Metode de cercetare în ştiinţa comunicării - Antonio Sandu

Universitatea Mihail Kogălniceanu
Metode de cercetare în ştiinţa comunicării
Cercetarea participatorie şi advocacy
Cercetarea participatorie porneşte de la specificul studiilor
persoanelor marginale aparţinând grupurilor minoritare sau
excluse şi ca atare vor avea ca teme predilecte: dominaţia,
opresiunea, înstrăinarea şi autoritatea. Cercetarea participatorie îşi
doreşte să determine o schimbare în viaţa participanţilor şi ca
atare cercetătorii deţin o agendă de lucru (Creswell, 2007).
Ea constă într-un proces de empowerment pentru creşterea
gradului de autodeterminare şi autodezvoltare. Participanţii la
cercetare devin co-cercetători şi experţi în problemele legate de
propria lor viaţă (Cornwall & Jewkes, 1995) Cercetarea
participatorie este utilizată în domeniul sănătăţii publice mai ales
în studiul persoanelor cu disabilităţi, boli cronice, vârstnici,
comunităţi gay, dar şi comunităţi rurale sărace aparţinând unor
minorităţi toate fiind grupuri şi populaţii a căror voce este puţin
sau deloc auzită în societate şi ca atare cercetătorul este implicat
de multe ori devenind el însuşi o voce în arena publică în favoarea
grupurilor vulnerabile. Propunându-şi să “dea voce” în sensul de
a face cunoscut şi analizat punctul de vedere a persoanelor şi
grupurilor vulnerabile se va analiza în acelaşi timp o modificare a
sistemului de valori şi practici a persoanelor aparţinând acestor
grupuri.
31