Editura Sfântul Ierarh Nicolae ISBN 978-606-577-071-3

actuale, caci determinau bunastarea; cu ocazia sarbatorii lui Mithra regele organiza
sacrificii, dansuri rituale si betii dezlantuite. Probabil pentru a castiga masele, regii parti
au promovat Mithraismul; exista un imn in Avesta inchinat lui Mithra, care descrie
ridicarea lui la un rang superior: “Cind l-am creat pe Mithra, declara Ahura-Mazda, l-am
facut la fel de demn de veneratie si de inchinare, ca si pe Mine insumi ... noi il adoram pe
Mithra si Ahura, gloriosii stapani ai adevarului”; insusi Ahura-Mazda prescrie cultul
propriu lui Mithra si-l oficiaza in paradis; se pare ca acest imn a fost introdus ulterior,
pentru a da cultului mithraic o baza teologica.
La inceput zeul pasunilor si al invoielilor, Mithra devine pe parcurs zeu solar al
dreptatii atoatestiutor, dar si zeu al razboiului totdeauna biruitor in lupta cu demonii;
numele sau este garantul adevarului si al cuvantului dat. Desi ulterior parasit in Persia,
Mithraismul este adoptat in Imperiul Roman devenind o religie numai pentru barbati, mai
ales pentru militari; adeptilor li se cerea cinste, disciplina, adevar, dreptate, renuntarea la
placerile trupesti si li se promitea in schimb nemurirea. Pentru a-si asigura victoria in
lupta, Mithra sacrifica marele taur prin sangele caruia pamantul devine fertil iar din
coasta taurului rodeste grau si vita de vie; deaceea initiatii in misterele mithraice erau
botezati cu sange de taur si participau la un pranz sacru cu paine si vin. Ca zeitate solara
Mithra era “Sol invictus” (soarele neinvins), inspirind curaj si incredere de sine; in final
ajunge sa fie divinizat ca zeu rascumparator al omenirii cu nasterea pusa aproape de
echinoctiul de iarna pe 25 decembrie, cand ziua incepe sa creasca din nou. Imparatii:
Nero, Commodus, Caracalla, Diocletian, Constantin cel Mare, Iulian Apostatul, au fost
adeptii Mithraismului; incepand din sec al-2-lea ei se autointitulau “Invictus”.
Ascensiunea lui Mithra exprima cresterea nazuintelor omului catre perfectiune, deaceea
aceasta divinitate creste progresiv, acumuland cele mai alese atribute ale dumnezeirii.
Un aport spiritual considerabil prin pleiada de ganditori pe care i-a produs si prin
ritualurile Misterelor, aduce Grecia. Civilizatia neolitica din Creta mileniului 5 ien este
destramata de cuceritorii catre indo-europeni prin 2500 care au adus cultura minoica (de
la legendarul rege Minos); prin anul 2000 se construieste palatul din Cnossos. Cultura
minoica va fi inlocuita de cea Miceniana a aheilor de pe continent care la randul ei va fi
greu lovita de invazia dorienilor (sec XII-XI). Pe la anul 800 ien, din amestecul de
credinte ale triburilor indo-europene de ionieni, ahei si dorieni cu credintele populatiei
locale, s-a cristalizat sistemul religios grec. O contributie decisiva la aceasta a avut-o
Homer care a compilat istorioarele disparate despre asediul Ilionului si calatoriile lui
Odiseu, in cele doua grandioase poeme Iliada si Odiseea.
Perechea primordiala de zei sunt Gaia (Pamantul) si Ouranos (Cerul), din care s-au
nascut Titanii, Titanidele si Ciclopii; Ouranos isi ura copiii si din acest motiv Gaia ii da
lui Cronos, ultimul nascut dintre Titani, un cosor cu care acesta isi castreaza tatal
devenind el stapanul zeilor. Cronos se casatoreste cu sora sa Rheia dar isi inghite fiecare
copil imediat dupa nastere de frica sa nu fie detronat de vreunul din ei; cand Rheia l-a
nascut pe Zeus i-a dat lui Cronos sa inghita un pietroi. Zeus a crescut, l-a detronat pe
Cronos si i-a eliberat pe fratii sai ce fusesera inghititi, precum si pe Titanii intemnitati de
Ouranos; acestia drept multumire ii daruiesc fulgerul iar Zeus devine stapanul suprem,
dand marile lui Posseidon, imparatia subpamanteana lui Hades iar el pastrand cerurile.
Zeus se casatoreste cu Metis (Prudenta) pe care o inghite insa pe cand era insarcinata cu
Atena. Prudenta va ramane insusirea permanenta a lui Zeus iar Atena se va naste din
fruntea lui. Din casatoriile cu Titanele rezulta cele noua Muze, din aventura cu Demeter
49