamului românesc<br />
implicaþi cu convingere ºi dãruire, cu ardoare sacrificialã,<br />
în viaþa politicã a naþiunii ºi dãruiþi de Dumnezeu cu greul<br />
harului artistic ºi al vocaþiei literare – în speþã cea poeticã.<br />
La concluzia profesorului Guþan: Goga a avut parte<br />
de înfrângeri ºi refuzuri violente. Când se va reconstitui<br />
în întregime acest dosar, cu probe ce s-au adunat pe<br />
parcursul a peste un veac, abia atunci se va înþe<strong>lege</strong> de<br />
câþi factori – nu o datã hotãrâtori – depinde configurarea<br />
unui destin, cu toate fluctuaþiile lui inerente, cu lumini<br />
ºi umbre. Tot atunci se va dovedi care a fost rolul real al<br />
lui Goga însuºi ºi care a fost al circumstanþelor, al<br />
contemporanilor ºi al posteritãþii. Numai aºa se va<br />
pricepe cã „dosarul” lui Goga este o construcþie nu<br />
numai a lui, ci ºi a altor instanþe (sociale ºi umane), a<br />
cãror judecatã n-a fost niciodatã unanimã, putem spune<br />
cã ºi aceastã carte este o piesã valoroasã, cu bogate<br />
informaþii, multe inedite, care se adaugã „dosarului”,<br />
oferind ºi o cheie de înþe<strong>lege</strong>re a farmecului operei ºi omului<br />
Octavian Goga, cel sfâºiat între estetic ºi politic, precum<br />
ºi a atemporalitãþii acestui farmec: Neîndoielnic. Octavian<br />
Goga tulburã nu prin ceea ce are el perisabil, ci prin<br />
substanþa imanentã, perenã, a operei lui, prin câteva<br />
adevãruri fundamentale ale fiinþei noastre, de sub a<br />
cãror presiune subconºtientã nu ne putem elibera.<br />
Incriminata ei vetusteþe este ca o vrajã care o pãstreazã<br />
vie, ca ºi pe autorul ei.<br />
Într-o scrisoare cãtre Titu Maiorescu, Duiliu<br />
Zamfirescu scria: „Patriotismul nu este nici judecatã, nici<br />
prejudecatã, ci sentiment”.
156 cu cãrþile pe masã<br />
Imola ANTAL<br />
(Re)întâmplarea fiinþei?<br />
Veºmântul de aer (Ed. Cronica, Iaºi, 2001) al<br />
ªtefaniei Hãnescu Þugui nu apãrã de frisoanele iernatice<br />
ale suferinþei, ºi nici nu menajeazã cititorul de deprimare.<br />
Volum de «debut absolut» al poetei pânã acum «neofite»<br />
(Valeriu Stancu), cartea desfãºoarã în tonuri de o febrilitate<br />
haoticã un joc de-a moartea «curios» (p.13), o clãdire a<br />
mormântului (implicit ºi a trupului) din aer ºi o moºire a<br />
creaþiei ºi a individului - ipso tempore - din dilatãrile ºi<br />
contracþiile morþii.<br />
Încotoºmãnatã în giulgiul obsesiv al ideii de<br />
(re)devenire, cartea ahtiazã «gândul chibritului» («ªi miar<br />
fi plãcut sã fiu/ propria-mi ficþiune» - p.56.) monitorizând<br />
o poezie ce umple golul de sine/vidul cu cântecul<br />
«pãsãrilor calde» (ºi neapãrat «negre»), filmând o<br />
neliniºtitã - ºi neliniºtitoare - transformare/ transferare a<br />
eului în creaþie… Eul poeziei ªtefaniei Hãnescu Þugui,<br />
care «locui[eºte] într-un trup/ pe care nu po[a]t[e] sã-l<br />
ating[ã]/ decât arareori/ cu privirea» (p.49), care «nu mai<br />
vrea (…) sã locui[ascã] în propriu-[i] trup/(…)/ [ar] v rea<br />
sã locui[ascã] în Fiinþã» (p.56), care «atât de aproape [îºi<br />
e]/ încât mai departe/ nici nu po[a]t[e] sã-[ºi] fie.» (p.67),<br />
parcurge, rostogolindu-se, «vârtejul»/ «calvarul»<br />
(re)naºterii, premisã - în definitiv - la un «arhe-joc» dengropãciune<br />
ritualicã, acela de «murire a morþii».<br />
(Re)întâmplarea fiinþei («mã las încã o datã întâmplat/ de<br />
aceleaºi dureri rãvãºit,/ încã o datã îmi spulber/ de pe<br />
buze cenuºa,/ mã las încã o datã murit» - p.59) - un joc<br />
dinamic, tulburãtor - poezia ªtefaniei Hãnescu Þugui se<br />
vrea o replicã a golului iernatic-cãpãtuitor al existenþei/<br />
existentului fiinþând în vremuri - pare-se - postapocaliptice.<br />
Captiv în mãruntaiele trupului - ºi, deopotrivã,<br />
în mrejele tãcerii - «ca-n pânza unui pãianjen feroce» (p.80)<br />
-, persecutat de zeitãþi («Mã cautã zeii prin morminte» -<br />
p.21) - «muritul»-cuvântul-individul opteazã pentru<br />
«smãlþuirea în luminã» (p.80), pentru «naºterea iar» (p.21),<br />
schimbând singurãtatea pe o reinventare de «buze» ºi<br />
«mâini», dar ºi pe o voitã mistificare/ transcendentalizare<br />
prin renunþarea la corporal - o evadare vivace din trup.<br />
Imaginarul poetei ar izbi prin combinatoricã - de nar<br />
fi ea sortitã (blestematã?) a «fiinþa» dupã Nichita<br />
Stãnescu - reiterând tertipial corporalizarea/materializarea<br />
Timpului fãtat în galopul Fiinþei spre transcendent (spre<br />
«re-murire»). Jucatul «de-a Nichita» (re)ritualizeazã un<br />
univers fictiv oarecum personalizat. Indicibilul personal<br />
se rãsfrânge, nu o datã, în imagini faultante, cãci «în Fiinþã/<br />
cuvântul naºte ochi/ cuvânt e însuºi timpul/ între cuvânt<br />
ºi cuvânt/ tot cuvânt» (Cuvânt, p.39), «cuvintele pot sã<br />
le pipãi»… «optzeci ºi frunzã», «optzeci ºi strigãt»<br />
(p.43)…»Înapoia mea ºi înaintea mea/ tot eu/ cãzut din<br />
coasta timpului» (p.33), «Singurãtatea mi se plimbã prin<br />
oase/(…)/ visez cã umerii mi se shimbã-n pãsãri de pradã/<br />
ºi ne-nghit orbitele/ ºi gura/ mirosind a stea fierbinte»<br />
(p.38), «Ca un ºtreang/ îmi atârna de gât/ bãtaia inimii»<br />
(p.20), «încheieturile anotimpurilor» (p.44), «cãþãrarea pe<br />
secundã» (p.14)… Numai cã acest «galop», aceastã<br />
rostogolire din moarte-n …moarte e aici o bâjbâialã în ritm<br />
allegro printre întortochelile labirintice de expresii, o<br />
nãclãialã fornãitoare, cu «viermi negri» în «negru pãmânt»,<br />
un zbor haotic de «negre pãsãri» în «negru cer». E un<br />
«dans», un «calvar», un «vârtej» infernal, macabru,<br />
uniformizant, agasant, angoasant cu «pãsãresc»<br />
hitchcock-ian («pãsãrile/ înoatã/ (…)/moartea/ (…)/le<br />
împuþineazã/ (…)/mi se rostogolesc/ în cãuºul palmei… -<br />
p.89.), reiterând o «pãsãreascã» de sorginte nichitianã. În<br />
umbra unui copac voluminos se cheamã (ne)cuvinte ºi se<br />
cerºeºte cântec. Solarul nichitian, lumina, beatitudinea<br />
celestului se consumã în - cel mult selenar - negru, funest<br />
cântec. La ªtefania Hãnescu Þugui mitologicului masculin<br />
celest îi uzurpã locul teluricul primordial feminin - eul poetic,<br />
masculin de altfel, - «aud[e] cum respirã miezul<br />
pãmântului» (Leii albaºtri, p.76), «pãmântul [îi] siro[aie]<br />
pânã la genunchi/ (…)/ mângâindu-[i] amorþeala cu frunze<br />
de lut…» (p.77), «inima-[i] [e] ca o ranã fumegândã a<br />
pãmântului» (p.78). În timp ce, «prea repede mâine a<br />
devenit ieri» (p.40) - prezentul neavând în viziunea poetei<br />
extensiune/contingenþã/ consistenþã decât prin raportare<br />
la «cele douã feþe ale filei» -, întoarcerea la «izvoarele<br />
albastre ferecate « (p.14) nichitiene - cu ocazionale plonjãri<br />
în misterul blagian (sã nu ne gândim decât la graþiosul<br />
«re-play» al Gorunului: «Din inima stejarului//(…)// -mi<br />
picurã-n suflet ploaie otrãvitã ºi roºie» - p.37) - merg în<br />
paralel cu o progresivã ºi iminentã degradare.<br />
Aparte de grotescul ce violenteazã când ºi când,<br />
reiterãrile (intertextuale ori nu) din Nichita, consumate sub<br />
abajurul protector al post-modernismului sunt amputate<br />
-ori numai viciate - de un simili-bacovianism morbid/<br />
muribund, de cronotopuri ºi arhetipuri genuine cu tatonãri<br />
de ritm interior ce proiecteazã «zisul» în anost, învederând<br />
dibuiri niþel manieriste, niþel prolixe ale poetei ce-ºi desface<br />
angoasa în cântec.<br />
Fãrã a rãmâne «o dârã de sânge/ (…) rânjind/ pe<br />
drum» (Revelaþie.Click - p.103) ºi fãrã a-ºi experimenta -<br />
sperãm - la propriu agonia, «gâfâiala» de poezie trasã pe<br />
«frânghii vâscoase» (Cãlãtorie ºi un pahar alb - p. 100.),<br />
versurile poetei, cãreia în procesul de «(re)creare a fiinþei»<br />
«[i] se întorc întâmplãrile cu faþa spre pãmânt» (p.46) au<br />
negrele «rãdãcini ale nopþii». În faþa lor - de dezolare -<br />
«sunt înveºmântat[ã] în aer/ ca-ntr-o pânzã asprã, groasã/<br />
nu mai pot sã respir» (p.73.)…<br />
Strivirea tãcerii<br />
(Nubiathan - pustiul morþii ºi/ sau<br />
moartea pustiului)<br />
Singurãtatea mascheazã/ mistificã nu o datã<br />
reverberaþiile unui «poem ascuns». Dacã radiografia<br />
indicibilului trãdeazã cuibãrirea suferinþei în alveolele<br />
pulmonare, dacã remediul împotriva sufocãrii prin<br />
necomunicare poate fi spunerea cu preþul sufocãrii,<br />
volumul de debut liric al Ligiei Csiki - Nubiathan sau<br />
divan pentru pãrinþi ºi îngeri (Ed. Fundaþiei Alfa, Cluj-<br />
Napoca, 2002) - se vrea o suitã de respirãri de «iubiri,<br />
naºteri, ºi înmormântãri» (p.21), pãtrunse de nevrotice<br />
note de requiem. Sub faldurile unei poezii sensibile ºi<br />
sensibilizatoare mocneºte - amintind de un palimpsest -<br />
experienþa fatal-tragicã a biografiei incifratã în mituri reit-
erate, intertexte … cuvinte. «Parºivã alinare/ când nu ai<br />
dreptul la cuvinte» (p.72), cartea, care alterneazã proza<br />
cu versul, sub amprenta lirismului, descriptivul denotativ<br />
cu efuziuni de sentimentalisme, este o decantare a<br />
pierderii/ morþii sub impactul catalizator/ cristalizator al<br />
biografiei premergând evenimentului tulburent, peste care<br />
se încolãceºte - ºerpuieºte - livrescul. Cu origini binare<br />
(biografic ºi livresc) volumul îºi asumã, prin urmare, - în<br />
temeiul heracliteanului «nu ne scãldãm niciodatã/ în<br />
apele aceluiaºi poem» (ÎNVÃÞÃTURÃ 1 - p.8.) - misiunea<br />
de interpret-»translator» (unic ºi nerepetabil în identicã<br />
formã) a trãitului ºi cititului: de expiraþie blanchot-ianã<br />
ori rilkeanã a luminii exterioare izbite de oglinda internã a<br />
trecutului/prezentului/ durerii/ amintirii, cãci «Lumina vine<br />
dinafarã/(…)/ Întreþinerea ei este voinþã proprie/ o spulberi<br />
în afarã/ ca o expiraþie» (ÎNVÃÞÃTURÃ 2 - p.12.); dar -<br />
deopotrivã - scriitura se mitridatizeazã cu acceptarea<br />
imperfectibilului, în mãsura în care «Orice traducere e o<br />
imperfecþiune acceptatã» (Cartea ascunsã - p.7). Dorind<br />
a se concepe de pe o poziþie neutralã - atunci când<br />
«promoroaca îngheaþã/ orice boare de sentiment» (p.32) -<br />
poemele Ligiei Csiki dau dovadã - paradoxal în aparenþã,<br />
dar tot în descendenþa crezului blanchot-ian - de o<br />
profundã implicare ce parcurge - pe plan stilistico-estetic<br />
- o traiectorie întortocheatã de la aluziv ºi sugestiv pânã<br />
la enunþãri «pe faþã» ale substratului empiric declanºator<br />
al cãrþii: «Dar tu þi-ai pus aripile de înger, într-un zbor<br />
grãbit, mult prea vertical pentru puterea de înþe<strong>lege</strong>re a<br />
unor pãrinþi rãmaºi sã-ºi împietreascã iubirea într-o cruce.»<br />
(*** - p.18). «Împietrirea iubirii» în …poem,<br />
ostentativizarea biograficului «comprobabil», moartea/<br />
angelificarea copilului - o vãditã pierdere în faþa ºi în<br />
favoarea implacabilului divin - devine tema unicã a cãrþii -<br />
creare - distrugere – recreare, ipso tempore. Spasmul<br />
indicibilului pricinuit de trãirea la modul direct a morþii -<br />
care - redundant - înseamnã singurãtate, durere, strivire<br />
(cuvinte ce revin cu insistenþã agasantã în mai fiece poem)<br />
- se resimte în amputãri/ frângeri verbale ce (re)modeleazã<br />
perplexitãþi ale individului în faþa enormitãþii vidului.<br />
«Leºurile cuvintelor» devin aperitive la un ritual semitainic<br />
al evocãrii, dar textualizarea duce la aplatizarea<br />
trãitului prin cuvinte ºi accese de ironie ce sparg sumbrul<br />
stilului, plonjând în grotesc. Inefabilul þâºneºte în text<br />
prin transfer ºi criptare, crusta poemelor închegând urme<br />
ce, altminteri, s-ar pierde într-o «nãclãialã de facere grea»<br />
(p.78). Transferul se realizeazã din real în livresc, ºi invers,<br />
iar «medium»-ul este cartea: Autoarea «Invent[eazã] un<br />
joc al tãcerii ºi, pe rând, fix[eazã] cu ochii un autor, un<br />
personaj, ºi-i fac[e] semn cu degetul arãtãtor, un semn<br />
chemãtor, într-o ordine aleator constituitã.» (p.19). Se<br />
asimileazã, apoi, experienþe dintr-un Dostoievski, Camus,<br />
Blaga, Camil Petrescu, Esenin (Nichita Stãnescu - implicit),<br />
iar eul liric repondereazã ipostaze marianice, orfice, sisifice<br />
etc… Candorile ºi drãgãlãºeniile materne plãmãdite în<br />
versuri ce înãbuºe lacrimi, trãdeazã o autoculpabilizantã<br />
suferinþã; miticul-iniþiaticul aduce un plus de<br />
comprehensiune. Lamento al pierderii, al suferinþei<br />
absorbite în existent din latent, poemele Ligiei Csiki<br />
prelucreazã statutul de “mater dolorosa” (“Din orice<br />
pântece îºi poate lua zborul un înger/ ºi totuºi dacã<br />
porumbelul Buneivestiri te cautã/ ascunde-te.” –<br />
ÎNVÃÞÃTURÃ 8, p.56), împletit cu cristicul osândei, al<br />
(auto)exigenþei scrisului/ tãlmãcirii – singura cale posibilã<br />
cu cãrþile pe masã<br />
157<br />
de solubilizare a durerii (“urci Golgota/ rãstignind poemul/<br />
între doi tâlhari/ eºti tu ºi tu…” – Tâlhãrind poeme, p.75)<br />
ori orficul comandament al “cântãrii” (“dac-aº putea sã<br />
te ating/ Euridike/ n-aº rãscoli între cuvinte/ n-aº zgâlþâi<br />
sentimentele/ nici nu mi-aº întoarce/ ochii de tine lacom/<br />
nici mãcar n-aº speria tãcerea/ dac-aº putea sã te ating…<br />
- Euridike fi-va numele tãu, p.62.); dar scrâºnesc printre<br />
dinþi un nou mit sisific (“Sã urci mereu muntele/ cu piatra<br />
ta în spinare/ pânã când muntele se toceºte/ sau piatra se<br />
sfarmã/ de duritatea spinãrii tale.” – ÎNVÃÞÃTURÃ 9,<br />
p.67.), nãzuind la catharsis-ul fericirii prin conºtientizareea<br />
absenþei acesteia.<br />
Urmele ce se (con)topesc, lichefiindu-se în nãmolul<br />
existenþial (nãclãios, adipos, vâscos) se (re)contureazã în<br />
Nubiathan “prin suflarea cu buzele þuguiate a unui jet de<br />
aer mnezic” (ÎNVÃÞÃTURÃ 4 – p.31.) – apelul este oricând<br />
valabil. Pornire ºi ajungere se întâmplã în temniþa/<br />
catedrala tãcerii/ morþii, din care fiece ieºire – “strivire a<br />
labirintului” – este irepetabilã ºi efemerã, naufragiind întrun<br />
“dor de zid înalt, înalt, zid gros, impenetrabil, ca un fel<br />
de zid chinezesc al fiinþei.” (p.21.), (auto)osândã în<br />
claustrarea/ strivirea tãcerii ca formã de apãrare, dar ºi de<br />
saturaþie ºi încercare de limpezire în sine, cãci – blanchotian<br />
– eul Nubiathan-ului “dupã pleoape/ [ar] gãsi<br />
[exteriorul –n.n.] ascuns (…)” (p.47.). Este “obiºnuirea cu<br />
singurãtatea [necesarã – n.n.] ca sã nu fi singur.”<br />
(ÎNVÃÞÃTURÃ 6 – p.46.)<br />
Fondatã pe numeroase leitmotive (urme, fluturi,<br />
muºcate, striviri, tãceri, dureri), cartea Ligiei Csiki etaleazã<br />
un imaginar migãlos ºi corect construit. Volumul de o<br />
logicã impecabilã probeazã teorii narative ºi poetice,<br />
deopotrivã; în vreme ce ÎNVÃÞÃTURILE reproiecteazã,<br />
relativizat, cele zece comandamente biblice sub formã de<br />
concluzii. Aparte de manieristele dibuiri ale poemelor în<br />
prozã de la începutul volumului, de avântãri ce nu odatã<br />
sunt înecate în cronotopuri banale (“lumina rãritã de ea<br />
însãºi/ se prelinge/ pe linia vieþii/ pe visul de drum” –<br />
Decesul cãlãtoriei, p.51) ori prãbuºite în câte-un arhetip<br />
consacrat (“copilul înger este” – Scenariu de plecare<br />
din Nubiathan, p.52), de falsele sinestezii aduse ici-colo<br />
faute-de-mieux, textura volumului încropeºte într-un fragil<br />
fir epico-temporal, nu mai puþin nãpãdit de lirism ºi de<br />
neajunsurile încifrãrii, cãci “E aºa de clar… (p.77)<br />
Nubiathan (Nubia + than < Thanatos?) este – în<br />
ultimã instanþã – pustiul resimþit prin contactul
158 shortcuts<br />
Nicoleta CLIVEÞ<br />
Poezii ºi ceva pozã<br />
Jucãria mortului (Vasiliana ’98, Iaºi, 2002) este<br />
ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, a volumului cu acelaºi<br />
titlu, publicat de Constantin Acosmei în 1995, volum<br />
premiat atunci cu premiul de debut al Asociaþiei Scriitorilor<br />
din Iaºi. Cele patru cicluri poetice îºi fac din lehamite ºi<br />
din þinerea ei în ºah niºte coordonate tematice, secþiunile<br />
fiind încadrate de douã Sonete atipice. Cu monorimã în<br />
„x“, ele se dovedesc niºte canoane pe care poetul ºi le<br />
impune nu atît spre a-ºi proba abilitatea tehnicã (pe care,<br />
de altfel, o posedã), cît pentru a lua în rîs aerul (desuet?)<br />
ºi pretenþiile (elitiste?) ale formei fixe. Totuºi, dincolo de<br />
jocul poetic, se întrevede o gravitate mereu contrariatã de<br />
evidenþa platitudinii ºi a desemnificãrii lumii, o inteligenþã<br />
veºnic alarmatã de iraþional: „Cu ochii aþintiþi spre crucifix,/<br />
Visînd la Scara lui Ioan Climax,/ În timp ce preotul<br />
rosteºte: Pax/ Vobiscum – gata, s-a sfîrºit, dau chix.//<br />
Mã-ntîmpinã pe mal abrupt de Styx/ Cel ce-nvîrte al<br />
cerurilor ax:/ «Religia-i (citeazã El pe Marx/ Dintr-un<br />
manual de socialism prolix)// Opium pentru poporul<br />
ortodox/ ªi cel catolic». Am rãmas perplex,/ Cu ochii cît<br />
mãnuºile de box,// În care El se oglindea convex./ Apoi<br />
a spus: «Fãcînd un paradox,/ Eu sînt ca i din numãrul<br />
complex»“ (Sonet).<br />
Poemele, în general scurte, nu se bucurã decît<br />
de graþia minusculelor, plasate fiind între niºte paranteze<br />
ce le fortificã, parcã, minimalismul, ferindu-le de afectare,<br />
de preþiozitate, de iluzie. Provocatoare prin simplitate ºi<br />
directeþe, textele lui C. Acosmei sînt firesc consemnative,<br />
înaintînd curajos spre banal. O înaintare cãreia nu-i<br />
lipseºte tensiunea, frisonul, dar pe care poetul o vrea,<br />
simultan, cît mai disciplinatã. În efortul de a consimþi lumii,<br />
cu toatã mizeria ºi banalitatea ei, el solidarizeazã spontan<br />
cu perdanþii ºi cautã sã-ºi modeleze vocea pentru tonurile<br />
joase, depresive. Molcomã, adesea neturbulentã,<br />
melancolia lui e una împuþinatã, educatã astfel încît sã<br />
vibreze la nivelul minimei reactivitãþi: „(sînt liniºtit/ mîngîi<br />
cu plãcere/ capul rãutãþilor// mã gîndesc la oraºul/ unde<br />
fumegã lãzile de gunoi/ ca niºte altare de jertfã//am fost<br />
furios/ am tãiat gîtul/ fiolelor// am strigat în oraº – am ºi<br />
eu un schelet/ de ce sã nu vã fie fricã?// lîngã vitrine/ mã<br />
opream/ sã-mi aranjez/ puþin scalpul)“ (Puþin)<br />
Fiind un vulnerabil uºor de zguduit, C. Acosmei<br />
îºi cautã forþa în rostirea francã, dar încetinitã, a precaritãþii<br />
lumii, a proximitãþii morþii. Departe de a fi un spirit cinic<br />
sau demonic, el se lasã mai degrabã înduioºat de fragilitate<br />
ºi îi cedeazã cu o lentoare ºi o moliciune în care se citeºte<br />
speranþa discretã într-o acomodare: „(cine ºtie ce viitor<br />
luminos/ se va putea citi în mãruntaiele mele// de pe<br />
marginea ºanþului cerºetorul/ schilod îmi doreºte multã<br />
sãnãtate/ ºi împlinirea tuturor dorinþelor// încã puþin ºi<br />
voi avea privirea/ limpede – ca borºul de la azil“ (Sfîrºitul<br />
anului).<br />
Poemele primului ciclu – Male dicat – sînt<br />
dispuse aºa încît sã conducã spre un apogeu al<br />
dezgustului, spre o pasivitate alimentatã de ruºine ºi vãzutã<br />
ca singura atitudine onestã în faþa „morþii cotidiene“: „(nu<br />
sînt curios sã trãiesc/ nici sã mor/ – nu cereþi argumente/<br />
nici înveºmîntarea ideii/ în materie sensibilã – // ºi încã vã<br />
mai spun:/ «ruºinea este singura sursã/de energie/ ce îmi<br />
alimenteazã viaþa»/ viaþa mea – cît hãul./ mi-e lene sã mã<br />
sinucid// dar ce rost mai are/ sã vã ºantajez/ cu sinceritatea<br />
mea// decît sã ridic douã degete/ ca sã rãspund corect/ la<br />
întrebãrile profunde/ ale existenþei/ mai bine – douã degete/<br />
sã mi le bag pe gît)“ (Palinodie). Existã, însã, ºi ceva<br />
pozã, nu puþinã, în scîrba lui C. Acosmei, care, în realitate,<br />
nu poate dispreþui sincer ºi pînã la capãt mai nimic.<br />
Inclusiv indiferenþa sa la cãderea în derizoriu, la macularea<br />
a tot ºi a toate e una febrilã, freneticã: „(zeii sînt vii/ numai<br />
în sudalme/ ºi ce dacã./ îmi arunc ochii/ scuip în muzicuþã/<br />
ºi cînt/ pînã cînd faþa/ mi se îmbãleazã/ ºi ce dacã./ sub<br />
fereastra/ deschisã un om/ îºi ascute coasa/ cu o cute)“<br />
(„Live“ în bucãtãrie). E o nepãsare prea recurentã ºi<br />
prea pãtimaºã pentru a o lua ca atare ºi a nu suspecta, în<br />
spatele ei, un patetic longeviv. „Scuipatismul“ poetului e<br />
unul de paradã, e praful în ochi aruncat atunci cînd jocul<br />
la zero cu disperarea e ameninþat.<br />
Poeziile din Sic cogito ºi Texte poetice nu mai<br />
sînt orientate atît spre dezarticularea lumii, cît spre<br />
contradicþiile ºi iraþionalul ce mineazã fiinþa din interior.<br />
Atunci cînd sînt „live“, tranzitive, ºi nu imaginative sau<br />
reflexive, textele au un frison necontaminat de agresiunile<br />
cinismului. Uneori, însã, acesta se insinueazã în fragmente<br />
ºi le slãbeºte potenþialul poetic, mai ales cînd se pluseazã<br />
pe damnare sau pe flirtul cu întunecimile. Amorþeala se<br />
dovedeºte tot mai greu de suportat spre final, în Ce s-a<br />
întîmplat, ºi, ca urmare, viziunea se lasã electrocutatã de<br />
varii violenþe, majoritatea sinucigaºe. Imaginate din nevoia<br />
de ºoc, de resuscitare a sinelui ºi a realitãþii, cruzimile sînt,<br />
de fapt, strigãte în pustiu sau, mai rãu, dar ºi mai rar, satanisme<br />
elaborate la rece. Pactul cu tenebrele îl tenteazã<br />
suficient pe C. Acosmei, încît sã supraliciteze de cîteva<br />
ori pe negativitate, pînã la compromiterea imaginii ºi a<br />
dicþiunii.<br />
Jucãria mortului afirmã ºi confirmã, deopotrivã,<br />
vocaþia unui poet pentru care poezia e jocul serios de pe<br />
buza prãpastiei, acolo „unde nu-i de/ trãit nu-i de murit“<br />
(Chimiþã se întoarce), pentru cã certitudinile sînt<br />
inexistente sau jalnice, ca ºi idealulrile: „(ºi eu sînt la fel de<br />
prost ca ºi voi/ ºi eu sînt la fel de ticãlos ca ºi voi/ ºi eu<br />
sînt la fel de fericit ca ºi voi// ºi eu voi crãpa într-o zi ca ºi<br />
voi/ ºi eu am în fiecare zi – ca ºi voi/ maþele pline cu<br />
excremente împuþite// ºi de mine mi-e tot atît de scîrbã)“<br />
(Umanizare).
Dragã Cis,<br />
Alexandru MUªINA<br />
Olãneºti, 06.02.2003<br />
Mîhniri de tînãr editor<br />
Înainte de a trece la marile subiecte - oglindã ºi<br />
izvor ale genialitãþii-mi, va trebui sã dau afarã amãrãciunile<br />
micului editor ce mã aflu, ale bietului “îndrumãtor” de juni<br />
literari º.a.m.d.<br />
Înainte de a vorbi despre limba Europei viitoare,<br />
despre drumul românului de la vertebrat la moluscã ºi<br />
înapoi, despre relaþia magistru-discipol º.a.m.d., îþi voi scrie<br />
nu despre “spuma zilelor”, cum ar zice Boris Vian, ci despre,<br />
“drojdia zilelor”. Oglinda trebuie ºtearsã de gãinaþ, izvorul<br />
curãþat de mîl.<br />
Voi începe cu “patimile editorului literar”, cãci de<br />
acolo mi se trag toate. Cît timp m-am mulþumit cu opusuri<br />
didactice, aducãtoare de venit decent, aproape nici unul<br />
dintre amicii mei literari nu avea treabã cu mine. Eram un<br />
negustor/producãtor ca oricare altul: ce mi-s computerele,<br />
adidaºii sau plãcintele, ce mi-s cãrþile “utile” - pentru<br />
bacalaureat, capacitate, admitere la facultate?!<br />
Cum prea bine ºtii, purtat de entuziasm, acum 2-3<br />
ani am pornit (cu tine împreunã) colecþia “Canon” - instrument<br />
pentru bieþii elevi, profesori ºi studenþi, luaþi<br />
prin surprindere de modificarea (lentã, prea lentã totuºi) a<br />
programei ºcolare, de “tranziþia canonicã” (Nu þi se pare<br />
semnificativ cã scriitorii, care - zic unii - erau în<br />
“avangarda” societãþii, luptau cu rãul comunist - prin<br />
“ºopîrle”, dar totuºi! - se cramponeazã cu disperare de<br />
canonul stabilit prin 1970 - pe cînd Ceauºescu secretar<br />
general era, iar Iliescu ºef cu propaganda?)<br />
Nici mãcar “revoluþionari” n-am fost în respectiva<br />
colecþie: alãturi de Mazilescu, Cristian Popescu, Sorin Titel<br />
sau Gheorghe Crãciun, le-am fãcut loc ºi lui Breban,<br />
Blandiana, Buzura, ba chiar ºi academicianului Fãnuº<br />
Neagu, cu tot cãcatul mîncat înainte de 1989 ºi toate lãturile<br />
vãrsate dupã… La început, au strîmbat toþi din nas;<br />
universitari distinºi - pe care-i iubim, nu-i aºa?, în<br />
continuare - au promis monografii canonice, pe are nu leau<br />
scris nici pînã azi (cu unul dintre ei am, aproape de<br />
fiecare datã cînd îl întîlnesc, urmãtorul dialog: “Dar o<br />
monografie Cristian Popescu, nu te-ar interesa?” «Ba da,<br />
dar, din pãcate, n-aþi scris-o acum 1/1,5/2 ani, cum aþi<br />
epistolarul de la olãneºti<br />
159<br />
promis, ºi între timp am publicat una de Horea Poenar»);<br />
dupã ce am depãºit pragul de 12 monografii apãrute, mam<br />
trezit asaltat de canonizabili. Mai direct, mai pe ocolite,<br />
se interesau cînd (unii, mai lucizi, cum sã facã pentru a fi<br />
luaþi în calcul) vor apãrea monografiile despre ei. Care,<br />
nu-i aºa…<br />
Ba chiar, într-o bunã zi, mã trezesc cu editorul<br />
Vlasie (care, cu ceva timp înainte, în public, ne declarase<br />
- pe mine, pe tine ºi pe Virgil - “canalii”: motivul - ne<br />
dãduserãm “demisia” din generaþia ’80) cã-mi dã un<br />
telefon, aºa, amical, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.<br />
Numai lapte ºi miere, se interesa dacã n-aº fi dispus sã<br />
public în colecþia “Canon” o monografie… despre el !?!?<br />
Culmea, monografia era gata scrisã ºi, generos, amicul<br />
Cãlin, se angaja s-o tipãreascã gratis (!?) la tipografia lui.<br />
Stupefiat, l-am întrebat cine-i autorul (era un distins<br />
poet local, cãruia nu-i dau numele - nu-mi ajung duºmanii<br />
de pe urma epistolelor?!); am avut impulsul sã-i cer o<br />
monografie scrisã de Gheorghe Crãciun sau Mircea Martin<br />
(aºa m-aº fi “scos”, îºi asumau ei rãspunderea); m-am<br />
stãpînit, din respect pentru cei doi ºi de drag de ei (am<br />
realizat, instantaneu, în ce situaþie i-aº fi pus, la ce presiuni<br />
ar fi fost supuºi). Am ezitat, apoi te-am bãgat pe tine la<br />
înaintare: “Nu ºtiu, nu eu decid, Cistelecan e coordonatorul<br />
colecþiei, sã vãd ce zice”. Cum nu e prost deloc (nici lipsit<br />
de talent, zic eu, care l-am selectat, iar ºi iar, în “Antologia<br />
poeziei generaþiei ‘80”, cu toate mizeriile pe care mi le-a<br />
fãcut ºi, sînt sigur, mi le va mai face), fiindcã nu inteligenþa<br />
îi lipseºte (a construit o editurã de prim rang), ci caracterul<br />
ºi puþin bun simþ (dar oare, dacã le ai, poþi face azi afaceri<br />
în România?), m-a sunat în aceeaºi zi ca sã mã anunþe cã a<br />
renunþat la idee.<br />
El a renunþat (deocamdatã?), dar alþii nu. Degeaba<br />
le explic cã avem un criteriu preliminar: sã fie prezenþi<br />
(cu texte) în mãcar 2 manuale de liceu aprobate de M.E.C.<br />
(ca sã mai ºi vindem cartea, sau mãcar sã avem o speranþã).<br />
Degeaba le spun cã, nemaiprimind nici o finanþare de la<br />
Miniterul Culturii pedeseriste, nu pot publica mai mult de<br />
4-6 monografii pe an, ºi alea mai ales cu autori clasici<br />
(Slavici, Coºbuc, Urmuz, par egzamplu). Cum, probabil,<br />
se considerã clasici în viaþã - dar nedreptãþiþi de autorii<br />
de manuale, de programe, de Manolescu, de mai ºtiu eu<br />
cine - aºteaptã ca “Aula” sã repare injustiþia, ca eu, editor,<br />
dar ºi autor, coleg, prieten, sã înþeleg ºi sã acþionez în<br />
consecinþã. Mai exact: sã arunc banii pe fereastrã întru<br />
gloria lor. Degeaba le spun cã niciodatã nu voi publica în<br />
“Canon” o monografie despre mine (deºi am poezii în 2<br />
manuale), cã - deocamdatã - nu-mi permit sã scot nici<br />
mãcar o monografie “Florin Laru”, deºi, iarãºi, e-n manuale,<br />
e mare poet ºi sîntem prieteni de 29 de ani (?!!?).<br />
Cum, mai nou, Ministerul nu mai finanþeazã<br />
monografiile din “Canon” nici mãcar cu 25-30% din<br />
costuri, cum a fãcut-o în 2000 ºi 2001, ba chiar îºi bate joc<br />
(pentru 6 cãrþi, diverse, am “primit” finanþare de 61 de<br />
milioane, dar - pînã la urmã - mi s-au plãtit, realmente,<br />
doar 17 milioane, restul…), dar - totuºi - colecþia trebuie<br />
sã meargã înainte, pentru cei dornici de canonizare (ºi<br />
sponsorii/admiratorii lor) anunþ aici tariful: 1.500 euro<br />
pentru monografiile scrise de universitari agreaþi de<br />
editurã (lista o vom stabili împreunã) - 3.000 euro pentru<br />
monografii realizate de ceilalþi universitari.<br />
Precizare: publicãm numai monografii scrise de<br />
unversitari (de la preparator la profesor) ºi ne rezervãm
160 epistolarul de la olãneºti<br />
dreptul de a refuza publicarea unei monografii despre un<br />
anume scriitor (criteriile ne privesc).<br />
Pentru cei din “Lista lui Manoescu” (“Literatura<br />
românã postbelicã”, vol. I-III) se aplicã un discount de<br />
10%.<br />
ªi, pentru cã tot e vorba de tarife, iatã-le ºi pe cele<br />
pentru beletristicã:<br />
600 euro pentru volum de poezie sub 96 p<br />
900 euro pentru volum de poezie pînã la 160 p (nu<br />
publicãm volume de peste 160 p)<br />
1.000 euro pentru volum de prozã de pînã la 200 p<br />
2.000 euro pentru volum de prozã de pînã la 400 p<br />
Precizare: nu vã adresaþi redactorilor editurii dacã<br />
nu puteþi îndeplini condiþiile de mai sus; autorilor geniali<br />
le vom cere noi manuscrisele spre publicare; ne pãstrãm<br />
dreptul de a refuza un manuscris dacã nu corespunde<br />
criteriilor noastre, chiar dacã autorul e dispus sã plãteascã<br />
suma (sã obþinã sponsorizarea) cerutã.<br />
Uf! Gata cu partea pragmaticã! Sper ca nenumãraþii<br />
mei prieteni ºi admiratori sã înþeleagã, dincolo de glumã,<br />
un adevãr simplu: eu, Alexandru Muºina, nu mai sunt<br />
dispus sã le finanþez publicarea capodoperelor. Mai bine,<br />
ca orice veleitar care se respectã, voi da banii pentru<br />
publicarea op-urilor mele. Nu-i logic?!<br />
E, recunosc, o reacþie disperatã. Rod al unei<br />
experienþe traumatizante: publicarea de literaturã<br />
beletristicã, în primul rînd a prietenilor (mai exact a foºtilor<br />
prieteni). Aici, a funcþionat perfect adagiul românesc: “ºi<br />
futut (la cap), ºi cu banii luaþi”.<br />
Exemple?<br />
Daniel Piºcu. De cînd am editurã, mi-a tot oferit un<br />
subþirel manuscris: “Cel mai mare roman al tuturor<br />
timpurilor”. Un chilipir: cerea drepturi de autor de numai<br />
20.000.000 lei. În schimb, mã a<strong>lege</strong>am cu un volum “de<br />
premiul Nobel”. O fãcea din prietenie, altfel “All” sau<br />
“Albatros”, sau “Nemira”, sau “Paralela 45” se bãteau pe<br />
carte… L-am felicitat ºi l-am sfãtuit sã nu ezite: sã ia banii<br />
ºi sã le dea cartea. Degeaba! Nu ºi nu, el voia sã mi-o<br />
ofere mie: cu 18.000.000, cu 15.000.000, cu 12.000.000…<br />
Acum doi ani ºi ceva, chiar înainte de Crãciun,<br />
primesc un telefon precipitat: “Ce faci? Vrei romanul cu<br />
10.000.000; dacã nu, îl vor cei de la Alfa, am vorbit cu<br />
Augustin Frãþilã, apare în 2 luni…”. M-a apucat durerea<br />
de cap. Pentru a zecea oarã, i-am spus “Felicitãri! Ai dat<br />
lovitura, nu ezita, Alfa e o editurã barosanã…”<br />
Cu Daniel sînt amic de peste 25 de ani; cu toate<br />
ciudãþeniile lui, e un bãiat de caracter, fin, cu umor.<br />
Într-o doarã, prin vara lui 2001, i-am spus: “Daniel,<br />
vreau sã pornesc o nouã colecþie - “Frontiera”; îþi public<br />
romanul, dar mai mult de 3.000.000 (neimpozabil) n-am<br />
cum sã-þi dau”. “Zece!”, “Trei!”, “Opt!”. «Am spus trei!”<br />
Totul a rãmas în coadã de peºte.<br />
Recunosc: m-a lovit pãcatul trufiei. Unul dintre<br />
personajele romanului (simpatic, care surprinde mediul<br />
studenþesc de la sfîrºitul anilor ’70; în plus, de un textualism<br />
“ludic” dus la limitã, extrem de interesant ca experiment),<br />
