descarca fisier - Schimbarea-la-fata.ro

Perioada Octoihului
cazul de faţă era vorba de o boală a frigurilor, boală ce era frecvent întâlnită în
zonele umede din apropierea mării, cum era şi cetatea Galileii Capernaum, în apropiere
de Marea Tiberiadei. Re<strong>la</strong>tarea lucanică arată că aici nu a fost vorba de o vindecare,
ci de o minune. Am putea numi acest episod: „minunea vindecării soacrei
lui Petru.”. De ce? Pentru că Hristos nu a procedat ca un doctor pământesc, ci ca
unul duhovnicesc. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Domnul Hristos:
„A certat frigurile și frigurile au lăsat-o.” (Lc 4, 39).
La fel cum odinioară Domnul Hristos a certat marea tulburată de furtună şi
aceasta s-a potolit, tot aşa în cazul soacrei lui Petru, a certat frigurile şi ele au fugit.
Trebuie să menţionăm că Domnul Hristos a certat într-un fel „efectele” lucrării
răului în lume: marea stârnită de furtună din liniştită devene învolburată; omul,
de pe urma păcatelor, din sănătos devine bolnav, dar nu numai trupeşte, ci şi
sufleteşte. Prin urmare Domnul Hristos atunci când îl restaurează pe omul căzut,
„ceartă” duhul neputinţei care-l stăpâneşte. Această „certare” a duhului neputinţei
este invocată şi de preot atunci când se roagă, zicând:
„Stăpâne atotţiitorule, doctorul sufletelor și al trupurilor, Care smerești și
înalţi, Care pedepsești și iarăși tămăduiești, cercetează cu mi<strong>la</strong> Ta pe robul
Tău acesta (și îi spune numele), care este neputincios. Tinde braţul Tău cel
plin de tămăduire și de doctorie și-l tămăduiește pe acesta, ridicându-l din
pat și din boală; ceartă duhul neputinţei; depărtează de <strong>la</strong> el toată rana, toată
durerea, toată bătaia, toată fierbinţea<strong>la</strong> sau frigurile; și de sunt într-însul păcate
sau fărădelegi, ușurează, <strong>la</strong>să, iartă pentru iubirea Ta de oameni.”. 37
Această rugăciune de cerere se alătură celor şapte rugăciuni de <strong>la</strong> Taina Sfântului
Maslu care sunt de o bogăţie teologică impresionantă şi cutremurătoare. De pildă,
în rugăciunea a cincea, preotul se roagă zicând:
„Preabunule Împărate, ascultă rugăciunea mea în ceasul acesta și în această
sfântă zi și în toată vremea și locul și ia aminte <strong>la</strong> g<strong>la</strong>sul rugăciunii mele și
dăruiește tămăduire robului Tău (și îi spune numele), care este în neputinţa
sufletului și a trupului, dându-i lui slobozire de păcate și iertarea greșelilor
celor de voie și celor fără de voie, tămăduindu-i lui rănile cele netămăduite și
toată boa<strong>la</strong> și toată neputinţa. Dăruiește-i lui tămăduire sufletească, Cel ce
Te-ai atins de soacra lui Petru și au lăsat-o pe dânsa frigurile și s-a scu<strong>la</strong>t și a
slujit Ţie. Însuţi, Stăpâne, și robului Tău acesta dă-i tămăduire și izbăvire de
toată boa<strong>la</strong> cea vătămătoare (…) Că Tu ești nădejdea celor fără de nădejde și
odihna celor istoviţi și împovăraţi cu fărădelegi, și Ţie s<strong>la</strong>vă înălţăm.”. 38
37 Rugăciune <strong>la</strong> toată neputinţa, în Molitfelnic, Ed. IBMBOR, București, 1998, p. 317.
38 Taina Sfântului Maslu. Rugăciunea a cincea, în Molitfelnic, Ed. IBMBOR, București, 1998, p. 128.
33