Art Out nr. 8

PROIECTE
În jurul cărții-obiect
West meets East din nou! Proiectul, inițiat de abia în urmă cu
doi ani şi ceva, în aprilie 2009, se află deja la a cincea manifestare
expozițională, perindându-se pe simezele unor spații din Warwick
(Rhode Island, SUA), Bucureşti şi Iaşi. Cu acest nume simplu
în aparență, dar care sintetizează scopul de a facilita sincronizarea
artistică, proiectul a debutat într-un mod oarecum tradițional
prin corespondența unei românce, Daniela Frumuşeanu, cu o
americancă, Joanne R. Luongo, atâta doar că misivele s-au schimbat
online. În ciuda distanței geografice şi culturale, cele două artiste
vizuale au descoperit foarte repede ce anume le uneşte, precum şi
faptul că vederile şi crezurile lor comune sunt suficiente pentru
a iniția o colaborare care să antreneze plasticieni şi studenți de la
arte de pe cele două continente. Tema aleasă – cartea-obiect – le-a
permis nu numai să creeze opere comune care au circulat încolo
şi încoace peste ocean până au atins forma care le-a mulțumit
pe ambele artiste, dar şi să ofere tuturor celorlalți participanți,
nesfârşite posibilități de exprimare ca formă artistică sau în privința
conținutului ideatic.
Într-adevăr, poate că predilecția plasticienilor de toate vârstele
şi de toate expresiile artistice pentru cartea-obiect se explică prin
această aproape neîngrădită formă de exprimare şi ca atare prin
calitatea de „laborator“ pentru reîmprospătarea abordării plastice
a fiecăruia, pe planul tehnicii, culorii, compoziției, chiar a
ideologiei; este şi un tărâm în care spiritul ludic, gratuit, se poate
desfăşura în voie şi nu în ultimul rând, îți permite să faci abstracție
de condiționarea economică, atât de constrângătoare totuşi în societatea
contemporană.
Vorbind doar de varietatea tehnicilor, Daniela Frumuşeanu, de
pildă, are filele „cărților“ sale din textile savant prelucrate, folosind
tehnici tradiționale ca cea a baticului sau ştampilării prin respectarea
punct cu punct a etapelor vechilor tehnologii, în timp ce unii
dintre discipolii ei folosesc colaje, printre care nu lipsesc ambalajele
sau şuruburile. Alte „file“ de carte sunt din ceramică, ca Lecturile
despre mine ale Cristinei Bolborea, sau dintr-o simplă hârtie de
caiet de matematică.
Cartea-obiect nu impune restricții nici în privința dimensiunilor,
dar neîngrădirea cea mai importantă pentru stimularea unor noi
forme de creativitate este cea care vizează exprimarea. Putem admite
că originea cărții-obiect se află în ilustrarea de carte şi aici
din zecile de mii de exemple de cărți a căror ilustrare este socotită
operă de artă, să dăm doar un singur exemplu, mai puțin cunoscut
sau amintit, ilustrarea Crailor de la Curtea Veche, realizată de
pictorul George Tomaziu în 1945, despre care Petru Comarnescu
spunea că este „echivalentul pictural al textului“ – elogiul suprem
care se poate aduce unei atari întreprinderi. Şi în actuala expoziție
avem exemple de carte „ilustrată“, cum ar fi Ereziile plastice ale
Şerbanei Drăgoescu, „erezie“ fiind în concepția artistei încercarea
de transpunere plastică a textului literar, după cum traducerea lui
este deja o „erezie“, o „trădare“. Dar cartea-obiect permite şi cartea
fără cuvinte, fără vreo literă, mergând până la nonfigurativ şi
nonsimbolic în căutarea doar a formei, culorii şi compoziției, cum
o face adeseori Daniela Frumuşeanu. Imediat după ilustrarea unei
cărți a unui literat ar veni „jurnalul“ – mulți artişti realizând cărțiobiect
care conțin diferite referiri la biografia proprie, cu inserări
uneori chiar de fotografii trecute sau obiecte personale, cum o face
Suzana Fântânariu sau deja amintita Cristina Bulborea. Şi aici, cartea-obiect
permite o libertate, dar şi o sinteză pe care un jurnal
propriu-zis nu le poate atinge. Abaterile față de o carte propriu-zisă
sunt şi ele nesfârşite, cum ar fi ineditele forme de tridimension-
54