română - Universitatea de Arte "George Enescu"

Antropologia este domeniul de studiu interdisciplinar ce se axează pe problematica umană.
Etimologic, termenul vine de la grecescul anthropos = om. Ca entitate bio-psiho-socială, omul este
cercetat ca un fenomen complex, de esenţă culturală, în raport cu Universul şi cu Dumnezeu. În această
accepţiune, toate sistemele filosofice, mitologiile şi religiile au şi implicaţii antropologice. Termenul a
fost folosit ca atare, pentru prima dată, de Magnus Hundt, în lucrarea sa Antropologia de hominis
dignitate, natura et proprietatibus din anul 1501. Antropologia reuneşte aspecte complexe ale condiţiei
umane şi abordează fenomenul ca pe un întreg, o structură unitară ce sintetizează obiectivitatea,
subiectivitatea, naturalul biologic, socialul şi psihologicul. Redimensionată prin umanismul
antropocentrist al Renaşterii criticat de Louis Althusser care propune conceptul de antiumanism teoretic,
ea este trecută apoi prin filtrul naturalismului antiumanist al biologiei moderne. În cazul lui Claude Lévi-
Strauss, această concepţie are aspecte raţionaliste şi accentuat analitice de inspiraţie carteziană,
concordante însă cu metoda naturalistă în antropologie. Aceasta l-a condus la aplicarea surprinzătoare a
antiumanismului teoretic la marea ei varietate de aspecte ce au fost abordate de pe poziţii umaniste sau
antiumaniste, optimiste sau pesimiste.
Dezumanizarea artei, eseul cel mai disputat al filosofului spaniol Ortega y Gasset, a cunoscut multe
interpretări, mai mult sau mai puţin bine intenţionate, ca susţinere a unui anumit „antiumanism”
definitoriu pentru autor, adept declarat al elitelor. El realizează însă o analiză estetică imparţială şi o
detaşată descriere fenomenologică, cu un suveran intelectualism, propunându-şi să descopere
fundamentele artei moderne, printr-un adevărat diagnostic diferenţial cu arta tradiţională. Starea de spirit
este mai degrabă plină de o bunăvoinţă iniţială. Ortega îşi autodefineşte incursiunea pe tărâmul artei
moderne ca însufleţită exclusiv de plăcerea de a încerca să o înţeleagă. Parcurs cu seninătate, aşa cum a şi
fost scris, eseul se plasează într-o continuitate firească a meditaţiilor estetice cu privire la frământările
fenomenului artistic şi înnoirile sale tranşante, devenite o nouă temă a vremii. Fundamentul demonstrativ
se bazează pe aspecte psihologice şi mai ales sociologice. Eseul este o analiză în termenii esteticii şi nu se
vrea nici pe departe un manifest pentru o nouă artă. Important pentru precizarea bunei intenţii a autorului
este faptul că el o face de pe poziţiile contemplative ale unui iubitor al privirii, dar de pe una extrem de
raţională, bazată pe meditaţie intelectuală. Ontogenza noii arte este căutată cu scrupulozitate, prin
procedee analitice ce exclud refuzul din prejudecată(I-7 Dezumanizarea artei).
I-1 Antropologia culturală tratează fenomenul spiritualităţii umane din perspectiva unei concepţii
generalizatoare despre lume şi viaţă. Obiectul de studiu este comportamentul uman pe cele trei
dimensiuni ale sale: societatea, cultura, personalitatea. De aici rezultă şi complexitatea fenomenului, ce
presupune necesitatea cercetării pluridisciplinare cerută de noua sinteză, culturologia.
Claude Lévi-Strauss, reprezentant de seamă al structuralismului, aduce în antropologia sa o viziune
nouă şi incitantă asupra originilor şi esenţei umanului ca structură socială creatoare de cultură în care se