sînt ºi eu, alãturi de Nino Stratan, Florin Iaru,<br />
Romulus Bucur, Nicolae Manolescu, Radu Cãlin Cristea<br />
º.a.m.d. Cînd eºti “personaj”, ca sã te vezi publicat, plãteºti!<br />
ªi am plãtit cu vîrf ºi îndesat: tot de Crãciun, în 2001, vine<br />
Daniel cu manuscrisul la mine ºi, seniorial, mã anunþã:<br />
“Gata! Þi-l dau þie… Ce nu fac eu pentru tine…” Eram în<br />
corzi. Promisesem, trebuia sã mã þin de cuvînt. Omul era,<br />
financiar, cam strîmtorat; era ºi Crãciunul! Aveam ceva<br />
bani în casã. “OK”, am zis, “semneazã contractul ºi ai<br />
banii”.<br />
Naiv cum mã ºtii, speram într-o subvenþie de la minister;<br />
oricum, fãrã experienþã în editarea de beletristicã,<br />
visam sã vînd mãcar 500 de exemplare (din 900-1000), ca<br />
sã-mi scot banii de tipar.<br />
Romanul îl ºtiam: concentrat, sub 100 de pagini.<br />
Eroare! Magistrul Daniel adãugase la textul finalizat în<br />
1976 ºi niºte scrisori de dragoste de prin ‘77-’78, alte cîteva<br />
cãtre unchi ºi mãtuºi, plus 2 (sau 3) postfeþe…<br />
Manuscrisul bãtea spre 140 de pagini. Mai mult, cele mai<br />
tari “poante” fuseserã “îndulcite”, dacã nu scoase cu totul;<br />
jumãtate din hazul unui roman “nebunatic” (autorul<br />
narator începe prin a nota tot ce se vorbea în jurul lui,<br />
maniacal), scris la 23 de ani, fusese “castrat” de autor la<br />
45 de ani.<br />
Bref! Am publicat romanul. Dar fãrã diversele<br />
“apendice”. Daniel s-a fãcut foc pe mine, nici n-am mai<br />
vorbit cîteva luni (îºi anunþase rudele cã apar ca personaje,<br />
or asta era exact în scrisorile din ‘77-’78, pe care le scosesem<br />
fiindcã nu aveau nici o legãturã cu acþiunea, dar la care el,<br />
Daniel, þinea foarte mult). Din prieten, devenisem “editorul<br />
fãrã suflet”.<br />
I-am dat, gratuit, 20 de exemplare de autor. Alte 10-<br />
20 ca sã trimitã la critici. Editura a împãrþit, gratuit, alte<br />
cîteva zeci. La lansarea de la Bookarest, cu Manolescu la<br />
timonã, cu tine în “echipaj”, s-a vîndut 1 (un) exemplar.<br />
Înainte de Crãciun, în 2002, exasperatã, doamna<br />
Orban, secretara de la editurã, mi-a spus: “Domnul<br />
Muºina, ce sã mã fac?! Mã sunã domnul Daniel în fiecare<br />
sãptãmînã, ca sã mã mai întrebe cît s-a mai vîndut. Ce sãi<br />
spun?” “Tocmai am fãcut un inventar, comparaþi-l cu cel<br />
de la 1 septembrie… Cîte bucãþi s-au vîndut?” Doamna<br />
Orban, dupã ce s-a uitat prin hîrtii: “Douã!”<br />
Asta-i, mon cher: 2 exemplare în 3 luni de zile. Iar din<br />
“Game” (volumului de poezie, publicat tot de mine ºi tot<br />
în 2002), 1 exemplar (deºi, vorba lui Daniel, “e o specie<br />
nouã, gama poeticã). Desigur, editorul e vinovat: n-a fãcut<br />
destulã reclamã, n-a fãcut destule lansãri, nu s-a zbãtut<br />
suficient. Are o carte (ba chiar douã, cã o nouã specie de<br />
poezie cu formã fixã n-a mai apãrut de sute de ani) de<br />
premiul Nobel, iar el… Halal prietenie, halal editor!<br />
Mai trist e ce am pãþit cu Alexandru Vakulosvki.<br />
Pentru necunoscãtori, el e unul dintre fraþii Vakulovski<br />
(celãlalt fiind Mihai). Relaþia lor simbioticã îi face greu de<br />
distins: de nu ºtiu cîte ori, persoane bine intenþionate din<br />
lumea literarã s-au mirat aflînd cã existã doi Vakulovski;<br />
alþii îi confundã sistematic. Mutatis mutandis, cei doi sînt<br />
un fel de fraþii Petreuº ai literelor contemporane. (Apropo<br />
de fraþii Petreuº: mai acum doi ani, Ion Mureºan mi-a<br />
povestit o scenã memorabilã cu unul dintre fraþii respectivi,<br />
care cãlãtorea “în civil” într-un tren local din Maramureº.<br />
Luat la întrebãri de controlor ºi exasperat cã acesta nu-l<br />
recunoaºte, Petreuºul a izbucnit: “Cum, nu ºtii cine mi-s?!<br />
Pãi, eu îs fraþii Petreuº!”)<br />
Aceastã relaþie specialã, mai rarã la noi, unde<br />
predominã fraþii afaceriºti, gen Micula, Pãunescu,<br />
Cristescu, sau familiile literare (soþ-soþie, numai eu þi-aº<br />
putea spune la repezealã vreo zece), e mai degrabã de
admirat. Eu însumi nu doar am þinut la cei doi, dar am ºi<br />
apreciat “eficienþa” unei asemenea simbioze, pînã în clipa<br />
în care aceasta a cãpãtat accente involuntar comice. Mai<br />
an, în <strong>Vatra</strong>, a apãrut un interviu al lui Sandu Vakulosvki<br />
(luat de fratele lui, Mihai, deºi numele intervievatorului<br />
nu apare nicãieri; apare, în schimb, poza lui Mihai - nu a<br />
lui Sandu, cum ar fi fost normal?! - deasupra interviului -<br />
cum sã nu-i confunde lumea?)*. La un moment dat (citez<br />
din memorie, deci aproximativ), Sandu e întrebat (de Mihai):<br />
“De la cine ai învãþat sã scrii?” La care Sandu îi rãspunde<br />
(lui Mihai), “De la tata ºi de la fratele meu…” Care frate?,<br />
s-ar întreba cititorul naiv. Cel care îi ia interviul ºi îl întreabã<br />
de la cine a învãþat sã scrie, rãspundem.<br />
Mai nou, tot în <strong>Vatra</strong>, Mihai scrie o cronicã lungã,<br />
superlaudativã, plinã de citate, de vreo 7 pagini de revistã<br />
(cam 24 de pagini dactilo) la romanul “Pizdeþ” de…<br />
Alexandru Vakulovski. “Existã lucruri care nu se fac,<br />
Luminiþa Marcu! (fraþii Vakulovski)” aº zice ºi eu, citîndul<br />
pe Nicolae Manolescu.<br />
Recunosc, îmi cade greu sã-i tot aud vãicãrindu-se<br />
cum au fost “exploataþi” de un “nemilos editor” braºovean:<br />
de mine, ca sã fie clar. Sandu se plînge cã ar fi primit doar<br />
300.000, lãsînd sã se înþeleagã cã a fost pentru o lunã de<br />
muncã; în realitate, a primit 300.000 lei pentru o corecturã<br />
a unui roman de nici 200 pagini al lui Groºan. Iar în urmãi<br />
am gãsit zeci de greºeli scãpate (inclusiv o paginã întreagã<br />
sãritã); cînd i-am reproºat lui Mihai neglijenþa corecturii<br />
fãcutã de Sandu, acesta mi s-a rãspuns: “Ce dacã!? Era<br />
corector, nu redactor!” Recent, într-o anchetã din<br />
“Contrafort”, acelaºi Mihai, revoltat, scrie cã junii<br />
intelectuali basarabeni, recte el, sînt trataþi, în România,<br />
ca niºte negri. Iarãºi, cu bãtaie la “capitalistul” braºovean.<br />
Ce uitã sã spunã, în mînia-i proletarã (bolºevicã), este cu<br />
cît era plãtit ºi pentru ce fel de muncã (mã refer la calitate).<br />
Cît timp m-a ajutat la editurã (nu mult, cã nu i-au convenit<br />
condiþiile), Mihai era cazat gratuit, singur într-o<br />
garsonierã de-a mea (la care, tot eu, plãteam lumina,<br />
întreþinerea etc.) ºi primea, din banii mei, 2.500.000 lei pe<br />
lunã. Tratament de privilegiat, fiindcã îl credeam scriitor,<br />
fiindcã îl consideram prieten ºi fiindcã (în ciuda<br />
avertismentelor celor apropiaþi) am vrut sã-l ajut, în felul<br />
meu. Ca sã fiu meschin pînã la capãt ºi sã-i întãresc - lui,<br />
dar ºi junilor „anarhiºti” - convingerea cã-s un scîrbos de<br />
capitalist voi face un calcul: chiria 50$ - 1.650.000,<br />
întreþinerea ºi restul 1.000.000, plus 2.500.000 în mînã, asta<br />
face 5.150.000 pe lunã, neimpozabil (în 2001). Da, mi-am<br />
bãtut joc de marele scriitor Mihai Vakulovski ºi merit<br />
blamul viitorimii.<br />
Sînt rãutãcios? Poate. Dar nu pot fi altfel cînd am<br />
sprijinit un june, l-am ajutat (cît, cum am putut), iar el…<br />
Aºa-mi trebuie, dacã nu mã mai învãþ odatã minte (tot<br />
anul trecut, Simona Popescu mi-a arãtat obrazul - la propriu<br />
- supãratã foc pe mine cã am “introdus-o” în “Antologia<br />
poeziei generaþiei ‘80” cu poeme care, considerã ea, nu o<br />
mai reprezintã).<br />
Ce a mai uitat sã pomeneascã proletarul revoluþionar<br />
Mihai Vakulovski (cînd l-am cunoscut, era Vaculovschi,<br />
dar, între timp, din mîndrie moldavã ºi tenace filorusism, a<br />
revenit la imperialul “K”), e calitatea muncii lui ca redactor<br />
(specificã “negrului”, dupã care trebuie sã stea “vechilul”,<br />
sã-l supravegheze îndeaproape). Cã tot s-a mai rãrit “Corul<br />
ofticaþilor” la “Lista lui Manolescu”, sã-þi povestesc ºi<br />
cum de au apãrut cîteva grave greºeli redacþionale în<br />
epistolarul de la olãneºti<br />
161<br />
volumele 1 ºi 3 ale “Literaturii române postbelice” (mereu<br />
reproºate de cei care, în furia lor impotentã, au ajuns sã<br />
acuze “calitatea hîrtiei” pe care a fost tipãritã cartea, uitînd<br />
- deliberat? - cã “Literatura românã postbelicã”, 3 volume,<br />
1.322 pagini costã cam cît un roman de 200 de pagini al lui<br />
Kundera, la Humanitas).<br />
Greºeli sînt doar în volumele 1 ºi 3 la care redactor a<br />
fost Mihai Vakulovski: care, în afarã de rusã, nu ºtie nici o<br />
limbã strãinã. Cronicile lui Manolescu erau/sînt pline de<br />
scurte citate, sintagme, formulãri în francezã (mai ales),<br />
germanã ºi englezã. Mîndrul redactor n-a recunoscut cã<br />
nu ºtie, n-a apelat mãcar la Nicoleta Cliveþ, redactoarea<br />
volumului 2. Eu (da, am greºit) m-am bazat pe el (pe Mihai).<br />
Aºa au apãrut citate manolesciene în limbi inexistente<br />
sau “aproximative”.<br />
Mai mult, dupã cum îþi aminteºti, în urma discuþiei<br />
de la el de acasã, Manolescu a stabilit ca autorii despre<br />
care a scris sã fie ordonaþi dupã anul naºterii, iar cronicile<br />
la respectivii în ordinea apariþiei.<br />
Operaþie simplã, vei zice. Aºa mi-am spus ºi eu ºi, în<br />
iulie 2001, am plecat cu familia în vacanþã, taman în Elveþia,<br />
invitat de Marius Daniel Popescu. Lãsat “înlocuitor la<br />
comandã”, ce-a fãcut Mihai? A pus-o pe una din fetele de<br />
la expediþie, absolventã de liceu, studentã la drept, “la o<br />
particularã”, sã caute, ea, în dicþionare ºi enciclopedii anul<br />
de naºtere al scriitorilor în cauzã. Ghinion! În D.S.R.-ul lui<br />
Zaciu & comp, înaintea lui Al.(exandru) Cãlinescu,<br />
contemporanul critic, mai existã un Alexandru Cãlinescu,<br />
interbelic, nãscut în 1905 sau 1907. Tot aºa: în Dicþionarul<br />
enciclopedic “Cartier” nu existã poetul Petre Stoica, nãscut<br />
în 1932, ci doar un “Petru Stoica n. 1949, inginer chimist,<br />
profesor la…” Aºa se face cã Al(exandu) Cãlinescu apare<br />
în carte înainte de Noica ºi Cioran (?!), iar Petre Stoica<br />
imediat în faþa lui Mircea Dinescu…<br />
Degeaba mi-a trimis Nicoleta un semnal disperat cã<br />
“mai e de lucru la cãrþi”, eu, încrezãtor ºi presat de timp<br />
(cartea trebuia sã iasã pînã la 1 septembrie), am zis, din<br />
zãrile helvetice, de pe malul lacului Leman, “Trimiteþi-o la<br />
tipar!” ªi cartea a ieºit, cea mai importantã (pînã acum)<br />
dintre cele editate de mine.<br />
Cînd am descoperit greºelile, ce crezi cã am fãcut?<br />
M-am rãstit la Mihai, i-am tãiat din bani, l-am dat afarã?<br />
Nu. Am tãcut, am înghiþit în sec ºi mi-am fãcut reproºuri<br />
cã n-am mai recitit-o, încã o datã, eu, toatã. Curat «stãpîn<br />
de negri!” Cu asemenea, “exploatatori” n-ar mai fi realizat<br />
Occidentul “capitalismul multilateral dezvoltat” nici în<br />
3.000 de ani. (ªi ne mai mirãm ca România e aproape “dusã<br />
cu arcanul” în Europa, iar mîndra Moldovã s-a aruncat în<br />
braþele protectoare ale “maicii Rusia”?!).<br />
Dar sã revin la Sandu Vakulovski ºi la al sãu roman<br />
“Pizdeþ”. (“Pizdeþ” nu-i ce gîndeºti, ci un adjectiv/adverb<br />
din dialectul basa, echivalentul lui “nasol”- “sictirit”).<br />
Sandu e pentru cei care nu-l cunosc, un foarte talentat<br />
june basarabean (în “tandemul V”, Sandu e cu talentul,<br />
iar Mihai cu ambiþia ºi P.R.), poet & prozator. Suflet bun,<br />
psihologie basa. De mare viitor, dacã… dacã stilul disperatbãgãcios<br />
al lui “Big Brother” Mihai n-o sã-l ducã într-o<br />
fundãturã gen Marius Ianuº (dar despre junele fracturat<br />
vom vorbi mai încolo).<br />
Acum aproape trei ani, la Cluj, i-am repetat lui Sandu<br />
o “idee fixã” de-a mea: e momentul unor romane<br />
“supãrate”, scrise de “tineri furioºi”; publicul (potenþial)<br />
existã, nu existã produsul; cine-l va oferi primul (dacã va
162 epistolarul de la olãneºti<br />
fi, bineînþeles, ceva de calitate), va ocupa “piaþa”, va da<br />
lovitura. Le-am spus asta la cel puþin 10 juni dornici de<br />
afirmare. Singurul care a percutat a fost Sandu. În toamna<br />
lui 2001, mi-a adus o primã formã a romanului, cu titlul<br />
“Bulbuleator”. Romanul a fost lucrat în editurã ca la carte,<br />
cum numai în Vest se mai face. L-a citit Nicoleta Cliveþ ºi ia<br />
fãcut observaþii (de la stil, limbaj - exces de cuvinte<br />
“basa” -, pînã la construcþie); l-am citit ºi eu ºi i-am fãcut<br />
observaþii. Romanul a fost (parþial) rescris de cel puþin 2<br />
ori. Fãrã sã renunþe la propria “personalitate”, Sandu s-a<br />
purtat ca un adevãrat profesionist, a înþeles cã tot ce-i<br />
spuneam e în interesul lui, al cãrþii. Romanul, evident, îi<br />
aparþine în întregime. Dar a fost redactat de noi, de “Aula”.<br />
Era, într-un fel, pariul meu de editor (Manolescu, Viºniec,<br />
Groºan, Iaru etc. erau deja celebri cînd i-am editat). Pariu<br />
pe care, se pare, l-am cîºtigat. “Pizdeþ” (titlu ales de mine<br />
din vreo 4 titluri noi propuse de Sandu, “Bulbuleator“ -<br />
denumire, tot în dialectul basa, a instalaþiei improvizate<br />
pentru pregãtirea drogului - era “neutru”, mai exact de<br />
neînþeles pentru un cititor obiºnuit din România, chiar ºi<br />
june) are deja un public al lui ºi, în urma reclamei pe care<br />
Andrei Gheorghe a fãcut-o la emisiunea-i (e un roman “în<br />
spiritul” respectiv, dar cu un tragism existenþial, cu o<br />
disperare care lipsesc din mîrlãna radio-televizatã), s-au<br />
vîndut peste 400 de exemplare!!! Fabulos (din celebrul<br />
Groºan am vîndut între 150 ºi 250 de exemplare din cãrþile<br />
sale deja clasice - sînt ºi-n cîteva manuale alternative -<br />
“Planeta mediocrilor” ºi “O sutã de ani de zile la Porþile<br />
Orientului). Recent, o regizoare din Bucureºti mi-a scris<br />
(electronic) cã ar vrea sã punã în scenã o dramatizare a<br />
romanului.<br />
Succes, succes, succes!<br />
Dar, vorba profesorului Ciobanu… “prea tîrziu… cã<br />
m-am enervat deja!”<br />
Înainte sã trimit cartea la tipar, trebuia semnat<br />
contractul. În contract, ca la orice debutant, pentru<br />
lansarea cãruia am riscat zeci de milioane de lei, erau douã<br />
prevederi (normale, zic eu, editorul): cesiunea pe o<br />
perioadã nelimitatã ºi dreptul de preempþiune asupra<br />
urmãtoarelor cãrþi ale autorului. Cum Sandu nu era în<br />
Braºov, a semnat, pentru el, celãlalt Vakulovski, Mihai.<br />
Aici am greºit prima datã. Prea încrezãtor, - fiind vorba de<br />
prieteni, nu-i aºa? am renunþat la minima deontologie<br />
profesionalã (ca sã nu zic minima prudenþã).<br />
Cînd a apãrut cartea ºi Sandu a venit la Braºov sã-ºi<br />
ia drepturile de autor (20 exemplare gratuite, plus 10% din<br />
tiraj) am fãcut a doua greºealã. Am stabilit la telefon, cu el<br />
ºi cu Mihai, sã vinã la editurã la ora 1 dupã-amiazã (aveam<br />
ore de la 3 ºi jumãtate). Bineînþeles cã n-au venit<br />
(exploatatul Mihai, care avea program de la 12, venea<br />
sistematic dupã ora 13, 14… cã lucrase noaptea; iar eu,<br />
ditamai patronul, îl aºteptam ca prostul, deh, prietenie!).<br />
Le-am lãsat “vechiul” contract (cel semnat de Mihai) ºi<br />
un contract nou, completat, numai sã-l semneze autorul<br />
(Sandu). Seara, cînd m-am întors, ce am gãsit pe birou?<br />
Un bilet. În care mã anunþa(u) cã a(u) rupt “vechiul” contract,<br />
care e incorect faþã de autor ºi cã urmeazã sã ne<br />
întîlnim ca sã semnãm un contract… redactat de ei. M-am<br />
simþit lovit pe la spate. Chiar cã nu mai înþe<strong>lege</strong>am nimic.<br />
Deaorece: 1) Sandu nu a obiectat la “vechiul” contract,<br />
semnat de chiar “sfetnicul” Mihai; 2) dacã nu-i conveneau<br />
condiþiile, trebuia sã mi-o spunã înainte sã aparã cartea<br />
sau, mãcar, în prezenþa mea. “Sînt lucruri care nu se fac,<br />
Luminiþa Marcu!”, vorba lui Nicolae Manolescu.<br />
Dar ei le fãcuserã ºi se simþeau foarte îndreptãþiþi.<br />
κi apãra(u) drepturile de autor(i) exploatat(þi) de editor.<br />
Las la o parte faptul cã-i scrisesem lui Mihai prefaþa la<br />
volumul de debut în poezie, cã-l publicasem cu o<br />
monografie în “Canon”, cã - simultan - lui Sandu îi<br />
publicasem ºi un volum de poezii (la care, bineînþeles, am<br />
scris ºi o prefaþã!). Ce conta! Cei doi acþionau dupã<br />
principiul rusesc: “Asta a fost de mult ºi nu-i adevãrat”<br />
(superba zicalã, chintesenþã a mentalitãþii ruseºtiimperiale,<br />
am aflat-o tot de la Mihai!)<br />
Penibilul nu s-a oprit aici. Cei doi au apãrut, a doua<br />
zi, cu un contract redactat neprofesionist, aiurea (dar, în<br />
lipsa mea, cules ºi listat pe computerul editurii mele!!!),<br />
în care, între altele, se prevedea: cesiune doar pentru o<br />
ediþie (puteam sã speculez incompetenþa lor - ediþia putînd<br />
sã însemne zeci de tiraje, dar - pentru mine - deja nu mai<br />
era la mijloc “afacerea”, ci “trãdarea” ºi voiam sã vãd pînã<br />
unde merg cei doi) ºi nici un drept de preempþiune (iarãºi,<br />
puteam sã nu þin seama de asta, respectiva prevedere<br />
exista deja, în alt contact, pentru altã carte, semnat de<br />
Sandu)…<br />
Din penibil, am ajuns la odios. Ne-am ciondãnit. Iam<br />
anunþat cã e ruºinos ce au fãcut, cã nu semnez un<br />
atare contract ºi cã, prin urmare, voi opri difuzarea cãrþii<br />
(ceea ce am ºi fãcut). Au ajuns sã mã ameninþe cu… mafia<br />
moldoveanã. Cînd le-am atras atenþia cã, totuºi, îmi<br />
datoreazã minimã recunoºtinþã, Mihai mi-a replicat: “ªi<br />
noi om fi fãcut ceva pentru dumneavoastrã”.<br />
Jalnic! Tot ce trãisem frumos împreunã cu ei –<br />
sãptãmînile petrecute la Antoneºti, lîngã Nistru (unde leam<br />
cunoscut pãrinþii, doi oameni minunaþi, plini de bunsimþ),<br />
zilele de pescuit pe iaz (acolo, aproape de stepã, în<br />
Moldova rusificatã - cel puþin “la vîrf” - am auzit o doinã<br />
cîntatã de un om - nu l-am vãzut, era pe malul celãlalt al
lacului, ascuns de trestii - care, probabil, venise cu<br />
“vãcuºoara” la pãscut) – s-a evaporat ºi a rãmas mîzga,<br />
mîlul, reziduul “luptei de clasã”. Educaþia bolºevicã, plus<br />
spiritul basa, “cristalizat” în ultimii 12 ani (spirit de care<br />
cei doi pãreau departe), s-au dovedit mai puternice decît<br />
prietenia, relaþia magistru-discipol ºi alte bazaconii<br />
“vechi”, ºmecherii, “capitaliste”. Mi-era ºi milã de ei. Doi<br />
bãieþi, în fond buni, rãtãciþi în jungla “societãþii de<br />
consum”, doi “oameni din subteranã”. I-am ºi spus lui<br />
Mihai, atunci: “Eºti un personaj dostoievskian”. “Nu lam<br />
citit pe Dostoievski”, mi-a replicat cu mîndrie.<br />
Eram aºa de deprimat, încît aº fi cedat, aº fi fãcut<br />
tot ce-ºi doreau. Dar... ar fi însemnat sã le dovedesc cã<br />
obrãznicia, lipsa de minim bun-simþ sînt “cheia<br />
succesului”; sã-i las sã se scufunde ºi mai adînc în<br />
mlaºtina mentalitãþii basa. Mai mult, eram de partea cealaltã<br />
a baricadei, eram capitalistul cel rãu, iar a ceda ar fi fost, în<br />
mic, foarte mic, o reeditare a “revoluþiei” în idealul cãreia<br />
fuseserã educaþi; le-aº fi confirmat, iarãºi, cã Lenin al lor<br />
avusese dreptate. (Un Lenin pe care, la suprafaþã, îl<br />
negaserã, dar care - la greu - rãsãrea la moment, ca<br />
Michiduþã. Apropo, o “reprezentare” senzaþionalã a lui<br />
Lenin-Zeul Ateu vei gãsi în romanul “Iepurii nu mor” al<br />
lui ªtefan Baºtovoi).<br />
În plus, mã înfuriasem. Nu-mi place sã mi se forþeze<br />
mîna. Sã fiu luat de fraier. Dacã-s fraier, sã fiu fiindcã o<br />
vreau eu; îmi place, mã simt bine ca fraier, dar nu sã mã<br />
oblige altcineva sã fiu fraierul lui.<br />
Miza era mult mai mare (dar la asta nu mã mai puteam<br />
gîndi atunci): relaþia autor-editor, continuitatea,<br />
colaborarea bla, blabla, bla-bla-bla (sau blea, cum le place<br />
lor sã zicã), dar fãrã aceste bla-bla-uri, în care occidentalii<br />
cred, pe care le aplicã, sîntem unde sîntem. În fine, dupã o<br />
sãptãmînã, Sandu a venit ºi a semnat contractul, din care<br />
am scos dreptul de preempþiune (oricum, dupã ce-mi<br />
fãcuserã, continuarea relaþiei editor-autor nu mai era<br />
sufleteºte posibilã), dar am pãstrat cesiunea pe o perioadã<br />
nedeterminatã. Ar fi fost chiar culmea ca, dupã ce am riscat<br />
atîtea milioane, sã se ducã cu aceeaºi carte la un alt editor.<br />
Ducã-se! Dar cu alta. ªi-i doresc editori “adevãraþi”,<br />
“necapitaliºti”, ca-n visele basa ale celor care - singurii<br />
din Eurasia - i-au adus la putere pe comuniºti prin a<strong>lege</strong>ri<br />
libere.<br />
M-am ambalat, recunosc. ªi pentru cã am pierdut<br />
doi (credeam) eu prieteni, ºi pentru cã romanul drag inimii<br />
mele de editor, demonstraþia cã se poate promova o<br />
literaturã româneascã originalã, scrisã de foarte tineri (ba<br />
chiar cu - relativ, dar real - succes comercial), a rãmas de<br />
izbeliºte. Ca un copil reuºit ai cãrui pãrinþi au divorþat.<br />
Lansare (cu “scandal”, cum plãnuisem) n-am mai fãcut,<br />
fiecare face promovarea pe cont propriu ºi nu mai am nici<br />
o inimã (deºi, evident cã am sã o fac) sã-i dau un e-mail lui<br />
Sandu, ca sã-i zic de propunerea editoarei din Bucureºti.<br />
Sînt prea sentimental, recunosc. Nu-s bun ca editor<br />
de beletristicã. Ar trebui sã mint, sã promit, sã-i tratez pe<br />
autori ca pe niºte pomanagii, sã-i pun sã-ºi plãteascã<br />
volumele ºi, totodatã, sã le pretind sã-mi fie recunoscãtori.<br />
(Spre stupefacþia mea, autori pe care am vrut sã-i public,<br />
pe banii mei, s-au dus la “Paralela 45” ºi au apãrut pe<br />
banii lor; autori cãrora Vlasie le-a dat 15-20 de exemplare<br />
din carte - ºi atît - ca drepturi de autor îl ridicã în slãvi, dar<br />
se aratã nemulþumiþi cã eu le-am dat “doar” 120 de<br />
exemplare?!)<br />
epistolarul de la olãneºti<br />
163<br />
De aceea, am hotãrît ºi declar public: nu voi mai<br />
edita beletristicã. Excepþie voi face numai pentru marii<br />
scriitori contemporani, care (culmea!) s-au arãtat extrem<br />
de civilizaþi, ba chiar recunoscãtori (ce cuvînt urît,<br />
burghez!) cã le-am publicat cãrþile, ºi anume: Nicolae<br />
Manolescu, Matei Viºniec, Florin Iaru, Ioan Groºan, Cornel<br />
Ungureanu, Cornel Moraru ºi alte “tombatere” asemenea.<br />
Junilor care vor sã publice le recomand, cel puþin<br />
pentru un an-doi, pînã-mi trece supãrarea, sã se adreseze<br />
lui Mihai Vakulovski (ºi autolãudatei reviste “Tiuk”),<br />
anarhistului de serviciu Marius Ianuº, lui I.B. Lefter, lui<br />
Cãlin Vlasie, lui Nicolae Tzone Magnificul ºi aºa mai<br />
departe.<br />
Vreau sã-mi pãstrez prietenii care mi-au mai rãmas,<br />
bruma de onorabilitate (?) literarã. Chiar pentru un fazan<br />
ca mine, “ºi futut (la cap) ºi cu banii luaþi (cheltuiþi)” e<br />
prea mult.<br />
Altminteri, dragã Cis, promit sã îngrop securea<br />
rãzboiului: literaþii români (ca specimene) nu mã mai<br />
intereseazã. M-am sãturat sã am dreptate. Degeaba. Cu<br />
suflete de slugi (care se declarã “anarhiºti” sau<br />
“postmoderni”, dupã caz), cu þaþe gen Adriana Marcu<br />
(care, ca o bunã olteancã ce e, sare, ea, sã se certe la gard<br />
cu cel care i-a luat peste picior bãrbatul cam “mutãlãu”),<br />
cu aparatcici corecþi politic (la suprafaþã) ºi cu veleitari<br />
impenitenþi nu am ce dialoga. Nu vei avea plãcerea sã mã<br />
vezi replicîndu-i lui Mihai Vakulovski (cautã mereu pretexte<br />
sã fie luat în seamã, e cam grafoman, iar scrisoarea asta<br />
sigur îl va incita), dacã nu va avea indecenþa sã se <strong>lege</strong> de<br />
viaþa mea personalã ºi, mai ales, de editura “Aula” (de la<br />
care, o perioadã, a mîncat, totuºi, o pîine).<br />
Cum ai observat, nu i-am rãspuns nici lui Marius<br />
Ianuº, care, de la lungi analize ale gîndirii ºi poeziei mele,<br />
în care îmi explica ce am greºit, cum ar fi trebuit sã scriu<br />
“Budila Express” (un poem eºuat, conform expertului<br />
M.I.), a ajuns la “Muie la Muºiniþã”. Aºa da, te recunosc,<br />
Marius Ianuº!<br />
Cum îl recunosc ºi în urmãtoarele (citez din “Ziua<br />
literarã” nr. 39 din 3-9 februarie 2003): “Îi sãrut mâna d-lui<br />
Ion Stratan, cel mai mare poet optzecist; “Lux” e cel mai<br />
bun volum optzecist…” spune imediat Marius Ianuº,<br />
grãbit sã-ºi plaseze în faþã comentariul ºi sã se care «la<br />
meci…» ªi Ianuº rîde, dispare, pleacã”<br />
Marius Ianuº, din pãcate, confirmã - exasperant<br />
“diagnosticul” pe care i l-am pus acum doi ani. Nu simþi<br />
“izul” levantin, de Pãunescu, de C.V. Tudor, de Eugen<br />
Barbu, acea inefabilã combinaþie de “sãrut mîna<br />
domnului…” ºi “grãbit sã se care la meci”?<br />
Dacã nu-l primeam în casã pe Ianuº, dacã nu-i<br />
împrumutam cãrþi, dacã n-aº fi stat de vorbã cu el ºi nu laº<br />
fi sfãtuit (ca un burghez, capitalist ce mã aflu), dacã nu<br />
aº fi încercat (de drag, pînã la urmã) sã-l “trag de mînecã”<br />
într-o <strong>Vatra</strong> mai veche, aproape sigur aº fi auzit “sãrut<br />
mîna domnului…” Pe cînd aºa?!<br />
Cum, dacã l-aº fi þinut la distanþã, dacã nu-l publicam<br />
pe el ºi pe Sandu, aproape sigur aº mai fi fost ºi astãzi,<br />
pentru Mihai Vakulovski, “cel mai mare poet optzecist”.<br />
Pe cînd aºa?! (Jenant mi se pare, pentru criticul Vakulovski<br />
Mihai, faptul cã, din clipa în care ne-am certat, poetul<br />
A.M. a început sã scrie foarte prost - aºtept “indicaþii<br />
preþioase” ºi de la M.V.)<br />
Dar nu voi încheia înainte sã-þi povestesc de<br />
profesorul Ciobanu, mare ecologist, celebru profesor de
164 epistolarul de la olãneºti<br />
biologie la Liceul “Unirea” din Braºov. Poanta o ºtiu de la<br />
Ruxandra Ivãncescu, care i-a fost elevã.<br />
Profesor sever ºi nemilos, domnul Ciobanu, la furie,<br />
vorbea urît la ore cu elevii. Cum asta nu cadra cu distincþia<br />
unui profesor (omul era produs interbelic), ºefa clasei, -<br />
care - obligatoriu - stãtea în prima bancã, primise de la<br />
domnul Ciobanu un… cartonaº roºu. Cum se ambala,<br />
cum începea sã spunã porcãrii, eleva-ºefã trebuia sã-i arate<br />
cartonaºul. Teoretic. Fiindcã: profesorul se ambala<br />
“tîmpiþilor, idioþilor, iar n-aþi învãþat”; prompt, ºefa clasei,<br />
hop, se ridica în picioare ºi-i arãta cartonaºul roºu;<br />
profesorul “prea tîrziu, vaco, cã m-am enervat deja!”<br />
Cum s-a fãcut, iarãºi (prea) tîrziu, iar mîine dimineaþã<br />
va trebui sã mã scol devreme pentru cotidiana injecþie cu<br />
apã de la izvorul 7, mã opresc aici ºi-þi urez: sãnãtate, spor<br />
la scris (terminã o datã, rogu-te, monografia “Mircea<br />
Ivãnescu”), fericire ºi succese în toate cele.<br />
Cu acelaºi drag.<br />
A.M.<br />
P.S. din 09.02.2003<br />
Apropo de Marius Ianuº (care-mi face onoarea sã<br />
mã treacã în aceeaºi serie de “muie” cu Uniunea<br />
Europeanã ºi Nato - frumos, “<strong>tolle</strong> <strong>lege</strong>”!), de fraþii<br />
Vakulovski, Daniel Piºcu & comp., cãrora nu (le mai) place<br />
poezia mea ºi/sau care-s nemulþumiþi de editorul capitalist<br />
A.M.<br />
De ce sã mã mai agit sã-i laud (sã le scriu prefeþe), sã<br />
muncesc sã cîºtig zeci de milioane de lei pe care sã le<br />
“investesc” (evident în pierdere) în op-urile lor, de ce sã<br />
mã agit la lansãri, în promovarea cãrþilor lor? Cînd eu sînt<br />
un scriitor mai bun decît ei, de ce sã nu-mi consacru energia<br />
scrierii propriilor opere (care, poate le vor satisface -<br />
cîndva - gusturile nesigure, oscilante?). Nici mãcar nu-i<br />
vorba cã n-am parte de minimã recunoºtinþã. Nici nu mã<br />
aºteptam la aºa ceva. Dar este imoral ºi neproductiv sãmi<br />
consum timpul ºi imaginaþia pentru autori inferiori mie<br />
(din aproape toate punctele de vedere), imoral ºi<br />
neproductiv din perspectiva eternitãþii (care, estimez eu,<br />
va mai dura 50-100 de ani) literaturii române. L-am inclus<br />
în lista de mai sus ºi pe Marius Ianuº, (care, pînã la urmã,<br />
mã distreazã - mai ales cînd vãd cum îmi confirmã analiza<br />
de acum 2-3 ani!), deoarece - la un moment dat - am vrut<br />
sã încep colecþia “Frontiera” chiar cu volumul lui de debut.<br />
Din fericire, cum nu prea aveam bani pe atunci, s-a<br />
orientat spre Tzone, pe care l-a lãudat, l-a înjurat ºi iar l-a<br />
lãudat (ca sã-ºi publice ºi a doua carte tot la Vinea, deºi,<br />
dupã prima, se plîngea peste tot cã a fost “cenzurat” de<br />
editor).<br />
Tzone (ca ºi alþi editori-autori) îºi poate permite sã<br />
suporte hachiþele poeþilor în cauzã, ba chiar e obligat la<br />
asta, pentru cã prin ei va rãmîne în panteonul literelor<br />
româneºti. Eu nu.<br />
Cum vezi, m-am molipsit de paranoia<br />
«preopinenþilor» (autorilor) mei. Puþinã grandomanie nu<br />
stricã atunci cînd, ajuns dulãu în toatã <strong>lege</strong>a, vezi cum te<br />
latrã tot soiul de cãþelandri. Ca ºi lupul, omul e un animal<br />
social, a vînat - din vremi imemoriale - în grup, dar - mai<br />
întîi - s-a stabilit ierarhia din acel grup. Cã altfel nu mai<br />
ieºea vînãtoarea. Cît timp vîneazã pe teritoriul “meu” ºi cu<br />
mijloacele învãþate, între alþii, ºi de la mine, e cazul sã-i las<br />
în plata lor, sã mã întorc ºi eu “la vînat”, sã vedem care<br />
prinde un “animal” mai mare ºi mai periculos. Acolo e<br />
competiþia, nu în “containerul” din care se hrãnesc unii.<br />
Revenind la relaþia autor-editor: cu cît autorii erau mai<br />
valoroºi ºi mai siguri pe ei, cu atît am avut relaþii mai bune<br />
- Manolescu, Viºniec, Iaru, Groºan, Cornel Ungureanu,<br />
Cornel Moraru ºi alþii au fost mult mai degajaþi, mai<br />
civilizaþi, mai “de înþeles» decît fraþii Vakulovski sau Daniel<br />
Piºcu.<br />
Chestie de generaþie? Nu, chestie de educaþie, de<br />
caracter ºi de echilibru psihic, de corectã “poziþionare” în<br />
raport cu lumea. Fiindcã, de exemplu, între tinerii autori<br />
sînt cîþiva de mare calitate - Nicolae Fechete, Bogdan Iancu,<br />
ªtefan Baºtovoi, Iulian Fruntaºu, Svetlana Cârstean etc.<br />
Cum ºi între cei din generaþia noastrã sînt destule<br />
personaje dostoievskiene, dacã nu urmaºi direcþi ai lui<br />
Dinu Pãturicã.<br />
Aºa încît îmi voi þine promisiunea fãcutã lui Virgil ºi<br />
þie de a scrie (poezie, prozã…) mai mult. Dacã voi mai<br />
edita cãrþi, vor fi mai ales din cele didactice; o voi face ca<br />
sã cîºtig bani, care bani sã-mi permitã sã am mai mult timp<br />
pentru scris. Care bani, din pãcate, nu se fac (încã) la noi<br />
publicînd beletristicã.<br />
Îmi pare rãu (dar nu prea tare) pentru potenþialii<br />
debutanþi merituoºi. Nu-mi pare rãu pentru cei care m-au<br />
linguºit, care mi-au dat manuscrisele lor (“numai ca sã vã<br />
uitaþi, sã vã daþi o pãrere”) doar în speranþa cã am sã-i<br />
public. Sînt atîþia oameni (editori) care abia aºteaptã sã fie<br />
linguºiþi în þara asta. ªi-apoi: eu am debutat, în 1982, pe<br />
banii mei, am publicat «Unde se aflã poezia?», în 1996, pe<br />
banii mei, ca ºi “Paradigma poeziei moderne”, în 1997. De<br />
ce nu mi-ar urma exemplul? Poate, pînã la urmã, or sã<br />
ajungã ºi ei niºte exploatatori, niºte capitaliºti nemiloºi.<br />
Sincer, prea i-am cocoloºit pe unii juni. Iar copilul<br />
cocoloºit ajunge nu doar obraznic (cu cel care l-a rãsfãþat),<br />
ci ºi “handicapat” – gata de orice compromis.<br />
Vorba unuia mai deºtept decît mine: “nu de talente<br />
duce lipsã literatura românã, ci de caractere”.<br />
Acestea fiind zise, închei lunga mea scrisoare,<br />
urîndu-þi succes în sisifica operaþie de a promova noi ºi<br />
noi talente. Voi “contabiliza”, cu drag, atacurile celor pe<br />
care i-ai publicat, sprijinit, etc. În aºteptarea inevitabilului<br />
“Muie la Cis!” (nu eu am zis-o, doar am citat), te îmbrãþiºez,<br />
Cu toatã prietenia de care mai sînt capabil.<br />
A.M.<br />
* Nota red.: Erorile acestea se datoreazã exclusiv<br />
redacþiei.
