Contuzia cerebrala

„contuzia cerebralã este cea mai frecventã modalitate lezionalã a creierului traumatizat,
survenind ca efect traumatic unic în 80% din cazuri, în restul de 20%
fiind asociatã cu alte efecte traumatice primare, secundare sau subsecvente“.
Din studiile invocate, se pot trage câteva concluzii care sã justifice interesul
pentru cadrul nosologic dezbãtut:
l rata mare de îmbolnãvire prin TCC;
l vârsta tânãrã a marii majoritãþi a pacienþilor ce sunt implicaþi într-un TCC;
l costurile ridicate pe care le necesitã tratamentul acestor bolnavi;
l analiza etiologiilor poate determina apariþia unor politici legislative adecvate
care sã vizeze asanarea principalelor focare (educaþie, legea circulaþiei,
reorientarea procesului muncii dintr-o anumitã întreprindere etc.).
CONTUZIA CEREBRALÃ - DEFINIÞIE;
PRECIZARE DE TERMENI
CC este o entitate anatomopatologicã determinatã de un traumatism craniocerebral,
produsã de contactul dintre suprafaþa creierului ºi protuberanþele
osoase ale endocraniului.
Nu este un diagnostic clinic ºi ca atare, singura modalitate de a-l exprima in
vivo este vizualizarea leziunilor specifice pe computer tomografie. Astfel nu pot
fi compuse diagnostice de tipul CC minorã, grad 0, grad 0 cu risc, grad 1, medie
etc. care apropie termeni clinici de tipul minorã, medie, gravã, de entitãþi anatomopatologice
a cãror gravitate se apreciazã prin mijloace specifice, în funcþie de
calitatea materialã a leziunilor.
CC reprezintã un efect traumatic focal. Diagnostice de tipul contuzie cerebralã
difuzã, care combinã doi termeni ce exprimã entitãþi lezionale diferite
(focal/difuz), din perspectivã semanticã cel puþin, reprezintã un nonsens. Deºi în
practicã pot coexista leziuni focale ºi difuze la acelaºi pacient, compunerea diagnosticului
se va face prin notarea explicitã a calitãþii leziunilor posttraumatice -
Ex. Contuzie frontalã stg. Leziune axonalã difuzã minorã.
Pierderea de cunoºtinþã, adesea invocatã de unii autori în definirea cadrului
nosologic al CC, nu este specificã acesteia. Orice pierdere de cunoºtinþã, cu
duratã mai scurtã sau mai lungã, este secundarã unui TCC difuz, nu focal. Astfel
sindromul clinic al CC nu are cum sã implice: „o abolire a stãrii de conºtienþã cu
o duratã de câteva minute pânã la 1/2 ore“ ca în contuzia cerebralã minorã, sau
„o abolire a stãrii de conºtienþã variind între 3-6 ore pânã la 2-3 zile“ în contuzia
cerebralã medie, etc. Este evident cã, în cele douã situaþii de mai sus, este vorba
despre o comoþie cerebralã ºi respectiv, o leziune axonalã difuzã, ambele leziuni
cerebrale posttraumatice primare difuze.
Hemoragia meningee, nu este nici ea specificã acestui tip de leziune. Din
focarul de contuzie nu are cum sã ajungã sânge în spaþiul subarahnoidian (leptomeningele
este indemn în contuzia cerebralã). Hemoragia subarahnoidianã
secundarã unui TCC este datoritã fie unei dilacerãri cerebrale (în dilacerare lep-
384