Contuzia cerebrala

tomeningele este rupt), fie ruperii vaselor de sânge ce se gãsesc la acest nivel,
prin mijlocirea forþelor inerþiale dezvoltate de traumatism.
Anatomia patologicã a leziunii contuzive
CC reprezintã un efect traumatic focal, primar, caracterizat prin prezenþa unor
leziuni vizibile macroscopic, limitate la un teritoriu bine definit. Focarele de contuzie
au o distribuþie caracteristicã ce vizeazã mai ales polii frontali, girii orbitali,
cortexul supra ºi subiacent fisurii sylviene, polii temporali, zonele laterale ºi inferioare
ale lobilor temporali. Mai puþin frecvent, pot fi afectate ºi zone inferioare
ale emisferelor cerebeloase.
Leziunile sunt în principal exprimate la nivelul crestelor girilor, dar se pot
extinde pe toatã grosimea cortexului ºi în substanþa albã subiacentã; leziunile
contuzive sunt constituite din focare hemoragice, cu edem perilezional. În timp,
aceste leziuni formeazã cicatrici galben-maronii.
Foiþa leptomeningealã supraiacentã focarului de contuzie este intactã.
Calcularea indexului de contuzie
Adams ºi colab. au calculat extinderea ºi adâncimea leziunilor de tip contuziv
exprimate separat, la nivelul diferitelor zone ale creierului, multiplicând indicii
atribuiþi pentru profunzimea leziunii:
1. Leziuni la nivelul cortexului superficial;
2. Leziuni ce se întind pe întreaga grosime a cortexului;
3. Leziuni ce se extind la nivelul cortexului ºi al substanþei albe subiacente;
cu cei atribuiþi pentru extinderea leziunii:
1. Leziune localizatã;
2. Leziune extinsã moderat;
3. Leziune extensivã.
Figura de mai jos exemplificã calcularea indexului de contuzie.
Figura 1
385