Liviu Ioan STOICIU<br />
Conºtiinþa literaturii române s-a<br />
mai alienat un pic<br />
A fost declanºat discursul plin de lehamite la adresa<br />
poeziei române. Atunci când poezia românã contemporanã<br />
(cu autori în viaþã) nu e de-a dreptul obligatã sã se<br />
autocupabilizeze, fiindcã din cauza ei toate merg prost pe<br />
lumea asta. Pe zi ce trece am senzaþia cã poezia va deveni<br />
þapul ispãºitor al neîmplinirilor din România, pe toate<br />
planurile.<br />
S-au luat mãsuri drastice împotriva extinderii<br />
virusului indistructibil al poeziei – pânã ºi sãptãmânalele<br />
centrale literare nu-i mai acordã decât o paginã, maximum<br />
douã (chiar ºi din 32 de pagini ale revistei), iar cronica de<br />
poezie a devenit prohibitã. Spiritul occidental ºi-a exorcizat<br />
demult demonul poeziei, se clameazã la noi (deºi nu e<br />
deloc adevãrat). Se recunoaºte, astfel, tacit, cã poezia la<br />
români e vinovatã de decãderea mentalã în care se aflã<br />
dupã 2000 de ani de continuitate pe aceste plaiuri mioritice<br />
(nu e de mirare cã Iisus n-a fost român). Ion Simuþ are încã<br />
o datã dreptate: “Autocraþia poeziei e unul din fenomenele<br />
de retardare ale literaturii române contemporane”.<br />
Retardare, sic! Apocalipsa pe acest plan se desãvârºeºte<br />
din mers, poezia românã “îºi cântã cântecul de lebãdã”,<br />
cicã. Mare pãcat. Personal, mereu am fost speriat de<br />
eventualitatea unei apocalipse reale la nivel planetar (fie<br />
ea provocatã de o epidemie de o mie de ori mai rea decât<br />
ciuma, epidemie proorocitã de Nostradamus, desigur; sau<br />
de o schimbare a polilor, dacã tot fac aici apologia genului<br />
SF, de care se vorbeºte atât de des, urmatã de o ºtergere<br />
a memoriei, sau de o revãrsare a mãrilor în fostele lor bazine,<br />
dupã o dereglare a axei pãmântului, însoþitã de cutremure<br />
catastrofale, încheindu-se un ciclu cosmic; România ar fi<br />
pe fundul unui asemenea bazin; nu vã speriaþi, apocalipsa<br />
e inventatã pentru a da sens moral acestei lumi), privind<br />
la noile generaþii care vin, ghinioniste – de ce se nasc ele,<br />
dacã vine apocalipsa, doar pentru a fi sacrificate pe altarul<br />
credinþei în Dumnezeu? Dumnezeu fiind rãzbunãtor, ºtiþi,<br />
el dezleagã la o mie de ani diavolul din lanþuri ºi-l lasã<br />
crispãri<br />
165<br />
slobod sã facã prãpãd, dupã care îl leagã iar... Dacã<br />
transferãm apocalipsa pe terenul poeziei române, ajungem<br />
la aceleaºi rezultate: ce vinã au noile generaþii de poeþi,<br />
care scriu poezie natural (fiindcã aºa i-a lãsat Dumnezeu,<br />
cu o genã specialã), cã nu se pot abþine sã scrie poezie,<br />
spre jalea lui Ion Simuþ?<br />
Apropo de fenomenul natural al scrierii de poezie la<br />
români (ºi nu numai, bineînþeles, el e un atribut uman, în<br />
general; am chiar senzaþia cã toatã lumea a fost dotatã de<br />
mama naturã cu aceastã sensibilitate de a scrie sau recepta<br />
poezie, numai Ion Simuþ nu). Mi-a plãcut nespus un text<br />
eseistic al lui N. Steinhardt (venit, totuºi, pe filiera<br />
învãþãturilor lui Iisus), care a încercat sã desluºeascã<br />
minunea scrisului de poezie. ªi a dat o interpretare<br />
“materialistã” extraordinarã fenomenului în sine, convins<br />
fiind cã poezia vine la receptori înnãscuþi prin undele<br />
electromagnetice, hertziene, de radio ºi televiziune, sau<br />
prin radiaþii. Sã poþi sã prinzi “din zbor” aceste unde (care<br />
ar putea fi ºi unde telepatice, trimise de la un centru, care<br />
nu poate fi decât Dumnezeu, neapãrat. Parcã îl vãd pe Ion<br />
Simuþ cum se ia cu mâinile de cap), trebuie sã fii dotat<br />
special – sã ai un fel de aparat de radio sau un televizor pe<br />
mãsurã ºi sã cauþi pe scalã “transmisiunea” atât de<br />
diversã... Spunea N. Steinhardt: “Poeticul e un câmp al<br />
realului, analog câmpului gravitaþional electromagnetic”!<br />
Poeticul fiind pur ºi simplu o radiaþie a realului... “Relaþia<br />
real-poetic e de acelaºi tip ca aceea dintre materie-câmpradiaþie<br />
ºi implicã raportarea la teoria nivelurilor structurale:<br />
premolecular, molecular, biostructural, psihic, noetic,<br />
noesic, poetic” – poetul nu face decât sã perceapã realul,<br />
poezia lui, sã o prindã pe scalã ºi sã o exprime în felul lui...<br />
“Poetul descoperã ºi dezvãluie latenþele poetice ale<br />
realului, cele nevãzute / neauzite, nebãnuite de ochiul /<br />
urechea omului comun”! Ce simplu! Ce frumos spus:<br />
“poezia îl divulgã pe om ca parte participantã a<br />
cosmosului” – se aude, domnu’ Simuþ? Mai pe înþeles.<br />
Poezia e un supraprodus tot atât de neaºteptat ca gândirea<br />
abstractã pe scara evoluþiei biologice, poate ºi mai<br />
neprevãzut, ne asigurã bunul N. Steinhardt, mai mereu<br />
inspirat: “Dupã cum emite electricitate, magnetism,<br />
gravitaþie, materia iscã ºi ciudatele, nedetectabilele<br />
(fotografic) raze ale poeticului. Totul e sã le poþi detecta”.<br />
În sfârºit, iatã ºi rãspunsul “tare” al Monahului de la Rohia<br />
la întrebãrile “slabe” ale celor sceptici precum Ion Simuþ<br />
(care cred cã poezia e anacronicã ºi trebuie urgent<br />
îngropatã, pânã nu ne îngroapã ea pe noi): Vrãjmaºii<br />
poeticului “nu concep radiaþiile, câmpurile, undele,<br />
energiile, trecerea elementelor alcãtuitoare de la stadii<br />
necomplexe la altele superioare, mai puþin aglutinate, mai<br />
labile, unde se produc mutaþii ºi salturi. Nu concep adicã<br />
fazele în care energiile izvodesc multiple câmpuri psihice,<br />
intelectuale, noetice; nu osebesc decât înfãþiºarea<br />
aparentã a materiei ºi judecã totul exclusiv în funcþie de
166 crispãri<br />
valorile brute uºor inteligibile ale existenþei. Viclenia,<br />
delaþiunea, pizma, intriga, meschinãria (ºi celelalte afine<br />
lor) constituie, în ciuda disparitãþii lor, un tot armonic,<br />
fiindcã sunt rezultatul unei aceleiaºi tãgãduiri a formelor<br />
ultime cãtre care a mers complexificarea particulelor primitive.<br />
Încleºtaþi în bioticul molecular, de nu ºi pre-biotic,<br />
ignorând teletrasmisiunile, noeticul, noesicul,<br />
biocâmpurile, n-au cum întrezãri fiinþarea (deci<br />
legitimitatea) poetului. Sunt pironiþi pe o treaptã de jos a<br />
evoluþiei. ªi, cu îndãrãtnicia viermelui cãpãtuit la rãdãcina<br />
hreanului, îºi închipuie cã orice altã viziune a lumii decât a<br />
lor e nescrisã ºi metafizicã”... Îl rog pe Ion Simuþ sã<br />
reciteascã tot acest citat ºi... sã se dea la o parte, sã lase<br />
pe alþii mai avizaþi ca el sã condamne “ºtiinþific” poezia<br />
românã la dispariþie...<br />
Dar m-am luat cu vorba ºi n-am pus punctul pe i:<br />
oare discursul plin de lehamite (ºi de suficienþã, arogant,<br />
al detractorilor) la adresa poeziei române nu face parte din<br />
aceeaºi strategie a “pârjolirii” literaturii române de cãtre<br />
postmodernitate? Vrei, nu vrei, constaþi cã<br />
postmodernismul în România a venit ca un ocupant care<br />
are tot interesul sã relativizeze valorile reale autohtone<br />
din literaturã, îndeosebi din poezie (singura performantã<br />
la nivel mondial, dar necunoscutã, nu?). Azi<br />
postmodernismul înseamnã orice ºi nimic, el a sosit cu<br />
întârziere în literatura din România ºi face ravagii ºi prin<br />
noii veniþi în poezie, mai ales – orice reper e ignorat. Spre<br />
exasperarea sau bucuria aceluiaºi Ion Simuþ (deºi suntem<br />
în plinã epocã a consumismului ºi a economiei de piaþã,<br />
debutanþii scriu poezie în draci)? În 1983, un Gilles<br />
Lipovetsky (tradus din “L’ Ere du vide” de Dumitru<br />
Chioaru, titlu semnificativ, în revista pe care o conduce),<br />
scria: “Cultura postmodernã este descentratã ºi<br />
heteroclitã, materialistã ºi PSI, porno ºi discretã, novatoare<br />
ºi retro, consumativã ºi ecologistã, sofisticatã ºi spontanã,<br />
spectacularã ºi creativã, iar viitorul nu va tranºa fãrã<br />
îndoialã în favoarea uneia dintre aceste tendinþe ci,<br />
dimpotrivã, va dezvolta logicile duale, coprezenþa suplã a<br />
antinomiilor... Ea disemineazã criteriile realului ºi ale artei,<br />
legitimeazã identitatea personalã conform valorilor unei<br />
societãþi personalizate, în care important este sã fii tu<br />
însãþi... Cultura postmodernã este un vector de lãrgire a<br />
individualismului, diversificând posibilitãþile de a<strong>lege</strong>re,<br />
lichefiind reperele, minând sensurile unice ºi valorile<br />
superioare ale modernitãþii”... E un mers natural al<br />
literaturii, totuºi, ca ºi al lumii – ne îndreptãm spre o<br />
încheiere postmodernã de ciclu cosmic, aºa cum<br />
pomeneam în acest text? “Pe bune”, în 2030 se încheie<br />
anul cosmic, ºtiaþi? Anul cosmic are 2160 de ani, socotit<br />
de la anul 130 înainte de Hristos. Inclusiv strigãtele lui<br />
Ion Simuþ intrã în aceastã regulã a jocului: conºtiinþa<br />
literaturii române s-a mai alienat un pic – ºi cel mai bine se<br />
vede asta la nivelul criticii româneºti, abandonate la vârf<br />
(nu ºi la bazã) dupã Revoluþie. Acest abandon critic are<br />
legãturã cu încheierea ciclului cosmic natural ºi pe plan<br />
literar. Va urma regenerarea literarã de dupã moarte, sau<br />
poeþii vor trage mâþa moartã de coadã prin faþa criticilor<br />
de seama lui Ion Simuþ, sã-i facã în ciudã? Oricum ar fi,<br />
poezia merge înainte (sau merge înapoi?), vrem, nu vrem<br />
– v-o spune un om care se strãduieºte de când se ºtie sã<br />
scape de masa de scris poezie ºi nu reuºeºte, din contrã,<br />
pluseazã, convins fiind cã “aºa i-a fost scris, sã scrie”...<br />
9 mai 2003. Bucureºti
Gheorghe GRIGURCU<br />
Fiºele unui memorialist (20)<br />
Scriitori importanþi, de descoperit ca atare: dintre<br />
cei trecuþi în lumea umbrelor, Radu Petrescu, Petru Creþia,<br />
Florin Mugur, iar dintre cei ce se aflã între noi, ªerban Foarþã.<br />
<br />
Îmi spunea I. Negoiþescu: “cu Eugen Simion n-am<br />
putut gãsi un limbaj comun”.<br />
<br />
Întîlnesc urmãtoarea caracterizare a mea, care nu<br />
mi se pare chiar neadevãratã, sub semnul numerologiei:<br />
“ªapte este numãrul psihic al celor nãscuþi în ziua de 7<br />
sau 16 sau 25 ale oricãrei luni. Nativii sînt guvernaþi de<br />
Ketu, sau Nodul Sud al Lunii. Influenþa maleficã a lui Ketu<br />
îi face pe nativi sã fie nehotãrîþi, neliniºtiþi, instabili. Ei<br />
întîmpinã atîtea eºecuri în viaþã, încît ajung la convingerea<br />
cã sînt ghinioniºti. Au suflet bun, sînt romantici,<br />
sentimentali ºi independenþi. Oratori excelenþi, pot mobiliza<br />
publicul bazîndu-se pe argumentele folosite. Sînt prietenoºi,<br />
cîºtigîndu-ºi cu uºurinþã popularitatea. Sînt buni<br />
planificatori, idealiºti ºi materialiºti în acelaºi timp. Iubesc<br />
misterul ºi se învãluie în el. Sînt atraºi de ºtiinþele oculte.<br />
Au propriul lor mod de a explica fenomenul ºi nu urmeazã<br />
nici o religie convenþionalã. Cred într-o coexistenþã paºnicã<br />
ºi se pot adapta oricãrui mediu strãin. Au o memorie<br />
excelentã. Viaþa lor se stabilizeazã dupã vîrsta de 34 de ani.<br />
În orice situaþie, nativii dau dovadã de originalitate iar<br />
subiectul lor preferat este filosofia”. Ca sã vezi!<br />
<br />
O ciudatã asemãnare între figura lui Velemir<br />
Hlebnikov ºi cea a lui B. Fundoianu, ambele oarecum în<br />
rãspãr, vãdind parcã o uºoarã tumefiere a inadaptãrii, o<br />
bosumflare de adolescenþã neîncheiatã.<br />
<br />
L-am ascultat deunãzi pe N. A., cuvîntînd la o<br />
festivitate închinatã lui Eminescu. Retor gãunos la culme.<br />
Mai întîi vorbeºte, apoi se ascultã vorbind, abia apoi<br />
gîndeºte.<br />
<br />
Blaga a scris despre Adrian Pãunescu fãrã a-l<br />
cunoaºte: “În vremuri de rapide prefaceri sau de radicale<br />
rãsturnãri, ai prilejul de a vedea numai oameni care se<br />
înghesuie spre întîiul plan al vieþii publice. Sînt, de obicei,<br />
aceeaºi care s-au înghesuit ieri. Sînt indivizi care se vor<br />
vãzuþi în orice împrejurãri ºi care nu suportã gîndul de a<br />
sta cel puþin cîtva timp în umbrã sau mãcar în penumbrã.<br />
Un asemenea individ, cînd îi este dat sã vadã, de pildã, o<br />
înmormîntare, este în stare sã invidieze pe vãduva celui<br />
mort: cã ea – ºi nu el – este întîia persoanã în coloana ce<br />
urmeazã dricului”.<br />
<br />
Blaga folosea des în conversaþie cuvîntul “romanþios”.<br />
În vorbirea lui Labiº revenea mereu cuvîntul “a mima”.<br />
scrisori de peste drum<br />
167<br />
<br />
Nu poþi adînci decît lucrurile în care crezi.<br />
<br />
O iubire autenticã e dumnezeiascã prin neîmplinirea<br />
ce-o conservã ca virtualitate. Ce iubire mare ar putea fi<br />
consideratã ca fiind cu adevãrat împlinitã?<br />
<br />
Clujul în decembrie 2002. Oraº închis (de astãdatã<br />
sufleteºte) pentru subsemnatul, epuizat, acum doar o<br />
simplã defilare de simboluri precum filele unei cãrþi sau<br />
secvenþele unui film, fantomã nu doar a fiinþelor ci ºi a<br />
lucrurilor ce-l compun ºi cu toate acestea nu ºtiu cum<br />
odihnitor, straniu liniºtitor precum impersonalitatea<br />
gingaºã a unui vechi colind.<br />
<br />
Urare auzitã pe stradã: “sã fie într-un ceas cu cuc!”.<br />
<br />
Din ce trãieºte prietenia? Din raporturile pe care le<br />
stabileºti cu tine însuþi, prin intermediul Celuilalt. Cînd<br />
aceste raporturi funcþioneazã, sentimentul prieteniei<br />
înfloreºte. Cînd se blocheazã, prietenia piere. Interesant<br />
este faptul cã stingerea unei prietenii îþi poate produce o<br />
satisfacþie rea, precum constatarea cã un blestem s-a<br />
împlinit. Din ce strãfunduri porneºte oare aceastã<br />
“eliberare “ strîmbã, tîrzie, ce nu se poate uºor scuza pe<br />
sine, nici mãcar atunci cînd îþi dai seama cã nu eºti tu cel<br />
ce a rupt prietenia? O scînteie din Infern se abate peste<br />
sufletul tãu care nu se poate împãca nici mãcar cu postura<br />
de vinovat fãrã vinã. Drept ilustraþie supremã a fost ºi va<br />
rãmîne pentru mine Vasile L.<br />
<br />
Decembrie 2002. Amarul Tîrg e scãldat în festive<br />
ghirlande de lumini multicolore, prin graþioasa strãdanie a<br />
primãriei, dar în casã tremurãm de frig: 11 grade C.! Încã o<br />
“formã” fãrã “fond”?<br />
<br />
Ion Simuþ mã atacã dur de tot în Convorbiri literare<br />
(nr. 11/ 2002). ªi cînd te gîndeºti ce “bãiat bun” pãrea cu<br />
vreo 10 - 15 ani în urmã, deºi la o privire atentã cuviinþa lui<br />
ardeleneascã dãdea încã de pe-atunci semne de alunecare<br />
în obsecviozitate! Îmi amitesc cum, cu ocazia unor zile<br />
culturale la Oradea, nu-l slãbea din ochi pe Alex<br />
ªtefãnescu, strãduindu-se a-i intra sub piele cu orice preþ.<br />
Spectacolul nu era tocmai agreabil, însã în acel moment<br />
nu i-am dat semnificaþia cuvenitã. Acum i-a ieºit la ivealã<br />
pe deplin chemarea ancilarã. Îi slujeºte, în continuare, pe<br />
alþi “oameni influenþi”, precum Nicolae Manolescu ºi, în<br />
speþã, Eugen Simion. De cîtã grosolãnie dã dovadã condeiul<br />
sãu pentru a-i face pe plac ultimului! Cum se înjoseºte! Sã<br />
rãzbatã oare din “ardelenismul” criticului de la Familia<br />
latura servilã, acea adaptabilitate la poftele puternicilor zilei<br />
care fãrã îndoialã nu va fi lipsit, într-un anume procent, în<br />
masa populaþiei oprimate, de iobagi valahi ºi de cãrturari ce<br />
se ridicau împotriva discriminãrii etnice?<br />
Foarte posibil. Oricum, e un “caz” întrstãtor. O<br />
probã palpabilã a împrejurãrii cã oportunismul, inclusiv<br />
în variantele lui cele mai bãtãtoare la ochi, n-a apus<br />
dupã 1989! Dar va apune vreodatã pe aceste<br />
meleaguri?<br />
<br />
Rîde ciob de oalã spartã! Provincialul Gheorghe<br />
Grigurcu e muºtruluit de provincialul Ion Simuþ cã scrie<br />
aºa cum scrie, dintr-un complex de provincial ignorat ce<br />
s-ar dori luat în seamã: “Vrea victorii spectaculoase în<br />
polemici eroice, care sã-i vindece complexul de inferioritate<br />
al provincialului ignorat”. E tare de tot!
168 scrisori de peste drum<br />
<br />
Nespus regret cã nu l-am cunoscut pe Bacovia, cu<br />
toate cã aveam prilejul. Student fiind la ªcoala de literaturã,<br />
îl întîlneam, la Casa scriitorilor, pe fiul sãu, care insista sã<br />
vin la ei, pe strada Frãsinet. Amînam mereu, cu nepãsare,<br />
nebãnuind cã sejurul meu bucureºtean va fi foarte scurt.<br />
Imprudenþã sau semn al destinului menit a mã învãþa minte?<br />
De cîte ori lucrurile amînate se pierd pentru totdeauna, se<br />
prefac în cenuºa propriei noastre vieþi?<br />
<br />
“Acum mucenicia înseamnã marginalizare. Nu-i mai<br />
aruncã nimeni pe credincioºi în groapa cu lei, nimeni nu<br />
mai vrea un martiraj vizibil, fiindcã tocmai cei care-l<br />
provoacã sau ar putea sã-l provoace nici nu mai pot crede<br />
în el ºi, necrezînd, nu au cum sã-l punã în scenã. Raportul<br />
dintre cãlãu ºi victimã este subtil. Vremurile s-au schimbat,<br />
s-au rafinat, s-au cizelat ºi astfel, în locul suprimãrii directe<br />
ºi brutale, soluþia cea mai eficace pentru a atinge acelaºi<br />
scop este aceea a marginalizãrii.<br />
Judecata, de altminteri, meritã luatã în seamã.<br />
Închide-l pe om în singurãtatea sa! Dacã are în el credinþã<br />
adevãratã, sihãstria îi va fi de ajuns ºi nu va avea nevoie<br />
de altceva. Dacã nu, atunci va ajunge otrãvit tocmai de<br />
toxinele unui orgoliu nesatisfãcut. Aºadar, mucenicia<br />
înseamnã chiar înfruntarea cu propriile noastre slãbiciuni.<br />
Credincioºii sînt puºi la încercare tocmai cînd sînt puþini,<br />
ignoraþi, dispreþuiþi ºi, paradoxal, nu atunci cînd trec la<br />
luptã vizibilã” (Sorin Dumitrescu).<br />
<br />
Poezia: un joc care nu poate fi niciodatã cîºtigat, ci<br />
doar jucat.<br />
<br />
Rãnile mari ale sufletului se acoperã treptat cu o crustã.<br />
Rãnile mici, nefiind angajate vital, sîngereazã într-una.<br />
<br />
“Savanþii englezi au descoperit formula fericirii,<br />
demonstrînd cã starea de mulþumire, cum este definitã<br />
noþiunea de fericire în mai toate dicþionarele lumii, poate fi<br />
exprimatã matematic, transmite BBC. Pînã a ajunge la formula<br />
Fericirea – P+(5xH) + (3xE), oamenii de ºtiinþã au<br />
intervievat peste o mie de persoane. În formula respectivã,<br />
P reprezintã «caracteristica personalã», care presupune<br />
concepþia de viaþã a persoanei, capacitatea ei de adaptare<br />
la noile condiþii de viaþã ºi capacitatea de suportabilitate<br />
la greutãþi. Prin E, cercetãtorii britanici au desemnat<br />
«existenþa», incluzînd aici starea de sãnãtate, stabilitatea<br />
financiarã, prietenia etc., iar prin H – indicele<br />
«standardelor înalte», care implicã respectul de sine,<br />
ambiþiile, simþul umorului. Unul dintre participanþii la acest<br />
proiect, Pete Cohen, a declarat cã formula este mai<br />
complicatã decît pare, persoana care ar dori sã stabileascã<br />
nivelul fericirii sale trebuind sã rãspundã la mai multe<br />
întrebãri. Doar dupã aceea se poate deduce, cu ajutorul<br />
formulei, indicele fericirii, situat pe o scarã de la 0 la 100 de<br />
puncte” (Adevãrul, 2002).<br />
<br />
Greºeli, dupã toate aparenþele, în evaluarea<br />
poeziei, ale lui I. Negoiþescu: N. Labiº ºi Cezar Ivãnescu<br />
subestimaþi, Nichita Stãnescu supraestimat. Dar<br />
subtilul critic de poezie a gãsit de cuviinþã a-mi spune,<br />
la scurt timp dupã ce a publicat comentariul intitulat<br />
Descrierea unui poet: “m-am gîndit la tine, pe cînd<br />
scriam despre Nichita. Aveam tot atâtea motive de a-l<br />
aprecia favorabil ºi de a-l respinge”. Mã întreb de ce a<br />
ales ultima soluþie. Am impresia cã vor fi jucat un rol<br />
factorii moral-biografici precum dorinþa de-a fi în<br />
actualitate, «la modã», de-a nu distona în raport cu<br />
tinerii, de-a se împãrtãºi din succesul lor ºi poate<br />
complexul celui marginalizat sub cîteva raporturi, stare<br />
ce tindea a se dizolva în preajma presupusului complex<br />
de superioritate al celui glorios...<br />
<br />
Sã fie fericirea anistoricã? Sã fie materia istoriei<br />
exclusiv nefericirea? Oricum, iubirea împlinitã pare a i se<br />
refuza: “Iubirea fericitã nu a intrat în istorie. Nu s-au scris<br />
romane decît despre iubirea fatalã, adicã despre iubirea<br />
ameninþatã ºi condamnatã de viaþã” ( Denis de<br />
Rougemont).<br />
<br />
Eroare de tipar caraghioasã, într-un interviu al meu:<br />
“frate” în loc de “confrate”, referitor la Ion Simuþ! Ce<br />
fraternitãþi suspecte îmi creeazã hazardul tipografilor!<br />
<br />
Blaga îmi spunea cã îºi imagineazã abstracþiunile în<br />
chip vizual, sub înfãþiºarea unor configuraþii plastice.<br />
“Asta e, sînt un tip vizual”!<br />
<br />
De ce n-a devenit Blaga medic? “Pãrinþii mei voiau<br />
sã studiez medicina. Dar nu-mi convenea sã intru într-o<br />
categorie ce numãra, în þarã, vreo zece mii de persoane!”<br />
<br />
Blaga îmi mãrturisea, în anii ’50: “Creaþia mea din<br />
ultima perioadã a cam schimbat faþa poeziei româneºti”.<br />
Avea într-un fel dreptate, fãrã a bãnui cã filoanele lirismului<br />
sãu se vor întreþese generos cu producþia celor ce urmau<br />
a inaugura o nouã vîrstã a poeziei noastre, ºaizeciºtii, ºi,<br />
concomitent, ªtefan Aug. Doinaº. Numele lui Doinaº lam<br />
auzit prima datã din gura lui Blaga.<br />
<br />
Amestecul numelui în jocul cu reziduuri magice al<br />
realitãþii: “Arabii boicoteazã detergentul Ariel, fiind<br />
convinºi cã el a fost botezat dupã numele premierului<br />
israelian Ariel Sharon. Liderii spirituali ai Egiptului au fãcut<br />
apel la cetãþeni sã boicoteze Ariel-ul, fabricat de firma<br />
americanã Procter and Gamble. Egiptenii cred cã numele<br />
este asociat cu cel al premierului israelian ºi afirmã chiar<br />
cã pe eticheta produsului este imprimatã Steaua lui David.<br />
Mai multe comapanii americane, printre care Coca-Cola ºi<br />
McDonalds, au avut probleme în ce priveºte vînzãrile din<br />
cauza boicoturilor arabilor” (Adevãrul,2002)<br />
<br />
Istoria a învins poezia! Un amplu sondaj de opinie<br />
efectuat în Anglia, în toamna anului 2002, a desemnat pe<br />
cel mai reprezentativ om al þãrii din toate timpurile nu în<br />
persoana lui Shakespeare, ci în aceea a lui Churchill!<br />
<br />
Mai uºor e sã fãptuieºti precum altul decît sã gîndeºti<br />
precum altul.<br />
<br />
Nu aºa-zisa banalitate ne trãdeazã, ci noi o trãdãm,<br />
refuzînd sau nefiind în stare a o adînci (fiecare loc comun<br />
e ca un sol arid în care totuºi se poate sãpa o fîntînã).<br />
<br />
Inteligenþa care momeºte, aºa cum rîma din cîrligul<br />
undiþei atrage cu viclenie peºtele.<br />
<br />
Ceea ce numim inteligenþã poate uneori susþine<br />
falsul, ceea ce percepem ca virtute – niciodatã.<br />
<br />
Iubirile nerealizate: nici realitate, nici ficþiune, ci<br />
entitãþi nemîntuite aidoma sufletelor din Limb.
Mircea ÞUGLEA<br />
NEVSKI PROSPEKT<br />
Încep acest ºir de note sub impresia, covîrºitoare,<br />
a „Jurnalului de scriitor” al lui Dostoievski. Mã întreb cîþi<br />
vor fi gustat în amãnunt aceastã, nu mã sfiesc s-o spun,<br />
capodoperã. Nu a genului jurnalistic, fiindcã Dostoievski<br />
are aerul de-a neglija chiar regulile lui elementare, ºi de<br />
multe ori articolele scrise pentru revista Grajdanin<br />
(Cetãþeanul) par însemnãri desprinse dintr-un flux al<br />
scriiturii care ocoleºte evenimentul cotidian, dîndu-i<br />
tîrcoale totuºi de la distanþã. Dincolo de aceastã „rezervã”<br />
intelectualã, se strãvede în fiecare rînd al articolelor respective<br />
o „implicare”, cu atît mai valoroasã cu cît aparþine<br />
unui astfel de „monstru sacru”. Nemaivorbind cã, aproape<br />
automat, cititorul cît de cît autorizat poate recunoaºte,<br />
chiar din primele rînduri, un rafinament intelectual<br />
paradoxal, parcã specific dostoievskian. Însã, deºi<br />
recunosc cã am citit cu încîntare „Jurnalul”, ºtiind cã era<br />
scris de autorul „Fraþilor Karamazov”, nu aceasta este<br />
problema care mã intereseazã. M-am întrebat de multe ori<br />
cum se face cã, din lectura unor cãrþi extrem de reuºite<br />
tehnic, am rãmas doar cu vagi amintiri, asemãnãtoare celor<br />
rãmase în urma romanelor detectivistice. Cum, de exemplu,<br />
romanul cel mai bun al lui Vargas Llosa, „Conversaþie la<br />
Catedralã”, mi-a lãsat în minte doar o „atmosferã” (ce-i<br />
drept, datã de rafinamentul tehnic) ºi fotografia care, pe<br />
coperta primei ediþii româneºti, aproape cã rezuma<br />
„subiectul” cãrþii: douã pahare de bere privindu-se faþã-n<br />
faþã, pe masa unei cîrciumi ce, am aflat din roman, se numea<br />
„Catedrala”. ªi cum, din lectura unui alt roman, „Un veac<br />
de singurãtate” al lui Garcia Marquez, am rãmas cu impresia<br />
devastatoare (deºi, în amãnunt, nu-mi amintesc mare lucru<br />
din „subiectul” cãrþii) a irealitãþii definitive. Care sînt cãrþile<br />
care „izbesc” cititorul ºi prin ce reuºesc ele, care sînt cele<br />
care stîrnesc admiraþia, care mizeazã pe procedeu, pe<br />
tehnicã, ºi prin ce se disting ele de celelalte – iatã premisa<br />
acestui ºir de note. Am sã încep, fiindcã aºa este ºi normal,<br />
printr-un citat din maestrul invocat, respectiv din<br />
„Jurnalul de scriitor” al lui Dostoievski:<br />
„Zilele acestea traversam bulevardul Nevski<br />
Prospekt de pe partea însoritã pe partea umbritã. Se ºtie<br />
cã întotdeauna Nevski Prospekt trebuie traversat cu<br />
bãgare de seamã, altfel eºti strivit într-o clipitã; te strecori,<br />
te uiþi atent, prinzi momentul cînd te avînþi pe acest drum<br />
jurnal de cititor<br />
169<br />
plin de primejdii ºi aºtepþi ca mãcar un pic sã se mai rãreascã<br />
trãsurile care trec în goanã, în douã sau trei ºiruri. Iarna,<br />
cu douã sau trei zile înainte de Crãciun, de exemplu,<br />
traversarea este deosebit de interesantã: riºti enorm, mai<br />
ales dacã asupra oraºului s-a lãsat încã din zori o ceaþã<br />
albã, geroasã, cãci la trei paºi abia-abia îl zãreºti pe cel<br />
care trece pe lîngã tine. Iatã, ai reuºit sã eviþi cumva primele<br />
ºiruri de cupeuri ºi birje, care zoresc spre podul Poliþeiski,<br />
ºi te bucuri cã nu te mai temi de ele; tropotul, huruitul ºi<br />
apostrofãrile rãguºite ale vizitiilor au rãmas în urmã, totuºi<br />
n-ai timp sã-þi savurezi bucuria: de-abia ai ajuns la jumãtatea<br />
traversãrii periculoase, ºi mai departe te aºteaptã riscul ºi<br />
necunoscutul deplin. Te uiþi repede ºi febril într-o parte,<br />
în alta, ºi, îngrijorat, calculezi în pripã cum sã te strecori ºi<br />
pe lîngã cel de-al doilea ºuvoi de echipaje, care gonesc de<br />
data asta în direcþia podului Anicikov. Dar simþi cã nu mai<br />
ai timp sã stai pe gînduri, ºi cã te zãpãceºte ceaþa asta<br />
infernalã: rãsunã doar tropotele ºi strigãtele, dar de vãzut<br />
nu poþi vedea decît la un stînjen de jur împrejur. ªi iatã cã<br />
deodatã rãzbat din ceaþã niºte sunete repezi, dese, care se<br />
apropie tot mai mult, care þi se par înspãimîntãtoare ºi<br />
lugubre în aceastã clipã, semãnînd grozav cu þãcãnitul pe<br />
care-l fac ºase sau ºapte oameni care toacã varzã cu satîrele<br />
într-o copaie. «Unde sã mã refugiez? Înainte sau înapoi?<br />
O sã am timp sau nu?» ªi ai avut noroc cã nu te-ai miºcat<br />
din loc: din ceaþã, la numai un pas de tine, se detaºeazã<br />
deodatã botul sur al unui trãpaº cu rãsuflarea fierbinte,<br />
care goneºte turbat, cu viteza unui expres; zãbala îi e<br />
înspumatã, arcul e gata-gata sã sarã, hãþurile sînt întinse,<br />
iar picioarele lui viguroase ºi superbe îºi mãsoarã iute,<br />
cadenþat ºi ferm, fuleul de un stînjen. O clipã, strigãtul<br />
disperat al vizitiului ºi – totul a trecut, a zburat ca vîntul<br />
din ceaþã în ceaþã ºi pe urmã totul, tropotul ºi tocatul ºi<br />
rãcnetele, toate au dispãrut din nou ca o nãlucã. O<br />
adevãratã nãlucã petersburghezã!”<br />
Nu ºtiu de ce, dar mie aceastã scurtã povestire îmi<br />
aminteºte de o „anecdotã” relatatã de scriitorul albanez<br />
Ismail Kadare: „Mi-am dat seama cã ceva s-a schimbat în<br />
Albania cînd am vãzut un ambuteiaj la o intersecþie, în<br />
Tirana...” Faptul nu cred cã e lipsit de relevanþã: mi se<br />
pare cã, în ambele cazuri, regãsim un „ceva” familiar care<br />
þine de apartenenþa noastrã la modernitate, de invenþia ei<br />
exclusivã care este „oraºul-furnicar”. Pe nevãzute, intrãm<br />
(prin cuvinte ca „a traversa”, „bulevard”, „parte însoritã”<br />
ºi „parte umbritã” – care denotã prezenþa clãdirilor înalte)<br />
în atmosfera cunoscutã nouã, (post)modernilor, a unui<br />
mare oraº. Încã nu ºtim care e acesta (ºi, sã nu ne iluzionãm<br />
cã toþi cititorii Cetãþeanului ºtiau, dacã ne gîndim doar la<br />
faptul cã ziarul era citit în întreaga Rusie) – abia spre sfîrºit<br />
aflãm cã este vorba de Sankt-Petersburg. Chiar aceastã<br />
„detaºare” stilisticã ne face sã ne gîndim cã, de fapt,<br />
Dostoievski nu s-a referit la un oraº anume, ci la oraºul<br />
modern în sine. Verbul „se ºtie” („Se ºtie cã întotdeauna<br />
Nevski Prospekt trebuie traversat cu bãgare de seamã„)<br />
nu are decît rostul de a-l integra pe lector unei atmosfere<br />
deja familiare, iar folosirea persoanei a doua singular<br />
(„altfel eºti strivit într-o clipitã”) îl ºi individualizeazã ca<br />
personaj: de acum încolo cititorul va traversa bulevardul,
170 jurnal de cititor<br />
aºa cum fac de o sutã cincizeci de ani încoace mai toþi<br />
„modernii”. Iatã-ne deci pe marginea sau chiar în mijlocul<br />
bulevardului, încercînd temerar sã ne aflãm o cale cãtre<br />
celãlalt mal. De aici, din „oraºul-furnicar”, Dostoievski<br />
revine cãtre mediul autohton introducînd douã elemente<br />
noi: gerul ºi ceaþa. Abia acum cititorul (cel care încã încearcã<br />
sã traverseze bulevardul) îºi dã seama cã se gãseºte întrun<br />
mare oraº rusesc. Sentimentul celui aflat în mijlocul<br />
strãzii, între trãsuri (sau maºini) care trec în goanã, este<br />
absolut identic în Sankt-Petersburg-ul de acum o sutã de<br />
ani ºi în New York-ul zilelor noastre. Numai cã Dostoievski<br />
ni-l redã deopotrivã ca pe un sentiment universal ºi ca pe<br />
unul îndepãrtat, rusesc (pentru cititorii sãi de atunci<br />
trebuie cã relaþia era oarecum inversã), reuºind sã ne facã<br />
într-un fel „familiarã”, ºi în acelaºi timp „strãinã” atmosfera<br />
iernii petersburgheze. Este, în esenþã, „specificul”<br />
autohton care nu iese din universalitate (temã care þine<br />
încã, de vreo sutã ºi mai bine de ani, afiºul dezbaterilor<br />
româneºti).<br />
Cum reuºeºte Dostoievski sã transmitã atîtea lucruri<br />
în mai puþin de o paginã? Rãspunsul, cred, devine<br />
întrutotul vizibil în urmãtoarea frazã: „deodatã rãzbat din<br />
ceaþã niºte sunete repezi, dese”, „semãnînd grozav cu<br />
þãcãnitul pe care-l fac ºase sau ºapte oameni care toacã<br />
varzã cu satîrele într-o copaie”. Deºi sugestia auditivã<br />
este directã, puternicã („toacã”, „satîre”), ne putem întreba<br />
ce legãturã are varza cu vuietul trãpaºilor în goanã. Pare<br />
evident cã aceastã comparaþie nu putea fi gînditã pe moment,<br />
ºi cã ea survine în urma unei distanþãri auto-ironice<br />
faþã de evenimentul propriu-zis. Altfel zis, naratorul este<br />
deopotrivã în povestire ºi în afara ei, se priveºte tandruironic<br />
în oglindã ºi, odatã cu el, noi înºine strãbatem acest<br />
traseu reflexiv, oprindu-ne în mijlocul bulevardului Nevski<br />
Prospekt, între vehicule în vitezã, ºi meditînd asupra<br />
asemãnãrii dintre tropotul cailor (sau scrîºnetul roþilor) ºi<br />
varza tocatã. Simpatizãm astfel, ca moderni, cu avatarurile<br />
deseori absurde ale vieþii citadine, neuitînd totuºi nici un<br />
moment cã este vorba despre un oraº rusesc. Poate cã o<br />
parte din „efectul de real” survine tocmai din aceastã<br />
contradicþie „ºocantã”: ce-are a face oraºul rusesc cu cel<br />
modern? Prin afinitatea pe care ne-o stîrneºte fragmentul<br />
citat, rãspunsul la întrebare ocoleºte demonstraþia logicã.<br />
ªi de fapt, pur ºi simplu, neliniºtea celui aflat în traversare,<br />
atunci cînd îºi spune „Unde sã mã refugiez? Înainte sau<br />
înapoi? O sã am timp sau nu?”, pare sã nu reflecte altceva<br />
decît nehotãrîrea între douã stadii de mentalitate, cea<br />
arhaicã ºi modernã. Simpatizînd, cititorul va opta fãrã<br />
probleme pentru cea de-a doua – altfel spus, pentru o<br />
Rusie modernã.<br />
Textul, deºi construit remarcabil ca tehnicã, nu<br />
impresioneazã totuºi prin ea. Mai degrabã, sentimentul<br />
covîrºitor de simpatie transmis ne determinã sã aderãm<br />
mai uºor la un model ideologic implicit – cel al liberalismului<br />
moderat. O aurã voioasã, tandru-ironicã, ne face sã ne<br />
simþim afini, ba chiar sã participãm cu toþii la „traversarea<br />
strãzii” – care înseamnã, cum am vãzut, mult mai mult<br />
decît o simplã traversare. Ne vor opri, oare, „ºase sau<br />
ºapte oameni care toacã varzã cu satîrele într-o copaie”?<br />
Un roman cu oglinzi<br />
Are o anumitã relevanþã, mai ales în raport cu finele<br />
de secol ºi mileniu care abia a trecut, sã ne oprim mai atent<br />
asupra unui roman, aº zice, aproape ignorat astãzi – e<br />
vorba despre Sfîrºit de veac în Bucureºti al lui Ion Marin<br />
Sadoveanu. Este vorba, evident, despre sfîrºitul veacului<br />
celãlalt, marcat de rãsturnãri în plan economic ºi social,<br />
de „formele fãrã fond”, de ascensiunea burgheziei liberale<br />
ºi declinul aristocraþiei, de consolidarea sistemului<br />
constituþional, într-un cuvînt de tot ceea ce, într-un fel<br />
sau altul, a dus la articularea unui stat român modern<br />
care, nu peste mult timp, va deveni ºi „mare”. Acest switch<br />
social nu are loc doar la noi, ba s-ar spune cã el se<br />
declanºeazã cu întîrziere (explicabilã), stîrnind o influentã<br />
reacþie conservatoare care a dus, printre altele, la apariþia<br />
ideologiei junimiste. Într-o carte de-acum celebrã, Viena<br />
fin de siècle a lui Carl E. Schorske, efortul autolegitimant<br />
al burgheziei devenitã clasã conducãtoare este surprins,<br />
de exemplu, în ansamblurile arhitectonice monumentale<br />
cu care aceasta a „înconjurat” oraºul vechi nobiliar al<br />
Vienei, într-un veritabil „asediu” mental care forþeazã în<br />
plan simbolic aristocraþia sã se recunoascã „învinsã”. Ei<br />
bine, nu întîmplãtor romanul Sfîrºit de veac în Bucureºti<br />
începe cu descrierea noii reºedinþe a lui „nea Iancu”, omul<br />
de casã al baronului Barbu, acesta din urmã boier de familie<br />
veche (ambii fiind, de fapt, adevãraþii actanþi ai naraþiunii).<br />
Iatã cum: „pe partea clãdirilor, dintre locuinþele scunde ºi<br />
ºoldii, se înãlþa de curînd casa lui Iancu Urmatecu, albã ºi<br />
nouã, pãtratã, cu acoperiº de tinichea roºie, cu geamuri<br />
mari la catul de sus, trei trepte de piatrã ºlefuitã la intrare<br />
ºi fiare pîntecite la ferestrele subsolului. Abia de cîteva<br />
luni fusese lãsatã din mistrie.” Existã aici o opoziþie între<br />
„locuinþele scunde” ºi „casa albã ºi nouã” care „se înãlþa<br />
de curînd”, conotînd evident o ascensiune simbolicã în<br />
plan social, dar nu numai. Casa „ciocoiului nou” are, lucru<br />
semnificativ, „trei trepte de piatrã ºlefuitã la intrare”, marcã<br />
a unui oarecare rafinament fãrã motivaþie practicã (în afarã<br />
de senzaþia indusã vizitatorului), ºi „fiare pîntecite la<br />
ferestrele subsolului”, semn al unui abia simþit baroc aristocratic.<br />
Schimbînd ceea ce trebuie, întrezãrim aici un „efort<br />
legitimant” fin de siècle, asemãnãtor cu cel al marii<br />
burgheziei vieneze. Diferite prin monumentalitate, ele sînt<br />
totuºi identice în esenþã datoritã senzaþiei de „rafinament<br />
cultural” pe care o transmit, în contextele date. „Ciocoiul<br />
nou” nu mai este, la Ion Marin Sadoveanu, arivistul fãrã<br />
scrupule ºi cam necioplit al lui Nicolae Filimon, Duiliu<br />
Zamfirescu, ori „grecoteiul” lui Eminescu (acesta din urmã<br />
fiind practic expresia plasticã a conservatorismului politic<br />
din cercurile Junimii, de care naratorul Sfîrºitului de<br />
veac vorbeºte cu nedisimulatã ironie). Este ºi explicabil,<br />
din moment ce romanul a apãrut în 1944, cu mult dupã ce<br />
conflictele politice ale finelui de secol se epuizaserã, fiind<br />
lipsit de acea implicare emoþionalã care justifica atît<br />
încrîncenarea, cît ºi satira noului actant social. Însã este<br />
cu atît mai remarcabilã „obiectivarea” naratorului din Sfîrºit
de veac¸ care scrie cu detaºare nostalgicã, în plin rãzboi<br />
mondial, despre o mutaþie ireversibilã de valori (de la<br />
aristocraþie la burghezie, sã zicem) care, deºi cu accente<br />
furtunoase în epocã, a avut totuºi un fel de calm lenevos.<br />
Nimic vehement în tonul naraþiunii, fie cã este vorba de<br />
luxuria decadentã a conului Barbu (personaj care-l<br />
prevesteºte pe cel din Sãptãmîna nebunilor), fie cã avem<br />
de-a face cu agresivitatea calculatã a „ciocoiului nou”<br />
Iancu. Pare cã Ion Marin Sadoveanu încearcã sã surprindã,<br />
mai degrabã, un transfer (paralel cu cel material, al<br />
decãderii „boierului” ºi înãlþãrii „ciocoiului”) de valori<br />
culturale, de la rafinamentul aristocratic cãtre<br />
pragmatismul burghez, care investeºte simbolic noua clasã<br />
în funcþia sa conducãtoare. ªi, lucru cu atît mai surprinzãtor<br />
la un romancier care nu foloseºte tehnici narative<br />
avansate, acest transfer are loc între douã momente pe<br />
care le-am putea numi ale oglinzii. Iatã despre ce este<br />
vorba: fiul baronului Barbu (alintat, semnificativ, conu’<br />
Bubi, invers faþã de felul cum fiica lui Iancu este rãsfãþatã<br />
ca Amelica, numele franþuzesc fiind deci diminutivizat<br />
româneºte), abia întors din strãinãtate, îi propune tatãlui<br />
sãu, fapt nemaiauzit pentru un latifundiar, sã deschidã o<br />
fabricã. Întrebat în ce domeniu, Bubi îºi dã seama deodatã<br />
cã nu chibzuise la asta. „Vãzu cã va face pe ceilalþi sã<br />
creadã cã propunerea nu este temeinic gînditã dacã va<br />
pãrea încurcat, cînd se întîlni deodatã în priviri cu el însuºi,<br />
rãsfrînt într-o lungã ºi clarã oglindã veneþianã. Era un<br />
lucru de preþ, ale cãrui ape fugeau în adînc, fãcînd o<br />
scorburã de luminã, cu imaginea omului tot mai scãzutã,<br />
ºi abia departe înecatã în transparente ceþuri verzui. Rama<br />
era tot de sticlã, înºurubatã în cleºtare colorate. ªi Bubi îºi<br />
zîmbi sieºi, de multe ori, în rãsfrîngerea oglinzii, cãutînd<br />
sã acopere în glas urma unei emoþii scurte, în care simþise<br />
primejdia nepregãtirii.” În cele din urmã, rosteºte: „O<br />
fabricã de oglinzi, (...) ar fi un lucru ºi folositor, ºi frumos!”<br />
Apele adînci ale oglinzii, cu „imaginea omului tot mai<br />
scãzutã”, apoi „înecatã în transparente ceþuri verzui”,<br />
indicã în plan simbolic o destrãmare a eului sau, dacã<br />
marºãm mai departe, dezagregarea unui tip de actant social.<br />
Celãlalt moment al oglinzii, de data aceasta avînd-o<br />
în centru pe Amelica, este revelatoriu deoarece vorbeºte<br />
despre o miºcare în sens invers. Înaintea balului de la<br />
Palatul Regal, îndelung aºteptat mai ales datoritã faptului<br />
cã semnificã o schimbare de statut, Amelica se priveºte în<br />
oglindã. „κi trãsese ºi mãnuºile, îºi prinsese o coroniþã<br />
de trandafiri mici în pãr, ºi acum, între douã lumînãri, se<br />
privea în oglinda unui ºifonier, care o cuprindea întreagã.<br />
Fãcea ceea ce de cîþiva ani fãcea regulat, în tainã, în<br />
noaptea de Boboteazã, cînd, cu pãrul despletit, aºtepta<br />
sã-i rãsarã din apele oglinzii chipul celui hãrãzit de soartã.<br />
De data aceasta, însã, ea nu aºtepta nimic. Fundul<br />
misterios al oglinzii, de unde venea prevestirea, era închis<br />
în credinþa ei ºi rãsfrîngea numai la suprafaþã imaginea ei<br />
de-acum, cu care ieºea în lume pentru prima oarã.” Acum,<br />
din „fundul misterios al oglinzii”, deocamdatã „închis”,<br />
trebuie „sã rãsarã” chipul „celui hãrãzit”, care sã se<br />
întîlneascã cu „imaginea ei” actualã, vizibilã, deocamdatã,<br />
doar „la suprafaþã”. (De altfel, „hãrãzitul” nu va întîrzia sã<br />
jurnal de cititor<br />
171<br />
se iveascã, sub forma doctorului Sîntu, cu care ne vom<br />
mai întîlni în urmãtorul roman al lui Ion Marin Sadoveanu.)<br />
Miºcarea este evident ascensionalã, ºi semnificã, de data<br />
aceasta, nu destrãmarea ci constituirea eului, sau, dacã<br />
iarãºi vom marºa cu interpretarea mai departe, apariþia<br />
unui nou actant social. Transferul simbolic de care<br />
vorbeam a avut loc, parcã, prin intermediul unui instrument<br />
specular ºi, este cazul sã mai amintim? – eminamente<br />
textualizant. Dacã extindem acest procedeu la „fabrica de<br />
oglinzi” pe care intenþioneazã Bubi (mai mult metaforic) so<br />
deschidã, vedem cã este vorba despre un proces general,<br />
care afecteazã întreaga societate româneascã a<br />
„sfîrºitului de veac”. (De altfel, implicarea bãtrînului boier<br />
în industrie îi va da o aurã „liberalã” care va contribui la<br />
numirea sa în guvern, deci implicit la ascensiunea omului<br />
sãu de casã, „ciocoiul cel nou”). Întregul roman poate fi<br />
perceput ca o frescã fin de siècle, fãcutã din cioburi de<br />
oglindã care abia în raport cu cele douã personaje<br />
principale (ºi cu schimbul de valori dintre ele) îºi<br />
dobîndesc relevanþa. Ceilalþi „eroi”, dintre care unii sînt<br />
introduºi evident artificial, pe parcurs, „centrînd” mai bine<br />
imaginea asupra celor doi actanþi, conul Barbu ºi nea<br />
Iancu, nu au decît un rol de fundal. În fapt, avem de-a face<br />
cu un „roman cu oglinzi”, care redau, reflectîndu-se una<br />
în cealaltã (tehnicã foarte avansatã, nu este cazul s-o mai<br />
spunem), mutaþiile social-culturale ale societãþii noastre<br />
din sfîrºitul de veac trecut, în mare chiar construcþia<br />
statului român modern. Revenind la problema de la<br />
început, n-ar strica sã ne întrebãm dacã, în finele sau<br />
începutul de mileniu, va mai exista vreun „roman cu<br />
oglinzi” asemãnãtor ºi, mai ales, dacã-n apele lui se vor<br />
rãsfrînge vreodatã ºi niscaiva forþãri constructive...
