Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Firesc ar fi fost – ºi lumea aºtepta – sã urmeze volumul 4 din Studii, în
care sã se refere la patologia cronicã a personalitãþii; o reia în «Halucinaþii»,
dar cine nu este familiarizat cu Ey, va fi surprins de densitatea cãrþii, ºi,
probabil, sub presiunea bolii ºi a sfârºitului, a dorit sã lase o operã relativ
încheiatã.
Care sunt precursorii concepþiei organo-dinarnice? Sunt o mulþime de
nume pe care le-am amintit în cadrul concepþiilor prezentate pânã aici.
Capul de afiº desigur însã cã este þinut de Jackson. El aplicã în medicinã ºi
neurologie ideea secolului XIX, formidabilã prin conþinutul ei, ºi anume
ideea evoluþiei, a dezvoltãrii, organizãrii. Dupã Darwin în biologie ºi Spencer
în filosofic, o continuã Jackson în medicinã.
Ideea de „organism organizat“ (ºi nu este un pleonasm) – este o teorie –
în contrast cu fragmentãrile din ºtiinþã ale acelui secol; medicina se
fragmentase deja pe aparate ºi discipline metafizic închistate ºi suferiserã
disciplinele de sintezã: neuro-endocrinologia ºi psihiatria; coordonarea nu
mai exista. Erai medic dacã te ocupai de incidenþa microbilor în urinã, dar
nu sã te ocupi ºi sã vorbeºti despre locul omului în naturã ºi societatea; nu
acesta era obiectul medicinii.
Jackson avanseazã ºi ideea cã neurologia ºi psihiatria sunt douã discipline
surori – una mai mare, mai organizatã, cu substrat (asta fiindcã el era
neurolog) cu organizarea de centri care se pun în valoare, ºi o sorã mai
micã, mai fragilã. Dar H. Ey 1-a pus la punct în 1947 afirmând cã nu este
vorba de sorã mai mare ºi sorã mai micã, ci de sorã inferior organizatã (aºa
este legea evoluþiei) ºi o sorã superior organizatã, dar mai fragilã ºi mai
dezorganizatã ºi trebuie sã þinem cont de procesul de evoluþie: ce este ultim
este mai fin ºi se pierde mai uºor. De la H. Ey încoace, neurologia este
organizarea inferioarã, pe centri localizaþi, pe funcþii parþiale, în timp ce
psihiatria este organizarea superioarã, globalã a funcþiilor de relaþie. Deci,
ea nici nu este analizabilã; aceastã analizã se face numai didactic.
Alt precursor care trebuie amintit este Pierre Janet; nu am putut-o face
anterior pe cât merita, mai ales în legãturã cu ideea de slãbiciune sau tãrie
psihologicã. Este la mintea oricui cã oamenii nu sunt egali, dar în ce constã
tãria sau slãbiciunea psihologicã? Dupã Pierre Janet, diferenþa constã în
«forþa de control a realitãþii».
Francezii îl revendicã pe Pierre Janet ºi îl considerã chiar egal cu Freud;
îl citeazã cu o serie de lucrãri, din 1890, despre inconºtient, care au precedat
lucrãrile mari de la 1900. ªtiþi cum este cu revendicatul celebritãþii, lãsãm
istoria sã clarifice! Freud a beneficiat de altã soartã, de altã publicitate; o
parte dintre lucrãrile lui Janet se citesc mai greu, nu au seducþia lui Freud
ºi iatã cã Janet trece puþin în umbra lui.
5