Contuzia cerebrala

ponentele posibile ale acestuia. CC aparþine în acest caz unui complex patologic
posttraumatic care are ca primã componentã leziunea axonalã difuzã. Reperul
severitãþii TCC este reprezentat, în principal, de existenþa stãrii de comã. Trauma
Coma Data Bank (TCDB) care este formatã din datele culese de patru centre mari
de studiu al bolilor sistemului nervos din SUA ºi la care se face referire în majoritatea
materialelor ce vizeazã traumatologia cranio-cerebralã, defineºte starea de
comã prin trei criterii:
l absenþa deschiderii ochilor,
l absenþa activitãþii verbale,
l absenþa rãspunsului la ordinele simple.
Definiþia operaþionalã a TCC sever, tot dupã TCDB este: un SG < 8 la
internarea pacientului, dupã resuscitare, sau în urmãtoarele 48 de ore.
Examenul clinic al acestor bolnavi vizeazã în principal:
l aprecierea existenþei ºi severitãþii suferinþei cerebrale;
l aprecierea felului TCC, deschis (plãgi cranio-cerebrale, fistule LCR)
sau închis;
l inventarierea leziunilor extracraniene, eventual asociate - politraumatism;
l recunoaºterea unei suferinþe cerebrale pretraumatice.
Explorarea TCC grav este posibilã atunci când existã facilitãþi moderne de
investigare cu program permanent de funcþionare - radiologie clasicã, CT, laborator
de analize hematologice, etc.
CT este ºi în acest caz investigaþia primordialã.
Cuantificând modificãrile întâlnite pe CT executate în decurs de 3 ani la peste
1000 de pacienþi cu TCC grave, Marshall ºi colab. au avansat o clasificare care
permite depistarea pacienþilor cu risc iminent de agravare ºi avansarea, funcþie
de modificãrile imagistice, a prognosticului acestora. Tabelul II redã, datã fiind
larga ei rãspândire internaþionalã, aceastã clasificare.
Tratamentul este specific fiecãrui caz în parte, fiind direcþionat de atingerea
urmãtoarelor obiective:
- limitarea implicaþiilor patologice ale efectelor traumatice imediate (leziune
axonalã difuzã, dilacerare cerebralã, contuzie cerebralã).
- evitarea sau limitarea efectelor traumatice secundare care sunt iniþiate în
momentul impactului, dar care se exprimã clinic dupã un anumit timp (ischemia
cerebralã, hematoamele intracraniene, edemul cerebral, hipertensiunea intracranianã,
infecþiile etc.).
- limitarea acþiunii principalilor factori de origine sistemicã ce determinã
agravarea suferinþei cerebrale: a) hipoxia (PaO 2 situatã sub 65 mmHg); b) hipercapnia
(PaCO 2 mai mare de 45 mmHg); c) anemia (hematocrit inferior valorii de
30%); d) hipotensiunea arterialã (valori ale presiunii sistolice situate sub 90
mmHg).
Atingerea fiecãrui obiectiv presupune aplicarea unor metode terapeutice
specifice a cãror comentare depãºeºte cadrul acestui material.
391