172 experiment<br />
Scrisorile Anei Amado<br />
- Pseudo-Film-Farsã de scurt metraj -<br />
Episodul I: Rãfuiala<br />
Dragã d-le Ton de N,<br />
Primeºte, te rog, din partea mea ca replicã la acuzaþiile<br />
ce mi s-au adus în revista Thalia, anul Ton, numãr N,<br />
acuzaþii potrivit cãrora aº vorbi ca toþi alienaþii despre<br />
durere ºi despre alte zãri ºi pentru asta ar trebui sã fiu<br />
rejudecat (socialmente), primeºte, ziceam, acest rãspuns<br />
pe care, se-nþe<strong>lege</strong>, cã trebuie sã-l publici:<br />
Con-ton-de-n-Thalia<br />
-propunere de spaþiu-<br />
Aºa numitele acþiuni <strong>lege</strong>ndare, pentru a nu fi atinse<br />
de nimeni, se aplicã cu sârg pe tot ce e mai mare ºi mai<br />
valoros, în spiritul mozaicului ºi, cum conþinutul indicã ºi<br />
situeazã cadrul, trebuie sã iei ca atitudine <strong>lege</strong>a sau religia<br />
nimicului. E adevãrat , tâlcurile sunt obiectul stãrii native,<br />
dar nu voi fi mântuit eu, Con-Ton, nu voi fi nici obligat.<br />
Cine mã obligã? Depistat voi fi, primul indicat ºi evidenþiat,<br />
cu sfertul, cu motivaþia, dacã iubita mea-n Thalia, de exemplu,<br />
râde. Dar dacã râde, e pentru cã un oarecare concept urmeazã<br />
eliptic consideraþiile poftelor ei flãmânde. Ori, culmea, nu el,<br />
ci monoteismul meu este judecat, ecoul mentalitãþii mele,<br />
edificarea mea arhaicã. Îmi citesc cardul stãrilor pline, spun<br />
cã înfrupt lumea ca famenii, cã am dat, cã, de fapt, n-am dat,<br />
cã m-am învârtit, cã am vomitat o modalitate, cã am violat-o<br />
pe una mai micã de-n-Thalia, s.a.m.d.<br />
Dar de ce se grãbesc? Cã doar tendinþa nu<br />
obiectiveazã regula, cã doar procesul echivaleazã<br />
înþelesul. Deþin nu mai puþin decât suficiente procese în<br />
episoade rupte ciocnite între ele timp de aproape mã dezic<br />
luminile. În mine, imaginea identificã fuziunea, aserþiunea<br />
topeºte ideea, descriptivismul îºi cunoaºte resorturile. Da!<br />
Înserez ton! Deh! Fluvii sunt mai multe ºi tot nu le-nghit<br />
mãrile. Cu siguranþã prescriu magii, falnice vederi-ctitorii,<br />
con-ton-de-n-t , în splina lumii, cã doar nelimitele<br />
instaureazã stilul, dar asta nu înseamnã cã eu lovesc cu<br />
potopul ca sã salvez nu ºtiu ce ofrande. Eu nu sunt erou.<br />
Eu sunt simpla mea poveste. Eu sunt simplul meu raport.<br />
Eu epuizez particularul. Eu – securea subsidiarã, eu -<br />
caracterul vital al leliþelor tip Thalia.<br />
Sã prindã mai bine aceia cãrora nu le convine frânghia<br />
de t(h)alia, de mersul neobiºnuit pe apa fertilitãþii, sã mã<br />
dea emoþiei, nu sã-mi arate hilarul. Sã mã dea mai bine morþii,<br />
cãci eu sunt o stihie, sihastrul cel mai dedat rãdãcinilor<br />
sociale, puternicul con- supravieþuitor al con-sideraþiilor,<br />
sunt con-ºtiinþa ce reþine pâlpâirea, sensibilitatea ce restituie<br />
miracolul, finalitatea care întoarce planul etc., etc. Pânã la<br />
mine tot minþi siderale ºi tot retenþie...<br />
ªi dacã nu se mulþumesc, dupã moarte, sã mã<br />
ocoleascã mai degrabã, ca o reminiscenþã târzie, pedepsitã<br />
sã vã spunã incantaþii, care sã fie crezute pe cuvânt, conform<br />
<strong>lege</strong>ndelor.<br />
Mai specific, înainte sã închei, cã, se-nþe<strong>lege</strong>, nu mã<br />
întristeazã tot felul de suporturi de discontinuitate (de<br />
parc-ar domoli cineva materia cu ele!), cã, atunci când<br />
regresiuni derutante îºi fac anotimp de-o clipã sau poate<br />
de douã, nu mã doare o propunere ca aceasta în favoarea<br />
ºi de dragul spaþiului inevitabil deschis pentru menire.<br />
Pardon, omenire.<br />
Dar dacã vreodatã, o sã-ºi imagineze cineva, cã<br />
puþinele gesturi ale cuvintelor, aruncate în focuri de mine,<br />
jumulesc orice urmã carnalã, ei bine, pentru acela, dupã<br />
moartea mea, nimic din ce mi-a trecut mie prin minte nu va<br />
fi de dânsul strãin. Poate doar aerul meu orþãºesc de<br />
dimineaþã..<br />
Cu stimã,<br />
CON-TON<br />
“încã pe aici pe-aproape”<br />
D-le Profesor,<br />
Daþi-mi voie sã-mi plagiez personajul ºi sã vã spun:<br />
Primiþi, vã rog , din partea mea, ca replicã la acuzaþiile<br />
ce mi s-au adus la ora Thalia, anul Ton-ic, numãr N, acuzaþii<br />
potrivit cãrora as fi vorbit ca toþi alienaþii ºi , din cauza<br />
aceasta, nimeni n-a înþeles nimic, primiþi, ziceam, acest<br />
rãspuns, la care, se-nþe<strong>lege</strong>, ca aºtept un rãspuns.<br />
De la bun început totul e o pseudo-farsã. Farsã<br />
pentru cã: textul este destul de scurt; porneºte de la un<br />
fapt cotidian; este construitã pe baza unei “anecdote” de<br />
viaþã simple, ar vrea sa stârneascã râsul (patetic!) prin<br />
comicul situaþiei în care se aflã personajul, este menitã sã<br />
umple pauzele între “spectacole” mai serioase (“tragedii”,<br />
mistere, colegi etc.); se bazeazã pe ideea unei autopedepsiri<br />
uºoare, de avertisment, a pãcãlitorului pãcãlit;<br />
se mai bazeazã pe semnificaþiile ascunse, contradictorii,<br />
implicate în imaginea ºi miºcarea (intelectualã) a<br />
personajului ºi pe echivocul limbajului acestuia; rãstoarnã<br />
situaþia iniþialã, vrea sã releve cadrul unui destin absurd,<br />
tinzând, într-un fel, sã exprime sentimentul tragic; ºi nu în<br />
ultimul rând, este o farsã ºi pentru cã nu are valoare. Dar,<br />
este o pseudo-farsã pentru cã : nu este piesã de teatru, nu<br />
are un comic propriu-zis, nu cautã sã fie moralizatoare, nu<br />
are un „interludiu reconfortant”, nu uzeazã de procedeul<br />
pãcãlitorului pãcãlit, nu face aluzie la burlesc, la grotesc.<br />
Nici un cuvânt nu este ales la întâmplare:<br />
Titlul, “Rãfuiala”, este o capcanã. Personajul meu<br />
nu se revoltã ºi nu încearcã sã atace pe nimeni. Singura<br />
rãfuialã se dã în sinea lui, în închipuirea lui.<br />
Scrie unei reviste, care nu este altceva decât scena<br />
care i-a susþinut activitatea (oricare ar fi fost ea) de pânã<br />
atunci, oglinda vremii în care trãieºte. Este o revistã<br />
prolificã din moment ce a ajuns la numãrul “n”. Sau, din<br />
contrã, una în care se publicã mult ºi prost. Anul în care<br />
personajul scrie acestei reviste este anul “Ton”. Prin ton<br />
se înþe<strong>lege</strong> orice, este responsabil de tot ce înseamnã<br />
comunicare, existenþã. “Tonul face muzica”, imprimã ritmul<br />
unei activitãþi prolifice, este puntea de legãturã între doi<br />
interlocutori etc. Este acuzat cã vorbeºte ca toþi alienaþii,<br />
adicã altfel decât ar trebui. Vorbeºte “despre durere ºi<br />
despre alte zãri”, adicã despre tot ce nu vorbeºte nimeni,<br />
cu atât mai puþin confraþii sãi de breaslã sau de viaþã. Din<br />
cauza aceasta nu este înþeles, ba mai mult, este re-judecat.<br />
Titlul articolului sãu, Con-ton-de-n-Thalia, trimite la<br />
caracterul revistei: contondent. Deci revista „provoacã rãni,<br />
contuzii, fãrã însã a zgâria”, este aproape o revistã de scandal;<br />
acest cuvânt trimite însã ºi la un obiect sau la un corp. El<br />
nu poate fi atribuit, în mod normal, unei redacþii. Titlul face<br />
referire ºi la aspectul discursului personajului: ne anunþã cã<br />
este vorba despre o demonstraþie încâlcitã, ambiguã, legatã<br />
implicit de actul ºi de cuvântul “comédie”. Cãci Thalia era<br />
muza comediei ºi a poeziei pastorale. De aici înþe<strong>lege</strong>m ce fel<br />
de revista era revista Thalia, ºi ce fel de activitate susþinea.<br />
Numele personajului este derivat de la acest titlu.<br />
Con-Ton, face deci una cu propriul limbaj, este una cu<br />
revista la care scrie, este o parte din vremea în care trãieºte,<br />
din activitatea acestei vremi. El este Ton, este adicã puntea<br />
de legãturã, este important. ªi, de aici, ajungem în alt loc:<br />
cine deranjeazã mai mult, nu conteazã din ce motiv?<br />
Oamenii cu greutate, cu funcþie sau cu valoare. Oamenii
importanþi. Este Con, nu pãtrat, adicã nu este obtuz, ursuz,<br />
este din contra sferic, deci gândeºte circular. (ªi dacã<br />
gândeºte astfel înseamnã cã limbajul lui nu este deloc<br />
ambiguu , ci i se dã aceastã particularitate în mod deliberat).<br />
Este Con = închis in sine (conul de brad nu-l deschid<br />
decât douã lucruri: focul si timpul).<br />
Subtitlul acestui subtitlu este autoironic. O<br />
“propunere de spaþiu” ar trimite la un lucru concret, ori<br />
nu este aºa aici. Nu face nimeni loc pentru nimic. Dupã<br />
ce-i citim pledoaria “vedem” cã se propune singur pentru<br />
excludere, dar de fapt, nu se propune, pentru cã n-are de<br />
gând sã plece decât cu preþul morþii. Aici dvs aþi înþeles<br />
greºit ca personajul ºi-ar dori moartea. Pentru ce ºi-ar<br />
dori-o? “ Sã mã dea mai bine morþii” stã în relaþie directã<br />
cu “sã mã dea emoþiei, nu sã-mi arate hilarul” ºi e un alt fel<br />
–caracteristic personajului- de a spune: “nu mã faceþi sã<br />
râd, argumentele voastre mi se par copilãreºti, eu nu plec<br />
decât mort”, dupã care urmeazã o lista întreagã de motive<br />
anti-plecare. Din sfârºitul “scrisorii” înþe<strong>lege</strong>m cã nici<br />
mort nu pleacã; ceva din el tot rãmâne, mai ales modul<br />
sãu inconfundabil de a fi - “aerul orþãºesc de dimineaþã”;<br />
va rãmâne negreºit ºi prin tot ceea ce a realizat: “ªi dacã<br />
îºi va imagina cineva, cã puþinele gesturi ale cuvintelor,<br />
aruncate de mine în focuri jumulesc orice urmã carnalã, ei<br />
bine, pentru acela, dupã moartea mea, nimic din ce mi-a<br />
trecut mie prin minte nu va fi de dansul strãin”.<br />
Limbajul personajului este personificat: el ºi nu<br />
personajul aduce “aserþiunea [care] topeºte ideea”, el ºi<br />
nu personajul realizeazã “descriptivismul [care] cunoaºte<br />
resorturile”, el ºi nu personajul “însereazã ton”, “oferã<br />
exclusivitate axei lumii”, el este “simplul [lui] raport”, el<br />
“restituie miracolul”, finalitatea [lui] întoarce planul”, el<br />
este “puternicul supravieþuitor al consideraþiilor”. Din<br />
aceastã cauzã confundãm lesne personajul cu limbajul ºi<br />
limbajul cu personajul. De aici asperitatea limbajului,<br />
impresia de ambuscadã la nivelul ideii. Con-ton ajunge<br />
sã afirme ”EU EPUIZEZ PARTICULARUL” . Deci e foarte<br />
conºtient de ceea ce face, de ceea ce spune, cã merge<br />
pânã în pânzele albe, riscând sã piardã din vedere tocmai<br />
aspectele pe care zice cã le stãpâneºte. De fapt, asta se ºi<br />
întâmplã. Din cauza aceasta totul este o pseudo-farsã.<br />
Personajul meu dovedeºte cã el chiar “vorbeºte ca toþi<br />
alienaþii”, cã, de fapt, acuzele care i se aduc sunt reale.<br />
Numai cã el nu-ºi dã seama. Publicarea acestui articol ar<br />
aduce o dovadã în plus în favoarea excluderii sale. El<br />
încearcã sã ia în rãspãr “propunerea aceasta”. Porneºte<br />
de la propria lui substanþã, chiar de la aceea socialã pe<br />
care o recunoaºte: “am violat-o pe una mai micã-n Thalia”<br />
(pe una nu aºa de puternicã, pe una care n-a putut, navea<br />
cum sã riposteze, pe una Thalia, care este ºi nu este<br />
revista la care scrie). Deºi îºi începe aserþiunea într-un stil<br />
arhicunoscut (acela care reclamã ca începutul sã aibã<br />
întotdeauna un caracter general, sã fie, cu alte cuvinte, o<br />
introducere), oarecum reþinut, se pierde mai apoi în<br />
demonstraþie pentru cã þine morþiº sã-þi evidenþieze poziþia.<br />
Deci unde am greºit? Cãci, în fond, personajul acesta<br />
nu e o noutate. Tehnica pe care am folosit-o nu e o<br />
descoperire personalã, problema pe care o ridic, sau cel<br />
puþin, am intenþionat sã o ridic, nu e, nici ea, ineditã.<br />
În altã ordine de idei, se strigã sus ºi tare: nu vrem<br />
transparenþã. Prea multã transparenþã stricã. Nu vream<br />
subiectivitate, nu vrem expresii leºinate, nu vrem mesaj<br />
ºi, mai ales, un mesaj de la sine grãitor. Ori nu ºtiu în ce<br />
mãsura un public comun, sau dacã nu comun, cel puþin<br />
relativ cultivat, este pregãtit pentru “texte” care se derogã<br />
de la aceste principii. Cãci, uite! Când, nu le dai, îþi spun<br />
din douã amândouã: ori te crezi prea deºtept (adicã prea<br />
prost) ori vrei sã ºochezi cu orice preþ.<br />
experiment<br />
173<br />
Cine-a spus cã arta se adreseazã unui public<br />
comun? Ea începe/se infiltreazã în/din acest sector. Deci,<br />
întreb ºi eu ca Mihai Vakulovski, mai bine zis, ca editorialul<br />
sãu de la revista “Tiuk”: “ Cine merge ku naºu în cultura<br />
românã? Cine ku nãºica? (...) Cine zice cã nu-s blaturi în<br />
cultura românã? Cine urmeazã? Cine mai demisioneazã ºi<br />
când? Cine-s zombii culturii române? Cine trage cultura<br />
românã de pantaloni? (...) Cine-s klonele literaturii ? (...)<br />
Cine îl dopeazã pe scriitorul român? (...) Cine sunt<br />
pensionarii culturii române? (...) Care-i tânãr ºi neliniºtit?<br />
Cine-i Betty cea urâtã? Cine-i de trei ori femeie? Cine-i<br />
veriga slabã? (...) Cine-a citit pânã aici? Cine-i<br />
postmodernist clasic? Cine lucreazã contra timp? Cine-i<br />
contra ºi de ce nu e? (...) Cine-s maidanezii culturii române?<br />
Cine taie frunze la kâini? Cine þine cu ursu? Cine þine<br />
cursu? Cine þine casã de creaþie pentru sine? Cine are<br />
întotdeauna dreptate? “ www.freewebz.com/tiuk!<br />
În alta ordine de idei, nu cred cã existã pe undeva<br />
vreo literã de <strong>lege</strong> care sã nu ne aparþinã ºi care sã poatã<br />
valida cu exactitate ce anume ar trebui sã rãmânã într-o<br />
scriere ºi ce nu. Respingem adesea limbajul edulcorat,<br />
bucolismul, sentimentalismul, biografismul prea evident<br />
ºi altele din naþia lor, dar nu admitem nici lipsa acestora.<br />
Nu e ciudat? D-l M spunea odatã cã “nu conteazã ce<br />
spui, ci modul în care o spui”. Îi dau dreptate, dar cred cã<br />
nu e un argument suficient. Atâta vreme cât nu te poþi<br />
sustrage propriului cuvânt, atât vreme cât nu-l obligi sã<br />
fie ce vrei tu, nu ce este el de fapt, atâta vreme cât nu poþi<br />
fi capabil sã rupi din el suficient balast încât sã nu-l subþiezi<br />
de tot, atâta vreme cât nu reuºeºti sã-i menþii o simplitate<br />
complicatã derogându-l de la funcþia lui primarã (de<br />
sugestie), cuvântul pe care te bazezi nu-þi va mai susþine<br />
nici ideea ºi nici viziunile. De aceea, nu numai cultura are<br />
aici un rol covârºitor, ci capacitatea de selecþie. Mi-a plãcut<br />
foarte mult titlul d-lui Regman “Selecþie din selecþie”. Chiar<br />
dacã el se referã clar la altceva, n-am putut sã nu mã întreb:<br />
la care selecþie trimite de fapt criticul? Numai la cea care<br />
propune o argumentaþie susþinutã de nivelul valoric sau<br />
trimite ºi la aceea a modului de existenþã intimã a<br />
discursului cutãrui sau cutãrui scriitor? Pentru cã d-l<br />
Regman se opreºte îndelung asupra acestui din urmã aspect.<br />
Mutând lucrurile în planul unui simplu curs de<br />
“Scriere creativã” (ciudatã denumire!), ele nu se schimbã<br />
absolut deloc. Pot ºi eu, ca simplu exersant neexperimentat<br />
ce sunt, sã-i dau cuvântului selecþia cuvenitã. E adevãrat,<br />
se poate sã pierd din vedere acþiunea (cazul Oanei P), e<br />
adevãrat, de asemenea, cã pot sã o sugerez foarte subtil<br />
(cazul Oanei D), ba chiar foarte personal (cazul Violetei S),<br />
dar asta nu înseamnã cã selecþia nu mi-a reuºit. Din contrã.<br />
De aceea cred cã mulþi dintre colegii mei ar trebui sã ºtie<br />
cã, atunci când scrii, nu te laºi mutilat sau covârºit de<br />
realitatea exterioarã, din simplul motiv cã ea nu mai existã.<br />
În aceste condiþii, omisiunile, scãpãrile, funcþiile<br />
discursului, fie se impun mai mult sau mai puþin, fie se<br />
ascund. Dacã e adevãrat cã nu existã nici o restricþie,<br />
atunci n-ar mai trebui sã reproºam absolut nimic limbajului,<br />
ºi, respectiv, ideilor (ploaia, cuvinte precum “frumos”,<br />
“interesant” s.a.m.d). Poate greºesc. Vârsta ºi diletantismul<br />
întotdeauna au avut de pierdut în faþa acribiei unui cititor<br />
avizat. (Nu-i ciudat? Restricþii nu sunt, dar sunt critici în<br />
sensul propriu al cuvântului. Putem scrie cum vrem ºi ce<br />
vrem, dar reproºãm cã prea multe tâmpenii am scris! Istoria<br />
ºi critica literarã e plinã de astfel de pasaje…biblice). Nu<br />
ºtiu câþi dintre colegii mei înþeleg exact ce presupune actul<br />
scrierii (în care “simpla datorie” sau “mi-am fãcut tema”<br />
nu au ce cãuta, în care problematica prezentatã, acolo<br />
unde existã una, ar trebui sã se susþinã printre rânduri, nu<br />
printre idei, în care aportul personal este o chestiune
174 experiment<br />
discutabilã încã ºi pe scena scriitorilor recunoscuþi). Un<br />
alt aspect, despre care nu ºtiu cât cunosc colegii mei, ar fi<br />
faptul cã, la ora actualã, în literatura românã, scriitorul<br />
încã EXPERIMENTEAZÃ tot ceea ce þine de discursul în<br />
prozã. (ªi poate nu numai de el.) Cã nu avem nimic de care<br />
ne putem susþine, cã proza noastrã de dupã 89, ºi poate<br />
chiar un pic mai devreme de 89, cu toate formele pe care,<br />
fãrã îndoialã le-a cunoscut ºi le mai cunoaºte încã, nu se<br />
regãseºte pe sine (deºi existã douã-trei exemple “în contra”<br />
acestei afirmaþii) ºi, din cauza aceasta, nici nu se<br />
susþine. A cui e vina? Poate a noastrã, a celor care scriem<br />
din… datorie (se înþeleg mai multe lucruri aici), poate a<br />
celor care nu ne trag de mânecã la timpul potrivit, poate a<br />
propriei noastre incapacitãþi de a opera o selecþie pe<br />
selecþie, poate, cum spunea cândva d-l Cãrtãrescu, pentru<br />
cã noi nu dorim un premiu “Nobel”. M-am dus cam<br />
departe, dar eu aºa vãd situaþia. ªi, deºi sunt absolut<br />
sigurã cã o vãd ºi alþii, nu înþeleg de ce am ales capitularea,<br />
orbirea, muþenia ºi jocul, în locul Scrierii Creative.<br />
Ana Amado<br />
Episodul 2 : Pro litera uitare<br />
D-le Ton de N,<br />
Mai þineþi încã la principiul acesta, aruncat (acum<br />
câte secole în urmã?), de Buffon, “le style c’est l’hommemême”?<br />
Mai ales dupã ce aþi citit E. Auerbach (care, nu-i<br />
minunat?, spune cã “stilul reflectã abaterea de la starea<br />
psihicã normalã”) ºi Valéry? Mai ales dupã Fernando<br />
Pessoa? Eu ºtiu cã dvs încã mai credeþi în Tudor Vianu<br />
care proclama cã “stilul este expresia unei individualitãþi”,<br />
doar pentru cã distingea “expresia tranzitivã” (comunicarea<br />
obiectivã, imparþialã) de “elementul reflexiv” (care ar indica<br />
„aportul subiectiv la expresia tranzitivã a celui care<br />
vorbeºte sau scrie”). Dar, literatura, ca limbã, nu are cum<br />
sã nu poarte semnele individualitãþii. Aceasta e condiþia<br />
ei primã, care ii dã valoarea. ªi K. Vossler era de pãrere cã<br />
“nu existã o limbã generalã. Existã numai graiuri<br />
individuale”. Nu se întâmplã acelaºi lucru atunci când<br />
vorbim despre om, fie el scriitor sau artist. Pentru cã “stilul<br />
e omul” numai dacã omul vrea. ªi nu cred cã “Plãcerea<br />
textului” nu specificã destul de clar “va exista întotdeauna<br />
o margine de nehotãrâre, distincþia nu va fi sursa de<br />
clasificãri sigure, paradigma va scârþâi din încheieturi,<br />
sensul va fi precar, revocabil, reversibil, discursul va fi<br />
incomplet. (...) Nu sunt [eu, scriitorul –n.n] în ochii dvs<br />
interlocutorul a nimic, nu am nici o figurã (...) , ci numai un<br />
câmp, un vas de expansiune” ªi, de aici, citate se tot pot da.<br />
“Stilul nu este debitul de cuvinte, mai dens sau mai<br />
diluat; el este simultan încheierea unei asociaþii de elemente<br />
strânse prin simetrie sau difuze prin disociaþie. Fireºte,<br />
chiar ºi un spirit sistematic, poate avea scãpãri; mai greu,<br />
dar nu imposibil, idiosincrasii” [H. Zalis]<br />
Con -Ton<br />
Episodul 3: Ieremiada<br />
D-le Profesor,<br />
Vã rog încetaþi sã mai credeþi, cã dacã þin minte tot<br />
soiul de afirmaþii lansate sau nu de dvs, cã dacã vã scriu,<br />
dacã încerc sã vã atrag atenþia asupra unor - hai sa le<br />
numim- “omisiuni & inadvertenþe”, e pentru cã nu am<br />
altceva mai bun de fãcut. M-a durut când mi-aþi spus, la<br />
curs: “Tu îþi aminteºti prea multe, domniºoarã!”. ªi mai<br />
mult m-a durut faptul cã dvs nu vã mai amintiþi<br />
“bazaconiile” pe care le spuneþi pe la cursuri. E deplorabil.<br />
Eu, din fericire sau din nenorocire, cred în dvs mai mult<br />
decât ar trebui. Dar, cum spunea poetul “de-i pãcat iubitul,<br />
mãrire cui l-a scos!”. Nu ºtiu dacã v-aþi aºteptat vreodatã,<br />
în toatã activitatea dvs profesionalã, sã vi se întâmple aºa<br />
ceva. La urma urmei nu sunt decât niºte scrisori, deoarece,<br />
îi dau crezare criticului care spunea cã “orice cuvânt scris<br />
devine ficþiune”. Iatã! Nici mãcar scrisori nu sunt. Sunt<br />
ficþiuni. Numai bune de pus într-un roman. Dar mai ºtii?<br />
Iertaþi-mã dacã am întrecut nota. E greu sã fii Ieremia ºi sã<br />
te fereºti de ieremiade.<br />
Cu toatã stima pe care, sã nu vã îndoiþi, v-o port,<br />
blestemat e acela care nu-ºi cunoaºte puterea cuvântului<br />
pe care îl predicã. Mult mai blestemat cel care o descoperã.<br />
Sã nu vã liniºteascã motivul cã arhanghelii sunt, indiferent<br />
de situaþie, niºte prea fericiþi. Aceia care vin sã li se închine<br />
sau aceia care îi cheamã, precum, Con-Ton, îþi închipuie ºi<br />
ei cã sunt. ªi atunci când au “nevoie de doctori,<br />
judecãtori, avocaþi, ori de dreptate, care este relativã”,<br />
nu se vor duce la aceºtia din urmã, cum lesne credem, ci tot<br />
la arhangheli ºi la ierarhia lor. Pentru mulþi, ei ºi numai ei<br />
sunt singurii în care cred, pe care se bizuie (v. Manolescu).<br />
V-am scris chiar în prima scrisoare “Cu sângele tãu voi<br />
aprinde amnarul la rãsãrit”. De ce aþi uitat? ªi asta dupã ce<br />
vã plângeþi în “Traiul românului“ de faptul cã noi ãºtia<br />
tineri, simpli cititori de literaturã, am “intrat cumva în<br />
panicã”, mai mult, cã am intrat “din cine ºtie ce motive<br />
inadecvate în spaþiul acesta al analizei, al situãrii axiologice<br />
ºi al confruntãrii de idei care este critica literarã” ºi cã “foarte<br />
mulþi din tinerii critici –ºi unii nu mai sunt chiar tineri- se<br />
situeazã prin profesie în zona amfiteatrelor universitare ºi<br />
au pe mânã destinul specialistului, a[l] cititorului<br />
profesionist, a[l] profesorului de limbã ºi literaturã românã”.<br />
Cu toate acestea, ultimii (marginalia) nu sunt receptaþi<br />
de primii (ramalia). ªi toatã lumea se întreabã nedumeritã de<br />
ce? Poate pentru cã ultimii uitã: nu numai “critica literarã<br />
þine de destinul literaturii”, ci ºi “zona [52 a -an] amfiteatrelor<br />
universitare” din Facultãþile de Litere, unde cei care “se<br />
situeazã [aici] prin profesie” “au pe mânã” ºi destinul<br />
“cititorului simplu de literaturã”, care este de-a dreptul<br />
dezorientat ºi – ceea ce este mai grav - neºtiutor.<br />
Mi-aº dori uneori sã vã vorbesc despre lucruri mult<br />
mai serioase. Aº avea, de exemplu, câteva întrebãri legate<br />
de Nichita Danilov, Cezar Baltag, Blaga, Ctin ªtefuriuc,<br />
Ruxandra Cesereanu etc (lista e destul de lungã). Aº avea<br />
de asemenea unele reþineri în legãtura cu câteva afirmaþii<br />
critice care vã aparþin. Unele observaþii de fãcut, unele<br />
completãri. Câteva nelãmuriri despre paºoptiºti, despre<br />
unii avangardiºti. V-am scris vreo 40 de scrisori pe care<br />
nu îndrãznesc nici azi sã vi le trimit. Nu ºtiu de ce. Poate<br />
pentru cã mi-e teamã de refuzul dvs constant, poate din<br />
altã cauzã. Oricum, n-am ºtiut niciodatã cum priviþi dvs<br />
astfel de ...ficþiuni. ªtefan Aug. Doinaº spunea, în<br />
„Evocãri” cã „nimic nu leagã pe elev de profesorul sãu<br />
mai mult ca omul care, coborând de pe estradã, þi se alãturã<br />
asemenea unui camarad cu care poþi sã conversezi –prin<br />
cuvinte sau numai tãcând – de acord sau în<br />
contradictoriu”. Aºa sã fie?<br />
De asemenea, mã gândesc serios de la o vreme sã<br />
nu mai vin la cursurile opþionale.<br />
D-l Den Thal deja e pe lista mea de refuz, ca ºi anul<br />
trecut, dupã ce mã hotãrâsem sã-i mai acord o ºansã.<br />
Pentru simplul fapt cã l-am contrazis de vreo câteva ori<br />
mi-a reproºat cã am ceva personal cu el, cu toate cã,<br />
aproape la fiecare intervenþie, mi-a dat dreptate. În aceeaºi<br />
situaþie mai sunt doi profesori de la catedra de francezã.<br />
Numai cã, dacã la cursurile d-lui Den Thal se spun tot<br />
felul de inepþii ireparabile ºi inacceptabile (notez câteva<br />
exemple spre delectare pentru cã m-aþi mai întrebat cândva<br />
“ªi ce mai spune D-l Den Thal, domniºoarã?”: “Epicul<br />
înseamnã conflict pentru cã insistã pe atmosferã ºi ºtiþi cã
atmosfera induce o stare de tensiune” // “Sã fii existat<br />
teatru naþional în 1929? Nu ºtiu, nu-mi amintesc de aºa<br />
ceva”// “Eu, care vin din secolul celãlalt, ºtiu cã teatrul<br />
poemic, poematic, poetic, sau cum vreþi sã-i spuneþi, nu<br />
recurge la individualizare”// “Acþiunea se petrece în special<br />
noaptea. V-am spus eu, suntem în Irak!”- ºi altele de<br />
genul acesta), la cursurile dvs. mai poþi afla ºi câte ceva<br />
nou, iar folosirea în exces a cuvântului “extraordinar”, de<br />
exemplu, poate fi trecutã cu vederea. Nu pot însã trece cu<br />
vederea afirmaþii cu care nu sunt de acord ºi despre care<br />
aº vrea sã vã întreb câte ceva.<br />
“Aplecarea drapelelor n-are, însã, niciodatã, nici o<br />
scuzã” [Tudor Vianu]- vorbesc de mine. Poate.<br />
Ana Amado<br />
Cadou pentru dvs (ca sã nu fiþi prea supãrat pe mine):<br />
“Cine ascultã lamentãrile mele<br />
(târzie manifestare a ipocriziei infantile<br />
acest amestec de stiluri în poezie deºi<br />
mereu confund prelucrarea prin aºchiere<br />
cu mecanica relativistã)<br />
se iniþiazã în conturul amânãrii clipei.<br />
cum pot sã vã arãt<br />
sã vã demonstrez cã viaþa e o idee<br />
cã ideea în vis nu existã<br />
aºa cum nu existã adevãr?” [Hellen Narcisa Hulubaº<br />
- Nu existã adevãr, volumul Ultimul vis]<br />
Episodul 4: Invitaþie:<br />
Da, domniºoarã, am citit „Rãfuiala” ta ºi chiar mi-a<br />
plãcut. Mã gândeam sã-i scriu d-lui AL, sã o publici în<br />
revista Focul. Aºa cum este: cu tot cu scrisoarea ta. Dar<br />
asta înseamnã cã trebuie sã vii vinerea viitoare sã vorbim.<br />
La curs. Aºa cã, te rog, sã nu chiuleºti. Eu ºtiu cã te<br />
plictiseºti, dar dacã vrei sã vorbim vino.<br />
Episodul 5: Ana îºi aminteºte<br />
Dragã Ana,<br />
Rãsfumegaþii spun: arta e o moarte a sufletului ºi o<br />
renaºtere a spiritului, arta e o iubire profundã, arta<br />
acapareazã viaþa celui ce luptã ºi trãieºte pentru ea etc.<br />
Din aceastã cauza, primeºte de la mine<br />
aceste...incursiuni în contrasens:<br />
Azi 22/03/2003 5:41:40 Ceva nu e în regulã. Mã<br />
urmãreºte cineva. Aud. Respir. Mã poticnesc. Întreb: ce<br />
vrei? Nu mi se rãspunde. Nu vreau sã mai întreb nimic, am<br />
tot întrebat pânã acum ºi degeaba. Eu trebuie, auzi?, trebuie<br />
sã nu mã dau de gol: nu am decât atât: câteva cuvinte prin<br />
care pot sã nu spun nimic. Iubesc acest cuvânt, primul,<br />
pe care încerc sã-l rostesc, primul care se cere spilcuit.<br />
Rar, apãsat, ca în pragul unei morþi. Dar pânã la urmã e<br />
vorba numai de atât: de moarte. Deci nu am nimic. ªi<br />
atunci? Atunci ce? Îmi amintesc (da eu îmi amintesc multe,<br />
sau cum spunea d-l , “prea multe”) de o întâmplare<br />
petrecutã nu cu mult timp în urmã: o fetiþã stãtea pe niºte<br />
scãri din faþa unui teatru de pãpuºi, plângând. Se gândea:<br />
cum o sã-i spun mamei cã iar mi-am rupt ghiozdanul? Mã<br />
duc la tata! Tata nu e de gãsit. Alt tatã n-am. A stat acolo<br />
nu ºtiu cât, dar când m-am întors cu faþa spre ea, de<br />
milã am întrebat-o: “Ce-i cu tine? De ce plângi?”. M-a<br />
privit replicându-mi: “Da ce te intereseazã? Curioºii mor<br />
devreme”. Deci despre asta era vorba. Despre moarte.<br />
Douã zile mai târziu, m-am întâlnit cu ea la rând la pâine.<br />
M-a tras de mânecã: ”Uite mi-a fãcut tata ghiozdanul!”.<br />
Nu mai plângea. Dacã tata exista sau dacã existã vreun<br />
experiment<br />
175<br />
tatã înseamnã cã poate face mai mult decât ce a fãcut tatãl<br />
acelei fetiþe pentru ghiozdanul ei. N-are logicã? Are. Atunci<br />
când ceva nu e în regulã , când eºti urmãrit, are.<br />
Ana Amado<br />
Episodul 6: Mã aude cineva?<br />
D-le Profesor,<br />
Ultima oarã când ne-am vãzut mi-aþi spus niºte<br />
lucruri care m-au lãsat mascã. Mda! Felul dvs. ...ne-latent<br />
de a flata! Cum sã public scrisorile pe care vi le-am trimis?<br />
Nu ºtiþi cã ele sunt ale dvs ºi numai ale dvs.? De ce sã ºtie<br />
o lume întreagã toate minunãþiile mele? Sã aibã motiv de<br />
discuþie? Ideea dvs. mi se pare pe undeva bunã, numai<br />
cã, v-am spus, nu sunt pregãtitã sã public. La ce bun? Sã<br />
mai vorbeascã ºi alþii? Uite mã la asta! Cine-o mai fi ºi ea ºi<br />
ce cautã printre noi? În afarã de acest fapt, cuvântul meu<br />
încã nu se gãseºte pe sine. Încã nu spune ce are de spus.<br />
Nu ºtiu de ce, dar vineri, am avut impresia cã v-aþi amuzat<br />
foarte citindu-mi...rãfuiala. Dar nu mi-aþi spus, a fost<br />
bunã? Mãcar am zis ceva acolo? S-a înþeles exact punctul<br />
meu de vedere? Pentru cã eu cred cã nu.<br />
S-o lãsãm dracului de Rãfuialã. Nu-i pentru noi. Ca<br />
ºi bãtrâneþea, ea „este pentru alþii, mai bine zis pentru<br />
altele”. Dacã o publicãm, ce-o sã zicã unii despre citatele<br />
dvs.? Zãu aºa. ªi dacã-i mai adãugam ºi celelalte (le-am<br />
numãrat: 43 de scrisori) o sã-ºi dea lumea seama despre<br />
cine vorbesc ºi cui cer eu socotealã. Vã þine? Celelalte<br />
scrisori conþin afirmaþii care vã aparþin, preluate din cãrþi<br />
pe care aþi luat premii. Le-am demontat. Le-am ciopârþit.<br />
Le-am renegat. Nu ºtiu cât de îndreptãþitã am fost. Dar<br />
ºtiu, cã un nebun n-are niciodatã astâmpãr. ªi cum lumea<br />
e plinã de nebuni, s-ar putea unu’ sã-ºi râdã pe douã<br />
fronturi: ºi de mine (cã încerc sã mã lupt ca Don Quijote<br />
cu niºte cuvinte de vânt), ºi de dvs. (cã v-aþi luptat deja<br />
cu unele dintre ele ºi le-aþi strâmbat). Alte scrisori conþin<br />
afirmaþii contradictorii (vã aparþin ºi acestea), aspru<br />
criticate. Dacã am vãzut bine ce-am vãzut, dacã aþi greºit<br />
într-adevãr, gura lumii slobodã o sã vã facã lobodã. Dacã<br />
nu, o sã mã facã pe mine. De mine nu mã tem (deºi poate<br />
un om ar trebui sã se teamã cel mai tare de el însuºi), cã am<br />
timp sã repar, cã eu sunt nimeni ºi nimeni nu poate fi tras<br />
la rãspundere (Mã! A dracului stare de fapt e ºi asta: în<br />
veºnica noastrã epocã româneascã lucrurile stau exact pe<br />
dos!). Dar, sincer, dvs. aveþi “familie mare, renumeraþie<br />
dupã buget micã”, iar lumea n-o sã vã ierte.<br />
Apoi, v-am mai spus, nu am deloc încredere în<br />
subiectivitatea dvs. Despre d-l Den Thal se poate aduce<br />
la cunoºtinþa opiniei publice ºi altfel. La fel ºi despre dvs,<br />
dacã tot þineþi sã se afle. N-ar fi mai bine sã pãstrãm<br />
scheletul ºi ideea ºi sã contorsionãm personajele? D-ta<br />
sã fii Ton de N sau Con-Ton sau D sau d-l Profesor, eu<br />
Ana sau Thalia ºi restul sã fie derivaþi în linia Con-ton-den-T(h)alia.<br />
Numai cã: citatele ar trebui aºa de atent mascate,<br />
atât de mult modificate, încât ar trebui sã rescriu toate<br />
scrisorile. Credeþi cã e corect? Nu. De trei ori „NU”! ªiatunci?<br />
Aºa stând lucrurile, unde ajungem? Nu cred cã ar<br />
fi bine sã începem un astfel de ... ce naiba o fi?<br />
Fantasmogorie?<br />
ªi apoi, nu înþeleg: de ce vã grãbiþi [Con-Ton: “Dar<br />
de ce se grãbesc? Cã doar tendinþa nu obiectiveazã regula,<br />
cã doar procesul echivaleazã înþelesul”. –n.n] sã-mi<br />
propuneþi sã public ceva ce ar avea o valoare…himericã.<br />
Aþi spus cã, din contrã, va fi “o intrare în forþã”. Permiteþimi<br />
sã glumesc: eu ºtiu cã intrãrile în forþã sunt...irezistibile,<br />
dar o sa mã batã Roland Barthes cã în loc sã las cãmaºa<br />
(textului) întredeschisã, eu o rup cu totul.
