Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Printre elevii lui Esquirol s-a nimerit sã fie un student, Bayle, care a fãcut
6 observaþii la Charenton. O primã observaþie a fost cã demenþii autopsiaþi
au leziuni medulare. El face lucrarea de absolvire despre arahnitis cronis, ca
substrat al demenþei paralitice. Pe moment nimeni n-a sesizat importanþa
acestei descoperiri, nici chiar el. Abia dupã 15-20 de ani, când alþii îºi
revendicau începuturile organicismului în psihiatrie, el ºi-a revendicat aceastã
prioritate. Deci prin Bayle se introduce primul concept etio-patogenic în
psihiatrie, de fapt se introduce sindromul psiho-organic pe care se poate
fonda o entitate. El e primul care leagã psihiatria de medicinã, unde peste
tot se cautã substratul, leziunea. Deci psihiatria se poate fonda pe substrat
organicist. El umbla cu mâinile libere pe cadavre, fãrã sã ºtie cã leziunile
conþin spirochete; nu exista noþiunea de microb, ci de leziune morfologicã,
de stricare a structurii normale a înveliºurilor mãduvei.
Reþinem deci ideea instituþionalã (Pinel), ideea nosologicã (Esquirol),
ideea etiopatogenicã (Bayle), pe care le avem de urmãrit în continuare
alãturi de ideea terapeuticã.
Alt colaborator al lui Esquirol a fost Moreau de Tours. Cum Franþa era
legatã de Magreb (nordul Africii) ºi de acolo se aduceau þigãri ºi plante
care te fãceau sã te simþi bine ºi sã ai idei deosebite. El a studiat ce se
întâmpla cu cei care consumau opiu. A fãcut un cerc, care-l cuprindea ºi pe
Esquirol, ºi a invitat pe toþi sã prizeze; unii au fost pentru, alþii contra,
Esquirol la mijloc – sã vedem. Unii au devenit atât de excesivi încât s-au
prãpãdit. Reþinem de aici o a patra idee – începuturile toxicomaniei dar ºi
ideea destructurãrii conºtiinþei. Moreau de Tours e, în domeniul
destructurãrii conºtiinþei, un precursor, înainte de Bonhoeffer ºi H.Ey (acesta
îi ºi dedicã unele cãrþi lui Moreau). El a avut o idee genialã – bolile psihice
sunt un fel de somn patologic. Aceasta a fost deci a patra contribuþie.
Alþi doi elevi au fost Falret ºi Baillarger, precursorii lui Krepelin, în sensul
cã remarcã alternarea maniei cu depresia. Ei nu i-au zis PMD (cum a numit-o
Krepelin), dar prin ideea de folie circulaire (deci de periodicitate,
circularitate) aduc ideea importanþei catamnezei, a studiilor diacronice,
lungi (ceea ce noi nu prea facem, vedem numai ce ni se aratã la un moment
dat). Ei spuneau cã trebuie timp pentru a pune un diagnostic (mai ales
pentru a spune cã e uni sau bipolar, etc.). Deci diagnosticul nu este sincron,
diagnosticul sincron e provizoriu. Diagnosticul e catamnestic, diacronic. E
un structuralism „avant la lettre“.
O ultimã contribuþie francezã în secolul XIX e a lui Magnan ºi Morel. E
faimoasa teorie a degenerescenþei. Dupã pãrerea lor, toate bolile psihice se
datoreazã unui factor ereditar, unei slãbiciuni, degenerãri a sistemului
nervos ºi a psihicului, iar când nu se produce boala (psihoza), bolnavul e
un seminebun (un psihopat, am zice noi astãzi). Semnele degenerãrii pot
17