Editura Sfântul Ierarh Nicolae ISBN 978-606-577-071-3

in fiinta umana de catre Creator. Sufletul este doar suportul vital al spiritului; rostul
pentru care am fost creati este sa aducem roade pe taram spiritual; a incerca sa ne anulam
propriul eu este impotriva firii. Nu suntem mai presus de bine pentru ca binele este
expresia vointei divine aplicata fiintelor vii si mai ales oamenilor; nu suntem nici mai
presus de rau pentru ca suntem coruptibili si vulnerabili oricat de sfinti am fi; raul este
dusmanul pe care trebuie sa-l invingem. Lumea in care traim nu este o iluzie ci este un
teren de lupta dureros de real uneori. Rezolvarea dreptatii absolute are loc intr-o existenta
de dupa moarte dar nu intr-un sir nesfarsit de existente fara unitate de constiinta intre ele;
daca ar fi existat unitatea de constiinta atunci reincarnarea ar fi putut fi o solutie dar odata
ce nu exista inseamna ca Dumnezeu a ales alta cale. Gandirea indiana este o mentalitate a
mortii. Stingerea entitatii personale, deposedarea sufletului de spirit inca din timpul vietii,
este pentru ei un ideal, in timp ce pentru noi este moartea absoluta.
Sa vorbim acum despre Mozaism prima religie data oamenilor prin revelatie. Originile
si formarea poporului evreu sunt descrise in Vechiul Testament incepand de la Adam,
Avraam, Isaac, Israel, Moise si pana in epoca elenistica; Moise s-a nascut la doua
generatii dupa Amenhotep IV deci intre 1313-1295 probabil in timpul domniei lui Seti I;
cand Moise avea 80 de ani a scos pe Izrael din Egipt, pe vremea lui Ramses II(1290-
1224) sau pe vremea lui Menephta(1224-1214), al-13-lea fiu al lui Ramses II. Poporul
evreu va primi in pustia Sinai, Legea data de Yah-weh prin Moise; revelatia s-a transcris
ulterior in cinci carti: Geneza, Exodul, Numeri, Leviticul si Deuteronomul, care formeaza
impreuna Pentateuhul. Sub conducerea lui Iosua a urmat apoi cucerirea tarii Canaanului
ai carei locuitori practicau o religie politeista idolatra, plina de ritualuri sangeroase si
orgiastice; a fost vointa lui Yahve de a nimici pe canaaniti, dand tara evreilor cu conditia
sa respecte legile date prin Moise. Intre anii 1170-1150 se instaleaza pe tarmurile
mediteraneene ale Canaanului filistenii, ramasite ale popoarelor marii invinse de Ramses
al-III-lea(1194-1163); de la ei a capatat tara numele de Palestina. Sub amenintarea
pericolului filistean, israelitii cer proorocului Samuel un rege ales de Yahve care sa-i
conduca in lupta; astfel este ales Saul care a domnit 24 de ani, urmat apoi de ginerele sau
David(1004-961), cel mai mare rege al evreilor. David a scris o multime de psalmi, parte
din ei continand proorocii despre Mesia. A urmat Solomon(961-922 ien) rege pacifist
daruit de Yahve cu intelepciune si bogatie, care a scris Eclesiastul si Proverbele. Dupa
moartea lui Solomon regatul s-a impartit in doua, in urma unei rascoale populare cauzata
de impozitele prea mari; in Iuda regii au fost unsi de catre prooroci si s-au pastrat dinastii
din tata in fiu; istoria lor e plina de asasinate, dar nu atat de multe ca in regatul de nord.
Aici primul rege Ieroboam nemaiavand Ierusalimul ca centru religios, a poruncit sa se
faca doi vitei de aur ca sa-L reprezinte pe Yahve, incalcand astfel porunca a-2-a din
decalog: ”sa nu-ti faci chip cioplit si sa nu te inchini inaintea lui”. In anul 721 regatul de
nord cu capitala in Samaria este cucerit de asirienii condusi de Sargon al-2-lea, iar in anul
587 regatul de sud al Iudeei cade si el prada babilonienilor condusi de Nabucodonosor.
Poporul este dus in exil, templul din Ierusalim este distrus si sacrificiile inceteaza; trairea
religioasa se axeaza acum pe comportamentul moral fata de semeni si adorarea mistica a
lui Yahve, caci El este omniprezent si-Si protejeaza poporul chiar si in exil. In anul 539
regele persan Cirus cucereste Babilonul si dupa un an decreteaza eliberarea evreilor din
robie, evenimente prevestite deja cu 207 ani inainte prin proorocul Isaia. Templul este
reconstruit intre anii 537-515 ien si sunt reluate sacrificiile impreuna cu tot ritualul „de
curatire”. Pacea sub persi a durat 200 de ani timp in care s-a redactat Misna, o culegere de
41