176 experiment<br />
În câteva vorbe, rezumare a concluziei: n-aveþi de<br />
unde sã ºtiþi încã ce i-ar place d-lui AL. Nu ºtiu eu ce ºi<br />
cum mi-ar place sã fie scrierea, creativã a dracu, pe care<br />
abia am citit-o la curs. Nu vreau sã mã dezic mai târziu de<br />
mâna mea dreaptã ºi de materia mea ... de la ceafã. ªi nici<br />
nu vreau sã vã mozolesc cu... critici de tot felul. Nu sunt,<br />
nu sunt Gepedo ºi nu scriu în ruptul capului la Binoclu’<br />
de Sv. Înþe<strong>lege</strong>þi?<br />
Rãmân însã la ultima idee din bancul acela cu<br />
îngheþata: “ Îmi place cum gândeºti!” Scuzaþi extinderea<br />
la persoana a doua singular.<br />
Ana Amado<br />
PS: Dacã sunteþi aºa curios sã vedeþi ºi celelalte<br />
scrisori, arhiva mea vã stã la dispoziþie. Cã doar ºi... însuºi<br />
AL a spus cã sunteþi “cel mai tânãr cercetãtor ” de aici. Sã<br />
mã împotrivesc eu? Am cui? Mai þin un Jurnal în care<br />
notez: Ziua întâi –ce-a fãcut D-zeu în prima zi? - : 23 martie<br />
1999. Ultima zi –cea de odihnã-: cea din zilele noastre. Îl<br />
înserãm ºi pe....dumnealui în...Rãfuiala?<br />
PS2: Lãsând gluma la o parte, deºi, dupã câte aþi<br />
vãzut, nu ºtiu de ce sunt azi pusã pe ºotii, ce vã veni, d-le<br />
Profesor? Nu de alta, dar dacã sufeream de inimã, leºinam.<br />
Precum Chiriþa în braþele lui Leonaº. Ce noroc chior aveþi!<br />
PS la ps-uri: Inserãm ºi textul acesta? ªi ce<br />
nume...global o sã aibã? Scrisorile Anei Amado? N-o sãl<br />
trãdãm pe Con-Ton? Nici pe Caragiale?<br />
Episodul 7: Rãfuiala nu trece numai pietrele<br />
rãmân<br />
Dragã d-le Ton de N,<br />
Te rog mult, nu-mi purta picã, d-le, cã nici eu nu-þi<br />
port. Nu vorbesc ca toþi alienaþii auzi? Surprind. Uite, ca<br />
sã mã înþelegi mai bine, o sã-ti explic cât se poate de clar:<br />
s-a înãsprit frângerea, s-a asprit odihna, mã exercitã<br />
zbaterea, mã alunecã suflul, s-a întãrit mistuirea, s-a<br />
resuscitat pustiul, nu te afunda frânturã, nu orbi fumegare,<br />
odihna nu ºtie a se furiºa, nici vidul a miºca, s-a precipitat<br />
indicibilul, s-a mistuit.<br />
De aceea, vreau ºi cred cã ar trebui sã-mi continui<br />
activitatea. Oricum, cine o sã mã opreascã? D-ta? Nu,<br />
mulþumesc. Nu primesc! ªi ca sã vezi cât de rãu sunt în<br />
cerul gurii (eu, precum Mircea Cãrtãrescu), þi-o trimit de<br />
astã datã pe Alexia.<br />
ALEXIA sau ORBIREA CUVÂNTULUI<br />
Motto: “ Nu scrii ca sã te falsifici!”. “Procedeele pot<br />
fi denudate”. “Orice fapt notat devine ficþiune”. “Faptul<br />
deja notat EXISTÃ numai prin cuvânt” [d-l D – Zicerile<br />
patristice, Editura Cursa Universitaria, Joi, 27 feb 2003,<br />
ora 10 sau 11]<br />
În ultimele sale clipe de viaþã ameþise cumplit. Pe<br />
masã, lângã fereastrã, erau ºi acum amintirile sale de-o<br />
viaþã: o pozã, pãlãria, masca ºi câteva flori. ªi nu erau<br />
departe. Se gândea cã strãbãtuse regnurile mai mult pentru<br />
uitare de sine decât pentru inimã. Prea orb, prezentul nui<br />
mai spunea nici mãcar de spaima propriilor pori. Prin<br />
lumina difuzã a lampadarelor i se pãrea cã aerul nu mai<br />
circulã. Numai cearºafurile, pe jumãtate albe, mai tânjeau<br />
dupã acea cunoaºtere despre care îi plãcea sã creadã cã<br />
era identificare, dar care nu fusese – aºa îºi spunea acumdecât<br />
falsificare falsificatoare din moment ce iatã!, a dus<br />
oriunde – ºi de n-ar fi simþit acum o aºa de puternicã<br />
ameþealã ºi-ar fi dat niºte exemple- numai în acel surâs<br />
laconic al logicii lucrurilor nu. Dar nu numai logica supãrã<br />
acest prezent nerespirat, ci ºi plãcerea, ultima graniþã a<br />
intemperiei sale. Tãcea. De la coltul patului, o umbrã:<br />
Ce mai faci tu?<br />
Te privesc ºi nu pot sã înþeleg.<br />
Ce anume mai vrei sã înþelegi? Nu mai trebuie sã<br />
înþelegi nimic. Celãlalt capãt al odãii e plin de lucruri utile<br />
numai unui ºoricar. Dã-le foc! Auzi tu? Dupã ce mã spânzuri<br />
sã le dai foc!<br />
Nu asta nu înþeleg.<br />
Dacã înþelegi asta înþelegi totul.<br />
Celalalt capãt al odãii era de fapt viaþa sa trãitã de<br />
dragul atâtor nopþi de fiecare datã neterminate. Dar ºi aºa<br />
neterminate, rãsuflau cu o covârºitoare omniprezenþã în<br />
camera aceasta largã, mult mai tânãrã decât el. Încerca sã<br />
se prefacã. Închisese ochii de ceva timp. Între niºte perne,<br />
ca între niºte temple ale firii, candele demente se<br />
transformau în nu ºtia ce braþe lungi de care ar fi trebuit sã<br />
atârne. ªtia cã-i rãmãsese îmblânzirea ce-o rãspândeau în<br />
jur fumul de la þigãrile fumate prea des ºi efortul parcã de<br />
prisos pe care a trebuit sã-l rezerve trupul unei liniºti<br />
aproape ritualice. În fine, nimeni nu îi dãduse sã bea din<br />
pocale obsesive umplute pânã la refuz cu repetãri, nici Jo,<br />
nici Chandoo, nici mãcar Dross.<br />
Nu ºtiu de ce, dar în momentul acesta carnea nu<br />
vrea sã mai asculte lumina, spusese. Parcã plânge. ªi mie<br />
tare teamã cã plânsul ei poartã sub pupilã dorul atâtor<br />
secunde uitate, care-ºi cer locul în tolba ce li se cuvine.<br />
Vezi chiar asta nu înþeleg: de ce respiri aºa... în vagi<br />
lumini?<br />
Ca-ntr-o lungã moarte?<br />
Demult, din vremea când copacii încã mai credeau,<br />
mi s-au rãtãcit luminile. Ce n-aº fi dat sã nu se mai<br />
îndoiascã de nimic, sã creadã cu stãruinþã în loialitate. De<br />
fapt, loialitatea nu mai însemna nici ea ceea ce obiºnuia sã<br />
însemne: dedicare sieºi, iubire habotnicã de sine. Mã<br />
acuzam cândva de narcisism; de aceea nu doream sã<br />
spun mai nimic. Loialitatea nu poate fi decât precum Narcis.<br />
Înruditã cu ea însãºi, se iubeºte ca ºi acesta ºi de aici<br />
singurãtatea. Loialitatea înseamnã dedicare trupeascã þi<br />
sufleteascã. Þi-a pierdut aþadar undeva acolo întreaga ei<br />
însemnãtate, întreaga ei definiþie; odatã cu ea m-am pierdut<br />
ºi eu ; mã fãcusem una cu ea pentru ca eu sã nu mai fiu eu.<br />
Dar eu nu mai vroiam nimic din toate acestea. Mi se pãrea<br />
cã aud o romanþã veche, care nu-mi aparþinea. Nici nu ºtiu<br />
dacã mi-a aparþinut vreodatã. În clipa aceea aº fi vrut sã pot<br />
mãcar recunoaºte îndoiala. Cu toate acestea, sufletul meu<br />
era îndoit pe fiecare os. Nu credeam cã mai poate exista<br />
îndoiala din simplul motiv cã îmi erau arhicunoscuþi paºii<br />
murdari ai toamnei în care m-ai tot azvârlit. De unã zi, chiar<br />
toamna, rãsãritã în cale dupã vreo sãptãmânã tâmpitã de<br />
tratative cu ea însãºi, îmi mãrturisise cã se iubeºte atât de<br />
mult pe sine încât nu se poate lãsa de fel adoratã de mine.<br />
În tot acest timp nu deschise ochii. Forfota de afarã<br />
se mai auzea încã recalcitrant ºi monoton. Interiorul pãrea<br />
o balustradã ruginitã pe care se schimbau în voie notele<br />
stridente ale unor zeci de Chiriþe. Câteodatã, un automobil<br />
avea rolul unui bas dezacordat, care fãcea un ecou<br />
tremurat, dar sinistru al geamurilor zdruncinate din ºipcile<br />
lor Se pãrea cã atmosfera de afarã nu era mai dinamicã<br />
decât cea din odaie. Aici toate sunetele se înãbuºeau.<br />
D-le Ton de N, vã rog, ce e pus între paranteze nu<br />
scrieþi - nu e bun:<br />
[Unde-i cineva sã strige: «Deschideþi ferestrele!»?<br />
Nu deschid fereastra sã nu iei rumoare de-afarã!<br />
Nu te teme n-am sã rãcesc!<br />
Nu rãceºti, te îngraºi: o sã te umfli de aer într-atât<br />
încât o sã plesneºti
Nu ºtiu de ce am impresia cã, dacã nu plesnesc de la<br />
sine în câteva ore, o sã mã plesneºti tu. ªi nu ºtiu de ce<br />
mai am aºa un simþãmânt cã, dacã nu o s-o faci, e pentru<br />
ca-mi rezervi ceva mai monstruos<br />
ªi poate avea dreptate sau poate deja a cântat un<br />
timp mitic, despre care nu ºtiu aproape nimic, ºi acum ar fi<br />
o “preþioasã inadecvare”, cum spunea d-l D, ca acest<br />
timp, nici el dedat somnului, sã încerce o repetare, una ,<br />
oricât de micã. Nu s-ar putea þi nici nu era de dorit. Asta ar<br />
însemna sã mai existe o datã unul din anii copilãriei, când<br />
frunzele de vie se pot cataloga lesne drept bani, ºi<br />
buruienile drept ceapã verde, iar bulbii unor pãtlãgele,<br />
sau pietricelele ori merele cãzute, drept cartofi, care se<br />
pot, toate, aºeza pe cântar (adevãrul e cã fascineazã<br />
treaba asta!) ºi se vând, toate, în schimbul câtorva frunze<br />
Strãlucirea, fie ea a pietrei, se plãteºte scump: cu<br />
moartea cea mai de preþ a înþelesurilor prompte, i se replicase.]<br />
Gata. De aici poþi scrie<br />
Acum însã simþea cã-i trãieºte numai trupul ºi spaþiul<br />
din el. Urma o pace nemotivatã. Nu dormea. Ar fi vrut sã<br />
treacã prin ore ca într-un vis ºi sã se trezeascã în cea mai<br />
fatalã muzicã posibilã. Doar atât. Începea acum sã vadã<br />
fiecare sunet al acelui ochi ce-l citea. Începea sã vadã prin<br />
el. Dar ochiul nu vedea. Îl penetra furios cum vântul<br />
împinge într-o zãpãcire naturalã geamul, dorind sã treacã<br />
prin el. Nu mai era mult ºi probabil va veni dimineaþa,<br />
pentru el ºi pentru ochiul care-l încearcã; cu înþelesul lui<br />
de braþ, înþeles descoperit, ca <strong>lege</strong>ndele, în momentul dupã<br />
ce vântul a spart cu dreapta geamul, ca ºi cum acest geam<br />
-care putea foarte bine fi chiar fratele sau chiar el, Jo, senþe<strong>lege</strong>!-<br />
ar fi fost adevãrat.<br />
Dar toamna , pânã azi, n-a fost seninã cu mine.<br />
De ce te chinui? Dormi dacã nu mai vrei sã spui<br />
nimic, dormi<br />
Nu pot dormi.<br />
De ce?<br />
Pentru cã eu am plâns în închisori, la ore maladive,<br />
când se usca pãmântul. ªi-acum se apropie de mine, de<br />
masca mea, de fiinþa mea. Acum nu pricep. Înþelegi tu?<br />
Acelaºi Con-Ton.<br />
Episodul 8: Ana Amado<br />
De aici: Pânã aici.<br />
Episodul 9: Ricoºeu<br />
D-le Profesor,<br />
Sunt într-o nefastã dilemã. Nu ºtiu ce sã spun despre<br />
Ana asta. Nu vreau s-o deconspir. Dar trebuie. Ce sã aleg?<br />
ªtiu cã ea, dacã ar fi fost în locul meu, nu m-ar fi trãdat<br />
niciodatã. Mã gândesc cã identitatea ei ar trebui sã rãmânã<br />
experiment<br />
177<br />
pânã la urmã secretã. Îmi spuneaþi cândva cã “Cititorul<br />
ideal ar trebui sã fie (...) un perfect cunoscãtor al traseului<br />
fiecãrui scriitor, sau sã aibã un însoþitor permanent, înger<br />
pãzitor sau slujitor fidel care sã-l tragã de mâneca ori de<br />
câte ori generalizeazã ignorând, nepermis, detaliile. Altfel<br />
spus, fiecare cititor ar trebuie sã fie un istoric literar, deºi<br />
tocmai istoric literar nu e un cititor ideal. Câþi dintre scriitorii<br />
veritabili nu-ºi doresc un cititor rupt de ideologii,<br />
neîmbâcsit de teorie, coborât în timpul în care miturile<br />
vorbeau? Dar ºi aici, în funcþie de vârstele literaturii,<br />
cititorul ideal aratã altfel. Pentru un postmodernist, de<br />
exemplu, cititorul ar trebui sã fie el însuºi un nesfârºit text,<br />
o þesãturã fãrã sfârºit, o borgesianã carte de nisip.”<br />
Ana<br />
Episodul 10: Ana îºi aminteºte<br />
Don’ºoarã Ana Amado,<br />
Am citit incursiunile tale în contra-sens ºi îþi trimit<br />
pãrerea :<br />
Incursiuni în sens: Azi 04/04/2003 8:33:28 Ce<br />
mai ifose! Auzi! Douã frunze vorbesc de zor despre<br />
înãlþare. Una zice: ”Când o sã mã desprind, o sã-mi fac un<br />
elan atât de mare încât o sã pic direct în braþele vântului”.<br />
Cealaltã zice: ”Eu o sã pic pe pãmânt direct din braþele<br />
vântului”. Mã vãd. “Ce te zgâieºti?”, zice prima; “Ce<br />
tragi cu urechea?”, zice cealaltã. ªi mi-am amintit de<br />
întâmplarea cu fetiþa. Dar n-am spus nimic. Trei zile mai<br />
târziu, le-am auzit iar. Le aud întruna de nu ºtiu câte nopþi.<br />
Nu vorbesc decât despre acelaºi lucru: “Când o sã-mi iau<br />
zborul vântul o sã mã iubeascã”, zice una; “Când o sã mã<br />
iubeascã vântul o sã-mi iau zborul”, zice alta. Eu? Voia<br />
întâmplãrii nu se face dupã voia noastrã. Nici moartea.<br />
Cãci despre asta e vorba. Despre zbor. Punct.<br />
Ana<br />
Episodul 11: Con-ton se dezvãluie<br />
D-le Profesor,<br />
Nu ºtiu ce-i fi gândit d-ta iniþial despre mine ºi nici<br />
nu mã intereseazã. Þin însã sã-þi spun atât: fereºte-te de<br />
Thalia aºa cum s-a ferit Iaru de percheziþie. Nu e bine sã þio<br />
gãseascã nimeni nici mãcar în sertar. “Cãci ce cautã<br />
anchetatorii? O femeie?! Dar femeia (...) e doar un personaj<br />
de hârtie (...), inventatã în/prin poezie. ªi nu este aici<br />
semnul forþei demiurgice a cuvântului, ci consecinþa unei<br />
singurãtãþi dezolante”<br />
Cu stimã,<br />
Un prieten<br />
Episodul 12: Decupaje de-n Thalia<br />
D-le Ton de N,<br />
Uneori, am avut impresia cã citatele selectate<br />
vorbeau mai degrabã de tot ceea ce þine de interioritatea<br />
celui care le-a selectat ºi nu de realitatea metafizicã a<br />
criticului care le-a dat viaþã. Da. Am spus bine. Interioritate.<br />
Nu interior, nici interiorizare. M-am deprins cu greutatea<br />
cuvintelor, vãd în ele altceva decât ceea ce sunt sau par a<br />
fi. Aºa, de exemplu, interioritatea criticului e altceva decât<br />
interioritatea spiritului critic. Se va vorbi vreodatã despre<br />
o interioritate ca tehnicã criticã sustrasã subiectivitãþii<br />
prin care, de fapt, trãieºte? Cine ºtie! Deocamdatã, cred<br />
cã metoda practicatã cu acribie de un critic a fost prea<br />
puþin observatã ºi apreciatã la adevãrata ei valoare. Cine<br />
a recunoscut pânã acum criticului invincibila organizare a
178 experiment<br />
discursului pe cât de obiectivizat pe atât de subiectiv,<br />
discurs aflat la îngemãnarea ludicului aproape sexual al<br />
cuvintelor, în fond, pasional pânã la fanambulesc, cu<br />
pregnanþa intelectualã venitã din “convingerea pe care<br />
þi-o dã cultura” ºi nu numai ea?<br />
Cãci discursul critic se calculeazã dupã acea formulã<br />
care pune în balans nu numai sufletul filtrat prin<br />
apodicticele realitãþi mintale, nu numai sentimentul<br />
aproape instinctiv al frumosului regãsit, adesea, cu<br />
pasiune, ci ºi “echilibrul fragil” al esenþei sufletului ºi al<br />
spiritului vis-a-vis de metamorfoza sentimentului încercat<br />
de trupul ºi viziunile scriitorului care este “criticat”,<br />
evidenþiat. Dincolo de sensul real al cuvântului, sens<br />
gãsit de un critic unui scriitor, metamorfozele facerii sau<br />
ale creãrii se relevã mult mai puternic. Un critic nu va ºtii<br />
niciodatã dacã ceea ce spune e adevãrat, pentru cã el<br />
merge în sufletul primordial al textului pe care îl cerceteazã,<br />
cu ideea de obiectivitate în minte. De aici tendinþa de a<br />
filozofa asupra unui cuvânt care îºi pierde resorturile<br />
iniþiale. De aici singurãtatea subiectului critic. De aici<br />
non-sensul. Un critic nu îndrãzneºte sã descopere ºi sã<br />
deconspire public entitãþile asupra cãrora se apleacã, pe<br />
când un artist întotdeauna o va face. Criticul se teme de<br />
alt critic, artistul se teme de el însuºi. Criticul ºtie ce este<br />
instinctul primordial conservat. ªi numai el este în stare<br />
sã-l educe. Replierea sufletului sãu genetic ºi a spiritului<br />
dobândit nu este involuntarã atunci când vorbim despre<br />
critica sa. Fragmentarismul de care dã adesea dovadã, de<br />
aici vine. Dar, pe critic, nu-l compune fragmentarul, ci<br />
convingerea. Convingerea cã nici o operã artisticã nu poate<br />
fi obligatã sã spunã lumii întregi exact ceea ce i-a dictat<br />
structura sa interioarã, în momentul re-facerii ei.<br />
Convingerea cã un artist nu poate fi denudat, desfãcut de<br />
materia lui în aºa mãsurã încât oricine sã-ºi dea seama<br />
cum este artistul ca om ºi cum este el ca ºi creator. Dacã se<br />
întâmplã sã greºeascã, dacã nu se poate sustrage fie<br />
subiectivitãþii, fie obiectivitãþii e pentru cã, ab origine,<br />
atributele exterioare ale lumii au þinut de interioritate.<br />
Cuvântul nu a aparþinut nimãnui niciodatã.<br />
Con-Ton<br />
Afirmaþie: “Credem cã impasul terminologiei ºi al<br />
conceptelor este unul al criticii ºi mai degrabã al istoriei<br />
literare, care, din necesitãþi de sistematizare [parcã la<br />
începutul cãrþii erau “necesitãþi didactice” –n.n], este<br />
obligatã sã le conceapã ºi sã subsumeze multiplele<br />
experienþe poetice unor paradigme. Pentru a redeveni<br />
operaþionalã, terminologia trebuie însã redefinitã, nu prin<br />
propunerea unor noi semne individualizante, ci printr-o<br />
privire retrospectivã sintetizatoare, care poate sã ofere în<br />
mod implicit –aºa cum am încercat sã observam- niºte<br />
soluþii.<br />
Fireºte cã impasul terminologiei ºi al conceptelor<br />
este, de fapt, unul al criticii literare, care trebuie sã<br />
redefineascã obiectele pe care le cerceteazã.”<br />
Întrebãri:<br />
De ce vã place sã repetaþi?<br />
De ce vã contraziceþi pe aceeaºi paginã?<br />
Motivaþiile întrebãrilor:<br />
Pentru prima întrebare:<br />
Spuneþi de douã ori un lucru pe care l-aþi tot amintit<br />
în capitolele anterioare. Anume spuneþi: ”credem cã<br />
impasul terminologiei ºi al conceptelor este unul al criticii<br />
ºi mai degrabã al istoriei literare” ºi “Fireºte cã impasul<br />
terminologiei ºi al conceptelor este, de fapt, unul al criticii<br />
literare” sau “Pentru a redeveni operaþionalã, terminologia<br />
trebuie însã redefinitã” ºi “trebuie sã redefineascã [critica<br />
literarã – n.n] obiectele pe care le cerceteazã.”<br />
Pentru a doua întrebare:<br />
În primul paragraf spuneþi : “impasul terminologiei<br />
ºi al conceptelor este unul al criticii ºi mai degrabã al<br />
istoriei literare” (subl. noastre), pentru ca în paragraful<br />
urmãtor sã concluzionaþi “impasul terminologiei ºi al<br />
conceptelor este, de fapt unul al criticii literare” (subl<br />
noastre). Deci?<br />
Ana<br />
În ultimul numãr al revistei Thalia, binecunoscutul<br />
confrate de condei, Con-Ton, ia într-un fel ...alienabil<br />
(caracteristic artistului) apãrarea d-lui Profesor.<br />
Argumentele aduse uimesc. Citãm câteva: “Îndrãznim sãl<br />
acuzãm pe d-l Profesor de ceva? Se ºtie cã perversiunea<br />
adresãrii spiritului se poate citi în spuma automatã, în<br />
revãrsarea obiectului. Abjecþia necesarã expansiunii se<br />
adreseazã cu ritm îndrãzneþ. Nimeni nu plagiazã<br />
verosimilul, ci îl separã, îl mãrgineºte. Îl perverteºte cu un<br />
jet de sãrbãtoare. Efectul întrevede moartea, subiectul se<br />
simte atacat, armãtura rupturii se desfatã însã; iar<br />
privilegiul nevrozei în contact cu fluxul propriilor ei pori<br />
se adreseazã totuºi performanþei.<br />
Cine e nud? Cine e mimesis? Cine se repetã? Cine e<br />
adresa? Nebunia trucatã = isprava sfâºierii. Atunci? De<br />
ce acuzãm? La ce foloseºte? În scrierile d-lui, la rãdãcina<br />
conºtiinþei lor, stau o apariþie ºi o poveste. Apariþia clasicã<br />
a cuprinderii, care te stârneºte ambiguu, care te invadeazã<br />
intermitent. Contrazicerea e o altã poveste: momentul<br />
jubileazã desigur, întredeschis, aproape fricos. Te refuzã<br />
însã originea atunci când eºti în foietajul tihnei, iar sfârºitul<br />
(ah, sfârºitul nu-l plictisi!), zgârie limita. D-l Profesor nu<br />
face altceva decât sã stabileascã agresiunea ºi rivalitatea<br />
conceptelor. Sau cel puþin încearcã. Dar, prin asta, nu<br />
decreteazã soiurile, nu introduce opusul în slãbita lui<br />
acceptare, nu liniºteºte interzicerea nici unui cuvânt.<br />
Alãturi de chipul satisfacþiei, un fel de dop liber,<br />
întotdeauna brutal, întotdeauna susþinut de funcþia-i<br />
euforicã, îþi opreºte senzaþia un schimb interzis, un element<br />
revendicat, o patimã a mentalitãþii care nu este<br />
condiþionatã de sinistru. E bine cã domnia sa lasã bogãþiile<br />
derivate. Isterica predilecþie a materiei pune, singurã,<br />
litigiul acela sincer care nu plictiseºte. Crud ºi încordat îi<br />
este dreptul de a tulbura regula semnului numai atunci.”<br />
Strixis<br />
Episodul 13: Din jurnalul altui “Fals tratat de<br />
vânãtoare”<br />
23 martie 1999:<br />
- Aveþi douã minute?<br />
- Mã grãbesc, nu prea am timp.<br />
- Atunci vin joi.<br />
- Dacã îþi trebuie revistele þi le dau.<br />
- Nu-i grabã, vi le las. Pe joi.<br />
- Pleci?<br />
- De ce? Vreþi sã mai stau?<br />
- Poate cã mie îmi face plãcere sã stau cu tine.<br />
- Orice se poate.<br />
- Poftim?<br />
- Orice se poate.<br />
- De altfel, ce mai faci cu viaþa ta?<br />
- Mã pregãtesc mult pentru ceea ce vreau sã fac.<br />
- ªi ce vrei sã faci?<br />
- Asta nu vã spun.<br />
- De ce?<br />
- Pentru cã aveþi o pãrere severã despre asta.<br />
Mã priveºte fix, luându-mi mâna stângã între palmele<br />
lui. Ne aºezãm douã-trei minute. E sigur pe ceea ce face.
Mã urmãreºte din ochi. Sunt toatã un zâmbet.<br />
- Critic literar.<br />
- ªi de ce spui cã am o idee severã ?<br />
- Pentru cã eu ºtiu cã a avea chemare ºi documentare<br />
nu-i de-ajuns.<br />
- [Zâmbind] Asta aºa e!<br />
Surâdea ºi se bucura cã mã amâna pentru încã o<br />
sãptãmânã. ªtiam cã va amâna.<br />
- Rãmâne pe luni.<br />
- Da... da pe luni.<br />
Dar joi, la ora 19.45 fix, m-am înfãþiºat în acelaºi loc,<br />
cu mai multã hotãrâre.<br />
- Revista este ...promiþãtoare. Poeziile tale sunt...<br />
promiþãtoare [de parcã l-a întrebat cineva<br />
ceva despre poeziile mele]. Poate vei ajunge poetã<br />
[?!!]. Îþi voi da luni ceea ce ai cerut pentru revistã. Se vede<br />
cã e muncitã, cã v-aþi ocupat de ea. Aveþi ºi o clasã de<br />
filologie acolo?<br />
Era limpede. Pe D-zeu îl aºtepta colegul.<br />
27 martie 2002<br />
Azi l-am aºteptat pe coridor pânã târziu. Se fãcuse<br />
16.05 ºi el nu apãruse. Lângã peretele iluziei cã sunt,<br />
stãteam încercând sã privesc prin gura largã de fereastrã,<br />
maºinile care veneau. Ce mult m-am mirat când l-am zãrit<br />
în cadrul “uºii literare”! S-a apropiat de mine cu aceeaºi<br />
paºi mici ºi apãsaþi pe care-i ºtiu de un veac ºi mai bine.<br />
Privirile lui se jucau cu susul, cu josul ºi cu mine.<br />
- Bunã ziua!<br />
- Ce mai faci domniºoarã?<br />
ªi paºii lui, care n-au stare niciodatã, încearcã acum<br />
prima treaptã:<br />
- Bine, dar dvs. ce mai faceþi?<br />
Ce cuvinte lungi au fost acelea pe care nu le auzeam.<br />
Sau poate cã le auzeam: sunetele, da, sunetele se zdrobeau<br />
venind spre mine. Cât s-a risipit atunci din ele numai aerul<br />
rãtãcit a ºtiut.<br />
ªi scãrile coborau, grãbite, ca de fiecare datã,<br />
gesticulând. Îmi venea atunci sã-l întreb: Încotro? Dar<br />
ºtiam: un „a”, un „b”, un „c” fãcuserã sãgeatã cãtre casa<br />
ziarelor ºi a revistelor. ªtiam, dar nu vedeam. Cum n-am<br />
vãzut nici pe Alexia, în capãtul de jos al teribilelor pietre<br />
tocmai cãlcate de el în picioare. M-am aruncat în braþele<br />
lor, pe urmele lui, chiar pe urmele lui, ca în interiorul unui<br />
pod magic. Cât am stat atunci de vorbã cu Alexia, nu mai<br />
ºtiu, cum nu mai ºtiu ce anume am vorbit cu ea. Destul cã<br />
trecuse o veºnicie pânã când el s-a întors cu mâinile goale<br />
dintre literele lui. Galant, ca-ntotdeauna, zâmbitor, m-a<br />
petrecut în surâs sfidãtor, urcând, de aceastã datã, celelalte<br />
trepte, din extrema dreaptã. Cu ochii spre balcon, aºteptam<br />
icoana purtãtoare de grele ambiþii. Dar D-zeu nu se aratã<br />
niciodatã atunci când îl invoci. El vine întotdeauna mai<br />
târziu, atunci când nu te aºtepþi, sau când, în cadrul unei<br />
banale uºi, eºti sortit sã priveºti, venind, cu surlete ºi<br />
trâmbiþe, veºnicia în persoanã.<br />
Cu lupe la ambii ochi, cu þintuiri impuse, n-am reuºit<br />
sã vãd mai mult de o carte prinsã în neºtire de o mânã<br />
dreaptã. Dar ºtiam cã sub rochia ei se ascundea un<br />
Caragiale. ªi ºtiam cã aceasta rochie va fi desfãcutã chiar<br />
de el, nu pentru ora pentru care abia pãºea pe coridor – ºi<br />
care, mai mult ca sigur, nu era orã, ci pãlãvrãgealã sau<br />
curaj -, ci pentru ochii pasiunii în care mi-a spus cã crede.<br />
Ana Amado<br />
experiment<br />
Episodul 14:Thalia îºi schimbã coafura<br />
179<br />
Cu ocazia sãrbãtoririi împlinirii a “n” ani de la<br />
înfãþiºarea revistei Thalia pe marile ecrane tonice ale<br />
lumii, un domn aproape necunoscut se urcã la pupitru cu<br />
microfoane ºi citeºte:<br />
Stimaþi colegi,<br />
Aalenieni, abanoºi, abhorezi, abisali, abnegaþi,<br />
abonaþi, aborigeni, abortivi, abreviaþi, abrupþi, absconºi,<br />
absenþi, absoluþi, absolvenþi, abstinenþi, abstracþi,<br />
abstruºi, absurzi, aburiþi, abuzivi, acantocefali, acaparaþi,<br />
acatalepsiºti, acaustobioliþi, acceleraþi, accesibili,<br />
accidentaþi, acefali, acerbi, acetaþi, acherontici, achizitori,<br />
acidorezistenþi, acidulaþi, aciuaþi, aclimatizaþi, acolisiþi,<br />
acoliþi, acomodaþi, acompaniaþi, acoperiþi, acordanþi,<br />
acotiledonaþi, acrescenþi, acrilaþi, acriþi, acrobaþi, acronici,<br />
activizaþi, actori, actoraºi, aculeaþi, acumbeþi, acumulaþi,<br />
acvatici, adaptaþi, adãugiþi, adezivi, adiacenþi, aditivi,<br />
admiraþi, admirabili, admisibili, adolescenþi, adoptaþi,<br />
adsorbanþi, adulatori, adulmecãtori, adversari, adversativi,<br />
aeraþi, aerisiþi, aeromodelaþi, afazici (prezent!), afecþi,<br />
afectaþi, aferaþi, afluenþi, afoni, afrodiziaci, aftoºi, afumaþi,<br />
afundaþi, afurisiþi, agasanþi, agenþi, ageri, aghesmuiþi,<br />
aghiotanþi, agiotajiþi, agitaþi, aglutinaþi, agonici, agravaþi,<br />
agregaþi, agresivi, aiuriþi, ajunºi, ajustaþi, alegaþi, alevini,<br />
algogeni, aligatori, alienaþi, aliniaþi, alintaþi, alteraþi,<br />
alternanþi, Alteþi ºi alþii<br />
Un sincer ºi cãlduros Aferim!<br />
Sã sperãm cã revista noastrã nu mai fi scena nici<br />
unei dispute.<br />
Ton de N, director- general<br />
Ultimul episod: Cor Madrigal (adagietto)<br />
Ana: Toate lucrurile bune se petrec în afarã.<br />
Con-ton: Toate cele din afarã se petrec în noi.<br />
Ton de N: Dar noi suntem în afarã de noi.<br />
d-l Den Thal: ªi mai afarã de afarã nu se poate.<br />
d-l M: Ba se poate, dacã ºtii cum.<br />
d-l Profesor: În afara noastrã suntem noi.<br />
d-l D: Noi, cei de o fiinþã cu Tatãl<br />
Thalia: ºi Cu vântul.<br />
-cortina-<br />
Pssssst! Zi-mi: aplaudã d-l AL? Nu? Vorbeºte? Da ce zice?<br />
———————————Fin————————<br />
actori:<br />
d-l Profesor: oricine deþine aceastã funcþie<br />
d-l D: se ºtie ºi singur<br />
d-l M & d-l Strixis: pioni strategici ºi sufleuri<br />
d-l Den Thal: unul care, de fapt, nu e<br />
d-l Ton de N: propria sa invenþie<br />
d-l Con- Ton: artist- emerit<br />
D-zeu: cel veºnic invocat<br />
Ana: soþia Meºterului Manole<br />
Ana Amado: aceeaºi mereu a dvs, o.. .ana<br />
Thalia: e printre noi<br />
d-l AL: ca D-zeu, înainte................................................<br />
Au mai colaborat: d-l D, colegii, mistuirea, ficþiunea<br />
ºi Cuvântul<br />
Au dorit sã colaboreze: arta, timpul ºi acel “jamais<br />
vu” pe care nimeni nu l-a vãzut<br />
Orice asemãnare cu persoane sau întâmplãri reale<br />
este absolut întâmplãtoare.<br />
O producþie a atelierelor artistico-literare: Suceava.<br />
Bun de tipar: pe marile imaginaþii.<br />
Vã mulþumim!<br />
———————————————————
180 ars <strong>lege</strong>ndi<br />
Pompiliu CRÃCIUNESCU<br />
A gândi altfel: Basarab Nicolescu<br />
,,Désapprendre à rêvasser, apprendre à penser,<br />
désapprendre à philosopher, apprendre à dire, cela ne<br />
se fait pas en un jour. Et pourtant, nous n-avons pas que<br />
peu de jours pour le faire.” René DAUMAL<br />
Spaimele ºi plenitudinea<br />
Sã nu ne amãgim: criza generalizatã a sensului în<br />
lumea contemporanã nu vine din vreo secretã maladie a<br />
firii ori din vreo transcendenþã maleficã, ci constituie<br />
semnul cel mai pregnant al unui dezbin fãrã precedent ce<br />
strãbate înseºi fundamentele Gândirii deductividentitare.<br />
Suspect de numeroasele ,,morþi” trâmbiþate<br />
cu o violenþã crescândã de-a lungul veacului trecut –<br />
moartea Subiectului, a Naturii, a Istoriei – nu sunt altceva<br />
decât tribulaþii de cenotaf, reverberaþii agonale ale<br />
aceleiaºi gândiri tributare scientismului euforic ºi<br />
endogen. De asemenea, ,,degradarea” valorilor de tot felul<br />
se sprijinã pe o imensã confuzie: edificat pe hotarele<br />
miºcãtoare dintre ignoranþã ºi dispreþ sau dintre violenþã ºi<br />
somn, acest proces – de denigrare, în fapt! – nu se raporteazã<br />
câtuºi de puþin la valorile însele, nu este, adicã, un reflex al<br />
,,vulnerabilitãþii” lor, ci unul generat de iluzia existenþei unei<br />
prãpastii insurmontabile între raþiune ºi ceea ce scapã<br />
raþiunii formalizante, între ,,clar ºi distinct”, pe de o parte,<br />
ºi, pe de altã parte, ceea ce pare fugace ºi impalpabil, pe<br />
scurt: între ºtiinþã ºi sens, între Subiect ºi Obiect.<br />
Scindatã între douã spaime – spaima originarã de<br />
evanescenþã ºi haos, respectiv spaima actualã de unitatea<br />
gödelianã a lumii ºi fiinþei – Gândirea pare încã mefientã în<br />
a-ºi apropria rolul de catalizator al unei ,,noi alianþe” dintre<br />
cele douã tãrâmuri. Dacã prima spaimã a fost exorcizatã<br />
vreme de douã milenii prin paradigma aristotelicã a<br />
simplicitãþii, cataclismele devastatoare care au prãbuºit<br />
în veacul al XX-lea marile structuri logico-identitare se<br />
dovedesc dificil de exorcizat prin alte faþete ale aceleiaºi<br />
paradigme. Cãci ce altceva este hotarul pe care-l traseazã<br />
C. P. Snow în 1959 între ºtiinþã ºi culturã decât o translaþie<br />
a binaritãþii tradiþionalizate din planul raþionalitãþii logicoidentitare<br />
în planul modalitãþilor prin care aceeaºi<br />
raþionalitate se raporteazã la o realitate debordatã de<br />
multiplicitatea complexã? Amãrãciunea nostalgiei unui<br />
demon securizant ºi fals al predictibilitãþii absolute<br />
(imaginat de Laplace) este înlocuitã cu amãgirea dispunerii<br />
realitãþii (ºi, implicit, a perceperii ei) în douã ,,parcele”<br />
clare ºi distincte, fiecare având inoculat acelaºi gest una<br />
faþã de cealaltã: gestul lui Pontius Pilat! 1<br />
Or infinitul mic, inseparabilitatea (Bell),<br />
discontinuitatea (Planck) ºi indeterminarea<br />
(Heinsenberg, Poincaré) care au frânt certitudinile fizicii<br />
clasice trimiteau, dimpotrivã, dupã cum am vãzut (Supra,<br />
1, 2), la contingenþele subtile, însã incontestabile, dintre<br />
ºtiinþã (descoperire) ºi artã (creaþie)!<br />
Problematica realitãþii (,,exterioare” / ,,interioare”) –<br />
fundamentalã pentru cunoaºtere – e redusã astfel la<br />
îmbucãþirea disciplinarã, fapt ce conduce nu atât la<br />
cunoaºterea realitãþii, cât la multiplicarea instanþelor<br />
cunoaºterii; (Heisenberg sugera cã nu existã o ºtiinþã a<br />
naturii, ci o ºtiinþã a cunoaºterii dobândite în raport cu<br />
natura.) Completitudinea intrinsecã a lumii este astfel<br />
abandonatã fãrã ca multiplicitatea complexã sã fie luatã în<br />
stãpânire; marele impas al cunoaºterii în aceasta constã:<br />
vrând sã domine realitatea, ea se vede din ce în ce mai<br />
risipitã în domenii care se pretind autosuficiente, ermetic<br />
închise în ele însele.<br />
Numai cã plenitudinea candidã a unui singur<br />
domeniu de gândire se dezminte ca plenitudine prin însãþi<br />
candoarea sa. Cunoaºterii in vitro, cãreia îi corespunde<br />
aceastã falsã plenitudine, trebuie sã-i ia locul o cunoaºtere<br />
in vivo, dinamicã ºi contradictorie întocmai ca plenitudinea<br />
realã a lumii ºi fiinþei umane. Este sensul major al operei<br />
ºi activitãþii lui Basarab Nicolescu.<br />
Nivelurile de realitate ºi cunoaºterea neîmpãrþitã<br />
Basarab Nicolescu este un Cãutãtor de Adevãr.<br />
Prin lucrãrile publicate în anii din urmã – Nous, la particule<br />
et le monde 2 , L’Homme et le sens de l’Univers – Essai<br />
sur Jakob Boehme 3 , Théorèmes poétiques 4 , La<br />
transdisciplinarité - Manifèste 5 , fizicianul teoretician ºi,<br />
nu mai puþin, metafizician de anvergurã (theor, dupã<br />
Michel Camus, în sens etimologic), demonstreazã exemplar<br />
cã surmontarea terifiantului impas al cunoaºterii este<br />
posibilã, cu condiþia, esenþialã, de a abandona spaima<br />
originarã, obstinatã ºi maleficã, de ceea ce cade în afara<br />
limitelor proteguitoare pe care raþiunea le-a proiectat<br />
vreme de secole asupra lumii. Multiplicitatea complexã<br />
a realitãþii macro- ºi micro-cosmice, valenþele misterioase<br />
ale realitãþii noologice, terþul tainic inclus ºi vidul plin,<br />
existenþa paradoxalã ºi schimbãtoare sau cãile insesizabile<br />
ale evidenþelor – iatã numai câteva indicii ale necesitãþii<br />
stringente de a proceda la o nouã viziune despre lume.<br />
Prin urmare, emergenþa bruscã a complexitãþii ºi a<br />
cuplurilor mutual contradictorii în chiar interiorul<br />
,,fortãreþei simplitãþii”, fizica fundamentalã, repune în<br />
discuþie însãºi viziunea canonizatã asupra lumii. În Noi,<br />
particula ºi lumea deja, Basarab Nicolescu postuleazã<br />
cu electivã claritate cã o cunoaºtere profundã a realului<br />
nu este posibilã decât printr-o veritabilã gândire<br />
transdisciplinarã, perspectivã în care logica lupascianã<br />
a contradictoriului inclus joacã rolul central.<br />
Dupã ce ne ghideazã în tulburãtoarea lume cuanticã<br />
– vezi capitolul Valea Uimirii – Lumea cuanticã – ºi în<br />
universul încercãrilor de unificare a fizicii (Câmpurile<br />
cuantice ºi unificarea interacþiunilor fizice, Teoria<br />
finalã: supercorzile?), prilej cu care ni se semnaleazã<br />
posibila naºtere a unei matematici metafizice 6 , autorul<br />
procedeazã la ampla deschidere a domeniului cãtre<br />
gândirea sistemicã, artã ºi tradiþie, forþa esenþialã a tezei<br />
transdisciplinaritãþii constând tocmai în constituirea unei<br />
viziuni transgresive asupra lumii; a unei viziuni conforme<br />
cu complexitatea constitutivã a acesteia.<br />
Fluxul de energie care circulã de la un nivel de<br />
complexitate la altul ºi care susþine auto-organizarea ºi<br />
auto-creativitatea oricãrui sistem face ca fizica cuanticã ºi<br />
gândirea sistemicã sã se situeze într-o vecinãtate pe cât<br />
de evidentã, pe atât de neasumatã. Spre deosebire de<br />
gândirea analiticã, cea sistemicã distinge trei scãri de<br />
ansambluri de complexitate – cea a particulelor, cea a<br />
omului ºi cea a planetelor –, fiecare dintre ele asigurându-<br />
ºi coerenþa interioarã printr-o dinamicã permanentã de<br />
schimburi energetice. Rãmâne însã deschisã problematica<br />
interacþiunii acestor scãri, schimburile verticale, privinþã<br />
în care, printr-o veritabilã articulaþie transdisciplinarã,<br />
cosmologia cuanticã ar avea un aport esenþial. Întradevãr,<br />
postulând participarea scãrii cuantice ºi a scãrii<br />
cosmice la la aceeaºi unitate, noua cosmologie îngãduie o<br />
ºansã capitalã înlãturãrii clivajului dintre cele douã infinituri.
