EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Cadre Didactice

Ambele suprafeţe sunt acoperite de cartilaj şi pentru
realizarea unei congruenţe mai bune între ele se găseşte un
disc fibrocartilaginos.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula care
prezintă un strat extern (fibros) şi unul intern (sinovial) şi
de următoarele ligamente:
Ligamentul sterno-clavicular (anterior, posterior)
care limitează mişcările de proiecţie anterioară şi
posterioară;
Ligamentul inter-clavicular, care uneşte cele
două clavicule;
Ligamentul costo-clavicular limitează mişcarea de
ridicare a claviculei.
Mişcările posibile la acest nivel sunt:
Proiecţia anterioară (abducţia scapulei) -
extremitatea sternală a claviculei se deplasează
înapoi, iar cea acromială înainte;
Proiecţia posterioară (adducţia scapulei) -
extremitatea acromială a claviculei se deplasează
înapoi, iar cea sternală înainte;
Ridicarea - extremitatea sternală a claviculei
coboară, iar cea acromială se ridică;
Coborârea - extremitatea acromială a claviculei
coboară, iar cea sternală se ridică;
Rotaţia – intervine în cadrul mişcărilor umărului
de extensie peste 30 0 , flexie peste 100 0 , abducţie
peste 70 0 .
Articulaţia acromio-claviculară (fig. 30) este o artrodie,
care împreună cu articulaţia sterno-claviculară permite
abducţia de 180 0 a umărului, contribuind şi la celelalte
mişcări ale humerusului în cavitatea glenoidă.
130