N. Testemiţanu - Ion Mereuta

şindrilă sau stuf, împrejmuite de garduri improvizate din bîrne şi nuiele, cu
turlele cîtorva biserici de lemn iţite printre copacii de salcîmi”.
1772-1774. Recensămîntul populaţiei Moldovei fixeaza pentru
Chişinău 162 de birnici (aproximativ 700-800 locuitori). Principala lor
ocupaţie era comertul, meşteşugăritul, dar şi agricultura, creşterea
animalelor, pescuitul, vînatul. Aici trăiau băştinaşi romani, colonişti armeni,
greci, evrei. Se stabilesc cu traiul şi îşi construiesc case cu etaj moşierii şi
comercianţii bogati. Apar şi primele biserici zidite din piatră: Mazarachi
(1732-1757), Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (1777).
1800. În a doua jumătate a sec. al XVIIIl-lea în oraş iau fiinţă primele
şcoli organizate şi susţinute de stat şi de instituţiile ecleziastice. Case
speciale penlru instruirea copiilor existau pe lîngă biserici (Mazarachi,
1800) şi comunităţile obşteşti. Pe vremuri Chişinăul era înconjurat de
satele Buiucani, Munceşti, Visterniceni, Hruşca, Vovinceni, treptat
alipindu-se de oraş. În timpul razboaielor ruso-turce oraşul nostru a fost
ars de două ori, în 1739 şi 1788, de către turcii care se retrăgeau.
În rezultatul unui şir întreg de războaie ruso-turceşti teritoriul dintre
rîurile Nistru, Prut şi Dunăre în 1812, mai 16, prin Tratatul de pace de la
Bucureşti între Rusia şi Turcia este anexată la Rusia, primeşte denumirea
Basarabia şi este declarată gubernie a Imperiului ţarist.
1818. Chişinăul primeşte statutul de oraş şi devine centru administrativ
al regiunii Basarabia. Dacă din 1812 pînă în 1818 populaţia Chişinăului
a crescut de la 7 pîna la 18
mii de oameni, atunci la sf.
secolului populaţia creşte
pîna la 110 mii locuitori.
Această creştere se
datorează în cea mai mare
măsura proceselor de
migraţie. În viaţa
economică şi culturală a
urbei au loc transformări
esenţiale. Aici se stabilesc noi funcţionari de stat, duhovnici, negustori,
meştesugari, s-au stabilit legături cu alte regiuni destul de dezvoltate ale
33