Mai mult, ,,sãvârºirea unui efort transdisciplinar va putea sã<br />
ducã la elaborarea unei adevãrate metodologii sistemice.” 7<br />
Spre a disipa echivocul care învãluie noþiunea de<br />
complexitate – cel mai important fiind generat de raportarea<br />
restrictivã la ,,spaþiu-timpul continuu cu patru dimensiuni”,<br />
în vreme ce scara cuanticã reveleazã o spaþio-temporalitate<br />
multidimensionalã ºi chiar discontinuã –, Basarab<br />
Nicolescu introduce noþiunea de niveluri de Realitate.<br />
Dacã, spre deosebire de Real (ceea ce este) – ,,prin<br />
definiþie, ascuns pentru totdeauna” 8 –, Realitatea<br />
reprezintã ceea ce rezistã la experienþa umanã – este,<br />
deci, cognoscibilã –, existenþa nivelurilor de Realitate<br />
(,,ansamblu de sisteme aflate mereu sub acþiunea unui<br />
numãr de legi generale [...]”) stã mãrturie pentru<br />
indubitabila coerenþã deschisã a ecuaþiei trinitare noiparticulã-lume.<br />
Eveniment capital în istoria cunoaºterii,<br />
emergenþa ,,a cel puþin trei niveluri de Realitate [...] – nivelul<br />
macrofizic, nivelul microfizic ºi ciber-spaþiu-timpul [...]”<br />
obligã la regândirea atitudinii noastre faþã de lume ºi de<br />
noi înºine. Accentuând dimensiunea ontologicã a noþiunii<br />
de Realitate – fapt capital în procesul de cunoaºtere –,<br />
autorul indicã raporturile subtile ale ºtiinþei cu imaginarul<br />
ºi sacrul, circulaþia neîncetatã de sens între zona de<br />
rezistenþã la experiment, zona de nonrezistenþã 9 ºi ceea<br />
ce le transgreseazã incluzându-le totodatã: Gândirea<br />
(în toate înfãþiºãrile ei: raþiune, contradicþie, sincopã,<br />
iluminare, sapiens-demens etc.). ,,Ansamblul nivelurilor<br />
de Realitate ºi zona sa complementarã de nonrezistenþã<br />
constituie Obiectul transdisciplinar.” 10<br />
Mãrturiile unor Cardano, Poincaré, Bohr sau Hadamard,<br />
analizate în capitolul Viziunea realitãþii ºi realitatea viziunii,<br />
conduc la conturarea unui rol catalizator de netãgãduit al<br />
imaginarului în ºtiinþã. Ceea ce este aparent surprinzãtor vine<br />
aºadar din semnalarea contingenþei tulburãtoare a gândirii<br />
ºtiinþifice cu cea poeticã. Basarab Nicolescu ajunge la un<br />
adevãr a cãrui ,,fizionomie” lãuntricã scapã: cãile intuiþiei<br />
(poetice) în ºtiinþã ºi cãile viziunilor matematice în poezie<br />
(Michaux, Daumal) se intersecteazã ºi, adesea, se suprapun<br />
pânã la indistinct. Altfel spus, cele douã tãrâmuri decupate<br />
de C. P. Snow se întâlnesc, precum insulele, dincolo de<br />
orizontul perceptibil.<br />
De altfel, nivelurile de Realitate sunt posibile graþie<br />
,,existenþei diferitelor niveluri de percepþie” 11 , care,<br />
împreunã cu zona lor complementarã de nonrezistenþã,<br />
alcãtuiesc Subiectul transdisciplinar. Legãtura esenþialã<br />
a Subiectului ºi Obiectului, i.e. noua lor alianþã 12 , este<br />
pusã de Basarab Nicolescu pe seama identitãþii dintre<br />
zona de nonrezistenþã la percepþie ºi cea de nonrezistenþã<br />
la experiment. Aceasta mãrturiseºte despre o „cunoaºtere<br />
neîmpãrþitã”. ,,Cunoaºterea nu este deci nici exterioarã,<br />
nici interioarã: ea este în acelaºi timp exterioarã ºi<br />
interioarã: studiul Universului ºi studiul fiinþei umane se<br />
susþin unul pe celãlalt.” 13 Descoperirilor din<br />
,,corporeitatea sistemelor naturale”, promovate de cãtre<br />
cunoaºterea ºtiinþificã, le corespund, prin izomorfism,<br />
descoperirile din ,,bogãþia vieþii interioare”, promovate<br />
de cunoaºterea spiritualã. ªtiinþa ºi Tradiþia (în sens generic,<br />
înglobând tradiþii diverse) – convergente din punct<br />
de vedere structural, divergente în optica pozitivismului<br />
–, sunt unite printr-o ,,adevãratã relaþie de<br />
complementaritate contradictorie.” 14<br />
O viziune a lumii din care fiinþa umanã nu mai este<br />
absentã poate fi construitã seamã þinând tocmai de<br />
articulaþiile tensionale dintre nivelurile de Realitate ºi<br />
percepþie, ipso facto dintre diversele domenii ale<br />
cunoaºterii. Teoria bootstrap-ului topologic ºi Tradiþia<br />
vãdesc astfel afinitãþi surprinzãtoare graþie viziunii<br />
ars <strong>lege</strong>ndi<br />
181<br />
unitare a Realitãþii ce îºi secretã unitatea printr-o<br />
perpetuã genezã. Böhme are intuiþia unui univers al<br />
neseparabilitãþii ºi contradicþiilor, un univers care se va<br />
revela ca atare abia dupã revelarea lumii cuantice, cea de<br />
pe urmã fiind în mãsurã sã explice ,,ceea ce se petrece la<br />
scarã cosmologicã.” 15<br />
Terþul inclus ºi trans-limbajul<br />
Basarab Nicolescu nu se limiteazã doar la<br />
identificarea problematicii nivelurilor de Realitate /<br />
percepþie ºi la articulaþiile dinamic-contradictorii ale<br />
acestora; un aspect ireductibil în demersul sãu<br />
transdisciplinar este modul în care alianþele funcþioneazã.<br />
Mecanismele profunde ale transgresiunii – echivalentã<br />
cu geneza de sens privind cosmosul, omul ºi textura lor<br />
comunã (particula) – implicã o redimensionare a gândirii<br />
înseºi; terþul inclus ºi limbajul universal sunt<br />
fundamentale în aceastã privinþã. 16<br />
Scriind cã ,,Realul este o cutã a imaginarului, iar<br />
imaginarul este o cutã a realului” 17 , acreditând aºadar<br />
imaginarul ca sursã a Realitãþii, Basarab Nicolescu<br />
surprinde, pe de o parte, reciproca încapsulare a<br />
nivelurilor care participã la edificarea Realitãþii ºi, pe de<br />
altã parte, dinamiteazã dogma terþului exclus din logica<br />
clasicã. Existenþa efectivã a cuplurilor mutual<br />
contradictorii – probatã de mecanica cuanticã – are prin<br />
urmare consecinþe neaºteptate dincolo de hotarele<br />
disciplinei: ea se repercuteazã în mecanismele cele mai<br />
profunde ale gândirii. Terþul tainic (ºi trainic) inclus,<br />
concept catalizator în Teoreme poetice, marcheazã o triplã<br />
ºi simultanã deschidere a Gândirii: cãtre epistemic, cãtre<br />
poetic, cãtre metafizic.<br />
Terþul inclus uneºte ºtiinþa ºi conºtiinþa, vizibilul ºi<br />
invizibilul, palpabilul ºi sacrul; el se aflã la baza<br />
responsabilitãþii (ºi necesitãþii) transcenderii ºi autotranscenderii.<br />
De aceea homo sui transcendentalis stã<br />
sub semnul tainic al incluziunii contradicþiei ireductibile<br />
în atitudinea sa faþã de lume ºi faþã de propria-i evoluþie.<br />
Numai prin contradicþia vie, dinamicã, mereu activã în<br />
articulaþiile gândirii ºi contemplaþiei, încremenirea în lumina<br />
falsã a reflectoarelor certitudinal-deterministe se<br />
nãruie lãsând loc vieþii în toatã plenitudinea ei. De aceea<br />
Basarab Nicolescu îi acordã, în toate cãrþile sale, spaþii<br />
ample. Capitolele De la terþul inclus la ontologie (Noi,<br />
particula ºi lumea) sau Un baston are întotdeauna douã<br />
capete (Transdisciplinaritatea – Manifest) resemantizeazã<br />
logica dinamicã a contradictoriului,<br />
promovatã de Stéphane Lupasco, punându-i în valoare<br />
rolul de cãpãtâi pe care aceasta îl are în edificarea noii<br />
viziuni asupra lumii ºi omului. Graþie nivelurilor de<br />
Realitate, Basarab Nicolescu demonstreazã cu impecabilã<br />
acurateþe cã ,,logica terþului inclus este o veritabilã logicã,<br />
formalizabilã ºi formalizatã, multivalentã (cu trei valori: A,<br />
non-A ºi T) ºi non-contradictorie.” 18 Cãci ceea ce este<br />
ireconciliabil la un nivel de Realitate – A / non-A; unda /<br />
particula – se echilibreazã într-o stare T (cuantonul) la un<br />
alt nivel de Realitate.<br />
Contradicþia este prin urmare energia care provoacã<br />
ºi întreþine transgresiunea, care uneºte imaginarul cu<br />
Realitatea. Echiantagonismul energetic lupascian propune<br />
o viziune a lumii în care manifestãrile contradictorii ale<br />
faþetelor sale – biologicã, macrofizicã ºi cuanticã – nu fac<br />
decât sã-i reveleze unitatea dinamicã. Mult mai<br />
cuprinzãtoare decât principiul complementaritãþii acreditat<br />
de Bohr, de la care pleacã, viziunea lupascianã oferã un<br />
exemplu de transdisciplinaritate prin ea însãºi, de vreme
182 ars <strong>lege</strong>ndi<br />
ce achiziþiile ºtiinþifice sunt puse în valoare în planul<br />
filosofiei, al psihologiei ºi al artei, în funcþie de amploarea<br />
invarianþei lor. Contradicþia este o invarianþã ale cãrei<br />
fluxuri energetice circulã între, prin ºi înlãuntrul celor<br />
trei materii dispuse în niveluri diferite ale aceleiaºi<br />
Realitãþi. La fel, ea se regãseºte în articulaþiile spaþiu-timp,<br />
spaþiul fiind definit de Lupasco drept conjuncþie<br />
contradicþionalã, iar timpul ca disjuncþie<br />
contradicþionalã. 19<br />
Pornind de la terþul inclus logic lupascian,<br />
operaþional în lumea cuanticã, Basarab Nicolescu<br />
semnaleazã fecunditatea terþului inclus ontologic pentru<br />
,,biologia conºtiinþei”, importanþã condiþionatã însã de<br />
cãderea barierelor mentale faþã de Obiectul ºi Subiectul<br />
transdisciplinaritãþii. Cât despre terþul tainic inclus,<br />
acesta vizeazã cu precãdere universul lãuntric al fiinþei<br />
umane ºi ,,este gardianul misterului nostru ireductibil, unic<br />
fundament posibil al toleranþei ºi al demnitãþii umane. Fãrã<br />
acest terþ totul este cenuºã.” 20<br />
Existã, în toate cãrþile lui Basarab Nicolescu, o<br />
circulaþie permanentã ºi vitalã între tãrâmuri ale spiritului<br />
aparent strãine unele faþã de celelalte. Astfel, pornit dinspre<br />
fizica particulelor elementare ºi metafizica ,,vacuitãþii” nonrezistente<br />
la experiment (Noi, particula ºi lumea) cãtre<br />
gândirea poeticã ºi filosofie (Teoreme poetice), drumul<br />
propus de Basarab Nicolescu se întoarce îmbogãþit pe<br />
terenul cunoaºterii experimentale spre a se rãsfrânge iarãºi,<br />
purtãtor de noi valenþe semantice, asupra misterului care<br />
întreþine gândirea ºi viaþa. Aceastã perpetuã aventurã<br />
geneticã ºi autogeneratoare, posibilã datoritã interacþiunii<br />
contradictoriale a nivelurilor de Realitate, strãbate zona –<br />
nu puþin tainicã, la rându-i – a raporturilor dintre limbaj ºi<br />
lume, id est athanorul în care se iscã sensurile (lumii ºi<br />
omului) ºi care iscã nu puþine glisãri ºi confuzii.<br />
Seamã þinând de problematica insuficienþei<br />
limbajului natural, generatã de infinitele alunecãri de sens<br />
ºi de prostituarea cuvintelor, implicit de la necesitatea<br />
întemeierii unui limbaj universal capabil sã punã în<br />
legãturã atât culturile cât ºi realitatea ºi omul, Basarab<br />
Nicolescu aratã cã, în ciuda aparenþelor, limbajul matematic<br />
nu este, la rândul sãu, scutit de umbre semantice ºi<br />
aproximaþie. Deºi foarte aproape de bogãþia abisalã a<br />
Realitãþii prin forþa sa de formalizare a relaþiilor din infinitul<br />
mic, de pildã, boarea de incompletitudine – datã de absenþa<br />
eficacitãþii sale în ceea ce priveºte gândirea miticã ºi<br />
simbolicã – face ca limbajul matematic sã nu fie decât o<br />
prefigurare, un model al noului limbaj necesar. Concepþia<br />
ternarã a lui C. S. Peirce privind realitatea ºi gândirea –<br />
Primeitate, Secunditate, Terþeitate – îngãduie ºi sprijinã<br />
ideea unui terþ inclus al limbajului, a unei stãri T în care<br />
carnaþia ºi culoarea expresiei naturale intrã în conjuncþie<br />
cu rigoarea discretã a formulei matematice. Primeitatea<br />
,,dã la ivealã aspectul monadic al lumii”, Secunditatea<br />
,,reveleazã aparenþa sau existenþa în spaþiu-timp”, iar<br />
Terþeitatea ,,indicã o semnificaþie încorporatã într-un<br />
eveniment de gândire.” 21<br />
Ca reflex al structurii ternare a Realitãþii manifeste în<br />
semn, limbajul se dovedeºte ,,un adevãrat fenomen<br />
cuantic”, cuvântul fiind ,,locul de întâlnire între continuu<br />
ºi discontinuu, între viu ºi gânditor, actualizare ºi<br />
potenþializare, omogenitate ºi eterogenitate.” 22 Viaþã a<br />
gândirii în drumul sãu permanent cãtre semnificaþie,<br />
limbajul universal are nevoie ºi de ,,inefabila precizie a<br />
realitãþii” (abordabilã matematic) ºi de rigoarea simbolului<br />
ºi de constelaþiile semnificante ale limbajului poetic. În<br />
acest de pe urmã limbaj, întreita necesitate a limbajului<br />
universal dobândeºte chip într-un electiv poem al lui<br />
Roberto Juarroz:<br />
La part du oui qu’il y a dans le non<br />
et la part du non qu’il y a dans le oui<br />
sortent parfois de leur lit<br />
et s’unissent dans un autre lit<br />
qui n’est ni oui ni non.<br />
Dans ce lit court le fleuve des plus vives 23<br />
Dupã experimentul capital al Teoremelor poetice<br />
(1994), unde citim cã ,,Singurul lucru care meritã cu<br />
adevãrat truda de a fi cãutat în aceastã lume este terþiul<br />
tainic inclus” 24 – limbajul universal îºi lãmureºte<br />
sensurile: el conoteazã trans-limbajul. Astfel, în<br />
Transdisciplinaritatea – Manifest (1996), Basarab<br />
Nicolescu scrie: ,,Dacã existã un limbaj universal, acesta<br />
trece dincolo de cuvinte, cãci el se referã la tãcerea dintre<br />
cuvinte ºi la tãcerea nesfârºitã a ceea ce exprimã un cuvânt.<br />
[...] Limbajul universal este experienþa totalitãþii fiinþei<br />
noastre, în sfârºit reunitã, dincolo de aparenþe. El este,<br />
prin însãºi natura sa, un trans-limbaj.” 25 Dupã cum am<br />
arãtat în secvenþa consacratã adevãrurilor poeziei, sensul<br />
ia naºtere prin miºcarea de transgresare a limbajului,<br />
prin subtila dispariþie-resurgenþã pe frontiera fragilã dintre<br />
abisul finitului ºi acela al infinitului. O afirmaþie a lui<br />
Maurice Blanchot, convergentã cu ideatica lui Basarab<br />
Nicolescu, surprinde cu sagacitate jocul actualizarevirtualizare<br />
ce înfiripã cãile semnificaþiei prin ºi dincolo<br />
de cuvânt: ,,Même si la parole, dans son perpétuel<br />
évanouissement, porte la mort, le vide, l’absence, toujours<br />
resuscite avec elle ce qu’elle annule ou suspend...” 26 De<br />
asemenea, ca articulaþii de emergenþã a sensului, spaþiile<br />
albe dintre cuvinte reveleazã tainica incluziune a tãcerii în<br />
actul comunicãrii. Un alt spirit afin cu cel al lui Basarab<br />
Nicolescu, Henri Atlan, ºi el preocupat de nivelurile de<br />
cunoaºtere sau de întâlnirile surprinzãtoare dintre ºtiinþã<br />
ºi mit (simbol matematic ºi simbol mitic) sugereazã<br />
mecanismul cuantic al constituirii sensului: ,,C’est là, dans<br />
le blanc, ce qui n’est pas dit, qu’est le lieu où les<br />
significations se créent. Elles se créent à l’intersection de<br />
deux niveaux: celui des mots et celui des phrases.” 27 Joc<br />
de posibil ºi manifest, de real-ireal aºadar, joc de<br />
complementaritãþi de tipul undã-particulã, dupã cum arãta,<br />
pentru fizicã, Louis de Broglie.<br />
Întemeiat pe niveluri de semnificare ºi<br />
comprehensiune distincte, relaþionate însã de terþul inclus,<br />
trans-limbajul propus de Basarab Nicolescu evidenþiazã<br />
structura gödelianã a conjuncþiei limbaj-Realitategândire,<br />
izomorfã celei care guverneazã noua viziune a<br />
unitãþii plenare a lumii. În alþi termeni, ca trans-limbaj,<br />
limbajul universal marcheazã deschiderea in(de)finitã a<br />
cunoaºterii înseºi, cãci fiecãrui nivel de semnificaþie-experiment<br />
îi corespunde unul complementar ºi dinamic de<br />
non-rezistenþã la com-prehensiune. Este motivul pentru<br />
care Jean François Malherbe pune în ecuaþie ,,Universul<br />
lui Nicolescu” ºi ,,Universul lui Wittgensstein”,<br />
considerându-l pe cel din urmã ,,une généralisation<br />
multidimensionelle de celui de Nicolescu.” 28 Terþul inclus<br />
se dovedeºte operatorul privilegiat în formalizarea<br />
raporturilor dintre jocurile de limbaj, el marcând depãºireaincluziune<br />
a nivelului la care acestea intrã în coliziune în<br />
favoarea unui nou nivel de realitate-inteligibilitatea care,<br />
pentru Malherbe, caracterizeazã ,,nomadul poliglot” ca<br />
exponent al atitudinii transculturale impuse de noua<br />
viziune a lumii ºi omului.
Hominescenþa ºi transgresiunea<br />
Necesitatea ,,nomadului poliglot” þine de stringenþa<br />
auto-transcenderii omului – aspect-cheie prezent în<br />
manifestul transdisciplinaritãþii –, ambele fiind, în ultimã<br />
instanþã, exigenþe ale stadiului de ,,hominescence” al<br />
umanitãþii. Termenul, care sunã ,,comme une sorte de<br />
différentielle d’hominisation”, îi aparþine lui Michel Serres ºi<br />
desemneazã rãscrucea la care umanitatea se aflã – speranþã<br />
ºi catastrofã, barbarie ºi înþelepciune: ,,De même qu’en la<br />
luminescence ou l’incandescence, croît ou décroît, par<br />
éclats ou occultations, une lumière dont l’intensité se cache<br />
et se montre en frémissant de commencer, quoique prête<br />
sans cesse à s’éteindre; [...] de même qu’une plante<br />
arborescente prend peu à peu la forme ramifiée, le port ou<br />
l’apparence d’un arbre... de même un processus<br />
d’hominescence vient d’avoir lieu de notre propre fait, mais<br />
ne sait pas encore quel homme il va produire, magnifier ou<br />
assassiner. Mais l’avons-nousjamais su?” 29<br />
Anticipat de Basarab Nicolescu în 1985 ºi lãmurit<br />
formulat în 1996 (anul apariþiei franceze a<br />
Transdisciplinaritãþii – Manifest), acest interval de<br />
evanescenþã-emergenþã în care omul se plaseazã (ºi se<br />
deplaseazã) – graþie unui clivaj prea mare între povara<br />
cunoaºterii exterioare (lumea lui Ce, a Obiectului) ºi<br />
fragilitatea cunoaºterii lãuntrice (universul lui Cine, cel al<br />
Subiectului) – reprezintã tocmai pricina ireductibilã a urgenþei<br />
cãutãrii altei poziþionãri a omului faþã de sine ºi de lume.<br />
De aceea transdisciplinaritatea – ,,o transgresiune<br />
generalizatã, care deschide un spaþiu nelimitat libertãþii,<br />
cunoaºterii ºi iubirii.” 30 Edificatã pe nivelurile de Realitate,<br />
terþul inclus ºi complexitate – pilonii demersului cognitiv<br />
propus de Nicolescu –, viziunea transdisciplinarã dã un<br />
nou sens verticalitãþii fiinþei în lume; ea propune<br />
,,verticalitatea conºtientã ºi cosmicã a strãbaterii simultane<br />
a diferitelor niveluri de Realitate.” 31 Iscatã din ceea ce se<br />
aflã simultan între discipline, înãuntrul diverselor discipline<br />
ºi dincolo de orice disciplinã – prefixul o indicã de<br />
altfel –, transdisciplinaritatea nu neagã disciplinitatea,<br />
interdisciplinitatea ºi pluridisciplinitatea, ci le<br />
transgreseazã prin incluziune, la fel cum terþul inclus<br />
procedeazã în raport cu terþul exclus, dubla extensiune<br />
fiind posibilã datoritã nivelurilor diferite de Realitate.<br />
Aplicatã la domeniul criticii literare, de pildã, logica<br />
incluziunii contradictoriale evidenþiazã cã disciplina însãºi<br />
se întemeiazã nu pe distanþare sau pe identificare, ci pe<br />
miºcarea neîncetatã între, prin ºi dincolo de aceste<br />
atitudini faþã de operã. Mai exact, critica autenticã (cea a<br />
« profesorilor », din faimoasa clasificare a lui Thibaudet)<br />
este ºi distanþare ºi identificare, nefiind, în acelaºi timp,<br />
nici distanþare nici identificare în raport cu obiectul/<br />
subiectul sãu. 32 Atitudinea criticului pentru care nu existã<br />
autori ci doar texte ce aparþin criticii (Barthes) ºi atitudinea<br />
criticului care vorbeºte despre operã cu dezimvolturã ºi<br />
cu “acea divinaþie a femeii amorezate care înþe<strong>lege</strong> totul la<br />
bãrbat în afarã de erecþie” (Gracq) indicã, ambele, prin<br />
antifrazã (neintenþionatã, respectiv intenþionatã ca atare)<br />
cã celulita intelectualã nu poate fi vindecatã decât printro<br />
necesarã deschidere cãtre “sfârºitul certitudinilor” ºi<br />
cãtre o încã nefixatã “tradiþie a rupturii” (Paz). Altfel, în<br />
pofida oricãrei iluzii de dezbatere cu opera, aceasta din<br />
urmã rãmâne un tãrâm neatins – deºi hãcuit de grilele<br />
comentariului ! –, un tãrâm ce se depãrteazã tãcut pe<br />
mãsurã ce creºte iluzia apropierii.<br />
În raport complementar-dinamic cu toate celelalte<br />
segmente ale aceluiaºi arc al cunoaºterii,<br />
transdisciplinaritatea face saltul de la in vitro la in vivo,<br />
pune în relaþie Obiectul ºi Subiectul 33 .<br />
ars <strong>lege</strong>ndi<br />
183<br />
Carte profeticã – ,,oeuvre visionnaire qui touche au<br />
coeur les consciences les plus ouvertes et les mieux<br />
éveillées.” 34 –, Transdisciplinaritatea sintetizeazã nu<br />
doar dimensiunile ,,peisajului mental” actual, amplu<br />
conturat în textul din 1985, ci lumineazã ºi nervurile<br />
genetice ale gândirii transgresive – transculturalã,<br />
transreligioasã, transumanistã, transpoliticã ºi<br />
transnoþionalã –, toate urmãrind cu rigoare ,,înþe<strong>lege</strong>rea<br />
lumii prezente, unul dintre imperativele sale fiind unitatea<br />
cunoaºterii” 35 ºi, nu mai puþin – de fapt: tocmai prin aceasta!<br />
–, responsabilitatea autotranscendenþei umane. Unind<br />
,,ºtiinþã ºi conºtiinþã”, responsabilitatea invocatã este<br />
fundamentatã de terþul inclus, menit sã ducã la resurecþia<br />
Subiectului ºi a Naturii: ,,Homo sui transcedentalis este pe<br />
cale de a se naºte. Nu este un oarecare «om nou», ci un om<br />
care se naºte din nou. Aceastã nouã naºtere este înscrisã<br />
înlãuntrul fiinþei noastre.” 36<br />
Punând în act o gândire complexã, nuanþatã ºi<br />
riguros articulatã, fascinantã prin deschiderile sale spre<br />
tãrâmurile celei poetice, reflexive ºi, nu în ultimul rând, ale<br />
bucuriilor sau fatalitãþilor coparticipante la hominescenþa<br />
manifestã, Basarab Nicolescu dã expresie fermã urgenþei<br />
schimbãrii de concepþie / percepþie a lumii. Dupã cum o<br />
spune tranºant, ,,mâine va fi prea târziu”, cãci ,,înþe<strong>lege</strong>rea<br />
lumii prezente presupune înþe<strong>lege</strong>rea sensului propriei<br />
noastre vieþi ºi al propriei noastre morþi în aceastã lume.” 37<br />
De altfel, legãturile subtile dintre viaþã ºi moarte sau<br />
cele dintre tãcere ºi expresie, legãturile dintre gândirea<br />
strict ºtiinþificã ºi cea poeticã sau cele dintre mister ºi<br />
manifestare reprezintã constantele cãii transdisciplinare<br />
pe care Basarab Nicolescu o propune nu ca pe un construct<br />
speculativ ºi abstract, ci ca pe o cale vie, trãitã,<br />
experimentatã deja sau in actu. Unul dintre meritele<br />
capitale ale autorului tocmai în aceasta constã: Basarab<br />
Nicolescu ne ne oferã o conferinþã sterilã despre<br />
paradis 38 , dupã cum nu e vorba nici despre încã o tentativã<br />
de corcire a limbajelor – ºtiinþific cu cel literar ºi filosofic,<br />
cangrenã atât de extinsã, vai!, în secolul al XX-lea – sau<br />
despre una de fagocitare de cãtre domeniul ºtiinþei a tot<br />
ceea ce cade-n afarã-i. Fizician al misterului poetic ºi al<br />
particulelor elementare, în egalã mãsurã, Basarab<br />
Nicolescu ne indicã o cale cãtre noi înºine, un drum care<br />
se face în permanenþã pe tãrâmurile celor douã infinituri,<br />
ale tãcerilor din cuvinte, dintre cuvinte ºi din sinele nostru<br />
profund. Vom înþe<strong>lege</strong> astfel adevãratul sens al noii naºteri<br />
a omului în luminile deschiderii gödeliene asupra<br />
cosmologiei ºi culturii: ,,Fiinþa umanã, în totalitatea sa<br />
deschisã, este locul fãrã loc a ceea ce traverseazã ºi trece<br />
dincolo de culturi” 39 sau de religii. Uimirea fondatoare –<br />
în ºtiinþã, în creaþie – imprimã transdisciplinaritãþii trãite o<br />
poeticã pe mãsurã 40 . Basarab Nicolescu ne dã mãsura<br />
acestei poetici în teoremele sale poetice.<br />
Fizica sensului, transmodernitatea ºi viaþa<br />
Teoreme poetice este terþul tainic inclus al unei<br />
opere instituante de viziune asupra lumii, o viziune<br />
emergentã din contradicþia infinitului cu finitul fãrã<br />
margini. Convergente într-o inefabilã ,,stare T” la nivelul<br />
fiinþei interioare, cele douã abisuri devin unicul epicentru<br />
al conºtiinþei multiplicitãþii deschise ºi unitare: ,,Drumul<br />
cel mai scurt dintre infinitul mic ºi infinitul mare este<br />
conºtientul infinit.” 41 Or numai graþie conºtientului infinit<br />
încapsularea universurilor poetic ºi cuantic devine o<br />
evidenþã absolutã: ,,Poezia este suprema aproximare<br />
cuanticã a lumii. Mecanica cuanticã descrie mecanica<br />
universului, în timp ce poezia îi reveleazã secreta<br />
dinamicã.” 42 Nu este câtuºi de puþin întâmplãtor cã Basarab
184 ars <strong>lege</strong>ndi<br />
Nicolescu a fãcut parte din tribunalul care, în Vaticanul<br />
sfârºitului de veac XX, l-a reabilitat pe Galileo Galilei!<br />
Unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii actuale,<br />
Basarab Nicolescu face însã parte, încã din 1968, dintr-un<br />
alt tribunal: tribunalul permanent care, de-a lungul<br />
secolului al XX-lea ºi dincoace de limitele sale, participã<br />
fãrã rãgaz la procesul de reabilitare a gândirii poetice<br />
ca voce multiplã a unei filosofii transgresive: filosofia<br />
ºtiinþei, a poeziei ºi a Naturii 43 .<br />
1968 este anul apariþiei primei sale cãrþi, Ion Barbu<br />
– Cosmologia ,,Jocului secund” 44 . Text de rãscruce în<br />
exegeza barbianã, aceastã carte reprezintã o primã ºi<br />
riguroasã demonstraþie a faptului cã o cunoaºtere<br />
autenticã nu mai poate fi conceputã decât ca neîncetatã<br />
naºtere de sens în (ºi prin) articulaþia triunghiulardinamicã<br />
poezie-epistemologie-metafizicã 45 . Percepând<br />
limbajul barbian ca interferenþã a douã limbaje (matematic<br />
ºi poetic), Basarab Nicolescu pornea în cãutarea nexurilor<br />
profunde ale actului de poezã (act cognitiv în cel mai<br />
înalt grad), a tensiunii mistuitoare care, dincolo de<br />
perfecta armonie a ,,Jocului secund” ºi de soliditatea<br />
operei matematice barbiliene, genereazã ,,continua<br />
pendulare între ºtiinþã ºi artã, soldatã cu cucerirea treptatã,<br />
anevoioasã a punþilor de trecere, de conciliere între<br />
cunoaºterea ºtiinþificã ºi cea artisticã.” 46<br />
Extins la scara unei noi viziuni despre lume – pe<br />
care am numit-o viziune transcosmologicã –, acest drum<br />
al cãutãrii perpetue – iniþial desfãºurat sinuos ºi subtil<br />
între infinitezimal ºi global, între axiomã ºi teoremã –<br />
este drumul pe care Basarab Nicolescu îl urmeazã ºi astãzi<br />
cu o rarisimã elecþiune intelectualã.<br />
Teoremele poetice sunt priporul abisal de emergenþã<br />
a ,,nunþilor necesare”, sãvârºite în tainã de cãtre cuvântul<br />
poetic între intelect ºi afect, între plinãtate ºi vid, între<br />
viaþã ºi moarte sau între ne-viaþã ºi moarte. Toate acestea,<br />
ºi altele încã, participã simultan la noua naºtere a omului<br />
(sau a Eului). Cãci: ,,Strategia universului este naºterea<br />
omului. Strategia omului este noua sa naºtere. Operã mai<br />
mare decât a universului.” 47 Iar: ,,Atunci când «Eu» va<br />
incendia toate cosmosurile cu lumina lui, va putea spune<br />
în sfârºit «Eu sunt».” 48<br />
Loc de întâlnire dintre fizica cuanticã, Filosofia<br />
Naturii ºi experienþa interioarã – dupã cum o mãrturiseºte<br />
în douã rânduri autorul însuºi 49 – Teoremele poetice<br />
,,invitent à une exploration audacieuse de ces domaines<br />
de l’esprit [la science, l’art et la tradition] où la connaisance<br />
expérimentale et l’intuition poétique se conjugent pour<br />
nous dévoiler le sens secret du sacré, caché par le monde<br />
perceptible.” 50 Avansând cu o ,,riguroasã aproximaþie<br />
poeticã”, teoremele apar ca ,,evidenþe care fac inutilã orice<br />
explicaþie discursivã”, fiecare dintre ele fiind ,,în sine un<br />
abis, un abis în imaginea finitului, un abis în limbaj.” 51<br />
Fulguranþa lor sintetizeazã gândirea-energie care strãbate<br />
nivelurile de Realitate de la faþa vãzutã la faþa nevãzutã a<br />
vieþii sau de la faþa manifestã la aceea tãinuitã a morþii.<br />
,,Ne-viaþa nu este moartea. Aºa se face cã particula<br />
cuanticã conþine în ea toatã viaþa universului.” 52 ,,Moartea<br />
pentru sine însuºi nu este nici un drept, nici o obligaþie a<br />
omului. Este preþul plãtit pentru a evita moartea cea<br />
mare.” 53 ,,Liniºtea interioarã este ca vidul cuantic: totul<br />
devine posibil. Chiar universul ºi chiar viaþa.” 54 Mai mult:<br />
,,Întâlnirea dintre poetic ºi cuantic naºte sensul.” 55<br />
Cãutãtor de sens ºi al Sensului, Basarab Nicolescu<br />
nu pregetã sã acorde gândirii poetice o rigurozitate sporitã<br />
în raport cu cea ºtiinþificã, în mãsura în care prima<br />
restaureazã cãile cãtre Naturã ºi Fiinþã, erodate prin<br />
,,castrarea afectivitãþii” de cãtre cea de-a doua. Plasând<br />
marea poezie între cele douã ,,chipuri ale raþiunii” –<br />
marea gnozã ºi marea ºtiinþã –, autorul replaseazã<br />
raþiunea în locul ei menit din cerul ,,cunoaºterii<br />
neîmpãrþite”.<br />
Fizicienii sensului, poeþii, la fel ca fizicienii cuantici<br />
ºi cosmologii, sunt, ,,dincolo de cuvinte”, complici ai<br />
inteligenþei cosmice ºi ai cãutãrii fãrã capãt. Dar noûsul,<br />
ca joc dinamic-contradictoriu de energeia ºi dynamis,<br />
este Cãutarea însãºi: ,,Noi, particula cuanticã ºi universul<br />
– vertiginoasã cãlãtorie a «noûs»-ului.” 56 Desigur:<br />
,,Mormintele sunt pline de rãspunsuri la întrebãri fãrã<br />
rãspuns. ªi totuºi ne continuãm, fãrã preget, cãutarea<br />
sensului.” 57 Înscris în linia gândirii poetice<br />
,,neeuclidiene”, cu Matyla Ghika, Pius Servien ºi Ion<br />
Barbu – dupã cum remarca Mircea Anghelescu 58 –,<br />
Basarab Nicolescu este totodatã ,,fratele spiritual al lui<br />
René Daumal”, întrucât ,,urmeazã aceeaºi cale: aceea a<br />
Marelui Joc, a cãrui Mizã infinitã nu o vom cunoaºte<br />
decât la sfârºit, adicã niciodatã.” 59<br />
În ciuda acestui fapt sau tocmai de aceea, ,,le scribe<br />
du tiers inclus” 60 ne invitã într-un ,,infinit mai întins decât<br />
spaþiul intergalactic”: spaþiul transdisciplinar 61 . Dupã<br />
cum am arãtat deja, transdisciplinaritatea reprezintã calea<br />
regalã de întâlnire a ºtiinþei ºi conºtiinþei, a celor douã<br />
infinituri ºi gândirii sub zodia noii viziuni despre lume:<br />
viziunea transcosmologicã. Basarab Nicolescu ne<br />
propune sã gândim altfel, adicã în consonanþã cu înseºi<br />
exigenþele Gândirii gödeliene. 62 Teoremele poetice – reverberate<br />
în concatenaþii eclatant-surprinzãtoare,<br />
întocmai ca acelea ale Gândirii ºi lumii interioare 63 – sunt<br />
dispuse în treisprezece niveluri distincte ale aceleiaºi<br />
deschideri ,,trans”: Raþiunea, Sensul, Poetica cuanticã,<br />
Cosmodernitatea, Prostia, Natura, Terþiul tainic inclus<br />
etc. Fiecare nivel catalizeazã anvergura celorlalte, toate<br />
laolaltã contribuind la conturarea unei cunoaºteri<br />
adevãrate care sã integreze fiinþa. Nici exterioarã nici<br />
interioarã, fiind însã, în acelaºi timp, ºi exterioarã ºi<br />
interioarã, aceastã cunoaºtere se iveºte – în pofida privirii<br />
încã active a baziliscului scientist – între, prin ºi dincolo<br />
de cunoaºteri(le disciplinare).<br />
Cunoaºterea transgresivã este cea mai elocventã<br />
expresie a certitudinii daumaliene dupã care ,,Tout n’est<br />
pas perdu dans notre monde. Il y a encore quelque chose<br />
à faire, ce qui n’est pas pour plaire aux amateurs de<br />
Grandes Catastrophes, qui dorment dans leur<br />
désespoir.” 64 În limbaj nicolescian, ,,amatorii de Mari<br />
Catastrofe” sunt ,,comisarii gândirii binare”, profeþi ai<br />
non-sensului ºi ai relativismului radical. Or relativismul<br />
radical – ,,si represéntatif pour ce qu’on nomme la postmodernité”<br />
– este cu desãvârºire fals: ,,Si tout est faux<br />
cela veut dire que le relativisme radical lui-même est faux,<br />
que la pensée laissée à elle-même ne peut être que<br />
fausse.” 65<br />
Ce alternativã oferã atunci transdisciplinaritatea la<br />
crizele modernitãþii (sentimentul catastrofei, al nonsensului,<br />
al dispariþiei istoriei), generate cu precãdere de<br />
martirizarea Subiectului ºi puse laolaltã de ,,post-modernism”<br />
spre a-ºi alcãtui o identitate, compozitã fãrã<br />
