EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Cadre Didactice

Suprafeţele articulare sunt reprezentate de către capul
humeral (1/3 de sferă), acoperit de cartilaj hialin şi cavitatea
glenoidă de formă ovoidă, de asemenea acoperită de cartilaj
hialin. Din cauză incongruenţei celor două suprafeţe la
periferia cavităţii glenoide se găseşte un inel
fibrocartilaginos numit labrum. Acesta are rolul de a adânci
cavitatea cu aproximativ 50%.
Mijloacele de unire care menţin în contact cele două
suprafeţe articulare sunt reprezentate de capsula articulară
şi ligamente. Capsula este laxă, de forma unui manşon care
înveleşte articulaţia, inserându-se pe gâtul anatomic al
humersului şi la periferia cavităţii glenoide, depăşind labrul.
Din această cauză o parte a tendonului lung al bicepsului
este intraarticular.
Ligamentele sunt:
Ligamentul coraco-humeral care limtează rotaţia
externă;
Ligamentele gleno-humerale (superior, mijlociu,
inferior) limitează abducţia, rotaţia internă şi
externă.
Mişcările posibile la acest nivel sunt:
1. Flexia: mişcare anterioară a braţului într-un plan
sagital. Amplitudinea maximă (180 0 ) nu poate fi
realizată decât prin participarea tuturor articulaţiilor
umărului, aşa cum arată tabelul următor:
Flexia umărului
Grade Articulaţii
90 0 Scapulo-humerală;
60 0 Rotaţie în acromio-claviculară, sterno-claviculară;
30 0
Bascularea scapulei (în articulaţia scapulo-toracică)
Hiperlordozarea coloanei lombare;
128