EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Cadre Didactice

Claviculă
Glenă
Acromion
Articulaţia
acromioclaviculară
Apofiza coracoidă
Figura 28 Articulaţia acromio-claviculară - vedere anterioară
(Theodorescu D., 1982)
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de extremitatea
laterală a claviculei (convexă) şi de faţa articulară a
acromionului (concavă).
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară
fibroasă, întărită de ligamentul acromioclavicular, situat pe
faţa superioară a articulaţiei. Mult mai puternice decât
acesta, sunt ligamentele coraco-claviculare (ligamentul
conoid), care menţin scapula şi clavicula în contact. În 30-
40%, după cum a descris Winslow, încă din 1732, această
articulaţie prezintă şi un disc fibrocartilaginos (Baciu Cl.,
1981).
Mişcările posibile la acest nivel sunt cele de alunecare,
scapula urmând deplasările claviculei.
Cu toate că articulaţia scapulo-toracică nu este una reală,
importanţa sa funcţională în cadrul complexului umărului
nu trebuie neglijată.
Este formată de muşchiul dinţat anterior şi faţa anterioară a
131