îndoialã ºi, prin urmare, falsã, la fel ca relativismul radical<br />
pe care-l trâmbiþeazã? Reducând totul la construcþia<br />
socialã – poezia, ºtiinþa, filosofia, cultura în genere –, la<br />
pastiºã ºi schizofrenie (Jamesons) ºi închizându-se întrun<br />
prefix mortifiant, post-modernismul indicã propria-i<br />
neputinþã de a construi o viziune articulatã asupra lumii.<br />
El este expresia refuzului gândirii (sau: a neîncredirii în<br />
capacitatea gândirii) de a asuma complexitatea integralã
ºi ireductibilã a lumii ºi a ei înseºi. Sterilitatea pe care se<br />
strãduieºte s-o ascundã nu îngãduie adopþia (unui<br />
,,model cosmologic”) ºi nici cãlãtoria în / cu modernitatea<br />
de care vrea cu orice chip sã se rãzleþeascã, uitând cã are,<br />
genetic, ancora (post-) definitiv prinsã în adâncurile sale 66 .<br />
Astfel, post-modernismul se reveleazã nu ca o nouã<br />
,,experienþã ontologicã”, ci ca ecou difuz al dialogului<br />
care se desfãºoarã în miezul modernitãþii – ,,la pleine<br />
modernité” – între raþiune ºi Subiect, un dialog ,,qui ne<br />
peut ni se rompre, ni s’achever, qui maintient ouvert le<br />
chemin de la liberté.” 67 În aceastã nouã accepþie<br />
modernitatea se cuvine reconsideratã întrucât ea asumã<br />
ºi participã la viziunea transcosmologicã asupra lumii.<br />
Alternativa transdisciplinaritãþii la modernitatea<br />
canonicã (marcatã de separaþia binarã subiect-obiect)<br />
constã în unificarea ternarã subiect-obiect-terþ inclus.<br />
Este ceea ce Basarab Nicolescu numeºte<br />
cosmodernitate 68 . Minatã de castrarea activitãþii, de<br />
prostituarea cuvintelor sau, prin fascinaþia ireversibilitãþii<br />
timpului, de ,,fascinaþia morþii deghizatã în imortalitate”,<br />
modernitatea ,,este întemeiatã pe gândirea jurnalisticã ºi<br />
pe gândirea resturilor”, în vreme ce ,,ºtiinþa ºi tradiþia se<br />
întemeiazã pe gândirea urmelor. Iatã de ce cosmodernitatea<br />
înseamnã unitatea regãsitã a ternarului gândirii.” 69<br />
Funciar transgresivã faþã de modernitate (miºcare<br />
de incluziune-depãºire), cosmodernitatea se<br />
individualizeazã prin bucuria afectivitãþii ºi o nouã<br />
Filosofie a Naturii, în acord cu revelaþiile ºtiinþei<br />
contemporane. 70 Extinzând modernitatea printr-o<br />
dimensiune solarã, cosmodernitatea atestã absurditatea<br />
existenþei unui ,,cosmos nepoetic”, determinist ºi imuabil,<br />
ipso facto necesitatea vieþuirii în mod poetic (Hölderlin)<br />
într-un cosmos (re)investit cu toate prerogativele<br />
infiniturilor sale. Altfel, ,,insensibili la bucuria<br />
cosmodernitãþii ºi fascinaþi de plumburia postmodernitate<br />
– înaintãm liniºtiþi spre soarele negru al sfârºitului.” 71<br />
Cosmodernitatea nu este un alt nume pentru<br />
modernitate ºi cu atât mai puþin pentru post-modernismul<br />
fãrã chip. Cosmodernitatea este modernitatea plus ceea<br />
ce se aflã dincolo de ea; întocmai ca transdisciplinaritatea,<br />
care unificã prin transgresiune domeniile gândirii ºi<br />
spiritului, cosmodernitatea este o nouã naºtere a<br />
modernitãþii (iniþial nãscutã prin autonomizare<br />
disciplinarã) într-un orizont trans. De aceea numele sãu<br />
trebuie sã fie mai degrabã transmodernitate 72 .<br />
Dacã transdisciplinaritatea atestã noua naºtere a<br />
Cunoaºterii ºi îngãduie edificarea unei noi viziuni asupra<br />
lumii, transmodernitatea preia ºi adânceºte aceastã viziune,<br />
marcând astfel deschiderea unui eon plenitudinar. Adicã<br />
a unui eon în care binarul clasic poezie-metafizicã este<br />
dislocat de ternarul transdisciplinar poezie-metafizicãepistemologie.<br />
A unui eon în care sevele vivifiante ale<br />
ºtiinþei le întâlnesc pe acelea, vitale, ale poeziei într-un<br />
tãrâm care nu este al ºtiinþei sau al poeziei, dupã cum nici al<br />
metafizicii nu este, cu toate cã le aparþine simultan tuturora.<br />
Este tãrâmul fiinþei, emergent din viaþa uitãrii.<br />
În aceasta constã sensul major al<br />
transdisciplinaritãþii preconizate de Basarab Nicolescu ºi<br />
ºansa capitalã a modernitãþii de a se transcende spre a<br />
se împlini. De aceea, stringenþa deschiderii; nici unul dintre<br />
drumurile Istoriei care urmeazã nu seamãnã cu cele rãmase<br />
în urma hominescenþei 73 . De aceea, necesitatea<br />
dezînvãþãrii; René Daumal a vãzut just: ,,Désapprendre à<br />
rêvasser, apprendre à penser, désapprendre à philosopher,<br />
apprendre à dire, cela ne se fait pas en un jour. Et pourtant,<br />
nous n-avons pas que peu de jours pour le faire.” 74<br />
ars <strong>lege</strong>ndi<br />
185<br />
A gândi altfel, aºa cum ne propune Basarab<br />
Nicolescu, înseamnã ,,a învãþa sã gândim” ºi secretul<br />
adevãrului ºi adevãrul secretului. Cãutãtor de sens ºi al<br />
Sensului, confratele spiritual al lui Daumal ºtie cã ,,Într-o<br />
lume de neguri / Trãieºte luminoasa umbrã.” De aceea,<br />
spre a ne mântui de ,,vãile respinse, ce nu sunt” - ale<br />
tehno-ºtiinþei, în care însã credem cã suntem -, Basarab<br />
Nicolescu ne îndeamnã cãtre Valea Uimirii. Acceptând<br />
calea, vom descoperi cã dincoace, deºi ne aflãm, nu<br />
suntem, în vreme ce dincolo suntem, deºi nu ne aflãm acolo.<br />
ªi încã ceva: cã nu existã cale dinainte croitã, ci una care se<br />
face o datã cu miºcarea de la supravieþuire la vieþuire.<br />
Cãci, necesar ºi util, paradisul castrat al binaritãþii ,,ne ajutã<br />
sã supravieþuim”, dar ,,ne împiedicã ºi sã trãim”, în vreme<br />
ce drumul cãutãrii terþului tainic inclus este drumul<br />
perpetuu cãtre abisul realitãþii ºi al lumii noastre<br />
interioare, pe scurt, Calea cãtre abisul inefabil al Vieþii.<br />
Altfel, vorba lui Pessoa: ,,A vida passa / Entre viver<br />
e ser.”<br />
Note:<br />
1 Mai mult, în interiorul ºtiinþei sunt decupate alte douã<br />
parcele cu comportament similar: ºtiinþele exacte (sau dure) ºi<br />
ºtiinþele umaniste (sau moi). Inconsecvenþa antonimicã exactumanist<br />
(absentã în terminologia anglosaxonã) este elocventã<br />
pentru aceastã ,,naºtere” distinctã, forþatã de forcepsul determinist,<br />
acelaºi care, operând pe tãrâmul culturii, desparte cultura<br />
ºtiinþificã de cultura umanistã.<br />
2 Editions Le Mail, Paris, 1985; Editions du Rocher,<br />
Monaco, 2000, deuxième edition, revue et augmentée. Ediþia<br />
românã: Noi, particula ºi lumea, Traducere din limba francezã de<br />
Vasile Sporici, Iaºi, Editura Polirom, 2002.<br />
3 Editions du Félin, Paris, 1989. ªtiinþa, sensul ºi evoluþia<br />
– Eseu despre Jakob Boehme, Prefaþã de Antoine Faivre,<br />
Traducere din limba francezã de Aurelia Batali, Ediþia a II-a,<br />
Editura Virtuviu, 2000 (ediþia I – 1993).<br />
4 Edition du Rocher, Monaco, 1994. Teoreme poetice,<br />
Traducere în limba românã de L. M. Arcade, Prefaþã de Michel<br />
Camus, Editura Cartea Româneascã, 1996.<br />
5 Editions du Rocher, Monaco, 1996, Collection La<br />
Transdisciplinarité. Transdisciplinaritatea – Manifest, Traducere<br />
de Horia Mihail Vasilescu, Iaºi, Editura Polirom, 1999.<br />
Trimiterile din acest capitol se fac la ediþiile româneºti.<br />
6 Noi, particula ºi lumea, ed. cit., p. 74. Faþã de ediþia<br />
princeps din 1985, cea din 2000, de la Rocher (ºi, în consecinþã,<br />
versiunea româneascã) este mult mai bogatã în nuanþãri ºi<br />
redimensionatã la nivelul structurii. Astfel, capitolul al 2-lea<br />
(Teoria finalã: supercorzile?) este complet nou, capitolul al 8-
186 ars <strong>lege</strong>ndi<br />
lea (La genèse trialectique de la réalité) devine capitolul 9. Du<br />
tiers inclus à l’ontologie (respectiv: De la terþul inclus la<br />
ontologie), în vreme ce ultimul capitol (10. Vers une nouvelle<br />
transdisciplinarité), beneficiazã de dezvoltãrile ulterioare ale<br />
ideii, prezente cu precãdere în Transdisciplinaritatea - Manifest,<br />
dar ºi în numeroase conferinþe susþinute de Basarab Nicolescu<br />
în Brazilia, Spania, Canada, Israel, Iran etc. Acest capitol, devenit<br />
al 11-lea, poartã titlul Cunoaºtere in vitro ºi in vivo:<br />
disciplinaritate ºi tansdisciplinaritate. Noi, particula ºi lumea<br />
sintetizeazã de fapt gândirea autorului de la nivelul anului 2000.<br />
7 Ibidem, p. 100.<br />
8 Ibidem, p. 102.<br />
9 Ibidem, p. 103: ,,Zona de nonrezistenþã corespunde<br />
sacrului, adicã la ceea ce nu se supune nici unei raþionalizãri.”<br />
Subscriind la distincþia operatã între raþional ºi raþionalizare de<br />
cãtre Edgar Morin – spirit congener, prea fascinat însã de ,,lactea<br />
ubertas”, dupã justa sugestie a lui Vasile Tonoiu (În cãutarea<br />
unei paradigme a complexitãþii, Editura IRI, 1997) –, Basarab<br />
Nicolescu adaugã: ,,Sacrul este raþional dar nu este raþionalizabil.”<br />
ªi, o precizare esenþialã pentru demersul transdisciplinar, i.e.<br />
pentru gândirea autenticã: ,,Se poate nega sau afirma prezenþa<br />
sacrului în lume ºi în noi înºine, dar suntem întotdeauna obligaþi<br />
sã ne referim la sacru pentru a elabora un discurs coerent asupra<br />
Realitãþii.”<br />
10 Ibidem, p. 104.<br />
11 Ibidem, p. 239. Nivelurile de percepþie, teoretizate de<br />
cãtre Husserl în Meditaþii carteziene, sunt fundamentale pentru<br />
resurecþia Subiectului în discursul epistemologic, la fel ca zonele<br />
de realitate ale lui Heinsenberg.<br />
12 În fapt, este vorba de o alianþã veche, mereu activã în<br />
gândirea poeticã, alungatã de cãtre scientism, însã victorioasã<br />
pe acelaºi teren, o datã cu certitudinea cã ,,ceva scapã”, cã realitatea<br />
este inepuizabilã ºi interactivã cu subiectul-observator.<br />
13 Ibidem, p. 240.<br />
14 Ibidem, p. 180. Convergenþele fertile ale celor douã<br />
instanþe cognitive, analizate în capitolul Fizica actualã ºi Tradiþia<br />
occidentalã ºi care dobândesc o electivã pregnanþã în eseul despre<br />
Jakob Böhme, pun o problemã enunþatã cu claritate de cãtre<br />
Raymond Abellio (într-o scrisoare din 30. V. 1985 adresatã<br />
autorului): ,,En réalité, le problème est celui du passage d’une<br />
philosophie du concept (scientifique) à une philosophie de la<br />
conscience (transcendentale)”, pasaj fãcut anterior doar de cãtre<br />
Husserl. În Manifeste de la nouvelle gnose, Abellio îl considerã<br />
just pe Basarab Nicolescu drept unul dintre protagoniºtii ,,cei<br />
mai deschiºi” ai acesteia. A se vedea ºi microantologia Ecouri în<br />
presã la apariþia primei ediþii din finalul versiunii de la Polirom,<br />
în care sunt incluse (de asemenea!) referinþe din volume ºi<br />
fragmente de scrisori.<br />
15 Ibidem, p. 168.<br />
16 Probabil cã izomorfia mecanismelor transgresiunii cu<br />
tehnicile misterioase – ºi ele!– ale actului de poezã este cea carel<br />
determinã pe André Chouraqui sã spunã cã a doua jumãtate a<br />
cãrþii este ,,un vrai poème offert à la grandeur et au mystère de<br />
la pensée.” (Scrisoare din 7 iulie 1987, Jerusalim).<br />
17 Transdisciplinaritatea..., ed. cit., p. 85. În Teoreme<br />
poetice (ed. cit., p. 92): ,,Imaginarul este un fald al realului ºi<br />
realul un fald al imaginarului.”<br />
18 Ibidem, p. 37.<br />
19 Viabilitatea sintezei trialectice lupasciene în raport cu<br />
cea hegelianã este datã tocmai de natura percepþiei temporale.<br />
La unul simultaneitatea, la celãlalt succesiunea, la unul tensiunea<br />
dinamicã, la celãlalt tensiunea sleitã în anonimatul identitãþii în<br />
sfârºit dobândite. Deschiderile pe care starea T le oferã<br />
comprehensiunii gândirii creatoare, în conjuncþie cu acelea ale<br />
transdisciplinaritãþii preconizate de Basarab Nicolescu le-am<br />
privit mai îndeaproape într-un alt studiu (Pompiliu Crãciunescu,<br />
L’état T et la transcosmologie poetique, în *** Stéphane Lupasco<br />
– l’homme et l’oeuvre, Editions du Rocher, Monaco, 1999,<br />
collection Transdisciplinarité, p. 183–216.)<br />
20 Noi, particula..., ed. cit., p. 212.<br />
21 Noi, particula..., ed. cit., p. 220 ºi urm. Într-un amplu<br />
ºi rafinat dialog cu Michel Camus, publicat sub titlul Les racines<br />
de la liberté (Editions Accarias / L’Originel, Paris, 2001), Basarab<br />
Nicolescu revine la teoria lui Peirce în contextul evocãrii dezbaterii<br />
avute între 1983 ºi 1986 în jurul raportului ternar / cuaternar cu<br />
Raymond Abellio, ultimul - la origine opozant al ,,trialecticii” ºi<br />
adept al logicii dublei contradicþii - sfârºind prin a admite cã, în<br />
chiar sfera structurii absolute, cele douã viziuni sunt nu opuse,<br />
ci complementare: ,,il n’y a pas d’opposition entre le ternaire et<br />
le quaternaire, l’un concernant l’organisation de la réalité, l’autre<br />
sa dynamique.” (p. 36)<br />
22 Ibidem, p. 222. Asociaþia percutantã a lui Lupasco<br />
dintre frazã ºi sistemul de cuante este iluminatã prin introducerea<br />
teoremei lui Peirce în demersul cãutãrii unui limbaj transgresiv<br />
în raport cu cel matematic ºi cel simbolic.<br />
23 Citat de Michel Camus, în Les racines..., ed. cit., p. 37.<br />
24 Teoreme..., ed. cit., p. 173.<br />
25 Transdisciplinaritatea..., ed. cit., p. 126–127, s.a.<br />
26 Le pas au-delà, Paris, Editions Gallimard, 1973, p. 47.<br />
27 A tort et à raison. Intercritique de la science et du<br />
mythe, Paris, Editions du Seuil, 1986, p. 74.<br />
28 ,,Jeux de langage” et ,,Tiers inclus”. De nouveaux<br />
outils pour l’éthique appliquée, Editions G.G.C. / Université de<br />
Sherbrooke, 2000, p. 30. O nuanþatã interpretarea a teoriei lui<br />
Wittgenstein, în Henri Atlan, Op. cit., cap. L’homme-jeu, p.<br />
261–294.<br />
29 Hominescence, Editions Le Pommier, 2001, p. 14,<br />
(s.a.). Extrem de percutant, eseul lui Serres identificã o<br />
frontierã sau, mai curând, o no man’s land între eoni: unul<br />
marcat de progresia morþilor (de la moartea biologicã ºi cea a<br />
culturilor la moartea globalã ºi cea localã ), dar ºi de progresia,<br />
mai fragilã, a imortalitãþilor (a vieþii, a spiritului ºi cea<br />
trâmbiþatã de ingineria geneticã) –, altul de de incertitudini ºi<br />
de necesitatea imperioasã a rearticulãrii omului cu propriul<br />
corp, cu ceilalþi ºi cu universul.<br />
Personal, vãd în demersul lui Serres desfãºurarea unei<br />
gândiri de tip transgresiv, adicã tocmai a gândirii la care invitã<br />
Basarab Nicolescu ºi Edgar Morin. Cât despre hominescence,<br />
termen obþinut cu ajutorul terminaþiei incoative (dupã modelul<br />
efflorescence, luminiscence, effervescence), el conþine, prin ideea<br />
începutului, germenii unui optimism (chiar dacã moderat).<br />
Echivalarea lui prin hominescenþã nu cred cã i-ar oculta.<br />
Hominescenþa traduce necesitatea rupturii fãrã nostalgie de<br />
modelele deterministe ale lumii.<br />
30 Transdisciplinaritatea..., ed. cit., p. 88.<br />
31 Ibidem, p. 67.<br />
32 Perspectivã adoptatã (implicit) pe parcursul<br />
demersului de faþã, aceasta era semnalatã exemplar de catre Jean<br />
Starobinsky în L’ Oeil vivant (Gallimard, 1961), dar ea este încã<br />
foarte departe de generalizare.<br />
33 V. Noi, particula..., ed. cit., cap. 11. Cunoaºtere in<br />
vitro ºi in vivo: disciplinaritate ºi transdisciplinaritate, p. 227<br />
ºi urm.<br />
34 Michel Camus, Un point de repère prophétique en<br />
1996: La Transdisciplinarité / Manifeste de Basarab Nicolescu,<br />
în Le Mensuel littéraire et poétique, n° 248, mars 1997, p. 15.<br />
35 Transdisciplinaritatea..., ed. cit., p. 53, (s.a.).<br />
36 Ibidem., p. 88.<br />
37 Ibidem, p. 57. Cum rândurile de faþã nu au drept scop<br />
transpunerea în alt limbaj a întregului eºafodaj ideatic al cãrþilor<br />
în discuþie, ci doar pe acela de a-i semnala liniile de forþã, ele nu<br />
pot suplini, evident, lectura propriu-zisã. Ba, mai mult, aceasta<br />
este necesarã pentru toþi aceia care simt platitudinea discursurilor<br />
de tot felul ºi mirosurile amestecate ale unui postmodernism<br />
care se oferã ca soluþie la relativismul absolutizat (însã fals în<br />
bunã mãsurã) al zilelor noastre. La acest aspect voi reveni.<br />
38 A propos de butada lui Spitteler: ,,Si l’on amenait le<br />
Suisse devant deux portes, l’une avec l’écriteau «Paradis» et<br />
l’autre «Conférences sur le Paradis», il se déciderait pour la<br />
seconde”, apud Roland Jaccard, Dix considérations oiseuses<br />
sur la critique, în Corps écrit, 23, Presses Universitaires de<br />
France, 1987, p. 7. Anecdota nu-i, cu certitudine, valabilã doar<br />
pentru elveþieni!<br />
39 Transdisciplinaritatea..., ed. cit., p. 126.<br />
40 Maurice Chouquiaud, despre La Transdisciplinarité:<br />
,,Le poïen des grecs, le faire, entraîne la conciliation des<br />
contradictoires, au dialogue entre la culture scientifique et culture<br />
humaniste, à l’ébauche d’une nouvelle forme d’enseignement<br />
plus épanouissante.” (Phréatique, n° 77, été 1996, p. 129).<br />
41 Teoreme poetice, ed. cit., p. 215.<br />
42 Ibidem, p. 93.<br />
43 Recunoaºterea personalitãþii sale nu se limiteazã la<br />
cultura francezã, dupã cum activitatea nu i se concretizeazã<br />
doar în scris. Laureat al Academiei Franceze (1986), Basarab
Nicolescu a primit de asemenea premiul Benjamin Franklin for<br />
Best History Book (S.U.A., 1992) ºi pe cel al Uniunii Scriitorilor<br />
din România (1993). Membru al Academiei Române, al<br />
Consiliului Academic Internaþional sau al Institutului pentru<br />
Gândirea Complexã de la Universitatea din Buenos Aires,<br />
fizicianul teoretician la Centre National de la Recherce Scientifique<br />
(Franþa) ºi theor-teoretician fondator la Centre International de<br />
Recherches et Etudes Transdisciplinaires (Paris) este, în acelaºi<br />
timp, membru al Consiliului Pedagogic al Universitãþii ,,Raymond<br />
Lulle” din Barcelona ºi coordonatorul colecþiei ,,La<br />
Transdisciplinarité” de la Editions du Rocher (Monaco). Studiile<br />
strict ºtiinþifice (peste o sutã) sau cãrþile ,,de graniþã” au apãrut<br />
în S.U.A., Brazilia, Siria, Spania, România, Portugalia, Grecia,<br />
Elveþia etc. O bio-bibliografie completã, la adresa: http://<br />
perso.club-internet. fr/nicol/ciret/.<br />
Personal, îl situez pe Basarab Nicolescu într-o familie<br />
spiritualã restrânsã: Edgar Morin, Michel Serres, Bernard<br />
d’Espagnat, Jean-Jacques Wunenburger, Nicola Dallaporta,<br />
André Chouraqui, Michel Camus, Michel Henry, Gilbert Durand<br />
ºi Jean Baudrillard. Dacã prin „familie spiritualã restrânsã” unii<br />
vor înþe<strong>lege</strong> „elitism”, trbuie adãugat cã acest de pe urmã termen<br />
(în bunã mãsurã marxist) este utilizat îndeobºte pentru a desemna<br />
(disimulând!) excelenþa.<br />
44 Bucureºti, Editura pentru Literaturã.<br />
45 Asupra sensului ºi implicaþiilor acestei articulaþii<br />
ternare privind atât noua viziune despre lume cât ºi tãrâmul<br />
literaturii, am insistat în Eminescu – Paradisul infernal ºi<br />
Transcosmologia, Iaºi, Editura Junimea, 2000, Prefaþã de Basarab<br />
Nicolescu, colecþia ,,Eminesciana” – 1.<br />
46 Ion Barbu..., ed. cit., p. 15.<br />
47 Teoreme..., ed. cit., p. 201.<br />
48 Ibidem, p. 231.<br />
49 Cuvânt înainte la ediþia francezã (Ibidem, p. 13) ºi,<br />
respectiv, în cea de-a 39-a teoremã din capitolul VI. Poetica<br />
cuanticã (p. 98).<br />
50 Le Monde des Livres, vendredi, 27 janvier 1995, p. V.<br />
51 Michel Camus, Transpoezia a-teoremelor, prefaþã la<br />
Teoreme poetice, ed. cit., p. 10. ,,A-teoreme”, întrucât ele<br />
marcheazã o dublã depãºire: a teoremei ºi a poeticului, într-un<br />
,,terþ tainic inclus” care ilumineazã toate nivelurile de Realitate.<br />
Pentru sagacitatea sa, textul lui Camus se cuvine parcurs în<br />
întregime. O altã abordare a operei lui Basarab Nicolescu,<br />
mult mai percutantã chiar, prin amploare ºi deschiderile cãtre<br />
Husserl, Juarroz ºi Daumal, întreprindea recent dispãrutul<br />
poet în ,,La main cachée” entre poésie et science (Rencontres<br />
transdisciplinaires, N° 15, mai 2000, p. 45–54). Iatã un singur<br />
pasaj (p. 53–54): ,,Poète dans l’âme, pourrait-on dire à propos<br />
du scientifique Basarab Nicolescu, mais surtout transpoète<br />
pour qui l’écriture n’incline pas à trouver en elle-même sa<br />
propre finalité littéraire. A ses yeux l’écriture est avant tout<br />
le moyen opératif d’une recherche transpoétique de<br />
connaissance silencieuse: «A l’ère transdisciplinaire, ecrit-il,<br />
le monde sera rempli par le silence de la parole poétique (V,<br />
52).»” La main cachée – despre care vorbeºte Rumi<br />
(Mathnawi, sec. al XIII-lea) – „n’est pas sans rapport, entre<br />
poésie et science, avec le tiers secrètement inclus.” Cu<br />
certitudine.<br />
52 Teoreme..., ed. cit., p. 206.<br />
53 Ibidem, p. 208.<br />
54 Ibidem, p. 227.<br />
55 Ibidem, p. 69.<br />
56 Ibidem, p. 68.<br />
57 Ibidem, p. 75.<br />
58 Teoreme poetice, în ,,Luceafãrul”, nr. 13, 5 aprilie<br />
1995, p. 7.<br />
59 Michel Camus, Transpoezia a-teoremelor, loc. cit.,<br />
p. 12. Într-o prezentare (nesemnatã) din Le Journal du CNRS<br />
(Juin 1995, p. 25) fericita formulã a lui Camus este convertitã<br />
într-o alta, provocatoare (în sensul nobil al termenului):<br />
,,Nicolescu nous entraîne dans un Grand Jeu dont seule notre<br />
lecture battra les cartes.” A nous de jouer!<br />
60 ,,Jeteur de ponts, de passerelles entre les disciplines,<br />
Basarab Nicolescu, au-delà du physicien des particules<br />
élementaires qu’il est, au-delà du métaphysicien qu’il est devenu<br />
(ou qu’il a toujours été) est avant tout le fondateur et le scribe de<br />
la transdisciplinarité”. (Gaspard Hons, Le scribe du tiers inclus,<br />
in Le mensuel littéraire et poétique, n° 228, février 1995, p. 6.)<br />
ars <strong>lege</strong>ndi<br />
187<br />
61 Teoreme..., ed. cit., p. 81.<br />
62 În siajul tot mai adânc al acestui tip de gândire – la<br />
edificarea cãreia participã, alãturi de Basarab Nicolescu, Edgar<br />
Morin, Nicola Dallaporta, Bernard d’Espagnat, Michel Serres,<br />
Henri Atlan ºi alþii – se înscriu deja numeroase contribuþii, o<br />
bunã parte a acestora fiind publicate în colecþia La<br />
Transdisciplinarité (Editions du Rocher). Iatã doar câteva<br />
exemple: René Berger, L’origine du futur (1995), Michel<br />
Cazenave, La Science et les figures de l’âme (1996), Kathleen<br />
Raine, Le monde vivant de l’imagination (1998) etc. Pornind de<br />
la domenii diverse, aceste texte (se) interogheazã asupra ceea ce<br />
instituie, strãbate ºi depãºeºte toate domeniile de gândire într-o<br />
ecuaþie transdisciplinarã.<br />
63 ,,Abstraits ou pas, toujours spontanés, les mots chez<br />
lui frappent juste, éclairés par la lumière d’un astre intérieur”,<br />
scrie just Sanda Stolojan (Phréatique, n° 73, été 1995, p. 122).<br />
64 René Daumal, Têtes fatiguées, in Les pouvoirs de la<br />
Parole, Essais et notes, II (1935–1943), Paris, Editions<br />
Gallimard, 1972, p. 136.<br />
65 Basarab Nicolescu, Michel Camus, Les racines de la<br />
liberté, Paris, Editions Accarias / L’Originel, 2001, p. 16. Unul<br />
dintre aspectele axiale ale dezbaterii este tocmai aportul<br />
transdisciplinaritãþii într-o epocã bântuitã de derive ºi spectrele<br />
non-sensului. În replica finalã, Michel Camus aratã cã integrând<br />
fundamentele vechilor tradiþii esoterice ºi pe cele ale ºtiinþei<br />
contemporane, reînnoindu-le limbajele, transdisciplinaritatea<br />
constituie ,,le contre-pôle de la barbarie” ºi ,,le Grand Tournant<br />
du XXIe siècle”: ,,En introduisant la rigueur au coeur de la<br />
gnose, elle est étrangère aux dérives, voir aux délires du New<br />
Age.” (p. 113–114)<br />
66 Este vorba de cãlãtoria sugeratã de Alain Touraine:<br />
,,Nous sommes tous embarqués dans la modernité; la question<br />
est de savoir si c’est comme galériens ou comme voyageurs<br />
partant avec des bagages, portés par un espoir en même temps<br />
que conscients des inévitables ruptures.” (La critique de la<br />
modernité, Paris, Librairie Arthème Fayard, 1992, p. 236.)<br />
67 Ibidem, p. 431. În viziunea lui Touraine, ,,la pleine<br />
modernité”, spre deosebire de modernitatea ,,canonicã” (ruptura<br />
cu Subiectul), re-integreazã Subiectul în efortul de a re-lega între<br />
ele ,,les fragments éclatés de la modernité.”<br />
68 V. Teoreme..., ed. cit., VII. Cosmodernitatea, p. 105–121.<br />
69 Ibidem, p. 115.<br />
70 Dupã cum Basarab Nicolescu o subliniazã cu forþa –<br />
v., mai ales, ªtiinþa, sensul ºi evoluþia – Eseu asupra lui Jakob<br />
Böhme, ed. cit. –, noua Filosofie a Naturii nu reprezintã câtuºi<br />
de puþin o întoarcere la panteism, aºa cum sugereazã Prigogine.<br />
Consacrat interacþiunilor surprinzãtoare dintre ºtiinþã ºi Tradiþie<br />
– ,,Tradiþia se alimenteazã din ºtiinþã, din timp, din istorie, în<br />
vreme ce ºtiinþa îºi dobândeºte întregul sãu sens (ºi, în particular,<br />
sensul valorilor) prin interacþiunea sa cu Tradiþia.” (p. 94) –<br />
, eseul aratã cã noua Filosofie a Naturii este mediatorul între<br />
ºtiinþã ºi sens. Dacã Jakob Boehme ,,ne învaþã felul în care multipla<br />
splendoare a Fiinþei, se reflectã în oglinda Naturii”, ºtiinþa modernã<br />
a descoperit ,,semne din ce în ce mai uimitoare” în aceeaºi oglindã.<br />
De aceea deschiderea ontologicã a ºtiinþei prin recunoaºterea<br />
unui ,,real ireductibil, temelie a sacrului însuºi, dar care se<br />
manifestã prin faþete multiple, care participã la viaþa noastrã, va<br />
deschide un orizont infinit mai bogat decât panteismul.” (p.<br />
127).<br />
71 Teoreme..., ed. cit., p. 109.<br />
72 De altfel, spre a zãdãrnici concluziile pripite asupra<br />
transdisciplinaritãþii, Basarab Nicolescu utilizeazã acest termen<br />
într-un interviu acordat lui Horia Bãdescu: ,,Departe de a<br />
conduce spre un vag postmodernism, transdisciplinaritatea<br />
deschide drumul transmodernitãþii.” (,,Adevãrul literar ºi artistic”,<br />
anul VIII, nr. 487 / 7 septembrie 1999, p. 3). De<br />
asemenea, graþie viziunii transcosmologice pe care o descifram<br />
la Eminescu, Basarab Nicolescu confirmã cã poetul quadraturii<br />
cercului este un ,,premergãtor al transmodernitãþii.” (Îl meritãm<br />
oare pe Eminescu?, prefaþã la Pompiliu Crãciunescu, Op. cit.,<br />
p. 7).<br />
73 ,,Le terme d’hominescence dit ces espoirs mêlés<br />
d’inquietudes, ces émergences, craintes et tremblements.”<br />
(Michel Serres, Op. cit., p. 15.)<br />
74 Le Contre-Ciel suivi de Les dernieres paroles du<br />
poète, Edition définitive, Paris, Editions Gallimard, 1990, p. 22.
188 ecouri<br />
Radu VOINESCU<br />
Stimate Al Cistelecan,<br />
În numãrul 1/2003, al revistei „<strong>Vatra</strong>“, Liviu Ioan<br />
Stoiciu publicã un material relativ amplu în care mã<br />
probozeºte în fel ºi chip. Socotesc necesar sã vã rog sã<br />
publicaþi, în chip de drept la replicã, cele ce urmeazã:<br />
Aºa cum mai toþi cei care îl cunoaºtem ºtim foarte<br />
bine, Liviu e un soi de copil mare. Face ce face ºi se<br />
bosumflã pentru tot soiul de lucruri, îºi ia jucãriile ºi pleacã<br />
spunând vorbe care de care mai urâte. Dupã care îþi întinde<br />
mâna ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, vorba ’ceea,<br />
noi nu pentru asta îl iubim.<br />
Pentru cititorii „Vetrei“, care nu au decât relatarea<br />
lui cu privire la incidentul petrecut între noi în urmã cu un<br />
an, nu voi face, însã, precizãrile care sã redea fidel<br />
întâmplarea. Nu cred cã ar folosi la ceva. Voi spune doar<br />
cã lucrurile nu s-au petrecut întocmai aºa cum le-a relatat<br />
ºi cã la insultele lui, rostite cu mai multã lume de faþã, fãrã<br />
nici o provocare din partea mea, i-am rãspuns cu o replicã<br />
cu mult mai urbanã decât cuvintele lui, dar pe care, dacã<br />
aº reproduce-o aici, l-ar acoperi de umilinþã pentru tot<br />
restul vieþii ºi în faþa acelora care nu au avut parte de<br />
spectacolul ai cãrui „protagoniºti“ am fost. Nu obiºnuiesc<br />
sã întind ºi celãlalt obraz dupã o palmã pe care n-o merit;<br />
am sabia iute ºi bine ascuþitã, aºa încât a primit pe loc ce<br />
i se cuvenea pentru mitocãnia lui de copil mare.<br />
Sutã la sutã adevãrat este cã, la câteva luni de la<br />
istoria cea buclucaºã, a venit ºi mi-a întins primul mâna,<br />
vorbindu-mi despre faptul cã a aflat cã aº fi scris o carte<br />
foarte bunã. Cum vã spuneam, acesta e Liviu ºi nu te poþi<br />
supãra pentru multã vreme pe el.<br />
Cât despre aºa-zisul meu „mercenariat“, poetul Liviu<br />
Ioan Stoiciu e de-acum încredinþat cã nu am nici psihologia,<br />
nici educaþia care sã mã angajeze în asemenea combinaþii.<br />
El ºtie cã dacã am criticat romanul „Grijania“, am fãcut-o<br />
onestitate, cã mã refer întotdeauna la texte ºi mã intereseazã<br />
prea puþin persoana lumeascã a autorului (cu alte cuvinte,<br />
nu l-am „înjurat“, cum spune). Asta a fãcut sã elogiez cãrþi<br />
pe ai cãror autori nu-i stimez cine ºtie ce ºi sã fiu destul<br />
de aspru cu altele, ale unor scriitori pe care-i apreciez<br />
enorm pentru calitãþile lor umane.<br />
Nu chiar în parantezã fie zis, dacã aº fi avut habar<br />
despre faptul cã existã o mare inamiciþie între Liviu Ioan<br />
Stoiciu ºi redactorul-ºef al „Luceafãrului“, unde a apãrut<br />
cronica mea nefavorabilã, aº fi evitat sã scriu. Tocmai<br />
pentru a nu exista suspiciunea infamantã de mercenariat<br />
(care, din pãcate, uneori se verificã în viaþa literarã de la<br />
noi, unde sunt scriitori care-ºi dau mâna anume pentru al<br />
nãrui pe vreun confrate) ºi pentru a nu turna gaz pe un<br />
foc cu care nu aveam ºi nu am nimic de-a face. Aº fi gãsit<br />
cumva ocazia sã-i spun lui Liviu ce cred despre respectiva<br />
carte.<br />
Totodatã, îmi exprim nedumerirea pentru faptul cã<br />
Liviu þine morþiº sã mã ia peste picior pentru gradul meu<br />
de ofiþer. Nu cred defel cã asta ar avea vreo importanþã în<br />
ecuaþia despre care e vorba aici. Nu mi se pare cã ar fi<br />
dezonorant sã fi ajuns la un grad de ofiþer superior în<br />
armatã, calitate în care lucrezi cu personal înalt specializat<br />
ºi, dimpotrivã, ar fi onorabil sã dai muºtele-afarã din<br />
Ciºmigiu, în timp ce te crezi un virtual premiant Nobel<br />
neînþeles de contemporani. În ce priveºte „lecþiile de stil“,<br />
sã fim serioºi, Liviu Ioan Stoiciu trebuie sã ºtie negreºit<br />
cã nu i-am „purtat mendrele“, cum zice chiar în primele<br />
rânduri ale însemnãrii în care mã probozeºte în fel ºi chip.<br />
Îl asigur ºi pe aceastã cale cã nici nu i-am purtat sâmbetele<br />
ºi nici nu mi-am fãcut mendrele. Pentru a nu amesteca<br />
expresiile astea, care sunt într-un fel ceea ce nemþii numesc<br />
forme fixe, sã mã ierte, dar nu e nevoie sã ai nici studii<br />
filologice, nici studii militare, nici studii de vreun alt fel.<br />
Þãranii din satul meu, care nu e prea departe de cantonul<br />
lui, n-ar folosi niciodatã greºit o astfel de expresie.<br />
De asemenea, nu am scris ºi n-am insinuat vreodatã<br />
, cum mã acuzã Liviu, cã n-ar avea studii superioare. Nu<br />
mã intereseazã. Dacã e pe-aºa, nici Eminescu nu stãtea<br />
prea bine cu diplomele. Ce sã mai spun de atâþia admirabili<br />
stiliºti dintre scriitorii români de azi cãrora le lipseºte o<br />
diplomã de facultate în general sau una în filologie în<br />
special?! Ar fi un criteriu cu totul specios acesta. Ceea ce<br />
mi se pare cã într-adevãr conteazã este talentul. ªi, sã-mi<br />
fie iertat, dar nu cred cã limba românã se învaþã la facultate.<br />
Se studiazã, ceea ce e altceva.<br />
Între timp, bineînþeles cã Liviu Ioan Stoiciu ºi cu<br />
mine ne-am împãcat. Ar fi avut vreme sã retragã materialul<br />
încredinþat „Vetrei“. Dar, fie!… Sã zicem cã uitase incidentul<br />
pânã-ntr-atât încât i se ºtersese din memorie ºi faptul cã<br />
undeva se gãsea pregãtitã pentru tipar o micã poveste nu<br />
tocmai în regulã. Sau, sã spunem cã, oferindu-mi ajutorul<br />
într-o împrejurare a vieþii, s-a gândit cã ºterge incidentul.<br />
L-a ºters.
