Metode de cercetare în ştiinţa comunicării - Antonio Sandu

Universitatea Mihail Kogălniceanu
Metode de cercetare în ştiinţa comunicării
Perspectiva metodologică
Perspectiva metodologică vizează modalitatea în care
cercetătorul îşi construieşte demersul de cercetare.
Din perspectiva filosofică ne interesează în principal modalitatea
în care diversele curente filosofice vor genera metodologii de
cunoaştere socială validă şi presupoziţiile filosofice care stau în
spatele uneia sau alteia dintre metodele de cunoaştere. În acest
sens exemplificăm prin utilizarea metodei fenomenologice în
cercetarea realităţii sociale. Cercetarea fenomenologică îşi
propune să descrie semnificaţiile experienţelor de viaţă relative la
un concept sau fenomen atribuite de indivizi. Cercetarea se
concentreză asupra a ceea ce participanţii au ca experienţă
comună în scopul de a extrage semnificaţia unui fenomen ca
formă de obiect a existenţei umane (Creswell, 2007).Cercetătorul
este atent asupra modului în care indivizii experimentează
realitatea cât şi ceea ce ei consideră că au experimentat.
Experienţele indivizilor ca experienţe conştiente constituie
punctul de plecare a abordării fenomenologice asupra socialului.
Suspendarea judecăţii asupra naturii realităţii, refuzul dihotomiei
subiect- obiect, principiul intenţionalităţii actelor conştiente
preluate din filosofia lui Husserl devin principii ale cercetării
sociale (Creswell, 2007).
Întrebarea pe care ne-o punem este: Ce fel de cunoaştere va
genera aplicarea acestei metodologii? Va fi o cunoaştere de natură
filosofică? Cu alte cuvinte se va genera o cunoaştere asupra
esenţei fenomenelor sociale, sau va fi vorba de o cunoaştere
ştiinţifică care va explica un anumit fenomen. Opinia noastră este
că nu putem trasa o limită asupra naturii cunoaşterii rezultate, dar
vom putea în general distinge cunoaşterea ştiinţifică de cea
filosofică prin contaminarea primeia de impactul direct cu datele
şi respectiv cu caracterul secund a celei de a doua.
25