Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Deniker a scris împreunã cu Delay „Metode chimioterapeutice în
psihiatrie“, aducând faimoasa clasificare a psihotropelor (psiholeptice,
psihoanaleptice, psihodisleptice). Despre H.Ey va fi o lecþie specialã.
Dauméssein e întemeietorul, alãturi de Bailly-Sallin, al staþionarului
de zi (al psihiatriei de sector). Ei au salvat psihiatria de antipsihiatrie, fãcând
de fapt din psihiatria de sector o moderatã antipsihiatrie franþuzeascã.
Conrad a descris în debutul schizofreniei trãirea unei catastrofe, în care
subiectul se simte în centrul universului care se prãbuºeºte, lucru de o
intuiþie excepþionalã. Mayer-Gross a transplantat pe Krepelin ºi pe
K.Schneider în lumea anglo-saxonã ºi SUA descoperã abia acum valoarea
lui Krepelin. Tratatul lui rãmâne cel mai echilibrat ºi circulat tratat.
Weitbrecht a impus sistemul lui Kurt Schneider la nivelul psihiatriei actuale
din Germania.
Completarea concepþiei clinico-nosologice (eclectism clinic) a fost fãcutã
de autorii existenþialiºti Minkowski, Wyrsh, Matushek . Ei au sintetizat
concepþiile lui Krepelin, Jaspers, analizând starea de conºtiinþã, principiul
comprehensiunii extinse, care a dus la înþelegerea trãirilor schizofrene
(Eingenewelt – lumea proprie a schizofrenului).
Matushek ºi Benedetti au distins halucinoza alcoolicã de cea schizofrenã
– vocea paranoidului este la persoana a doua, iar în halucinoza Wernicke
la persoana a treia.
Kaplan, împreunã cu 200 de colaboratori, au creat o concepþie
panoramicã totalã, de lãrgire cu toate ºtiinþele conexe. Au considerat cã
psihiatria nu poate fi studiatã ºi cuprinsã de un singur om, ci trebuie
studiatã pe bucãþele.
Bumke a sintetizat cel mai important tratat de psihiatrie din prima
jumãtate a secolului XX, Huber a dat un manual util ºi a încercat sã lege
noþiunea de schizofrenie cenestezicã de dilatarea ventricolului trei; Lemke
a dat manualul de bazã pentru RDG. Scharfetter a dus mai departe ideile
lui Bleuler, considerând schizofrenia ca o infiltrare a ego-ului.
ªi acest capitol cunoaºte un progres continuu, care se reflectã în apariþiile
succesive ale DSM-ului, în apariþia ºi dispariþia anumitor entitãþi (ex.
paranoie, parafrenie, neurastenie) ºi apariþia altora (distimia, tipurile de
bipolaritate, PTSD, extensia conceptului de schizofrenie afectivã, schema
pozitiv – negativ în sindromologia schizofreniei). Un trend puternic al
clinicii este dezvoltarea psihiatriei biologice prin diferenþierea
neurotransmiþãtorilor ºi a corelaþiei cu diferitele entitãþi cât ºi cu impactul
psihotropelor asupra neurotransmisiei. Aºa cã imaginea alienistului de
altãdatã ºi a azilului au rãmas istorice fiind înlocuite cu ideea unei echipe
multidisciplinare (medic – psiholog – sociolog – biolog – genetician, etc.).
Clinica se dezvoltã, nu dispare ºi este indispensabilã ºi în viitor chiar dacã
psihiatria va deveni comunitarã.
23