Premiile ASPRO/2002<br />
Decernate joi, 22 mai a.c., în<br />
cadrul Tîrgului de carte Bookarest,<br />
premiile ASPRO (Asociaþiei Scriitorilor<br />
Profesioniºti din România) i-au avut drept<br />
cîºtigãtori pe:<br />
- Gabriel LIICEANU – Marele<br />
Premiu, pentru Uºa interzisã, Ed.<br />
Humanitas<br />
- ªerban FOARÞÃ – Premiul<br />
pentru poezie – Spectacol cu Dimov, Ed.<br />
Vinea<br />
- Alexandru VLAD – Premiul<br />
pentru prozã scurtã – Sticla de lampã,<br />
Ed. Grinta<br />
- Tia ªERBÃNESCU – Premiul<br />
pentru memorialisticã/roman – Femeia<br />
din fotografie. Jurnal 1987-1989, Ed.<br />
Compania<br />
- Gheorghe CRÃCIUN – Premiul<br />
pentru criticã literarã/eseu – Aisbergul<br />
poeziei moderne, Ed. Paralela 45<br />
- Virgil PODOABÃ – Premiul<br />
pentru debut – Între extreme, Ed. Dacia<br />
Premiul pentru experiment a fost<br />
acordat în acest an revistei Intermedia,<br />
din Arad.<br />
Premiile AER<br />
Tot în cadrul Tîrgului de carte<br />
Bookarest, dar sîmbãtã, 24 mai a.c., s-au<br />
împãrþit ºi premiile AER (Asociaþiei<br />
Editorilor din România). Iatã premiile de<br />
pe partea “umanistã” (AER acordã ºi<br />
premii pentru cartea ºtiinþificã):<br />
- Cea mai valoroasã colecþie –<br />
Editura Idea Design and Print, pentru<br />
colecþia Panoptikon<br />
- Cea mai interesantã colecþie –<br />
Editura Brumar, pentru colecþia de poezie<br />
- Eseu – Editura Mirton, pentru<br />
Eliade, ezotericul, de Marcel Tolcea<br />
- Cea mai bunã traducere în limba<br />
românã – Editura Humanitas, pentru<br />
Martin Heidegger, Fiinþã ºi timp,<br />
traducere de Gabriel Liiceanu ºi Cãtãlin<br />
Cioabã<br />
- Carte pentru copii ºi tineret –<br />
Editura Curtea Veche, pentru Don Global<br />
suit pe cal, de Ilinca, Andrei ºi Cãlin<br />
Mihãilescu<br />
- Cea mai frumoasã carte – Editura<br />
Est, pentru Viaþa secretã a lui Salvador<br />
Dali<br />
- Prozã româneascã – Editura<br />
Humanitas, pentru Orbitor, II, Corpul,<br />
de Mircea Cãrtãrescu<br />
- Cartea de artã – Editura<br />
Humanitas, pentru Transit, de Cosmin<br />
Bumbuþ<br />
- Excelenþã editorialã – Adrian<br />
Bodnaru<br />
- Încurajarea noilor edituri – Editura<br />
Victor B Victor<br />
- Premiul special AER – Editura<br />
Ars Docendi, pentru Arca lui Noe, coord.<br />
Irina Nicolau<br />
talmeº - balmeº<br />
- ªtiinþe umaniste – Editura<br />
Polirom, pentru A citi, a reciti¸ de Matei<br />
Cãlinescu ºi Editura Humanitas, pentru<br />
Filosoful crud. O istorie a canibalismului,<br />
de Cãlin Avramescu<br />
Nici o carte n-a meritat premiul<br />
pentru “ediþie bibliofilã”.<br />
Cele zece porunci ale criticii<br />
literare<br />
Nu numai ultima, dar ºi singura artã<br />
clasicã ne rezultã critica literarã din<br />
“decalogul” gravat de Nicolae Manolescu<br />
în “România literarã” (nr. 18/2003). Sînt<br />
propoziþii pe care N. Manolescu le-a mai<br />
spus, fireºte, de-a lungul timpului - ba<br />
chiar în mod repetat, de nu de-a binelea<br />
insistent -, dar gravura de acum le dã un<br />
aer definitiv ºi o greutate quasitestamentarã.<br />
Cele zece porunci<br />
manolesciene, legate între ele de parcã ar fi<br />
una singurã, sînt, în ordine, urmãtoarele:<br />
1.- claritatea; 2.- precizia; 3.- simplitatea;<br />
4.- concreteþea; 5.- “impresionismul”; 6.concizia;<br />
7.- acurateþea; 8.- adecvarea; 9.judecata<br />
esteticã; 10.- incitarea (la lecturã,<br />
incitatio mentis). Fiecare “poruncã” e<br />
justificatã pe scurt, într-un laconism ce nu<br />
lasã loc de apel. Eu, totuºi, aº face unul, cît<br />
de timid, în favoarea ironiei (pe care<br />
Manolescu o relegã printre calitãþile – ºi<br />
ele eventuale - ale “artei” critice, scoþînd-o<br />
din definiþia ei moralã). Pentru cã, în fond,<br />
critica nu este decît un act de inteligenþã<br />
adecvat în mod ironic. Apoi, cã ironia mai<br />
rãsare sau nu ºi în registrul stilistic, e treaba<br />
temperamentalã a fiecãruia. (Al. C.)<br />
O bibliotecã harnicã<br />
Biblioteca judeþeanã “C. Sturdza”<br />
din Bacãu e, nu mai încape vorbã, una din<br />
cele mai harnice astfel de instituþii. Sau,<br />
ca sã nu facem aici o nedreptate numai<br />
din neºtiinþã, una din cele care ºtiu sã-ºi<br />
facã vizibilã hãrnicia ºi priceperea.<br />
Serviciul de bio-bibliografii de acolo e<br />
foarte activ ºi iese mereu la ivealã cu cîte<br />
o astfel de lucrare. Ultima primitã, tipãritã<br />
recent la Editura Studion, ºi ea tot<br />
bãcãuanã, e Biobibliografia Octavian<br />
Voicu. Volumul, realizat de Viorel Savin ºi<br />
Liliana Cioroianu, a ieºit simultan – sau<br />
aproape – cu nr. 2-3/2003 al revistei<br />
Cartea (“periodic de atitudine culturalã”<br />
editat tot de Biblioteca “Sturdza”), numãr<br />
închinat în mare parte aceluiaºi autor. Un<br />
amplu interviu – un “taifas”, cum zice<br />
Viorel Savin – e, de altfel, comun celor<br />
douã ºi pus, fireºte, în deschiderea<br />
fiecãreia. Creaþia lui Octavian Voicu e<br />
trecutã “în revistã” de ªtefan Munteanu,<br />
Ion Fercu, Petre Isachi, Ioan Dãnilã, Vlad<br />
Sorianu, Ioan Enea Moldovan, Eugen<br />
Budãu, Victor Munteanu ºi, cu cîteva<br />
“repere biografice”, Liliana Cioroianu,<br />
realizatoarea biobibliografiei. Poetica lui<br />
189<br />
Octavian Voicu, recunoscutã pe scurt, nu<br />
e uºoarã: “Mãrturisirea fiinþei”.<br />
Sã mai notãm cã, în cadrul insurecþiei<br />
spiritului latin în poezia româneascã, Viorel<br />
Savin publicã, tot în acest numãr,<br />
“Scrisoarea I cãtre bãcãuani” (extrasã dintrun<br />
volum ce stã sã aparã). (Al. C.)<br />
Catolicism ºi literaturã în<br />
Europa secolului XX<br />
Sub acest generic, ºi cu subtitlul<br />
“Un pod între Orient ºi Occident”, s-a<br />
þinut la Roma, în 15 mai a.c., în sediul<br />
renascentist al Institutului Enciclopedic<br />
“Giovanni Treccani”, a IV-a ediþie a<br />
acestor manifestãri anuale menite sã<br />
releve prezenþa lui Dumnezeu în<br />
literaturile secolului trecut, în pofida<br />
prohodului divin cîntat tot atunci.<br />
Manifestarea e organizatã de Consiliul<br />
Pontifical pentru Culturã ºi a fost<br />
prezidatã, în acest an, de însuºi cardinalul<br />
Paul Poupard, “ministrul culturii” din<br />
Vatican. Pe lîngã Institutul Enciclopedic<br />
“Treccani”, la organizarea simpozionului<br />
a mai participat, prin profesoara<br />
Michelina Tenace, ºi Centrul de Studii ºi<br />
Cercetãri “Ezio Aletti”. Ediþia din acest<br />
an s-a orientat, în premierã, ºi spre<br />
literaturile est-europene, în întîmpinarea<br />
procesului de lãrgire al Uniunii Europene.<br />
Lucrãrile au fost deschise de Francesco<br />
Paolo Casavola, preºedintele Institutului<br />
“Treccani”, ºi de card. Paul Poupard.<br />
Moderat de Andrea Monda, simpozionul<br />
a inclus urmãtoarele intervenþii (urmate<br />
de dezbateri): “Efectul prezenþei lui<br />
Dumnezeu în opera lui Mihail Bulgakov”,<br />
de Adriano Dell’Asta; “Rusia ºi Biserica<br />
universalã în formula lui Vladimir<br />
Soloviov ºi V. Ivanov”, de Andrei ªiºkin;<br />
“Gîndind Europa cu poetul Wojtyla”, de<br />
Stanislaw Grygiel; “Poezia pãmîntului la<br />
Esenin ºi Pascoli”, de Claudio Damiani;<br />
“Vecinul meu – Dumnezeu (dimeniunea<br />
religioasã a poeziei lui Tudor Arghezi)”,<br />
de Al. Cistelecan; “Terestritatea persoanei<br />
în Þarã pustie a lui T. S. Eliot”, de<br />
Giovanni d’Alessandro; “Metafizicã ºi<br />
religie în opera lui Milosz”, de Andrea<br />
Ceccherelli; “Europa în poezia lui Srecko<br />
Kosovel”, de Franc Kejzar.<br />
Apel cãtre colaboratorii<br />
revistei Cafeneaua literarã<br />
Revista Cafeneaua literarã vã<br />
oferã posibilitatea sã deveniþi<br />
colaboratorul ei. Adresa noastrã:<br />
Cafeneaua literarã, O.P. 1, C.P.<br />
326, 0300 Piteºti.<br />
E-mail: cafeneaualiterara@flash.ro<br />
sau<br />
cultcentre@yahoo.com<br />
Telefon/fax: 0248 / 63.24.11.<br />
Persoanã de contact – Virgil<br />
Diaconu.
190 talmeº - balmeº<br />
Generaþia ’80 la Cafeneauã…<br />
Nu numai pentru a da mai multã<br />
consistenþã apelului de mai sus, dar<br />
pentru cã realmente Cafeneaua literarã e<br />
o revistã (parþial) incitantã, ne oprim o<br />
clipã asupra unei iniþiative din paginile ei.<br />
În nr. 3/2003, Virgil Diaconu porneºte o<br />
anchetã asupra “generaþiei ‘80”, invitînd<br />
“pe toþi soldaþii condeiului” (dar numai<br />
pe cei “care sînt în temã”) sã-ºi spunã<br />
francamente opiniile. Din cîte se vede chiar<br />
în acest numãr, în care intervin Gheorghe<br />
Grigurcu ºi Liviu Ioan Stoiciu, pot<br />
participa ºi “generalii” condeiului. Dar<br />
nici acestora nu le e uºor, pentru cã numai<br />
prima din cele 6 (ºase) întrebãri necesitã<br />
de rãspuns un veritabil tratat. Iatã cum<br />
sunã aceastã întrebare cuprinzãtoare, dar<br />
puþin mobilizatoare dacã vrei sã iei<br />
rãspunsul în serios: “Sunteþi un scriitor<br />
optzecist? Are generaþia ’80 un program<br />
estetic? Care sunt, în opinia dv., punctele<br />
esenþiale ale programului optzecist? ªi-a<br />
publicat vreodatã generaþia, compact ºi<br />
unitar, acest program? Ce aduce nou ºi în<br />
acelaºi timp valoric în literaturã<br />
optzecismul? Dezvoltaþi.” Asta de la urmã<br />
ca ºi cum n-ar fi fost prea de-ajuns ºi pe<br />
scurt ceea ce se pretindea mai înainte. ªi<br />
ãsta-i doar începutul. Ce urmeazã nu-i<br />
mai prejos. Sã-i recunoaºtem lui Virgil<br />
Diaconu cã nici Academia n-ar fi pus<br />
întrebãri mai temeinice ºi mai<br />
încãpãtoare. Vine de la sine cã<br />
respondenþii vor cãuta o cãrare<br />
lãturalnicã. Gheorghe Grigurcu, de-o<br />
pildã, preferã a vorbi despre conceptul<br />
de generaþie în sine. Iar despre generaþia<br />
aflatã în cauza dezbaterii, cãreia îi<br />
recunoaºte o “dominanþã” naturalã ºi<br />
contextualã, crede cã e construitã pe un<br />
“clivaj” ºi pe o discriminare. Dacã<br />
numelor “de vitrinã” mediaticã li s-ar<br />
adãuga cele lãsate în umbrã, imaginea<br />
generalã ar fi alta: “Stridenþelor ironice,<br />
sceptice, jemanfiºiºte ale vedetelor li sar<br />
adãuga un clarobscur introspectiv, o<br />
densitate metafizicã, o gravitate<br />
contemplativã, precum o antitezã<br />
organicã tezei consacrate, precum un al<br />
doilea pol al personalitãþii colective care<br />
ar fi generaþia”.<br />
ªi Liviu Ioan Stoiciu, oricît de pe<br />
fugã rãspunde (motivat), crede cã<br />
“poezia optzecistã are ºi poeþi<br />
remarcabili, existenþialiºti, de<br />
profunzime”. Rãspunsul lui e însã mult<br />
mai preocupat de “suferinþa” ºi<br />
“degringolada” spiritului critic dupã<br />
’89.<br />
În nr. 4, generaþia e tratatã de<br />
Valeriu Bârgãu ºi Eugen Evu iar în rîndurile<br />
ei încep sã aparã, fireºte, scriitori de prin<br />
alte serii, aºa cã extensia anchetei se produce<br />
de la sine. (Al. C.)<br />
Romanitate ºi turcire<br />
Un articol memorabil – dar<br />
deopotrivã ºi agreabil – consacrã (în<br />
“România literarã”, nr. 19/2003)<br />
Alexandru Niculescu “cincimii” de<br />
cuvinte turceºti din limba românã ºi<br />
“însemnãtãþii lor structurale”. Urmãrind<br />
influenþa turceascã în limbã (de la<br />
fonologie ºi morfologie pînã la lexic ºi<br />
semanticã), dar ºi în moravuri ºi în<br />
mentalul colectiv, pînã la nivelul de jos<br />
sau “de profunzime”, ºi în societate,<br />
Alexandru Niculescu trage concluzia cã<br />
“elementele turco-otomane sînt inerente<br />
individualitãþii noastre romanice”.<br />
Numai Veneþia, ne încurajeazã reputatul<br />
profesor, “a mai întreprins /…/ o<br />
asemenea acþiune” de lãrgire a<br />
orizonturilor cãtre Orient. Dar ºi ea<br />
numai “temporar”, pe cînd la noi lãrgirea<br />
a intrat în structurã. Atît de adînc încît<br />
“influenþa turco-otomanã a creat clivaje<br />
regionale ºi sociale în istoria noastrã –<br />
împãrþind practic, de-a lungul<br />
Carpaþilor, þara în douã zone socialculturale”.<br />
Ar trebui, prin urmare, sã<br />
procedãm precum spaniolii ºi<br />
portughezii cu influenþele lor arabe ºi<br />
“sã luãm act de aceastã caracteristicã”,<br />
pentru a o procesa, mai cordial, în<br />
identitate. (Al. C.)<br />
Parlamentarii duºi la<br />
bibliotecã<br />
Oarecum cu forþa ar vrea<br />
Adrian Alui Gheorghe (interlocutorul lui<br />
Sergiu Adam, în seria, deja consacratã,<br />
de interviuri pentru Ateneu – în nr. 5/<br />
2003) sã le facã parlamentarilor program<br />
de lecturã. ªi nu cu lucruri chiar uºoare:<br />
“Ar trebui – zice el – ca politicienii noºtri,<br />
deversaþi în Parlament, sã aibã douã-trei<br />
ore pe zi lecturi obligatorii din Platon,<br />
din Aristotel, din Biblie, din Sfîntul<br />
Augustin, din Nietzsche, din Noica, din<br />
Eminescu…”. Nu ºtiu ce s-ar a<strong>lege</strong> din<br />
politicieni atît de docþi ºi dacã nu cumva<br />
s-ar întîmpla catastrofa sã devinã toþi<br />
filosofi ºi sã ne trezim brusc într-o cetate<br />
platonicianã! L-aº vedea eu atunci pe<br />
Adrian Alui Gheorghe – poet – pe undear<br />
scoate cãmaºa. Fãrã îndoialã cã pe<br />
undeva prin exil, dacã nu cumva prin vreo<br />
revoluþie agrarã de tip maoist. Se vede<br />
treaba cã poeþii n-au instinctul de<br />
conservare prea ridicat, cãci altminteri<br />
nu se poate pricepe cum ºi-ar putea dori<br />
un poet o clasã politicã filosoafã. (Al.<br />
C.)<br />
Bookarest 2003 vãzut de<br />
organizator (Mihai Oroveanu)<br />
Într-un interviu acordat lui<br />
Rãzvan Brãileanu (pentru 22/nr. 36/2003),<br />
Mihai Oroveanu, directorul executiv al<br />
Fundaþiei Artexpo, organizatoarea tîrgului<br />
de carte Bookarest, promite (sau<br />
ameninþã, cãci e aproape totuna) cã<br />
viitoarele ediþii vor deveni mai degrabã<br />
“saloane” decît “tîrguri”. Aºa cum a<br />
funcþionat Tîrgul în acest an, el i-a pãrut<br />
lui Mihai Oroveanu “o piaþã în sensul cel<br />
mai direct al cuvîntului”, o piaþã pe care<br />
unele edituri îºi desfac “pînã la o treime<br />
din tiraj”, avînd, deci, un interes<br />
preponderent “comercial”. “Foarte<br />
multe tarabe ºi /…/ prea puþine locuri<br />
unde putem sã discutãm ºi sã tragem niºte<br />
concluzii” – despre peripeþiile cãrþii în<br />
România, fireºte. Deºi evenimentele<br />
Tîrgului cuprindeau o listã “foarte mare”<br />
– în frunte cu manifestãrile invitatului de<br />
onoare, Spania – Oroveanu e conºtient cã,<br />
de fapt, “nu poþi sã lansezi în asemenea<br />
înghesuialã. Va fi un bazar oriental, lumea<br />
va sta umãr la umãr în acest tîrg”. ªi aºa a<br />
ºi fost. Rãzbate din interviu, deºi cu<br />
discreþia cuvenitã, cã organizarea ediþiei din<br />
acest an n-a fost lucru uºor, mai ales pentru<br />
cã unele spaþii expoziþionale sînt considerate,<br />
de expozanþi, de “categoria a doua”.<br />
(Fie spus în parantezã, ºi vizitatorii au<br />
aceastã impresie). Tocmai spre a depãºi<br />
aceste nemulþumiri, Oroveanu declarã cã<br />
“în ediþiile viitoare vom renunþa la termenul<br />
de tîrg ºi vom trece la termenul de salon<br />
de carte, unde vom invita un numãr restrîns<br />
de edituri, pe o suprafaþã pe care o decidem<br />
noi.” Poate cã n-ar fi rãu, dar sã vezi atunci<br />
în ce horã a nemulþumiþilor – ba chiar a<br />
frustraþilor - va juca Oroveanu. (Al. C.)<br />
SuperBooks 2003<br />
La cea mai “elegantã” dintre<br />
editurile române – Idea Design and Print<br />
– a apãrut, cu prilejul Tîrgului<br />
Bookarest, un catalog al “celor mai<br />
frumoase cãrþi” din Elveþia, Germania,<br />
Marea Britanie ºi România. Catalogul<br />
a fost finanþat de AER, British Council,<br />
Centrul de carte germanã, Fundaþia<br />
Idea ºi Pro Helvetia. Redactorul sãu a<br />
fost Vasile Ernu, directorul editurii, iar<br />
la coordonare au mai participat Ioana<br />
Gruenwald, Doina Marian, ªerban<br />
Mestecãneanu ºi Gabriela Tudor. Sînt<br />
prezentate – super! – chiar cele mai<br />
frumoase cãrþi pe 2002 din þãrile<br />
menþionate pe foaia de titlu, cu excepþia<br />
României, care participã cu ultimii trei<br />
ani. Iar la sfîrºit, un mic, dar consistent<br />
colocviu despre “cartea ca/de artã”,<br />
la care iau parte Geta Brãtescu, Mirjam<br />
Fischer (Berna), Uta Schneider (Frankfurt),<br />
Stephan Roman (director al Brit-
ish Council, România), Maggie<br />
Yerolatsitis (directoarea ªcolii<br />
britanice din Bucureºti), ªtefan<br />
Mestecãneanu, Dinu Dumbrãvician ºi<br />
Doina Marian. E un catalog pe care<br />
mãcar de ciudã, dacã nu din speranþã,<br />
ar trebui sã-l aibã, la îndemînã, toate<br />
editurile. (Al. C.)<br />
Generaþiile în frãþietate<br />
Poate cã-i un pic exagerat ca<br />
într-un numãr (3-4/2003 al Vieþii<br />
Româneºti) realizat de Liviu Ioan Stoiciu<br />
sã aparã doar douã comentarii despre<br />
Liviu Ioan Stoiciu (dar, ce-i drept, la cãrþi<br />
diferite: Maria Ana Tupan scrie despre<br />
Romanul-basm, iar Doina Ruºti despre<br />
Jurnalul stoic…; amîndouã de bine,<br />
fireºte, concluzia celei dintîi fiind cã<br />
romanul “este caracteristic pentru<br />
comedia neagrã a fazei finale a unei<br />
culturi”, iar a celeilalte cã jurnalul “aduce<br />
un model nou de jurnal”). Dar chiar ºi<br />
asta contribuie la consistenþa unui numãr<br />
construit, cu o arhitecturã bine pusã în<br />
valoare. Douã etaje ne atrag îndeosebi<br />
atenþia, pentru cã ele pun douã generaþii<br />
sã convieþuiascã amiabil mãcar în<br />
interiorul unei reviste. Primul din cele<br />
douã etaje e ridicat în cinstea poeziei<br />
tinere ºi e locuit de Domnica Drumea,<br />
Teodor Dunã, Zvera Ion, Claudiu<br />
Komartin, Cezar Nicolescu, Andrei<br />
Peniuc, Rãzvan Þupa, Adrian Urmanov,<br />
Constantin Vicã ºi Elena Vlãdãreanu. Tot<br />
la acelaºi palier cu acest “eºantion<br />
bucureºtean reprezentativ”, cum zice<br />
Stoiciu, dar împinºi mai încolo de un<br />
calup de comentarii dedicate – mãcar în<br />
mare - tot tinerilor poeþi (ºi aparþinînd lui<br />
Alexandru Matei, Radu Pavel Gheo,<br />
Mihai Vakulovski ºi Nicolae Bârna), stau<br />
ºi cîþiva provinciali: Mircea Þuglea,<br />
Alexandru ºi Mihai Vakulovski - probabil<br />
oaspeþi de onoare. Binecuvîntarea pusã<br />
de Liviu Ioan Stoiciu în deschiderea acestei<br />
secþiuni e destul de drasticã, deºi, poate,<br />
“cei de faþã se exclud” (dar nu-i sigur):<br />
“Poeþi care improvizeazã la nesfîrºit,<br />
atenþi la emoþiile lor raportate la fiziologia<br />
primarã, ignorînd realitatea superioarã<br />
mentalã culturalã, biblioteca lumii ºi<br />
moºtenirea autohtonã /…/. Azi – îºi<br />
continuã Stoiciu micul rechizitoriu –<br />
conteazã doar adevãrul simþurilor, cel mai<br />
adesea minor, vulgar, obscen (dar care<br />
atrage atenþia ºi te rãscoleºte visceral),<br />
stupid”. Nu-i de mirare cã tonul acestei<br />
“introduceri” e cam iritat iar concluzia<br />
(primejdia care ameninþã poezia românã<br />
“e sã devinã minorã”) – cam depresivã;<br />
pentru cã L.I. Stoiciu, deºi constatã<br />
pozitiv cã “existã o nouã voinþã stringentã<br />
de a scrie poezie”, se porneºte, de fapt,<br />
contra lui Ion Simuþ ºi vestitei sale morþi<br />
de trei ori anunþate a poeziei. Iar din<br />
resturile acestei mînii nu putea rezulta un<br />
ton optimist.<br />
talmeº - balmeº<br />
Un etaj mai sus, ridicaþi pe<br />
postamentul subiectelor exegetice, stau<br />
optzeciºtii. ªi ei stau bine. Aurel<br />
Dumitraºcu e, pentru Raluca Dunã, “un<br />
altfel de optzecist” (baremi pentru cã<br />
rãmîne “poezia ca trup vorbitor în<br />
veºnicie al poetului”). Gheorghe Crãciun<br />
e ridicat de Luca Piþu la demnitatea de<br />
“papã optzecist al teoriei literare”, gatagata<br />
sã-l dea jos chiar pe Paul Ricoeur.<br />
Mircea Cãrtãrescu, din pãcate, nu mai are<br />
unde fi urcat, chiar dacã Mihai Vakulovski<br />
îºi dã toatã silinþa. ªi apoi vine, cu cele<br />
douã deja pomenite exegeze, Liviu Ioan<br />
Stoiciu. Sînt ºi cîþiva optzeciºti puºi sã<br />
ilustreze în direct capacitatea creativã a<br />
generaþiei: Andrei Zanca, Ion Stratan (dar<br />
cu prozã), Mircea Daneliuc – ºi tot cu<br />
prozã poeþii Aura Christi ºi Gheorghe<br />
Izbãºescu.<br />
Restul numãrului nu e mai<br />
prejos. Ba uneori e chiar mai presus.<br />
(Al. C.)<br />
O carte – o sãrbãtoare<br />
În aceastã notã de entuziasm<br />
nereþinut îºi încheie Mircea Iorgulescu<br />
însemnãrile despre a doua ediþie a<br />
Literaturii între revoluþie ºi reacþiune<br />
a Sandei Cordoº. “O sãrbãtoare,<br />
aceastã carte”, zice comentatorul la<br />
final, în 22, nr. 691/2003. Entuziasmul<br />
de final nu e mai mic decît cel de<br />
pornire, de unde aflãm cã aceastã carte<br />
“este una dintre cele mai bune cãrþi de<br />
reflecþie literarã, ºi nu numai, scrise ºi<br />
apãrute în România dupã 1990. Este o<br />
carte implicatã ºi care implicã, de idei<br />
asumate existenþial, cu un patos vibrant<br />
ºi grav.” Iar analiza cãrþii, oricît<br />
de aplicatã, nu pierde nici o clipã acest<br />
sentiment de încîntare.<br />
În acelaºi numãr al 22-ului,<br />
Ioan Es. Pop îºi desface crezul poetic<br />
(ºi chiar mai mult) într-un amplu<br />
interviu acordat lui Marius Chivu. E un<br />
interviu care trebuie citit nu numai<br />
pentru “autenticitatea” discuþiei,<br />
purtatã fãrã solemnitãþi ºi mofturi, ci ºi<br />
pentru cîteva propoziþii poietice mai<br />
“grele”, încrustate de Ioan Es. Pop în<br />
confesiune. Iatã cîteva dintre ele,<br />
meritînd o reflecþie aparte: “poezia nu<br />
e seducþie, ci ameninþare. Cînd produce<br />
maximum de sens, pur ºi simplu îºi<br />
suprimã autorul. Cine crede cã poezia<br />
face bine, e cãlduþã ºi îi adoarme pe<br />
inocenþi se înºalã. Poezia e armã ºi, ca<br />
orice unealtã fãrã conºtiinþã, ucide.” Dar<br />
mai sînt ºi altele, nu mai puþin<br />
memorabile ºi incitante. (Al. C.)<br />
Cartea de plãcere – pur ºi<br />
simplu<br />
191<br />
Din nr. 12/2003 al suplimentului<br />
LAI, Dan C. Mihãilescu dã drumul unei<br />
rubrici de-a dreptul “scandaloase”: cartea/<br />
lectura de plãcere. Aºa, pur ºi simplu.<br />
Cu gîndul sã interogheze tocmai oameni<br />
care au pierdut, nu neapãrat pentru au<br />
vrut, acest suprem – nu ºi unic, la urma<br />
urmei? – privilegiu al cititului. Spre criticii<br />
literari, fireºte, se îndreaptã atenþia<br />
“moderatorului”. Pentru cã ei sînt, din<br />
perspectiva plãcerii, cei mai oropsiþi, cei<br />
mai bãtuþi de soartã (de propria soartã,<br />
fireºte). “Pentru criticul literar – zice Dan<br />
C. Mihãilescu (ºi nu s-ar putea spune cã nu<br />
vorbeºte lucruri adevãrate) -, lectura începe<br />
prin a fi o rafinare a cititorului care este (a<br />
fost?), continuã prin a deveni specializare,<br />
devine profesie, act instituþional de<br />
dezbatere ºi verdict, apoi se preface în<br />
rutinã, obligaþie de serviciu, pentru ca în<br />
final sã devinã corvoadã.” Dintr-o “grãdinã<br />
cu delicii” criticul trece, mai repede sau mai<br />
încet, dar oricum sigur, “într-un lagãr al<br />
supliciilor de tot felul”. Poate cã-i cam<br />
patetic spus ºi se pretinde prea multã milã<br />
pentru bietul critic, dar ancheta lui Dan C.<br />
Mihãilescu vrea sã le “aranjeze” criticilor<br />
mãcar o fugarã întoarcere înapoi în grãdinã.<br />
Pentru Nicolae Manolescu,<br />
primul din serie, lectura de plãcere e cea<br />
“neconstrînsã nici de obligaþii profesionale,<br />
nici de alte împrejurãri ale vieþii noastre.<br />
Lectura pe care o faci pur ºi simplu dintr-o<br />
chemare lãuntricã”. Eugen Negrici preferã,<br />
în numãrul urmãtor (13), “detaliul (“întrucît<br />
întregul aparþine totdeauna Convenþiei ºi<br />
nu-mi oferã prilejul dezlãnþuirii ‘orgasmului<br />
obiectiv’”)”, lãsîndu-se atras de “tot ce e<br />
întîmplãtor, fragmentar, imperfect, amorf,<br />
stîngaci, incomplet, învechit sau naiv – adicã<br />
de ceea ce mã face doar sã presimt prezenþa<br />
artei”. Peste o sãptãmînã, Simona Sora (nr.<br />
14) mãrturiseºte cã citeºte “cu plãcere<br />
aproape toate cãrþile” despre care scrie, dar<br />
“de plãcere” n-a mai citit de mult. Poate ºi<br />
pentru cã “cititul de plãcere e una dintre<br />
cele mai gratuite activitãþi erotice”. Ion Pop,<br />
mai încolo (nr. 15) desfãºoarã un adevãrat<br />
exerciþiu de voluptate pe marginea<br />
Peregrinului transilvan. Mircea Vasilescu<br />
(nr. 17) a redescoperit “cititul de plãcere”<br />
din cauza “studiilor despre receptare ºi<br />
teoriile lecturii” ºi apoi a celor despre massmedia,<br />
cãrþi utile, dar care nu i-au produs<br />
“vreun fior de jouissance”. Dar cauza ºi<br />
mai eficientã a acestei redescoperiri a fost,<br />
de fapt, fiul, care l-a întors la lectura de<br />
copilãrie. În fine, în nr. 19, ªtefan Borbely<br />
citeºte “tot” ce-i cade în mînã “din plãcere”<br />
– “chiar ºi cãrþile care mã exaspereazã ºi<br />
despre care ajung apoi sã scriu cronici literare<br />
strepezite”. Ce-l farmecã la literaturã e<br />
“misterul intelectual al detaliului,<br />
provocarea hermeneuticã de a înþe<strong>lege</strong> ºi de<br />
a descifra ceea ce pare la prima vedere<br />
sibilinic”. (Al. C.)
192<br />
Cum stãm cu polemica<br />
Cu rapiþa, se ºtie de la Caragiale,<br />
e un dezastru. Poate cultura polemicii sã<br />
meargã, la români, ceva mai bine. România<br />
literarã a dedicat una din celebrele ei<br />
întîlniri tocmai acestei probleme. A<br />
rezultat, în mare, cã nici polemica nu stã<br />
mai bine decît rapiþa caragialianã. Cultura<br />
acesteia e, totuºi, apãratã de Gabriel<br />
Dimisianu (în Ramuri, nr. 3-4/2003). Faþã<br />
de cei ce contestã existenþa unei civilizaþii a<br />
disputei în cultura românã, Gabriel<br />
Dimisianu se pune în hotãrît contrast:<br />
“poziþia mea – zice distinsul critic – nu<br />
este doar în nuanþe diferitã, ci opusã radical”<br />
celeilalte. În propriul sprijin Gabriel<br />
Dimisianu îºi aduce marile dispute din<br />
istoria noastrã culturalã, de la junimiºti ºi<br />
Maiorescu pînã la sincronism ºi<br />
protocronism (“anacronism” zice, de fapt,<br />
Dimisianu, dar poate cã substituirea<br />
noastrã nu-i cu totul greºitã, mãcar în sensul<br />
completãrii). Pe scurt, reiese cã “secolele<br />
XIX ºi XX (pînã la venirea comunismului)<br />
au fost marcate de rãsunãtoare polemici”.<br />
Ce-i drept – e drept: antagonismele,<br />
contrastele nu i-au lipsit culturii române.<br />
Dar cred cã nici Gabriel Dimisianu nu va<br />
gãsi prea multe polemici care sã nu fi repede<br />
degenerat în invective. În România, oricît<br />
de academic ar începe, disputele ajung<br />
deîndatã la uºa cortului. Dialogul<br />
cavaleresc, de strictã idee, nu e în reflexele<br />
noastre. Asta, fireºte, numai pentru cã unii<br />
trãiesc ideile la modul visceral iar cînd le<br />
slobod de acolo sînt atît de încãrcate de<br />
nervi încît trebuie neapãrat sã execute un<br />
catharsis de înjurãturã. (Al. C.)<br />
Morlacii sînt cu noi<br />
În eleganta Lumina de la<br />
Pancevo (nr. 1-2-3/2003), Ioan Baba<br />
traduce un interesant articol despre<br />
originea ºi obiceiurile morlacilor (autori,<br />
istoricii Cvetko Pavlovic ºi Duro<br />
Batricevic). Morlacii, desfãºuraþi pe<br />
coasta dalmatã, sînt încã o necunoscutã,<br />
dar cel mai probabil ei provin din acelaºi<br />
trunchi cu valahii. Deºi obiceiurile descrise<br />
par sã þinã mai degrabã de un spirit<br />
“sicilian” – dacã nu albanez. Oricum,<br />
morlacii sînt de-ai noºtri. (Al. C.)<br />
talmeº - balmeº<br />
Ion Irimescu despre Paris<br />
ºi maeºtri<br />
Cu prilejul centenarului marelui<br />
artist, Dacia literarã (nr. 1/2003) publicã<br />
un agreabil interviu (obþinut de Mihai<br />
Vicol). Întrebat direct despre ce a însemnat<br />
Parisul pentru destinul sãu artistic, Ion<br />
Irimescu rãspunde, mai întîi, scurt ºi<br />
cuprinzãtor: “Totul”. Iar apoi evocã anii<br />
petrecuþi la ªcoala româneascã de la<br />
Fontenay-aux-Roses, colegii de stagiu<br />
parizian, figurile lui Iorga, Brâncuºi,<br />
Enescu, Paciurea. Un interviu cald, de om<br />
cu adevãrat înþelept. (Al. C.)<br />
În contra inscripþiilor<br />
slavone…<br />
… se ridicã, poate chiar prea<br />
impetuos, editorialul nr.-ului 27/martie<br />
2003, al Provinciei Corvina. Semnat de<br />
Eugen Evu, redactorul-ºef ºi fondatorul<br />
revistei hunedorene, ºi intitulat Între<br />
creºtinismul originar, latin, ºi<br />
“boscorodire”, editorialul vrea sã<br />
ºteargã, mãcar din noile biserici,<br />
simbolurile ºi inscripþiile slave sau<br />
greceºti: “Se ctitoresc biserici, în<br />
continuare, în care preoþimea creºtinã<br />
gîndeºte ºi oficiazã firesc, în limba<br />
naþiunii noastre, româna, dupã scripturi<br />
traduse în limba noastrã, latineascã, însã<br />
toate inscripþiile sunt în alfabetul<br />
bulgaro-grecesc, în stilul impus de<br />
ruperea dintre Roma ºi Constantinopolul<br />
bizantin /…/ - lucru inadmisibil!”<br />
Aceastã “duplicitate” a limbajelor<br />
“sacre” i se pare lui Eugen Evu “bizarã”<br />
ºi chiar antinaþionalã. (Al. C.)<br />
Centenar ºi polemicã<br />
Despre spiritul polemic la<br />
români se dezbate ºi la Suceava, în paginile<br />
Bucovinei literare, unde s-a pornit, de la<br />
nr. 1/2003, o adevãratã anchetã asupra<br />
stãrii lui. Bucovina literarã e îngrijoratã<br />
pentru cã “publicaþiile noastre ocolesc de<br />
!<br />
Nota redacþiei:<br />
obicei polemicile”, din care pricinã s-a<br />
ajuns la o “falsã armonie confraternã”.<br />
Mai e îngrijoratã ºi de “excesul de aplauze<br />
cu care este cultivat optzecismul” ºi vrea<br />
sã afle dacã “spiritul polemic poate fi<br />
benefic pentru viaþa literaturii”. Înainte<br />
de a afla de la invitaþi dacã e sau nu benefic,<br />
revista vrea sã ºtie “ce se poate face<br />
pentru stimularea” lui, ceea ce va fi<br />
însemnînd cã, ori existã, ori ba, spiritul<br />
acesta e bun ºi meritã stimulat. În nr. 2/<br />
2003 însã, primul invitat, Adrian Dinu<br />
Rachieru, contrazice grav aºteptãrile<br />
revistei: “nu prea vãd – zice el – armonia;<br />
mai degrabã mitocãnia s-a înstãpînit”, iar<br />
“spiritul polemic cade /…/ în spirit<br />
pamfletar, þintind persoana ºi uitînd (pe<br />
drum) ideea”. Dacã e aºa – ºi cam aºa<br />
pare sã fie – e de înþeles de ce “publicaþiile<br />
noastre” se feresc de polemici: pentru cã<br />
nu bine încep ºi numaidecît se eleveazã<br />
într-un stil þigãnesc. Ba, pe-aici, pe la noi,<br />
s-a pierdut pînã ºi sensul polemicii zisã<br />
“de idei”, devreme ce al doilea invitat al<br />
numãrului, Liviu Ioan Stoiciu, e convins<br />
cã Observatorul cultural a stîrnit chiar o<br />
asemenea polemicã atunci cînd a tratat<br />
despre Omul recent. Ce-i drept, însã, Liviu<br />
Ioan Stoiciu ar prefera “polemica de idei,<br />
chiar dacã ea dã de gol exclusivismul ºi<br />
intoleranþa pãrþilor adverse”. Iar cît îi<br />
priveºte pe optzeciºti, aceºtia “au locurile<br />
lor ocupate pe merit” ºi nici nu dau “pe<br />
nimeni la o parte”.<br />
Grosul numãrului e închinat însã<br />
maestrului Ion Irimescu: de la interviul<br />
acordat Doinei Cernica la editorialul lui<br />
Valentin Ciucã, de la extrase din<br />
interviurile radiodifuzate (realizate de<br />
Mircea Motrici) la articole aniversare<br />
aparþinînd lui Mihai Iacobescu, Sorana<br />
Dorneanu, George Muntean ºi<br />
Konstantyn Ungureanu-Box, plus cîteva<br />
“confesiuni” transcrise de Gheorghe<br />
Dãscãlescu. (Al. C.)<br />
Colaboratorii revistei noastre nu sînt þinuþi sã ilustreze opiniile<br />
redactorilor. Ei au libertatea de a exprima propriile lor opinii ºi de a<br />
ºi le asuma. Redactorii, la rîndul lor, cînd au o pãrere, ºi-o asumã prin<br />
semnãturã. Ei nu-ºi asumã, prin extrapolare, ºi opiniile colaboratorilor.<br />
O rugãminte cãtre toþi prietenii ºi colaboratorii revistei noastre!<br />
Un accident (electric + mecanic!) a dus la pierderea datelor de pe HDD-ul unui calculator.<br />
Vã rugãm sã ne trimiteþi, cît mai urgent, adresele dvs.!
Change language