Editura Sfântul Ierarh Nicolae ISBN 978-606-577-071-3

Prin anii 8000 ien pe la inceputul Neoliticului, unele morminte aveau in inventarul lor
arme, podoabe, obiecte personale, provizii de alimente care ar fi trebuit sa-i foloseasca
defunctului la continuarea vietii de dupa moarte. In acel timp s-a conturat in mintea
omului primitiv, probabil datorita viselor, ideea de suflet ca parte distincta spirituala a
individului. Se credea ca sufletul este localizat in creier si ca urmare s-a dezvoltat un cult
al craniilor; se practica mancarea creierului si confectionarea de vase de baut din cranii
umane pentru a asimila in acest fel abilitatile defunctilor. Daca la inceput se manca doar
creierul celor morti in lupta, pe parcurs au existat victime ucise special in acest scop mai
ales dintre prizonierii de razboi.
Cand agricultura devine ocupatia preponderenta, apar divinitati ale fertilitatii. Omul
neoliticului credea ca exista o legatura organica intre fertilitatea femeii si cea a
pamantului; munca agrara este asociata cu actul sexual. Modelul zeitei Mama-pamant a
recoltelor avea sanii foarte mari ca semn al fertilitatii. Se mai credea ca stramosii defuncti
pot spori fecunditatea urmasilor, fiind interesati de perpetuarea neamului lor; aceasta a
dus la asocierea cultului mortilor cu cel al fertilitatii.
Incepand din mileniul 5 ien apar primele constructii Megalitice, numite asa dupa
monumentalele blocuri de piatra folosite; s-au gasit megaliti pe o arie foarte intinsa
cuprinzand Spania, Portugalia, Franta, Anglia, Irlanda, Danemarca, Suedia, Malta,
Mahreb, Palestina, Abisinia Tibet, Coreea, Indonezia, Melanezia. Motivul ridicarii
acestor imense blocuri de piatra nu era unul practic ci unul spiritual. Dolmenul este
format dintr-un bloc de piatra orizontal asezat pe doua sau mai multe blocuri verticale
inchizand mormantul unei personalitati tribale. Menhirul este un bloc de piatra asezat
vertical in cinstea stramosilor defuncti; unii Menhiri au o infatisare umana stilizata
sculptati in basorelief pe o singura fata, reprezentand figuri de barbati sau femei. Exista
credinta in virtutile fertilizante ale Menhirilor. Mai multi Menhiri asezati in forma de cerc
formeaza un Cromleh care imprejmuia un mormant colectiv avand poate si functia de
sanctuar in care se desfasurau ceremonii de cult. Stonehenge in sudul Angliei, este cel
mai mare Cromleh din lume si a fost ridicat intre anii 3.000-1.000 ien.
Este impresionant cum stramosii sunt asociati mistic cu blocuri de piatra de zeci de tone
cioplite si ridicate cu eforturi extraordinare, in timp ce casele oamenilor neolitici erau
foarte modeste. Cultul megalitic al mortilor afirma cu tarie credinta in supravietuirea
sufletului si speranta in puterea stramosilor de a-i ajuta pe cei vii; piatra inseamna
perenitate, durata, vesnicie. Aceste sacrificii pentru idealul vesniciei sunt pur umane;
parca-L aud pe Mantuitorul cand spune: “nu duceti grija ce veti manca sau ce veti bea sau
cu ce va veti imbraca … voi cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”; omul
civilizatiilor megalitice cauta si el sa apuce “Imparatia lui Dumnezeu”. Monumentele
dovedesc niste aptitudini din partea celor ce le-au ridicat: organizare, inventivitate,
vointa, perseverenta. Omul devenise si el un mic “creator”, totusi nu avea inca
asemanarea cu Dumnezeu pentru ca exista si o parte intunecata; sapaturile au scos la
iveala locasuri comune de cult datate dupa anul 5000 ien, cu altare pentru jertfe de
animale dar si de fiinte umane; se aduceau daruri de cereale si fructe dar se practica si
sacrificiul de copii. Aspiratia catre vesnicie arata o latura profund umana dar practica
acestor sacrificii indica o totala lipsa de discernamant intre bine si rau. Avem in fata
acelasi om primitiv care acum 60.000 de ani popula aproape intreg pamantul, dar mult
mai inteligent si mai inventiv, pregatit acum sa intruneasca si ultima conditie a
asemanarii cu Dumnezeu.
29