Art Out nr. 8

și să identifice și aspectul condiției umane de care este vorba, dar și modul în care se realizează muzicalitatea
( muzicalitatea formelor sau ale ideilor in cazul operelor non-muzicale). Foarte multe simboluri se
adresează subconștientului. Există un procedeu psihologic complex prin care omul se descoperă pe sine în
opera de artă. Critica trebuie să o explice.
Critica nu trebuie să omoare opera de artă. Ea trebuie să stimuleze imaginația consumatorului și
nu să i-o elimine.
Critica nu poate pretinde că, prin intermediul metodelor artistice pe care ea le cunoaște, orice om ar putea
să facă artă doar prin simpla aplicare a metodelor. Arta este suflet, nu doar metodă. Critica trebuie să
evidențieze metoda pentru a fi mai vizibil sufletul operei de artă.
Critica nu este o știință. O știință trebuie să aibă unitate de măsură, iar sufletul uman nu poate fi
măsurat.
Critica este și ea o artă. Ea este construită pe artă și, în consecință, este direct determinată de
aceasta.( împrumutând caracteristici de la aceasta).
Sufletul unei opere de artă este scânteia ei divină. El nu este artistul , ci un suflet paralel care
izvorăște din artist și care îl poate depăși. Sufletul operei de artă mai poate fi denumit și mesajul operei,
dar nu mesajul care se poate transmite prin cuvintele criticii de artă, ci mesajul pe care consumatorul îl
simte direct emanat de la opera de artă. El nu poate fi descris în cuvinte deși, în cazul literaturii, el se face
prezent tocmai prin cuvinte.
Metodele artistice sunt cele care fac posibilă existența sufletului operei de artă.
Metoda psihanalitică a criticii de artă descrie efectul operei de artă asupra subconștientului consumatorului
de artă.
Sublimul este dat de excelența unei anume opere de artă de a folosi cele trei elemente ale sale la
cel mai înalt nivel posibil.
Există două feluri mari de artă: Artele umane și artele naturale.
Frumusețea naturală: Natura, fiind ea însăși o formă de creație care cuprinde legi valabile și în
cazul condiției umane (legile naturii se aplică, evident, și oamenilor), și care are în ea însăși muzica sferelor,
este in mod real o metaforă a existențialității. Natura este o operă de artă și nu numai o operă de artă
ci Opera de Artă prin excelență. Ea este sursa de inspirație a artistului. Înțelegerea condiției naturii umane
presupune și înțelegerea Naturii.
Arta minoră este arta care conține muzicalitate și care produce muzicalitate prin evidențierea
condiției umane a rafinamentului primar. In cele mai multe cazuri mesajul unei opere de artă minoră
este rafinamentul (primar). O operă de artă minoră are același mesaj și nu un mesaj complex, de profunzime.
De exemplu o bijuterie aparține artei minore. Prin privirea bijuteriei armonia acesteia generează
o armonie interioară și atât. Indiferent de bijuterie mesajul ( și efectul umanizării) este același: armonia
interioară. Este adevărat și faptul că anumite persoane vor simți un sentiment de armonie mai mult la
anumite bijuterii și mai puțin la altele ( spre exemplu, unele preferă jadul, altul onixul, in cadrul aceluiași
suport de argint) în funcție de percepția subconștientului asupra vibrației proprietății pietrei din bijuterie.
Un alt exemplu de mesaje este mesajul cărții - literatura este o artă majoră iar mesajul cărților
despre condiția umană este diferit. Citite, cărțile aduc fiecare un plus la umanizarea individului. Pe de altă
parte, bijuteriile, având același mesaj, oricât de multe ar privii un individ, nu va evolua spiritual mai mult
decât mesajul uneia dintre ele ( a celei mai bune), pentru că celelalte nu aduc nimic nou.( mesajul tuturor
e practic același).
Tot o artă minoră este și arta culinară - mesajul ei fiind, în esență, rafinamentul (primar, nu cel
cultural) - un om care poate identifica o mie de soiuri de vinuri va putea identifica diferențele dintre mai
multe sentimente. Antrenamentul fizic va trece la cel psihic.
Și în natură există arte minore: o floare este o artă minoră prin simpla ei privire, dar dacă privi-