nr. 13/2002 - SSI Erasmus – ISHA Bucharest

ERASMUS № 13 / 2002
La Callatis nu avem informaţii despre drepturile precise de care beneficia
cetatea, dar analogiile numeroase în lumea greacă ne permit să ne formăm o
imagine. Rămâne însă o problemă: dacă acceptăm interpretarea conform căreia
decretul în cinstea lui Monianus se referă la centurii din armata romană, la fel şi
prezenţa acelui fiu al lui Secundus. într-un decret de proxenie, cum rămâne cu
imposibilitatea de prezenţă de trupe romane îndr-o cetate foederata? 41
Pot fi aici două soluţii. Ori avem de-a face cu o prezenţă de scurtă durată
generată de o nevoie stringentă de apărare a callatienilor, ori aceste trupe au
rezidat aici din momentul restăpânirii romane asupra Pontului Stâng şi până la
recunoaşterea de către P. Vinicius şi de către Roma a mai vechiului tratat.
Oricum, recunoştinţa callatienilor va fi fără margini faţă de Roma şi faţă de
împărat, putem aminti aici dedicarea uui portic către Augustus, care ar fi putut
închide un loc de practicare a cultului imperial 42 şi eponimia lui Tiberius Caesar 43 ,
sărbători dedicate împăratului, precum şi prezenţa unei enigmatice archieratika
ekklesia 44 , care poate fi interpretată ca o formă incipientă a unui cult imperial
organizat la nivelul tuturor cetăţilor din Pontul Stâng.
Pentru a concluziona, la începutul erei creştine colonia heracleotă se
«întemeiază pentru a doua oară», începând un nou drum şi continuând deja o
istorie seculară. Prin reînnoirea mai vechiului tratat cu Roma, Callatisul va deveni
o civitas foederata, singura până acum cunoscută în Pontul Stâng.
A doua cetate asupra căreia ne vom opri este colonia milesiană a istrienilor.
Intrată şi ea în cadrul imperiului, la fel ca şi Callatis, odată cu legaţia lui P. Vinicius
la Dunărea de Jos 45 , va avea parte de un statut favorabil, care îi va permite o
dezvoltare semnificativă în epoca romană.
Documentele de aici nu sunt mai puţin spectaculoase deşi, spre deosebire
de Callatis, nu avem atestată prezenţa unui tratat şi nici nu cunoaştem numele
persoanei sau persoanelor care au acţionat în interesul cetăţii pe lângă «noii
stăpânitori ai ţinutului».
Două inscripţii ne pot indica o schimbare esenţială în statutul oraşului, la o
dată care nu poate fi stabilită cu exactitate, dar care ar trebui căutată pe la sfârşitul
domniei lui Augustus, sau la începutul domniei lui Tiberius. Avem în vedere cele
două inscripţii (ISM I 191; 193) unde este menţionată o «a doua întemeiere a
oraşului» . Prima este un album cu binefăcătorii unui trib, probabil Boreis, dispus
pe două coloane conţinând după menţiunea editorului 107 persoane 46 . A doua
inscripţie este tot un album cu membrii de onoare ai gerusiei din Histria, unde
apare aceeaşi menţiuune lipsind însă genitivul !"#$%&'()#. Asta l-a făcut pe primul
editor al inscripţiei să creadă că poate fi vorba de o a doua întemeiere a gerusiei 47 .
În realitate, este mult mai corect, în lumina inscripţiei cu binefăcătorii tribului Boreis,
să considerăm şi aici că este vorba de a doua întemeiere a oraşului 48 .
În aceste condiţii avem două mărturii epigrafice care ne vorbesc de o a
doua întemeiere a oraşului şi care este folosit apoi ca terminus post-quem pentru
datarea unor albume ce conţin nume din generaţii diferite. D.M. Pippidi, care s-a
ocupat de editarea primei inscripţii şi de reeditarea celei de-a doua, punea această
menţiune în legătură cu distrugerea Histriei pe la jumătatea secolului I a.Chr. de
12