EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Cadre Didactice

Articulaţia tibio-femurală este de tip condilian. Suprafeţele
articulare sunt reprezentate de către condilii femurali şi de
platoul tibial, împărţit în două prin intermediul eminenţei
intercondiliene.
Din cauza incongruenţei suprafeţelor, pe platoul tibial se
găsesc două meniscuri (lateral şi medial) care cresc
concordanţa între femur şi tibie.
Articulaţia femuro-patelară este o articulaţie selară.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de faţa articulară
posterioară a patelei şi condilii femurali.
Mijloacele de unire a celor două articulaţii sunt
reprezentate de capsula articulară, care prezintă o
particularitate: aderă de meniscuri, împărţind astfel cavitatea
articulară în două compartimente şi ligamente (fig 16):
Ligamentul patelar, care este considerat tendonul
terminal al cvadricepsului, este puternic şi puţin
extensibil. Din această cauză patela se va deplasa
între condilii femurali: coborând în flexie şi urcând în
extensie;
Ligamentele posterioare asigură stabilitatea în plan
posterior a genunchiului;
Ligamentul colateral fibular şi ligamentul colateral
tibial se relaxează în flexie şi se întind în extensie,
având rolul de a stabiliza genunchiul în extensie;
Ligamentul încrucişat anterior are rolul de a bloca
translaţia anterioară a tibiei, sub femur. De asemenea
se opune hiperextensiei genunchiului;
Ligamentul încrucişat posterior are rolul de a bloca
translaţia posterioară a tibiei, sub femur. În cazul
ruperii ligamentului încrucişat anterior se poate
opune hiperextenisiei genunchiului.
88