Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
pediatri. Accentul formãrii personalitãþii e dupã ce treci de controlul
sfincterian, de la trei la ºase ani, acum e partea cea mai importantã pentru
educaþia unui copil, în care se marcheazã stilul de viaþã care rãmâne aºa
pentru totdeauna (sociabil sau nu, introvert sau extrovert, vulnerabil sau
nu pentru boala mintalã, etc.), e vorba deci de relaþia cu grupul social care
acum se aºeazã. Miºcarea adlerianã se continuã prin fiica lui. Dând ideea
foarte democraticã cã fiecare trebuie sã lupte pentru afirmare, realizare,
superioritate, cã poartã la el „bastonul de mareºal“, el a fost foarte prins în
miºcarea social-democratã. Dar una din fiicele lui a rãmas în URSS, fapt ce
avea sã-l macine ºi sã-i grãbeascã sfârºitul (deºi a fost unul din marii
optimiºti ai secolului XX).
În concluzie, disidenþa menþine postulatul valorii inconºtiente a
personalitãþii, Jung a susþinut o posibilã exploatare armonioasã a lui, iar
Adler susþinând importanþa voluntarã, adicã baza temperamentalã a
fiecãrui om, care trebuie luatã din scopul social, originar pe care trebuie
sã-l avem.
Neopsihanaliza
Cei care continuã linia neabãtutã de la principiile lui Freud se cheamã
psihanaliza ortodoxã, denumire datã de critici ºi nu de autorii înºiºi. Nume
mari care rãmân în aceastã linie sunt Ernest Jones ºi Karl Abraham. Ultimul
a fost, se spune, elevul cel mai iubit de Freud. În grupul ortodocºilor trebuie
introduºi ºi alþii cu contribuþii originale la psihanalizã – Melanie Klein,
H.Eriksonn, H.Hartman, R.Löwenstein, E.Kris, Anna Freud (fiica lui Freud).
Hartman, Löwenstein ºi Kris au dezvoltat aºa-numita psihologie a Ego-ului
– socotind cã marele maestru s-a ataºat prea mult Id-ului ºi au dezvoltat
acest capitol, lucrãrile lor constituind o contribuþie extraordinarã, fiindcã
au legat psihanaliza de psihologia generalã, de normalitate. Pânã la ei, era
o dizolvare a graniþei dintre normal ºi patologic ºi psihanaliza era
consumatã cu un fel de plãcere perversã pentru cã afla strãfunduri din
tine, din ceilalþi. Odatã cu accentuarea funcþiilor ego-ului, deci a funcþiilor
realului, se trece accentul firesc pe ceea ce se ocupã ºi psihologia generalã,
adicã pe laturile raþionalului – conºtiente, care þin în frâu laturile
inconºtiente: Id ºi supraeu.
O altã contribuþie a fost adusã de Anna Freud, care a descris mecanismele
de apãrare ale ego-ului, deci partea inconºtientã din Ego. Deci când spunem
Ego, în nici un caz nu spunem sinonim conºtiinþã, ci are o parte inconºtientã.
Jones a dat cea mai autorizatã biografie a lui Freud; el a vãzut cu ochii lui
Freud toatã moºtenirea. I s-a reproºat cã a vãzut cu ochi rãi pe anumiþi
disidenþi, cum ar fi cazul Ferenczi. Melanie Klein s-a concentrat asupra
psihologiei copilului ºi a studiat stadiile din primul ºi primii ani de copilãrie.
41