Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Deci maturul normal reuºeºte aceastã performanþã dupã o ontogenie
fericitã ºi ajunge la urmãtoarele 6 apãrãri ale adultului normal: altruism,
anticipare, ascetism, umor, sublimare, supresie. Pentru apãrãrile nereuºite,
care ne fac sã-i denumim psihopaþi, existã 9 apãrãri proprii: acting out,
blocarea, hipocondria, introjecþia, comportamentul pasiv – agresiv,
proiecþia, regresia, fantezia schizoidã. Apãrãrile nereuºite ale nevroticului
sunt 11: controlul (supercontrolul, supercenzura), deplasarea, disocierea
(nu a lui Bleuler, ci cea nevroticã, pitiaticã), externalizarea, inhibiþia,
intelectualizarea, izolarea, raþionalizarea, formaþia reactivã, represia
(refularea), sexualizarea. Apãrãrile psihotice sunt 4: proiecþia, negarea,
distorsiunea, mortificarea narcisicã. În apãrãrile nereuºite, unele dintre ele
(ex.proiecþia, regresiunea, refularea) sunt comune psihopatului,
nevroticului ºi psihoticului. Rãmâne totuºi sã le stabilim niºte diferenþe
calitative. Deºi par foarte multe, majoritatea sunt legate de mecanismul
fundamental care este cel de refulare, sunt variante de refulare. Chiar
mecanismele maturului sunt refulãri reuºite, adicã soluþii fericite, gãselniþe
pentru o derivare, o înãlþare, pentru a nu regresa, ci a urca.
Procesul terapeutic
Pe Freud l-au interesat în fond 3 lucruri:
• cunoaºterea de cãtre doctor a motivaþiilor inconºtiente ale bolnavului
• comunicarea acestei cunoaºteri bolnavului
• înþelegerea ei de cãtre bolnav; înþelegerea ar echivala în româneºte
cu recunoaºterea unui defect al bolii de cãtre conºtiinþa individului
(insight).
Nu se ºtia deoarece psihoterapia raþionalã contând pe un om raþional
crede cã dacã îi explici motivele pentru care nu eºti de acord cu conduita
lui, el trebuie raþional sã se modifice, sã accepte ºi sã se corecteze, dar dupã
un timp reia. Deci nu este vorba cã omul nu ar avea suficientã forþã raþionalã
ca sã înþeleagã defectul de conduitã dar ea este înrãdãcinatã în afectivitatea,
în instinctivitatea lui – sã descoperim procedee care sã meargã mai departe
decât acest stadiu de conversaþie raþionalã. Formula lui Freud este – unde
a fost Id sã devinã Ego.
Sã-l urmãrim pe Freud în indicaþiile lui de a aplica psihanaliza.
Selecþia bolnavului. Are un interviu cu bolnavul ºi îl intereseazã dacã
bolnavul vrea sincer sã lupte cu defectele sale. Dacã nu are aceastã dorinþã
în mod profund, Freud îi contraindicã tratamentul. Se poate întâmpla
uneori ca istericele sã exprime o dorinþã nu profundã ci superficialã, dar
insistentã, de a intra în acest tratament. Freud atrage atenþia asupra acestui
lucru. De fapt poate fi vorba de o contraindicaþie.
33