nr. 13/2002 - SSI Erasmus – ISHA Bucharest

ERASMUS № 13 / 2002
şi de fiecare dată în condiţii nu foarte favorabile stabilirii de relaţii diplomatice16 .
Odată cu înstăpânirea romană asupra costei de vest (cel mai probabil în anii 3-2
ai erei pre-creştine), devenea din ce în ce mai important pentru cetăţenii Callatisului
obţinerea unui statut favorabil pentru comunitatea lor. Soluţia a fost simplă, ea
mai fiind întâlnită cel puţin o dată în lumea greacă, şi anume reînnoirea vechiului
tratat, cu o singură schimbare. În preambulul tratatului se va menţiona că cetatea
Callatis va accepta şi va «conserva» maiestatea poporului roman17 . Cum a fost
posibil din punct de vedere juridic această reînnoire? Una din clauzele tratatului
standard este că valoarea sa este pentru eternitate18 , aşa că nu mai conta dacă
timp de un secol cele două părţi s-au ignorat reciproc, tratatul neintrând se pare
niciodată în vigoare, ci conta existenţa sa în arhivele de pe Capitoliu.
În urma reînnoirii acestui tratat, Callatisul devine, din punct de vedere juridic,
o civitas foederata, statutul cel mai înalt la care putea ajunge o cetate peregrină
în cadrul imperiului19 . De aceea s-a păstrat un exemplar în limba latină, parte
foarte probabil dintr-o stelă de mari dimensiuni, ce conţinea şi traducerea
grecească, şi care ar fi fost amplasată în «locul cel mai de vază al oraşului» 20 .
Era absolut normal în noile condiţii din epoca lui Augustus ca din respect pentru
romani şi chiar pentru elenii care se peregrinau prin zonă să se afişeze o copie şi
în limba latină, fără obiect, aşa cum observa Al. Suceveanu, dacă tratatul ar fi
fost expus mai devreme.
Cunoştinţele noastre despre statutul juridic al Callatisului nu se opresc aici.
într-o serie de inscripţii puse de o asociaţie de adoratori ai Demetrei şi thiasul
dionysiac apar două personaje care au jucat un rol important în istoria oraşului, la
cumpăna dintre cele două ere şi în prima jumătate a secolului I p.Chr21 . Ariston şi
fiul său Ariston, pe care pentru a uşura urmărirea demonstraţiei îi vom numi Ariston
I şi Ariston II. Astfel, dintr-o serie de 3 inscripţii, toate dedicate lui Ariston I, aflăm
că este binefăcător al asociaţiei de adoratori ai Demetrei şi al thiasului dionysiac
şi al oraşului22 . În următoarele două inscripţii informaţiile noastre sunt de o
importanţă capitală. Dedicate lui Ariston II, inscripţiile îl amintesc şi pe tatăl său
cu acelaşi titlu de binefăcător dar şi cu două titluri care pot da un indiciu despre
rolul său în reînnoirea tratatului dintre Roma şi Callatis 23 .
Aceste inscripţii au fost puse de D.M. Pippidi pe seama activităţii de
constructor al lui Ariston I, aşa cum apare în celebrul decret de la Histria, în
cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, cel care reclădeşte zidurile, probabil
după invazia geţilor lui Burebista de la mijlocul secolului I a.Chr. 24 . Pippidi încerca
o justificare pentru apariţia în epigrafia histriană a două inscripţii care fac referire
la a doua întemeiere a oraşului25 . Una care se datează în anul 138 p.chr, dar
care conţine nume şi elemente care coboară spre jumătatea secolul I p.Chr. 26 , iar
cealaltă se poate data înainte de jumătatea secolului I p. Chr., poate chiar în
timpul domniei lui Tiberius27 .
Această a doua întemeiere a oraşului era pusă de Pippidi în concordanţă
cu activitatea lui Aristagoras din decretul precitat28 . Astfel, Pippidi consideră că
titlurile purtate de Ariston I nu sunt acordate decât în virtutea unei astfel de activităţi
la Callatis pe la începutul secolului I p.Chr. 29
Observaţiile lui Pippidi se vor dovedi însă incomplete, pentru că acordarea
10