română - Universitatea de Arte "George Enescu"

motivaţiile sociale şi stilistice ale reprezentării personalităţii artistului în operă parcurg o distanţă imensă.
Ele încep cu milenii de modestă, anonimă şi scrupuloasă hetero-reprezentare şi ajung la o orgolioasă auto-
reprezentare a ,,artistului” din ultimele decenii, când se hipertrofiază nejustificat dimensiunea de multe ori
lipsită de consistenţă a originalităţii cu orice chip. În arta contemporană apare un exces narcisist al
artistului, arta devenind în bună parte o autofigurare.
Calităţile estetice deosebite ale feţei, ale formei şi proporţiilor capului, motivează studiul
morfologiei şi mimicii. Acestea îşi au aplicabilitate directă în artele plastice într-un gen consacrat: (IV-2
Portretul). În neolitic, subordonată în continuare magiei, arta îşi accentuează tentativele de eliberare. În
România, statuetele de la Cernavodă, Gânditorul şi Femeie aşezată, sunt remarcabile prin realismul şi
expresivitatea atitudinii. Se pare că în cazul lor, destinaţia magică începe să facă loc pentru prima dată
uneia propriu-zis estetice (IV-3 Gânditorul). Prestigiul activităţilor intelectuale în societatea egipteană
este dovedit de larga circulaţie a statuilor reprezentând un personaj scriind, cu picioarele încrucişate în
postură orientală, într-o atitudine solemnă şi plină de gravitate. Toate au primit numele generic de scrib.
Reliefurile arhaice egiptene din perioada predinastică, de pe paletele de fard, instrumente rituale de
cult, povestesc în imagini măreţele fapte de arme ale conducătorului. Ele au deci, o motivaţie similară cu
arta Orientului Apropiat. Repertoriul figurativ antropomorf se cristalizează treptat, devenind totodată şi
normă de reprezentare. Următoarele secole diversifică formele, le aprofundează, le duc aproape de
perfecţiune. Tematica campaniilor militare apare încă din Imperiul Vechi şi chiar din perioada
protodinastică, pe paleta faraonului Narmer. La fel ca în reliefurile sumeriene, regele calcă în picioare
inamicul, îl trage de păr lovindu-l cu armele, etc. Stilul de reprezentare este însă pur egiptean cu
convenţiile de proporţionare specifice iar schema de organizare a compoziţiei diferă de cea folosită în
Orient. Paleta Regelui Narmer, descoperită la Hierakonpolis, este importantă pentru înţelegerea fondării
civilizaţiei egiptene. Este considerată a fi primul document politic din istorie (IV-4 Imaginea
autorităţii). Banalizând postmodern reprezentarea autorităţii, în arta contemporană, Marisol Escobar
realizează din ghips şi lemn personaje uriaşe ce poartă masca unor vip-uri, politicieni, şefi de stat, dar şi
familii modeste sau indivizi anonimi, reprezentativi însă, din punct de vedere antropologic, pentru grupul
lor social. În aceeaşi ordine de idei, James Rosenquist realizează compoziţii de dimensiuni mari, cu o
dinamică specifică a raportului dintre fragmentele combinate complex şi ansamblu. În spiritul esteticii
pop art-ului, se inspiră cu predilecţie din viaţa americană contemporană, adesea preluând aspecte direct
din imagistica publicitară şi electorală.
În arta egipteană, reprezentări ale noţiunii de familie, atât mitologice cât şi biografice, apar încă din
perioada Regatului Vechi. Gingăşia, atmosfera afectuoasă şi graţia sunt specifice stilului amarnian. Noua
stilistică susţinută de Akhenaten şi Nefertiti nu este concepută însă ca o înnoire strict artistică, ci evident,
se vrea o imagistică care să facă mai accesibilă publicului noua lor doctrină religioasă. La fel ca şi la