Metode de cercetare în ştiinţa comunicării - Antonio Sandu

Universitatea Mihail Kogălniceanu
Metode de cercetare în ştiinţa comunicării
Cercetarea cantitativă în ştiinţele
comunicării
Robert Emerson (1983) defineşte cercetarea calitativă ca
fiind „studierea oamenilor în mediul lor natural, în viaţa de toate
zilele. Ea vizează cunoaşterea modului în care trăiesc oamenii, în
care vorbesc şi se comportă, precum şi a lucrurilor care îi bucură
şi îi supără. Ea ţinteşte mai ales spre cunoaşterea sensului pe care
îl au pentru oameni propriile cuvinte şi comportamente”
(Emerson apud Tutty et. all, 2005:18).
Atât metodele de cercetare cantitativă cât şi cele de
cercetare calitativă măresc baza noastră de cunoştinţe, în moduri
diferite. Alegerea uneia sau a celeilate abordări se face în funcţie
de context, preferinţe personale, precum şi în funcţie de natura
datelor ce urmează a fi colectate. Cunoştinţele obţinute prin
cercetare pot pune sub semnul întrebării credinţele înrădăcinate,
modificând o procedură de intervenţie, sau stabilind un cadru de
lucru pentru un domeniu nou (Vlasă, 2010).
Formularea ipotezelor
În 1967, J.Galtung evidenţiază zece condiţii pe care trebuie
să le îndeplinească o ipoteză pentru a fi validă:
1. Ipoteza trebuie sa fie generală.
2. Ipoteza trebuie să fie complexă. “
3. Specificitatea
4. Determinarea
5. Falsificabilitatea ipotezei
6. Ipotezele trebuie să fie testabile.
7. Ipotezele trebuie să fie predictibile, să descrie şi să
explice fenomenul.
8. Comunicabilitatea
9. Reproductibilitatea
43