Art Out nr. 8

PROIECTE
oamenilor. Ideea unei estetici a urâtului este să arate partea frumoasă din ceva ce pare urât. Elemente ale
esteticii urâtului se pot întâlni în ,, Mizerabilii’’ de Victor Hugo sau în filme precum Vagabondul de Charlie
Chaplin. Estetica urâtului abordează așadar subiecte urâte pe care le învăluie în frumos și transformă
huma în aur arătând frumusețea lucrurilor urâte.
Arta nu este o minciuna. Ea nu își propune să arate adevărul faptelor ci adevărul condiției umane.
De aceea un basm poate fi mai adevărat decât o știre din ziar, iar cei care se așteaptă să găsească adevăruri
cotidiene (simple, superficiale) in artă, se înșeală.
O artă bună trebuie să arate o condiție umană cât mai generală printr-o poveste (metaforă) cât mai
particulară.
Dacă ar fi să înțelegem arta ca pe Adevărata Religie atunci trebuie să facem următoarea precizare:
Religia majoră este religia universului, adică a cunoașterii universului, adică, mai simplu - o religie a
cunoașterii. Pentru prea mult timp oamenii au considerat că religia este dincolo de granița cunoașterii.
Eu spun că religia trebuie să fie însăși cunoașterea. O vom considera Religia Adevărului. Singura religie
acceptabilă pentru omul modern in fața căruia rațiunea prevalează simțurilor.
În sens general vom considera Religia ca fiind calea de cunoaștere a universului (adică a lumii). În sens
particular, vom considera religia ca fiind cunoașterea omului, adică a naturii umane, iar cunoașterea naturii
umane nu se poate face decât prin artă, pentru că numai arata poate arăta adevărul naturii umane în
starea lui naturală. Și nu se mulțumește dor cu atât. Scopul artei nefiind doar acela de a informa, ci de a
schimba în bine natura umană prin cunoaștere pozitivă (cunoașterea care duce la progres). Marile cărți
religioase ale lumii sunt, in fond, opere de artă - Ca de altfel, și toate templele și ritualurile lor. Din ele
rămâne doar arta.
Vom numi Religia cunoașterii religie a luminii, iar pe cei inițiați îi vom lumii iluminați, sau
purtători de lumină. Vom numi religia artei religie luciferică, adică tot lumină, dar lumina luceafărului,
a planetei Venus care dă lumină în noaptea plină de stele în care sufletul se poate înălța în contemplarea
interioară.
Cele două religii sunt una și aceeași și sunt telescopice - cunoașterea în general, și cunoașterea
omului în mod special, cea din urmă fiind fundamentală pentru atingerea stării de fericire.
Numai arta poate arăta drumul sufletului spre fericire. Celelalte forme de cunoaștere ajută doar la fericirea
trupului.
Și cu toate aceste sufletul nu e nimic altceva decât partea superioară a materiei. Nu voi considera
credința asupra vieții după moarte decât ca pe o percepție psihică venită din imposibilitatea omului de
a-și concepe propria moarte. Corpul moare, și o dată cu el și neuronii sufletului său. Tot ceea ce rămâne
este opera sa, creația sa. Omul este ceea ce creează, de aceea este asemenea divinității, adică a universului
în ansamblul său, pentru că și divinitatea este însăși creația, la fel cum omul este însăși existența sa. Numai
prin copii și prin creații de tot felul, omul va putea obține viața veșnică. Este datoria omului se a se
auto-crea și de a crea. Creația este datoria noastră dar și a întregului univers. A crea înseamnă a face artă.
Crearea universului nu s-a terminat. Ea de-abia acum începe.
Ars Magna este marea aventură a sufletului în căutarea divinității. Această căutare nu poate fi
făcută decât prin jocul inițiatic al artei care îl va face pe om stăpân al sufletului său și mare creator. El se
va stăpâni pe sine și va stăpâni universul. Și atunci va deveni creatorul propriei sale existențe. Viața e prea
scurtă ca să nu o facem frumoasă. Arta îl face pe om să fie după asemănarea lui Dumnezeu. Fericirea este
rezultatul cunoașterii și stăpânirii sufletului. Orice om poate ajunge la fericire.
Marele scop al artei este aceea de a-l face pe om să-și creeze fericirea. Fericirea este ea însăși o artă. Arta
de a trăi.
Mihai Moldoveanu
Scriitor, critic de artă