EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Cadre Didactice

2. Depistarea mişcărilor anormale;
3. Punerea în evidenţă a eventualelor aspecte clinice
asociate;
4. Studiul radiologic al articulaţiei;
5. Sinteza tuturor datelor abţinute.
Reguli specifice tehnicii bilanţului articular:
subiectul trebuie să fie relaxat din punct de vedere
psihic şi fizic, aşezat confortabil, să fie instruit asupra
manevrelor care vor urma. Starea de contractură,
teama, etc. limitează amplitudinea de mişcarepasivă,
iar necooperarea, pe cele de mişcare activă;
pentru fiecare articulaţie trebuie să se definească o
poziţie zero sau poziţie neutră, de la care se măsoară
amplitudinea diferitelor mişcări. Această poziţie
corespunde, de obicei, poziţiei anatomice şi se va
preciza la fiecare articulaţie în parte;
instrumentul de măsurat amplitudinile de mişcare şi
anume goniometrul, va fi aplicat întotdeauna pe
partea laterală a articulaţiei, cu câteva excepţii şi
anume, supinaţia, pronaţia, inversia şi eversia şi în
cazul rotaţiilor umărului şi şoldului;
centrul goniometrului trebuie să corespundă cel mai
exact posibil centrului articulaţiei şi braţele sale
trebuie să se suprapună axelor longitudinale ale
segmentelor. Acest lucru este posibil datorită
cunoaşterii reperelor osoase care se vor detalia pentru
fiecare articulaţie;
goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat
uşor, pentru a nu împiedica mişcarea;
amplitudinile mişcărilor articulare în direcţii opuse, de
12