Metode de cercetare în ştiinţa comunicării - Antonio Sandu

Universitatea Mihail Kogălniceanu
Metode de cercetare în ştiinţa comunicării
exemplu prin intermediul sondajelor până la instituirea unei alte
ordini sociale bazate de exemplu pe dreptatea distributivă în locul
celei retributive. Scopul cercetării sociale nu poate să se limiteze la
simpla cunoaştere a unui fenomen social întrucât cunoaşterea
exercitată asupra acestui fenomen îl modifică în chiar procesul
cunoaşterii care este traseul în timpul cercetării şi ulterior acesteia,
pe care fenomenul social îl va urma, reprezintă o potenţialitate a
construcţiei etice a cercetării (Cojocaru D., Sandu, 2011).
Valoarea cercetării reprezintă o altă dimensiune etică (Vicol,
Astărăstoaie, 2009) ce se analizează din perspectiva semnificaţiei
sociale a rezultatelor şi a potenţialităţii de progres social în urma
finalizării cercetării. Din perspectiva designului cercetării, acesta
trebuie să fie plauzibil, onestitatea fiind o valoare etică,
importantă în cercetarea socială. Validitatea ridică şi ea o
problemă de etică corelată cu potenţialul manipulator al cercetării
sociale. Respectul autonomiei indivizilor participanţi la cercetare
ca valoare unanim acceptată este corelat cu utilizarea
consimţământului informat (Ioan, Stângă, 2009).
Aceasta reprezintă decizia luată de un individ competent
care a primit informaţiile necesare, pe care le-a înţeles şi a luat
decizia de a participa fără a fi supus, fără nici o constrângere
(Ioan, Stângă, 2009).
Principiile generale de etică a cercetării sunt:
-Principiul beneficiului şi anume: în urma cercetărilor
trebuie să rezulte beneficii reale atât participanţilor la cercetare cât
şi societăţii reflectând obligaţia etică de a maximiza beneficiile şi a
minimiza riscurile (Vicol, Astărăstoaie, 2009);
-Principiul non-vătămării reprezintă obligaţia de a nu face
rău prin practica cercetării (Vicol, Astărăstoaie, 2009);
-Principiul justiţiei distributive sub forma distribuirii
echitabile a riscurilor şi beneficiilor cercetării (Ioan, Stângă, 2009).
-Principiul confidenţialităţii subiecţilor şi protecţiei datelor.
Acest principiu are în vedere nedivulgarea informaţiilor cu privire
la participanţii la cercetare şi caracterul anonim al informaţiei în
27