N. Testemiţanu - Ion Mereuta

făcută în grabă din lemn şi colorată aprins şi ţipător a tatălui popoarelor
de pe timpul acela. Locul sfînt pustiu nu este... Stalin „a căzut” în timpul
ocupaţiei la 16 iulie 1941.
La 25 august 1942 monumentul a fost readus la Chişinău. Antonescu
avea principiile sale: el nu putea admite, ca monumentul domnitorului să
fie instalat pe locul dezonorat de statuia duşmanului ideologic. El a dat
indicaţii ca monumentul să fie instalat în alt loc - vizavi de Arca de Triumf,
unde era situat cîndva Alexandru I.
În anul 1944 monumentul iarăşi a fost transportat în România. În
anul 1945 el a fost observat, din întîmplare, întrezărindu-se de sub zăpadă
în sectorul de parc-pădure de eleva lui A. Plămădeală, sculptorul
K. Kobzeva. In scurt timp monumentul a fost expediat la Chişinău.
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare şi instalare a unui
postament nou, care ar corespunde ideii autorului. La început era vorba
numai despre înnoirea lui. Dispoziţia referitor la mutarea monumentului în
adîncul parcului a răsunat ca tunetul în zi senină. În aceste lucrări a fost
implicat arhitectul, maestrul emerit în arte al Moldovei, R. Curta.
Postamentul după schiţele autorului (cu excepţia stemei Moldovei şi
frunzelor de acant) şi forma nouă a terenului este meritul lui. Monumentul
a fost mutat în adîncul parcului cu 18 metri şi 20 centimetri.
La 31 august 1989 monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost
reîntors pe locul istoric, ales de către Alexandru Plămădeală încă în anii
46