Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Henry Claude, profesorul lui H. Ey, are meritul de a-1 fi scos din
îngustimea franþuzeascã, din ºovinismul francez. I-a spus lui Ey: „Citeºte-i
pe nemþi, sunt cu adevãrat duºmanii noºtri, dar gândesc foarte profund ºi
nu trebuie sã rãmânem la o psihiatrie francezã bazatã pe speculaþii“. Aceasta
a fãcut ca profesorul H. Ey sã fie singurul din Franþa care a tradus operele
germane: monografia lui Bleuler, cartea lui Birnbaum ºi extrase din Bumke,
deci cele mai importante cãrþi germane de atunci, deschidere care a dus la
psihiatria organo-dinamicã actualã.
II mai socoteºte ºi pe Kretschmer ca fondator, deºi nu este întru totul de
acord cu el, fiindcã a vãzut, a intuit legãtura profundã a acestei „spume“
care se cheamã psihic, cu o anumitã morfologie corporalã.
H. Ey îl socoate precursor ºi pe profesorul Delay. Dupã moartea lui
Claude, în 1934, se cuvenea sã vinã Ey la catedra de psihiatrie de la Saint-
Anne. Nu merg mai departe, doar spun cã a venit Delay, de formaþie
neurolog. Delay are ºi o contribuþie esenþialã în psihiatrie, ideea de
organizare a celor trei memorii: memoria comunã, care se bazeazã pe o
memorie autistã ºi o þine în umbrã, dar memoria autistã îi joacã feste
memoriei comune care se blocheazã – mintea fuge ºi te trezeºti cu alte
gânduri decât cele asupra cãrora te concentrai. Deci este mereu minatã
memoria comunã de cãtre memoria autistã, minare care la bolnavul mintal
este pe prim plan; o idee foarte importantã în acest context este memoria
instrumentalã, care ne trimite la neurologie; ceea ce atestã cã faptele psihice
stau în fond pe un soclu – instrumentul neurologic. Putem deosebi aceste
lucruri, dar nu le putem separa.
Henri Ey ºi-a sintetizat opera în 4 teze teoretice ºi 6 corolare practice
care decurg din tezele teoretice.
1. Teza psihologicã (teza normalitãþii) – boala mintalã este implicatã în
organizarea fiinþei umane, psihic normale;
2. Teza fenomenologicã – structura bolii mintale este în esenþã regresivã,
negativã;
3. Teza clinicã – bolile mintale – psihozele ºi nevrozele – sunt forme
psihice prin structura ºi evoluþia dinamicã a nivelurilor de agenezie
sau disoluþie ale organismului psihic;
4. Teza etiopatogenicã – bolile mintale depind de procese organice.
Cele ºase corolare:
a. Distincþia între normal ºi patologic;
b. Revizuirea problemei nosografice;
c. Necesitatea unei semiologii a profunzimilor;
d. Perspective neuro-fiziologice;
e. Perspective terapeutice;
f. Perspective de asistenþã;
7